http://ziar.jurnal.md/2013/06/21/omul-care-repara-timpul/

Omul care repară timpul21 June 2013. Autor: Jurnal de Chi ș inău

Number of View: 10

Mai bine de patru decenii trăieşte în lumea ceasurilor

Observăm un panou ponosit de timp pe care scrie „Reparaţia ceasurilor şi a ochelarilor”. Urmăm indicatorul în dreapta, facem câţiva paşi şi ne pomenim pe un coridor cu trei uşi „Farmacie”, „Ultrasonografie” şi „Reparaţia ceasurilor”. Batem în a treia uşă. „Intraţi”, ne spune o voce de bărbat. Într-o încăpere de câţiva metri pătraţi, la o masă plină cu ceasuri desfăcute, îl găsim pe cel care readuce la viaţă mecanismele paralizate. Preţ de 30 minute, ceasornicarul de 62 de ani, Anatolie Bejenari, ne-a povestit despre viaţa ceasurilor şi despre viaţa sa în această lume.

Are părul încărunţit, riduri, în special în jurul ochilor, ceea ce arată că acest om practică o meserie foarte migăloasă. Pasionat de mecanismele minuscule încă de mic copil, Anatol Bejenari şi-a spus că vrea să devină ceasornicar. „Stăteam nopţile la masă, montam şi demontam. Dacă nu-mi ajungea vreo piesă, economiseam banii pe care mi-i dădeau părinţii pentru pateuri şi cumpăram detaliul lipsă. Este o plăcere deosebită când reuşeşti să repari ceva”, ne povesteşte ceasornicarul.

Deşi a încercat să îmbrățișeze meseria de fotograf şi giuvaier, la 23 de ani, şi-a amintit de visul din copilărie. Astfel, timp de patru decenii, prin mâinile lui au trecut zeci de mii de ceasuri: mai ieftine şi mai scumpe, de diferite tipuri şi mărci. Astăzi însă, tehnologiile digitale îl lipsesc de bucăţica de pâine.

Surpriza „Made in China”

Odinioară, la mare căutare, în prezent însă, puţini mai au nevoie de serviciile unui ceasornicar. Adeseori, cei care se adresează la ceasornicarul Bejenari solicită doar să le fie schimbată bateria sau cureaua. Mare îi este bucuria când îi sunt puse pe masa de lucru ceasuri mecanice. Însă i se mai întâmplă să dezamăgească clienţii. Nu din cauza că n-ar putea repara un ceas, dar pentru că cel care a dat un pumn de bani pentru ceas află că a cumpărat un obiect contrafăcut.

„La prima vedere pare a fi original. Există o singură metodă să verifici dacă ceasul valorează banii pe care i-ai scos din buzunar. Dacă ai cumpărat un ceas dintr-un magazin specializat şi mai ai la dispoziţie şi o garanţie, imediat trebuie să consulţi şi un ceasornicar”, recomandă specialistul. La desfacerea aparatului, rişti să afli că, de fapt, podoaba este „Made in China”. „Un client mi-a adus un ceas de o marcă renumită din Germania pe care l-a cumpărat din magazin. Când am desfăcut ceasul, în loc de mecanism, am descoperit o piesă electronică pe care scria „Made in China”. Deci poţi fi amăgit oriunde”, atenţionează ceasornicarul.

Mai mult, specialistul spulberă mitul despre ceasurile care, chipurile, pot trece prin foc şi apă. „Cu timpul, cauciucul din ceasurile impermeabile se uzează, apar crăpături prin care pătrunde apa. Prin urmare, ceasurile ruginesc şi va trebui să căutaţi un ceasornicar bun, care e o mare raritate”, spune meseriaşul.

O pasiune curată

Ar putea vorbi la infinit despre lucrul pe care-l face zi de zi de 40 de ani, mai rezervat este atunci când vine vorba de familie. Este divorţat de ani buni, iar cei doi copii nu i-au împărtăşit vocaţia. Îi înţelege pentru că profesia de ceasornicar este pe cale de dispariţie, iar cei care au mai rămas abia de reuşesc să mai achite arenda spaţiului, impozitele şi brevetul.

„Este greu, dar dorinţa m-a făcut ceasornicar şi nu voi renunţa la această meserie”, a menţionat Bejenari. Ceasornicarul spune că munca lui este o pasiune curată. Se bucură atunci când vede pe feţele oamenilor un zâmbet de mulţumire pentru că obiectul de care s-au ataşat a fost readus la viaţă. „Longevitatea ceasului depinde în mare măsură de marca lui. Ceasul vorbeşte despre statutul persoanei care-l poartă pe mână, are o istorie. Îmi amintesc cum a venit un domn la mine să-i repar ceasul care i-a fost făcut cadou. Mai avea şi o inscripţie pe el. Ceasul nu era cine ştie ce şi l-am preîntâmpinat că reparaţia îl va consta mai scump. El a plătit banii necesari pentru reparaţie”, ne povesteşte ceasornicarul.

Un cadou frumos

Nu ezităm să-l întrebăm pe specialist dacă crede în superstiţia că un ceas dăruit este semn de despărţire. „O!!! Mulţi oficiali au primit ceasuri pentru anumite reuşite, oare ar fi un semn că cineva ar vrea să se despartă de ei? Nu cred. Ceasul este un cadou frumos. Vă imaginaţi viaţa fără să ştiţi ce oră e?”, ne întreabă ceasornicarul.

Ne uităm la ceas. Timpul zboară. A trecut mai bine de jumătate de oră de când ne aflăm în lumea ceasurilor a lui Anatol Bejenari. Unele ticăiesc deja, altele aşteaptă în tăcere ca meseriaşul să le readucă la viaţă. Acest om ştie să repare timpul.

Iurie Tudoreanu