Anexă – scurt istoric: Oastea Domnului

1 ianuarie 1923 prin preotul Iosif Trifa şi prin binecuvântarea mitropolitului Nicolaie Bălan apare la Sibiu mişcarea Oastea Domnului având ca publicaţie ziarul „Lumina Satelor” dorindu-se a fi o lucrare de trezire spirituală şi duhovnicească la o viaţă nouă modelată după prescripţiile evanghelice;

1929 Părintele Iosif cumpără Tipografia Oastei Domnului şi organizează o Librărie;1930 încep disensiunile dintre mitropolitul Nicolaie Bălan şi Preotul Iosif Trifa;- apare revista „Oastea Domnului” ca supliment la „Lumina Satelor”;9 mai 1935 Părintele Iosif Trifa este caterisit; Revista „Oastea Domnului” este

sistată şi apare în schimb „Isus Biruitorul”; Martie 1936 Sfântul Sinod declară sentinţa de caterisire definitivă;12 septembrie 1937 se ţine la Sibiu o mare adunare a Oastei Domnului în cadrul

căreia se formulează aşa numita „Moţiune” care se vrea a fi un cuvânt de apărare în faţa mitropolitului Bălan, care însă a rămas fără nici un răspuns;

Publicaţiile oficiale ale Oastei Domnului sunt interzise. În 28 ianuarie 1938 este confiscată şi tipografia „Oastea Domnului”, între anii 1936-1938 apar alte publicaţii pentru Oastea Domnului sub diferite denumiri în mai multe oraşe ale ţării, toate fiind urmărite şi blocate într-un fel sau altul de către oficialii de la Sibiu;

12 Februarie 1938 Părintele Iosif Trifa trece la cele veşnice. Ucenicii părintelui, dintre care s-au evidenţiat în mod deosebit, Ioan Marini din

Săsciori Alba şi Traian Dorz din Livada Beiuşului judeţul Bihor au căutat să continue opera misionară a înaintaşului lor. Astfel între anii 1938 – 1948 vor edita diferite publicaţii în Oradea, Beiuş, Cluj şi Sibiu.

30 ianuarie 1947 Ioan Marini moare răpus de nemiloasa boală a tifosului.1 ianuarie 1948 Traian Dorz este arestat. De la această dată Mişcarea Oastea

Domnului intră în catacombă, întreaga ei activitate de acum înainte se desfăşoară clandestin, membrii ei acumulând zeci de ani de închisoare şi sute de amenzi. Traian Dorz, fără voia lui, devine un simbol şi lider al mişcării. El va executa 17 ani de închisoare.

Între anii 1956-1958, se va încerca legalizarea mişcării, dar în ciuda eforturilor depuse de Traian Dorz şi a bunăvoinţei patriarhului Iustinian Marina aceasta nu va fi posibilă.

În perioada 1984-1986 Traian Dorz merge personal pe la toţi ierarhii din ţară, străduinduse să-i convingă de nevinovăţia membrilor Oastei Domnului. Dar, deşi aceştia se arată binevoitori însuşi patriarhul Iustin Moisescu fiind sensibilizat de pledoria lui Dorz, promisiunile nu se vor materializa.

Cu sufletul împăcat, cu simţământul misiunii împlinite, în data de 20 iunie 1989 Traian Dorz trece la cele veşnice punând astfel capăt a peste jumătate de secol de luptă şi jertfă în ogorul acestei mişcări şi lăsând în urma sa o impresionantă operă lirică, cu conotaţii predominant religioase.

În 1990 Sfântul Sinod al B.O.R. ridică nedreapta caterisire a Părintelui Iosif Trifa şi aprobă înfiinţarea Asociaţiei Creştin Ortodoxe Oastea Domnului.

În prezent pe lângă bogata activitate misionară, membrii mişcării se adună an de an în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt la mormântul fondatorului mişcării, Preot Iosif Trifa la Sibiu iar în duminica cea mai apropiată datei de 22 iunie la mormântul poetului Traian Dorz din Mizieş Bihor.