1

ORDINUL LUI ZAMOLXE

SPIRALA MARII SCHIMBĂRI

NICOLETA MATEI

Mănăstirea Prislop – 15 august 2013

2

CEL CE VREA LA CRUCEA LUI SĂ SCADĂ, SĂ ADAUGE.

ARSENIE BOCA

3

Mulțumesc celor care au creat aceste imagini,

fără de care mesajul acestei cărți nu ar fi fost complet,

și lui Adrian pentru corectare și tehnoredactare.

Sarmisegetuza

4

ORDINUL LUI ZAMOLXE sau PREOȚIA LUI ZAMOLXE

zeul nemuritor al tracilor

ENERGIILE KOGAYIONULUI ȘI SPIRALA MARII

SCHIMBĂRI

Dacia era ţara locuită de geto-daci, cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci, cu un

teritoriu cuprins între Tisa (vest), râul Nistru şi Marea Neagră (est), Dunărea (numită Istru de

către daci, la sud) şi Carpaţii Păduroşi (nord).

În urmă cu 2500 de ani, Herodot consemna că al doilea popor mai numeros de pe pământ,

după cel al inzilor, sunt tracii, iar țara lor se numea Țara Soarelui sau Tărâmul zeilor – Dacia.

Dacii, geții și tracii formau același popor, cu aceeași limbă.

Strămoșii noștri daci considerau că cerul se sprijină pe 3 stâlpi – Întreitul stâlp al cerului

(simbolizat de 3 sulițe):

- vf. Găvanu,

- vf. Omu,

- vf. Ocolit.

Cele 3 vârfuri formează AXIS MUNDI și are 3 corpuri: al acțiunii (fizic), al emoțiilor

(energetic) și al înțelepciunii (astral). Stâlpul de Lumină, Arborele Vieții, Arborele Cosmic care

formează TIARANTOS RAMANIA.

Preoții daci erau:

- kapnobatai (cei care umblă prin nori),

- polistai (învățătorii),

- ktistai (medicii).

Solomonarii sunt magi, vrăjitori, preoți inițiați ai lui Zamolxe, înțelepții care încălecau

dragonii (zmei, balauri). Purtau o țundră albă, iar pe dedesubt o pânză groasă albă și o traistă albă

în care își țineau instrumentele magice și cartea Solomonăriei. Viitorii solomonari erau răpiți de

mici după anumite teste și măsurători și crescuți în Crugul din interiorul pământului, unde învățau

toate limbile făpturilor vii, toate tainele naturii, învățau să iubească cristalele, să le folosească

puterea și să comunice cu ele. Erau telepați, călătoreau prin nori și controlau dragonii, aduceau

ploaia. Solomonar în limba dacilor – salman în ebraică și șaman în zilele noastre. Se spune că

solomonarii ar fi urmașii atlanților, că ar fi existat un mare conducător, Solomonius, care

înseamnă cel Luminos, sau că ei ar fi știut tainele înțelepciunii lui Solomon. Erau înzestrați cu

clarviziune, claraudiție, telepatie, aveau puterea de a vindeca boli, cunoșteau puterea

MERKABA, un vehicul luminos cu care ei călătoreau oriunde în Univers, într-o călătorie în

spațiu și timp, trecut, prezent și viitor.

Doctrina zamolxiană - nemurirea, vindecarea prin corelație trup-spirit, cunoașterea

astrelor și a tainelor naturii. Cel mai bun și viteaz dintre daci era trimis o dată la 4 ani ca sol la

Zamolxe. Dacă nu murea, el cădea în dizgrație, nefiind capabil să depășească cele 3 niveluri

inițiatice ale templului pentru a ajunge să se prezinte în fața lui Zamolxe pe Altarul Cerului.

Ritualul se numea TIARANTOS - cel jertfit Cerbului între coarnele căruia crește Arborele Vieții

sau Arborele Cosmic. Acest Arbore era format din 7 părți: rădăcină, trunchi, coroană, frunze,

5

flori, fructe și semințe, iar fiecare parte avea o semnificație și reprezenta o chakra. Anul dacic

avea 13 luni, sfatul bătrânilor era format din 13 înțelepți care stăteau pe 13 scaune rotunde din

piatră, iar preotesele lui Zamolxe erau tot în număr de 13, 12 preotese conduse de Marea

Preoteasă.

Pe stema Daciei era o piramidă (muntele KOGAYION), iar în mijlocul piramidei era

Merkaba în cruce. Muntele sacru al dacilor semifică cele 2 puteri unite, spirala dacilor, cei 2 șerpi

încolăciți pe Sushumna, lumea de sus cu lumea de jos, ce e înăuntru e și afară, focul vieții cu

focul morții, viața care moare și renaște mereu. Pe acest munte, Kogayion, îl cauți cu bucurie în

inima ta.

În România sunt 9 piramide naturale: M-ții Piatra Craiului, M-ții Retezat, M-ții Apuseni,

M-ții Orăștiei, M-ții Grădiștea, M-ții Gugu, Masivul Hășmaș, Masivul Căliman, M-ții Godeanu.

Cele 4 locuri inițiatice ale dacilor:

- Peștera lui Zamolxe – Peștera Ialomiței – meditația,

- Platoul Babelor, Sfinxul – altarul,

- Fețele Albe – sanctuarul preoteselor,

- Vârful Omu – inițierea divină.

Vf. OMU este centrul Lumii, unde se face legătura dintre cer și pământ, este una dintre

porțile de ieșire din universul terestru, este locul unde crește Arborele Vieții.

Cele 4 trepte inițiatice

1. Cunoașterea tainelor naturii, ale plantelor, limbajul animalelor.

2. Autocontrolul, postul alimentar, înfrânarea limbii, postul somnului.

3. Cunoașterea celor 4 tipuri de spirite elementare ale naturii: FOC, APĂ, AER, PĂMÂNT.

4. Botezul soarelui.

La Fețele Albe sunt 4 bariere energetice care nu lasă să intre nici un om care nu are inima

curată și gândul bun. Zamolxe s-a retras în Peștera Polovragi, unde a stat timp de 4 ani ca

sihastru, într-o stare de meditație, curățenie morală și sufletească, pentru o perioadă de refacere

fizică și psihică după ce și-a dus misiunea la bun sfârșit.

1. CETATEA SARMISEGETUZA – PĂMÂNT – FORȚA VIEȚII

Aici tinerii erau selectați în 3 caste:

- mânuitori ai armelor (războinicii),

- mânuitorii vorbelor (puterea cuvântului),

- mânuitorii tainelor (cunoscătorii energiei vieții și ai forței spiritului).

Învățau să purifice orice formă de rău existentă în corpul astral, în cel energetic și în cel

fizic. Preoții daci considerau că nu poți să vindeci organul până nu vindeci corpul fizic, nu poți să

vindeci corpul fizic până nu vindeci sufletul, iar cel mai bun reparator al sufletului este cel care

știe cum să-l strice.

2. CETATEA COSTEȘTI-CETĂȚUIA – FOC – CUNOAȘTEREA SPIRITUALĂ

Aici tinerii învățau să refacă legătura cu trecutul, cunoașterea avută în viețile anterioare și

se primea comoara cunoașterii Înțelepciunii.

6

3. CETATEA BLIDARU – AER – SPIRITUL VIEȚII – DIVINUL

Este cetatea aerului, a vânturilor, a silfelor și a spiritului vieții. Aici trăiau înțelepții

Daciei.

4. CETATEA FEȚELE ALBE – ENERGIA VIEȚII – APA – CETATEA

PREOTESELOR

Aici tinerii dădeau examenul de verificare a purității sufletului, verificarea cunoștințelor

acumulate și nivelul atins de fiecare suflet.

5. VÂRFUL OMU

Mai există și a cincea treaptă – culmea cunoașterii ancestrale, unde se pregăteau marii

preoți și marile preotese, unde înțelepciunea se unește cu cunoașterea printr-un autobotez

constând în descoperirea conștientă a Divinului din noi.

SANCTUARELE DACILOR:

- sanctuarul înțelepților,

- sanctuarul de reparare şi purificare a sufletelor sau sanctuarul sufletelor rănite,

- sanctuarul pentru controlul emoţiilor,

- sanctuarul aducerii aminte,

- sanctuarul de punere în mişcare a forţelor naturii,

- sanctuarul ritualurilor energetice,

- sanctuarul celor care cunosc ce au fost și ce au făcut, ce sunt acum şi ce pot deveni în viitor.

Esenienii se îmbrăcau în alb ca şi dacii şi îl venerau pe An, zeul Soarelui sau zeul

conducător al cerului. Arienii îl aveau ca zeu al Soarelui, ca zeu suprem, pe Zarathustra, evreii pe

Iahve, atlanţii erau o încrucişare între zei şi copiii pământului şi îl aveau ca zeu al Focului pe

Wotan. Elenii îl venerau pe Zeus, romanii pe Jupiter, dacii pe Zamolxe. Dacii, egiptenii şi atlanţii

erau copiii soarelui. Egiptenii îl venerau pe Ra. Zeul Ra nu era un zeu exclusiv egiptean, era

venerat şi în Dacia. Cuvântul rază vine de la unirea zeului soarelui, Ra, cu preotul său, Zamolxe,

Raza Soarelui sau preotul Soarelui.

CETĂȚILE DACICE:

- Cetatea Costești-Cetățuia,

- Cetatea Blidaru – Costești,

- Fețele Albe – Hunedoara, inițial Fetele Albe, fiind cetatea preoteselor lui Zamolxe, care erau

îmbrăcate în alb,

- Cetatea Ardeu – Hunedoara,

- Cetatea Zânelor – Covasna,

- Cetatea Luncani – Piatra roșie,

- Cetatea Bunloc – Săcele, Brașov.

Portalul de la Șinca Veche – Templul Ursitoarelor sau Templul Dorințelor, Calea

Inițiatică sau Calea de Lumină care ne leagă la alte dimensiuni, portalul prin care vin și pleacă

spiritele de lumină – unde sunt desenate Merkaba și Steaua Tetraedrică (Steaua lui David) în

mijlocul căreia este yin și yang.

7

SÂNZIENELE sau IELELE – preotesele soarelui, preotesele lui Zamolxe

23-24 iunie – solstițiul de vară sau vara astronomică, sărbătoarea soarelui și a dragostei.

Este ziua în care florile de sânziene au miros de rai, când orice muritor care va bate la vămile

nevăzutului și neștiutului poate să intre doar purtând o coroniță pe cap din flori de sânziene,

deoarece cerurile sunt deschise. Sânzienele sunt mari iubitoare de dreptate, plutesc în aer, cântă,

dansează și împart rod holdelor, fecunditate femeilor, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor,

umple de leac și miros florile.

În dimineața de Sânziene, dacii împleteau coronițe și le aruncau pe casă pentru sănătate,

fetele își puneau sub pernă sânziene pentru a-și afla ursitul, împleteau coronițe și le lăsau în

grădină, iar dacă dimineața erau pline de rouă era semn de măritiș. Pentru fertilitate și frumusețe,

dimineața fetele se tăvăleau goale în iarba plină de rouă. Băieții făceau focuri și cel care sărea

peste foc se purifica, era apărat de boli și fericit. În această noapte animalele stau de vorbă,

floarea albă de ferigă înflorește și va aduce noroc celui care o culege.

Dacii numeau cucul cuko sau pasărea nepăsare și credeau că primul cântat al cucului

vestea anii pe care îi mai are de trăit cel ce îl auzea sau câți ani mai are până la căsătorie cel ce nu

era căsătorit. La sărbătoarea de început a primăverii începea jocul cucilor, tinerii având măști,

clopote sau bice pentru a alunga răul. Cucul se face auzit de ziua cucului (Buna Vestire), când

începe primăvara și se spune că a mâncat primii muguri sau a cântat la Poarta Raiului. Tradiția

spune că dacă auzi cucul pe nemâncate și fără nici un ban în buzunar este semn rău. El cântă până

la Sărbătoarea de Sânziene, când se spune că ele îl amuțesc. Dacii considerau cucul ales între

toate păsările și busuiocul între toate florile. Numele cucului este asociat în etnobotanica dacică

cu numele mai multor plante: laptele-cucului, ciuboțica-cucului, grâul-cucului, mierea-cucului,

mălaiul-cucului, limba-cucului, porumbul-cucului, scaunul-cucului, ciupitul-cucului și umbra-

cucului etc.

Sărbătorea Sânzienelor la daci, romanii sărbătoreau Sancta Diana pentru zeița Diana.

Sânzienele fac hore, cântă, dansează, au rochii albe vaporoase și lungi, cu clopoței la

picioare și coroniță de flori pe cap, la brâu aveau ramuri de salcie și spice de grâu în mână. Ele, în

timpul dansului aleg o surată, o împodobesc cu cea mai frumoasă cunună de flori și o numesc

Drăgaica, în amintirea fetei babei Dochia, pe care o chema Draga Ica.

Sânzienele, ielele, preotesele lui Zamolxe își sărbătoreau ziua dansând și cântând:

Du-te Soare, vino Lună,

Sânzienele îmbună,

Să le crească floarea floare,

Galbenă mirositoare,

Fetele să le adune,

Să le prindă în cunune,

Să pună la pălărie

Struțuri pentru cununie,

Boabele să răsădească,

Până-n toamnă să nuntească.

La NAȘTEREA unui copil se planta un pom, iar preotesele dădeau câte un dar și un har

noului născut, îl închinau lui Zamolxe pe altarul Soarelui spunând: Ești un copil al focului și al

Luminii, ești copilul lui Zamolxe, cu sufletul să fii fiul Soarelui și să aduci înțelepciune și

dreptate neamului nostru.

8

O dată pe an, într-o anumită zi, preotesele se adunau pentru un ritual inițiatic de îmbăiere.

Cele 12 preotese se așezau în cerc, iar în mijlocul lor era așezată o copaie mare din lemn sculptată

cu simboluri solare, în care Marea Preoteasă o îmbăia pe fiica regelui. Acest ritual se făcea până

la vârsta de 15 ani. În timp ce Marea Preoteasă o îmbăia pe fată în apa cu petale de flori,

turnându-i cu un ulcior de pământ pictat cu flori viu colorate, îi cânta:

Să fii frumoasă ca Soarele

Și mândră ca Luna,

Stelele să-ți strălucească-n păr,

Buzele tale să-ți fie dulci ca mierea

Și gura ta să grăiască cuvinte de-nțelepciune,

Inima ta să fie curată și luminoasă,

S-aduci bucurie neamului nostru.

Acest ritual poate fi folosit de toate mamele care le doresc copiilor lor să crească frumoși și

sănătoși la minte, la suflet și la trup.

RITUALUL FUNERAR

Consta în arderea celor plecați din această lume, iar cenușa era pusă într-o urnă frumos

pictată cu simboluri solare şi împrăştiată in cele 4 zări deasupra unei ape, din vârful unui deal sau

de pe muntele Kogayion, iar urna (oală de pământ) era spartă. Dacii nu plângeau și nu jeleau

dispariția celor dragi, ei chefuiau cu muzică, dansuri specifice, cu multă mâncare stropită cu vin

din belșug, bucurându-se pentru sufletul care ajunge la Zamolxe.

Dansul CĂLUȘARILOR – ritual de vindecare al dacilor

Dansul iute, sacadat și plin de mister al călușului supraviețuiește de mii de ani pe aceste

meleaguri. Prima mențiune despre frumusețea acestui ritual și a costumelor, dar și despre actele

magice practicate de călușari a fost făcută de Dimitrie Cantemir în cartea Descriptio Moldaviae.

Călușarii, frați de cruce, cutreierau satele și intrau în curțile oamenilor să alunge relele și bolile cu

ritualul său tămăduitor, în care foloseau plante de leac și descântece de boală. În timpul dansului

ei erau înzestrați cu puteri magice. Călușarii se alegeau cu mare grijă de către vătaf (conducătorul

lor), ritualul sacru era păstrat în tăcere, iar obiceiurile în mare taină. Legatul călușului începea în

timp de noapte, iar înaintea zorilor vătaful își conducea ceata într-un loc ascuns, pe malul unei

ape, unde se rosteau descântece împotriva spiritelor rele. Ei rosteau legăminte de castitate pe toată

durata Rusaliilor, se legau să nu bea și să nu se lase ispitiți de plăcerile lumii, dormeau în

sanctuarele dacice și, mai târziu, în biserici pentru a fi protejați. Feciorii nu puteau părăsi călușul

timp de 3, 5, 7, 9, 12 ani. Vătaful lega clopoței și panglici colorate la picioarele călușarilor rostind

cuvinte magice de protecție, apoi săreau peste un steag (o prăjină lungă) pe care erau legate

căpățâni de usturoi, pelin, spice de grâu și flori de sânziene, iar în vârf avea o năframă albă sau

roșie. Dimitrie Cantemir scria despre călușari că au peste 100 de jocuri, sărituri spectaculoase,

bătăi iuți însoțite de strigăte și zicători. Bolnavii se întindeau pe pământ într-un cerc sacru desenat

în țărână cu acel steag împodobit, iar călușarii săreau de 3 ori peste cei bolnavi ca să îi vindece. În

timp ce jucau rosteau descântece de alungare a răului. În casele fără copii ritualul și

îmbrăcămintea erau diferite, erau mascați să sperie răul, îmbrăcați în haine peticite, multicolore și

atingeau în ritm magic nevestele fără noroc. Se spune că erau așteptați cu mare dragoste și

nerăbdare, pentru că nu a existat nici o femeie care să nu aibe copii după jocul magic al

călușarilor. Dansul călușarilor este de fapt cea mai sacră horă de adorare a soarelui. În anul 2005

9

a fost proclamat de către UNESCO Capodoperă a patrimoniului cultural și material al

umanității.

MĂRȚIȘORUL – simbolul primăverii, este amuleta dacică aducătoare de noroc. Dacii

sărbătoreau începutul anului agrar și prima zi a noului an calendaristic. Sora regelui Decebal,

Dochia, era o femeie capricioasă și greu de mulțumit, schimbătoare și pusă pe șotii, ca și zilele de

la începutul lunii martie, Zilele Babei Dochia sau Babele sunt parte a unuia dintre cele mai

cunoscute mituri folclorice. Între 1 și 9 martie vremea este schimbătoare, de aici și obiceiul de a

alege o babă pentru a afla ce ne rezervă viitorul. Cele 2 fire ale șnurului de mărțișor semnifică

bunele și relele împletite pe drumul vieții din acel an, semnifică lumina Soarelui (roșu) care se

împletește cu lumina Lunii (alb); se punea un bănuț găurit din aur sau argint ca talisman aducător

de belșug și de noroc. Mărțișorul se purta prins în piept sau legat la încheietura mâinii până la

înflorirea pomilor, apoi se lega de ramul unui pom roditor. George Coșbuc spunea că Mărțișorul

este simbolul focului care se împletește cu cel al luminii, semnificând Soarele și că scopul purtării

lui este să-ți apropii soarele purtându-i cu tine chipul.

ZEITĂȚI GETO–DACICE

ZAMOLXE – preot ridicat la rang de zeu, fiu de Dumnezeu, Marele Lup Luminos sau Alb, cel

care a condus dacii spre Lumina și Înțelepciunea Tatălui Ceresc. Zamolxe era lumina

strălucitoare, îmbrăcat în alb, avea în frunte (Cel de al treilea ochi) un cristal cu mii de fațete și

mii de culori și în el era toată cunoașterea. S-a născut în anul 560 î.e.n. Călătoria inițiatică prin

lume a durat 8 ani. În Egipt, în Babilon, în țara lui Platon a primit învățături religioase de la mai

marii învățați ai vremii. I-a învățat pe daci medicină, astrologie, astronomie, matematică,

psihologie, terapia culorilor, terapia cu cristale, curățarea trupului și a sufletului în natură. A

învățat dacii să parcurgă cele 3 optimizări: a sufletului, a minții și a trupului, simultan cu

vindecarea rănilor din viețile anterioare, să realizeze călătorii inițiatice, să facă diferența dintre

bine și rău, aducea în inima dacilor căldura zeului RA prin terapia Razelor Soarelui, prin

vizualizarea unui soare strălucitor care își răspândea razele în inimile dacilor, curățindu-le.

Strabon scria că Zamolxe a fost Marele Preot, Vicerege și, după moarte, ridicat la rang de zeu

deoarece, ca toți Fiii Soarelui (Fii de Dumnezeu), a plecat cu trupul. El le spunea dacilor:

Respectă-te pe tine, respectă-i pe ceilalți, fii răspunzător pentru acțiunile și faptele tale, păstrând

în suflet lumina focului sacru și înțelepciunea străbunilor vie, atunci frumosul vieții va rămâne în

inimile voastre.

BENDIS – zeița Lunii, a nopții, zeița magiciană,

patroana dragostei, a maternității și a căsătoriei.

Cuvântul ben înseamnă legătură.

GEBELEZIS – zeul furtunii, al fulgerului, zeul

înnourat, în cinstea lui dacii trăgeau cu arcurile spre a

purifica aerul și a răspândi norii.

DYONISOS sau BACHUS – zeul vinului, al

extazului și fertilității. Mergea împreună cu cortegiul

său format din menade, satiri și nimfe cântând și

dansând, nelipsind vinul și voia bună. El avea darul de a

face să țâșnească din țărână laptele, mierea și vinul,

bucurând pe toți petrecăreții din jurul său.

Dyonisos

Bendis

10

KOTYS – GEEA, GAIA, TELLUS, TERRA – Mama-Pământ,

mama tuturor zeilor, zeița fertilității.

DERZELAS – DEZIS, CAVALERUL

TRAC, zeul sănătății, întâiul preot al dacilor

care a devenit mai târziu rege.

SABAZIOS – zeul medic, patronul solar al

animalelor, fiul zeiței Bendis, eliberatorul

anotimpului rece, zeul florilor, Primavara.

NEMESIS – RHANNUSIA – FORTUNA -

înseamnă noroc, abundență, distribuitor de

avere spirituală sau materială. Zeiță vindecătoare, este și zeița dreptății

care supraveghează echilibrul în univers între bine și rău, justiția divină.

PREOTESELE LUI ZAMOLXE, 12 la număr, conduse de Marea Preoteasă,

erau îmbrăcate în rochii albe cu cingători aurii, cu flori în păr, aveau și ele în

frunte cristalul cu mii de fațete, numai că fiecare preoteasă avea culoarea ei

proprie.

AMEN – zeul învățător la daci, Amun la egipteni, zeul învățăturilor religioase,

și prin el învățai să parcurgi cele 3 optimizări – suflet, minte, trup.

MERKABA - vehicul luminos în egipteana veche (MER - câmpuri energetice

care se rotesc,

KA - spirit, BA - corp sau realitate). Merkaba în ebraică - trăsură, vehicul

luminos. Cei care știau să-și activeze Merkaba puteau călători oriunde în Univers

într-o călătorie în spațiu și timp, în trecut, prezent și viitor.

KOGAYIONUL – muntele sacru al dacilor. Aici dacii meditau, puneau întrebări și primeau

răspunsuri. În această zonă prin meditație poți primi darurile preoților daci – clarviziune,

claraudiție, telepatie, puterea de a îndrepta ce este strâmb și de a aduce puritatea acolo unde nu

există. Kogayionul mai era considerat și Templul Iubirii Divine, unde se împletesc Energiile

Solare, Energiile Lunare și Energiile Pământului.

BALAURUL DRACO – era confecționat din bucăți de pânză de diferite culori. Diferența de

culori permitea luptătorilor daci să urmeze steagul (draconarius) în luptă.

SARMISEGETUZA – capitala statului dac, sanctuar, centru spiritual și altar al zeului Soare.

7 IZVOARE – SCROPOASA sau zona vindecării.

MARII PREOȚI AI DACIEI

DECENEU

COMOSICUS

CORILLUS

VEZINA

ZAMOLXE – considera rugăciunea o rugăminte, o mulțumire, o discuție adresată Divinității

de unde vin energiile vindecătoare la cele 3 niveluri: mental, fizic și sufletesc, iar meditația un

răspuns al Divinității. Rugăciunea este în minte, în suflet și în sine.

Legenda lui Romulus și a fratelui său geamăn, Remus, este reală. Adevăr spun ei că au

supt de la o lupoaică, numai că interpretarea ei este puțin diferită. Ei au supt Lumină, Cunoaștere

și Înțelepciune și au fost crescuți de marele preot Zamolxe, marele Lup Luminos, pentru a forma

și a conduce marea cetate Roma și, mai apoi, mărețul imperiu Roman.

Cavalerul trac

Kotys

Nemesis

11

Dacii erau numiți de romani barbaroi, care se traduce prin purtători de barbă și nicidecum

barbari în sensul de sălbatici, necivilizaţi.

Romanii nu ne-au uitat (cu toate ca au schimbat istoria în favoarea lor), iar măreții daci

stau de veghe în cetatea Vaticanului, pe columna lui Traian, pe arcul lui Constantin cel Mare sau

Calea Triumfului și în Forul lui Traian.

Este un mare mister de ce Traian a vrut să dedice unui popor barbar și învins atâta glorie.

Învinșii au fost omagiați și glorificați de învingători și au figuri și atitudine de învingători. Traian

a reușit să scoată mărețul și viteazul popor dac din istorie, dar în același timp i-a dat nemurirea

prin Forul lui Traian, prin cele peste 100 de sculpturi și reprezentări ale dacilor, unde au reușit să

învingă factorul distrugător al timpului, iar sculptorii lui Traian au reușit să împletească într-o

simbioză perfectă pe cei care au format Roma și Ramania (țara înțelepților) și au glorificat pe cei

care le-au dăruit Lumina, Cunoașterea și Înțelepciunea. Împăratul Traian le-a dăruit nemurirea

pentru că în înțelepciunea lui știa că mai rea decât moartea este uitarea, iar acest popor plin de

darurile și harurile lui Dumnezeu nu poate fi uitat niciodată.

O parte din familia regelui Decebal

DECEBAL – marele şi viteazul rege al dacilor, fiul lui Scorilo, cel care a avut grijă de

destinele dacilor, care a purtat mai multe războaie cu romanii şi care a fost înfrânt prin trădare. Pe

un vas funerar descoperit la Sarmisegetuza scria: DECEBALUS PER SCORILO.

ZORILLA – marea preoteasă, cea care a condus cu mână de fier destinele spirituale ale

dacilor, soţia regelui Decebal și mama lui Cotyso și a Medei.

DORINDA – frumoasa şi înţeleapta fiică a regelui Decebal, era sfătuitoarea tainică a regelui.

COTYSO – fiul iubit al lui Decebal, cel mai frumos și cel mai viteaz, care a fost sacrificat

înaintea bătăliei cu romanii.

MEDA – fiica lui Decebal.

LIDA – fiica lui Decebal.

ANDRADA – fiica cea mică a regelui Decebal, cea care a unit Dacia și Roma prin iubire.

GEOPIR SORA – sora cea mare a regelui Decebal.

DOCHIA – sora regelui Decebal.

DIEGIS – fratele lui Decebal.

VEZINA – ultimul mare preot al Daciei.

BASTOS – vărul lui Decebal.

GERULA – omul de încredere al lui Decebal și una dintre căpeteniile sale.

INIȚIEREA

În Kogayion vor avea acces doar fiii soarelui, prin rostirea cuvintelor sacre:

Cel Drept cade de 7 ori și se ridică de 7 ori prin cele 7 puteri ale focului, prin cele 7 puteri ale

apei, prin cele 7 puteri ale aerului, prin cele 7 puteri ale pământului, prin toate puterile lui

Zamolxe.

BINECUVÂNTEZ VOCEA DUMNEZEULUI CARE MĂ BINECUVÂNTEAZĂ.

PRIMESC BINECUVÂNTAREA TA,

DUMNEZEUL MEU CEL NEVĂZUT,

CEL NECUPRINS,

CEL PREAÎNALT,

CEL CARE A FOST, CEL CARE ESTE, CEL CARE VA FI.

PRIMESC ȘI URMEZ LUMINA BINECUVÂNTĂRII TALE,

12

ÎN BINECUVÂNTAREA A TOT CEEA CE TRĂIESC ÎN CER ȘI PE PĂMÂNT.

PRIMESC BINECUVÂNTAREA TA,

DUMNEZEUL MEU CEL CE A FĂCUT CERUL ȘI PĂMÂNTUL,

DUMNEZEUL CELOR VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE,

DUMNEZEUL CELOR ȘTIUTE ȘI NEȘTIUTE.

BUCURIA INIMII NAȘTE LUMINA CURATĂ A DUMNEZEULUI PREAÎNALT.

ALEG SĂ TRĂIESC PRIN ARMONIA, PUTEREA ŞI IUBIREA DUHULUI SFÂNT, A

SUFLETULUI ŞI A SPIRITULUI TĂU, DUMNEZEUL MEU CEL PREAÎNALT.

STRĂLUCEȘTE DOAMNE ÎN INIMA MEA LUMINA DUMNEZEIASCĂ ȘI ÎMBRACĂ-MĂ

ÎN EA.

PRIMESC SFERA DE LUMINĂ AURIE A LUI ZAMOLXE.

PRIMESC CRISTALUL DE LUMINĂ AURIE AL LUI ZAMOLXE.

PRIMESC PIRAMIDA AURIE DE CURĂŢARE.

PRIMESC TOIAGUL DRAGONULUI, CARE ESTE SINTEZA ÎNTRE ŞARPELE

KUNDALINI, LUPUL ALB, DRAGONUL ŞI BALAURUL DACIC, SĂ-L FOLOSESC CU

DISCERNĂMÂNT ŞI ÎNTOTDEAUNA ÎN SLUJBA LUMINII.

13

PRIMESC CRUCEA DE LUMINA CU FLOAREA VIEŢII ÎN MIJLOC PENTRU

PROTECŢIE.

SFERA DE LUMINĂ AURIE A LUI ZAMOLXE curăță, energizează și purifică. Putem

vizualiza că suntem înconjurați de această sferă, că intrăm în ea sau că o trimitem acolo unde este

nevoie. Ea poate fi folosită pentru curățarea chakrelor.

CRISTALUL DE LUMINĂ AURIE AL LUI ZAMOLXE are o energie de vibrație mare. O

armonizare corectă cu acest cristal ne învață să avem acces la propria noastră Lumină, ne arată

cele mai valoroase capacități cu care putem fi înzestrați. Ne purifică energiile și simțim forța

vitală a Sinelui superior. Invocarea cristalului: invoc Lumina Cristalului lui Zamolxe, sunt un

canal curat și perfect, Lumina îmi este călăuză.

PIRAMIDA AURIE A LUI ZAMOLXE poate fi folosită pentru curățare vizualizându-ne în

interiorul ei. O putem folosi ca oglindă pentru protecție. Meditația în piramidă crește puterea de

concentrare, vindecare și purificare a minții, sufletului și trupului. În piramidă putem vorbi cu

entitățile superioare, cu Zamolxe, pentru a le cere ajutorul în problemele pe care le avem sau să-i

cerem să ne învețe ceea ce nu știm sau nu înțelegem.

TOIAGUL DRAGONULUI sau SCEPTRUL LUI ZAMOLXE are în vârf un cristal cu mii de

fațete. El simbolizează puterea de a trece peste energiile negative, discernământul de a face

diferența dintre bine și rău și ne ajută să fim mereu în slujba Luminii, a Dreptății, a Iubirii și a

Iertării. Sceptrul este dăruit de Zamolxe doar celor care au discernământ să-l folosească.

SIMBOLURILE ORDINULUI LUI ZAMOLXE

SFÂNTA TREIME – TRINITATEA

DOAMNA LUMINII DUMNEZEUL CREATOR FORȚA SUPREMĂ SOLARĂ

BENDIS FOCUL SACRU ZAMOLXE

SFÂNTA FECIOARĂ ISUS

14

TRINITATEA sau invocarea FOCULUI SACRU. Acest simbol a fost dăruit și domnitorului

Mihai Viteazu. Este un simbol de deschidere a cerurilor, cu care preoții și preotesele lui Zamolxe

își începeau ritualul. Prin invocarea acestui simbol chemi Trinitatea să fie cu tine în tot ce faci.

CRUCEA SOLARĂ

ROATA SOLARĂ – ROATA VIEȚII

Era folosită în ceremonii închinate Soarelui. Această

roată este în grija zeiței Nemesis, care o aruncă celor

buni și celor răi în funcție de meritele fiecăruia. Este

un simbol de vindecare. Cel bolnav este trecut prin

cerc de 9 ori la răsăritul Soarelui. Această roată era

folosită pe ogoare pentru fertilizarea solului. Dacii

îmbrăcau roțile de car în paie aprinse și le rostogoleau

de pe înălțimi la vale, însoțite de tineri care alergau

chiuind, țipând și bătând talăngi pentru alungarea

răului.

CRUCEA NEMURIRII

INFINITUL

Nemărginită era și iubirea dacilor față de Zamolxe. Acest

simbol înseamnă purificarea și înțelegerea legilor

universale, purificarea la nivel personal, de grup și

social. Eliminarea tuturor tiparelor nocive, agresive, care

sunt în contradicție cu Universul. Este un simbol de

protecție a țării, a neamului. Coloana infinitului a lui

Constantin Brâncuși emite o energie benefică întregul

ansamblul sculptural de la Târgu Jiu având capacități

vindecătoare.

CRUCEA STEA, CRUCEA NAȘTERII MÂNTUITORULUI,

CRUCEA UNUI NOU INCEPUT

SIMBOLUL CELOR CINCI ELEMENTE: AER, FOC, APĂ,

PĂMÂNT ŞI SPIRIT.

Aduce echilibru, armonie, pace, este steaua călăuzitoare a

preoteselor lui Zamolxe, deschide conexiunea cu Universul, ne

ajută să integrăm și să lucrăm cu cele 5 elemente. Asigură protecție

acolo unde este amplasată sau proiectată mental ori de cate ori

avem nevoie. În această stea este știința pierdută a lui Zamolxe. Se

spune că singura preoteasă care a mai rămas în Dacia a ascuns toată

cunoașterea ei în cea mai strălucitoare stea.

15

CRUCEA FIINŢELOR CELESTE ȘI A

FIINȚELOR ILUMINATE CARE TRĂIESC

PRINTRE NOI

Preotesele foloseau acest simbol pentru a îi învăța

pe daci să parcurgă treptele inițiatice cu ajutorul

entităților din planurile superioare. Acest simbol ne

ajută să parcurgem treptele inițiatice cu ușurință

datorită sprijinului și iubirii necondiționate a

ghizilor, îngerilor, arhanghelilor și tuturor

entităților care ne ajută să evoluăm. Cu fiecare

treaptă urcată suntem mai aproape de Zamolxe –

Dumnezeu.

CRUCEA VIEȚII ETERNE, CHEIA CU CARE DESCHIZI POARTA VIEȚII ȘI POARTA

MORȚII

CRUCEA EGIPTEANĂ – ANKH

Această cruce din argint sau aur era primită ca talisman de faraoni și regii

daci. Bucla reprezenta răsăritul Soarelui, partea feminină, linia orizontală

reprezenta orizontul, partea masculină, iar cea verticală traiectoria Soarelui.

Crucea vieții reprezintă principiul masculin și cel feminin, Cerul și

Pamântul, simbolizează cheia cu care deschidem ușa vieților anterioare, dar

și ușa vieților viitoare. Acest simbol oferă puterea și energia de a depăși

obstacolele vieții, vindecă rănile din trecut și din prezent, deschide toate

drumurile, asigură sănătate și belșug. Dacii, ca și egiptenii, știau că moartea

e o prelungire a vieții sub o altă formă și în altă dimensiune. Ei aveau

anumite ritualuri în care îl venerau pe zeul morții pentru a-i conduce în

lumea de dincolo. Acest simbol se punea pe sarcofag, pentru a găsi calea

spre o nouă etapă de spiritualitate, dar și pe pieptul regelui, simbolizând

răsuflarea vieții eterne.

CRUCEA PREOȚILOR

Acest simbol poate fi folosit de cei care au ordinul

preoției. Această cruce era folosită de preoții daci

ca un acumulator al puterilor cerești. Crucea poate

fi interpretată ca un simbol de transformare, de

ritmicitate a vieții; verticala se transformă în

orizontală, efortul în odihnă si invers. Acest simbol

anihilează diverse programe din subconștient,

activează lumina și imprimă voința lui Dumnezeu,

Tatăl Creator.

CREDINȚĂ

SPERANȚĂ

IUBIRE

16

OCHIUL LUI DUMNEZEU – OCHIUL LUI ZAMOLXE

Ochiul de lumină purificator ce sugerează protecția. Ca și

la egipteni (ochiul lui Horus), la daci Ochiul lui Zamolxe

reprezintă puterea iluminării. Dacii credeau că Dumnezeu

Tatăl Creatorul avea ochiul drept strălucitor ca Soarele

(Zamolxe), ochiul stâng alb-argintiu ca Luna (Bendis), iar

în mijloc avea al treilea ochi, care emana iubirea. Este un

simbol protector care aduce înțelepciune celor care-l

invocă sau îl poartă. Include 6 elemente ce ne ajută să

cunoaștem lumea spirituală: simțul tactil, gustul, gândirea,

mirosul, vederea și auzul, care împreună aduc claritate

minții și iubire în suflet.

CRUCEA LUI ZAMOLXE CU FLOAREA VIEȚII ÎN

MIJLOC

Este o legătură simbolică sacră cu divinitatea. Crucea are

4 brațe egale, iar în centru se află Floarea vieții. Acest

simbol apare pe templele zamolxiene, sanctuare, altare,

inclusiv pe poarta sanctuarului de la Sarmisegetuza.

Floarea vieții este un simbol ancestral, reprezentat prin

13 sau 19 cercuri intersectate armonios, răspândit în

aproape toate marile culturi și civilizații ale lumii. Acest

simbol reprezintă matricea vieții, planul divin, sănătatea

perfectă.

CRUCEA ÎNVINGĂTORILOR

CRUCEA SFÂNTULUI GHEORGHE

Înainte de orice bătălie dacii erau stropiți cu apă din Istru

și li se dădea această amuleta aducătoare de biruință.

Această cruce ne ajută să învingem obstacolele din viața

noastră, să avem o gândire pozitivă și să devenim

învingători.

CRUCEA CELOR PATRU

ZĂRI

CRUCEA SFÂNTULUI ANDREI

Este simbolul celor 4 puteri, celor 4 vânturi, celor 4 zări ale Pământului.

Reprezintă vântul care absoarbe parfumul florilor și îl împrăștie în cele 4

zări. Reprezintă cei 4 stâlpi ai Universului, cele 4 faze ale Lunii, cele 4

anotimpuri, cele 4 braţe ale Crucii, cele 4 părţi ale plantei, cele 4

perioade ale vieţii: copilăria, tinereţea, maturitatea, bătrâneţea.

Mircea Eliade, în lucrarea Sacru şi profan, ne arată cum să ne închipuim

Universul. Casa reprezintă locul unde au loc iniţierile, acoperişul, bolta

17

cerească, podeaua reprezintă Pământul, cei 4 pereţi, cele 4 direcţii ale spaţiului cosmic. Uşile şi

ferestrele sunt punctele cardinale, cele 4 zări. Acest simbol ne învaţă să facem faţă răscrucilor

vieţii, să luăm deciziile corecte, să ştim drumul pe care să îl alegem, să ne gândim că fiecare

răscruce sau decizie pe care o luăm este o treaptă sau un test pe care trebuie să îl trecem. Dacii se

vizualizau între braţele acestui semn ca să îşi limpezească gândurile şi să meargă mai departe pe

drumul cel bun.

CRUCEA ÎNȚELEPCIUNII – A CELOR SMERIȚI

CRUCEA SFÂNTULUI PETRU

Acest simbol dezvoltă capacitatea de creație, diminuează orgoliul și ne

ajută să înțelegem că nimic nu este al nostru. Cele 4 raze reprezintă

picăturile de înțelepciune pe care noi ar fi bine să le dezvoltăm și

picăturile de orgoliu pe care ar fi bine să le diminuăm.

IUBIREA INFINITĂ ESTE IERTAREA

Cu acest simbol preotesele închideau cercul magic al

ritualului. El reprezintă renașterea, transformarea,

reîntregirea, reprezintă corpul nostru de lumină care

călătorește în timp, reprezintă muntele sacru,

Kogayionul din inimile noastre, reprezintă iertarea și

dragostea noastră pentru tot ce ne înconjoară,

reprezintă împăcarea cu noi înșine.

Am primit inițierea de la SFÂNTUL PĂRINTE ARSENIE BOCA la sfântul său mormânt, pe

data de 15.08.2013, ora 12, la sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, pentru a o da mai departe

spre cunoaștere și folosință întru Lumina lui Dumnezeu la toți cei care au o inimă curată. Pentru

această inițiere nimeni nu va percepe vreodată vreo taxă sau vreun bun material. Numele

părintelui a fost Zian Vălean (Sânzian). Sfântul părinte a fost Zamolxe și veghează asupra

neamului românesc din grădina Maicii Domnului.

IUBIREA

INFINITĂ

ESTE

IERTAREA

18

Reprezentări statuare ale regelui Decebal

Reprezentările monumentale ale Dacilor din Forul lui Traian

Decebal - Vatican

Lupul dacic

19

Decebal - Vatican

20

Dac – Luvru, Paris

Dac în Grădina Borghese – Roma

21

Statuie dac - Roma

22

Columna lui Traian

Sinuciderea lui Decebal – Columna lui Traian

23

Adorarea Soarelui pe o poartă maramureşeană

Roata solară Crucea solară sau

Roata vieții

24

2 din cei 4 daci ce străjuiesc de-o parte şi de alta Arcul lui

Constantin cel Mare – Calea Triumfului

Arcul lui Constantin cel Mare – Calea Triumfului