Festivalul internaţional de colinde, datini şi obiceiuri de iarnă la ucraineni

Din agenda deputatului UUR

Revistă a Uniunii Ucrainenilor din România

Luptaţi şi veţi învinge!Serie nouã, nr. 355-356 / martie 2018

Dubla sărbătoare în comunitatea ucrainenilordin Iaşi

Ziua Internaţională aLimbii Materne, marcată în filiale ale UUR

pag. 6

pag. 8-9

pag. 2-3

pag. 5

În fiecare an, data naşterii marelui poet TarasŞevcenko (9 martie 1814) este considerată o săr -bă toare a culturii ucrainene. Desigur, opera sa seînscrie cu cinste şi în patriomoniul culturii univer-sale, fiind tradusă în numeroase limbi ale lumii,inclusiv în română.

Traducerea poeziei şevcenkiene, în orice limbăar fi ea făcută, este un demers extrem de dificil,întrucât traducătorul trebuie să pătrundă în pro-funzimea concepţiei autorului despre lume, săperceapă exact spiritul operei sale.

Noi îl privim pe Şevcenko ca pe un mare poetimpresionaţi de protestul său împotriva răului şi aviolenţei, de dragostea lui imensă faţă de om şi desperanţa lui nestinsă într-o lume a înţelegerii întrepopoare. Au reuşit oare traducătorii în română aioperei lui Şevcenko să redea toate aceste valoripentru care noi îl preţuim atât de profund pemarele poet?

Încercăm, în cele ce urmează, să redăm, pescurt, istoricul traducerilor în română a operei luiTaras Şevcenko şi să facem unele consideraţii,foarte generale, în legătură cu ele.

Unele poezii sau fragmente ale poeziilor poe -tului au fost traduse în română încă la sfârşitulsecolului al XIX-lea. În anul 1886, apare, în nr. 1al revistei „Contemporanul“, traducerea din limbafranceză a articolului „Un poet ucrainean“ carecu prinde, pe lângă cuvinte emoţionante despreŞev cenko, şi prima traducere a poeziei „Ah, treidrumuri se-ntâlniră... (din ciclul „În cazemată“).

Un rol important în popularizarea operei luiŞevcenko în România îi aparţine cunoscutuluicritic literar C. Dobrogeanu-Gherea. Acesta pu -bli că, în 1894, în „Almanahul social-democrat“,articolul intitulat „Taras Şevcenko“ în care apre -cia ză că „în niciun poet mare nu e concentrată atâ -ta gingăşie şi nestrămutată iubire pentru popor şiatâta durere pentru suferinţele lui“. Gherea vor -beş te despre viaţa lui Şevcenko şi analizeazăprin ci palele opere ale acestuia – poemele „Haida -ma cii“, „Kateryna“, „Sluga“, „Visul“, „Caucazul“şi „Maria“.

Pe lângă informarea publicului român cu

privire la viaţa şi opera lui Taras Şevcenko, Do -bro geanu-Gherea mai oferă şi fragmente, în tra-ducere liberă, din poemele „Kateryna“ şi „Maria“.Din „Kateryna“ (1838) criticul redă fi del în ro mâ -nă conţinutul excursului liric cu care se încheienaraţiunea epică din cea de a doua parte a poemu-lui.

Din ,,Maria“ (1859) al cărui subiect se bazeazăpe legenda biblică a naşterii pruncului din Fe -cioara Maria, Gherea traduce două fragmenteimportante: introducerea, în care Şevcenko se

arată pătruns de durerea eroinei şi finalul poemu-lui, în care este descrisă viaţa grea a Fecioareidupă moartea Fiului ei, viaţa plină de suferinţe aMariei fiind simbolul suferinţelor poporuluiucrainean, al aspiraţiilor lui neobosite către drep-tate şi libertate.

În 1901, scriitorul George Madan publică, în„Epoca“, traducerea baladei „Nebuna“ (1873) subtitlul „Fecioara fermecată“. Este vorba, practic,despre o prelucrare populară în proză a baladei luiŞevcenko, şi nu de o traducere textuală. Descrie -rea Niprului învolburat, de pildă, este înlocuităprin descrierea Oltului.

În 1915, în revista „Drum drept“, nr. 30 din 23august, apare traducerea poeziei „Livada de vişiniîn noapte“ (1847) sub titlul „Seara“. Este o tra-ducere de calitate medie, deoarece traducătorul,Virgil Tempeanu, nu a reuşit să creeze, prin mij -loa cele limbii române, imagini convingătoare, co -r espunzătoare operei originale. El a tradus aceastăpoezie din germană, fapt ce nu putea să nu-iafecteze demersul.

La începutul secolului al XX-lea şi în anii Pri -mului Război Mondial, unul dintre popularizatoriicreaţiei lui Taras Şevcenko în România a fost cu -noscutul scriitor Zamfir Arbore. În 1916, Ar borepublică, la Bucureşti, o carte interesantă, in titulată„Ucraina şi România“, care cuprinde câteva pa -gini emoţionante dedicate Cobzarului şi tradu -cerea proprie a poeziei „Testamentul“ (1845).

(Continuare în pagina a 3-a)

ion ROBCiUC

Opera lui Şevcenko în România

Dragi ucraineni din România,

Cu sinceritate vă felicit cu ocaziaSărbătorilor de Paşti!

Învierea lui Hristos ne dă încrederefermă în victoria binelui asupra răului,adevărului asupra min ciunii, a vieţii asu -pra morţii. Această sărbă toare a de ve nitun punct de cotitură în istoria lumii şi înistoria fiecăruia dintre noi.

Cu această ocazie, aş dori să le mul ţu -mesc tuturor celor care sunt un exemplude loialitate şi dragoste şi susţin comuni-tatea ucraineană şi unitatea ucrainenilordin România.

Lumina Sfântă a Învierii lui Hristos săne dea pu terea de a depăşi toate dificul -tăţile care ies în calea noastră şi credinţăsta tor nică într-o zi mai bună.

Vă doresc ca în aceste zile de primăvarăsă sim ţiţi împlinire, bunăstare şi căldurafamiliei. Fie ca Dumnezeu să vă dăruiascădra goste, bucurie, pace şi armonie.

Hristos a înviat!

Nicolae Miroslav PetReţCHi,preşedintele Uniunii Ucrainenilor

din România,deputat

Curierul UCRAINEAN2

Fără îndoială, evenimentul politic cel maiimportant al perioadei de care ne ocupăm afost învestirea noului Guvern. Încă din perioa-da procedurilor prealabile, orientarea deputa-tului UUR a avut în vedere să sensibilizeze dela bun început receptivitatea noilor miniştrifaţă de problematica cetăţenilor.

Amintim în acest sens principiile învederatede către deputat doamnei prim-ministru Viori -ca Dăncilă, atitudine despre care am relatat înnota „Exigenţă la formarea noului Guvern“publicată în ediţia precedentă a acestei rubrici.Ulterior, au fost adresate în acelaşi stil între-bări noilor demnitari.

Pe de altă parte, domnul deputat NicolaeMi roslav Petreţchi a avut o intensă activitate îndomeniul legiferării.

Ministerul Educaţiei şiînvăţământul în limba maternă

Pentru parlamentarul nostru şi pentru toţi ceipreocupaţi de modul de asigurare a condiţiilorde învăţământ în limba maternă, desemnareadom nului Valentin Popa ca ministru al Edu -caţiei Naţionale a ridicat anumite semne deîntrebare. Ca rector al Universităţii „Ştefan celMare“ din Suceava, domnul Popa a încercat sădesfiinţeze Secţia de limba şi literatura ucrai-neană, demers asupra căruia a revenit numai laintervenţia energică a autorităţilor sesizate dedomnul deputat Nicolae Miroslav Petreţchi.

Pentru a preîntâmpina revenirea la asemeneatendinţe şi pentru a clarifica lucrurile din capullocului, deputatul nostru a adresat de la tribunaCamerei Deputaţilor o întrebare scrisă din ex -punerea căreia spicuim: „În mod normal, nu artrebui să avem vreo îndoială în legătură cu res-pectarea legii fundamentale a statului de cătreGuvernul ales de Parlament. Totuşi, Dum nea -voastră vă aflaţi la începutul activităţii ministe-riale, ceea ce se cunoaşte până acum desprecon cepţiile Domniei Voastre provenind dinactivitatea de management în învăţământul su -perior. Tocmai de aceea, în interesul unei buneconlucrări, cu tot respectul dar şi cu francheţe,ca deputat reprezentând minoritatea ucrai neanădin România aş dori să ştiu dacă vă menţineţidorinţele de limitare a învăţământului în limbaucraineană pe care le-aţi manifestat ca rector alUniversităţii „Ştefan cel Mare“ din Suceava.

Intenţionam să pun această întrebare în con-textul procedurii de învestire, dar am ţinutseama de asigurările date cu prilejul soluţionă-rii diferendului privind Secţia de limba ucrai-neană de la Universitatea din Suceava. Iată însăcă, la începutul mandatului Dumneavoastră,primesc semnale că reţinerile pe care le-aţi avutîn trecut se repetă în forme noi“.

În continuare, domnul deputat a oferit exem-ple concrete care suscită îngrijorare, aşteptândrăspuns scris despre rezolvarea lor.

Aşteptări de la înalt nivel

Cu aceeaşi intenţie de a responsabilizamem brii noului Guvern faţă de semnificaţiilemai profunde ale stilului birocratic, delăsător, afost abordată şi sesizarea transmisă parlamenta-rului de domnul Scubli Florentin Vasile, prima-rul municipiului Sighetu Marmaţiei în legăturăcu blocarea finanţării proiectului de reabilitarea Li ceului Pedagogic „Taras Şevcenko“. Deaceea, domnul deputat a optat pentru formulade a se adresa domnului Paul Stănescu nu nu -mai în calitatea acestuia de ministru al Dez vol -tării Regionale şi Administraţiei Publice ci, înprimul rând, cu referire la calitatea de vice -premier.

Cităm: „Mă adresez Domniei Voastre în ca -li tatea mai înaltă pe care o aveţi, convins că dinperspectiva participării la conducerea Gu ver -nului aveţi o cuprindere mai largă asupra trebu-rilor politice mai complexe decât birocraţiaministerială.

În acest sens, sunteţi la curent, desigur, cupro blemele mai delicate intervenite în relaţiilecu Ucraina şi cu semnificaţiile, pozitive sau ne -ga tive, pe care rezolvări punctuale ale anumitorprobleme ale administraţiei publice le pot aveaîn relaţiile externe. Manifest această preocupa-re ca participant la demersurile diplomaticeprin care s-au detensionat parţial problemeleapă rute în legătură cu soarta şcolilor româneştidin Ucraina, demersuri în timpul cărora amscos în evidenţă bunele practici din ţara noas-tră.

Sunt convins, de asemenea, că demnitateade vicepremier vă asigură şi o privire mai pro -fun dă, mai informată asupra evoluţiilor geopo-litice din zonă, evoluţii în care forţele ostile bu -nelor relaţii folosesc orice prilej de provocare.

Nu doresc să fiu alarmist, dar vă spun punc-tul de vedere al comunităţii etnicilor ucrainenidin România, interesaţi direct în prietenia din-tre cele două state şi care resimt direct influen-ţele la care mă refeream, încercând să le contra-careze prin atitudine civică exemplară.

Stimate Domnule Vicepremier,V-am prezentat sumar considerentele de mai

sus, îngrijorat de optica limitată pe care anumiţiînalţi funcţionari din Ministerul DezvoltăriiRegionale şi Administraţiei Publice o manifestăfaţă de demersurile insistente ale PrimărieiMunicipiului Sighetu Marmaţiei legate de eva-luarea proiectului „Reabilitarea Liceului Peda -gogic «Taras Şevcenko»“ în cadrul PNDL.

Municipiul Sighetu Marmaţiei este cea maireprezentativă localitate de la graniţa cuUcraina, frecventată zilnic de mulţi cetăţeni şiade sea de oficialităţi din ţara vecină.

Liceul Pedagogic „Taras Şevcenko“ estesin gurul liceu pedagogic din România cu pre-dare în limba ucraineană, deci asigură cadredidactice pentru întreaga populaţie şcolară princare se exercită dreptul consfinţit prin art.32alin.(5) din Constituţia României.

Pentru unicitatea sa, Liceul „Taras Şev cen -ko“ este privit atât în ţară, cât şi în străinătate caun etalon şi ca un test al politicii înţelepte a sta-tului român cu privire la învăţământul în limbi-le minorităţilor naţionale (În corespondenţapurtată de Primăria din Sighetu Marmaţiei cudoamna director general Diana Ţenea s-aexemplificat interesul transnaţional).

Pe de altă parte, clădirea liceului este o con-strucţie clasificată ca monument istoric, stareaei interesând patrimoniul cultural naţional şiaspectul edilitar al importantului oraş.

În consens cu opinia cetăţenilor şi edililordin Sighetu Marmaţiei, precum şi a ucraineni-lor din toată ţara, consider că administraţia pu -b li că centrală ar trebui să analizeze Devizulgeneral depus în cadrul PNDL (subcapitolul3.5.6.) având în vedere toate argumentele, in -clu siv cele care ţin de patrimoniul cultural,inclusiv cele care reflectă exerciţiul real aldrep turilor constituţionale, inclusiv cele carespri jină politica externă a statului nostru, iardacă se impune o derogare de la normele pri-vind, spre exemplu, standardele de cost, aceade rogare să fie considerată ca fiind deplin justi-ficată.”

În sprijinul doleanţelor din Timiş şi Arad

În repetabila problemă a transportului publiczonal, deputatului UUR Nicolae Miroslav

Petreţchi i s-au adresat, prin intermediul orga-nizaţiilor judeţene Timiş şi Arad, şi locuitoriidin Remetea Mică şi Zăbrani. Pentru a atrageatenţia într-o măsură mai mare decât pentru oproblemă locală, domnul deputat a înscris nouasesizare în contextul demersurilor deja făcute şiîncă nerezolvate, după cum urmează: „Atât cuprilejul discuţiilor cu doamna prim-ministruViorica Vasilica Dăncilă, purtate în perioadaformării noului guvern, cât şi după învestire,prin interpelarea adresată atât doamnei prim-ministru, cât şi Domniei Voastre (...) am ridicatproblema stilului delăsător, de perpetuare a lip-surilor, constatat în timp în multe sectoare aleExecutivului. În ceea ce priveşte transporturile,exemplificam, printre altele, cu repetarea dete-riorării magistralei feroviare din zona Balota şicu situaţia transportului public de călători înjudeţele de margine.

Ulterior interpelării, respectivele carenţes-au repetat din nou, ca un blestem, ceea ce mădetermină să vă formulez următoarele întrebărichiar înainte de a expira termenul de răspuns lainterpelare (...).

Astfel, spre nemulţumirea cetăţenilor dinjudeţele Caraş-Severin, Timiş, Arad (în caretrăiesc şi alegători ai UUR) circulaţia pe impor-tanta magistrală feroviară Bucureşti-Timişoaraa fost din nou întreruptă, tot în zona Balota.

Pe de altă parte, semnalări deja făcute guver-nului anterior – la care am făcut trimitere prininterpelare – în sensul că se scot din circulaţie,fără consultarea cetăţenilor, multe trenuri regioşi interregio importante pentru populaţia dinjudeţe ca Maramureş, Satu Mare, Cluj, e întări-tă în prezent de semnalări similare din judeţeleTimiş şi Arad.

Ataşez, cu titlu ilustrativ, memoriile iscălitede 185 de cetăţeni din localităţile RemeteaMică, judeţul Timiş, respectiv Zăbrani, judeţulArad, nemulţumiţi de desfiinţarea trenului decălători Timişoara-Radna.

Întrebările punctuale pe care le pun sunturmătoarele:

1. Cu ce perspectivă se lucrează în caleaferată dacă la numai o lună după intrarea învigoare a mersului anual al trenurilor au locdesfiinţări de trenuri programate?

2. Cum se asigură obiectivitatea unor astfelde decizii faţă de situaţiile de notorietate că oserie de persoane decidente se află la limitaconflictului de interese, fiind implicate în trans-portul auto sau feroviar privat?

3. Ce măsuri sociale se iau pentru personaluldisponibilizat în urma reducerilor de trafic?“.

Disputa despre comisiile speciale

Un alt subiect parlamentar fierbinte a fostadoptarea Raportului Comisiei ParlamentareSpe ciale de anchetare a modului în care s-audesfăşurat alegerile prezidenţiale din 2009. Încadrul GPMN s-a propus ca deputaţii minorită-ţilor naţionale să se abţină de la vot. O aseme-nea conduită este posibilă dacă e promovată cuatenţie în sensul respectării art.69 din Con sti -tuţia României care stipulează: „În exercitareaman datului, deputaţii şi senatorii sunt în servi-ciul poporului. Orice mandat imperativ estenul“.

Dacă acest principiu esenţial al democraţieie uneori pus prea lejer în balanţă cu scuza dis-ciplinei de partid, o asemenea scuză e totalneavenită în cazul Grupului parlamentar alminorităţilor naţionale, care nu constituie unpartid.

(Continuare în pagina a 3-a)

Din agenda deputatului UUR

Curierul UCRAINEAN 3

Responsabilitatea pentru opi niile ex pri -mate în paginile Curierului ucrai neanrevine în exclusivitate autorilor. Redacţianu-şi asu mă obli gaţiile legate de conţinutulmate ria lelor şi nu retur nează articolelenepublicate.

Strada Radu Popescu, nr. 15, sector 1, Bucureşti

Telefon: 021.222.0724,Tel./fax: 021.222.0737

E-mail:curierul.ucrainean@gmail.com

Redactor-şef:Ion Robciuc

Redactor:Kolea Kureliuk

Tehnoredactare:Ştefania Ganciu

Tiparul executat laTipografia

„S.C. SMART oRGAnIzATIon SRL“

CURIERUL UCRAINEAN

(Urmare din pagina a 2-a)

Este firesc ca interesele alegătorilor de dife-rite minorităţi etnice să fie convergente, dar, însituaţii concrete, ele pot diferi.

Pentru aceste motive, domnul deputat Nico -lae Miroslav Petreţchi a considerat oportun săaibă următoarea intervenţie energică pentruconsolidarea practicilor democratice în activita-tea Grupului parlamentar al minorităţilor naţio-nale: „Vă propun să discutăm un detaliu care,dacă l-am ignora, ar putea duce la anomalii maigrave în viaţa grupului nostru parlamentar.

Săptămâna trecută ne-am sfătuit asupravotului privind Raportul Comisiei Speciale deAnchetă privind alegerile din 2009. Am conve-nit să ne abţinem. Tot atât de bine am fi pututopta pentru un vot tranşant sau pentru un votdupă conştiinţa fiecăruia. Nu problema opţiuniinoastre comune în această situaţie vreau să odiscut, ci un detaliu din forma în care opţiuneaa fost anunţată de la tribună. (...) cel care a luatcuvântul a zis aşa: „Grupul parlamentar alminorităţilor naţionale nu va vota niciodată unasemenea raport“.

Nu-mi amintesc să fi dat mandat cuiva săfolosească cuvântul niciodată. Această, presu-pun, scăpare exprimă greşeli de neadmis înconcepţia despre vot, despre grup şi, în cazul defaţă, despre problema supusă votului.

În primul rând, se cunoaşte butada „În poli-tică niciodată să nu spui niciodată“. Nu e unsimplu joc de cuvinte. Este regula de a evitadubla capcană de a nu te ţine de cuvânt, ori dea fi dezminţit de evoluţiile ulterioare.

În al doilea rând, nu am înţeles în şedinţa degrup că am avea o regulă de a nu recunoaşteactivitatea comisiilor speciale de anchetă. Ra -portul lor poate conţine erori, dar nu putem săspunem că nu recunoaştem din principiu activi-tatea unei structuri admise de reglementări.

În cazul concret, faţă de numeroasele con-troverse iscate în jurul competenţei şi procedu-rii acestor comisii, punctul meu de vedere eacela că se impune o îmbunătăţire legislativămult mai serioasă decât cele preconizate pânăacum. Personal lucrez la un asemenea proiect.Or angajarea mandatului meu în formula„niciodată nu vom vota un asemenea raport“ ceînseamnă? Că lucrez la îmbunătăţirea unei

structuri cu al cărui rezultat nu voi fi de acordniciodată?

În sfârşit, mai este o problemă de constitu-ţionalitate. (...) GPMN nu este un partid. Nuexistă nicio explicaţie să votăm, de regulă, înbloc sau după inspiraţia ori conştiinţa liderilorgrupului. Noi, fiecare, reprezentăm câte ominoritate etnică, iar bazinele noastre electora-le pot avea interese specifice. Înseamnă ca noisă nu ne orientăm după dorinţele comunităţiinoastre, ci după ce se decide, mai obiectiv saumai subiectiv, de liderii Grupului?

Nu pot accepta o asemenea constrângere nicimăcar dacă este insinuată printr-un singuradverb: niciodată. Dimpotrivă, declar: Nicio -dată nu mă voi abate de la mandatul încredinţatde alegătorii mei, sub imperiul altor sugestii sauhotărâri partizane (De data aceasta cred că ter-menul niciodată e impus de Constituţie).

*

Ar mai fi de relatat despre fructuoasa parti-cipare concretă, cu aport de idei, la activitateade legiferare. Despre aceasta vom relata în edi-ţiile viitoare, proiectele de lege iniţiate sau sus-ţinute de domnul deputat Nicolae MiroslavPetreţchi aflându-se în procedură de adoptare.

Observator

Din agenda deputatului UUR

(Urmare din pagina 1-a)

Fiind un bun cunoscător al limbii ucrainene,Arbore şi-a îndeplinit onorabil misiunea detraducător.

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, decreaţia lui Şevcenko a fost atras marele scriitorromân Mihail Sadoveanu. El îi dedică poetuluiucrainean un articol elogios în nr. 11, din 18mar tie 1945, al revistei „Torţa“, în care atrageatenţia, pentru prima dată în literatura română,asupra caracterului popular şi a umanismuluicreaţiei şevcenkiene. De asemenea, Sadoveanuprezintă, în traducere proprie, două dintre celemai valoroase opere ale Cobzarului: poemulistoric „Ivan Pidkova“ (1839) şi poezia „Livadade vişini în noapte“ (1847).

În 1952, a apărut în română „Cobzarul“ luiTaras Şevcenko, în traducerea semnată de VictorTulbure şi Valeri Cordun (Cuvânt-înainte deMihail Sadoveanu). În această ediţie, de mici di -men siuni, au intrat 31 de texte poetice.

De atunci, „Cobzarul“ s-a reeditat de câtevaori, şi nici până astăzi nu şi-a pierdut importanţaîn informarea cititorului român asupra creaţieişev cenkiene. Aşa se face că, peste cinci ani, înEditura „Cartea Rusă“ apare o nouă ediţie, adău -gită, a „Cobzarului“, care cuprinde, pentru pri -ma dată, traducerea în română a poemului„Haida macii“.

Cu prilejul sărbătoririi a 150 de ani de lanaşterea lui Taras Şevcenko, apare, în 1963, laEditura pentru Literatură Universală, a treia edi -ţie a „Cobzarului“. Traducerea din limba ucrai -neană şi notele îi aparţin lui Mihai Beniuc.

O extindere a pătrunderii creaţiei poetice alui Şevcenko în România înregistrăm în 1990,când apare o masivă ediţie a „Cobzarului“ luiTaras Şevcenko (în româneşte de Victor Tul -

bure; prefaţa, tabelul cronologic şi notele de DanHoria Mazilu).

În ultimul deceniu, vede lumina zilei o partea creaţiei poetice şevcenkiene tradusă în românăde Ion Cozmei, vorbitor nativ de limba ucrai nea -nă şi talentat poet român: Taras Şev cenko,Mare le Cobzar, Editura Moldova, 1999; TarasŞevcenko, Poeme, Editura Mustang, 2001; TarasŞevcenko, Tinerele mele gânduri, EdituraAugusta, Timişoara, 2005. Ca o apreciere ge ne -rală, se poate spune că tălmăcirile lui IonCozmei sunt mult mai fidele decât cele aletraducătorilor anteriori.

În afară de poezii şi poeme, Şevcenko scrie,în limba rusă, în anii 60 ai secolului al XIX-lea,o serie de povestiri, din care s-au păstrat nouă.Aceste povestiri au apărut în limba română(Taras Şevcenko, Viaţă de artist, 2004, vol. I şiII) datorită scriitorului şi traducătorului ŞtefanTcaciuc. De menţionat că patru dintre cele nouăpovestiri (Argata, Muzicantul, Viaţă de artist şiCăpităneasa) au mai fost traduse în româneşte,în 1961, de către Ovidiu Constantinescu şi R.Vasilescu-Albu.

În România, despre Şevcenko au apărutnenumărate articole, semnate de mari artişti aicuvântului (Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Eu -se biu Camilar, Demostene Botez, DumitruCorbea ş.a.) sau prestigioase monografii şi cule -geri de studii şi articole (Magdalena László-Kuţiuk, Opera lui Şevcenko pe fundalul epociisale, 2002; Ion Cozmei, Taras Şevcenko, Poetulnaţional al Ucrainei şi receptarea lui înRomânia, 2007; Pagini ale şevcenkianei dinRomânia, Bucureşti, vol. 1 (2016) şi vol. 2(2017), pregătite de prof. dr. Ioan Rebuşapcă).

Prin valoarea scrierilor despre Şevcenkoapărute în ţara noastră, România se situează,printre ţările lumii, pe unul din primele locuri.

Opera lui Şevcenko în România

54 Curierul UCRAINEAN

Cu trei ani în urmă, operaţia care avea ca scopapărarea capului de pod Debalţeve a intrat în fazăfinală.

Această operaţie a forţelor armate ale Ucraineia avut un caracter unic al cărui scop multă lume aînţeles abia după câteva luni.

Unul dintre principalele rezultate ale acesteicampanii a fost acela că ea a demonstrat în modconvingător capacitatea de luptă a Forţelor Ar -mate ale Ucrainei şi eficacitatea comandanţilormilitari, oprind, totodată, deplasarea subunităţilorFederaţiei Ruse în interiorul teritoriului Ucrainei.

Ucraina dispunea de pe atunci de potenţialmilitar capabil de ripostă la atacurile duşmanului.Iată doar un exemplu: tanchiştii din brigada 1specială de tancuri dotaţi doar cu trei tancuri„Bulat“ a reuşit ca, în timpul operaţiunii Debal -ţeve desfăşurate lângă Lohvinov să distrugă 8tancuri ruseşti T-72B3 moderne fără a pierdeniciunul (interviul comandantului responsabil cuînzestrarea Forţelor Armate ale Ucrainei, general-maiorul M. Şevţov, acordat Agenţiei Ukrinform).

Armata ucraineană ar fi putut opri pentru maimult timp înaintarea la Debalţeve, dar cu preţulpierderii numeroaselor vieţi omeneşti. Dar, pen-tru Ucraina este importantă viaţa fiecărui cetăţeanal său. Noi nu suntem Federaţia Rusă care îşi fo -lo seşte soldaţii drept „carne de tun“, aplicândaceastă practică în timpul campaniilor din Cece -nia, iar acum în Ucraina şi Siria.

Forţele operaţiunii antiteroriste au avut unplan de retragere organizată a trupelor şi tehniciimilitare din Debalţeve. Până la data de 18 februa-rie 2015, dată la care forţele noastre au început săpărăsească oraşul, totul a fost pregătit. Opera -ţiunea de retragere a unei părţi din subunităţilemilitare din Debalţeve a fost planificată şi organi-zată. Sarcinile pe care şi le-au propus ForţeleArmate ale Ucrainei au fost îndeplinite în totalita-te. Această poziţie şi acest succes ne erau extremde utile la Minsk în cadrul negocierilor şi după

ele. Noi am demonstrat că Debalţeve a fost subcontrolul nostru, că nu am fost încercuiţi, că uni-tăţile şi subunităţile noastre s-au retras planificatşi organizat. Lăsând posturi de patrulare şi depla-sându-le pe o nouă linie de apărare ele şi-au păs-trat capul de pod pentru apărarea statului.

Cu această ocazie, armata ucraineană nu şi-aasigurat doar propria retragere, ci şi evacuareacetăţenilor civili. Din zona operaţiilor de luptă aufost evacuate aproape 5 mii de persoane (analizaStatului Major General al Forţelor Armate aleUcrainei privind acţiunile de luptă desfăşurate pecapul de pod Debalţeve în perioada 27 ianuarie-18 februarie 2015). Majoritatea absolută a celorcare au dorit să se evacueze, au refuzat să seîndrepte spre teritoriile controlate de ocupant.

Pe de altă parte, operaţiunea de apărare a capu-lui de pod Debalţeve a demonstrat că Rusia nurespectă niciodată promisiunile făcute privind„iniţiativele de pace“, înţelegerile legate de „cori-doarele verzi“ şi cele referitoare la încetarea focu-lui. Debalţeve este încă un exemplu de mistificareglobală şi de manipulare media ale FederaţieiRuse.

În timpul întâlnirii „formatului Normandia“ laMinsk, în noaptea de 11 spre 12 februarie 2015,în care preşedinţii Ucrainei, Rusiei, Franţei şiGermaniei au convenit încetarea conflictului, ar -mata rusă şi-a mărit drastic efectivele pe căile deacces spre Debalţeve.

Rusia şi-a concentrat acolo până la opt grupede unităţi regulate (analiza Statului Major Gene -ral al Forţelor Armate ale Ucrainei privind opera-ţiunile de luptă pe capul de pod Debalţeve din 27ianuarie până în 18 februarie 2015).

În timpul negocirilor de la Minsk, cândUcraina a avansat în mod unilateral iniţiativaîncetării focului, canalele propagandistice ruse aucreat impresia că armata ucraineană a fugit dincapul de pod Debalţeve creând în rândul audito-riului propagandei ruse impresia că ocuparea ora-

şului şi a împrejurimilor a fost rezultatul asaltului„minerilor“ şi „tractoriştilor“, negând rolul com-ponentei militare ruse. Mass-media rusă nu afăcut cunoscut faptul unde trebuie să se afle fizic,conform Acordurilor de la Minsk, linia de demar-caţie.

Mijloacele de informare ale Rusiei au folosit,în acele zile, procedura de înlocuire. Aşa-zisa„alun gare“ zdrobitoare a trupelor ucrainene de pecapul de pod Debalţeve ascundea, de fapt, în faţaauditoriului intern probleme incomode privindpropriile pierderi şi teribilul preţ al strategieiofensive. În realitate, atacurile puternice ale arti-leriei ucrainene îl epuizau pe duşman, îi menţi-neau grupările de bază la o distanţă suficientăpentru ca unităţile armate ucrainene să poată firetrase pe poziţii sigure şi avantajoase din punctde vedere tactic. În perioada 24 ianuarie - 19 fe -brua rie, în urma atacului artileriei ucrainene, ocu-pantul a înregistrat pierderi însemnate: până la870 de militari, aproape 50 de unităţi de rachetede artilerie, până la 110 unităţi de tehnică blinda-tă, 24 unităţi de tehnică auto (Analiza acţiunilorde luptă din campania de iarnă 2014-2015 făcutăde Statul Major General al Forţelor Armate aleUcrainei).

Operaţiunea Debalţeve va intra în istoriaUcrai nei şi în manualele de artă militară. Prinaceste acţiuni Rusia a fost pusă într-o situaţie je -nan tă după ce ceruse militarilor ucraineni săde pu nă armele, să arboreze steagul alb şi să sepredea. Militarii ucraineni şi-au onorat înaltulnume de apărător al Patriei şi s-au retras din De -bal ţeve din ordinul comandantului suprem alForţelor Armate ale Ucrainei.

Acest cap de pod este şi acum al nostru. Po -trivit Memorandumului din 19 septembrie 2014aprobat la Minsk care stabileşte linia de contactcu inamicul, Debalţeve trebuie să fie sub contro-lul Ucrainei la fel ca şi tot restul terenului până lafrontiera cu Federaţia Rusă.

Heorhi OLCHOVSkyi,ataşat pe probleme de apărare de pe lângă

Ambasada Ucrainei în România

Operaţia de apărare a capului de pod Debalţeve

La data de 8 februarie 2018, centenara CuracEudochia a primit vizita delegaţiei de la Primăriacomunei Poienile de sub Munte, în frunte cu pri-

marul ŞtefanOn cea, vicepri -ma rul ŞtefanChim şac şi con -si lierul localŞte fan Maşniţa.

Cu aceastăoca zie primarulco munei, Şte fanOn cea, a în mâ -nat sărbătoriteiDi ploma – vâr-sta de aur, bu -

chetul de tran da firi, tortul cucifra 100, un plic cu 1000 delei, sticla cu şampanie şi pache-te cu fructe, după care a rostitun toast: „În numele Consi -liului Local, Primăriei comuneiPoienile de sub Munte şi almeu personal, îmi exprim bu -curia şi satisfacţia prilejuită deîmplinirea frumoasei vârste,rare de 100 de ani. Suntem oas-peţii doamnei Cu rac Eudochiacare a ajuns la venerabila vâr-

stă, încă lucidă, sănătoasă, cu anumite problemede sănătate specifice vârstei, dar nu ştiu care din-tre noi vom atin ge asemenea vârstă, în condiţiilefizice în care se prezintă doamna. Sigur că acestlucru se datorează, în primul rând, lui Dumnezeu,pentru că prin voia lui ne naştem, prin voia luitrăim şi murim, în al doilea rând, se datorează şidragostei de care a beneficiat şi s-a bucurat ală-turi de familie, de respectul pe care i l-au acordatcopiii, vecinii şi de optimismul cu care şi-a dusgreul vieţii.

Cum este şi firesc, fiecare dintre noi are greu-tăţi, bucurii, dar şi necazuri, însă unii dintre noiştiu să le gestioneze foarte bine. Cred că dinaceastă categorie a oamenilor care au ştiut săgestioneze foarte bine greutăţile a făcut parte şidoamna Curac Eudochia.

Cu această ocazie în numele comunităţii loca-le în întregul ei, aş vrea să ciocnim un pahar deşampanie şi să-i urăm „La mulţi ani!“ cu sănătatedoamnei Curac Eudochia şi o bătrâneţe cât maiuşoară. La mulţi ani, doamnă Curac!“.

La acest eveniment, CuracEudochia a fost înconjurată defiice (3), nepoţi (16), strănepoţi(42) şi străstrănepoţi (18), decunoscuţi care i-au urat sănăta-te şi un călduros „La mulţi ani“.

Centenara Curac Eudochiaeste lucidă la vârsta ei, avânddoar mici probleme specificevârs tei.

Din cercetările efectuate înregistrele Primăriei comunei, s-astabilit că un asemenea eveni-ment s-a mai petrecut în anul1933.

Dumitru HOLDiŞ,bibliotecar comunal

Vârsta de aur Taras Şevcenko

De-oi muri, îmi vreau mormântulPe-o movilă linăDin nemărginita stepă-n Dulcea-mi Ucraină.Ca să văd, s-aud în tainăLanu-ntins cum creşteŞi, zbătându-se-ntre maluri,Niprul cum vuieşte.Cum va duce din UcrainaCătre-albastra mareSângele vrăjmaş... atunci euVoi lăsa-n uitareŞi câmpiile şi munţiiŞi-mi voi duce plânsulCătre Dumnezeu... căci altfelNu-L cunosc pe Dânsul.Mă-ngropaţi, porniţi şi rupeţiLanţurile toateŞi stropiţi cu sânge duşmanSfânta libertate.Şi 'ntr-o altă casă, mare,Nouă, dezrobită,Pomeniţi-mă cu-o vorbăBună, liniştită.

traducere de ion COZMei

Testamentul

55Curierul UCRAINEAN

În perioada 19-21 ianuarie 2018, filiala Mara -mureş a UUR împreună cu Uniunea Ucrai nenilordin România au desfăşurat cea mai importantăacţiune culturală ca anvergură: Festivalul interna-ţional de colinde, datini şi obiceiuri de iarnă laucraineni, ediţia XXV-a aniversară, la care auparticipat aproxi ma tiv900 de persoane din Ma -ra mureş, din ţară şi dinstrăinătate.

Aşa cum s-a împă-mântenit de multă vreme,festivalul a debutat cuSfân ta Liturghie oficiatăla Biserica OrtodoxăUcrai neană din oraş carea fost neîncăpătoare.

A urmat parada grupu-rilor artistice participante.Alaiul s-a întins de-a lun-gul întregului drum cen-tral. Fiecare grup a purtatcâte o pancartă bilingvăpe care era inscripţionatjudeţul/zona/ţara de pro-venienţă. Au răsunat colinde, urări, s-au auzitnumeroase instrumente tradiţionale.

Oraşul a prins viaţă în jurul amiezii. O mare deoameni a venit să se bu cure de această sărbătoarea etnicilor ucraineni. Fie care spectator a vrut sărămână cu o amintire, făcând numeroase poze şifilmuleţe.

La orele 13:00, alaiul aajuns la sala de concerte aŞcolii de Arte ,,GeorgeEnes cu“ unde într-un de -cor de poveste preşedin-tele filialei Maramureş aUniunii Ucrainenilor dinRomânia, gazda ma ni fes -tării, domnul Miros lavPe treţchi, i-a salutat petoţi cei prezenţi şi a infor-mat participanţii în legă-tură cu programul mani-festării.

Majoritatea oficialită-ţilor au fost invitate pescenă pentru alocuţiuni.Ne-au onorat cu prezenţaprefectul judeţului Maramureş, Vasile Moldo van,preşedintele UUR, deputatul Nicolae Miro slavPetreţchi, primarul municipiului Sighetu Marma -ţiei, Horia Scubli, secretarul de stat din cadrulMAE, Victor Micula, senatorul UDMR, DerziAkos, preotul Bisericii Ortodoxe Ucrainene dinSighetu Marmaţiei, Nicolae Lauruc, subsecretarulde stat din cadrul DRI, Amet Aledin, ambasadorul

Ucrainei la Bucureşti, Oleksandr Bankov, vice-preşedintele Congresului Mondial al Ucrai -nenilor, Jaroslava Harteányi, vicepreşedinteleComisiei de Cultură a regiunii Ivano-Fran kivsk,Myroslava Korneliuk, subprefectul raionuluiVerchovyna, Ucraina, consilierul ministrului

Educaţiei Naţionale, Raluca Simo, reprezentanţiai IŞJ Maramureş, artistul poporului din Ucraina,Marian Hadenko, membrii Consiliului UUR, con-silierul MEN, Elvira Codrea, inspectorul şcolarMalearciuc Simona, preşedinţii organizaţiilorlocale UUR, conducerea Liceului Ucrainean „Ta -

ras Şevcenko“, directorii şcolilor ucrainene, pri-marii comunelor maramureşene, numeroase ca -dre didactice, preşedinţi ai organizaţiilor localeale UUR, părinţi, rude, prieteni etc.

La Festival au participat ansambluri artistice şigrupuri de colindători din Tulcea, Caraş-Severin,Botoşani, Satu Mare, Suceava, Arad, Timiş,Poieni de sub Munte, Repedea, Ruscova, Crasna

Vişeului, Bistra, Valea Vişeului, Coştiui, Rona deSus, Lunca la Tisa, Bocicoiu Mare, Crăciuneşti,Câmpulung la Tisa, Remeţi, Baia Mare, SighetuMarmaţiei.

O mare surpriză a reprezentat grupul de colin-dători din Ungaria, sub coordonarea doamneiJaroslava Harteányi, vicepreşedintele Congre su -lui Mondial al Ucrainenilor, preşedintele Congre -sului European al Ucrainenilor, reprezentantaminorităţii ucrainene în Parlamentul Ungariei,care s-a pregătit cu un repertoriu specific sărbăto-rilor de iarnă, la un înalt nivel profesional.

Şi pentru că în secolul 21 colindele se moder-nizează şi ele, trupa ,,Huligan“, solist Vasyl Me -len kovyci din Ucraina, a prezentat un potpuriu decolinde şi urări muzicale în ritmuri moderne.

Ce să mai spunem despre grupul vocal „Cer -leni paţiorki“ din Deleatin, Ucraina: nişte profe-sionişti în adevăratul sens al cuvântului!

Sala de spectacole s-a umplut până la refuz,parcă nimeni nu vroia să mai plece.

Iată formaţiile artistice în ordinea intrării lorpe scenă: Сorul filialei Maramureş (Rona de Sus,Poienile de sub Munte); clasa pregătitoare, secţiaucraineană, Şcoala Gimnazială Rona de Sus;colindătorii din Remeţi; colindătorii din Câm pu -lung la Tisa; grupul artistic „Miculeanca“ din Mi -cula, Satu Mare; solistul Vasyl Melen kovyci,Ucraina; colindătorii de la Biserica OrtodoxăUcraineană din Sighetu Marmaţiei; colindătoriidin Bistra; grupul artistic „Cervona kalyna“ Ne -gos tina, Suceava; colindătorii din Valea Vişeului;colindătorii din Crasna Vişeului; corul „Glasulucrainenilor“, filiala Caraş-Severin; colindătoriiucraineni din Ungaria; colindătorii din Repedea;gru pul vocal „Cerleni paţiorki“ Deleatin, Ucrai -na; colindătorii din Ruscova; colindătorii dinLun ca la Tisa, grupul artistic „Nadiia“, filialaArad; grupul de colindători de la Şcoala Generalădin Verchovyna, Ucraina; grupul artistic „Ry bal -ka“ din Crişan, judeţul Tulcea; grupul de colin-dători din Rona de Sus; grupul artistic „Za ba va“din Ştiuca, Timiş; colindătorii din Poienile de subMunte; colindătorii din Bocicoiu Mare; colindă-torii din Crăciuneşti; colindătorii de la filialaBotoşani a UUR.

Festivalul s-a bucurat de mare succes în rândulcelor prezenţi. An de an el actualizează în memo-ria contemporanilor sărbătorile ucrainene carecelebrează libertatea, bucuria şi comuniunea,actua lizează valorile unei spiritualităţi milenare.

Manifestarea s-a încheiat cu o masă festivă lacare a domnit veselia, voia bună, cuvântul şi mu -zica ucraineană.

Alexandra PUiU

Festivalul internaţional de colinde, datini şi obiceiuri de iarnă la ucraineni

Început de an cultural

Curierul UCRAINEAN6

Luna martie este luna cu cele mai multe sărbă-tori internaţionale – am numărat douăzeci şi nouăfără a mai pune la socoteală şi sărbătoarea dedi-cată marelui Cobzar, care poate ficonsiderată ca o sărbătoare inter-naţională; Şev cenko, este sărbăto-rit astăzi pe toate continentelelumii. În luna martie, sărbătorim,printre altele, date precum 3 martie– Ziua Inter naţională a Scrii to rilor;8 Martie – Ziua Inter na ţională aFemeii; 21 martie – Ziua In ter -naţională a Poeziei şi lista poatecontinua. Dar nu trebuie să uitămcă luna martie este şi începutul pri-măverii, care în multe cazuri esteaşteptat încă de pe la mijlocul ier-nii, iar alteori încă din toamnă. Eainspiră şi ne obligă să aruncăm oprivire proaspătă la aproape tot cese petrece în natura care ne încon-joară, asupra propriilor noastreperspective cu speranţa că, odată cu trezirea vieţiidin jurul nostru, şi propria noastră atitudine faţăde viaţă se va trezi şi va începe să bată în cheia

primăverii. Începutul primăverii este întotdeaunaun miracol de neegalat. Acesta este, probabil, celmai frumos anotimp al anului pentru majoritateadintre noi. Sau poate pentru că în luna martie săr-bătorim şi Ziua Femeii.

Cea mai delicată şi cea mai feminină sărbătoa-re din an este 8 Martie. În această zi, toate fetele

şi femeile aşteaptă împlinirea dorinţelor, cadouriromantice, flori, visează la fericire. De la cea maimică fetiţă şi până la doamnele de la curţile dom-

neşti, de la mamă la bunică –toate femeile doresc să simtăiubirea, atenţia, preocuparea şibunătatea din partea bărbaţilordin viaţa lor. De fiecare datăaceastă zi ne aduce aminte decele mai valoroase şi mai fru-moase lucruri din viaţa noastră –dragostea, sacrificiul, dăruirea,respectul, ne aduce aminte deîmbrăţişarea caldă a mamei, deprivirea ei duioasă, de sfatul eiînţelept.

Dar pentru a face această zi deprimăvară şi mai plăcută, filialaIaşi a pregătit pentru fe mei le dinorganizaţia noastră, câ teva mo -mente interesan-te. Astfel, în peri -

oada 6-9 martie, în incinta filialeia fost organizată o expoziţie decarte (întrucât am sărbătorit, în

acelaşi timp, şi Ziua Inter na -ţio nală a Scrii torilor) a scriito-rilor ucraineni din ţară şi dinUcraina, sub sloganul „Odăpentru scriitori“ şi „Cuvântulva salva lumea“; apoi din 11martie, într-o locaţie deosebitde primitoare şi aranjată desărbătoare, cei prezenţi auputut ad mira o expoziţie deportrete ale celor mai apreciaţi şi iubiţi scrii-tori ucraineni.

Evenimentul festiv a început cu felicitărilepreşedintelui filialei Iaşi a UUR, care, înnumele conducerii UUR şi Comitetului filia-lei Iaşi, a transmis tuturor femeilor prezente la

eveniment multă sănătate, succes în muncă, feri-cire, multă iubire şi bunăstare. El a reamintit isto-ricul sărbătorii, care este legat de dorinţa femeilorde a fi egale în drepturi cu bărbaţii, precum şiexem ple de ocupaţii în care reprezentantele sexu-lui frumos au excelat. A enunţat câteva nume alefemeilor de ştiinţă şi recordurile înregistrate de

acestea. Este posibil să ne imaginăm astăzi vreoprofesie fără femei? La urma urmei, ele au pute-rea de a cuceri toate orizonturile. La finalul dis-cursului, preşedintele filialei a subliniat câtevafapte interesante, aforisme şi citate despre femei.

Un moment special şi mult aşteptat al acţiuniipregătite pentru acest dublu eveniment a fost pro-gramul muzical-literar pregătit de elevi, studenţişi profesori – membri şi susţinători ai organizaţieinoastre.

Evenimentul a început cu recitarea unor poeziide către Mariana Şevcenko şi Sergiu Potlog.Miniconcertul care a urmat a bucurat publicul cucâteva cântece, poezii şi alte momente interesan-te. Cuvinte calde şi blânde de admiraţie, profundărecunoştinţă şi respect au răsunat la adresa soţii-lor iubitoare, surorilor, mamelor, bunicilor. Unmoment emoţionant – în multe cazuri, până lalacrimi – a fost generat de recitarea poeziei „Ziuamamei, fără mamă“ a poetului şi prozatoruluinostru Mihai Traista. În continuare, au răsunatmelodii clasice şi moderne dedicate evenimentu-lui interpretate la chitară de Cariciuc Matei, elevla Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă“. Unadevărat cadou muzical a fost oferit invitaţilor detrei talentaţi solişti – membri susţinători ai orga-

nizaţiei noastre Mariana Şevcenko,Alexandru Tărâ ţanu şi SergiuPotlog. Min i spectacolul muzical-literar l-a încheiat dna profesoarăOtilia Za ha rov de la acelaşi colegiu,care cu măiestrie şi dăruire emoţio-nală a interpretat câteva melodiiîndrăgite (chitară şi voce) răsplătitecu îndelungi aplauze din parteainvitaţilor. Efortul organizatorilorevenimentului a fost apreciat de toţicei prezenţi şi în opinia noastră afost binemeritat, iar doamnele înmod deosebit au adresat cuvinte delaudă şi recunoştinţă, pentru atmos-fera caldă şi primitoare de care au

avut parte, precum şi pentru florile şi micile aten-ţii ce le-au fost oferite în dar.

Cu ocazia evenimentului recent sărbătorit, înnumele filialei Iaşi, tuturor doamnelor şi domni-şoarelor membre ale Uniunii Ucrainenilor dinRo mânia şi nu numai, urez ca toate împlinirilefrumoase, sănătatea şi spiritul acestei zile să văînsoţească pretutindeni şi fie ca primăvara iubiriisă vă inunde sufletul cu bucurie şi cu parfumultuturor florilor sale.

Victor HRiHORCiUC,preşedintele filialei iaşi a UUR

Dubla sărbătoare în comunitatea ucrainenilor din Iaşi

A intrat în obiceiul ucrainenilor din Baia Maresă sărbătorească împreună Ziua Internaţională aFemeii şi pe geniul poeziei ucrainene Taras Şev -cenko. Evenimentul din acest an s-a des fă -şurat la sediul Organizaţiei din municipiulBaia Mare. Au fost invitate toate femeilemem bre ale organizaţiei locale a UniuniiUcrainenilor din România.

La început, preşedintele de onoare alUUR, Ştefan Buciuta, le-a urat bun venit lasărbătoare şi cu această ocazie le-a prezen-tat noile cărţi editate în anul 2017, deUniunea Ucrainenilor din România. Printreacestea a fost prezentată cartea Jurnalul luiTaras Şevcenko, traducere din limba rusă,prefaţă şi note de Corneliu Irod.

Omagierea poetului Taras Şevcenko cuocazia împlinirii a 204 ani de la naşterea sa(9 martie 1814) a continuat cu citirea auto-biografiei poetului din jurnalul său de cătredoamna învăţătoare pensionară Laver Eudochia.Discuţia s-a purtat în continuare despre viaţa şiopera poetului, evidenţiindu-se şi măiestria sa înpictură. Doamna Pop Eudochia a vorbit despre

Muzeul lui Taras Şevcenko din Kaniv, unde suntexpuse cele mai multe opere ale pictorului TarasŞevcenko, muzeul pe care l-a vizitat împreună cu

alţi ucraineni din România într-o excursieorganizată de UUR în anul 2014 cu ocazia ani -versării a 200 de ani de la naşterea poetului.

Despre mama, fiica şi femeia oglindită în

opera marelui poet a vorbit doamna arhitectOksana Florescu, după care a fost prezentat poe -mul „Kateryna“ tradus în limba română din limbaucraineană de regretatul poet şi traducător IonCozmei. Doamna economist Raluca Szabo a cititdin „Cobzarul“ editat bilingv... „o adevărată in -tegrală poetică şevcenkiană care pune la îndemâ-na cititorului, faţă în faţă, textul ucrainean origi-nal şi textul tradus în limba română de poetul IonCozmei“.

S-a analizat şi s-a discutat activitatea femeilormembre ale UUR în cadrul Organizaţiei munici-pale Baia Mare şi s-au reţinut unele propunerilegate de activitatea cultural-educativă pe anul2018. În unanimitate femeile au propus să se or -ganizeze o excursie în Ucraina, la Kiev şi Kaniv.

De problemele gospodăreşti s-au ocupatdoam nele Valeria Buciuta şi Crina Cozma.

La sfârşitul acţiunii, preşedintele organizaţieile-a oferit doamnelor câte un trandafir „udat“ cucâte o cupă de şampanie.

Ştefan BUCiUtA,preşedinte de onoare al UUR

Ucrainenii din Baia Mare au sărbătorit Ziua Internaţionalăa Femeii şi 204 ani de la naşterea poetului Taras Şevcenko

În prima zi a lunii martie elevii clasei a VI-a şia VII-a a Şcolii Gimnaziale din Bălcăuţi au pre-gătit o activitate pentru a marca sosirea primăve-rii. Scopul acestui proiect a fost acela de a con-

ştientiza elevii cu privire la importanţa păstrăriitradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti, deoareceprin acestea un popor îşi defineşte propria identi-tate, de a-i implica în activităţi plăcute, dar care,

în acelaşi timp, să le ofere informaţii şi săîi ajute pe viitor să decidă în favoarea păs-trării specificului naţional. Amintim câte-va dintre obiectivele proiectului: stimula-rea interesului copiilor pentru înţelegereaşi păstrarea tradiţiilor legate de sosireaprimăverii; stimularea activităţii de cerce-tare privind istoricul, tradiţiile şi legendamărţişorului; dezvoltarea simţului estetic;stimularea activităţii în grup; stimularea şipromovarea capacităţilor creatoare alecopiilor prin organizarea de expoziţii;con ştientizarea afectivităţii de grup casuport al prieteniei.

Metodele folosite au fost asemeneaşnurului de mărţişor – o îmbinare întrecele tradiţionale şi cele moderne: observa-ţia, conversaţia, explicaţia, demonstraţia,învăţarea prin descoperire, portofoliul degrup, problematizarea, brainstorming-ul,teoria inteligenţelor multiple etc.

Deoarece fiecare copil are o formă pre-dominantă şi specială de inteligenţă, copiiiau fost împărţiţi în grupe folosind metodaTIM (teoria inteligenţelor multiple – dez-voltată în anul 1983 de dr. Howard Gard -ner, profesor la Universitatea Har vard).Astfel împărţiţi, elevii au realizat un por-tofoliu de grup - o metodă polifuncţională,complexă, care poate fi definită atât cametodă de instruire, de predare-învăţare,cât şi ca metodă alternativă de evaluare.Este o metodă longitudinală, care presu-pune alcătuirea şi antrenarea într-o activi-tate de lungă durată, cu elemente de cerce-tare, a unor grupuri stabile de elevi. Me -toda permite punerea în practică a noilororientări curriculare, axate pe integrareaactivităţilor de predare, învăţare, evaluare.

Elevii implicaţi în proiect au primit sar-cini de lucru diferenţiate. Unii au realizatportofolii despre mărţişor. Au încercat săse documenteze asupra următoarelor te -

me: Ce este mărţişorul?, Mituri ale măr ţişorului,Cine şi cum confecţionează mărţişorul tradiţio-nal? Cine, cum şi de ce poartă simbolul măr ţi şo -rului?, Măr ţişorul, astăzi, mărţişorul în spaţiuleuropean, simbolul şi mesajul mărţişorului pestetimp. Alţii au recitat poezii despre primăvară şimărţişor, au interpretat cântece cu aceeaşi temati-că. Şi deoarece nu am putut să vorbim despremărţişoare fără ca noi să încercăm să le confecţio-năm, unii dintre elevi au meşteşugit cu multămigală şi răbdare aceste delicate obiecte – simbo-luri ale primăverii.

La finalul activităţii, elevii au împărţit mărţi-şoarele confecţionate profesorilor, angajaţilor dela Primărie, preotului, medicului şi sătenilor întâl-niţi pe drum. Da, au primit mărţişoare şi bărbaţii,de oarece în Bucovina există obiceiul ca, de1 martie, fetele să lege la încheietura mâinii băie-ţilor un şnur alb cu roşu

Lăcrămioara GRiGORCiUC

„Mărţişorul – vestitorul primăverii“ Cu prilejul zile lorde 1 şi 8 Mar tie,redacţia „Cu rie ru luiucrai nean“ trans -mite tuturor citi -toarelor şi colabora-toarelor noastre unprimăvăratic ghio-cel de încredere şisperanţă.

Mama - cel dintâi chip care se desprinde, proslăvit din negura timpului, ne este înfiripat desluşit în minte pentru totdeauna.

Mama – aplecată asupra pruncului: speranţă şi teamă.

Mama – singura chemată să răzbată victorioasă chinurile iubirii: jertfelnicia creşterii de copii.

Mama – cu scumpul ei odor, plecată în faţa icoanei: o ivitaţie la fericire!

Mama – de toţi poeţii lumii binecuvântată: împlinire de destin.

Mama – armonie de silabe duioase, ale tuturor poemelor de dragoste încă de la începuturile lumii.

Mama – existenţă magică, în clipa în care Chipul cel Blând din icoana inimii o cheamă zicându-i în cuvinte de inspiraţie venind de la Tatăl: „lăsaţi copiii să vină la mine“ căci „eu sunt calea, adevărul şi viaţa“.

Mama-Ucraina ca mamă, cod genetic naţional, pecetluit de Dumnezeu-Tatăl.

Mama-Ucraina ca mamă nici nu se poate închipui fără sentimente esenţial vitale şi totale.

Mama-Maica noastră străbună, Ucraina Marelui Cobzar; cea proslăvită în marea poezie a lumii, implorată pe vecie.

Mihai MAteiCiUC

Mama, Mama-Ucraina, proslăvite mame

Sub zodia cărui cuvântse nasc poeţii cei cu har?Copiii erorii oare sunt,Sau sunt născuţi din nori şi jar?

Sub streaşină chiar de palat,sau de bordei, la adăpostei n-au fost, nu sunt niciodat'că în furtuni îşi găsesc rost.

Ştiu mersul aştrilor descoaseşi ale Cosmosului legi,da-n faţa fetelor frumoasese pierd şi ele îi cred blegi.

Sortiţi să aibă suflet bun,greşeala tuturor o iartăşi suflet pe hârtie pun,cu stropi de sânge câteodată.

Şi eu intru-n tiparu-acest,sunt bun poet. Mă rog, în fine!Nu spun mai multe că-s modestŞi-ar fi eroare, şi nu-i bine!

Lucian PeRţA

Parodie

Erori

57Curierul UCRAINEAN

Cristian Ilie Cega

(din ,,Curierul ucrainean“ nr. 353-354,februarie 2018)

Suceava

Conform definiţiei ,,limba maternă este primalimbă învăţată de un individ, de obicei în copilă-rie, în familie. Aceasta poate fi diferită de limbaoficială a ţării în care trăieşte familia. În timpurilemoderne, unii părinţi îşi învaţă copiii săvorbească o altă limbă decât cea vorbităîn comunitate sau limba maternă a părin-ţilor (de exemplu limba engleză)“. Aşadăuga că sunt oameni care se nasc pri-mind în dar două limbi materne; mărefer aici la cei născuţi în familii mixte.

Un astfel de exemplu ar fi şi comuni-tatea din satul Bălcăuţi. Ca urmare aliberei circulaţii şi a intensificării aceste-ia, familiile mixte s-au înmulţit în ultimaperioadă fapt care a dus la îngemănareaobârşiilor diferite, a limbii materne culimba paternă, a religiilor diferite într-unmozaic etnico-lingvistic şi spiritual ex -traordinar. Această convieţuire, unică înfelul ei, este specifică Bucovinei şi se

datorează statului român care a susţinut păstrareaidentităţii minorităţilor, dar şi felului de a fi aloamenilor care locuiesc în acest spaţiu geografic.

Această realitate impune cunoaşterea diversi-tăţii socioculturale a acestor localităţi de către toţicei care se află în slujba comunităţii pentru a

putea conserva identitatea lingvistică şi culturală,dar şi pentru a putea impulsiona practicile de dez-voltare a unor astfel de comunităţi.

Acest mozaic etnic nu este specific doar Ro -mâ niei, ci întregii lumi. Doar că în unele locuri,din păcate, convieţuirea nu este una paşnică ciconflictuală.

Interacţiunile între părţile mozaicului etnic serealizează în primul rând prin stabilirea unei rela-ţii dintre cultură şi comunicare caracterizată detoleranţă şi multă înţelepciune.

Este deja o tradiţie ca Şcoala Gimnazială dinBălcăuţi să marcheze Ziua Internaţională a Lim -bii Materne prin activităţi specifice. Anul acesta,a fost pregătit un moment artistic bilingv de cătredoamnele profesoare Lăcrămioara Gri gor ciuc şiNarcisa Cîrstean.

Scopul iniţierii proiectului „Ziua Limbii M a -terne“ este promovarea limbii, culturii, istoriei,tradiţiilor, obiceiurilor în contextul sistemului deînvăţământ românesc.

(Continuare în pagina a 9-a)

Curierul UCRAINEAN8

Iaşi

La 21 februarie, reprezentanţii tuturor naţiuni-lor şi naţionalităţilor sărbătoresc Ziua Interna ţio -nală a Limbii Materne. Această dată remarcabilăpentru minoritatea ucraineană din Iaşi a fost săr-bătorită în ziua de 18 februarie 2018.

În timpul săptămânii, la sediul organizaţieinoastre s-au desfăţurat acţiuni tematice, întâlniricu reprezentanţii altor minorităţi, prilej cu carereprezentanţii acestora au avut posibilitatea săprezinte lucruri interesante despre limba maternă,

evoluţia ei de-a lungul secolelor, locul şi rolulacesteia în familia numeroasă a celorlalte limbi,prezentând posibilităţile specifice de îmbunătăţi-re a modalităţii de exprimare în limba maternă acopiilor şi elevilor, obligaţiile ce ne revin pe liniapăstrării limbii, documentele de stat referitoare lalimba maternă.

În acelaşi timp, în holul sediului filialei, a fostorganizată o expoziţie tematică consacrată limbiimaterne – în cazul nostru limbii ucrainene – darşi o expoziţie de carte a celor mai apreciaţi şiiubiţi scriitori ucraineni din Ucraina şi România,care va rămâne până la sfârşitul săptămânii des-chisă pentru vizitatori.

În sala de şedinţe a organizaţiei noastre, oas-peţii noştri, pe durata perioadei sus-menţionate,au avut ocazia să vizioneze prezentări în formatPower Point dedicate Zilei Internaţionale aLimbii Materne.

Pe timpul discuţiilor purtate cu reprezentanţiialtor minorităţi s-a născut ideea de a se realiza şi

edita pe plan local o broşură dedicată minorităţi-lor care trăiesc în Iaşi, urmând ca această proble-mă să fie finalizată în zilele următoare prin înain-tarea referatelor, către forurile superioare pentruobţinerea aprobării şi finanţării.

18 februarie, într-o sală frumos decorată şi pri-mitoare – „Clubul medicilor“ – membrii organi-zaţiei noastre, oaspeţii şi invitaţii de onoare auputut să ia cunoştinţă de conţinutul unor flaere,broşuri şi extrase despre lucrurile deosebit deinteresante referitoare la bogăţia şi unicitatea lim-bii ucrainene.

Participanţii, cunoscători ai limbii ucrainene,au remarcat şi apreciat în mod deosebit prezenţaprintre exponate a unor extrase din aprecierileelogioase ale unor oameni de cultură străini, cuprivire la limba ucraineană şi odei „Rugăciunepentru limbă“ de K. Motryci.

Momentul culminant în marcareaZilei Internaţionale a Limbii Maternea reprezentat spectacolul omagial,pre gătit de membrii organizaţieinoastre cu sprijinul profesorilor şielevilor de la Colegiului Naţional deArtă „Octav Băncilă“, precum şi alreprezentanţilor celorlalte minorităţi.

Sărbătoarea a început cu un cuvântde deschidere rostit de preşedintelefilialei Iaşi a UUR, care a prezentat pescurt istoricul apariţiei acestei sărbă-tori, în general, dar şi în Ucraina înparticular, reamintind participanţilorevenimentele care au dus la celebra-rea acestei sărbători în lumea întrea-gă. De asemenea, a subliniat faptul că aceastaeste una dintre acele zile, când toată lumea sepoate simţi ca o părticică a poporul său, când sepot semăna în inimile noastre măcar şi o sămânţăde dragoste pentru limba maternă. În cuvântulsău, preşedintele filialei a reamintit şi de un alteveniment care urma să fie sărbătorit în lunaianuarie a.c., dar din motive obiective nu s-amaterializat şi anume „Mihai Eminescu şi ŞtefanTcaciuc – in memoriam“. Au fost prezentate câte-va momente din biografia celor doi scriitori.

În continuare, au fost recitate cu multă duioşieşi patos poezii despre limbă, despre bogăţia şifrumuseţea limbii materne. Profesori, studenţi şielevi cu vocile lor cuprinse de emoţii se adresaucelor prezenţi cu apelul de a iubi, a învăţa şi a res-pecta limba lor maternă. Cu această ocazie au fostreamintite cele mai vechi „perle“ ale artei popu-lare – proverbe şi zicători despre limba maternă.Au recitat poezii despre limbă: profesorii Sergiu

Potloh şi Cristina Vyliciko (în limba ucraineană şiromână) precum şi Avetis Stepaniant (poezii înlimba armeană şi română). Apoi cei prezenţi auascultat câteva melodii în interpretarea profesori-lor de la Colegiul Naţional de Artă „Octav Băn -cilă“ din Iaşi, dl Gorovei Ilie, la blockflote şiVasile Gavriş, la chitară. A încheiat programulfestiv, profesoara de la acelaşi Colegiu, doamnaOtilia Zaharov, care a încântat publicul cu câtevamelodii dedicate momentului, sub acompania-mentul chitarei sale.

„Cea mai mare şi cel mai preţios lucru pentrufiecare naţiune – este limba maternă, acea ascun-zătoare vie a spiritului uman, acel bogat tezaur decomori în care poporul îşi adună şi viaţa şi spe-ranţele sale, inteligenţa, experienţa şi sentimente-le...“, cu aceste cuvinte definea Panas Myrnyi, petimpul său, rolul limbii în viaţa poporului.

Iată că de atunci au trecut mai multe decenii,însă importanţa limbii nu s-a diminuat în zilelenoastre.

Iar astăzi problema de a depune eforturi susţi-nute pentru a se asigura că, copiii noştri cresc canişte ucraineni adevăraţi, stă în faţa părinţilor şi aprofesorilor (cred că la Conferinţa ce a avut locrecent la Sighetu Marmaţiei au fost discutateaceste probleme, iar participanţii au elaborat Di -recţii de acţiune pentru perioada imediată şi deperspectivă în ceea ce priveşte activitatea profe-sorilor de limba ucraineană şi nu numai pentruei). Dar într-o zi, desigur, această problemă nupoate fi rezolvată. Acest lucru necesită o muncăconstantă din partea profesorilor şi un sprijin sus-ţinut din partea Uniunii Ucrainenilor din Ro -mânia şi al Guvernului ucrainean.

Victor HRiHORCiUC,preşedintele filialei iaşi a UUR

Repere culturale ± Repere culturale ± Repere culturale

Ziua Internaţională a Limbii Materne, marcată în filiale ale UUR

59Curierul UCRAINEAN

(Urmare din pagina a 8-a)

Obiectivele acestui proiect vizează în egalămăsură achiziţia de atitudini, clarificarea valori-lor şi demersul civic. Enumerăm câteva dintreele: îmbunătăţirea competenţelor de comunicareale copiilor în limba română şi ucraineană; stimu-

larea şi promovarea capacităţilor creatoare ale ti -ne rei generaţii prin organizarea programului ar -tis tic; dezvoltarea spiritului de iniţiativă a tinereigeneraţii; stimularea participării tinerei generaţii,a familiilor, a cadrelor didactice, a întregii comu -ni tăţi la activităţi extraşcolare; realizarea unui

schimb de experienţă între cadrele didactice, tâ -năra generaţie, reprezentanţi ai comunităţii loca-le; ameliorarea relaţiei cadru didactic-elev, şcoa-lă-familie-comunitate.

Dintre obiectivele operaţionale ale proiectuluiamintim următoarele: să înţeleagă că limbamaternă este cel mai puternic instrument de con-

servare şi dezvolta-re a patrimoniuluiunui popor; să înţe-leagă că trebuieîncurajată diversita-tea lingvistică pre-cum şi dezvoltareaconştiinţei tradiţii-lor lingvistice şiculturale în întreagalu me; să reţină căZiua Interna ţio nalăa Limbii Materneeste o săr bă toare ţi -nută anual la 21februarie în întreagalume, cu scopul de a

promova diversitatea lingvistică şi culturală, pre-cum şi multilingvismul; să-şi exprime sentimen-tele prin intermediul artei; să-şi dezvolte capaci-tatea de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţi şi cumediul social pentru a dobândi deprinderi, atitu-dini şi conduite noi.

E o sărbătoare de suflet Ziua Internaţională aLimbii Materne, deşi poate unii dintre noi o per-cepem uneori ca pe o corvoadă profesională sau oîndatorire şcolară. Peregrini prin aceste vremurimercantile în care preocupările sufleteşti suntconsiderate a fi desuete să reflectăm la cuvintelepoetului Grigore Vieru care spunea că ,,limba este

creaţia omului prin Dumnezeu. Mai sus omul nus-a putut ridica. Mai sus Dumnezeu a ridicatnumai stelele pe cer şi brazii pe munţi“.

Convalia HReHORCiUC

Repere culturale ± Repere culturale ± Repere culturale

Ziua Internaţională a Limbii Materne, marcată în filiale ale UUR

Satu Mare

La 21 februarie 2018, elevii de la Şcoala„Gellert Sandor“ din Micula care studiază limba

ucraineană maternă, au sărbătorit ZiuaInternaţională a Limbii Materne. Împreunăcu dna profesoară Sacala Camelia, eleviiucraineni au pregătit un program deosebit

dedicat zilei limbii materne, cuprezentări în Power Point şilucrări privind însemnătatea aces-tei zile. Cel mai de preţ bun alnostru, limba maternă, în care amînvăţat să rostim cele dintâicuvinte nu este doar un simplumijloc de comunicare, ci şi primarelaţie emoţională pe care o avemcu lumea valorilor. Limba noastrămaternă este fundamentul identităţiinoastre.

Copiii ucraineni pot studia limbama ternă, în primul rând, datorită con-ducerii Şcolii din Micula, cadrelor di -dac tice care sădesc în inima elevilor

dragostea pentru limba maternă, părinţilor, şi nuîn ultimul rând datorită UUR, care prin activităţi-le desfăşurate promovează limba maternă ucrai-neană, cultura ucraineană, ucrainismul.

Mihai MACiOCA

Maramureş

Duminică, 18 februarie 2018, filiala Ma ra mu -reş a Uniunii Ucrainenilor din România, prin pre-şedintele prof. Miroslav Petreţchi, a organizat, laSighetu Marmaţiei, acţiunea Ziua Inter na ţio nală aLimbii Materne. La eveniment au participatreprezentanţii Vicariatului Ortodox Ucrai nean,Administraţiei de Stat Verchovyna din Ucraina,UUR, IŞJ, directorii şcolilor în care se studiazălimba ucraineană, profesori, părinţi şi elevi dintoate localităţile ucrainene din Maramureş.

În deschiderea acţiunii, despre importanţa lim-

bii materne ucrainene a vorbit deputatul şi preşe-dintele UUR, ec. Nicolae Miroslav Petreţchi, şimulţi dintre oficialii prezenţi la eveniment. Pescena Şcolii de Muzică „George Enes -cu“, au urcat copiii de la Grădiniţa Ronade Sus, prof. Natalia Semeniuc, eleviiSecţiei de limba ucraineană a ŞcoliiGimnaziale Rona de Sus, prof. LarisaPetreţchi, elevii Şcolii Gim na zialeRemeţi, prof. Roman Livia, elevii ŞcoliiGimnaziale din Valea Vişeului, prof.Boiciuc Leanca, Rusnak Mihaela,Papariga Maria, structura Bistra, prof.

Clemcovici Ma riana, Ior -dăcheanu Irina, Dutciuc Ana,Dutca Nicolae, elevii ŞcoliiGimnaziale Cră ciu neşti,struc tura Lunca la Tisa, prof.Clem covici Mariana.

Copiii au fost răsplătiţi cu multeaplauze pentru frumoasa interpretare.Apoi au urmat: grupul vocal dinCrăciuneşti sub conducerea lui MatusAna, grupul vocal din Bocicoiu Mare,Mihali Ana, grupul „Poleanski lehini“,Poienile de Sub Munte, coordonatorprof. Mihai Macioca; grupul vocal şi de

dans din Repedea, coordonator Recalo Ivan, gru-pul vocal din Ruscova, coordonator prof. MihaelaMiculaiciuc, grupul vocal din Rona de Sus, corul

„Vocile Ronei“ din Rona de Sus, dirijor prof.Geta Petreţchi. A încheiat spectacolul formaţiavocal-instrumentală „Ceremoş“ din Verchovyna,Ucraina.

A fost o acţiune frumoasă, reuşită. În toatecântecele şi poeziile elevilor a răsunat dragosteapentru limba maternă!

ileana DAN

510 Curierul UCRAINEAN

(Urmare din numărul 353/354)

În „De la Suceava la Siret“, publicat în nr.347-348/2017, ne face cunoscute obiceiurile stră-vechi păstrate în cele zece sate cu populaţie majo-ritară ucraineană, insistând asupra hramului, înce-pând cu Măriţei – că doar e „satul meu natal“ şiterminând cu hramul din localitatea Şerbăuţi. Cudragoste şi mândrie ne descrie costumele popula-re, hora satului, balul gospodarului, varietateamâncărurilor tradiţionale cu nelipsita răcitură dincocoşul din curte şi continuă: „După ce hrămu-iesc... în inimile noastre trebuie să rămână mereuacea căldură sufletească care ne face săfim mai buni, mai înţelepţi, că numai aşavom trece peste încercările vieţii“. Scri -se din suflet. Vă mulţumesc!

Am insistat mai mult la tematica arti-colelor doamnei Felicia Grigoraş (lapuţinele din multele scrise) pentru cătema predilectă este limba şi etnia dincare face parte, precum şi educaţia undedânsa era o „mamă“ care nu-i ţinea pecopiii la sân, ci îi învăţa carte. În nr. 309-310/2016, ca un postulat scrie: „Limbamaternă prezintă identitatea naţională şiculturală a omului şi asta este una dinpriorităţile importante... de aceea studiullimbii materne trebuie să fie o prioritate.Articolul „Doamnele profesoare Anca şiLăcrămioara se încheie cu un îndemn: „A păstra,a studia şi a iubi limba cu care te-ai născut este odatorie a fiecăruia dintre noi“.

Tuturor celor care publicaţi în „Curierul ucrai-nean“ vă mulţumesc pentru acurateţea limbii ro -mâne folosite în scrierile dumneavoastră.

Domnul Corneliu Irod este o somitate în do -meniu. Am citit tot ce a publicat în acest intervalde timp, bucurându-mă de frumuseţea cuvintelorfolosite, de temele abordate şi de atitudinea luatăfaţă de frecventa „molipsire“ poluantă, în ultimavreme, a ortografiei româneşti, mai ales de ceaengleză, dar nu numai“.

În ultimul număr apărut în 2015, în „Vitrinaliterară“, domnul Corneliu Irod în „La stăvilar“,ca şi în tot ce a scris, a scos în evidenţă în stilulpropriu, greutăţile vieţii, răutatea şi dispreţul faţăde cei nevoiaşi manifestată de cei avuţi şi puşi înfuncţii publice.

Sunt surprins şi în acelaşi timp mă bucur călocalitatea Măriţei a dat o pleiadă de oameni încultură şi în multe alte domenii. Mă alătur, cuîntârziere, domnule Corneliu Irod, urărilor expri-mate de redactorii revistei „Curierul ucrainean“ şiale doamnei Felicia Grigoraş urându-vă „La mulţiani!“, invitând-o pe doamna Felicia Grigoraş po -se soare a unui mare talent hărăzit, să scrie o cartedespre copilăria în casa comună cu vărul său pri-mar, Corneliu Irod, bucurându-ne pe noi cititoriide o carte al cărei conţinut ne-ar merge la suflet.

Iubesc poezia. Creaţiile domnului Mihai Vo -loş ciuc şi parodiile domnului Lucian Perţa m-aufermecat. Poezia „Maria“ a fost prima poezie citi-tă. Şi ca bucuria să fie şi mai mare, în numărulurmător am citit parodia. Le păstrez înrămate şiîm preună cu cântecul „Maria“ al lui MihaiConstantinescu fac un trio de nedespărţit.

Aş fi bucuros, dragă Redacţie, să primesc aju-torul dvs. în procurarea unei cărţi cu poeziileacestor mânuitori de cuvinte pentru a-mi bucurasenectutea.

Aş fi dorit să scriu laconic, cu o exprimarecon cisă de statistician acest bilanţ. Nu pot. Fru -museţea descrierilor, a autorilor pe care i-am în -drăgit, a faptului că, conţinutul revistei mi-a des-chis orizonturi, continui.

Studenta din Suceava, Maria Habur ne amin-teşte de Ziua Internaţională a Limbii Materneinstituită din iniţiativa ONU la 21 februarie 2000

şi se întreabă: „Dar ce este de fapt limba mater-nă?“. Cu cuvinte alese, izvorâte din suflet, dânsane răspunde: „Limba maternă este strâns legatăde locul unde ne-am născut şi în special de loculunde am crescut, de asemenea, ea este asociatăatât cu primii noştri paşi, cât şi cu primele noastrecuvinte“ şi continuă: „ce poate fi mai frumosde cât să te exprimi în limba sufletului tău, a gân -du rilor tale şi a sentimentelor tale. Felicitări, fru-moasă studentă! Citind aceste cuvinte care defi-nesc dragostea de neam şi ţară, patriotismul,lacrimile mele care au udat revista le meriţi cuprisosinţă.

Cele două întâmplări relatate după citirea căr-ţii zdrenţuite găsite în pod, despre Taras Şev cen -ko publicate în nr. 281-282/2015, „Portretul“ şi„Ce minune ar fi“ de doamna prof. Lidia Das ca -liuc m-au amuzat şi în acelaşi timp am descoperito nouă trăsătură de carcater a poetului naţional alUcrainei.

Stimată Redacţie, stimaţi colaboratori ai revis-tei „Curierul ucrainean“, vă mulţumesc pentrupo zele din publicaţie care vin să întregească con-ţinutul scrierilor. Pentru mine, cititorul, sunt esen-ţiale, sunt de o calitate şi frumuseţe deosebită.Privind cu atenţie o poză, văd în imaginea ei cul-tură, obiceiuri, istorie şi actualitate şi ce-i mai im -portant imaginea celor despre care se scrie. Pozapentru mine este o carte deschisă pentru interpre-tări.

Prin intermediul revistei dvs. doresc să-i mul-ţumesc domnului prof. Gheorghe Dolinski pentrucartea trimisă „La gura sobei cu Badea Toader“imediat după apariţie. Prin domnul GheorgheDolinski comunitatea ucraineană are un „rapsod“literar, un povestitor cu har, cu o memorie enci-clopedică, cu o vorbire şi scriere în limba românăimpecabilă care, prin scrierile dânsului ne facepărtaş la toate evenimentele importante desfăşu-rate de etnicii ucraineni în colaborare cu toţilocuitorii Bucovinei.

Permiteţi-mi înainte de a continua să aduc unomagiu autorului şi colaboratorului de o viaţă,prof. Avramia Dolinski, soţia care s-a grăbit laîntâlnirea cu Badea Toader, Taras Şevcenko,Mihai Eminescu şi cu întreaga pleiadă care ne-alăsat cultură.

Citind primul articol în nr. 279-280/2015 nefarmecă cu descrierea activităţilor desfăşurate laCernăuţi cu ocazia „165 de ani de la naşterea luiMihai Eminescu“ unde a participat la invitaţiadomnului prof. Vasile Bâcu. Relatarea se încheiecu următoarea apreciere: „Manifestările ar puteafi caracterizate prin cuvintele: superb, emoţio-nant, profund patriotic. Felicitări!“.

Domnul profesor se întrece pe sine în tot ceeace scrie. M-a fermecat stilul de povestire din„Logodna-starosty“, bogăţia relatărilor, obiceiuri-lor din vechime, fiindcă „Omul nu poate uita ni -ci odată ce poartă în suflet“, ne spune distinsulscrii tor. Pozele redau bogăţia portului popular, at -mos fera de sărbătoare, chipurile oamenilor ra -

diind de sănătate şi bucurie, masa bogată cu vese-la de „lut“ şi frumuseţea fetelor de care te îndră-gosteşti „la prima vedere“.

Cât de frecvente sunt lecţiile de patriotism pecare domnul profesor le prezintă în articolele sale.Ar ticolul „sub faldurile tricolorului“ unde simţică eşti Român, te îndeamnă să citeşti mereuaceas tă relatare din Rădăuţi, de la Şcoala Gim na -zială „Mihai Eminescu“ unde elevii îndrumaţi deprofesori au închinat manifestări culturale „ZileiBucovinei“ şi Marii Uniri de la 1 Decem brie.

Câtă demnitate şi patriotism este sădit în inimaşi în conştiinţa elevilor care au scris poezii princare este slăvită Ţara, Drapelul şi Ziua Naţională.Rezonanţa titlurilor poeziilor îţi dă un imbold săafirmi cu voce tare: „M-am născut în România!“.Când scriu titlurile poeziilor, ochii mei se umplude lacrimi din dragoste pentru ţară şi respect pen-tru cei a căror prioritate este ţara: profesori, elevişi părinţi. Iată titlurile care te împământenesc:„Sfânt drapel“ (Anastasia Moloci); „Ziua naţio-nală“ (Sebastian Halus); „Mândria de-a fi român“

(Laura Conciuc); eseul „De ce te iubesc,Românie?“ (Lucian Mihai).

În nr. 317-320/2016 şi nr. 347-348/2017 ale revistei sunt două articoleal căror conţinut m-a bucurat. Amân -două relatează despre frumoasa localita-te Milişăuţi şi nu mai puţin despre meri-tuoşii ei locuitori. În „Festivalul gospo-dinelor ucrainene“ ne descrie atmosferade sărbătoare, aportul şi râvna de invi-diat a domnului primar Mircea Laurus şia doamnei Brânduşa Pâslar, sufletul fes-tivalului. Cu câtă bucurie, satisfacţie şimulţumire descrie atmosfera creată departicipanţii la activitatea culturală.Elogiul adus Coralei „Sfântul Pricopie“m-a bucurat şi mi-a reamintit satisfacţia

şi fericirea cu care i-am ascultat cântecele pe sce -na cinematografului din Gherla. Prestaţia Co raleia fost răsplătită cu aplauze continue. Diri jorulCoralei, cucernicul părinte Bogdan Lupăş teanu,hărăzit în slujirea Domnului, a ortodoxiei şi acomunităţii din care face parte şi primitor al feli-citărilor mele, merită toată stima.

Daţi-mi voie, hărăzit preot şi componenţi aiCoralei „Sfântul Procopie“ pentru bucuria şi sen-timentul patriotic sădit în inimile noastre decomu nitatea ucraineană, să vă mulţumesc prinintermediul „Curierul ucrainean“. Mulţumiridomnului primar Mircea Laurus pentru minuteleacordate unei convorbiri prin care mi-am expri-mat sentimentele şi pentru efortul făcut de aaduce pe profesionişti, membri ai Coralei laGherla.

Aş mai adăuga articolul „Imperiala varză de...Milişăuţi“ cu o greutate până la 7 kg, articol apă-rut în nr. 321-322/2016 şi bucuria cu care am pri-mit cartea „Din an în an...“ – selecţii din tezaurulfol cloric al localităţii Arbore, autor prof. Gheor -ghe Dolinski, azi, 29.01.2018, când scriu aceastăbucurie pe care mi-a făcut-o „Curierul ucrai-nean“.

Eu, cititor, aşa simt să citesc o revistă sau oricetipăritură, al cărei conţinut mă bucură şi măinstruieşte, mulţumindu-i autorului pentru efortulfăcut, pentru nenumăratele noutăţi, în toate dome-niile găsite în interiorul scrierii care trebuie citităneapărat şi cu sufletul.

Mă opresc aici. Cu permisiunea dumneavoas-tră, într-un alt articol să continui cu alţi oameni decondei ale căror articole m-au binedispus şi îmibucură zilele senectuţii. Obligatoriu am să începcu „enciclopedicul“ Kolea Kureliuk.

Stimate redactor-şef, Ion Robciuc, alătur aces-tui rezumat un articol din „Flacăra lui AdrianPăunescu“, citindu-l o să mă cunoaşteţi, inclusivo poză.

Cu scuze pentru multele file scrise, dar niciîntr-o carte nu mi-aş putea exterioriza bucuriacitirii revistei „Curierul ucrainean“.

Cu admiraţie şi respect,

Niculae SUCiU,Gherla, Cluj

„Nici într-o carte nu mi-aş puteaexterioriza bucuria citirii revistei

«Curierul ucrainean»“

511Curierul UCRAINEAN

O interesantă lucrare metodico-ştiinţifică pen-tru obţinerea gradului didactic I în învăţământ afost elaborată de doamna educatoare Dorica Cio -ban de la Grădiniţa cu Program Normal din Băl -căuţi, judeţul Suceava, localitate cu populaţiemajoritar ucraineană.

Comisia care a asistat la prezentarea şi evalua-rea lucrării a fost alcătuită din prof. univ.dr. NadiaSerdenciuc, preşedinte; prof. univ. dr. OtiliaClipa, îndrumător ştiinţific; profesoară-educatoa-re Iuliana Alexa, metodist. Din această comisie amai făcut parte şi doamna directoare a ŞcoliiGimnaziale Bălcăuţi, Secstilia Gherasă.

La GPN Bălcăuţi, judeţul Su ceava funcţionea-ză două grupe de preşcolari: mare şi mică.Doamna edu catoare Dorica Cioban conduce copi-ii din grupa mare „Fluturaşii“ cu care a desfăşuratşi patru activităţi în ziua prezentării lucrării, cutema săptămânii „Bucuriile iernii“, la 18 decem-brie 2017, în cadrul căreia copiii s-au jucat, s-audistrat, au acumulat cunoştinţe noi, iar scopul şiobiectivele au fost atinse. Doamna edu catoareDorica Cioban, care între timp a dobândit şi statut

de profesor, fiindcă a absolvit „Facultatea de Psi -hologie şi Pedagogie“ şi-a aprofundat, la început,studiile pedagogice la Institutul Superior „OsypMakovei“ din Cernăuţi, promoţia 1995, împreunăcu un grup numeros de elevi din zona noastră,care au îmbrăţişat această nobilă meserie de das-

căl. A primit titularizareala GPN Bălcăuţi, undefuncţionează şi în pre-zent. Este un cadru di -dac tic foarte devotatmeseriei alese, desfăşoa-ră activităţi frumoase,atractive, cunoaşte foartebine şi limba ucraineanăşi, la nevoie, o foloseşteîn activităţile zilnice. Sebucură de respectşi ad mi raţie dinpartea co piilor, apărinţilor şi atuturor colegilordin şcoală. Estecă sătorită, are doicopii, un fiu de 17

ani şi o fiică de 8 ani, care sunt premianţila şcoală, fiindcă au cu cine semăna. Estefoarte activă, caută mereu cele mai adec-vate metode şi procedee la activităţile pecare le desfăşoară şi este serioasă în totceea ce face.

Jocul este activitatea predominantă dingrădiniţă, prin care se realizează toateactivităţile zilnice, iar dacă au fost binegândite şi alese metodele, atunci sigur se obţinecu succes scopul propus şi obiectivele urmărite.Doamna educatoare Dorica Cioban a ales foartebine tema lucrării, a ştiut să o structureze pe câte-va capitole bine gândite şi anume: 1. Creativitateaşi implementarea ei în şcoală; 2. Rolul jocului îndezvoltarea creativităţii copilului preşcolar; 3.Stimularea potenţialului creativ al copiilor din

grădiniţă prin folosirea jocului; 4. Evaluarea crea-tivităţii şi a potenţialului creativ al copilului.

La prezentarea lucrării au fost invitaţi colegiidin şcoală şi educatoarele din comună. Am fost şieu prezentă, deoarece am îmbrăţişat această nobi-lă meserie mulţi ani, fiind colegă cu Dorica, avemmulte amintiri plăcute din activitatea noastră şi îimulţumesc din suflet pentru invitaţie. Am apre-ciat lucrarea ca fiind bine gândită, cu o temă fru-moasă. Doamna educatoare Dorica Cioban are oimplicare activă, interactivă şi creativă în proce-sul de transmitere a cunoştinţelor copiilor, un spi-rit de observaţie bine dezvoltat, cu un impactcreativ asupra educaţiei preşcolarului.

Doamna prof. Lăcrămioara Grigor ciuc s-areferit la stimularea creativităţii din perspectivanoului cu rriculum în învăţământ, afirmând căjocul are un rol creativ şi benefic asupra dezvol-tării creativităţii pre şcolarului.

Comisia pentru evaluarea lucrării a apreciat-ope doamna educatoare Dorica Cioban cu notamaximă, adică 10. A primit felicitări din parteatuturor celor prezenţi, a tuturor colegilor actuali şifoşti, apoi s-a fotografiat în mijlocul lor, mai întâicu toţi colegii, apoi numai cu educatoarele.

Concluzia ce rezultă în urma studiului efectuateste aceea că învăţământul euristic, prin descope-rire este cel care pune bazele formării gândiriiindependente şi creatoare a copiilor.

Felicia GRiGORAŞ,educatoare pensionară, Negostina

Rolul jocului în cultivareacreativităţii copilului preşcolar

A devenit deja o tradiţie ca, în fiecare an, laBiserica „Sf. Ilie“ din Dărmăneşti să fie pomeniţiscriitorii ucraineni din Bucovina, plecaţi la celeveşnice.

Anul acesta slujba de pomenire au oficiat-opreotul paroh Mihai Cobziuc care slujeşte laparohia Dărmăneşti 2 „Sf. Ilie“ şi preotul parohde la Biserica „Sf. Cosma şi Damian“ din Dănila,Ovidiu Buzilă.

După oficierea slujbei de pomenire, a avut loco masă rotundă, fiind evidenţiaţi scriitorii dinDănila: Stepan Tcaciuc, Traian Maleş şi Gheor -ghe Tcaciuc.

La slujba de pomenire şi la masa rotundă aparticipat şi soţia lui Stepan Tcaciuc, dna VirginiaTcaciuc, care a recitat o serie de poezii aparţinândpoetului Stepan Tcaciuc.

Despre regretatul Stepan Tcaciuc au vorbit pr.paroh Mihai Cobziuc, prof. Mihai MihăescuAniuk, prof. Saveta Vărăreanu.

Doamna învăţătoare Elena Tcaciuc din Dănilaa vorbit despre Stepan Tcaciuc şi Traian Maleş.

Cum multă lume nu ştie nimic despre cel de-altreilea scriitor din Dănila, Gheorghe Tcaciuc, voida eu câteva date. S-a născut în Dănila la 2 martie1927, a absolvit Liceul „Ştefan cel Mare“ dinSuceava, apoi a urmat studii su pe -rioare la Institutul Politehnic dinTimişoara. A funcţionat ca profesorde matematică în comuna Teliu Nou

şi la Liceul din Mehadia, dara lucrat şi la „Electrobanat“Timişoara, ca inginer. A scristrei cărţi: „Măr turia uneiruine“ (2008), „Evo cări“(2008) şi „Ecoul unui strigăt“(2010). S-a stins din viaţă la25 mai 2016.

Preotul paroh Mihai Cob -ziuc a mulţumit conduceriiUUR pentru suportul finan-ciar oferit în cazul organizăriievenimentului. Tot odată, a arătat faptul căa fost efectuată pictura exterioară a biseri-

cii „Sf. Ilie“, acum se vor continua lucrările dininteriorul ei. Având în vedere că UUR a ajutatfinanciar ridicarea acestei biserici, dărmăneşteniimulţumesc din toată inima conducerii UUR.

Părintele Mihai a mai arătat că speră ca la anulsă se sfinţească biserica.

Părintele paroh Ovidiu Buzilă de la bisericadin Dănila, cu hramul „Sf. Cosma şi Damian“ aadus mulţumiri conducerii UUR pentru ajutorul

financiar acordat construirii noii biserici în satulDănila cu hramul „Sf. Spiridon“. De la doamnaînvăţătoare Elena Tcaciuc am aflat că părinteleOvidiu a început să înveţe să citească şi să vor-

bească în limba ucraineană. Părintele Ovidiu estede loc din comuna Panaci, comună în care trăiescnumai români.

La finalul acţiunii, un grup din Dănila formatdin foste dar şi actuale cadre didactice, a cântat„Reve ta stogne Dn$pr kiroci<“. Iată compo-nenţa grupului: Elena Tcaciuc, Ana Mazureac,Ma ria Cureleţ, Ana Litviniuc, Virginia Tcaciuc,Ilie Tcaciuc şi Ilie Cvasniuc. Lor li s-au alăturattoţi cei prezenţi.

kolea kUReLiUk

Scriitori au fost...

Curierul UCRAINEAN12

În contrast cu brusca treziredin letargie a iernii, care îşireclamă adevărata natură chiar şiîn pragul ieşirii din ciclul tempo-ral, viaţa literară e cuprinsă de unfreamăt primăvăratec: se doreşteo înnoire, se intersectează pro -iec te, se propun colocvii despre noua critică...Ne întrebăm dacă va fi unul din proiectele via-bile sau tot „înţepenite“, cum le-a spus Cioran.Înţepenirea se referă întotdeauna la un punct fix,cel care, pe axa timpului, desem nează prezentul.Proiectul de succes este, dimportivă, cel carelunecă pe această axă, antre nând trecutul încreuzetul vii torului, deoarece, din nimic, creeazădoar divinitatea. Cu altecuvinte, nu credem într-oprimăvară a literaturii ro -mâne care nu ar includeresurecţia clasicilor. Defi -citară aşa cum este, nu neputem plânge, totuşi, cămăcar accesibilitatea auto-rilor din canonul educaţionalnu ar fi asigurată, deşi, nu aşacum s-ar cuveni în anul degraţie 2018, adică pe suportdigital, cu posibilitatea acce-sului imediat. Cla sicii românisunt astfel prezenţi la sine,uneori în ediţii de lux, curisipă de virtuozitate graficăşi chiar cu aparat critic.Aceasta ne amin teşte însă demor mintele fariseilor dinBiblie, spoite doar pe din -afară. Fenomenologia unei culturi cere caautorul să fie prezent în conştiinţa comunităţiiliterare, în intersubiectivitatea ordinii culturaledin care se împărtăşesc toţi membrii ei. Nuprintr-o percepţie trecută, resim ţită adesea canecores pun zătoare sensibilităţii noilor generaţii,fosilizată, ci prin chiar metabolismul ideilor şilimbajul fiecărei epoci. A existat cândva o serieintitulată Autorul X interpretat de... O astfel deoperă editorială apărută în spa ţiul britanic seintitulează Reinventing Shakes peare, atât demari au părut autorului, Gary Tay lor, dis -crepanţele dintre comentariile shakespeareaneapărute de-a lungul secolelor. Pre zenţa paralelă atextului şi a percepţiei critice, de preferinţă îndiacronie, e de natură, nu numai să-l cheme peautor din mormântul timpului, ca pe Lazăr, şisă-l facă prezent în conştiinţe, ci şi să impunăstandarde de recep tare, să dezvolte un limbajcritic conştient de sine şi de alţii, de im portanţametodei, a terminologiei, ca şi de caracterul loristoric.

Aceste reflecţii ne-au fost inspirate de apariţiaunei monografii în două masive volume aautorului ucrainean Taras Şevcenko, cu studiuintroductiv, aparat critic şi traduceri realizate dedistinsul şevcenkolog Ioan Rebuşapcă, profesoronorific al Universităţii din Bucureşti şi alUniversităţii Naţionale din Cernăuţi, şi prefaţatăde prof. dr. Octavia Nedelcu. Conceptul de „mo -no grafie“ s-a schimbat radical din vremea cânddesemna viaţa şi opera unui scriitor. Mai potrivitar fi cel de „studiu fenomenologic“. Cu o culturăşi o acribie care intimidează, documen tarea aco -perind practic aria europeană a receptării luiŞevcenko, istoricul lite rar şi editorul îşi struc -turează studiul tematic-modular, variind perma-nent unghiul comentariului: Şevcenko şi contex-tul imperiului rus, recep tarea comparativă în di -verse ţări, „feno menul Şev cenko“ (aspecte ge ne -tice şi tipologi ce), exe geza impresionistă, exe -geza ştiinţifică, istoricul comparativ al receptăriietc. Volumele includ, pe lângă comentarii criticeîn ordine cronologică, traduceri ale celor maipopulare creaţii ale clasicului ucrai nean, partituriale versurilor sale puse pe muzică, poeme dedi-cate lui Şevcenko.

Ioan Rebuşapcă are o formaţie completă, deistoric, nu numai literar, de critic cunoscător al

mu taţiilor interdisciplinare din teoriile criticecon tem porane (abordarea psihologică, socio lo -gică, genealogică, contextuală...), de editor,pose dând încă neştirbită ştiinţa alcătuirii unuiaparat critic, de lingvist, etnolog şi folclorist.Contribuţii ulterioare mai pot doar adăuga alteopere în matricea conceptuală deja creată. Pentrumultă vreme însă subiectul e interzis.

Cum nu se rezumă la un sinopsis al comen-tariilor, ci se angajează în metacritică, autorulîngă duie cititorului să tragă importante concluziipri vind rolul şi fenomenologia receptării. Devineevident faptul că nu numai opera literară esteinfluenţată de contextul istoriei, dar şi criticaeste în cel mai înalt grad dependentă de ideolo-gie, de context sau agendă politică. Începutulreceptării lui Şevcenko în România, la câtevadecenii de la moartea autorului, este un indiciuclar al mani pulării ideologice a operei sale.Brusc, spre sfâr şitul secolului al XIX-lea, senaşte un interes internaţional faţă de poetulnaţional al Ucrainei; în Contemporanul (nr. 1,1886), se publică un articol apărut la Paris înrevista “Le Temps”, tradus din engleză (A CosakPoet, de W.R. Mor fill, apărut în prestigiosul„Mac Millan’s Maga zine“), iar primul comentar-iu românesc despre autorul ucrainean, datorat luiDobro geanu-Gherea (publicat în „Almanahulsocial-democrat“, 1894) se traduce şi apare laParis („L’Ere nouvelle“) în luna mai a aceluiaşian. Circuitul textelor şi al comentariilor criticesunt concentrice, ele gravitând în jurul ideilorsocialiste şi naţionaliste al căror exponentŞevcenko părea a fi. Exegetul Rebuşapcă esteconvins de existenţa acestui me canism, retro-spectiva sa punând accent pe pozi ţionareapolitică sau estetică a comentatorilor. Diferenţeleau ca efect geneza unor repre zentări atât de con-trastante ale lui Şevcenko, încât cititorii nu maisunt siguri dacă este vorba despre acelaşi autor.Motivaţia politică îi face pe unii criticiproletcultişti ai anilor '50 să denatureze totalportretul scriitorului, forţându-l în patul procus -ti an al mitului comunist sovietic, în luminacăruia Şevcenko - un militant pentru autonomiaşi identitatea Ucrainei, din care cauză a suferittrei con damnări -, apare ca un profet al împăcăriituturor popoarelor sub flamura leninistă după1917. Nici probolşevicii români nu se lăsaserămai prejos, percepţia liric-afectivă a unui PanaitIstrati din 1928 oferind un puternic contrastabordării lui Constantin Vâlcovan (1939),combătut de Magdalena László-Kuţiuk, citată încontext: „[un] critic communist, care nu numaică priveşte opera lui Şevcenko din perspectivarevoluţiei socialiste în URSS, dar […] îi su ge -rează cititorului inevitabilitatea unor trans -

formări similare şi în ţaranoastră“.

Perspectiva lui Ioan Rebu -şapcă este constant con textualăşi comparată, cu accent pe rela -ţii le româno-ucrainene. Ope ralui Şevcenko e un fir inserat în-

tr-o ţesătură complexă care reface, fie circulaţiaunor motive (de exemplu, acela al în demnului ladeşteptare în vederea realizării unei utopiisociale în literatura vremii din Ucraina, Rusia şiRomânia), fie influenţe. G. M. Ivanov, de exem-plu, considera că Şevcenko rea li zase în planestetic programul politic de elibe rare realizat înRomânia de eroi ai istoriei (Horia, Cloşca şi

Crişan, Tudor Vladimirescu, AvramIancu).

Foarte interesant este fenomenulpetrecut în România după război.Rebuşapcă consemnează cotituraştiinţifică din exegeza şevcenkiană dindeceniul dezgheţului – anii '60 –, cândclişeele proletcultiste lasă loc criticiitematist-formaliste. Urmează însă otăcere de aproape două decenii, pe carene-o putem explica prin ceea ce amsusţinut la început: importanţa discur-sului critic, care nu este un simpluperi… (în jurul operei lite rare), ci cevasemănător formei simbolice a luiCassirer: rama perceptuală sau con -ceptuală e de nedespărţit de textulcomentat. Ele sunt generate împreunăîntr-un produs hibrid, literar/critic.Critica colonizează obiectul, astfelîncât Şev cenko a fost identificat cu

criticii primului deceniu de după război –Novicov, Victor Tulbure, Mihai Beniuc - de carescena literară românească părea în momentuluidezgheţului (mijlocul deceniului al şaptelea)definitiv ruptă. Abia în deceniul al nouălea esteŞevcenko… „dezgropat“ de o nouă generaţie decomentatori de autoritate, majoritatea, universi-tari, printre care, Magdalena László-Kuţiuk, DanHoria Mazilu, Ioan Rebuşapcă, Mihai Mihailiuc,Corneliu Barborică, Stelian Gruia, Ion Cozmei.După Revoluţie, devin posibile congreseleinternaţionale, colabo ra rea cu diplomaţia cul -turală ucraineană şi cu Universitatea de laChişinău.

Ioan Rebuşapcă face implicit o anatomie aactului critic, a legă turii determinante dintremetoda cri tică şi obiectul comentariului, a difi -cultăţii de a identifica o struc tură de sens stabilăîntr-un text li terar ce ar pune astfel capăt, cu aro -ganţă, încer cărilor hermeneutice ulterioare.Dimpotrivă, isto ricitatea ideilor şi valorilor faceca actul critic să fie unul deschis, inepuizabil, defiecare dată pro vizoriu, în ciuda impresiei, lalectură, că, în fine, acesta este sensul cel ade -vărat. Un astfel de poem care a fost supus unorinterpretări contrarii, de la apostazie la apo logiedivină, este Caucazul, in clus în antologie în treiversiuni. Recunoaştem fa mi lia roman tică,înrudirea cu Prometeu al lui Shelley, apelul lamemoria celor suferinzi de a se ridica împotrivatiraniei zeilor păgâni, dar mai este un elementprin care Şevcenko vorbeşte cri ti cului de azi:punerea în abis a lumii poemului prin prezenţamottoului biblic: Ieremia este un ju de cător careîşi permite să judece chiar divinita tea, să seîndoiască de dreptatea lui Dumnezeu, căci de ceoare pătimesc cei buni şi prosperă cei răi?

Textele critice preexistente slujesc nu numaidevenirii pentru alţii a autorului comentat, dar şiemulaţiei altor critici provocaţi la conversaţiauniversală a metaliteraturii întru veşnica pome -nire a acestor popoare şi a creaţiilor lor.

prof. dr. Maria-Ana tUPAN, Catedra de Filologie engleză a Universităţii din Bucureşti

Poetul: la sine – pentru sine

Curierul UCRAINEAN 13

Un eveniment editorial cu totul şicu totul excepţional îl constituieapariţia primei traduceri în limbaromână a Jurnalului lui Taras Hry -ho rovyci Şevcenko, realizată admi-rabil de dl Corneliu Irod. Publicareaunui asemenea material preţios eranecesară atât publicului ucrainean,cât şi celui român, cu precădere

celor care doresc să-l descopere pemarele poet ucrainean, prozator,artist plastic, scriitor, dramaturg, nudoar prin prisma operei sale nemuri-toare, ci şi prin memoriile acestuia(confesiunile ce alcătuiesc Jurnalulse referă la perioada ultimului anpetrecut în exil, mai exact 12 iunie1857 – 13 iulie 1858). Din paginilejurnalului se conturează nuanţatimaginea lui Taras Şevcenko-omul,mai exact aceea de soldat de rând,aflat în fortăreaţa Novopetrovsk dinpeninsula Manghişlak. Şevcenko afost nevoit să trăiască o asemeneaexperienţă ca pedeapsă pentru ade-rarea la Frăţia Kirilo-Metodiană şipentru faptul că a ironizat familiaimperială în poemul „Visul“ – o sati-ră acidă la adresa autocraţiei ruse.

Jurnalul lui Şevcenko reprezintă,alături de creaţia sa literară şi plasti-că, încă o treaptă importantă în des-coperirea conştiinţei creatoare apoporului ucrainean şi în relevarea,la scară mică, a acţiunilor celor carevoiau, prin orice mijloace, de celemai multe ori, inumane şi abuzive,să suprime această forţă creatoare.

Din paginile cărţii, în faţa noas-tră, se reliefează imaginea unui omchinuit, umilit de situaţia în care seafla, aceea de simplu soldat într-ounitate foarte îndepărtată, la Oren -

burg, pentru următorii 25 de ani. ÎnRusia ţaristă, aceasta era durata ser-viciului militar pentru soldaţi, ceeace echivala, în cazul multora, cumoar tea. Mai mult decât atât, naturasensibilă, artistică a poetului, caretânjea mereu spre libertate, spre spa-ţiu, nu se putea împăca cu nimicni-cia omenească, cu ignoranţa şi indo-

lenţa. Însă cea mai cruntă situaţiecăreia trebuia să-i facă faţă era supu-nerea faţă de ordinele ridicole şi fărănoimă, de cele mai multe ori, alesuperiorilor săi.

Pe parcursul confesiunilor ce al -că tuiesc, convenţional spus, primaparte a Jurnalului, adică până la mo -

men tul eliberării, întâlnim douămotive-simbol, laitmotive, mai binezis, care concentrează întregul zbu-cium sufletesc al poetului: vântul şivisul. Vântul este urmărit de Şev -cen ko săptămână de săptămână,

pentru a grăbi vaporul care-i vaaduce scrisoarea de eliberare, şivisul prin care şi în care poetul eva-dează din realitatea dramatică încare se afla. În vis, de cele mai multeori, îi apare Moscova, Petersburgul,Academia de Arte, Ermitajul, repereale culturii şi ale artei, aflate în con-trast cu mediul arid geografic şi spi-ritual în care Şevcenko era damnatsă-şi ducă existenţa.

Cea de-a doua parte a Jur naluluicuprinde atât întoarcerea lui Şev -cenko din exil, ce are loc la bordulvaporului „Cneazul Po jars ki“, cât şidescrierea timpului petrecut în liber-tate, în oraşe din Ru sia precumNijnii Novgorod şi Pe tersburg. Pri -

le jul de a călători pe Volga, cu opri - rile inerente în diferite porturi, va fiexploatat plastic de că tre Şevcenko.Astfel, în popasurile pe care le efec-tuează echipajul la As trahan, Sa ma -ra sau Kazan, Şev cen ko deseneazăpeisaje pitoreşti, pictează portrete,biserici, face schiţe.

Atitudinea lui Şevcenko vizavide evenimentele care i se întâmplă,ca şi de oamenii cu care intră în con-tact în decursul anilor petrecuţi laNovopetrovsk, variază de la umor,ironie, sarcasm (la adresa ofiţerilorşi a tot ceea ce ţine de aparatul biro-cratic rus) la autoironie.

Singurele momente care-l îndu-ioşează şi-l trimit cu gândul în patriasa natală sunt cântecele ucrainene pecare le aude interpretate de soldatulOberemenko, de exemplu, precum şibunăvoinţa unor prieteni: fraţiiLazarevskyi, Anastasia I. Tolstoi, pecare Şevcenko o numeşte „sfântamea ocrotitoare“, câţiva conaţionalide-ai săi, deportaţi politic, dar şi uniiofiţeri ruşi, ca, de exemplu, căpita-nul Butakov, Irakli Uskov, coman-

dantul fortificaţiei, care-i fac şede-rea mai suportabilă.

Ceea ce trebuie subliniat în moddeosebit este faptul că dl CorneliuIrod reuşeşte, prin această traducere,să recreeze, folosind numeroasearhaisme şi frazeologisme româneştivechi, atmosfera dominantă, specifi-că mediului birocratic militar, carac-terizat de platitudine, abuz şi ex -ploatare, să surprindă starea de spirita poetului, cele mai fine nuanţe alesentimentelor de agonie, provocatede lipsa de libertate, ca şi fericiredeplină, în momentele întâlnirii cuprietenii şi locurile dragi, precum şiîn clipa redobândirii libertăţii multvisate. Valoarea incontestabilă a

acestei prime traduceri în limbaromână, pe lângă atributele menţio-nate deja, rezidă, în opinia noastră,şi în capacitatea extraordinară a tra-ducătorului de a plonja în timp şispaţiu şi de a se substitui personaju-lui, reuşind să simtă, respectiv, săredea, întregul zbucium emoţional,psihologic şi afectiv al lui Taras H.Şevcenko.

Cel mai potrivit ar fi ca, în înche-iere, să-l lăsăm pe traducător, pe dlCorneliu Irod, să se destăinuie şi el,la rândul său, în faţa cititorului, rele-vând o parte din noianul de trăiri şiemoţii pe care le-a trăit în timpul tra-ducerii Jurnalului: „...am avut sen-zaţia că stau de vorbă cu genialul fiual poporului ucrainean... jurnalul teaşază faţă-n faţă cu cel care-l ţine, teface interlocutorul memorialistului,devii confesorul şi păstrătorul celormai intime trăiri ale celui care s-ahotărât să ţi le mărturisească – fiindconvins – numai ţie“.

Mihaela HeRBiL

Jurnalul lui TarasHryhorovyci Şevcenko

în traducerea luiCorneliu Irod

Eveniment editorial de excepţie

Descoperindu-l relativ recent, în urmăcu doi ani, pe Taras Şevcenko, am realizatcă destinul îţi joacă nu o dată cele mai ciu-date feste...

Nu am crezut, ca român, că voi ajungevreodată să iubesc un scriitor în egală mă -sură cu Mihai Eminescu. Descoperindu-lpe Şevcenko, am descoperit, de fapt, spiri-tul ucrainean, înţelegându-i opera am înţe-les, de fapt, temperamentul de stepă, tem-peramentul de Sice pe care l-am admirat şiîmpărtăşit întotdeauna la poporul ucrai-nean. Şevcenko, în totală contradiţie cuobedienţa manifestată, de exemplu, de N.Gogol faţă de ruşi, identifică în creaţia satrei pericole principale vizavi de o existen-ţă netulburată a Sicei Zaporojene Libere(prin Sice Zaporojeană Liberă înţeleg încontinuarea acestui articol statul zaporo-jean liber...), cel mai mare pericol fiind celrusesc. Întreaga sa creaţie este dedicatăevitării acestor pericole, evitarea subjugăriistepelor zaporojene fiind ţelul căruia şi-aînchinat viaţa.

Şevcenko îndeamnă la iubire „dar nu cumuscalii...“; pentru el, florile de pretutin-deni cresc cel mai frumos în Ucraina sadragă. În creaţia sa predomină arta războ-iului prin excelenţă, dar nu spre invadarede popoare, ci pentru autoapărare; MareleCobzar îşi taxează, în virtutea unui naţio-nalism sănătos, trădătorii de tipul luiKyrylo care „ţarinei, precum câinii, îi lin-geau papucii“ (este vorba de Kyrylo Rozu -movs kyi) – opera sa, legată de teritoriileUcrainei medievale, trebuie înţeleasă dinperspectiva unui naţionalist ucrainean carea reliefat istoria exact aşa cum a fost ea. LaŞevcenko, iubesc cel mai mult ideologul,profetul care, în virtutea unor istorii trecu-te, anticipează prin luptă istorii viitoare,aducându-ne aminte de cuvintele unui altmare iniţiat (şi nu folosesc termenul de ini-ţiat în sens masonic), Friedrich Nietzsche –Nu vă proprovăduiesc munca, ci lupta; nuvă propovăduiesc pacea, ci izbânda...

Amin Taras!ionuţ MUtU

Şevcenko, exponentul ideologiei Şevcenko, exponentul ideologiei ucrainene de creaţieucrainene de creaţie

Casa care te-a născutE sub deal, aproape:„Lângă crângul verde,Ce se-ntunecă pe ape“.

E o casă acusticăCasa ce bate cu pereţi

liniLa porţile luminii:

„Umblet alb se pierde...“

De-acolo continuă, încă Şi încă, să ne viziteze

auzul;Bate cadenţat împlinireaGândurilor încununateCu strune – cu rune

De-acustică biruinţă,Vrăjite de sine:

„Luptaţi-vă şi veţi învinge!“

De-acolo continuă încăŞi încă, să ne viziteze

auzul,Trimite neaşteptate

acorduriDin eternul, din mereuNesfârşitul său CântDe Iubire de neam, Cânt vrăjit fără pic De cruţare de sine:

Cânt de Iubire... până laPoeţii noştri de azi.

Mihai MAteiCiUC

Casa acusticăCasa acusticăIn memoriam T. Şevcenko

Curierul UCRAINEAN14

(Urmare din numărul 353-354)

În prima decadă a lui octombrie, turcii nemai-putând suporta frigul, foamea şi pierderile produ-se de cazaci au făcut pace cu polonezii şi toţi sepregăteau de retragere, spre marele regret al luiMykula pentru pierderea tatălui, iar mama seplângea că bietul n-avea noroc să-şi vadă familiaîntregită. Tot acum era finalul bătăliei de la Hotinşi cazacii au aflat adevărul chiar din gura comisa-rului Jan Sobieski:,, Am venit în numele preami-lostivului prinţ, dlui hatman şi domnilor comisari,să vă spunem despre acordul de pace şi modul deretragere spre casă. Singuri ştiţi câştigul domni-lor, că cel mai mult din cauza voastră, a zaporoje-nilor, s-a desfăşurat această bătălie. Deci întâidespre voi vorbim. Spun cinstit că turcii ne-aupretins ca noi să vă pedepsim, că voi îi atacaţi şi-i jefuiţi. Noi v-am apărat, cum am putut./.../ Însfârşit trebuia să-i încredinţăm că voi nu veţidepăşi Nistrul spre Marea Neagră ca să atacaţipământurile turceşti“ (idem, pp.690-.691).Hatmanul Sahaidacinyi, mânat de nemulţumireacazacilor şi a sa proprie, întrebă dacă au avut atâtagrijă de cazaci de ce Radu Mihnea, după cum seştie, a cerut pedepsirea cazacilor şi a hatmanuluilor, sau de ce acum toţi se retrag, iar turcii supra-veghează retragerea. Sobieski, infatuat, îi amintica să nu atenteze la onoarea şleahtei ,,dar răspun-sul fu neîntârziat: ,,Vouă vă arde de onoare, iarnouă de viaţă. Eu încă v-aş crede, dar cazacii nici-cum“ (ibidem). Apoi îi aminti că din grija lor aupierit o mulţime de cazaci, iar ostatici şi maimulţi. Noi ,,ne-am sacrificat în numele DomnuluiIsus, din respect pentru rege şi unitatea patriei. V-am slujit, cum aţi recunoscut, bine. Acum neporunciţi să nu ieşim la Marea Neagră, ca mârze-le tatare să ia în continuare oameni şi vite dinsate. Bine aţi mai hotărât, fără să ne întrebaţi..“.Sahaidacinyi mai adăugă că mai degrabă s-arcuveni ca milostivul rege să sporească solda la osută de mii şi să ne plătească pentru ajutor, ca săsupravieţuim. De luptat au luptat să ne facemdatoria în numele nostru şi-al oamenilor, dar ,,ce-i de făcut cu cei sănătoşi şi, mai ales, cu răni-ţii?/.../ Am ruga pe Măria sa regele, în milosteniasa, să nu ne abandoneze morţii, să ne dea voie

măcar în libertate să ne căutăm o bucată de pâinela un alt domn creştin“(ibidem). O asemenea ati-tudine din partea hatmanului ucrainean nu lasăloc de comentarii, ea fiind o adevărată declaraţiede independenţă, întru demnitatea unui poporliber să-şi aleagă singur modul de viaţă.

Primele romane istorice, ale lui Sadoveanu şiMakovei sub raport epic conţin naraţiuni palpi-tante ca subiect, desfăşurarea faptelor, cu eroibine conturaţi istoric, psihic, moral şi social, cuputernică tentă romantică la Sadoveanu şi maimult realist-istorică la Makovei, deşi ambii scrii-tori şi-au propus să evoce obiectiv istoriaMoldovei şi a Ucrainei în Epoca Căzăcimii, ceeace au şi reuşit spre marea delectare a cititorilor,dat fiind succesul reeditărilor în lanţ al romanelor.Mihail Sadoveanu recunoaşte singur aplecarea saspre romantism şi aventură amoroasă, contrazisfiind de primii săi critici că gravitatea istorieinarate demonstreză suficient realism, pe cândMakovei, care se afla la vârsta maturităţii creativeşi nu la debut ca Sadoveanu, chiar dacă păstreazăculoarea romantică la intersecţia secolelor XIX-XX, înclină vădit balanţa spre realism datorităizvoarelor istorice de care dispunea mărturisindîn ziarul ,,Дiло/Fapta“(1907), că ,,Bătălia aceastaam descris-o zi de zi după diferite documente şistudii/.../şi baza aceasta eu o puteam modificadoar în amănunte“. Scriitorul ucrainean păstreazăstilul obiectiv preluând din izvoare, adevărul, pecare-l pune în gura personajelor, ce populeazănaraţiunea, fiecare cu identitatea sa, cu trăsăturide bază cunosccute din istorie. Din tabăra leşilorcel mai mare diplomat, strateg şi om de omenieeste liderul campaniei Chodkiewicz, care deşigrav bolnav şi bătrân îşi face datoria până lamoarte fiind dus cu onoruri de oşteni acasă. Deasemenea Petru Movilă, mare teolog, şcolit laLviv, îşi iubeşte aproapele, sfătuind să nu seomoare şi să nu se jefuiască nevinovaţii, iar, cândSahaidacinyi îi spune de ce luptă pentru tronulMoldovei, că iubeşte probabil luxul şi mai bine arpleca la Kiev dedicându-se celor sfinte, el tace,dar exact aşa va face, ajungând mitropolit acolo.Sobieski, fost rege al Poloniei rămâne un infatuatcum îl prezintă Costache Negruzzi la încept desecol, iar Petro Sahaidachnyi tot fost hatman în

tinereţe, este un om cumpătat şi inteligent, iubitde cazaci, asemenea lui Chodkiewicz, care îşi slu-jeşte cu demnitate ţara, dar şi credinţa creştină,apărând-o pe viaţă şi pe moarte de păgâni. Înschimb Mykula, eroul romanului, ştie să mânu-iască sabia din cauza vremurilor vitrege, cum ştiuşi eroii lui Sadoveanu, este de fapt un ţăran, ceţine cu sfinţenie la familie, ca şi Tudor Şoimaru,eroul romanului ,,Neamul Şoimăreştilor“ (1915)al lui Sadoveanu, dar în aceeaşi măsură ambii jus-tiţiari ţin la marea familie a propriei ţări, la popo-rul din care fac parte, luptă pentru dreptate şi uni-tate şi sunt gata de sacrificiu în orice clipă a vieţii.Mai presus de toţi se situează eroul lui SadoveanuNicoară Potcoavă, care, asemenea lui PetroSahaidacinyi şi a multor domni moldoveni pos-tştefanieni, luptă nu numai pentru independenţă,dar şi pentru apărarea creştinătăţii aici la porţileEuropei, apărînd chiar şi pe duşmanii propriilorpopoare ştiind să primească cu demnitate moarteanedreaptă din partea acestora, cum glăsuia mesa-jul istoric dinaintea morţii din gura lui Nicoară înfaţa leşilor, care nu ezită, pentru bani şi interese,să extermine pentru păgâni martirii creştini aineamului vecin, în loc să-i răsplătească cu liber-tate şi ajutor frăţesc. Nu degeaba Sadoveanu eranemulţumit de eroul său din cartea de debut pen-tru schematizare, revenind mereu asupra cărţii, caîn final, să scrie un nou roman ,,NicoarăPotcoavă“ (1952), demn de toată măreţia sa isto-rică, impunându- se ca un maestru inegalabil alromanului istoric prin care glăsuieşte un poporîntreg. Sadoveanu, ca nimeni altul, stilistic, seapropie cu patos de stările sufleteşti ale oameni-lor, prin evocări de peisaje vii, ce suferă aidomaoamenilor, exact ca impresioniştii, elementeaproape absente la O.Makovei, care cu sobrietateşi gravitate îşi urmăreşte eroul printre eroi –Mykula şi cazacii, devenit, la necaz, un personajde poveste, asemenea eroilor sadovenieni. Maisemnalăm că ambii romancierii s-au ferit denaţionalism, oferind portrete istorice memorabile,iar operele lor sunt cu adevărat europene, actuale,perene.

ioan CHiDeŞCiUC

PRIMELE ROMANE ISTORICE ALE LUI OSYP MAKOVEI ŞI MIHAIL SADOVEANU: ,,IAROŞENKO“ (1905) ŞI ,,ŞOIMII“(1904) – SIMILITUDINI ŞI DIFERENŢIERI

Buna Vestire este o sărbătoare în postulPaştelui, puţin apreciată de majoritatea credin-cioşilor în pietatea lor, care este însă de impor-tanţă excepţională, nu numai din punct de vedereuman, ci şi pancosmic.

Descrierea din Sfânta Scriptură este succintăşi relativ simplă. Îngerul Gavriil se arată Fe -cioarei Maria în Nazaret şi o salută într-un modciudat care o intrigă şi pe ea: „Bucură-te, ceea ceeşti plină de har, Domnul este cu tine. Bine cu -vântată eşti tu între femei“. Şi continuă cu mesa-jul cel mai important: „Nu te teme Marie, căci aiaflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pânteceşi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Isus“. Laîntrebarea firească a Fecioarei Maria. „Cum va fiaceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“ înge-rul Gavriil completează şi clarifică mesajul:„Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi putereaCe lui Preaînalt te va umbri, pentru aceea şiSfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dum -nezeu se va chema“.

Fără îndoială că, atât în pietatea, cât şi în tra-diţia popular-creştină, sărbătoarea Crăciunului, aNaşterii Domnului, are un farmec deosebit şi sebucură de o cinstire care în unele zone depăşeştechiar şi praznicul Învierii. Cu toate acestea, Buna

Vestire are o importanţă cel puţin egală cu cea aNaşterii Domnului. Aceasta întrucât anunţul în -ge rului nu rămâne o simplă comunicare, ci ime-diat după acceptul Fecioarei Maria „Iată roabaDomnului sunt“, are loc un fapt excepţional, din-colo de puterea umană de înţelegere: Divi nitatea,în persoana Fiului lui Dumnezeu, ia fire umană,unind, paradoxal, cele două realităţi, divinul şiumanul, atât de diferite, compatibile doar prinfap tul că omul a fost creat după chipul şi asemă-narea lui Dumnezeu, spre deosebire de altefiinţe.

Această unire a divinului cu umanul în per-soana Mântuitorului, nu rămâne una formală.Chiar dacă cele două firi, divină şi umană rămânneschimbate, reprezentând atât divinitatea, cât şiomenitatea în ansamblul ei, firea umană a Luidobândeşte valenţe noi, perfecţionându-se, ajun-gând la imposibilitatea de a mai păcătui.

Lucrul acesta nu se restrânge doar la persoanaLui (decât parţial). Ce este extrem de importanteste faptul că, cel puţin în anumite limite, fireanoastră umană poate dobândi, prin El, calităţicare să-i permită însuşirea calificativului de „fiual lui Dumnezeu”. Desigur, acest lucru nu se rea-lizează de la sine, ci doar în urma asumării între-

gii opere hristice, începând cu taina SfântuluiBotez şi culminând cu taina Cuminecăturii încadrul Sfintei Liturghii, după cuvântul SfântuluiApostol Pavel: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, înHristos v-aţi îmbrăcat“ (Epistola către Galateni3. 27).

Pr. dr. Dumitru COLOteLO

Buna Vestire

Curierul UCRAINEAN 15

Scriu aceste rânduricu durere fără margini.De câte ori mă apucamde scris, udam culacrimi hârtia şi n-amputut continua. Ca untrăsnet a căzut peste noivestea că prietenul nos-tru, fostul meu elevGheorghe Cega (Iuricum îi spuneam) a ple-cat pentru totdeauna

dintre noi. Când elevii vin să petreacă pe ultimuldrum profesorul care i-a îndrumat e firesc, dar pro-fesorul să-l conducă pe elevul lui e neobişnuit dedureros. Iuri a fost elevul meu chiar din primii aniai carierei mele. Era un copil deosebit, înclinatspre literatură. Era o plăcere să-i asculţi compune-rile date ca temă pentru acasă. S-a născut laLupcina – sat din cele 5 care aparţin comuneiUlma, la 14 martie 1947. Şcoala Gimnazială afăcut-o la Brodina, apoi Liceul Pedagogic laSighet. După absolvirea liceului a profesat laLupcina, apoi la Ulma, la Nisipitu ca învăţător, caprofesor, ca director şcolar. Dacă este ceva ce îlface special pe Iuri, acela e negreşit, felul aparte,aproape dumnezeiesc, în care îşi iubea copiii atâtpe cei ce-i educa, cât şi pe proprii lui copii:Cristian, Cristina, Gheorghe (Gelu) cărora le-a în -

drumat paşii spre şcoli superioare, aşa încât toţitrei ocupă posturi de răspundere: Cristina este pro-fesoară de limba franceză, Cristian lucrează încadrul Ministerului Forţelor Armate Bucureşti, iarGelu este secretar în cadrul Primăriei Ulma. Iarsoţia Elena şi ea cadru didactic a fost fericită,încrezătoare în ea pentru că s-a hrănit din sevaaceasta a iubirii fără margini pe care Iuri o revărsaîntotdeauna asupra ei. I-a învăţat atât pe elevi, câtşi pe nepoţii proprii că tot ce fac în viaţă trebuie săfacă cu pasiune până la cer şi-napoi, dacă vor săaibă valoare şi sens.

Iuri Cega avea o inteligenţă ieşită din comun.Avea darul povestirii şi avea informaţii interesantecu duiumul din cele mai variate domenii. A scrisdespre date importante din istoria, geografia, eco-nomia, învăţământul, viaţa religioasă, cultural-artistică, ocupaţiile, obiceiurile şi creaţiile locuito-rilor zonei în care a trăit. A publicat monografiacomunei Ulma (Gheorghe Cega, Ulma – o comunăde origine etnică huţulă. Studiu monografic,Suceava, 2013, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită).

Cu toate că avea unele probleme de sănătate,mintea îi era la fel de sprintenă şi el scria şi câtedouă-trei articole în ziarul ucrainean „Ukrainskyivisnyk“. Pentru că de zeci de ani împart ziare dinpartea UUR, caut mai întâi articolul meu, apoi alelui. Le citeam pe toate umplându-mi sufletul demândrie şi admiraţie pentru fostul meu elev.

Gheorge Cega a fost o personalitate de excepţienu numai în domeniul său de activitate, ci a ocupatmai multe funcţii atât în cadrul comunei, cât şi peplan judeţean şi cel naţional. A fost un om bun, cusufletul frumos care şi-a găsit echilibrul atât înprofesie, cât şi în credinţă şi în prietenie.

Soţia lui va învăţa să trăiască fără sufletul pere-che. O învăţătură tare grea. Nu o dată Iuri pleca lacongrese, la diferite şedinţe la Suceava sauBucureşti, chiar peste hotare la anumite activităţisau instruiri. Iar ea, Ţupica (aşa o numim noi) răb-dătoare, cu un suflet ca pâinea caldă, se descurcacu copiii şi cu gospodăria cu dragoste şi cu îngă-duinţă pentru că Dumnezeu i-a dăruit un soţ cu oinimă în care nu încape altceva decât iubire, oiubire ce parcă nu e din lumea asta.

Acesta afost Iuri Cega care va rămâne în sufle-tul meu toată viaţa şi cu el în suflet voi „plecaDincolo“. Oricât am vrea în viaţă,/ Iubiţi cu toţii săfim/ Cu sacrificii multe/ Primim ce dăruim.

Artemizia GHeORGHi

Plai huţul,rămâi cu bine!

Era în vara anului 2017 când l-am cunoscut pedomnul profesor Nicolae Cramar, la sediul UUR,filiala Suceava, iar în toamnă am început colabora-rea pe plan cultural. La Negostina era deja înfiinţatun grup vocal ucrainean, compus numai din vocifeminine şi eram în căutarea unui specialist care săne dirijeze. Ne-a fost recomandat domnul profesorde muzică Nicolae Cramar, pensionar, de cătredomnul inginer Boreslaw Petraşuc, care pe vremeaaceea deţinea funcţia de preşedinte al filialei UURSuceava.

Cu mare bucurie am început repetiţiile, săptă-mână de săptămână, fiindcă se apropiau diferiteevenimente culturale şi sociale importante dinviaţa comunităţii ucrainene. Cu multă seriozitate şidragoste pentru cântecul ucrainean repetiţiile noas-tre au devenit în curând o mare plăcere şi o delec-tare pentru noi şi pentru domnul profesor NicolaeCramar. Fiind obişnuit cu munca la catedră, eramereu în mişcare, de aceea întâlnirea cu noi i-avenit ca un balsam pe suflet şi a continuat să cautemereu cântece noi care să ne reprezinte. Mai întâieram numai voci din Negostina, dar când a venitdomnul profesor Nicolae Cramar, grupul nostrus-a mărit fiindcă s-a dus vestea că avem un dirijorde excepţie. Imediat ni s-au alăturat câteva doamnedin Siret, oraşul cel mai apropiat, cât şi doamne dinBălcăuţi. Apoi am devenit un grup mixt format dinvoci feminine şi bărbăteşti. Domnul profesorNicolae Cramar s-a bucurat nespus de mult când avăzut numărul mare de iubitori ai cântecului ucrai-nean, eram peste 25. Cu atâta dragoste şi pasiunene-a format pe trei voci, încât am început să cuce-rim multe aplauze şi aprecieri din partea celor carene ascultau cântând şi asta numai datorită profeso-rului Nicolae Cramar. Repetiţiile noastre au deve-nit pentru noi o posibilitate de a ne distanţa măcarpentru câteva momente de grijile cotidiene. Era ceamai mare satisfacţie când anunţam că la data cutareavem din nou repetiţie.

Mereu îmi spunea la telefon domnul profesorNicolae Cramar: ,,bine că m-aţi sunat că eu abia aş -tep tam să merg la repetiţie“. Atât de mult a iubitmu zica, încât nu se gândea şi la sănătatea lui, iarasta îi menţinea starea de bine. De fiecare dată ve -nea cu vioara, instrumentul lui preferat, iar în bu -zunarul de sus al hainei purta diapazonul sau ca -mer tonul cu care ne dădea comanda de început. Amlegat o foarte strânsă legătură de prietenie cu el.

Multe evenimente culturale am sărbătorit cân-tând, iar cântecele noastre sunau şi răsunau pe mul -te scene din ţară, cât şi din Ucraina şi asta numaidatorită celor două mâini măiastre care ne dirijau.Domnul profesor Nicolae Cramar era un OM me -reu vesel, ne binedispunea cu anecdotele lui, era caun părinte pentru noi chiar dacă în grupul nostrusunt şi persoane mai în vârstă, noi toţi îl ascultam.Era un OM corect, cinstit, curat la suflet şi elegant.A iubit atât de mult Grupul vocal ucrainean ,,Voci -le Negostinei“ pentru că aici a găsit de multe oriliniştea sufletească, a găsit multă dragoste, respect,înţelegere şi multă credinţă în Dumnezeu.

Când era ziua vreunei doamne, mereu venea cucele mai frumoase flori, iar preferatele lui erautran dafirii roşii. Ca să ne dovedească marea dra-goste şi pasiune pentru muzică o aducea de la Su -cea va şi pe fiica cea mare la repetiţii, care a devenitmembră al familiei noastre, adică a „VocilorNegostinei“. Nu vom uita niciodată chipul lui bla-jin, sincer, smerit şi mereu cu zâmbetul pe buze.De testa minciuna, nedreptatea, invidia şi răutateadin zilele noastre, iar noi credem că l-au atins într-un fel aceste ,,calităţi“ ale unora şi i-au agravatboala. Ne spunea mereu că noi facem cultură şi nualtceva, trebuie să păstrăm valorile autentice aleneamului ucrainean din care facem parte, să nuuităm bogăţia sufletească a ucraineanului adevăratşi să păstrăm cu sfinţenie zestrea lăsată din stră-buni. Venea la repetiţii cu maşina personală pecheltuială proprie aproape 5 ani de zile. Domnul

profesor Nicolae Cramar locuia în oraşul Suceava,iar până la Negostina sunt aprozimativ 40 km, ve -nea de la o distanţă aşa mare numai să ne întâlnimşi să învăţăm cât mai multe cântece. Am interpretatmelodii populare, cântece bisericeşti, creştine, co -linde. De toate ne-a învăţat domnul profesor, pre -găteam vocile prin vocalize, ţinuta scenică trebuiasă fie perfectă, melodiile erau nuanţate după expre-sia feţei, iar mâinile parcă dansau în faţa noastră.

Căutăm dar nu găsim cuvintele potrivite să neexprimăm durerea din sufletele noastre de când amaflat trista veste a plecării dintre noi. Nu putemaccepta că domnul profesor Nicolae Cramar nu vamai putea veni la Negostina să ne cânte şi să nedirijeze. În luna decembrie 2017, încă am făcutrepetiţii pentru sărbătorile de iarnă şi încă am co -lindat la Suceava, la 22 decembrie şi la Bălcăuţi la26 decembrie 2017. Ne-a dat tonul la fiecare colin-dă, dar glasul lui era deja din ce în ce mai stins. Deatunci nu ne-am mai întâlnit la nici o repetiţie fiin-dcă la 6 februarie 2018 nu a mai putut cânta.

A trăit prin şi pentru muzică. L-am sărbătorit deziua lui de naştere, la 25 octombrie 2017, şi nici nune gândeam că va fi ultima. A împlinit 73 ani exactde hramul satului Negostina, am cântat pe scenaCăminului Cultural, apoi ne-am adunat la „Casaţărănească“, adică muzeu cum îi spunem noi şiacolo i-am cântat ,,Mulţi ani trăiască“, dar bunulDumnezeu avea alte socoteli. A iubit foarte multmuzica, mai ales cea ucraineană, a iubit şi a respec-tat tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti. Avem foartemulte amintiri cu domnul profesor Nicolae Cramarşi toate sunt plăcute, frumoase şi de neuitat. Ne-aurămas multe fotografii, multe aspecte din activita-tea noastră. Rămâne o mare pierdere pentru culturaucraineană. A fost un OM minunat, profesionistdesăvârşit în domeniul muzicii ucrainene şi nunumai, a dăruit tot ce avea mai bun şi mai frumos.

Dumnezeu să-l ierte, iar noi ne rugăm să intre înîmpărăţia cerească, iar acolo să continuie să cântecelor drepţi.

Felicia GRiGORAŞ,educatoare pensionară,

Negostina

Au rămas doar amintirile

16 Curierul UCRAINEAN16

Stimaţi jurnalişti,Dragi ucraineni care ne priviţi online sau la televizor,

În timpul precedentei sesiuni, din septembriepână în ianuarie, randamentul colaborării cuPar lamentul a fost destul de ridicat. Am adoptatreforma pensiilor, reforma învăţământului şi re -for ma sănătăţii. Am votat o lege extrem de im -por tantă privind medicina la sate, am votatcodurile şi am creat Curtea Supremă care a înce-put, în sfârşit, să funcţioneze.

S-au făcut paşi importanţi în direcţia descen-tralizării. Descentralizarea – una dintre obliga-ţiile-cheie pe care mi-am asumat-o în campaniaelectorală – a devenit o realitate şi a început sădea primele rezultate pentru comunităţile terito-riale şi în interesul comunităţilor locale.

Din păcate, multe alte reforme întârzie săaducă efecte pozitive pentru majoritatea ucrai-nenilor, căci viaţa lor nu a înregistrat o îmbună-tăţire substanţială. Nivelul de trai afectat de răz-boi şi de agresiune economică începe să seîmbunătăţească, dar ritmurile sunt prea lente. Şieu ca preşedinte nu pot fi mulţumit.

Însă numeroşi factori au demonstrat căschim bările au fost recunoscute şi apreciate înlume. Este vorba de intrarea în vigoare a regi -mu lui fără vize de care s-au bucurat, până în pre-zent, milioane de cetăţeni ucraineni care nu pri-meau vize, iar acum, obţinând paşapoarte bio-metrice, călătoresc liber în lume, nu numai înUniunea Europeană.

Vă rog, nu-i ascultaţi pe cei care pledeazăpentru renunţarea la regimul fără vize. Este ace-laşi cerc de „prezicători“ care susţineau că noinu vom primi niciodată acest regim. Ba maimult, scriau scrisori, se adresau ţărilor membreale UE, Comisiei Europene, Consiliului Euro -pean solicitând să nu ni se acorde regimul fărăvize.

Iar eu mi-am folosit cea mai mare parte amandatului pentru ca, împreună cu Dvs., săobţin acest drept legal al fiecărui cetăţean ucrai-nean. Şi nu voi permite nicio acţiune care l-arputea pune sub semnul îndoieli.

Mai mult decât atât, în echipa mea se discutăpropunerea de a se fixa în Constituţia Ucraineiin te grarea europeană şi euroatlantică. După cumarată sondajele de opinie, ambele idei consoli-dează societatea, se bucură de o largă susţinere asocietăţii. Pe de altă parte, atunci când forţelepolitice antieuropene care doresc revanşă îşiridică capul, modificarea Legii fundamentale arputea fi o asigurare împotriva oricăror surprize

şi un imperativ pentru toate forţele politice pemai mulţi ani de acum înainte.

Dorinţa de a obţine statutul de membru al UEşi NATO ar putea fi inclusă în Preambulul Con -sti tuţiei, demers pentru care este suficientă sus-ţinerea a două treimi din componenţa constitu-ţională a Radei Supreme a Ucrainei. Ultimelevotări ale proiectelor de legi care se referă laprobleme privind securitatea naţională şi apăra-rea mă fac să privesc acest lucru cu un optimismmoderat.

Un alt indicator al atitudinii pozitive a comu-nităţii euroatlantice faţă de Ucraina este deciziaextrem de importantă a partenerilor noştri SUA,Canada şi multe alte ţări de a ne permite să obţi-nem arme de apărare de mare eficacitate. Văamintiţi câte discuţii erau pe seama faptului cănoi nu vom primi aceste arme. În ciuda previziu-nilor negative ale multor experţi, noi am stabilitun dialog productiv cu noua administraţie ame-ricană, cu partenerii noştri din alte ţări şi am reu-şit ca Ucraina să reprezinte una dintre priorităţi-le politicii externe şi a altor parteneri-cheie. Iaropozanţilor noştri care, în culisele conferinţelorinternaţionale fac selfiuri cu ambasadorii ruşi, aşvrea să le explic faptul că victoriile diplomaticese făuresc nu numai şi nu atât în sălile de confe-rinţe, ci în cabinete în care au loc negocierile,uneori dificile şi epuizante.

Puterea are ce raporta şi în alte probleme, maiales dacă comparăm actuala stare de lucruri cucatastrofa pe multe planuri în care se afla ţara în2014. Dar, eu v-am invitat nu pentru a mă lăuda.Aş vrea să discutăm despre provocările serioasecare stau în faţa ţării în acest an.

Evident, problema-cheie rămâne războiulRusiei împotriva Ucrainei. Preţul agresiunii plă-tit de agresor creşte datorită consolidării For ţe -lor Armate ale Ucrainei şi menţinerii sancţiuni-lor împotriva Moscovei. Aceasta micşorează înmod substanţial riscul unei agresiuni ample petoate azimuturile, dar nu-l reduce la zero. Deaceea, armata noastră trebuie să asigure securi-tatea pe întreaga linie a frontierei de stat.Întărirea capacităţii ei de luptă va rămâne princi-pala mea prioritate în calitate de comandantsuprem al Forţelor Armate ale Ucrainei. Forţelenoastre armate trebuie astfel întărite, încât ele săfie nu doar capabile de apărare, ci în stare să eli-bereze teritoriile ocupate. Este dreptul nostruincontestabil care trebuie să fie asigurat printr-un potenţial militar satisfăcător.

Desigur, în momentul de faţă, pentru noi con-stituie o prioritate fără alternativă restabilireapaşnică, politico-diplomatică a integrităţii terito-riale. Vom respecta Acordurile de la Minsk şi

vom milita cu fermitate pentru desfăşurareamisiunii de pace a ONU în condiţiile acceptabilepentru Ucraina.

Forţele de menţinere a păcii reprezintă ocomponentă importantă a restabilirii paşnice asuveranităţii şi integrităţii teritoriale şi a inde-pendenţei statului nostru. Vreau să reamintescfaptul că această iniţiativă am avut-o încă în2015 dar ea începe să fie susţinută tot mai multde partenerii noştri abia acum. Foarte importan-tă este adoptarea Legii privind restabilirea suve-ranităţii de stat în partea ocupată a Donbasului.Această lege a intrat deja în vigoare. În cel maiscurt timp, potrivit prevederilor ei, voi efectuareorganizarea conducerii subunităţilor forţelorarmate din est.

Vreau să vă atrag atenţia asupra faptului că,astăzi, am înaintat Radei Supreme un document-cheie, strategic şi fundamental, şi anume proiec-tul „Legii securităţii naţionale“. Vreau să subli-niez faptul că la acest proiect s-a lucrat luni dezile în strânsă coordonare cu partenerii noştridin NATO. El prevede trecerea sectorului nostrude securitate la standarde NATO, introducereaunui control civil democratic asupra armatei,organelor de ordine şi asupra serviciilor secrete.Chiar şi eu am oscilat mult înainte de a adoptahotărârea de a numi, în timp de război, un minis-tru al apărării civil, de a separa prerogativelecomandantului suprem şi ale şefului StatuluiMajor General, de a face o serie de reforme maripentru a trece ţara la standarde NATO şi de aimplementa normele prevăzute în Buletinul stra-tegic de apărare aprobat prin decret prezidenţial.

Trebuie să facem paşi pentru ridicarea claseide mijloc, cel mai puternic lovite de încercăriledin ultimii ani. Spre deosebire de pătura cea maibogată, această clasă de mijloc nu a avut rezervecare să-i permită să depăşească „vremurilegrele“. Şi spre deosebire de cei mai săraci, claseide mijloc nu i s-au acordat subvenţii. Rezultă,deci, că clasa de mijloc a suferit cel mai mult. Seştie, însă, că această clasă este, de fapt, garantulcaracterului democratic al sistemului politic.

Populismul şi lipsa de unitate sunt şi ele pro-vocări care stau în faţa noastră la fel de acut caşi acum o sută de ani când Ucraina, din cauzalipsei de unitate internă, a devenit pradă agreso-rului şi şi-a pierdut independenţa. Misiunea meaca preşedinte, misiunea echipei mele este de anu permite repetarea acelor greşeli. Sunt con-vins că această misiune este posibilă, ba maimult este obligatorie şi nu are altă alternativă.

Eu voi apăra ţara de populişti iresponsabili,chiar dacă ei au încheiat o alianţă secretă cuantireformatori şi revanşişti.

UCRAINA - mai aproapePaginã realizatã de Ion ROBCIUC

Discursul Preşedintelui Ucrainei, Petro Poroşenko, rostit încadrul conferinţei de presă pe tema „Provocări 2018“ (Extrase)