RAY BRADBURY

OMULILUSTRATTraducere din limba englezd gi note

de Iulia Anania

?"oor*

CUPRINS

Prolog: Omul IlustratSavana.Caleidoscop....in pielea celuilaltAutostradaOmulPloaia continudAstronautul ....Baloanele de foc.Ultima noapte a lumii.

7

13a4J_t

42

58

63

79

96111

Exilatii.O noapte sau o dimineald oarecare ' . .Vulpea gi phdureaVizitatorulBetoniera.Marionete SRL. .OraqulOraZeroRachetaEpilog

135

L40158

170190

207

232

242

252265279

SAVANA

- George aS vrea sH te uili in odaia copiilor.- E ceva in nereguld cu ea?- Nu qtiu.- Pei gi-atunci?- Vreau doar sd te uifi la ea, asta-i tot, sau sH chemi un

psiholog sd se uite la ea.

- Ce si caute un psiholog in odaia copiilor?- $tii bine ce.Sofia lui se opri in mijlocul bucitXriei qi se uitd la cupto-

rul care zumzdianepisdtor, i:r timp ce pregitea cina pentrupabru persoane.

- Chestia e c5 odaia copiilor e diferitd fald de cum afost.

- Bine, sd vedem.Strdbituri holul Casei lor pentru o viali fericit5, care

era izolatd fonic qi a c6rei instalare ii costase treizeci de miide dolari. Aceasti casi ii imbr5ca ii hrinea, ii legHna ca sXadoarmd, se juca, le cAnta gi era bund cu ei. Apropierea lorfu sesizatd undeva de un comutator, iar lumina se aprinsein camera copiilor cAnd ajunser5 la zece paqi de ea. La felin spatele lor, pe hol, luminile se stingeau Pe mdsuri cese indepdrtau de ele, ca gi cAnd ar fi fost un automatismrealizat cu delicatefe.

- Ei bine, spuse George.HadleY.Stdteau pe podeaua acoperitd cu stuf a camerei copiilor.

Odaia era lat5 de aproape doisprezece metri, tot atat delungd gi inaltd de nou5 metri; costase o datd gi jumdtate

14 i RAY BRADBURY

cAt restul casei. ,,Dar copiii nogtri meritd tot ce este bun,,,spusese George.

Camera era ticuti. Era goali ca un luminig din jungldla ora argifei din timpul prAnzului" Perefii erau albi gi bidi-mensionali. Acum, cAnd George gi Lydia Hadley stdteauin picioare in centrul camerei, pere{ii incepuri sd toarcdgi si se piardd intr-o zare cristalind gi, de indat[, pe toatelafurile apXru o savand afdcand, tridimensionali, in culoricare reproduceau fiecarea pietricici gi fiecare pai. Tavanulde deasupra lor deveni un cer indepdrtat, cu un soare gal-ben qi fierbinte.

George Hadley simfi transpirafia ivindu-i-se pe frunte.

- Sd plecdm din soarele dsta, zise el. E cam prea real.Dar nu vdd nimic in nereguld.

- Agteaptd o clipi, ai sd, vezi, spuse sofia lui.Sistemul odorofonic ascuns incepuse sd trimiti mirosuri

cdtre cele doud persoane aflate in mijlocul savanei fierbinfi.Mirosul de paie incinse al ierbii, mirosul verde r[coros alizvorului ascuns, mirosul stdtut gi pregnant al animalelor,mirosul prafului de ardei iute in aerul fierbinte. $i apoisunetele: bufniturile surde ale antilopelor pe pdmAntulierbos, fognetul de hArtie al vulturilor. O umbri traver-si cerul. Umbra trernurd pe chipul ridicat, nddugit, al luiGeorge Hadley.

- Creaturi ticdloase, o auzi pe sofia lui spunAnd.- Vulturii.- Yezi,leii sunt acolo, mai departe. Acum se duc sd se

adape. Tocmai au mAncat, spuse Lydia. Nu gtiu ce.

- Vreun animal.Ceorge Hadley ridici mAna pentru a-gi feri de lumina

ar zdto ar e ochii intredeschi gi.

- O zebrd sau un pui de girafl, poate.- Egti sigur?So{ia lui pdrea neobignuit de incordatd.

- Nu, e Pulin cam tArziu sdvdd decAt nigte oase 9i vulturiice a mai rdmas.

Omul llustrat I 15

hu sigur, se amuzl el. Nucare coboard sd devoreze

- Ai auzit fiPdtul? intrebd ea'- Nu.- Acum vreun minut?- imi pare rdu, nu.Veneau leii' $i din nou George Hadley admiri geniul

care concepuse aceast6 camerd' Un miracol de eficienld

vAndutd la un preq absurd d'e mic' Toate casele ar trebui

sd aibi aga ceva. O, uneori imaginile astea te pot speria

cu precizia 1or clinicd. Te surprind, ili dau fiori' dar in cea*ui *ur" parte a timpului sunt o sursd de distraclie pentrutoati lumea, nu numai pentru fiul qi fiica ta dar qi pentru

tine, atunci cAnd vrei o excursie rapidd intr-o lard str5ini

sau o schimbare rapidi de peisaj' Ei bine' iat-o!

$i iatd gi leii, ta nici cinci metri depirtare' atAt de reali'

atAtdeemolionantgideinspdimAntltordereali,incAtle-aiputea simfi blana asprd pe mAnd li.-gura {i s-ar umple de

mirosul de tapilerie prXfuitd al pieilor incinse' Iar galbe-

nul lor fi s-ar pat"u cd seamdnd cu galbenul unei tapiserii

franpzegti spiendide - nuanlele de galben ale leilor qi ale

ierbii de vard, sunetui mat scos de pllmAnii lor respirAnd

in amiaza tdcutd, mirosul de carne ce vine dinboturile care

gAfAie gi picurd.Leii se uitarX la George 9i Lydia Hadley cu ochi verzi-gdI-

bui, infiordtoti.

- Fii atent! liPH LYdia'Leii alergau sPre ei.Lydia o i,rpt" tu fugd. Instinctiv, George lAqni dupX ea'

Afaie,pe hof dupd ceirAnti ugain urma lui' George rAdea

qi Lydia plAngea. gi fiecare era gocat de reaclia celuilalt'

: rryfi:lt , drasamea, scumpa mea Lvdia, biata detine!

16 I nay BRADBURY

- Mai sd ne prindd!- Perefi, Lydia amintegte-fi, sunt doar nigte perefi de

cristal, atAta tot. Pdrea reaf trebuie sd admit _ Africa insalon -, dar in spatele ecranelor de sticld e un mecanismcu film color supersensibil, super-reactiv gi o band6 defilm mental. Sunt doar odorofonie gi sonorizare, Lydia. Iabatista mea.

- Mi-e frici.Se apropie, se lipi de el gi incepu si plAngd zdravdn.- Ai vdzut? Ai simlit? E prea real.- Haide, Lydia...- Trebuie sd le spui lui Wendy gi lui peter sd nu mai

citeascd despre Africa.

- Sigur, sigur, zise el b6tAnd-o pe umdr.- Promi{i?- Sigur.- $i sd incui camera copiiior cAteva zile, pdndmd linig_

tesc.

- $tii ce dificil e Peter in privinfa asta. CAnd l_ampedepsit acum o luni gi am inchis camera cAteva ore doar...ce mai pandalii l-au apucat! $i Wendy la fel. Camera aiae uiala lor.

- Trebuie sd fie incuiati gi cu asta am terminat discufia.- Bine, zise el gi incuie reticent uqa uriagd. Ai muncit

prea mult. Ai nevoie de odihnd.

- Nu gtiu... Nu gtiu, spuse ea, suflAndu-gi nasul gi aqe_zAndu-se pe un scaun care incepu s-o legene imediat, ali_nAnd-o. Poate nu am suficiente lucruri de f5cut. poate amprea mult timp de gAndire. De ce nu inchidem toatd casacAteva zile gi sd ludm o vacanfd?

- Vrei sd zici cd o sd-mi faci ochiuri?- Da, incuviinfd ea.- $i o sd-mi cArpegti gosetele?- Da.O incuviinfare freneticd, cu ochii in lacrimi.

Omul Ilustrat IT7

- $i o sd m[turi prin casd?- Da, da, o, da!* Dar credeam ci de-asta am cumpdrat casa, ca sd nu

mai trebuiascd sd facem nimic!

- Tocmai. Simt cd nu-mi mai gdsesc locul aici. Casae sofie, mami gi bonh. Pot eu si concurez cu o savandafricani? Pot sh le fac o baie copiilor la fel de eficient saude rapid ca baia automati? Nu pot. $i nu e vorba numaidespre mine. $i cu tine e la fel. Eqti ingrozitor de agitat inultima vreme.

- Cred cd am fumat prea mult.- Ard{i ca gi cum nici tu nu gtii ce si faci cu tine in

casa asta. Fumezi ceva mai mult in fiecare dimineafX, beiceva mai mult fu:r fiecare dupd-amiaz6. qi ai nevoie de,cevamai multe sedative in fiecare noapte. L:rcepi sd te simfi gitu inutil.

- Chiar aqa? zise soful ei gi fdcu o pauzd incercAnd sdse analizeze qi s5-qi dea seama ce era cu el.

- O George! spuse ea privind in spatele lui, spre ugacamerei copiilor. Leii 6ia nu pot iegi de acolo, nu?

El se uitd spre ugi gi o vXzu vibrAnd, ca qi cum ceva arfi sdrit pe ea pe partea cealalt5.

- Bineinleles cd nu, rdspunse el.

La cind mAncard singuri, pentru cd Wendy gi Peter eraula un carnaval special al plasticului i:r cealalti parte a ora-gului. Televizaseri acash gi anunfaseri cd intArzie, sd nu-iagtepte cu masa. Aqa cd George Hadley se uita uimit lamasa din sufragerie, al cdrei interior mecanic produceamAnciruri calde.

- Am uitat ketchupul, spuse el.- Scuze, zise o voce micd din interiorul mesei qi ketch-

upul apdru.CAt despre camerd, igi zise George Hadley, rm le-ar prin-

de riu copiilor sd nu aibi acces la ea o vreme. Ce-i prea

18 / RAYBRADBURY

mult stricd. $i era clar cd petrecuserd prea mult timp cusubiectul Africa. Soarele acela. il putea simfi incd pe ceafd,ca o labd fierbinte. $ileii. $i mirosul de sAnge. Era remar-cabil modul in care camera prindea emanaliile telepaticeale minfii copiilor gi crea forme de viald pentru a le implinifiecare dorinfi. Copiii se gAndeau la lei, apdreau lei. SegAndeau la zebre, apireau zebre. Soare - soare. Girafe -girafe. Moarte gi moarte.

Asta din urmd. George mesteci fdrd chef din carnea pecare i-o tiiase masa. GAnduri despre moarte. Erau multprea tineri, Wendy gi Peter, ca sd se gAndeascd la moarte.Sau nu, de fapt nu erai niciodati prea tAndr. Cu multinain-te de a gti ce e moartea, i-o doreai cuiva. La doi ani tr[geaicu pistolul de jucdrie in capetele oamenilor.

Dar aga... o savand africani, incinsd, fird margini... omoarte cumpliti in filcile unui leu. Repetath la nesfArgit.

- Unde te duci?George nu-i rdspunse Lydiei. Preocupat, l5sd luminile

sd-i striluceascd difuz in fa(d gi sX i se stingd in urmd, intimp ce se indrepta spre uqa camerei copiilor. Asculti laugd. in depdrtare, un rdget de leu.

Descuie uga gi o deschise. Chiar inainte s[ pdgeasci ind-untru, auzi un lipdt indepdrtat. $i apoi un alt rdget, carese stinse repede.

Pdgise in Africa. De atAtea ori in ultimul an deschiseseaceasti ugi gi gdsise Tara Minunilor, o g5sise pe Alice, pefalsa broasci {estoasd, ori pe Aladin gi lampa lui fermecatS,pe jack Pumpkinhead din Oz, pe doctorul Doolittle sau pevaca aia care sirea peste o Lund ce pHrea foarte realh - pl6s-muiri delicioase ale unei lumi imaginare. De atAtea ori ilvizuse pe Pegas zburind pe cerul din tavary vdzuse fAn-tAni de artificii rogii, ori auzise voci ingeregti cAntAnd. Daracum, aceastd Africd galbend, fierbinte, acest cuptor in carese coace o crim6. Probabil cd Lydia avea dreptate. ProbabilcH aveau nevoie de o micd vacanlX din acea fantezie care

OmuI llustrat I 19

devenea pufin prea reali pentru nigte copii de zece ani. Ein reguld sd-fi exersezi inteligenfa cu acroba$i ale fanteziei,dar cAnd mintea vioaie a unui copil se hxeazilPe un singurqablon... I se pirea ci, de la distanfd, in ultima lun5, auziseleii ricnind gi sim{ise mirosul lor putemic strecurAndu-sepAnd la uqa biroului sdu. Dar, fiind ocupat, nu luase inseamd acest fapt.

George Hadley era singur pe pdqunea africand. Leii igiridicard ochii de la pradi gi il priveau. Singura fisurd inlluzie era uga deschisS. prin care o putea vedea pe sofieilui, in capdtul celilalt al holului intunecat, ca o picturiinrdmat5, mAncAnd, cu gAndul in altd parte.

- Flecafi, le spuse el leilor.Leii nu plecard.Cunogtea exact principiul dupi care funcliona camera.

Emiteai gAnduri. Tot ce gAndeai apdrea.

- Sd apard Aladin gi lampa Iui, zise el pocnind dindegete.

Savana nu dispdru; leii erau tot acolo.

- Haide, camerXl il rrreau pe Aladin! spuse George.Nimic. Leii morm5ird sub blana lor fierbinte.

- Aladin!Se intoarse la mas5.

- Carnera aia tembeld s-a stricat. Nu mai rHspunde.- Sau...- Sau ce?* Sau nupoate sd rdspundS, spuse Lydia, deoarece copiii

s-au gAndit atAtea zilelaAfrica, la lei gi la masacre, incAtcamera a intrat intr-o rutind.

- Se poate.- Sau Peter a setat-o sd rimAnd aga.- Asetat-o?- E posibil si fi umblat la partea mecanicH gi sd fi schim-

bat ceva.

- Peter nu se pricepe la mecanicd.

ASTRONAUTUT

Licuricii electrici roiau deasupra pirului intunecat almamei, luminAndu-i calea. Stdtea in uga dormitorului ei,privindu-md in timp ce traversam holul tdcut.

- O si mFt aju{i sd-l {in aici de data asta, nu-i aga? intre-bi ea.

- Aga cred, am spus eu.- Te rog.Licuricii proiectau fragmente miqcXtoare de lumin[ pe

fala ei albd.

- De data asta nu trebuie sd mai plece.- ln reguld, am spus eu dupd ce m-am oprit pufin. Dar

nu o sd serveascd la nimic. N-are rost.Se indepdrt6,, iar licuricii, pe circuitele lor electrice, zbu-

rari dupd ea ca o constelalie rdtdcitoare, ardtindu-i caleaprin infuneric. Am auzit-o spunAnd cu voce slabd:

- Trebuie si incercdm, oricum.Alli licurici md urmari in camera mea. CAnd greutatea

corpului meu a intrerupt un circuit in pat licuricii pAlpA-ird gi se stinserH. Era miezul nopfii, iar mama qi cu mineagteptam in paturile noastre, in camerele separate de intu-neric. Patul incepu sd md legene gi s[-mi cAnte. Am atinsun intrerupitor; cAntecul qi legdnatul incetard. Nu voiams[ dorm. Nu voiam sub nicio formd si dorm.

Noaptea asta nu era deloc diferit5 de alte o mie de noplidin vremea noastrd. Ne trezeam in timpul nop{ii gi sim-feam aerul rece infierbAntAndu-se, simfeam focul din vAntsau vedeam perefii apringi intr-o culoare strdlucitoare, o

Omul llustrat 197

secundd numai, gi atunci Qtiam cd racheta /zi trecuse pestecasX - racheta lui - gi vedeam stejarii legSnAndu-se in urmaimpactului. Iar eu stdteam intins, cu ochii larg deschiqi,respirAnd greu, in timp ce mama se afla in camera cealaltd.Vocea ei ajungea la mine prin radioul intercamerd:

- Ai sirrifit?$i rdspundeam:

- El a fost, da.Racheta tatilui meu trecea pe deasupra oragului nostru,

un ordgel unde nu ajungeau'niciodatd rachete spatiale, iarnoi rdmAneam treji urmXtoarele doud ore, gAndindu-ne:,,Acum Tata a aterizatin Springfield, acum e pe pisti, acumsemneazd hArtiile, acum e in elicopter, acum traverseazdrAul, acum colinele, acum aqazd elicopterul pe aeroportulmicu! din Green Village..." Iar noaptea era pe jumdtatedusi cAnd, in paturile noastre reci, mama qi cu mine ascul-tam, ascultam. ,,Acum merge pe Bell Street. tntotdeaunamerge pe jos... nu ia niciodatd taxiul... acum traverseazdparcul, acum d5 col1ui pe Oakhurst gi acum..."

Mi-am ridicat capul de pe pemX. Dirspre capatr-rl strdzii - dince in ce mai aproape, mai energtg mai sprinten, mai apdsat -zgomot de pagi. Acum o lua spre casa noastrd" urca scdrileverandei. Am zAmbit amAndoi in intunericul rece, mamagi cu mine, cAnd am auzlt uqa din fa!5 deschizAndu-se qisalutAndu-I, urAndu-i incet bun venit, apoi inchizAndu-se,la parter...

Trei ore mai tArziu rdsuceam incetiqor clanla de alamda camerei 1o1, tinAndu-mi rXsuflarea bAjbAind intr-un intu-neric mare cAt spafiul dintre planete, intinzAnd mAna dupXcutia neagri de la picioarele patului pdrinfilor mei. Amluat-o qi am fugit in camera mea fXrd si fac zgomot, gdn-dindu-md: ,,El nu o sd-mi spun5, nu vrea ca eu sd qtiu."

Iar din cutia deschisd s-a revdrsat uniforma lui neagrd,ca o nebuloasX intunecatd, cu stele sclipind ici pi colo, gtins,in lesdtur5. Am frim6ntat materialul negru in mAinile mele

98 / nav BRADBURY

calde; adulmecam planeta Marte, un miros de o!el, pla-neta Venus, un miros de iederd verde, gi planeta Mercur,un iz de sulf gi foc; puteam mirosi qi luna cea ldptoas[ piasprimea stelelor. Am b[gat uniforma intr-o centrifugd pecare o construisem in acel an la ora de atelier din clasa anoua, apoi am pornit-o. CurAnd, un praf fin s-a depus intr-oretortd. L-am pus sub microscop. $i, in timp ce pXrin{iimei dormeau fdrd sd gtie ce se petrece, in timp ce casanoastrd dormea, cu toate cuptoarele automate, cu servitoriiautomafi gi cu robo{ii de curd{at cufundali intr-un somnelectric, am studiat firicelele scAnteietoare ale prafului demeteori{i, ale cozilor de comete gi ale lutului de pe inde-pdrtatul ]upiter, strdlucind ca nigte lumi ele insele, tArAn-du-md printr-un tunel la miliarde de kilometri in spafiu,cu o vitezd extraordinard.

La rev[rsatulzorllor, obosit de cdlitorie gi temAndu-mds[ nu fiu prins, am pus uniforma in cutie gi am dus-o laloc in dormitorul lor.

Dupd aceea m-am culcaf dar m-a trezit claxonul maginiide la cur[fitorie care a oprit jos, in curte. Au luat cutia nea-grd gi uniforma cu ei. Mai bine cd n-am agteptat, mi-am ziseu. Peste o or5, cAnd o sd fie adusX inapoi, curat6., uniforman-o sd mai aibd nimic din destinul gi c5ldtoria ei.

M-am culcat iar, cu micul flacon cu praf magic in buzu-narul pijamalei, in dreptul inimii.

CAnd am coborAt, tata stdtea la masa care pregiteamicul dejun * tocmai mugca dintr-o felie de pAine prnjitd.

- Ai dormit bine, Doug? m-a intrebat el, ca gi cum ar fifost acolo tot timpul, ca qi cum nu ar fi fost plecat trei luni.

- Cat de cAt, am rdspuns eu.- Vrei pAine prdjlt6?Ap5sd un buton gi masa de mic dejun scose patru felii

aurii"

Omul llustrat 199

Mi-aduc aminte cd in dupX-amiaza aceea tata a tot sdpatin grddind, ca un animal care cautd ceva. Bratele lui lungi gibronzate se migcau iute. Planta,bdtdtorea, frxa, tdia, cur6facrengile, cu fala bronzatdindreptatd tot timpul spre sol, cuochii fixali neintrerupt pe ceea ce fdcea, niciodatd ridicafispre cer, fdrd, sd, md priveascd vreodatd,, fdrd mdcar sd seuite la mama, cu exceplia momentelor in care ingenun-cheam aldturi de el. Sim{eam atunci pdm6ntul umezindu-nesalopetele in genunchi, ne afundam mAinile in pdmAntulnegru gi nu ne uitam la cerul strdlucitor, nebun. Atunci tatase uita intr-o parte sau in cealalt5, la mama sau la mine, qine fdcea afectuos cu ochiul, apoi se intorcea la treaba lui,aplecat cu fala in jos, cu spatele la cerul care se holba la el.

tn noaptea aceea arn stat in leagdnul mecanic de peverandd, care ne-a legdnaf a suflat obrizd asupra noastrdqi ne-a cAntat. Era var5. Luna lumina. Am bdut limonadd qiam linut paharele reci in mAini, iar tata a citit ziarele stereoinserate in pdldria speciald pe care o puneai pe cap qi caredddea paginile microscopice in fafa lupei, dacd clipeai detrei ori la rAnd. Tata fuma gi povestea cum era cAnd era elcopil, in 1997. Dupi o vreme a spus, cum spunea intot-deauna:

- De ce nu te joci de-a v-a{i ascunselea, Doug?N-am rdspuns nimic, dar mama a zis:

- Se joacd, in serile in care nu eqti aici.Tata s-a uitat la mine apoi, pentru prima datdin zhn

aceea, la cer. Mama il urmirea intotdeauna cAnd aruncao privire citre stele. in prima zi qi prima noapte dupi ceajungea acasd, nu prea se uita la cer. Md gAndeam la elcum muncea in grddind cu inverqunare - cu fala aproapelipiti de pXmAnt. Dar a doua noapte se uita un pic maimult la stele. Mamei nu-i era neapirat teami de cer in tim-pul zilei. Stelele nopfii erau cele pe care ar fi vrut ea sd lesting5. Uneori aproape cX o puteam vedea inchipuindu-gi