operațiile endoscopice În sinusitele cronice polipoase la

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU”

CATEDRA OTORINOLARINGOLOGIE

TEZA DE DIPLOMĂ

OPERAȚIILE ENDOSCOPICE ÎN RINOSINUZITELE CRONICE POLIPOASE LA ADULȚI

ȘEF CATEDRĂ: d.h.ş.m., profesor universitar, academician

Ababii Ion

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC: d.h.ș.m., profesor universitar,

șef clinică ORL N2 SCR

Sandul Alexandru

ELABORAT: studenta Ghernauțan Victoria

Anul VI, grupa 1624

Chișinău, 2014

ACTUALITATEA TEMEI

Rinosinuzita cronică polipoasă reprezintă o patologie inflamatorie a mucoasei cavității nazale și sinusurilor paranazale, caracterizată prin formarea și dezvoltarea de polipi recidivanți, constînd preponderent din țesut infiltrat cu eozinofile.

Odată cu creșterea polipului are loc coborîrea lui în cavitatea nazală, determinînd congestia nazală, rinoree, hiposmie și senzație de presiune, ceea ce afectează în mod semnificativ calitatea vieții pacienților [1].

ACTUALITATEA TEMEI*Epidemiologic, RSC polipoasă

are o prevalență importantă în populația generală.

* În SUA se estimează o prevalență între 1% și 4%,studiile mai vechi aratînd o prevalență cuprinsă între 0,2-2,2% [8].

*În Franța,conform studiilor efectuate, prevalența RSC polipoase în populația generală este de 2,11% [29].

*În Suedia prevalența bolii este de 2,7% în populația generală, în Finlanda 4,3%, în Coreea este de 0,5% [40].

ACTUALITATEA TEMEI

*Conform unui studiu efectuat în SUA s-a demonstrat că RSC polipoasă se atestă la 25-30% din toți pacienții alergici [21], la 37% din pacienții cu transplant, la 54%-68% din pacienții cu HIV/SIDA [6], la 7-15% din cei cu astm bronșic [24;30] .

*Spector subliniază ca 1/3 din cazurile de RSC polipoasă se asociază cu astmul bronșic, iar 15% din cazuri prezintă triada Widal (astm bronșic, polipoză nazală și intoleranța la aspirină) [10].

PREVALENȚA DUPĂ GEN

*Conform unui studiu efectuat în Suedia, RSC polipoasă este mai frecventă la bărbați decît la femei în raport de 2,2:1 [40].

*Similar este în SUA , raportul bărbați-femei 2:1 [34].

*Aceleași rezultate s-au obținut potrivit studiului din Dallas, raportul bărbați-femei fiind de 2-4:1 [33].

PREVALENȚA DUPĂ VÎRSTĂ

*Polipii nazali se manifestă după vîrsta de 20 ani,însă predomină la

pacienții după 40 ani [35].

*Datele din Suedia prezintă o frecvență mai mare la pacienții după 50 ani, 5% fiind depistați la cei de 60 ani și mai mult

[40].

*Media de vîrstă este de aproximativ de 42 ani

[37].

INCIDENȚA

*În studiul prospectiv al incidenței polipilor nazali simptomatici, Larsen și Tos au găsit o incidență estimată la 0.86 pacienți la 1000 pe an pentru bărbați și respectiv 0.39 pentru femei.

*Incidența crește odată cu vîrsta, ajungînd la vîrfuri de 1.68 pacienți la 1000 pe an pentru bărbați și respectiv 0.82 pentru femei în grupul de vîrstă 50-59 ani [35].

EFICIENȚA INTERVENȚIILOR

*Conform datelor literaturii în 62% cazuri s-a obținut normalizarea funcțiilor nazale după intervenție. Fiecare din cele 4 simptome importante (obstrucție nazală, rinoree, anosmie,cefalee) au fost ameliorate [40].

*Se prezintă îmbunătățirea simptomelor la 66 pacienți din 72, cu creșterea calității vieții la 85% din pacienții operați [42].

IMPORTANȚA PRACTICĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ

Aceasta demonstrează și susține interesul sporit față de RSC polipoasă a cercetătorilor din întreaga lume, în prezent constituind nu doar o problemă a servicului ORL, ci presupune o implicare interdisciplinară pentru crearea unui concept unanim acceptat în metodele de tratament.

SCURT ISTORIC*Cunoștințele despre polipii nazali se extind încă din antichitate.

• Această boală a fost menționată în tratatele Egiptene și Indiene cu 2500-3000 de ani în urmă.

*Pe parcursul anilor s-a pledat pentru multiple metode de tratament, incluzînd cauterizarea cu fier fierbinte, aplicarea de substanțe chimice caustice, abraziunea prin tragerea tampoanelor prin coane și nas etc [31].

SCURT ISTORIC

*Odată cu evoluția medicinei au apărut noi modalități și tactici în managementul RSC polipoase.

*În sfera terapiei conservatoare au fost introduși corticosteroizii topici în anul 1970 [31] .

SCURT ISTORIC

*În sfera tratamentului chirurgical o nouă tendință a fost intervenția chirurgicală endoscopică FESS – functional endoscopic sinus surgery.

*Aceasta a fost introdusă în Europa în 1980 de către Walter Messenklinger și Stammberger și în SUA în 1985 de către David Kennedy.

*Este o tehnică minim invazivă utilizată pentru a restabili ventilarea sinusurilor și funcția normală a acestora [27].

SCOPUL LUCRĂRII

Efectuarea unui studiu retrospectiv, clinico-statistic pe un

lot de pacienți cu rinosinuzită cronică polipoasă în aprecierea

necesității tratamentului chirurgical endoscopic în cadrul

Clinicii ORL №2 a IMSP Spitalului Clinic Republican pe parcursul

anului 2013.

OBIECTIVELE STUDIULUI:

1.Aprecierea numărului de intervenții endoscopice în tratamentul RSC polipoase efectuate pe parcursul anului 2013.

2.Stabilirea indicațiilor chirurgicale către operațiile endoscopice în rinosinuzitele cronice polipoase.

3.Determinarea celor mai frecvente acuze pe care le prezentau pacienții la internare.

4.Identificarea pacienților cu patologii concomitente (astm bronșic,fibroza chistică , rinită alergică).

5.Aprecierea necesității reintervenției chirurgicale endoscopice la pacienții cu RSC polipoasă.

6.Precizarea celor mai răspîndite tipuri de operații endoscopice efectuate în tratamentul RSC polipoase pe lotul de pacienți.

MATERIALE ȘI METODE

I.Pentru realizarea obiectivelor a fost studiată literatura de specialitate -46 de surse bibliografice.

II.Metoda de studiu utilizată a fost cea clinico-statistică, retrospectivă .

III. Materialul de cercetare a fost reprezentat de fișele de observație clinică a 126 pacienți (89 bărbați și 37 femei) cu diagnosticul de rinosinuzită cronică polipoasă, internați și operați în Clinica ORL № 2 a IMSP SCR pe parcursul anului 2013.

IV. Fișele de observație utilizate în studiu au fost extrase din arhiva SCR.

ÎN CADRUL FIȘELOR DE OBSERVAȚIE AU PREZENTAT INTERES:

Motivele internării

Istoricul bolii actuale

Examinarea primară a pacienților


Examenul clinic ORL:

* include rinoscopia anterioară care a permis examinarea: foselor nazale, aspectul mucoasei nazale, a cornetelor nazale, poziția septului nazal, prezenței eliminărilor nazale și caracterului lor, prezența polipilor nazali.

TOMOGRAFIA COMPUTERIZAT

Ă

este o metodă standart, pentru că permite vizualizarea mai bună și depistarea variațiilor anatomice. Plus este rapidă în efectuare, foarte sensibilă în stabilirea diagnosticului, fiind indispensabilă în alegerea tacticii ulterioare de tratament.

MATERIALE ȘI METODE*Examenul endoscopic : oferă o examinare mult mai detaliată a

cavității nazale și a sinusurilor

paranazale comparativ cu metodele

anterioare.

*În timpul endoscopiei se descoperă arii

de mucoasă inflamată, prezența

secrețiilor seroase sau purulente,

mărirea în dimensiuni a cornetelor

nazale, localizarea exactă a polipilor,

aspectul și gradul de extindere a lor.

*Se pot vizualiza zone dificil de examinat

prin alte metode.

*De asemenea este utilizată postoperator

pentru aprecierea cicatrizării sau

complicațiilor după intervenție.


IMAGINE INTRAOPERATORIE


Indicațiile operatorii

Protocoalele operatorii

Evidența zilnică

LOTUL DE STUDIU

S-A EFECTUAT ANALIZA FIȘELOR DE OBSERVAȚIE CLINICĂ A 126 PACIENȚI (89

BĂRBAȚI ȘI 37 FEMEI) CU VÎRSTE CUPRINSE ÎNTRE 23 ȘI 79 ANI, CARE AU SUPORTAT

INTERVENȚII ENDOSCOPICE ÎN DEPENDENȚĂ DE PARTICULARITĂȚILE PROCESULUI.

APLICAREA PROTOCOLULUI CLINIC A PERMIS OBȚINEREA

URMĂTOARELOR REZULTATE.

REZULTATE PROPRII ȘI DISCUȚII

REPARTIZAREA PACIENȚILOR ÎN FUNCȚIE DE SEX

70.60%

29.40%

Bărbați

Femei

REPARTIZAREA PACIENȚILOR DUPĂ VÎRSTĂ

Series1

0.00%

20.00%

40.00%

60.00%

80.00%

23-40 ani

41-60 ani

61-79 ani

18.25%

60.31%21.42%

23-40 ani41-60 ani61-79 ani

REPARTIZAREA PACIENȚILOR DUPĂ DOMICILIU

Domiciliul Rural Urban

Pacienți(număr) 78 pacienți 48 pacienți

Pacienți(procente) 61,9% 38,09%

REPARTIZAREA PACIENȚILOR ÎN FUNCȚIE DE VECHIMEA BOLII

3 luni-1 an

2-5 ani

6-10 ani

11-20 ani

21-30 ani

mai mulți ani

0.00% 10.00% 20.00% 30.00% 40.00%

7.93%

35.71%

9.52%

23.80%

4.76%

18.25%

REPARTIZAREA PACIENȚILOR ÎN FUNCȚIE DE ACUZE

REPARTIZAREA PACIENȚILOR CONFORM RINOSCOPIEI ANTERIOARE

Rinoscopia anterioară

Mucoasa normală

Mucoasa edemată

Mucoasa hiperemiată

Cornete hiperemiate

Cornete hipertrofiate

Pacienți 43 bolnavi sau 43,12%

13 bolnavi sau 10,31%



9 bolnavi sau 7,14%

ALERGIA MEDICAMENTOASĂ

Alte medicamente-

4%

LIDOCAINĂ1,6%-

2paciențiAINS6,35% 8pacien

ți

PACIENȚI ALERGICI

11,9%15pacien

ți

TIPURILE DE INTERVENȚII ENDOSCOPICE

REPARTIZAREA PACIENȚILOR CONFORM ADRESĂRII

61.11%

38.88%

Prima adresareRecidivă

REPARTIZAREA PACIENȚILOR CONFORM ADRESĂRII REPETATE

2 recidive 3 recidive 4 recidive 5 recidive0.00%

10.00%

20.00%

30.00%

40.00%

50.00%

60.00%55.10%

12.24% 14.28%18.36%

REPARTIZAREA PACIENȚILOR CONFORM SIMPTOMELOR

POSTOPERATORII

0.00%5.00%

10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%

31.74%

44.44%

19.84%

26.19%


IMAGINE INTRAOPERATORIE

CONCLUZII GENERALE

Efectuînd studiul în baza obiectivelor propuse,utilizînd materialele pentru cercetare și sursele bibliografice din literatura de specialitate am delimitat următoarele concluzii: 1.Rinosinuzita cronică polipoasă este o patologie multifactorială, avînd incriminate mai multe teorii patogenetice care ar explica originea și evoluția polipilor nazali.

2. Retrospectiv s-au studiat 126 operații endoscopice ca tratament al rinosinuzitelor cronice polipoase la adulți.

CONCLUZII GENERALE

3.Cele mai răspîndite tipuri de operații identificate- polipotomie endoscopică bilaterală, etmoidotomie anterioară bilaterală și antrostomie bilaterală.

4.Studiind rezultatele examinărilor clinice și paraclinice și a protocoalelor operatorii s-a concluzionat că procesul patologic în majoritatea cazurilor a fost localizat bilateral (82,54%cazuri).

CONCLUZII GENERALE

5.Din lotul de studiu s-au identificat 8 cazuri de asociere a RSC polipoase cu astmul bronșic și 1 caz cu fibroză chistică bilaterală. Corelația dintre polipoza nazală și astmul bronșic este determinată de faptul că în ambele maladii momentul patogenetic esențial este inflamația, alături de mediatorii și celulele inflamatorii, în special eozinofilele, Ig E totale și Ig E alergen-specifice, leucocitele, interleukina 5. Aceste aspecte imunopatologice evidențiază posibilitatea asocierii polipilor nazali și astmului bronșic prin extinderea procesului de la căile aeriene superioare la cele inferioare în prezența dereglărilor imunologice generale, cît și a proceselor imune locale [24;30;32] .

CONCLUZII GENERALE

6.Rinosinuzita cronică polipoasă , fiind o boală cu recidive frecvente, impune pacientului un regim de viață mai complicat din cauza simptomelor care limitează activitatea zilnică, a tratamentului care necesită a fi luat timp îndelungat cît și a stresului suportat în cazul efectuării intervenției chirurgicale.

operațiile endoscopice În sinusitele cronice polipoase la

Documents