UNIVERSITATEA DIN PETROSANI

FACULTATEA DE STIINTE

SPEACIALIZAREA: MANAGEMENT

ANUL I

REFERAT LA DISCIPLINA: STATISTICA

TEMA: Organizarea statistica

Coordonator:

Lector univ. dr. Zăvoianu Felicia

Student:

Serac Ciprian

ORGANIZAREA STATISTICA (CULEGEREA DATELOR)

Pentru satisfacerea nevoii de informaţii este necesar să se organizeze cercetări (investigaţii) statistice. Prin cercetare statistică, în funcţie de scopul urmărit, se culeg date care apoi se prelucrează în mod corespunzător, pentru ca în final să se obţină, într-o formă statistică, informaţiile necesare desfăşurării procesului de conducere.

În faţa complexităţii fenomenelor şi proceselor economice, actul conducerii nu realizează obiectivele fixate fără un sistem informaţional statistic. Sistemul informaţional statistic (SIS) ca subsistem al sistemului informaţional economico-social sub aspect funcţional conţine mulţimea operaţiilor de culegere, filtrare, prelucrare şi stocare a informaţiilor statistice.

1 Metode de culegere a datelor (observare statistică)

În practică culegerea datelor se realizează prin:

Observări totale (exhaustive), de exemplu rapoartele statistice şi recensămintele. Acestea presupun înregistrarea caracteristicilor cuprinse în programul de cercetare la toate unităţile (fără excepţie) colectivităţii statistice.

Observări parţiale. Acestea presupun înregistrarea după criterii bine stabilite a unui număr mai redus de unităţi din colectivitatea generală.

Observări curente. Acestea constau în înregistrarea sistematică, permanentă, pe măsură ce se produc caracteristicile fenomenelor analizate la nivelul unităţilor colectivităţii (de exemplu înregistrarea evenimentelor demografice: natalitate, mortalitate etc.).

Observări periodice. În acest caz, înregistrarea datelor asupra unităţilor se efectuează la intervale de timp bine stabilite.

Observări directe. Acest tip de observare se realizează prin înregistrarea nemijlocită a datelor către operator (cercetător) la unităţile colectivităţii.

Observări indirecte. Astfel de observări se întâlnesc atunci când înregistrarea datelor se realizează pe baza unor surse care au consemnat anterior fenomenul studiat (de exemplu, înregistrarea pe bază de documente).

Principalele metode de culegere a datelor sunt:

1. Recensământul. Aceasta este cea mai veche metodă de observare statistică. Prin recensământ (al populaţiei, animalelor, mijloacelor fixe, pomilor fructieri etc.) se culeg datele de la toate unităţile colectivităţii. Organizarea recensământului presupune rezolvarea unor probleme (delicate prin complexitatea lor) cum sunt: scopul observării; scopul culegerii datelor; timpul la care se referă

datele; sfera de cuprindere; elaborarea de definiţii, clasificări şi nomenclatoare etc. Date fiind cheltuielile mari de materiale şi de timp pe care le implică organizare lor, recensămintele au un caracter periodic (de exemplu din 10 în 10 ani în cazul populaţiei, anual în cazul populaţiei şcolare etc.).

2. Rapoarte statistice. Acestea sunt observări totale, permanente prin intermediul lor se culeg datele statistice referitoare la diferitele fenomene şi procese economice din domeniile de activitate ale agenţilor economici. Din această cauză se vorbeşte de un nomenclator al rapoartelor statistice pe care trebuie să le completeze fiecare agent economic. Există rapoarte statistice referitoare la capitalul fix, forţa de muncă, timpul de lucru, rezultatele activităţilor, materiilor prime şi materialele etc.

3. Sondaje statistice. În cazul în care observările statistice nu pot fi organizate (din diferite motive) atunci se apelează la observări parţiale de tipul sondajelor statistice.

4. Ancheta statistică. este o formă de observare care spre deosebire de sondaje nu presupune reprezentativitatea eşantionului. Aceasta se realizează pe baza chestionarului completat direct sau prin poştă, de exemplu la târguri, expoziţii etc.).

5. Observarea părţii principale (masivul principal sau panelul). Este o metodă operativă, parţială, de culegere a datelor numai de la cele mai semnificative (masivul principal) unităţi ale colectivităţii.

6. Monografia. Această este o metodă de observare aprofundată a fenomenelor şi progreselor ce au loc în activitatea unui agent economic sau grup de agenţi economici.

În ultima perioadă există tendinţa de utilizare pe o scară destul de mare a observărilor parţiale. Această înclinaţiei este legată de nevoia rapidă de cunoaştere (de culegere a datelor), de posibilităţile largi de aplicare (cu costuri dintre cele mai reduse) etc.

1.2. Programul de organizare a unei observări statistice

Prin definiţie observarea statistică presupune soluţionarea unor probleme metodologice şi organizatorice laborioase, participarea unui număr mare de persoane (de multe ori acestea nu sunt de specialitate) etc.

Prin programul de observare trebuie să se precizeze câteva elemente ca de exemplu:

Scopul observării. Acestea pot să coincidă sau să nu coincidă cu scopul cercetării statistice. El trebuie să fie bine precizat deoarece în funcţie de el (de înţelegerea lui) depinde delimitarea obiectului observării, erorile de observare etc.

Colectivitatea statistică supusă observării (obiectul observării). Obiectul observării reprezintă mulţimea unităţilor la care vor fi înregistrate caracteristicile precizate conform scopului fix.

Unităţile de observare (înregistrare). Acestea sunt elementele colectivităţii statistice investigate. Ele se culeg şi se definesc în funcţie de scopul cercetării deoarece pot fi unităţi simple sau unităţi complexe.

Precizarea caracteristicilor statistice despre care se culeg datele de la unităţile colectivităţii. Caracteristicile sunt înregistrate sub formă de răspunsuri la întrebările fixate în chestionar într-o anumită ordine logică.

Timpul observării este un element care vizează două probleme esenţiale: stabilirea timpului la care se referă datele şi timpul în care se efectuează culegerea datelor. Timpul la care se referă datele se numeşte moment critic şi se deosebeşte de intervalul de timp (perioada) de culegere a datelor.

Locul observării se precizează prin program şi are drept scop identificarea facilă a unităţilor de observare.

Măsuri organizatorice. Acestea au drept scop asigurarea condiţiilor favorabile pentru desfăşurarea observării statistice. În acest context se elaborează hărţi şi planuri ale localităţilor; se organizează împărţirea locului observării; se recrutează şi se pregăteşte personalul pentru efectuarea înregistrărilor; se tipăresc şi se transmit formularele; se efectuează publicitatea corespunzătoare etc.

1.3. Erorile de înregistrare statistică

Calitatea datelor înregistrate este un factor important care condiţionează calitatea informaţiilor dintr-un demers statistic, realismul cunoaşterii şi eficienţa deciziilor de acţiune.

Prin urmare, autenticitatea datelor înregistrate printr-o metodă oarecare (specifică scopului cercetării) – concordanţa acestora cu datele reale ale fenomenelor investigate – constituie un obiectiv fundamental a oricărei metode de înregistrare statistică. Acest obiectiv este, însă, greu de realizat, deoarece chiar prin respectarea tuturor principiilor ştiinţifice de pregătire şi de organizare a înregistrării nu se pot înregistra date „absolut reale”, în concordanţă cu manifestările reale ale fenomenului investigat. Aceasta înseamnă că în observarea statistică se înregistrează şi erori.

1. În general, prin eroare de înregistrare (observare) statistică, exprimată absolut sau relativ, se înţelege diferenţa dintre rezultatul obţinut prin înregistrare şi mărimea reală a caracteristicilor (variabilelor) observate. Aceste diferenţe (erori) sunt determinate de volumul înregistrărilor, de precizia mijloacelor de înregistrare şi de diverse alte surse (cunoscute sau necunoscute).

2. Erorile întâmplătoare produse într-o înregistrare statistică diferă între ele ca mărime şi ca semn (sens). Influenţele lor se compensează reciproc pe total, ceea ce înseamnă că pe ansamblu nu influenţează rezultatele. Erorile întâmplătoare sunt produse de factori obiectivi şi mărimea absolută a acestora este necunoscută. Influenţele acestor erori se compensează reciproc deoarece distribuţia lor se realizează după legea teoretică de probabilitate normală, Gauss-Laplace. Erorile întâmplătoare, din cauze obiective, nu pot fi eliminate orice metodă s-ar utiliza.

3. Spre deosebire de erorile întâmplătoare, erorile sistematice au o acţiune unilaterală (se produc într-un singur sens) şi, ca urmare, efectul lor cumulatoriu influenţează rezultatele indicatorilor sintetici determinaţi. Acesta este şi motivul pentru care calitatea necesară a datelor înregistrate impune cu necesitate şi eliminarea acestor erori sau, dacă aceasta nu este posibil în totalitate, minimizarea lor.

4. Erorile grosiere (greşelile) se datorează fie lipsei de experienţă, fie incompetenţei, fie altor cauze. Dată fiind diferenţa esenţială dintre erori şi greşeli, acestea din urmă trebuie depistate şi eliminate. Acest lucru presupune o analiză sistematică (aprofundată) a datelor înregistrate, un studiu detaliat a cazurilor în care datele înregistrate depăşesc limitele admisibile.

În afara tipologiei de erori prezentată, mai pot fi amintite erorile de reprezentativitate (efective sau probabile) întâlnite în cercetarea selectivă şi dezbătute distinct în economia cursului de Statistică.

Tipologia erorilor de înregistrare, prezentată anterior, conduce – în virtutea obiectivului de asigurare a datelor de calitate corespunzătoare – la acţinui de prevenire a erorilor şi de control al datelor culese.

Fără a fi o regulă generală, prevenirea erorilor se poate realiza prin acţiuni suplimentare de genul:

- testării tehnicilor şi formularelor de înregistrare;

- selectarea optimă şi pregătirea profesională a persoanelor care efectuează înregistrarea;

- inspectarea (controlul), pe teren, a înregistrărilor de date;

- pregătirea psihologică a persoanelor care efectuează înregistrarea (mai ales în cazul anchetelor de sondaj);

- popularizarea scopului înregistrării şi formarea convingerilor pentru exprimarea datelor reale etc.

Controlul statistic al datelor înregistrate se realizează în funcţie de natura şi localizarea activităţilor întreprinse în acest sens, printr-un control intern şi printr-un control extern. În principiu, controlul cuprinde acţiuni care vizează volumul datelor înregistrate, acurateţea calculelor din care rezultă anumiţi indicatori, acurateţea corelaţiilor logice dintre date, autenticitatea documentelor de evidenţă primară utilizate la înregistrarea datelor etc.

Controlul intern presupune verificarea prin sondaj a calităţii datelor. Controlul extern se realizează prin intermediul unor fapte cunoscute. El vizează o componentă dinamică, o componentă spaţială (teritorială) şi o componentă cu dominante caracteristici calitative (de explicitare comparativă normală, teritorială şi dinamică).

Prin acţiunile de control intern şi extern, de volum, aritmetic şi logic al datelor înregistrate, se previn erorile de înregistrare (observare), se elimină sau se diminuează erorile sistematice şi cele grosiere. Problematicii erorilor – prin importanţa lor – în literatura de specialitate i-au fost acordate atenţii deosebite, unele dintre ele având caracter monografic.