Badilescu Andrada Maria C-R, anul III

Organizarea unui laborator de restaurare pictură lemn(icoană lemn)

În organizarea unui laborator voi ține cont de:

Amplasarea edificiului: Datorită poluării aerului în marile centre urbane, la care se

adaugă trepidațiile și zgomotul produse de mijloacele moderne de circulație, voi alege un loc

cât mai depărtat de oraş dacă este posibil.

Dispunerea încăperilor:

Spaţiul de depozitare. Am ales ca spaţiul de depozitare să fie la semisubsolul clădirii

deoarece zidurile care dau către exterior, prin expunerea la intemperii şi la încălzirea solară,

expun pereţii în mod deosebit la variaţii de temperatură acest lucru afectând obiectele din

lemn.

Icoanele pe lemn au o structură stratificată, şi sunt foarte sensibile la fluctuaţiile de

microclimat. Parametrii ideali în care trebuie să menţin aceste bunuri sunt  umiditatea relativă:

între 50% şi 65%., temperatura : în jur de 18°C. Pentru ca aceşti parametrii să fie menţinuţi, în

depozit se vor verifica permanent fluctuaţiile de temperatură şi umiditate cu ajutorul:

termometrului, termohigrometrului, sau termohigrografului. Dacă este necesar controlul

microclimatul se va realiza cu ajutorul aparatelor de umidificare sau dezumidificare.

În cadrul depozitului se va realiza instalarea unui sistem bun de ventilaţie, deoarece o

bună circulaţie a aerului evita dezvoltarea mucegaiurilor şi insectelor, de asemenea se va

întreţine în mod regulat depozitele pentru a reduce praful deoarece acesta este o sursă de

hrană pentru mai multe insecte şi un vector de transport pentru ouă, larve sau adulţi, se vor

utiliza capcane: benzi adezive cu substanţe de atracţie, capcane luminoase. Instalarea unui

sistem antiincendiu, se va verifica rezistenta plafoanelor, absența poluării alcaline, căile de

acces vor fi de dimensiuni mari, blocarea ferestrelor cu materiale de rezistenta termică,

pardoseala va fi făcută din materiale pe care să nu se alunece, care nu atrag praf şi care se pot

curăța uşor.

Depozitarea se va face conform criteriului tipodimensionări pentru a asigura facilitarea

în găsirea obiectelor şi pentru folosirea raţională şi intregrală a spaţiului.

Poziția obiectelor de lemn în perioada depozitării este foarte importantă, din acest motiv

aşezarea icoanei în poziţie orizontală oferă acesteia o șansă de prevenire a pierderii stratului

de culoare, mai ales dacă este foarte degradată. Depozitarea în poziție orizontală se va realiza

pe o poliță fixă, sub icoană se va aşeza o placă de carton cu goluri de aer, acest carton trebuie

să fie mai mare ca icoană, elasticitatea lui va anula trepidaţiile, sau cele mai fragile se vor

conserva în sertare dublate cu un izolant antişoc stabil şi rezistent (plastic micro-spuma sau

foi alveolate cu polietilenă). Nu se vor admite suprapunerile. Întotdeauna icoana se va aşeza

cu stratul pictural în sus şi va fi protejat de praf prin hârtie japoneză.

Rafturile de depozitare se vor realiza din metal inoxidabil, acoperit cu un strat de vopsea

emailată arsă.

Spaţiul de carantină.  Pentru verificarea stării de conservare a obiectelor împrumutate

sau nou achiziţionate, se va utiliza o sală de carantina de micii dimensiuni mai ales în cazul  în

care va exista suspiciunea ca obiectele ar putea fi infestate. În această cameră vor exista

rafturi realizate după aceleaşi criterii ca cele din depozit.

Cameră de deparazitare, de dezinfecţie unde se aplică tratamente, cu gaze şi soluţii

toxice, pieselor atacate de cari, ciuperci sau alţi dăunători. În această cameră obiectele tratate

staţionează şi sunt depozitate până la dispariţia mirosului substanţelor toxice cu care au fost

tratate. Tot aici se şterg cu neofalină, cu terebentină, se vernisează, - se efectuează deci toate

operaţiile care produc vapori nocivi sau mirosuri.

Camera va trebui să aibă încălzire centrală indirectă din cauza substanţelor inflamabile

şi posibilităţi de aerisire cum ar fi ventilatorul fixat în zid şi care comunică în afară. Optimă ar

fi o instalaţie de încălzire şi filtrare a aerului condus prin ţevi în toată clădirea. Astfel, se

asigură o atmosferă fără praf, încălzirea, aerisirea camerelor făcându-se printr-un singur

proces.

Atelierul propriu-zis în cadrul căruia se vor executa lucrările de restaurare. Uşile de la

intrarea în laborator vor fi duble, una din ele va fi folosită de către personal, iar cealaltă se va

deschide la nevoie pt a facilita introducerea unor obiecte de dimensiuni mari în laborator.

trebuie să fie o sală spaţioasă, luminoasă prevăzută cu o nişă de absorbţie pentru operaţiuni

toxice. Trebuie să aibă instalaţii de gaze, instalația de exhaustare, lumină adecvată, numeroase

prize electrice care să permită folosirea concomitentă a mai multor aparate electrice în locuri

diferite ale sălii, pentru o mai uşoară efectuare a diverselor operaţii.

Atelierul trebuie să cuprindă următorul mobilier : o masă de lucru mare acoperită cu

linoleum. Pentru fiecare restaurator o măsuţă pe rotile, acoperită cu plăci de marmură, care să

se poată plasa lângă locul de muncă şi care va purta instrumentele necesare operaţiunilor de

restaurare: un şevalet de pictură pentru executarea retuşului, un dulap pentru instrumente şi

aparate şi un dulap de fier pentru soluţiile chimice inflamabile. Pentru păstrarea pieselor aflate

în curs de restaurare este necesară o vitrină cu uşi pliante de sticlă, un rastel – stelaj pentru

păstrarea icoanelor şi tablourilor. Aparatura necesară în atelier: microscop, reșou pentru

prepararea diferitelor cleiuri, lupe pe rotile prevăzute cu lumină, cântar pentru cântărirea

diferitelor substanţe, fier de călcat sau spatulă.

Atelierul va avea două incăperi secundare unde se va găsii aparatura necesară

cercetării: un laborator fotografic pentru cercetarea şi întocmirea fotografiilor documentare

ale pieselor aduse spre restaurare, dotat cu o lampă de cuarţ (raze ultraviolete) şi cu lampă cu

raze infraroşii. De asemenea va exista o cameră de investigaţii radiografice dotată cu un

aparat Röntgen. Aceasta trebuie să fie special amenajată pentru evitarea dispersării razelor X.

Pereţii să fie îmbrăcaţi în ghips conţinând calciu, tavanul şi podeaua îmbrăcate în plumb.

Cameră de studiu unde să se redacteze fişele de restaurare, să se facă cercetări,

lucrările curente de birou, încăperea urmând să fie dotată cu un fişier şi o fototecă, cu o

bibliotecă conţinând cele mai recente publicaţii, studii şi reviste de specialitate.

Alte anexe: sală de mese, toaletă, duș, vestiar, terasă.

Măsuri de securitate a bunurilor culturale și a personalului:

-măsurile de prevenire a inundaţiilor, a incendiilor şi a     cutremurelor

· acoperirea ţevilor cu un înveliş din metal şi panză

· acoperirea obiectelor şi etajerelor apropiate de conducte cu foi de polietilena pentru a

limita astfel riscurile infiltraţiilor

· se va evita amplasarea rafturilor mai aproape de 10 cm de sol.

· dacă nu va fi posibilă depozitarea tuturor icoanelor în cutii atunci, cel puțin icoanele foarte

sensibile şi degradate vor fi păstrate în cutii din materiale rezistente la apă.

· rafturile orizontale vor fi prevăzute cu perforaţii sau şanţuri prin care apa să se scurgă mai

repede în cazul unei inundaţii din tavan sau în cazul spargerii unei conducte de apă.

· se va face o evaluare rapidă a situaţiei şi se vor stabili priorităţile.   Primele obiecte salvate

vor fi obiectele cele mai valoroase.

-măsuri pentru asigurarea protecției muncii în cadrul laboratorului:

· instalarea unor detectori de fum,

· interdicţia de a fuma în interiorul laboratorului ,

· verificarea periodică a sistemului electric,

· dotarea cu stingătoare şi verificarea lor periodica,

· se instruieşte personalul cu privire la manipularea extinctoarelor,

· supravegherea sobelor, radiatoarelor şi a altor surse de foc,

· se instalează indicatoare pentru ieşiri şi  se eliberează căile de acces,

· instalarea de uşi metalice între etaje sau diverse porţiuni ale clădirii,

· utilizarea numai a instalaţiilor, utilajelor, aparatelor şi echipamentelor electrice în bună

stare,

· scoaterea de sub tensiune a consumatorilor electrici la terminarea lucrului,

· strângerea sub formă de colac a cordoanelor flexibile de alimentare după scoaterea din

prize,

· menţinerea în bună stare a sistemelor de protecţie ale instalaţiilor electrice,

· oprirea consumatorilor electrici în cazul întreruperii accidentale a alimentării cu energie

electrică,

· folosirea instalaţiilor şi consumatorilor în stare defectă, uzate sau improvizate , încărcarea

instalaţiilor peste sarcina admisă este interzisă,

· tabloul de distribuţie a instalaţiei electrice va fi amplasat într-o încăpere separată, unde va

fi menţinută curăţenia şi se vor înlătura materialele combustibile de orice natură din

vecinătatea lui,

· întrerupătoarele şi prizele să fie în stare bună de funcţionare, vor fi fixate bine în locul lor.

Va fi interzisă cu desăvârşire efectuarea de contacte improvizate prin capetele de conductori.

Scoaterea cordonului de alimentare din priză trebuie efecuată întotdeauna corect, cu o mână

se apasă priza şi cu cealaltă se scoate cordonul,

· evitarea incălzirii spaţiilor cu aparate electrice (aeroterme,calorifer, reşou, radiator) ci

încălzirea se va realiza cu ajutorul termoficării deoarece este cea mai sigură,

· corpurile de iluminat vor fi fixate pe plafon cu cârlige sau pe perete prin console. Ele vor

fi separate de cele de prize,

· vor exista instalaţii de protecţie împotriva descărcărilor atmosferice: legarea

conductorilor la prizele de pământ, şi menţinerea în bună stare a acestor legături,

· personalul este obligat sa poarte halat pe toată durata desfășurării activității in laborator,

in cazul in care efectuează curățiri sa poarte măsti și mănuși, iar cand lucrează cu substanțe

chimice să poarte măsti speciale cu filtre, sau să pornească instalația de exhaustare.

Pentru întocmirea cât mai corectă a acestui laborator de restaurare m-am folosit de

îndrumările a doi autori:  Moldoveanu Aurel - Conservarea preventivă a bunurilor culturale,

Bucureşti, 1999 și Dancu, Iuliana - Restaurarea icoanelor pe lemn şi pe sticlă, Bucureşti,

1966 .