Organizarea și etica profesiilor juridiceTraian Briciu

(Curs)7 octombrie 2013

Instituții judiciare – UJ – 2012 + unele modificări până acumDrept procesual civil, arbitraj, drept execuțional și notarial – editura Național – 2013-10-07

Două accepțiuni ale noțiunii de justiție – justiția ca activitate= funcția de a judeca = aplicare legii la o situații concretă și pronunțarea unei hotărâri obligatorii. Această activitate revine numai instanțelor judecătorești (Curtea de Casație, curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoria). Înalta Curte este reglementată la nivel constituțional, celelalte sunt reglementate prin lege.

A doua accepțiune este justiția ca serviciu public, adică ansamblul instituțiilor care servesc la înfăptuirea justiției.

Puterea judecătorească și raporturile ei cu celelalte instituții ale statului.Puterea legislativă se caracterizează prin reglementare. Ce face Parlamentul, ca vector al puterii legislative?

Dictează norme de conduită, reglementări de ordin general.Judecătorul nu se poate pronunța pe cale de reglementare. Dacă o va face, va înfăptui „exces de putere” =

depășirea puterii judecătorești.

Uneori este necesar ca judecătorul să recurgă la interpretarea legii, deoarece poate fi lacunară sau poate lipsi cu desăvârșire în anumite zone, iar atunci apelează la legi apropiate care rezolvă situații similare. Asta nu înseamnă depășirea puterii judecătorești.

Amnistia + avizul dat pentru arestarea sau reținerea deputaților sau senatorilor. Amnistia = înlăturarea pedepsei penale.

Există o influență reală a legislativului asupra puterii judecătorești – stabilirea bugetului. Parlamentul aprobă legea bugetului. El stabilește câți bani sunt alocați justiției.

Judecătorii și procurorii sunt numiți de către președintele României, un membru al puterii executive. Președintele numește judecătorii, dar numai la propunerea CSM (compus din judecători și procurori, componenți ai puterii judecătorești și ai procuraturii).

Raporturile dintre justiție și societate. Cea mai gravă atingere adusă justiției nu vine nici din partea legislativului, nici din partea executivului, ci din partea societății. Societatea are o voință, adoptă o poziție.

Inamovibilitatea judecătoruluiProtecția din partea CSM

Principiile funcționării justiției ca serviciu public:1. Justiția reprezintă monopol al statului – activitatea de jucată este săvârșită de instanțele judecătorești care

sunt componente ale statului. Există o parțială derogare de la acest principiu (procedura litrajului) – părțile pot conveni să nu meargă la instanță, ci în fața unor particulari numiți arbitri. Hotărârea arbitrare poate fi supusă controlului judecătoresc.

Consecință (1) – judecătorii nu pot să refuze soluționarea unei cauze care le-a fost oferită. Art 5 din codul de procedură civilă spune clar că niciun judecător nu poate refuza să judece. Judecătorul va apela la analogii, la alte legi apropiate etc. Dar va judeca.

2. Dublul grad de jurisdicție – încărcătură diferită dacă vorbim de penal sau civil. Orice judecată penală trebuie să respecte dublul grad de jurisdicție. În civil nu există o normă cu o forță similară, convenția europeană nu reglementează dgdj în materie civilă și nici constituția noastră, însă, deși nereglementat la nivel constituțional, dgj intră în componenta mai largă a unui proces echitabil.

Dgj = două judecăți în fond făcute de instanțe de grade diferite. Judecată în fond = cea care permite judecătorului să analizeze faptele și legea, astfel încât să aprecieze mai întâi asupra adevărului faptic, căruia să îi aplice

1

un text de lege corespunzător. Recursul – al treilea – nu e judecată în fond. El presupune că judecătorul analizează doar dreptul, nu și faptul, el ia de bună ce-au spus instanțele de mai devreme.

3. Egalitatea în fața legii – regulile de procedură sunt aceleași pentru toți, că instanța nu poate să ia măsuri discriminatorii în raport de sex, rasă, religie, cultură juridică etc. Egalitate juridică, în ceea ce privește procedura! Faptică nu e. Pentru că în două cazuri identice, A poate avea un avocat mai bun etc. Statul prevede posibilitatea acordării ajutorului public judiciar – angajarea unui avocat din oficiu plătit de stat, suportarea de către stat a unor taxe, onorarii pe care X nu le poate suporta, suportarea onorariului judecătoresc etc.

Organizarea și etica profesiilor juridice 2Traian Briciu

(Curs)14 octombrie 2013

v-ați aștepta să vă spun că justiția este gratuită. Dacă ar fi gratuită noi n-am mai fi aici (Dinu).

Justiția gratuită – părțile nu trebuie să plătească în mod direct și nemijlocit judecătorii și alți funcționari ai instanței.

Părțile sunt obligate să suporte o taxă judiciară de timbru pentru orice cerere pe care o fac în justiție, mai puțin pentru cele care sunt scutite de taxa de timbru. Aceste taxe judiciare de timbru sunt de două feluri, unele care se calculează ca procent din valoarea din obiectul cererii.

Sistemul nostru care presupune plata acestor taxe judiciare de timbru atunci când te adresezi instanței cu o cerere (cam toate statele din UE si din afară cu excepția Monaco, Franței, Spania în anumite litigii). Pe lângă această taxă mai sunt și alte cheltuieli: îți trebuie un avocat care trebuie plătit, uneori în cursul procesului se administrează probe, expertiză, iar expertul trebuie.

Ajutorul Public Judiciar – cel care nu poate face față cheltuielilor procesului poate fi scutit de taxa de timbru, plata onorarilor experților, traducătorilor etc. În realitate, ajutorul public judiciar poate funcționa după plafoanele pe care le stabilește statul. Plafoanele de venit sunt foarte mici, APJ.

Colegialitatea presupune ca hotărârea judecătorească să fie adoptată de mai mulți judecători, nu de unul singur. În sisteme judiciare există două reguli: a colegialității și a judecătorului unic.

Principiul judecătorului unic. Acest sistem s-a impus la prima instanță datorită în primul rând problemelor de personal.

În apel – 2 judecătoriÎn recurs – 3 judecători

Sistem preponderent colegial

Accesul liber la justiție – principiu constituțional (apare în Constituție) și convențional (art 6 parag 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului). Justiția înseamnă instanțe judecătorești. Chiar dacă există proceduri prealabile în fața unor alte organe ale statului, în cele din urmă asupra cauzei trebui să se pronunțe o instanță.

Un alt aspect asupra accesului la justiție este obligația statului de a înlătura impedimentele de fapt care stau în calea accesului la justiție, impedimente derivate din starea materială or, statul nostru a creat niște pârghii prin care persoana în cauză să poată accede la justiție… dar nu e foarte util și uneori Curtea Europeană ne-a mai sancționat și ajutorul public judiciar nu poate fi accesat decât în condiții extrem de restrictive.

Accesul la justiție nu este conceput ca un drept care poate fi exercitat în orice condiții.

Consecințele nerespectării procedurii sunt mai grave decât consecințele nerespectării fondului – cu fondul te mai descurci.

2

Abuzul cu privire la dreptul de a sesiza instanța se pedepsește.

Caracterul permanent și sedentar al instanțelor. Instanțele au locații fixe, cunoscute. Nu se mai practică la ora actuală o justiție ambulantă – judecătorul se duce dintr-un loc în altul and shit.

În ceea ce privește permanența, instanțele nu se opresc niciodată. Vacanța judecătorească presupune doar o diminuare, în timpul ei se judecă principii penale etc.

Soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Decurge din Constituția R, dar și din Convenția Europeană a Convențiilor Omului (art 6 parag 1) – procesul trebuie să se soluționeze într-un termen rezonabil.

Codul de procedură civilă merge până la soluționarea într-un termen optim,rezonabil și previzibil, adecvat cu natura litigiului, numărului părților, problemele pe care le ridică procesul. Nu se vorbește de un termen concret – zile, luni, ani etc. Criterii pt rezonabil – natura litigiului (complex sau simplu), numărul părților (pt mai multe părți mai multe apărări), probe solicitate (martori, expertize), comportamentul părților termen rezonabil.

Distribuirea aleatorie – de regulă, dosarele se distribuie într-un sistem informatic. Atunci când nu funcționează sistemul informatic, se face ciclic.

Principiul continuității – odată ce s-a desemnat judecătorul el va trebuit să participe până la finalul procesului de judecată.

Ministerul justiției este într-adevăr garantul bunei desfășurări a serviciului public a justiției, deși el nu e implicat direct în înfăptuirea justiției, ci are atribuțiuni administrative și manageriale. Are atribuții în zona planificării strategice și funcționarii sistemelor judiciare:

1. Face propuneri legislative2. Fixează strategia sistemul judiciar pe perioade de 4 ani. Exemple de strategii: aplicarea noilor coduri civile

și penale, mai buna finanțare a instanțelor, combaterea corupției,modernizarea unor profesii conexe avocat, notar, executor, consolidarea independenței CSM-ului,creșterea nivelului de educație juridică a populației.

3. Reglementarea cadrului legal și instituțional al sistemului judiciar4. Coordonarea unor instituții conexe sistemului judiciar: experții judiciari sunt coordonați de către ministerul

justiție5. Asigură autoritatea sub care își desfășoară activitatea procurorii

CURSConsiliul Superior al Magistraturii- Instituția a cărei sorginte se găsește în Constituția României, deci nu este o instituție înființat pe cale legală,

ci pe cale constituțională, art 133. Așa cum e reglementat în Constituție, definiția – garantul independenței justiției. Tot din Constituție aflăm că el face parte din autoritatea judecătorească, dar nu face parte din puterea judecătorească. Distincția dintre cele două este bine cunoscută – autoritatea jud = ansamblul instituțiilor care participă direct sau indirect la justiție, în timp de puterea este cea care înfăptuiește justiția

CSM are atribuții administrative și jurisdicționale.CSM este o instituție de natură constituțională care acțiunează în sfera autorității judecătorești, dar nefăcând

parte din puterea jud și a cărui principal deziderat este garantarea independenței justiției. Realizează o interpunere între activitatea instanțelor și administrația publică.

Structura CSMÎncepând cu 2003, structura CSM a fost stabilită prin Constituție. Până atunci structura era stabilită prin lege,

de teama unor modificări legislative, legiuitorul constituant s-a gândit că este mai bine să pună la adăpostul fluctuațiilor politice structura CSM, fiind un aspect care nu poate fi revizuit, trebuie o nouă Constituție.

Sunt 19 membri. Dintre aceștia, sunt 9 judecători aleși de adunările generale ale instanțelor, după cum urmează: 2 judecători provin de la ÎCDCȘJ. 3 judecători provin de la Curțile de Apel (sunt 15 Curți de Apel). Încă 2 judecători de la tribunalele din țară (42 de tribunale, adică câte județe – sunt 41 de județe + tribunalul de la Ilfov). Încă

3

2 de la Judecătorie (sunt multe, se înființează prin hotărâri de Guvern în funcție de diverse cauze). 5 procurori aleși de adunările generale ale parchetului: 1 este ales către Parchetul de pe lângă ÎCDCȘJ. 1 procuror de pe lângă Curțile de Apel. 2 de pe lângă tribunale. 1 de la parchetele de pe lângă judecătorii. Aceștia sunt aleși. Apoi, mai sunt membrii de drept – președintele ÎCDCȘJ și procuror General al Parchetului de pe lângă… 2 sunt membri ai societății civile cu înaltă reputație, desemnați de Senat.

Participarea procurorilor – dacă CSM are ca atribuție constituțională garantarea independenței justiției, iar justiția se înfăptuiește de judecătroi, de ce se află acolo și procurorii + procurorul general

Participarea relativ redusă a societății civile.

Statutul – Membrii aleși au durata mandatului de șase ani și nu mai pot fi realeși. Scade oarecum presiunea ideii că ar avea o poziție ușor corporatistă. Dpdv al dorinței de a fi aleși, membrii CSM nu au de ce să se facă plăcuți. Chiar dacă urmează a se întoarce acolo de unde au venit.

Președintele ÎCDCȘJ și Procurorul General, ei participă la ședințele în Plen și la ședințele fiecărei secții corespunzătoare – procurorul Gen la secția de procurori.

Ministrul justiției participă și în plen și la ambele secții.Membrii societății civile participă numai la ședințele în plen.

Președintele României poate participa la ședințele plenului CSM de câte ori dorește. Nu e membru, doar are dreptul să participe. Dacă decide să participe, el conduce ședința.

Statutul – se pune prbolema revocării – pot fi revocați. sunt revocați la cererea Adunării Generale. Decizia se ia cu votul a două treimi din numprul judecătorilor și procurorilor. După ce se întrunește această majoritate, urmează ca CSMul în plenul său să dispună revocarea. Spune legea că revocarea poate să se facă pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor.

Revocarea se poate propune de președintele sau vicepreședintele CSM sau de o treime de membrii CSM, când persoana nu mai îndeplinește condiții legale de a fi ales membru al CSM

Atribuții ale CSMPlen:1. Propune Președintelui României numirea și eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor.2. Numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor stagiari (nu au inamovibilitate). Se bucură de stabilitate,

dar nu au inamovibilitate. 3. Dispune cu privire la promovarea judecătorilor și proc.4. Organizarea examenelor de admitere și de promovare în funcție.5. Numește și revocă directorii adjuncți ai INM.6. Acordă măsuri pentru reducerea sau suplimentarea locurilor7. Apărarea reputației și independenței a judecătorilor și procurorilor8. Stabilește codul deontologic

Atribuțiile secțiilor. Dispune delegarea judecătorilor și detașarea judecătorilor în condițiile legii. Aprobă înființarea și desființarea secțiilor curților de apel, atât la instanțe, cât și la parchet. Asigurarea răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. Aprobarea transferului din funcția de judecător în cea de procuror și invers. Fiecare secție încuviințează percheziția, reținerea sau arestarea preventivă a judecătorilor și a procurorilor.

Funcționarea CSM.Funcționarea Plenului - ședința poate fi făcută dacă există un cvorum de < 15 membrii.Ședința este condusă de președintele consiliului, mai puțin în ipoteză în care la ședință participă Președintele

României. În plen participă și membrii societății civile. Ministrul justiției participă în ambele secții, dar el nu are drept de vot în materie disciplinară.

Hotărârile date în Plen sunt supuse recursului la CSM.

4

CURS

Ministerul public se bucură de o consacrare constituțională. Constituția prevede că procurorii își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Public, iar în interiorul lui sunt org în parchete. Const ne dă esența Ministerului Public – el veghează la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor (nuanță ironică pt că uneori dispune arestarea Xșilor). Care e natura lui? Ea a făcut obiectul unor controverse.

Natura juridică – Ministerul Public se află în sfera puterii executive, argumentul principal fiind tradiția și Constituția. Constituția care spune că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției, așadar e putere executivă. Alții au spus că procurorii fac parte din puterea judecătorească – argument principal: așezarea instituției în Constituție – Ministerul Public este tratat în capitolul autorității judecătorești. Dar nu puterea. Și nefăcând distincție între autoritate și putere, s-a tras concluzia că face parte din puterea judecătorească. Argumentul este greșit pentru că în același capitol se tratează și CSM-ul. Alte organisme care nu fac parte din autoritatea judecătorească sunt tratate tot acolo.

Procurorii români nu pot lua anumite măsuri: procurorii nu dispun arestarea, doar o propun. Nu pot intercepta convorbirile sau altă corespondență decât cu aprobarea unui judecător.

Legiuitorul vorbește despre magistratură spunțnd că reprezintă activitatea judecătorilor și procurorilor, dar nu vorbește despre magistrați după hotărârile CEDO.

Parchete sunt organizate așa:Există un parchet la nivelul ÎCDCȘJ. Cel de pe lângă.Apoi există parchete pe lângă fiecare instanță. Și mai există și parchete militare.Sunt deosebite față de instanțe: cine conduce – Parchetul General e condus de un Procuror General. Parchetele

de pe lângă curțile de apel sunt conduse de procurori șefi. La Parchetul General există două direcții cu competențe proprii – una se numește Direcția de Investigație a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – DIICOT și Direcția Națională Anticorupție – DNA.

Acest două structuri sunt organizate în cadrul Parchetului General de la nivelul ÎCDCȘJ, nu sunt structuri separate.

DIICOT – condus de un procuror șef care are rangul unui prim adjunct al procurorului general. La această direcție sunt selectați procurori cu vechime de cel puțin 6 ani – probitate morală deosebită, pe baza unui concurs org de parchetul general – numirea lor se face de către procurorul general, revocarea lor se face fie pt necorespundere profesională - Infracțiuni privind spălarea banilor, traficul de persoane, piața de capital.

DNA – condusă tot de un procuror șef care are rangul primului procuror adjunct al procurorului general. Aici lucrează procurori cu 6 ani vechime cel puțin, care au probitate morală neștirbită. Sunt numiți în funcție procurorul șef DNA, la DIICOT îi numea procurorul general. Sunt revocați fie pt răspundere disciplinară fie pt necorespundere profesională tot de procurorul șef cu avizulCSM. La DNA participă și specialiștii în diverse domenii: bancar, IT, ingineri. Sunt angajați în cadrul direcției pentru a oferi informații specializate procurorilor. În ceea ce privește competența DNA-ului, există o mare discuție. În primul rând trebuie să reținem că această competență este raportată la: calitatea persoanelor care săvârșesc infracțiunile, natura infracțiunilor și valoarea prejudiciului pagubei. Sunt de competența DNA-ului indiferent de calitatea persoanelor care au săvârșit fapta o serie de infracțiuni de corupție sau asimilate ei dacă paguba a fost de cel puțin 200.000€, orice infracțiuni de corupție indiferent de pagubă care sunt săvârșite de anumite persoane (parlamentari, membrii guvernului, primarii de sectoare, de municipii, vameși, polițiști etc.), infracțiunile împotriva intereselor comunității europene și o serie de infracțiuni care nu sunt de corupție (înșelăciune, furt în serviciu) dacă paguba a fost de cel puțin 1.000.000€.

Funcționarea MO – principii: legalitatea, imparțialitate și subordonarea ierarhică.Legalitatea – își desfășoară activitatea conform legii. Un procuror nu are voie să caute să-și strângă dovezi în

mod nelegal, chiar dacă e mai spinoasă calea legală. Atunci când procurorul de ședință își dă seama că materialul oferit de ceilalți procurori nu este susținut de probe….(?).

Imparțialitatea – Dreptul procurorului de a nu fi influențat de decizia lui.Subordorarea ierarhică – dispozițiile unui procuror sunt obligatorii pentru cei din subordine. Procurorii din

fiecare parchet sunt subordonați… deci toți sunt supuși unuia singur, procurorul-general. Doar procurorul șef DNA nu e subordonar procurorului general.

5

Procurorul se poate plânge CSM pentru ingerința în activitatea sa a unui procuror ierarhic superior.Atunci când participă la ședințele de judecată, procurorul este liber să pună orice concluzie consideră de

cuviință.Asupra procurorilor exercită control și ministrul justiției. Controlul lui nu vizează activitatea fiecăruia în parte,

ci numai eficiența.

Atribuțiile pe care le au în materie penală/civilă. Supraveghează activitatea de cercetare penală pe care o face poliția judiciară, infirmă sau confirmă actele de cercetare făcute de poliția judiciară, dispune atunci când este cazul începerea urmăririi penale.

În materie civilă procurorul are un rol mult mai mic decât în materie penală. Codul de procedură civilă prevede 4 modalități de participare a procurorului la procesul civil – în primul rând poate introduce acțiuni numai atunci când este necesar pentru apărarea drepturilor minorilor, pușilor sub interdicție sau dispăruților. A doua formă de participare este punerea de concluzii într-un proces început de alții. Al poate participa ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

A treia formă de participare este formularea de căi de atac împotriva soluțiilor instanțelor civile.A patra – poate cere punerea în executare a unor hotărâri judecătorești sau alte hotărâri dacă acestea sunt emise

în favoarea unui minor sau…

Care sunt instanțele de judecată. ÎCDCȘJ (unică la nivelul țării) + curțile de apel (în număr de 15 la nivelul țării, uneia îi sunt arondate mai multe județe, 2-5) + tribunalele (organizate la nivel de județ, fiecare are un tribunal, precum și la nivelul municipiului București, care din perspectiva asta se comportă ca un județ). Mai sunt tribunale specializate în anumite materii prevăzute de lege și judecătorii – sunt stabilite prin hotărârea guvernului cu avizul CSM, orașe care au un număr de cauze care justifică organizarea unei astfel de forme) + instanțe militare.

ÎCDCȘJ – 1. are ca rol constituțional unificarea jurisprudenței pe întreg teritoriul României. Își realizează această menire

prin trei mijloace: a. Recursul în interesul legii – atunci când instanțele pronunță hotărâri diferite ca urmare a interpretării diferite. Procurorul general poate sesiza ÎC pentru a cere interpretarea corectă. Ea se publică în Monitorul Oficial și de atunci devine obligatorie. b. Atunci când o instanță constată că se află în fața unei probleme noi de drept, solicită ÎC să stabilească cum se soluționează problema respectivă, suspendă dosarul pe baza anilezi ÎC, după care se dă o hotărâre în cazul respetiv în gunțtie de decizia ÎC. c. Prin casarea în cazul recursurilor.

ÎCDCȘJ are patru secții: secția civilă 1, secția civilă 2, secția de contencios administrativ și fiscal și secția penală. E condusă de un președinte secondat de doi vicepreședinți și un colegiu de conducere. Președintele și vicepreședinții sunt numiți de Președintele României la propunerea CSM. Președintele poate refuza numirea în funcție motivând. Dacă în cazul judecătorilor simpli există un text în care se stipulează că dacă se insistă pt numirea unui judecător, Președintele nu poate evita la nesfârșit, dar în cazul ÎCDCȘJ, Președintele poate refuza la infinit.

CURS

Curțile de Apel (instanțele imediate ÎCDCȘJ). 15. Reunesc 2-5 județe.

În cadrul Curților de Apel pot funcționa secții specializate după volumul cauzelor existente în circumscripție. Secțiile specializate sunt create la solicitarea coleg

6