www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania

Anul III - Nr. 32 / 24 pagini1-31 octombrie 2013

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afi liere politică sau religioasă!

occidentul romanesc

ZiarGRATUIT

„Ploile din ultimele zile au făcut ravagii în România, mai multe zone fi ind inundate, iar porturile de la Marea Neagră au fost închise. De asemenea, căderile de zăpadă au provocat închiderea...”

Pagina 23

IARNA IN OCTOMBRIEInundaţii, persoane rănite, maşini avariate, copaci căzuţi, trafi c de coşmar, drumuri închise, zăpadă, viscol şi căi ferate blocate O nouă lege pentru

părinţii care pleacă la muncă în străinătate„Copiii minori nu mai au voie să fie lăsaţi în grija o r i c u i , d u p ă p l e c a r e a păr in ţ i lor la muncă î n s t r ă i n ă t a t e . . . ”

E u g e n Te o d o ro v i c i : România are de cheltuit 2,1 miliarde de euro pe POS DRU în 2014, sumă extrem de ridicată„Dorim ca toate proiectele depuse să fi e evaluate şi semnate contracte de...”

SUA: Peste 800.000 de funcţionari sunt trimişi în concediu fără plată „Este prima dată în ultimii a p ro a p e 1 8 a n i c â n d Guvernul SUA îşi opreşte parţial activitatea. Statul federal american a intrat în „şomaj tehnic”, după ce...”

C r a i o v a : F e s t i v a l u l internaţional de poezie „Mihai Eminescu“„Dan Caragea, profesor universitar şi scriitor, a tradus „Luceafărul“ în li mba portugheză şi a intrat în posesia premiului...”

Pagina 04

Pagina 09

Pagina 08

Pagina 23

Ediţia tipărită / octombrie 2013 a publicaţiei în limba română Occidentul român esc a fost realizată cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe - Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI

Madrid: Împlinirea a 95 de ani de la apariţia volumului de poezie „Poemele luminii” şi dezvelirea

bustului lui Lucian BlagaAmbasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034-913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 de-punerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor. •Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica.net. Site: http://madrid.mae.ro/ Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net. Site: http://www. barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare. Consulatul General al României la Sevilla•Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. E-mail: secretariat@cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www.sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.Consulatul General al României la Bilbao•Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •E-mail: cgrumaniabilbao@ telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 de-punerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Ju-risdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana•Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda

12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secr etariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon. e.telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primi-re acte) 12:00-13:00 (eliberare documente)Consulatul României la Zaragoza•C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spate-le clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: secretariat@crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni- vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel)Consulatul României la Ciudad Real•Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura ( Caceres şi Badajoz). Viceconsulatul României la Almeria•Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activi-tate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, ofi cierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), tele-fon: 0034-682733408. Consulatul onorifi c al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edifi cio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •E-mail: consuladomurcia@ xplorasolutions.com. Consulatul onorifi c al României la Pamplona•Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

MANAGER PROIECT:Eduard Rudolf Roth (Baleares) SENIOR EDITOR:Puşa Roth (Bucureşti)Dan Caragea (Portugalia)COLABORATORI:Andrei Bodea K. Varble (CA/USA)Dan Luca (Bruxelles)Irina G. Şova (CA/USA)Lucian Oprea (Colorado)Marian Petruţa (Illinois/USA)Tudor Petrut (CA/USA)Andra M. Gutierréz (Benidorm)Elisabeta Iosif (Bucureşti)Mircea Fluieraş (Malága)Sebastian Rus (Boston/USA)Tiberiu Grădişteanu (Timişoara)

FONDATORI:Kasandra Kalmann-NăsăudeanFlorin Valentin BarbuDIRECTOR EXECUTIV:Michael Harrison Cronkite (CA-USA) DIRECTOR COMERCIAL:Răzvan M. Ionescu (Spania)REDACTOR ŞEF:Kasandra Kalmann-NăsăudeanREDACTOR ŞEF ADJUNCT:Gabriela C. Sonnenberg (Spania)REDACTOR MADRID:Oana Moşniagu

Timeea Opreanu (Cluj-Napoca)Vasile Mureşan (Illinois/USA)Zoe Stoleru (Valencia)Redactor investigaţii - Cristian Ioanovics Guitars (Barcelona)SPECIALIŞTI:Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT:redactia@occidentul-romanesc.compublicitate@occidentul-romanesc.comwww.occidentul-romanesc.comTipărit la IMCODAVILA S.A.Depósito Legal: TO-607-2011ISSN 2069 – 8801

Adrese şi informaţii utile02REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A

OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Federaţia Asociaţiilor Româneşti din Spania - FEDROM şi Asociaţia Culturală „Juan Ramón Jiménez y Lucian Blaga” au organizat o confe-rinţă la sediul FEDROM din Calle Wad Ras nr. 19 – Madrid. În cadrul evenimentului s-a comemorat împlinirea a 95 de ani de la apariţia volumu-lui de poezie „Poemele lumi-nii” de Lucian Blaga şi s-a dezvelit un bust al poetului, realizat de către cunoscutul sculptor şi ceramist, Cristian Sergiu Ianza.Evenimentul face parte din proiectul: „Biblioteca Lucian Blaga din Madrid - Receptacul de sinergii creatoare şi cul-turale româneşti pe teritoriul spaniol”, proiect fi nanţat de Departamentul politici pentru românii de pretutindeni.La conferinţă au participat invitaţi din cadrul MAE – Departamentul politici pentru relaţia cu românii de pretutindeni: Alina Hagima – Director general DPRRP şi Mioara Bogdan – Direc-tor DPC, Ilie Bănică din par-tea Ambasadei României în Spania, directorul Bibli-otecii Judeţene Alba Iulia – Mioara Pop, Ion Bodea din cadrul CJ Alba, Prof. Matei Drîmbărean şi Vasile Moga, Pablo Gómez-T aviradin din cadrul Departamentului pentru Imigrare Madrid, Luis María Compés Rebato – preşedinta Asociaţiei Scrii tori lor din Madrid ( Asociación de Escritores de Madrid), Carmen Hernández-Pinzón – nepoata poetului spaniol Juan Ramón Jiménez laure-at al Premiului Nobel pentru Literatură în 1956 şi mulţi alţi invitaţi din comunitatea româ-nească din Madrid, din mediul asociativ şi mass-media.În deschiderea evenimentu-lui, preşedintele FEDROM - Miguel Fonda Ştefănescu a prezentat aspectele importan-te ale conferinţei, subliniind faptul că Biblioteca Lucian Blaga din Madrid are o mare importanţă pentru românii din comunitate, iar comemorarea poetului în cadrul evenimen-tului organizat, contribuie la păstrarea culturii româneşti, amintind că: „Alături de Tudor Arghezi, Lucian Blaga este cea mai complexă perso-nalitate poetică din perioada interbelică. Reprezintă un caz-singular în literatura română, prin faptul că personalitatea

sa poetică este dublată de una fi lozofi că. Ca orice mare scriitor se ridică deasupra curentelor literare, ilustrând bipolaritatea culturală, fi ind, deopotrivă, tradiţionalist şi modernist.”Despre împlinirea a 95 de ani de la apariţia volumului de poezie „Poemele luminii” aparţinând poetului Lucian Blaga, Mioara Pop – directo-rul Bibliotecii Lucian Blaga din Alba Iulia, a menţionat în discursul său că: „Poemele luminii” este primul volum de versuri aparţinând lui Lucian Blaga, apărut în anul 1919 la Biroul de imprima-te „ Cosînzeana” din Sibiu, volum care s-a bucurat de un succes răsunător. De ase-menea, Mioara Pop a amintit şi despre faptul că: “în anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Autorităţile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pen-tru că Blaga era considerat un fi losof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediţia din 1962 îngrijită de George Ivaşcu.”Un alt moment important

al evenimentului desfăşurat în cadrul FEDROM, a fost dezvelirea bustului poetului Lucian Blaga realizat de artis-tul Cristian Sergiu Ianza.George Vinţan, preşedintele Asociaţiei Culturale „Juan Ramón Jiménez y Lucian Blaga” şi Gelu Vlaşin, scriitor, vicepreşedinte FEDROM, în intervenţiile lor, au mulţumit participanţilor şi invitaţilor pentru contribuţia adusă la buna desfăşurare a conferinţei.La fi nal, Alina Hagima - Di-rector general DPRRP, a de-clarat printre altele: „Ne bu-curăm să participăm la astfel de evenimente. Suntem alături de comunitatea românească din Spania şi apreciem iniţi-ativa unor astfel de acţiuni, pentru că sunt acţiuni menite să promoveze valorile cultu-rale româneşti, acţiuni care cresc vizibilitatea României în străinătate şi aduc un plus de valoare culturii noastre. Cu siguranţă o să participăm şi la alte evenimente de acest gen pentru că dorim să exis-te proiecte viabile pe termen lung care să vină în sprijinul comunităţilor româneşti din Spania şi din întreaga lume.”***Redacţia Occidentul Românesc

Românilor nu le-a fost prea bine niciodată. Marile imperii, vecinii sau prietenii din afară, dar şi cozile de to-por din interiorul ţării le-au creat multe greutăţi şi neca-zuri. Nici astăzi, în contextul în care omenirea a intrat într-o perpetuă mişcare şi mai ales schimbare, România nu se poate bucura de prea multe împliniri.

Se tot spune că ne-am avea pe bune cu americanii,

Lupta vieţiiCopiii nu-nţeleg ce vor:A plânge-i cuminţia lor.Dar lucrul cel mai laş în lumeE un bărbat tânguitor.Nimic nu-i mai de râs ca plânsulÎn ochii unui luptator.O luptă-i viaţa, deci te luptăCu dragoste de ea, cu dor.Pe seama cui? Eşti un nemernicCând n-ai un ţel hotărâtor.Tu-i ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni,Te lupţi pe seama tuturor.E tragedie nălţătoareCând, biruiţi, oştenii mor.

Dar sunt eroi de epopeeCând braţul li-e biruitor.Comediant e cel ce plânge,Şi-i un neom, că-i dezertor.Oricare-ar fi sfârşitul luptei,Să stai luptând, căci eşti dator.Trăiesc acei ce vreau să lupte,Iar cei fricoşi se plâng şi mor.De-i vezi murind, să-i laşi să moară,Căci moartea e menirea lor...

numai că umbrelele lor pro-tectoare întârzie mereu să apa-ră. Evident, din interese doar pentru ei, nu şi pentru noi, mai ales că până la ei, braţul atotputernic al UE ne obligă şi ne stânjeneşte în astfel de interese. Cât despre prietenii de la Răsărit, neîndoielnic că încă ne stau în coastă, iar tensionatele relaţii bilaterale, ne fac să înţelegem că ei încă sunt şefi i, trăgându-ne adesea basca pe ochi cu mâna altora. Altfel spus, este aproape im-posibil să le propui acestora o deschidere a relaţiei de co-laborare în condiţiile în care, guvernatorul de la Cotroceni, vanitos din fi re, se doreşte a fi un mare băgător de seamă prin zonele estice reci şi fi er-binţi geo-strategice, în toate domeniile şi instituţiile...

Aşa că, România şi ro-mânii au fost şi rămân frus-traţii cu speranţele năruite şi

Nimic personal, sunt doar afaceri...

buzunarele tot mai goale. Şi atunci, în astfel de vremuri, ce ne afectează grav interese-le? Băgătorii de seamă...

Cine sunt băgătorii de seamă? Nişte indivizi care se ţin scai de oricine le iese în cale, sunt cei care le ştiu pe toate, care au relaţii peste tot şi pot face orice...

Sunt mereu cu gura mare şi revendicativi, sunt buricul pământului, sunt atotştiutori, sunt speculativi, sunt tupeişti, sunt egocentrici, sunt distruc-tivi. Repetenţi la cultură ge-nerală, dezintegraţi din punct de vedere social, cititori doar de anunţuri de mică publici-ate sau privitori încrâncenaţi ai scandalurilor televizate. Ciupesc câte un cuvânt de ici şi de colo şi cârpesc câte o propoziţie cu care să impre-sioneze şi nu suportă nici un dialog în care să nu fi e tonul principal.

Cuvânt înainte 03OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Kasandra Kalmann-Năsăudean- Redactor şef Occidentul Românesc

Kasandra Kalmann-Năsăudean

Cam aceasta ar fi o defi -niţie ad-hoc a românului de profesie... băgător de seamă. Într-o lume în degringoladă şi descompunere, în care biblio-teca este dominată de sala de fi tness, oamenii ştiu tot mai puţin şi vorbesc tot mai mult.

Societatea românească este bulversată de informaţii contradictorii, de manipulări vizibile din avion, de prostie metamorfozată peste noapte în religie, de ipocrizie de doi lei transformată în show-bu-siness. Societatea româneas-că este îngropată în instituţii care se calcă în picioare unele pe altele, de o hârţogărie sub care se ascund interese perso-nale meschine şi bine defi nite, de legi, modifi cări, comple-tări, contracte, adiţionale, or-donanţe care apar şi dispar, care se aplică şi nu se aplică.

Şi în tot acest vârtej, bân-tuit de analfabeţi îmbogăţiţi pe bază de tupeu şi aritmeti-că, fără efort, se descurcă cine şi cum poate. Şi în absurda nebunie care ne înconjoară, toţi ştiu totul, despre absolut orice. Şi aceasta pentru că vorbele sunt gratuite. Nu cos-tă bani. Vorba americanilor: „nimic personal, sunt doar afaceri...”.

O nouă lege pentru părinţii care pleacă la muncă în străinătate

De interes04 OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Copiii minori nu mai au voie să fi e lăsaţi în grija ori-cui, după plecarea părinţilor la muncă în străinătate. Aceasta, pentru că deputaţii au adoptat un nou proiect de lege care să asigure protecţia celor mici.

De cele mai multe ori, pă-rinţii nu se sinchisesc să anun-ţe plecarea la muncă în străi-nătate, fi e că se hotărăsc într-o perioadă foarte scurtă de timp, fi e primesc ofertă un contract pentru o perioadă limitată. Astfel, copiii sunt nevoiţi să rămână în grija bunicilor sau chiar a vecinilor, nefi ind îngri-

jiţi corespunzător. Acest lucru i-a determinat pe parlamen-tari să adopte un proiect de lege care vizează protecţia şi promovarea drepturilor celor mici. Mai exact, părinţii sau tutorele care urmează să ple-ce în străinătate sunt obligaţi să notifi ce intenţia serviciului public de asistenţă socială la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara. Şi nu doar atât. În mod obli-gatoriu, aceştia vor fi nevoiţi să desemneze şi o persoană în grija căreia rămâne cel mic pe toată perioada absenţei lor.

Aceasta, la rândul ei, trebuie să facă parte din familia ex-tinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil.

Noile obligaţii îi vor sancţiona pe părinţii care nu le vor respecta cu amenzi între 500 şi 1000 de lei. Pro-iectul de lege a fost aprobat în urmă cu câteva zile de Camera Deputaţilor, în ca-litate de for decizional, cu 322 de voturi pentru, unul împotrivă şi o abţinere.

Copiii minori nu mai au jiţi corespunzător. Acest lucru Aceasta, la rândul ei, trebuie

Află cu cât vor fi amendaţi dacă nu o respectă!

La Federación de Asociaciones Rumanas en España- FEDROM y La Asociación cultural „Juan Ramón Jiménez y Lucían Blaga” han organi-zado el viernes, 27 de septi-embre, una conferencia en la sede de FEDROM, situada en la Calle Wad Ras nr. 19 - Madrid. Durante el evento se

Un incómodo silencio se ci-erne sobre la conversación cuando un rumano confi esa ser rumano. Son unos se-gundos en los que su inter-locutor repasa en su cabeza los referentes que tiene so-bre esta nacionalidad. “Ah, pues no lo pareces”, se de-cide a contestar después de haberle comparado con los gitanos rumanos que roban cobre, con las prostitutas rumanas de la calle Montera o con sus proxenetas igual-mente rumanos que juegan a las maquinitas en el local contiguo. En muchos casos la conversación sigue con un

“pues yo tenía una asistenta rumana que…”.Los rumanos son mendici-dad, son mafi a y son prosti-tución. Sí, reconocen, pero reivindican que son eso y mucho más. El estereotipo de la delincuencia pende so-bre los 220.641 ciudadanos rumanos que, según el cen-so, residen en la Comunidad de Madrid. Son el colectivo de extranjeros más numero-so seguido, de lejos, por el

En español06Un incómodo silencio se ci-

OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Madrid: Se cumplen 95 años desde la aparición del volumen de poemas “Poemas de la luz” y

desde la inauguración del busto de LucianBlaga

‘Rumañoles’ en Madrid

conmemoró el cumplimiento de 95 años desde la apari-ción del volumen de poemas „Poemas de la luz” de Lucían Blaga y se descubrió un bus-to del poeta, realizado por el conocido escultor y ceramis-ta, Cristian Sergio Ianza. El evento pertenece al proyecto: „La biblioteca Lucían Blaga de Madrid - El receptáculo de la sinergia creadora y cul-tural rumana en el territorio español”, proyecto fi nanciado por el Departamento político para los rumanos de todos la-dos.En la conferencia participa-ron invitados de MAE - el Departamento político para la relación con los ruma-nos de todos lados: Alina Hagima - Director general

marroquí (87.077), y en su afán de integrarse renuncian a tanto de su propia cultura que dejan de ser completa-mente rumanos sin llegar a ser del todo españoles: son rumañoles.En el número 19 de la cal-le Wad-Ras, al norte de la capital, el último sábado de agosto fue una tarde bul-liciosa. Ante la sede de la Federación de Asociaciones Rumanas de España fuma un hombre ataviado con una camisa blanca, de man-gas abullonadas y coloridos bordados. Dentro hay más mujeres con trajes tradi-

cionales, comida y bebida de su país. Está a punto de empezar un taller de folclo-re, tradiciones y costumbres rumanas. Han venido com-patriotas desde Coslada o Alcalá de Henares para sen-tirse un poco más cerca de casa con el relato etnográfi -co que hace Ica Tomi.Está nerviosa y sonriente. Ha venido mucha gente. Po-cos saben lo que ha luchado para estar ante ellos. Tiene

“pues yo tenía una asistenta cionales, comida y bebida

DPRRP y Mioara Bogdan - Director DPC, Ilie Bănica por parte de la Embajada ru-mana en España, el director de la Biblioteca Municipal Alba Iulia - Mioara Pop, Ion Bodea desde CJ Alba, Prof. Matei Drîmbărean y Vasile Moga, Pablo Gómez- Tavira desde el Departamento por la Inmigración Madrid, Luis María Compés Rebato - la presidenta de la Asociación de Escritores de Madrid, Carmen Hernández- Pinzón - la nieta del poeta español Juan Ramón Jiménez, laureado del Premio Nobel de la Literatura en 1956 y muchos otros invi-tados de la comunidad ruma-na de Madrid, del medio aso-ciativo y mass-media.En la apertura del evento,

49 años y llegó a Madrid con 40. “Muchos de los rumanos que emigran cargan con una decepción o un fracaso”, cuenta Tomi con amargura. Su empresa de explotación maderera quebró y, para sacar adelante a su familia, vino a España y se puso a trabajar en la limpieza. “Fue una experiencia muy dura. Pasas de un estatus social a otro, no hablas el idioma y a nadie le importa como seas o lo que pienses”, recuerda Tomi. “Pero prefi ero que hablemos de mi proyecto”, intenta cambiar de tema de conversación.Y con razón, porque repre-senta su regreso a la super-fi cie. De joven se apasionó por la etnología y el folclo-re de su país, después vino el episodio de la empresa, más tarde el de la limpieza y ahora ha conseguido fi nan-ciación para volver a hacer lo que le gusta. “El proyecto lo hice para la gente mayor pero también para sus hijos que han nacido aquí. Mu-chos, para integrarse en la escuela, se niegan a hablar rumano en casa. Quería que conocieran la cultura de la que proceden”.E l d i n e r o l o p o n e e l Departamento de los ru-manos residentes en el extranjero que depende del Ministerio de Asuntos Exteriores de este país que

h t t p : / / c c a a . e l p a i s . c o m / c c a a / 2 0 1 3 / 0 9 / 0 8 / madrid/1378656667_361180.html

el presidente FEDROM - Miguel Fonda Ştefănescu ha presentado los aspectos im-portantes de la conferencia, subrayando el hecho de que la biblioteca Lucían Blaga de Madrid tiene una gran impor-tancia para los rumanos de la comunidad y la conmemo-ración del poeta dentro del evento organizado contribuye en la conservación de la cul-tura rumana, recordando que: „Al lado de Tudor Arghezi, Lucían Blaga es la persona-lidad poética más compleja de la época interbélica. Re-presenta un caso singular en la literatura rumana, por el hecho de que su personalidad poética esta doblada por una fi losófi ca. Como cualquier gran escritor se laza por enci-

entró en la Unión Europea en el año 2007. Se ocupa de los cerca de tres millones de conciudadanos que se han marchado a vivir al extran-jero, especialmente desde la caída del comunismo en 1989. „Nuestro objetivo es que los rumanos no pierdan su identidad a pesar de vivir

ma de los movimientos litera-rios, ilustrando la bipolaridad cultural, tradicionalista y mo-dernista al mismo tiempo.”Sobre la celebración de los 95 años desde la aparición del volumen „Poemas de la luz” perteneciendo al poeta Lucían Blaga, Mioara Pop - director de la Biblioteca Lucían Blaga de Alba Iulia, ha mencionado en su discurso que: „Poemas de la luz” es el primer volu-men de versos perteneciendo a Lucían Blaga, sacado en el año 1919 en la Ofi cina de im-presas „Cosînzeana” de Sibiu,

volumen que tuvo un éxito sonante. Mioara Pop recordó también sobre el hecho, que: „en el año 1956 Lucían Blaga había sido propuesto para re-cibir el premio Nobel de la Literatura. Las autoridades comunistas no apoyaron de ninguna manera estos gestos, porque Blaga estaba con-siderado un filosofa idea-lista, y sus poemas habían sido prohibidas hasta la edición del 1962, cuidada por George Ivascu.”***Traducción: Oana Mosniagu.

en el extranjero”, explica por teléfono desde Bucarest el secretario de estado respon-sable de este departamento, Stejarel Olaru. Pero añade que „lo más importante es que se integren en la socie-dad en la que viven”, y para ello trabajan conjuntamente con las autoridades locales.

“Hay mafi as originarias de Europa del Este que dan muy mala imagen, pero la mayoría de los rumanos que viven en Madrid tienen nive-les de integración muy bue-nos”, explica el director ge-neral de Inmigración, Pablo Gómez-Tavira. Para llegar a esta conclusión se miden factores como el empleo, el mestizaje o la conviven-cia, y según los barómetros regionales, el 63% de los ciudadanos rumanos tienen trabajo frente al 28% que están desempleados. “Otro dato llamativo es que el de-sempleo es mayor entre los hombres que entre las muje-res”, señala el responsable, y aduce que la razón puede ser porque los hombres que tra-bajaban en la construcción todavía no han conseguido reciclarse.En el distrito centro están censados 55.400 ciudadanos rumanos aunque donde son más visibles es en la coro-na este de la región, entre Alcalá de Henares (21.867), Coslada (18.602), Arganda del Rey (12.442) o Torrejón de Ardoz (10.727). “El mu-nicipio de Coslada es un ejemplo emblemático de bu-ena convivencia. Allí vive el 8,86% de los rumanos de la comunidad y no hay graves problemas de convivencia, más bien al contrario”, cu-enta Gómez-Tavira.

Externe08 OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Americanii au privit, noap-tea trecută, la eşecul „colosal” al Congresului, care va costa economia SUA aproximativ 1 miliard de dolari pe săptămână. Peste 800.000 de funcţionari americani sunt trimişi în conce-diu fără plată începând de marţi dimineaţă, relatează CNN.Este prima dată în ultimii aproape 18 ani când Guvernul SUA îşi opreşte parţial activita-tea. Cel din urmă blocaj a du-rat 21 de zile, potrivit aceleiaşi surse.AFP scrie, marţi, că statul fe-deral american a intrat în „şo-maj tehnic”, după ce cele două camere ale Congresului nu au reuşit să ajungă la un acord privind bugetul. Prin urmare,

Rusia şi SUA cooperează foar-te bine într-o serie de domenii, cum ar fi , de exemplu, „nepro-liferarea armelor de distruge-re în masă”, a declarat şeful Administraţiei de la Kremlin, Serghei Ivanov, într-un inter-viu pentru mass media ruseşti.„În ceea ce priveşte apărarea antirachetă, nu putem coope-ra, deoarece ei au propriile lor interese, iar noi le avem pe ale noastre. Oricare ar fi relaţia noastră, nu putem sări peste acest lucru. Cât priveşte relaţi-ile interstatale, noi ne apărăm interesele noastre, ei şi le apă-ră pe ale lor; e ceva normal” a declarat şeful Administraţiei Prezidenţiale a Rusiei, citat de gazeta.ru.

Inspectorii internaţionali care urmează să lanseze operaţi-unea de distrugere a armelor chimice siriene au intrat marţi în Siria pe la punctul de fronti-eră Masnaa, venind din Liban, a constatat un fotograf al AFP.Aceşti inspectori ai Organizaţiei pentru interzicerea armelor chimice (OIAC), însărcinaţi

Cel puţin 208 de persoane şi-au pierdut viaţa în puternicul cutremur de pământ care a lovit provincia pakistaneză Baluchistan (sud-vest) marţi după-amiază, relatează mier-curi agenţia de presă Xinhua, citând un ofi cial local. Jan Muhammad Buledi, un pur-tător de cuvânt al guvernului regional din Baluchistan, a in-dicat că numai 145 de oameni şi-au pierdut viaţa în Awaran, zona cea mai afectată de cutre-mur şi situată în apropiere de epicentrul seismului, alţi 55 de morţi înregistrându-se la Mashkai şi încă opt la Turbat.Aproximativ 395 de persoane au fost rănite în urma cutremu-rului de pământ în această pro-vincie izolată de la graniţa cu Iranul, după cum au informat media locale, citate de Xinhua. Acelaşi bilanţ este difuzat de agenţia de presă britanică Reuters.În acelaşi timp, un nou bilanţ provizoriu al victimelor pu-ternicului seism din Pakistan, difuzat de France Presse con-semnează, miercuri dimineaţă, 173 de morţi şi mai multe sute de răniţi.Seismul cu magnitudinea de 7,7, produs la aproximativ 66 km nord-est de oraşul Awaran, în provincia Baluchistan (sud-vest), a distrus mai multe case

Inspectorii internaţionali care

SUA: 800.000 de funcţionari sunt trimişi în

concediu fără plată

Peste 200 de persoane au murit în

urma cutremurului din Pakistan

Parisul, ostil faţă de intrarea României şi Bulgariei în

Spaţiul Schengen

Inspectorii Organizaţiei pentru interzicerea armelor

chimice au intrat în Siria

Kremlin: “Nu putem coopera cu americanii în domeniul

apărării antirachetă”

Casa Albă a dispus cu puţin timp înainte de miezul nopţii ca agenţiile federale să declanşeze oprirea parţială a activităţilor lor, măsură pentru care erau pregătite.Mărul discordiei între cele două Camere ale Congresului este reforma sistemului de să-nătate promovată de preşedin-tele Barack Obama, denumit planul „Obamacare”.Nu se ştie pentru cât timp cei peste 800.000 de funcţionari americani nu vor lucra şi nu vor fi plătiţi, mai scrie CNN. În tot acest timp, cei 533 de membri ai Congresului se vor bucura în continuare de salarii.Barack Obama a încercat o ul-timă intervenţie luni, atrăgând

atenţia că o paralizie a statului federal ar avea „consecinţe eco-nomice extrem de reale pentru oameni în viaţa de zi cu zi şi pe mai departe”. „Au făcut-o cu adevărat”, a scris Obama într-o postare pe Twitter la puţin timp după miezul nopţii.De la Departamentul Apărării la Agenţia de protecţie a me-diului, toate serviciile federale sunt obligate să-şi reducă ime-diat efectivele la minimul vital, în unele cazuri la doar 5% din personal. Securitatea naţională şi serviciile esenţiale sunt ex-ceptate. Preşedintele a promul-gat, luni seara, o lege care le garantează militarilor că vor fi plătiţi la timp indiferent ce s-ar întâmpla.

Parisul şi-a reafi rmat ostilita-tea faţă de intrarea României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen în actualele condiţii de control la frontierele externe ale celor două ţări, a declarat ministrul francez de Externe Laurent Fabius, relatează postul F rance Inter în pagina electronică. În plină polemică asupra difi cul-tăţilor de intergrare a romilor în Franţa, şeful diplomaţiei franceze a făcut totuşi o dis-tincţie între situaţia romilor şi problema unei aderări la spa-ţiul de liberă circulaţie.Decizia cu privire la o eventuală intrare a României şi Bulgariei în cadrul acestui grup de 26 de ţări (22 state membre UE plus Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda) urmează să fi e tranşată la sfârşitul lui 2013, a subliniat Fabuis.În opinia şefului diploma-ţiei franceze, aderarea la Schenghen a acestor două state membre ale Uniunii Europene

din lut şi a fost resimţit în în-treaga Asie de Sud, mai cu sea-mă în ţările vecine India şi Iran.Seismul a condus la apari-ţia unei mici insule pe coasta pakistaneză din Marea Arabiei, după cum au relatat canalul de televiziune local Geo News, Reuters şi AFP.Baluchistan este cea mai vastă provincie din Pakistan,

dar cea mai puţin populată şi cea mai săracă, însă al cărei sol abundă în hidrocarburi şi minereuri. Această provin-cie este teatrul unor violenţe împotriva minorităţii musul-mane şiite, al atacurilor tali-banilor şi ciocnirilor dintre rebelii secesionişti şi Armata de eliberare din Baluchistan cu forţele guvernamentale.

(UE) - vizate de restricţii pe piaţa muncii în UE care vor fi anulate pe 1 ianuarie 2014 - va însemna că imigranţi prove-nind din ţări din afara Uniunii ar putea să pătrundă în mod liber pe teritoriul european, trecând pe teritoriul celor două ţări.„Există o problemă, pentru că trebuie să fi m siguri că Bulgaria şi România vor avea mijloacele de verifi care”, a argumentat Fabius. „Pentru moment, îmi pare că nu sunt îndeplinite condiţiile”, a sub-liniat el. Fabius apreciază că adoptarea unei decizii până la sfârşitul anului privind adera-rea celor două state la Spaţiul Schengen pare, astfel, „foarte difi cilă” în condiţiile actuale, o opinie împărtăşită de imen-sa majoritate a ţărilor din acest spaţiu, este el de părere.„Dacă nu intervine o schim-bare a condiţiilor, nu suntem favorabili” aderării, a adăugat

şeful diplomaţiei franceze.Laurent Fabius a depus un efort să evite atât polemica de-clanşată în cadrul majorităţii afl ate la putere şi a Guvernului francez de politica de desfi in-ţare a taberelor ilegale dusă de ministrul de Interne Manuel Valls, cât şi declaraţiile re-cente ale acestuia cu privire la difi cultăţile de integrare ale romilor.„Coerenţa nu este interzisă”, a spus el, admiţând totodată faptul că taberele ilegale ale romilor ridică „difi cultăţi enorme” - „deoarece există difi cultăţi sociale, pentru că există copii care fură, etc.”, a subliniat el.Şeful diplomaţiei franceze a insistat de asemenea asupra faptului că UE acordă fon-duri României pentru inte-grarea romilor, dar că aceste fonduri nu sunt utilizate, re-cunoscând în acelai timp că acest reproş ar trebui să fi e adresat şi altor ţări.„Sunt eforturi de făcut”, a adăugat Fabius, potrivit că-ruia Bucureştiul ar fi dispus să trimită poliţişti suplimen-tari în Franţa şi care cere ca tinerii hoţi români să nu fi e eliberaţi imediat.

cu aplicarea unei rezoluţii a ONU privind distrugerea arse-nalului chimic sirian, au intrat în ţară la bordul a circa 20 de vehicule de teren.Autorităţile siriene au furnizat la 19 septembrie o listă cu lo-curile de producţie şi stocare a armelor chimice, care urmează să fi e inspectate în termen de

30 de zile, în cadrul unui acord ruso-american ce prevede dez-armarea chimică a Siriei până la mijlocul anului 2014.Este vorba de una dintre cele mai ambiţioase şi periculoa-se operaţiuni de dezarmare încercate vreodată, comen-tează AFP. Astfel de opera-ţiuni au mai fost întreprinse în Irak şi în Libia, însă nici-odată în plin război, adaugă sursa citată, care semnalează că Siria se adânceşte pe zi ce trece într-un confl ict soldat cu peste 110.000 de morţi în 30 de luni.

România 09OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Trei persoane au fost rănite, 61 de autoturisme au fost avariate şi 125 de copaci au fost dobo-râţi de vântul puternic, marţi, în Bucureşti, în zece ore fi ind înregistrate 155 de incidente, informează Inspectoratul pen-tru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti.Purtătorul de cuvânt al ISU Bucureşti, Daniel Vasile, a de-

Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a declarat în prima şedinţă a sesiunii de toamnă, că una dintre prio-rităţile legislative importan-te ale acestei Camere este adoptarea „cel târziu în luna decembrie” a propunerii le-gislative privind revizuirea Constituţiei.„Sesiunea parlamentară din septembrie 2013 se prefi gu-rează a fi o sesiune parlamen-tară extrem de importantă sub aspectul deciziilor politice, în primul rând în plan legisla-tiv”, a spus el.Antonescu a menţionat că în actuala sesiune parlamenta-ră Comisia specială comu-nă a celor două Camere ale Parlamentului referitoare la revizuirea Constituţiei îşi va continua activitatea pentru a elabora, în baza observaţiilor emise de Consiliul Legislativ, forma defi nitivă a propunerii

Ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, a declarat, marţi, că România va trebui să absoarbă aproximativ 2,1 mili-arde de euro pe POS DRU, în 2014, dacă se va aplica regula N+3.„Sunt câteva aspecte care ne dau speranţe că România nu va pierde bani în 2013, dar va trebui să continuăm aceste eforturi, pentru că anul viitor suma este destul de mare. După aplicarea regulii N+3, o sumă de aproximativ 600 de milioane de euro a fost mutată pe 2014, ceea ce face ca suma să se ri-dice undeva la 2,1 miliarde de euro pe POS DRU, sumă ce trebuie cheltuită până la sfârşi-tului anului viitor”, a declarat, într-o conferinţă de presă, mi-nistrul Fondurilor Europene. El a adăugat că suma este „extrem de ridicată” şi „va obliga auto-rităţile române la foarte multe acţiuni de simplifi care şi de schimbare a sistemului.Comisia pentru Dezvoltare Regională a Parlamentului European a votat, la 24 sep-tembrie, în favoarea propunerii Comisiei Europene de aplicare a regulii N+3 pentru România şi Slovacia. Documentul pre-vede că România va mai avea la dispoziţie încă un an pentru a cheltui fondurile europene

clarat că cele 155 de incidente au fost înregistrate între orele 5.00 şi 15.00.Potrivit lui Daniel Vasile, trei persoane au fost rănite după ce au fost lovite de crengi smulse de vânt. Este vorba despre o femeie rănită în timp ce se afl a în zona Piaţa Presei Libere, un bărbat rănit pe Bulevardul Ion Mihalache şi un tânăr de 17 ani

de revizuire a Constituţiei, care, potrivit normelor procedurale constituţionale, va fi transmisă Curţii Constituţionale în vede-rea avizării.„Ulterior, după publicarea în Monitorul Ofi cial, dorim ca propunerea legislativă să intre în dezbaterea Senatului, iar până la fi nele lunii decembrie să o putem adopta şi să o trans-mitem Camerei Deputaţilor”, a spus acesta.Pe de altă parte, el s-a referit şi la diversele observaţii apărute în spaţiul public privind proce-sul de revizuire a Constituţiei, inclusiv cele privind conţinu-tul propriu-zis al primei for-me a propunerii de revizuire a Constituţiei „faţă de care s-a spus că nu corespunde rigorilor, că are o redactare defectuoasă”.„Le răspund acestor critici menţionând că un astfel de pro-iect nu poate mulţumi lumea ştiinţifi că în întregul ei atâta

alocate pentru 2011 si 2012. În cazul aplicării regulii N+3, Bucureştiul va putea cheltui fondurile europene alocate pentru anul 2011 până la 31 decembrie 2014, iar pe cele alocate pentru 2012 până la 31 decembrie 2015.Eugen Teodorovici a precizat că, anul acesta, autorităţile au luat mai multe măsuri pentru a remedia defi cienţele care au dus în trecut la aplicarea unor corecţii financiare de către Comisia Europeană. Printre măsurile luate, ofi cialul a enu-merat modifi carea mecanismu-lui decontării cererilor de plată pentru benefi ciarii privaţi şi publici şi scutirea de penalităţi şi dobânzi în situaţiile în care statul întârzie plăţile către be-nefi ciarii fondurilor europene. Totodadă, timpul de rambur-sare a cererilor de plată a fost redus de la 45 la 20 de zile.Ministrul a subliniat că „POS DRU este programul care a suportat din partea Comisiei Europene corecţiile fi nancia-re cele mai ridicate. Până în prezent corecţiile s-au ridicat la 300 de milioane de euro, din cauza defi cienţelor din siste-mul creat în anii trecuţi, sistem care din păcate a lăsat loc de foarte multe sincope în imple-mentare”, a spus Teodorovici.

Trei persoane au fost rănite, 61 clarat că cele 155 de incidente

Antonescu: Ne propunem ca până la fi nele lunii decembrie să adoptăm

în Senat proiectul de revizuire

Teodorovici: România are de cheltuit 2,1 miliarde de euro pe POS DRU în

2014, sumă extrem de ridicată

care a fost accidentat pe strada Cetatea de Baltă şi transportat la Spitalul Universitar.În cele zece ore, au fost pri-mite sesizări privind 125 de copaci doborâţi de vânt, 61 de maşini avariate şi nouă elemente de acoperiş des-prinse. De asemenea, au fost semnalate opt panouri pu-blicitare doborâte de vânt,

ISU Bucureşti: Trei persoane rănite, 61 de maşini avariate şi 125 de

copaci căzuţi în Capitală, în zece oreşapte acumulări de apă, şase străzi inundate şi trei stâlpi căzuţi.Majoritatea solicitărilor la ISU Bucureşti au fost pentru îndepărtarea copacilor căzuţi pe carosabil, pe autoturisme sau pe locuinţe.Intervenţiile de lungă durată au fost cele pentru scoaterea apei acumulate în subsolu-

rile locuinţelor sau pe caro-sabil, în mai multe zone din Capitală, printre care Şoseaua Antiaeriană, strada Jiului, strada Dumitru Brumărescu, Drumul Între Tarlale şi Bulevardrul Poligrafiei.Capitala şi judeţele Ilfov,

Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa, Brăila, Tulcea şi Constanţa sunt de luni, ora 21.00 până miercuri, la ora 02.00, sub cod portocaliu de ploi, fi ind prognozate preci-pitaţii de până la 80 de litri pe metru pătrat.

timp cât aceasta însăşi nu are o opinie şi o voce unitară. (...) Vom ţine însă cont, în elabora-rea unei propuneri de revizuire a Constituţiei, de observaţiile şi opiniile formulate de acele instituţii publice care au com-petenţe în formularea unui aviz legal”, a dat asigurări preşedin-tele Senatului.Crin Antonescu a subliniat că „modificarea Constituţiei este un obiectiv politic, ex-trem de important pentru USL, dar înainte de orice pentru România”.„Acest proces se va fi naliza atunci când vom identifi ca şi soluţiona legislativ toate pro-blemele pe care le presupune actuala Constituţie şi atunci când prezenţa la un vot, la re-ferendum, legat de Constituţie, să aibă premisa garanţiei că acest vot va avea un sens şi va fi respectat”, a subliniat preşe-dintele Senatului.

Acesta a punctat faptul că, de la deblocarea programului, în februarie 2013, suma absorbită s-a dublat. „De la începutul lu-nii februarie, atunci când CE a reluat plăţile către România şi când suma era de aproximativ 400 de milioane de euro, su-mele s-au dublat ajungând la peste 850 de milioane de euro, la nivelul săptămânii trecute. Rata de absorbţie curentă s-a dublat faţă de sfârşitul anu-lui 2012, la aproape 25% în prezent”, a precizat ministrul Fondurilor Europene.Ofi cialul român şi-a expri-mat speranţa că, până la sfârşitul lunii octombrie, vor fi semnate mai multe con-tracte de fi nanţare.„În lunile iulie şi august au fost lansate o serie de cereri de proiecte în valoare de peste un miliarde de euro. Vrem ca această sumă să se regăsească în contracte de fi nanţare până la fi nalul acestei luni. Vrem ca toate proiectele depuse să fi e evaluate şi semnate contracte de fi nanţare cu acei benefi ci-ari care au obţinut punctajul minim, conform Ghidului be-nefi ciarului”, a precizat Eugen Teodorovici.Totodată, ministrul a spus că cei care vor semna aceste con-tracte vor benefi cia de „reguli

noi de achiziţie publică, o abor-dare mult mai facilă, mult mai transparentă şi mult mai uşor de implementat astfel încât fac-

turile să vină mult mai simplu la decontare”.Referitor la problema TVA, Eugen Teodorovici a promis

că „va fi reglementată în foarte scurt timp”, în prezent exis-tând discuţii în acest sens cu autorităţile de la Bruxelles.

Avem de-a face cu un efect neaşteptat al globalizării. Mor limbile, oameni buni! Ne pie-re graiul! Ce să mai întoarcem vorba în gură: ni se ia piuitul! Închid ochii şi deja văd ca prin vis cum un pitic lingvistic mic-mic, căruia pe frunte îi e scris „ROMÂN”, fuge mâncând pă-mântul, de frică să nu-l prindă acuşica monstrul globalizării şi să-l înfulece cu silabe cu tot... Bătu-l-ar vina, să-l bată, de monstru ce este el! Nu cumva ne temem de glo-balizare cam aşa cum s-au temut muncitorii din fabrici când s-au inventat maşinile electrice?Fireşte, mă sperie gândul că într-o bună zi aş putea scrie articolul de faţă - prin care comunic părerea mea despre lume, Dumneavoastră, citito-rii mei deloc pitici, capabili să descifraţi limba română – iar Dumneavoastră, în loc să-mi trimiteţi aprecieri sau înjură-turi, după cum vă place, v-aţi dovedi incapabili să-l înţele-geţi, din simplul motiv că nu stăpâniţi acest idiom rar. Din păcate, dacă e să judecăm pe linia studiului menţionat anterior, atunci - o tu, destin implacabil - mai devreme sau mai târziu ne va suna şi nouă ceasul. Pardon, nu nouă ci limbii noastre. Dar ce mai contează, de bine ce se spune că ne defi nim ca oameni prin limba maternă?!Păi să nu mă enervez? Uşu-rel! Cum Doamne iartă-mă să accept că aşa, netam-nesam, de prietenoşi şi ospitalieri ce suntem noi românii, în loc să ne perpetuăm întru eternitate, vom fi eliminaţi tocmai pen-tru că suntem fl exibili şi nu ne supărăm dacă ne taie cineva de la cuvânt. Din câte puţin de lapon, japonez şi arab, cu un român pus ca moţ, se naşte omul nou, cetăţeanul uniling-vistic?! De parcă n-am avea şi noi un cuvânt de spus în tot calculul ăsta! Hai să calculăm repejor, până nu ne piticim şi noi limbis-tic (pardon, am vrut să spun lingvistic): dacă pe lume se vorbesc între 6.000 şi 10.000 de limbi, iar ele au dobândit prostul obicei de a sucomba cu regularitate la fi ecare două săptamâni, înseamnă că mor

Pe data de 31 August a acestui an, pentru întâia dată în istoria poporului nostru am sărbăto-rit Ziua Limbii Române, oca-zie festivă confi rmată şi apro-bată prin acte ofi ciale de către Guvernul României. Lipsită de conotaţii politice, religi-oase sau rasiste, limba are enormul merit de a ne aduna pe toţi sub un acoperiş co-mun, oferindu-ne un „acasă” imaginar, oriunde ne-am afl a în lume. Iată că totuşi există un lucru asupra căruia cădem cu toţii de acord, fără duşmă-nii ieftine: vorbim, scriem, socotim şi visăm la unison, româneşte!Mai nou, de când cu globali-zarea, răsar teorii noi despre limba pe care o vom vorbi cu toţii într-un viitor previzibil. Deunăzi mi-a picat în mână un articol în care se afi rma că aşa-zisele limbi-pitice ale planetei - adică cele vorbite de comunităţi mai reduse de-cât 10.000 de persoane - sunt pe cale de dispariţie. Dar noi, în calitate, sau mai bine zis în cantitate de români, n-avem probleme, că doar suntem peste (de) milioane! Nu încă, aş adăuga eu, dar mai bine-mi înghit limba...Concret, la fi ecare două săp-tămâni, se stinge din viaţă una din limbile vorbite pe Pământ. Pentru început doar cele pitice, dar le vine lor rândul şi celorlalte. Cel puţin aşa reiese din calculul statis-tic. Lingvişti sprinteni aleargă cu casetofoanele prin jungle, tundre, taigale şi pampasuri încercând să înregistreze mă-car ultimele cuvinte ale câte unui supravieţuitor purtător de limbă în curs de dispariţie. Să râdem sau să plângem?

“Revăd din nou poiana primei amintiri –Copilul care am fost eu spre mine vine,Vorbeşte rar muşcându-şi buzele subţiri...Îmi placi. Dar eu am să devin mai bun ca tine...”(Nicolae Labiş - Poiana primei amintiri, Lupta cu inerţia)

două limbi pe lună, 24 pe an, 240 în zece ani, 2400 într-un secol, extrapolat sunt 24.000 într-un mileniu. Şi nu orice mileniu, ci mileniul trei, cel pe care abia l-am început şi de care suntem aşa de mândri, pentru că avem multe planuri cu el. Cum 24.000 de limbi nu există pe Terra nici măcar dacă numărăm cu mare bună-voinţă dialectele locale la gră-madă, reiese că în scenariul cel mai optimist, undeva după anul 300 al mileniului prezent se vor termina limbile şi vom rămâne cu una. Din simplul motiv că e limba cea mai răs-pandită pe Pământ, vom vorbi

cu toţii fl uent dialectul man-darin, recunoscut drept limbă ofi cială în China, Taivan şi în alte câteva state asiatice. E adevărat, asta n-am spus-o eu, ci se afi rmă în studii serioase!Vă sperie perspectiva asta sau, mai rău, vă lasă cumva indiferenţi? Sunt mulţi cei care vor zice că puţin le pasă ce limbă se va vorbi în anul 2400 pe Terra, câtă vreme nu vor mai apuca ei înşişi vre-murile acelea. Conform mot-toului: „după mine, potopul”. Dar mai e chiar aşa de mult până atunci? Dacă e să ne luăm după progresul medici-

nei, fi ecare dintre noi va putea trăi până la o sută de ani. Co-piii nepoţilor noştri vor putea fi fără probleme martori ocu-lari ai secolului al patrulea. Să susţinem în continuare că nu ne pasă, sau să începem acum să ne punem întrebări?Chiar aşa să fi e? Să se ajun-gă până acolo încât pasărea născută într-o limbă să nu mai aibă şansa de a muri pe limba ei? Aşa de repede să se miş-te totul, încât să încapă într-o viaţă de om? Să te naşti cu nas vulturesc tip caucazian şi să mori în piele galbenă şi cu ochii migdalaţi? Darwin s-ar cruci de aşa razantă evoluţie!

Chinezii fac deja presiuni asupra partenerilor lor de afa-ceri să renunţe la engleză şi să înveţe limba chineză. Nimic de zis, chiar dacă va fi foarte greu de realizat. Dar şi de-ar fi să se ajungă acolo, una e limba în care negociem şi alta e cea pe care o vorbim acasă. Dacă va fi să uităm vreodată ceva din babilonul lingvistic care ni se învârte prin cap, nu limba natală va fi cea dintâi sacrifi cată.Aceiaşi sau poate alţi cer-cetători lingvişti, la fel de capabili, au făcut o descope-rire stupefiantă: fenomenul lamda. El desemnează o for-mă mai specială de amnezie: persoanele afectate de ea uită limbile vorbite recent dar, în mod suprinzător, vorbesc cu acurateţe întâia limbă pe care au învăţat-o în copilărie. Cum copilăria mea a înfl orit sub soarele concomitent al dia-lectelor ardelenesc şi săsesc, asezonate cu uşoare accen-te maghiare, nu mă miră că întâmpin frecvent probleme când e să caut cuvântul potri-vit în română, franceză, ger-mană, engleză sau spaniolă.Trăind în străinătate, dacă în-tâlnesc întâmplător un român,

alunec instantaneu într-un dialect atroce pe care nu ţin minte să-l fi vorbit decât even-tual la bunici în vacanţele de la ţară.Deşi ştiu încă din cli-pa în care deschid gura că aş face mai bine să tac, din lipsă de exerciţiu emit instantaneu sunete, cuvinte, fraze şi idei ciudate care se revarsă din mine în cascade şi despre care n-aş fi crezut în ruptul capului că-mi sunt proprii. Mă ia gura pe dinainte şi mă ambalez, spun lucruri pe care le ţineam doar pentru mine, întreb fără reţineri detalii intime care în ţară mi-ar fi fost tabu, articu-lez regionalisme pe care nici

nu ştiam că le stăpânesc, cad în limba copiilor, gesticulez exagerat sau destăinui drame ale unei presupuse însingurări care, vezi Doamne, mi-ar da târcoale. Într-un cuvânt, ofer un spectacol uluitor. Toate as-tea doar ca să mă fac mai inte-resantă şi ca să menţin trează atenţia interlocutorului? Dar atunci aş şti şi eu!De ce, în faţa unui om pe care nu l-am văzut în viaţa mea dar care se întâmplă să-mi înţe-leagă limba, nu perorez decât în sofi sticata limbă academică pe care am stăpânit-o cândva? Doar pentru că întâmplarea mi l-a scos în cale într-o ţară străină? Să fi e chiar aşa de importanţi primii şapte ani de acasă încât să nu mai pot vor-bi decât ţărăneşte? Sau poate doar am îmbătrânit eu mai re-pede decât mă aşteptam, atin-să de un Alzheimer prematur? În paranteză fi e spus, dacă vreau să mă dau mare, pot căuta în manualele de mate-matică de liceu, cum se scrie lamda într-o singură literă grecească. Dar câţi dintre ci-titori vor mai şti cum se citeş-te? Apare evident că, în cazul limbii grece antice, au trecut mai mult decât cele două săp-

tămâni reglementare necesare dispariţiei unei limbi pe cale de uitare... Nu-mi mai amin-tesc „hieroglifa” pentru lamda şi asta mi se întâmplă tocmai din cauză că sufăr de sindro-mul care-i poartă numele.Bănuiala mea e că, în aseme-nea situaţii, limba nu e altceva decât un robinet care deschide cutia Pandorrei. Odată cu ea se trezesc sentimente amorţi-te, amintiri intime şi senzaţii cărora le ducem dorul. Aşa că să mă scutească oa-menii de ştiinţă care o pri-vesc izolat, ca pe un obiect de studiu şi care îndrăznesc să afi rme cu toată seriozitatea că limba natală ar fi perfect in-terşanjabilă cu altele la fel de bune. Nu zic că n-ar fi bune şi frumoase şi altele, dar dacă nu sună şi înăuntru, la nimic nu le-a folosit. Rămân acolo pe post de instrumente de comu-nicare.Atât!Noroc că trauma lamda afec-tează numai indivizi şi nu şi naţiuni întregi. Ce ne-am face dacă, la nivel de popor, nu ne-am mai aminti decât binecu-noscutele parole dacice, de tip barză, varză, viezure, brad?! Să ne ferească Zamolxe! Pri-vit din perspectiva asta, nu strică să stăpâneşti cât mai bine şi limbi străine care te îmbogăţesc spiritual şi dau culoare fondului pe care îl porţi ca bază. Cu condiţia să nu se confunde între ele. Eter-nul confl ict dintre fond şi for-mă, formulat de data asta într-o manieră mai originală: în fond, fi ecare dintre noi ştie pe ce limbă visează sau calculea-ză mental, dar viaţa între stră-ini e şi ea o formă de asimilare lingvistică. Până la un punct, ori vrem ori nu vrem. Nu de-geaba se zice că ne îmbogăţim cu încă o personalitate la fi eca-re limbă vorbită. Totul e să nu alunecăm în paranoia de atâta dedublare şi să uităm cu care din ele ne identifi căm. Haideţi aşadar să nu intrăm în panică. Omenirea are mult prea multă imaginaţie pentru a se reduce în viitor la un sin-gur limbaj de comunicare. O probă a imaginaţiei ei debor-dante e însuşi faptul că nişte cercetători şi-au putut închi-pui o aşa ghiduşă teorie. Sau poate că au vrut doar să ne îndemne în maniera lor seacă să ne păzim limba şi s-avem grijă să nu ne-o muşcăm...

Opinii10Avem de-a face cu un efect

OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

cu toţii fl uent dialectul man- Chinezii fac deja presiuni nu ştiam că le stăpânesc, cad

Sărbătoare Limbii Române şi trauma... lambda

Gabriela Căluţiu SonnenbergBenissa - Spania

Vorbe de duh şi de luare-aminte (V)

GEORGE BACOVIA (Partea a III-a)

„Acarul Păun”În multe situaţii o persoa-

nă nevinovată ajunge să plă-tească pentru o faptă pe care nu a comis-o. Acarul Ion Păun nu este un personaj de fi cţiune po-pulară sau literară. Iată poves-tea, bine documentată, relatată cu farmec de Costin Tuchilă pe blogul „Liber să spun”:

„Expresia «acarul Păun» este binecunoscută, folosită frecvent cu sensul de „ţap ispă-şitor”, în contextul în care ade-văraţii vinovaţi pentru o faptă gravă scapă nepedepsiţi sau cu pedepse minime, în schimb este pedepsită sever fi e o persoană nevinovată, fi e una care are o vină mai mică. I se asociază şi alt context semantic – aproape subînţeles: neavând relaţii sau vreo funcţie importantă, respec-tivul trage ponoasele pentru ceilalţi, uneori în mod dramatic.

Puţini mai ştiu astăzi pro-

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

venienţa exactă a expresiei, complexul de factori care au făcut-o să intre în vocabularul curent al limbii române de pes-te opt decenii. Mulţi bănuiesc o întâmplare legată de calea ferată, ceea ce este real, dar detaliile rămân obscure.

«Acarul Păun» nu e o legendă, este chiar numele lu-crătorului feroviar implicat în cumplitul accident din 2 iulie 1923, din gara Vintileanca (astăzi Săhăteni), în apropie-re de Mizil. A fost una dintre catastrofele din istoria Căilor Ferate Române, datorată unui lanţ de erori umane dar şi stării proaste a infrastructurii ferovi-are din acei ani, pe care presa o semnala. Lingvistic vorbind, rolul presei în lansarea expre-siei a fost, se pare, substan-ţial, pentru că, după sinistra ciocnire din staţia Vintileanca, apăreau atunci, o dată în plus, problemele tehnice ale căilor de rulare şi mai ales ale insta-laţiilor aferente.

Omul se numea Ion Păun, era din comuna Jugureni (P rahova) şi lucra ca acar în staţia Vintileanca. În ziua de 2 iulie 1923 era în servi-ciu la cabina nr. 1 (intrarea în staţie dinspre Mizil) şi a

fost găsit principalul vinovat de accidentul în care au murit 75 de oameni, iar peste 200 au fost răniţi, mulţi dintre ei, grav. Condamnat la ani grei de închisoare, a fost eliberat în 1934 şi a murit, în vârstă de 54 de ani, la puţin timp după ce a ieşit din puşcărie. Din derularea faptelor se poate ob-serva că acarul a avut partea lui de vină, numai că nu era singurul vinovat şi nu numai el trebuia să primească pedeapsa cu închisoarea. Dar el a fost până la urmă „ţapul ispăşi-tor”, fi ind cel mai umil dintre toţi şi, în ciuda scandalului de presă, motivat de altfel, şi a pledoariei avocatului, a în-casat o pedeapsă drastică.” (Puteţi citi continuarea pe http://libersaspun.3netmedia.ro/ cultura/acarul-paun/)

Şi Costin Tuchilă conchi-de: „Scandalul a fost unul de proporţii. Numărul de morţi şi răniţi era într-adevăr foarte mare iar împrejurările în care

s-a produs catastrofa, aproa-pe neverosimile. Confi rmarea arestării acarului Ion Păun, omul cel mai căutat, a venit de la Tribunalul Buzău în 9 august 1923. În pledoaria sa din 23 august 1923, avocatul acarului a demonstrat cu acte că sărmanul lucrător făcuse demersurile necesare pentru înlocuirea macazului defect: un raport către superiori prin care arăta că acest macaz de la cabina nr. 1 prezintă grad ridicat de uzură şi se poate oricând bloca. Nu-l ascultase însă nimeni, pe cine interesa raportul unui biet acar dintr-o biată gară de sat… A fost însă sufi cient pentru ca presa să explodeze şi să ceară achita-rea nefericitului. Zadarnic. El a fost cel condamnat, în timp ce şeful gării şi impiegatul au scăpat doar cu destituirea. Cât despre mecanicul Pacifi cului, arestat în grabă, în primul mo-ment, dar nevinovat şi desigur eliberat, ne putem imagina

prin ce frământări a trecut. Pentru că întotdeauna un ase-menea om, primul care înţele-ge cum s-a produs carnagiul când coboara de pe locomoti-vă, alături de fochist, îşi poate pune problema dacă nu cumva mai era ceva de făcut, dacă nu putea evita, printr-o minune, dezastrul, fi e şi cu o şansă de unu la mie.”„A descoperit America”

Folosim această expresie când dorim să spunem că s-a realizat un lucru remarcabil, cu totul neobişnuit. Expresia se referă, desigur, la marea desco-perire a lui Cristofor Columb, în 1493, cu consecinţe enorme pentru Coroana Spaniei care va deveni una din marile puteri maritime ale secolului al XVI-lea, alături de Portugalia şi, ul-terior, de Olanda.

Expresia însă se foloseşte astăzimai mult cu intenţie iro-nică, la forma negativă: „N-a descoperit (el) America!”. Ne referim, astfel, la persoana care

nu este nici pe departe străluci-tă, care, chiar dacă s-a străduit, nu a reuşit să obţină un rezultat pentru care să merite admira-ţia şi recunoaşterea celor din jurul ei. În Amintiri din copi-lărie şi adolescenţă, Garabet Ibrăileanu spune: „Cugetările erau relative la Dumnezeu, la materie, la spirit, la socialism, la amor, la prietenie etc. De obicei descopeream America, căci spuneam lucruri spuse de mult de alţii, dar eu le spuneam de la mine, nu le citisem încă aiurea şi acesta e un merit oare-care. Era în aceste cugetări pă-trundere şi logică. Pentru vârsta de 18 ani însemnau ceva.”„A se duce pe Apa Sâmbetei”

O veche credinţă spune că Sâmbăta era un râu ale cărui ape se vărsau în Infern. Întrea-ga săptămână apele clocoteau, doar sâmbăta, de unde şi nu-mele, acestea se domoleau şi râul putea fi trecut.

În limba noastră, când ceva „se duce pe apa Sâmbetei” înseamnă că s-a pierdut sau s-a distrus iremediabil. Zice Creangă, în Ivan Turbincă: „De-acum du-te pe apa sâmbetei! Şi să ieşi din ra-clă când te-a scoate bunica din groapă.”

„Mişcarea literară”, săptămânal condus de Liviu Rebreanu, pu-blică un articol de Adrian Maniu, în care considera creaţia bacovi-ană „o poezie nouă, frământată din personalitate şi deznădejde, lipsită de zgura oricăror ambi-ţii şi deşertăciuni”. Societatea Scriitorilor Români acordă lui G. Bacovia primul său premiu de 10.000 lei, cu care îşi va edi-ta culegerea „Scântei galbene”, la tipografi a „Minerva”.În anul 1926 „Ateneul cultural“, scos la Bacău în anul 1925, îm-preună cu fostul său coleg de şcoală Grigore Tăbăcaru, revistă care va apărea până în anul 1928, îi va publica poeziile „Nervi de primăvară”, „ Poveste”, „Scântei galbene”, „Umbra” şi poemele în proză „Când cad frunzele”, „Nuvela din trecut”, „Cântec târziu”. În această perioadă, George Bacovia este profesor de desen şi caligrafi e la Şcoala nor-mală de băieţi din Bacău. Agatha Grigorescu editează pe cheltuia-la ei, la tipografi a „ Lupta“ din Bucureşti, volumul de poeme în proză reunite sub titlul „Bucăţi de noapte”, volum ce va atrage atenţia lui P erpessicius care se va exprima sincer, de două ori pe marginea lui. „Ironie, simbol, ecouri enigmatice, un amestec bizar de atitudine, melodrama şi pantomimă şi, mai presus de toate, o artă a poeziei, o cizela-re a frazei şi periodului, atâtea însuşiri care fac din Bucăţi de noapte, în ciuda proporţiilor li-liputane, o realitate fundamen-tală”. Referindu-se la volumul „Scântei galbene” Perpessicius

Puşa Roth - Bucureşti

Educaţie şi cultură 11nu este nici pe departe străluci-

OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

notează că simplitatea cu care „Bacovia sugerează un peisa-giu, o dezvoltare sufl etească, o nevroză, o senzaţie geologică, misterioasă prin însăşi depis-tarea ei, ne dă măsura acestui mare artist ”.(Opere, 2, p. 196). În „Viaţa lite-rară” (an. II, nr. 53) apare inter-viul „De vorbă cu G. Bacovia”, acordat lui I. Valerian.La data de 28 iunie 1928, G. Bacovia se căsătoreş-te, la Bucureşti, cu Agatha Grigorescu. În prima lună după căsătorie locuiesc în casa fra-telui său, Constantin, afl ată în Cotroceni, după care se mută într-o mansardă mobilată. Ne-mulţumit de situaţia în care se afl au dar şi pentru faptul că Liviu Rebreanu, în ciuda eforturilor depuse, nu i-a putut obţine decât un post de copist clasa a III-a la Ministerul Artelor, în direcţia condusă de Ion Minulescu, îi provoacă o nouă criză de nervi şi este internat în clinica docto-rului Marinescu. Referindu-se la poezia lui George Bacovia în volumul „Opere şi autori” (Edi-tura Ancora, Bucureşti), criticul Pompiliu Constantinescu, o ca-racterizează astfel: „O gangre-nă a universului îi otrăveşte şi-i roade fi inţa, o solitudine mania-cală îl împinge la un solilocviu pe muche de cuţit, între lucidi-tate şi demenţă; ca şi pe marii romantici, amorul şi moartea îl obsedează, dar fără patetism retoric, fără elanuri zgomotoase spre fericire şi fără fi losofare grandilocventă (…). Eul bacovi-an răsuceşte un tragic, obsedant scâncet… materia în dezagre-gare are un fel de conştiinţă de sine, vizibilă în însuşi propriul ei proces de dezatomizare“.În luna iunie a anului 1929, G. St. Cazacu editează, împreu-nă cu G. Bacovia, stabilit la Bucureşti, revista „Orizonturi noi” (seria a II-a), unde va pu-

blica câteva pagini de proză, „Cântec târziu”, poezia „Cu voi…”, sub titlul „Vobiscum”, un medalion Macedonski („Un poet al frumosului”), precum şi o recenzie despre versurile lui G. St. Cazacu, reeditată ulterior drept prefaţă la volumul aces-tuia, intitulat „Calea Sângelui”. În „Revista scriitoarelor şi scri-itorilor români“ (nr. 3, din luna martie), Mihail Sebastian sus-ţinea că lirica lui G. Bacovia e „singura dramă sinceră pe care poezia noastră, de la Eminescu încoace, o cuprinde”. La reco-mandarea lui Eugen Lovinescu, care-l invitase pe poet la cena-clul său, însă fără succes, Editura „ Ancora” tipăreşte într-un singur volum, „Plumb” (ediţia a III-a) şi „ Scântei galbene” (ediţia a II-a), cu un tiraj de 300 exemplare. „Curentul“ publică în patru foiletoane, „Cântec târziu”. În cuvântul introductiv, Cezar P etrescu îl situează pe G. Bacovia în imediata apropie-re a lui Tudor Arghezi. Graţie eforturilor lui Liviu Rebreanu, Bacovia e numit în postul de referent la Direcţia Cultura Poporului, de curând înfi inţată în Ministerul Artelor.Editura revistei „Orizonturi noi” tipăreşte volumul „Cu voi…” într-un tiraj de 3000 exemplare. Volumul a aşteptat doi ani de zile pentru a fi publicat la Editu-ra „Cartea Românească. Poetul citeşte versuri la o sezătoare a Ateneului „Nicolae Iorga”, iar Eugen Jebeleanu, care se afl a printre ascultatori, avea să scrie în „Rampa” din 31 decembrie 1931 articolul „Bacovia, cântăreţ pro-letar”, fi ind profund impresionat de creaţia „acestui om mărunt cu vocea vaiet şi ochii abisuri“.Anul următor,1932, Societatea Scriitorilor Români îi stabi-leşte o pensie lunară de 1000 lei, majorată în anul 1940 la 2000 lei lunar. În 1933 Agatha

Grigorescu construieşte la Bucureşti, pe terenul propriu, locuinţa familiei, care a devenit mai târziu muzeu memorial. În 1934, Paul Zarifopol îi propune publicarea unei antologii liri-ce la Editura Fundaţiei pentru literatură şi artă. Volumul apa-re sub titlul „Poezii”, îngrijit şi prefaţat de Adrian Maniu. Alături de Tudor Arghezi, este distins cu premiul naţional de poezie. Ş erban Cioculescu pu-blică în „Adevărul” din 23 apri-lie (p. 1–2) o cronică referitoare la volumul „Poezii”: „Poetul Plumbului a fost primul emiţă-tor al unui sufl et autentic, pe o singură coardă, cu vibraţii adân-ci şi joase, strecurate în versurile poeţilor tineri de după război”.În anul 1936 apare volumul „Comedii în fond”, în colecţia „Biblioteca pentru toţi” (Editura „Alcalay”, Bucureşti). Anul următor, 1937, Bacovia este prezent cu poezia „ Lacustră” în antologia „Poezia românească de la origine până în zilele noas-tre (1673-1937)” de Gh. Cardas, aparută la Institutul de arte grafi -ce „Tiparul universitar”.În articolul „G. Bacovia”apărut în 1938 şi reluat în „Pagini de critică literară”, Editura Funda-ţiei pentru literatură şi artă, B., 1938, p. 42-45, Vladimir Stre-inu făcea referire la volumul „C omedii în fond”: „Umani-tatea gânditoare se anulează la acest poet în simple acte de adaptare, ca în ordinea vege-tală sau, cel mai adesea, ca în fenomene de geotropism ale universului inert. Drumul său pleacă din conştiinţă şi, trecând prin organic, pătrunde adânc în anorganic, a cărui viaţă dreaptă o trăieşte. Direcţia coborâtoare către primordialitate îl obligă să încalce limita exterioară a pră-buşirii sufl eteşti”. În „Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941),

de George Călinescu, poezia lui G. Bacovia este considerată ca un document al „manierismu-lui patetic”. Editura Fundaţiilor pentru literatură încheie un con-tract cu G. Bacovia, în 1942, în vederea tipăririi unui volum de „Opere” în colecţia ediţii-lor defi nitive. G. Bacovia este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului, în anul 1945. Anul următor este numit consilier la Ministerul Artelor, care îi conferă premiul pentru poezie. Tot acum apare volumul „Stanţe burgheze”. În 1947, postul pe care îl ocupă poetul la Ministerul Artelor este desfi inţat. Urmează o perioadă difi cilă, 1948–1954, pentru că poezia lui cade în dizgraţie, iar el este considerat „decadent“. Totuşi, în anul 1955 Consiliul de Miniştri îi acordă o pensie de onoare de 2000 lei lunar.În anul1956, A. E. Baconsky pu-blică un studiu în două numere din revista „Steaua“, de fapt o pledoarie pentru „valorificarea deplină a liricii bacovie-ne”, publicându-i-se poezi-ile „Cogisto” şi „În iarnă”. În preajma celui de-al doilea

„În toamna violetă, compozitori celebri / Au aranjat un vast con-cert... / Pe galbene alei, poeţii trişti declamă lungi poeme - / E-o toamnă, ca întotdeauna, când totul geme, / Frumos, şi inert.

Pe străzi elegante, ca o părere, / Femeia modernă a trecut, şi revine: / Tot haosul e-o veselie de eter.

Şi, dacă se zguduie oraşul, / Şi creierul rămâne pierdut; / Şi, dacă munca trosneşte din braţe, din piatră, din fi er, - / Mulţimea anonimă se va avea în vedere / Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer.

Parfum... incendiu violet, şi becurile-aprinse, / Amurgul licăreşte pe-oraşul de vitrine - / Pierdut, mă duc şi eu, cu braţele învinse, / Plângând, / Şi fredonând, / Gândindu-mă la mine”.

Congres al U niunii Scriitorilor îi apare volumul „Poezii”, pre-faţat de Eugen J ebeleanu. În luna septembrie i se decernează Ordinul Muncii clasa I. Revis-ta „ Contemporanul” şi ziarul „R omânia liberă” publică arti-cole omagiale consacrate poetu-lui. În „Flacara” din 1 noiembrie acordă un interviu lui Cicerone Theodorescu. Revista „Muzica” îi dedică un număr cuprinzând un grupaj de lieduri pe versurile sale. La 14 decembrie e sărbă-torit la Casa scriitorilor „ Mihail Sadoveanu” în prezenţa lui T udor Arghezi.În numărul 1 din ianuarie 1957 „Viaţa românească îi publică po-ezia „Doina”, iar „Viaţa studen-ţească” piesa „De-aş fi artist”. Bolnav fi ind, poetul alcătuieşte sumarul unei noi editii, mai ample, „Poezii”, însă volumul va apărea postum, prefaţat de Eugen Jebeleanu. În dimineaţa zilei de 22 mai 1957, George Bacovia părăşeşte această lume, lăsând în urmă o operă singulară prin tematica abordată.Voi încheia biografi a marelui poet simbolist cu poezia „Note de toamnă”:

Istorie12 OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Un aspect foarte puţin cu-noscut şi cercetat al trecutu-lui nostru l-a constituit scurta existenţă a Republicii Bănăţene, apărută la sfârşitul primului război mondial, în momentul dezmembrării Imperiului austro-ungar. Is-toriografi a ulterioară fi e a ig-norat complet subiectul, fi e, când l-a amintit, l-a prezen-tat în culori defavorabile. De aceea, lămurirea apariţiei şi a existenţei acestei re-publici în perioada foarte tulbure a anilor 1918-1919 este o problemă difi cilă. Vom încerca să o facem pe baza puţinelor date deţinute, încercând să evităm cât mai mult aprecierile altor istorici, făcute din motive lesne de înţeles. Cu cât este cunoscut mai bine adevărul, cu atât va fi ulterior mai greu de combătut.

Prima problemă: de ce a fost proclamată o republică într-o regiune fără tradiţie în acest sens până atunci? Răspunsul trebuie căutat în amploarea pe care o luase la sfârşitul războiului mişcarea social-democrată bănăţeană, bazată pe existenţa unui pro-letariat destul de numeros în oraşele regiunii, pe atunci puternic dezvoltată indus-trial. Din 1905, Partidul Social Democrat din Ungaria avea şi o secţie românească, însă aceasta era destul de slabă. Cea mai puternică organizaţie social-democrată bănăţeană era cea maghiaro-germană, condusă de avoca-tul dr. Otto Roth. (1) Acesta era considerat, chiar în pag-inile aceleiaşi lucrări, fi e evreu, fi e german, (2) însă acţiunile sale aveau să fi e de multe ori mai apropi-ate de interesele ungurilor decât de cele ale germanilor bănăţeni, cu care a fost une-

Un aspect foarte puţin cu-

Republica Bănăţeană Republica Bănăţeană Republica Bănăţeană

Clarifi carea unui conceptClarifi carea unui conceptClarifi carea unui conceptori chiar în dezacord. Social-democraţii au organizat o se-rie de manifestaţii de stradă în Timişoara, cu orientare antiguvernamentală, la 20, 26, 27 şi 28 octombrie 1918. La ultima dintre acestea, Otto Roth a cerut bănăţenilor să-şi ia soarta în propriile mâini, iar P.S.D. din Timişoara să ducă tratative directe cu A ntanta. El făcea parte din conducerea P.S.D. din Ungaria, fi ind în contact per-manent cu Consiliul Naţional Maghiar şi cu guvernul insti-tuit de acesta la Budapesta. În contextul apropierii trupe-lor Antantei, el a acţionat, cu acordul social-democraţilor de la Budapesta, în vederea declarării Banatului drept provincie autonomă în cadrul Ungariei.De ce a fost proclamată Republica Bănăţeană la

31 octombrie 1918? Cu o zi înainte, Roth a participat la o întâlnire cu conduc-erea P.S.D. din Ungaria la Budapesta. La aceeaşi întâlnire a fost prezent şi locotenent-colonelul Albert Bartha, şeful statului major al comandamentului militar din Timişoara. Reveniţi seara la Timişoara, ei s-au întâl-nit cu conducătorii maghi-ari din oraş, cu prefectul oraşului şi cu conducerea organizaţiei locale a P.S.D. Acolo s-a decis proclamarea a doua zi a republicii au-tonome bănăţene, condusă de un organ democratic in-titulat “Sfatul poporului”. Din acesta urmau să facă parte reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor şi ai tuturor păturilor sociale bănăţene. Acest organism urma să reprezinte Banatul pe lângă Antantă, în momentul în care trupele ei ar fi pătruns pe teri-toriul regiunii.

În noaptea de 30-31 oc-tombrie 1918, la Budapesta a avut loc “revoluţia cri-zantemelor”, în urma căreia puterea a fost preluată de Consiliul Naţional Maghiar. În dimineaţa de 31 octom-brie, conducătorul comi-tatului Timiş, primcomitele Kőrösy, a primit o telegramă din partea acestuia, care cerea ca administraţia locală să îi recunoască autori-tatea. În vederea înfi inţării Consiliului Naţional lo-cal, primcomitele a convo-cat o întrunire la primărie la ora 10, la care au luat parte şi social-democratul Otto Roth, şi liderul local al Partidului Radical (guverna-mental), dr. Jakobi Kálmán. Aceştia au hotărât convo-carea la ora 16 a consiliului orăşenesc, în vederea con-stituirii Consiliului Naţional Maghiar local. Tot la ora 10 a început demonstraţia mun-citorimii social-democrate, preponderent maghiaro-germană, din Timişoara. În piaţa primăriei, Otto Roth a anunţat participanţilor răsturnarea vechiului gu-vern de la Budapesta şi sfârşitul războiului mondial, declarând că se ataşează politicii noului guvern maghiar, condus de contele Károlyi. Tot atunci, el a proc-lamat înfi inţarea Republicii Bănăţene. După terminarea manifestaţiei, Roth s-a depla-sat la Cazinoul militar, situat în aceeaşi piaţă a oraşului, pentru a anunţa proclamarea republicii ofi ţerilor austro-ungari afl aţi acolo.Generalul Hordt, comandan-tul garnizoanei şi al corpului de armată austro-ungar din Timişoara, a anunţat întrun-irea tuturor ofi ţerilor la ora 11 în sala mare a Cazinoului militar pentru a li se face comunicări importante. La acea adunare, el a citit tel-egrama împăratului Carol, prin care era recunoscută prăbuşirea monarhiei du-aliste şi li se dădea tu-turor militarilor dezlegarea de jurământul depus faţă de aceasta. Fiecare popor era îndemnat să-şi consti-tuie câte un comitet naţional, conform propriilor aspiraţii. În continuare, Otto Roth le-a anunţat proclamarea Republicii Bănăţene. A rep-licat căpitanul Aurel Cosma, preşedintele organizaţiei c o m i t a t e n s e T i m i ş a

Partidului Naţional Român. El a cerut ca românii să îşi ia în mâini propria lor soartă, somându-i pe ofi ţerii de naţionalitate română să îl ur-meze şi încheind cu “Trăiască România Mare!” (3). În consecinţă, ofi ţerii români au părăsit Cazinoul militar, deplasându-se în sala mică a restaurantului “Kronprinz” din apropiere. Acolo au con-stituit Consiliul Naţional Militar Român, primul de pe teritoriul Banatului şi Transilvaniei. Ei au adoptat şi o proclamaţie, declarând că se subordonează Marelui Sfat Naţional Român, dar că vor contribui la păstrarea or-dinii şi a liniştii interne. Tot atunci s-au constituit consili-ile german şi sârbesc.În acest timp, în sala de şedinţe a primăriei era con-stituit Sfatul poporului, care i-a desemnat pe lt.-col. Bar-tha drept comisar militar, iar pe Otto Roth comisar civil al Banatului. La ora 13, din balconul primăriei, aceştia au comunicat populaţiei Timişoarei hotărârile lu-ate. S-a ţinut apoi o adunare a consiliului municipal, în care s-a hotărât ca Sfatul poporului să fi e subordonat Consiliului Naţional Maghiar din Budapesta.La 9 noiembrie, Bartha va fi numit în funcţia de co-misar al guvernului maghiar pentru Banat, în urma noii deplasări acolo a lui Roth. Cei doi comisari ai Sfatului poporului au preluat conduc-erea militară şi civilă întâi a Timişoarei, apoi a întregului Banat. Lt. col. Bartha a prel-uat comandamentul garnizo-anei de la generalul Hordt, iar Roth administra pro-vincia din sediul primăriei Timişoarei. Chiar în 31 oc-tombrie l-a convocat acolo şi pe Aurel Cosma, căruia Roth şi Bartha i-au cerut sprijinul ca şi românii să se alăture Sfatului poporului. Cosma le-a făcut cunoscută amintita rezoluţie a ofi ţerilor români. Bartha i-a solicitat cooper-area în interesul asigurării aprovizionării cu alimente şi cu cele necesare pentru menţinerea ordinii publice şi apărării avutului public şi particular. Cosma a răspuns că, deşi românii aveau alte aspiraţii naţionale, vor co-labora la menţinerea ordinii şi liniştii publice. (4)Aprovizionarea cu alimente a Timişoarei era făcută cu sprijinul satelor din preajmă, dintre care multe aveau şi populaţie românească. Ati-tudinea acesteia era destul de nesigură, ea fi ind, ca şi restul populaţiei Banatului, extrem de derutată de evenimentele produse la fi nalul războiului şi îndemnată de conducătorii

Prima problemă: de ce a 31 octombrie 1918? Cu o

săi militari şi politici să se orienteze către România vecină. Tot la 31 octombrie a avut loc la Lugoj o adunare a muncitorilor şi soldaţilor, care a respins Republica Bănăţeană. Organizato-rul acesteia a fost ardeleanul Valeriu Branişte, proaspăt eliberat din închisoare, unde ajunsese sub acuzaţia de spi-onaj în favoarea României. În consecinţă, conducerea noii Republici a declarat star-ea de asediu prin ordinul din 4 noiembrie adresat celor trei comitate bănăţene. Cu asigu-rarea ordinii şi liniştii repub-licane a fost însărcinat liderul sindical Koloman Müller, măsura fi ind îndreptată îm-potriva consiliilor şi diferite-lor gărzi naţionale. (5)O demonstraţie a românilor a avut loc la Timişoara chiar în seara de 31 octombrie, cu participarea ţăranilor din vecinătate şi a unor locuitori din cartierele Fabric, Maiere şi Mehala. Aceasta a fost rep-lica faţă de crearea gărzii re-publicane după modelul celei de la Budapesta, formată din locuitori unguri şi din soldaţi întorşi de pe front. La ora 17, Aurel Cosma a convo-cat o nouă întrunire a mem-brilor Consiliului Militar Român în sala restaurantu-lui “ Kronprinz”. El a propus transformarea Consiliului Militar în Consiliu Naţional Român, care să îşi extindă autoritatea şi asupra civililor. Au fost prin urmare cooptaţi în conducere civili precum avocaţii Pompiliu Ciobanu, Ion Doboşan şi Gheorghe Adam, protopopul Ion Oprea sau comerciantul Dimitrie Blaj. S-a hotărât şi crearea gărzilor naţionale româneşti în toate localităţile. Atât Consiliul Naţional Român, cât şi gărzile nou create, vor colabora cu cele similare ale germanilor, sârbilor şi maghi-arilor pentru menţinerea or-dinii şi a pazei avutului pub-lic şi personal. (6)În alte localităţi industri-ale bănăţene, unde pon-derea populaţiei o deţineau germanii ş i maghiar i i , proclamarea Republicii Bănăţene a fost întâmpinată cu bucurie. În cazul Reşiţei, aceasta s-a întâmplat la 1 noiembrie 1918: de pe bal-conul Casei Markovsky, conducătorii muncitorilor social-democraţi au anunţat populaţiei adunate în piaţă că războiul a luat sfârşit, Imperiul austro-ungar s-a prăbuşit şi a fost instaurată republica. (7) Proclamarea Republicii Bănăţene, con-form unui martor ocular, a fost primită la Reşiţa “cu cel mai mare entuziasm.” (8) În consecinţă, au fost înfi inţate Consiliul Naţional şi o gardă

menită să menţină ordinea publică şi protecţia localităţii în faţa pericolului de jaf, întrucât vechea poliţie şi jandarmerie dispăruseră.În mine le ş i f ab r i c i l e bănăţene a fost introdusă ziua de lucru de opt ore. Pe când în diversele localităţi se creau Consilii Naţionale şi gărzi naţionale înarmate ale etni-ilor bănăţene, în oraşe şi în localităţile industriale au fost create Consilii muncitoreşti şi gărzi muncitoreşti. Această măsură luată de conducerea Republicii Bănăţene a fost pusă în aplicare de Koloman Müller şi Traian Novac, membri liberali de stânga ai Sfatului poporului de la Timişoara. Însă, fără a se sfătui cu conducătorii ger-mani şi români ai mişcării munc i to re ş t i d in zona montanistică bănăţeană, Otto Roth l-a numit pe muncitorul maghiar reşiţean Szabó Lajos drept locţiitor al comisarului guvernamental pentru regiu-nea St.E.G.-ului. (9)Pe când în satele româneşti şi sârbeşti au fost destituiţi primarii şi notarii unguri, în localităţile industriale Reşiţa şi Steierdorf - Anina a d m i n i s t r a ţ i a a r ă m a s neschimbată, ea conlucrând cu Consiliile naţionale şi cu Consiliile muncitoreşti. (10) Starea de confuzie existentă atunci în Banat era amplifi cată de existenţa în re-giune a mai multor etnii, pe care conducătorii lor le ori-entau în direcţii diferite. Pe când conducătorii românilor, sârbilor şi ungurilor îşi în-demnau concetăţenii să se ori-enteze către unirea Banatului cu statele respective, cu care acesta se învecinează, iar conducerea Republicii Bănăţene se străduia să menţină o unitate dincolo de apartenenţa etnică a locui-torilor, cel mai bine poate fi urmărită starea de confuzie în cazul populaţiei germane, care era singura naţionalitate importantă fără un stat de aceeaşi origine în vecinătate. De aceea, tendinţele din sânul ei au îmbrăcat formele cele mai diverse.Consiliul Militar Şvăbesc a fost înfi inţat tot la 31 octom-brie 1918, sub conducerea colonelului Adalbert Fuchs. La 3 noiembrie a avut loc la Timişoara o adunare a şvabilor, în vederea alegerii Consiliului Naţional. Au par-ticipat intelectuali, meseriaşi, comercianţi şi ţărani, mun-citorii fi ind orientaţi către social-democraţie. Adunarea, condusă de avocatul Gaspar Muth, a ales reprezentanţi în Sfatul poporului. Prel-a t u l F r a n z B l a s k o v i t z s-a pronunţat în favoarea menţinerii Banatului în

Istorie 13OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

componenţa Ungariei, cu respectarea libertăţii cul-turale pentru naţionalităţile sale. În primele zile ale lu-nii noiembrie au fost create Consilii Naţionale Şvăbeşti în localităţile bănăţene. (11)În rândurile germanilor în-cepeau să se profi leze mai multe tendinţe. Unii fruntaşi, precum Josef Striegl, Rudolf Brandsch şi Johann Rösser, acceptau ideea unei aprop-ieri de români, pe când alţii, ca Gaspar Muth sau Franz Blaskovitz, erau favora-bili Republicii Bănăţene. Ei sperau, în acord cu ministrul naţionalităţilor din guver-nul de la Budapesta, Jászi Oszkár, că Ungaria se va transforma într-un stat can-tonal federativ, după modelul unei “Elveţii Danubiene”. (12) La 8 decembrie 1918, la Timişoara a avut loc o mare întrunire a germanilor, participând reprezentanţi ai 138 de Consilii Naţionale Şvăbeşti din întregul Banat. Cu acea ocazie a fost adoptat “ Manifestul şvăbesc”, care cerea ca Banatul să nu fi e divizat de către Conferinţa de pace, să i se acorde o “autonomie suverană”, iar apartenenţa sa viitoare să fi e hotărâtă printr-un plebiscit. De asemenea, erau cerute drepturi de ordin naţional şi cultural. (13)După adunarea românilor de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, o parte a şvabilor au adoptat o atitudine favorabilă acestora. Este vorba, pe lângă Brandsch şi Rösser, de po-etul Viktor Orendi- Homenau, poreclit în epocă “Romenau” tocmai din acest motiv. O altă grupare, cuprinzându-i în special pe şvabii din comi-tatul Torontal, se orienta către unirea Banatului cu Serbia. Principalul lor lider era Reinhold Heegn din Vârşeţ.Între timp fusese încheiat la Belgrad, la 13 noiem-brie 1918, armistiţiul între Antanta şi Ungaria, conform căruia armata maghiară urma să evacueze teritoriul de la sud de Mureş, care va fi ocu-pat de trupele aliate. Totuşi, Ungaria urma să deţină au-toritatea civilă asupra teri-toriului respectiv. Cum pre-vederile armistiţiului vizau direct şi Banatul, afl at la sud de Mureş, trupele sârbeşti, acţionând în numele Antantei şi dorind să pună celelalte state în faţa unui fapt îm-plinit, au ocupat în scurt timp întreaga regiune. Deja la 9 noiembrie ele ocupaseră Biserica Albă, unde au insta-lat o administraţie sârbească. În zilele următoare au fost ocupate şi oraşele Lugoj şi Timişoara, până în 20 noiembrie fi ind atinsă în-treaga linie a Mureşului, în-

tre Lipova şi Seghedin.Otto Roth şi celelalte autorităţi de la Timişoara au organizat o primire prietenească armatei sârbe, privită ca o aliată. Ei se gân-deau acum la obţinerea în timp a independenţei pen-tru Republica Bănăţeană sub egida Antantei. (14) Aproape în acelaşi timp, la 16 noiem-brie, Ungaria se declara Republică independentă, mai târziu aşadar decât Banatul. Comisarul militar al Banatului, Albert Bartha, a fost numit ministru în guver-nul de la Budapesta.În 13-15 noiembrie, după încheierea armistiţiului de la Belgrad, se desfăşuraseră la Arad negocierile între min-istrul maghiar Jászi Oszkár şi o delegaţie a Comitetului Naţional Român Central, căruia îi erau subordonate inclusiv Consiliile Naţionale Româneşti bănăţene. Nego-cierile au eşuat. Din Banat au luat parte dr. Aurel Cosma şi dr. Sebastian Brânduşa din par-tea Consiliului Naţional Român din Timiş, dar şi Otto Roth, din partea Sfatului poporului bănăţean şi Josef Gabriel, J osef Striegl şi dr. Franz Neff din partea Consiliului Naţional al Şvabilor.Înainte de intrarea trupe-lor sârbeşti în Timişoara, lt. col. Bartha i-a convocat, la 10 noiembrie, pe toţi ofi ţerii fostei armate imperiale la o adunare în sala de festivităţi a cercului militar din oraş. El le-a adus la cunoştinţă că toţi ofi ţerii care făceau parte din Consiliul Militar de pe lângă Sfatul poporu-lui erau demobilizaţi, acesta dizolvându-se. Autoritatea militară urma să fi e preluată de Garda poporului. La 15 noiembrie, sârbii ocupau Timişoara, primarul Josef Gemml predându-le în mod ofi cial oraşul. Cu această ocazie, Aurel Cosma a luat cuvântul, cerând ca româ-nii din Banat să fi e protejaţi de autorităţile de ocupaţie. Sârbii, conform armistiţiului încheiat, au preluat nu-mai administraţia militară a Banatului, numindu-l ca şef al garnizoanei pe colonelul Petar Savatić. Armata sârbă a dizolvat la 17 noiembrie Garda civilă care menţinuse până atunci ordinea, această atribuţie trecând acum în seama poliţiei şi a militar-ilor sârbi. În aceeaşi zi au fost desfi inţate toate gărzile naţionale existente în teritoriu.Administraţia civilă a rămas în subordinea autorităţilor maghiare. S-a încheiat o înţelegere cu armata sârbă ca Sfatul poporului să continue să existe şi din 20 noiembrie să exercite puterea civilă în regiune. Întreţinerea trupe-

lor sârbeşti revenea în sar-cina Sfatului, iar controlul aprovizionării acestora era făcut de Consiliul Naţional Sârbesc din Banat, care co-opera strâns cu armata de ocupaţie. (15) În acest fel, Republica Bănăţeană a con-tinuat să existe sub ocupaţia sârbească, nefi ind desfi inţată odată cu instaurarea aces-teia, aşa cum susţin ma-joritatea lucrărilor care o menţionează.Delegaţia Sfatului poporului condusă de Jakobi Kálmán s-a deplasat la Budapesta pentru a obţine aprobarea înţelegerii şi pentru a obţine autonomia Banatului în cadrul Ungariei. Chiar la 20 noiembrie guvernul maghi-ar a numit noua conducere administrativă a Banatului, compusă din: comisarul guvernului maghiar pen-tru întregul Banat, dr. Otto Roth; prefectul comitatului Timiş, Tőkés Imre; prefectul oraşului Timişoara, dr. Jakobi Kálmán. Imediat, noua con-ducere a desfi inţat Garda civilă, înfi inţând Poliţia civilă. Cu timpul, în funcţiile ofi ciale aveau să fi e numiţi o serie de membri ai Con-siliului Naţional Sârbesc din Banat. Consiliile naţionale româneşti au activat în clan-destinitate, trimiţându-şi în secret delegaţii la adunarea de la Alba Iulia. Unul dintre cei mai importanţi, episcopul de Caransebeş, ardeleanul Miron Cristea, a fost reţinut de trupele sârbeşti o zi şi o noapte în gara Bouţari. E l a f o s t u n u l d i n t r e vicepreşedinţii adunării de la 1 decembrie.Aproape în acelaşi timp au avut loc adunarea sârbilor de la Novi Sad (25 noiembrie 1918) şi adunarea românilor de la Alba Iulia (1 decembrie 1918), care au proclamat al-ipirea Banatului la Serbia, re-spectiv la România. Trebuie menţionat că ambele aceste adunări, care luau decizii în privinţa Banatului, s-au ţinut în afara regiunii despre care discutau şi, chiar dacă la ele au participat delegaţi sârbi bănăţeni, respectiv români bănăţeni, o adevărată con-sultare a voinţei populaţiei Banatului în întregul ei nu s-a făcut în niciun fel în acel moment. Românii reprezentau numai 37,42% din populaţia regiunii atunci, iar sârbii 17,97%, cele două naţiuni având interese diver-gente (deşi nici în cadrul lor nu a avut loc un proces de consultare a tuturor locuito-rilor). Ceilalţi 44,61% dintre bănăţeni, fi ind de alte etnii, nici nu au fost întrebaţi. De aceea, se poate spune acum foarte limpede că în anii cruciali 1919-1920, când

soarta viitoare a bănăţenilor a fost decisă la Conferinţa de pace, nimeni nu a cerut în niciun fel părerea lor înşişi asupra viitorului lor. Nu a avut loc nicio adunare a reprezentanţilor tuturor bănăţenilor, indiferent de et-nie, care să proclame opinia acestora, niciun plebiscit sau referendum. Participanţii la Conferinţa de pace au împărţit Banatul după pro-priile lor interese, distrugând unitatea sa economică şi echilibrul etnic.De asemenea, ca o chestiune de drept internaţional, trebuie subliniat faptul că în momen-tul desfăşurării adunărilor naţionale de la Novi Sad şi Alba Iulia, Republica Bănăţeană fusese instaurată şi exista, chiar în condiţiile ocupaţiei sârbeşti. Ea nu a fost desfi inţată la 15 noiem-brie, cum mint numeroase surse de informare, ci era în fi inţă şi la 25 noiembrie, şi la 1 decembrie 1918.Este drept că după această din urmă dată, fruntaşii românilor au fost persecutaţi de autorităţile sârbeşti pentru că participaseră la adunarea de la Alba Iulia, unii fi ind deportaţi în lagăre de pe teri-toriul Serbiei. Între aceştia s-a afl at şi tatăl tenorului Traian Grozăvescu care, din cauza maltratărilor la care a fost supus, a murit la puţin timp după eliberare. (16)Iniţial, comandanţii armatei franceze nu au intervenit în Banatul ocupat de sârbi, aceştia fi indu-le aliaţi. Dar de la sfârşitul lunii noiembrie 1918 francezii au început să treacă Dunărea, iar la 2 de-cembrie a ajuns la Timişoara o divizie colonială, condusă de generalul Gambetta. Şi ea a fost bine primită de conducerea Republicii. Francezii exercitau un con-trol asupra comportamen-tului trupelor sârbeşti din Banat, împotriva cărora mai ales românii făceau tot mai multe reclamaţii. (17) Tot în decembrie a sosit pentru in-formare generalul Berthelot. Ca efect al acestei vizite, la 16 ianuarie 1919 primul min-istru Georges Clemenceau îi scria lui Berthelot că “nu am ezitat, pentru a evita să sacrifi căm drepturile etno-grafi ce ale românilor, să determinăm retragerea tru-pelor sârbeşti, care în decur-sul operaţiunilor au ocupat Banatul, şi să le înlocuim în partea centrală cu tru-pele generalului Henrys, cu aceeaşi rezervă a hotărârilor fi nale ale Conferinţei de pace.” (18)În prima etapă, trupele sârbeşti au evacuat Banatul de răsărit, Caraş-Severinul, locul lor fi ind luat de cele

franceze. La 27 ianuarie 1919 Divizia 11 colonială a generalului Léon Farret a ocupat oraşele Lugoj şi Caransebeş, fi ind întâmpi-nate cu bucurie de români. De asemenea, au intrat şi în oraşul Vârşeţ, care mai târ-ziu, la Conferinţa de pace, avea să fi e atribuit din nou sârbilor. Armata sârbească rămânea însă provizoriu în zona centrală a Banatului, inclusiv în Timişoara. Tot în ianuarie se deschidea şi Conferinţa de pace de la Paris. La 19 februarie a sosit de acolo o comisie de infor-mare condusă de americanul Goodwin. La Timişoara, el a discutat cu generalul Farret, cu generalul sârb Grujić şi cu episcopul Letić, iar în sala mare a Palatului Lloyd i-a primit în audienţă pe toţi fruntaşii naţionalităţilor din Banat.În urma acestei vizite, la 20 februarie armata de ocupaţie sârbească a hotărât să pre-ia şi administraţia civilă a Banatului. În numele gu-vernului de la Belgrad, dr. Martin Filipon a anunţat toate instituţiile publice din Timişoara că va prelua administraţia teritoriului com-itatului Timiş. A fost dizolvat Consiliul Naţional Sârbesc, iar a doua zi şi cele ale celor-lalte naţionalităţi bănăţene. A fost desfi inţat şi Comisariatul maghiar al Banatului, care îl avea în frunte pe Otto Roth. La 21 februarie 1919 a fost instaurată adminis t ra ţ ia civilă sârbească în comitatul Timiş, comite suprem fi ind numit Martin Filipon. Pre-fect al oraşului Timişoara a fost inginerul Reinhold Heegn, iar căpitan suprem orăşenesc dr. M. Jivanovici. Radu Păiuşan concluziona la aceasta: “Deci, din acest moment, a încetat dualitatea administraţiei în Banat, atât administraţia militară, cât şi cea civilă intrând în competenţa guvernului de la Belgrad. Începând Conferinţa păcii de la Paris, iar Ungaria nemaifi ind un partener de discuţie pentru Belgrad, din cauza situaţiei sale clare de ţară învinsă, guvernul de la Belgrad nu a mai con-siderat necesar să menţină administraţia maghiară, chi-ar şi numai nominală, asupra Banatului.” (19)Refe r i to r l a î nche ie rea existenţei Republicii Bănăţene, Georg Hromadka menţiona: “Fără a aştepta vreo hotărâre a puterilor învingătoare, ocupanţii sârbi ai Banatului instaurează o administraţie civilă. Ei îi arestează pe conducătorii «Republicii Autonome Bănăţene». Dr. Otto Roth scapă de arestare, cerând protecţia francezilor.

Nici măcar patru luni nu a durat existenţa în umbră a «Republicii Bănăţene»”. (20) În replică faţă de intenţia sâr-bilor de a anexa Banatul, sin-dicatele din regiune au organi-zat o grevă generală de protest.Evenimentele ulterioare, cul-minând cu decizia Conferinţei de pace de la Paris din 13 iunie 1919 de a împărţi Banatul între România şi Serbia (comunicată ofi cial la 30 iunie) şi cu Tratatul de la Sèvres din 10 august 1920, care stabilea în mod precis traseul noii frontiere, au avut consecinţe nefaste asupra lo-cuitorilor regiunii, amintite şi de Constantin Kiriţescu: “ Banatul era o regiune unitară, un tot indivizibil, o provincie aşa fel constituită geografi ceşte încât a tăia o parte dintr-însul înseamnă a stăvili şi a com-promite viaţa economică pen-tru fi ecare parte. Regiunea muntoasă de est, minieră şi industrială, se completează în mod armonic cu regiunea şesului Tisei, din partea de vest, agricolă. Cele două regiuni îşi furnizează reciproc ceea ce-i lipseşte celeilalte. Orice linie trasă spre a despărţi cele două regiuni ar fi o linie arbitrară care, tăind liniile principale de comunicaţie, atât cele ferate, cât şi cele navigabile, ar par-aliza viaţa economică a ţării.” (21)Trebuie să precizăm în fi -nal că, spre cinstea regimu-lui românesc de atunci, unii importanţi opozanţi ai unirii Banatului cu România, pre-cum Otto Roth sau Gaspar Muth, au putut activa fără nicio oprelişte în întrea-ga perioadă interbelică la Timişoara şi nu au fost niciodată traşi la răspundere pentru opiniile lor din anii 1918-1919.În scurt timp, după doi-trei ani, alte personalităţi bănăţene importante, precum Sever Bocu sau Traian Vuia, au început să exprime regrete profunde legat de cele întâm-plate şi de tragedia produsă regiunii lor. Însă atunci era deja prea târziu, iar faptele fuseseră consumate. Unitatea Banatului a fost distrusă în 1919 şi nu a mai fost niciodată refăcută după acest moment.Un material realizat de Mircea Rusnac - Istoric

Mircea Rusnac s-a născut la 23 iulie 1971, în Reşiţa (jud. Caraş-Severin).Este licenţiat al Facultăţii de istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1995) şi doctor al aceleiaşi instituţii (2001), cu lucrarea „Războiul civil din Spania (1936-1939). Ati-tudinea ofi cială şi ofi cioasă a României”.

Diaspora14 OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Dezbaterea din aceste zile de la Bruxelles este axată mult pe perspectivele perioadei 2014 – 2019. Deja se discută intens des-pre posibilele priorităţi ale viitoa-rei Comisii Europene şi a celor aleşi în Parlamentul European în mai 2014. Industria apare con-stant pe agendă, printr-un unghi al relansării sau reinventării in-dustriei în Uniunea Europeană. Sectorul auto este asociat de

Rezultatele alegerilor din Germania sunt un triumf pentru Angela Merkel. Pen-tru majoritatea absolută în Bundestag mai avea nevo-ie doar de un singur loc. În această situaţie, partenerii de coaliţie nu pot fi decât Verzii sau social - democraţii. Dar ce mai contează în Europa cine a câştigat alegerile la Berlin? Subiectul „Europa” a fost atât de neglijat mai de toate partidele în timpul cam-paniei electorale, prin însuşi faptul că nici măcar 2% din programul lor politic nu viza Uniunea Europeană, încât am putea fi tentaţi să credem că Germania şi-a pierdut ambi-ţiile în Europa. Este adevărat, şi Europa a răsufl at uşurată pentru o perioadă în privinţa corsetului impus de Berlin şi a unei lecţii continue în bune-le intenţii ale integrării. Pe cât este Germania de implicată mereu în societatea civilă şi politică europeană - în afară de cele două războaie mon-diale - fi e prin sprijinul lui Franco în războiul civil spani-ol, fi e prin a obliga România să cedeze Ardealul pentru o

multe ori cu puterea economi-că a Germaniei, dar este şi un punct forte al României con-temporane. Să încercăm să cre-ionăm poziţionările sectoriale pe acest sector pentru a înţe-lege mai bine ce carte poate să joace ţara noastră. Dacia, o em-blemă a industriei româneşti, a aniversat recent 45 de ani de existenţă şi o găsim reprezen-tată la Bruxelles prin asocie-rea Renault – Nissan – Dacia. Biroul Bruxelles are în jur de

opt persoane în permanenţă la Bruxelles, până acum câteva luni din echipa făcând parte şi o româncă (acum ea este la sediul Nissan de la Barcelona).Pentru industria auto europea-nă principala formă de relaţi-onare cu decidenţii politici ai Bruxelles-ului european este ACEA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Care este rolul acestei asociaţii? Să ne imaginăm că oamenii de la, să zicem, Mercedes, doresc să-i explice Comisiei Europene părerea lor despre propunerile legislative pentru dezvoltarea siguranţei rutiere. După aceea vin delegaţii Volvo să-i explice Comisiei versiunea lor, iar într-o săptămână sosesc şi cei de la Fiat cu acelaşi subiect. E prea complicat şi inefi cient, iar prin urmare se recomandă “coagu-larea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale anuale ale membrilor, Grupuri de lucru sectoriale şi, pe cât po-sibil, Secretariat permanent în Bruxelles. Astfel se pot prezen-ta “opinii comune ale industriei

despre acel subiect”. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să îl reprezinte, conform statutului organiza-ţiei. Desigur atingerea com-promisului în aceste forumuri “interne” de dezbatere nu este un lucru uşor. Să nu uităm că, în ciuda faptului că stau la ace-eaşi masă a negocierilor, cei care formează asociaţia sunt în competiţie comercială per-manentă, iar cei care lucrează în vânzările de automobile ştiu bine ce înseamnă asta.Un exemplu şi mai concret - Angela Merkel a impus acum câteva luni statelor UE un obiectiv pentru 2020, acela ca valoarea emisiilor poluante să nu depăşească 95g/km. Reacţia marilor producători de maşini

nu a întârziat să apară, costurile pentru producători crescând în aceste condiţii considerabil. O opoziţie puternică a manifestat Mercedes, BMW şi Audi care au cerut renegocierea acordului european. Un alt pachet legisla-tiv, dezbătut anul trecut, a fost taxarea energiei, care la fi nalul discuţiilor a “produs” un preţ avantajos la motorina pentru industria de autovehicule.România, ca parte a Uniunii Europene, are, şi mai mult de-cât înainte, şansa unei noi dina-mici, a unei noi perspective, a unei noi poziţionări, a unei noi dimensionări – una europeană, în sens asumat. De astă-dată, şansa unui actor mai implicat pe scena evenimentelor mondi-ale, nu doar aceea de observa-tor mai degrabă – la nivel po-litic, social, cultural, economic.

Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “R omânia-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activi-tatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europe-ne, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de so-cial-democraţii germani, socialiştii francezi şi labu-riştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.

despre acel subiect”. Asociaţia nu a întârziat să apară, costurile

Viitorul industriei auto româneşti trece

prin Bruxelles

Tr iumful doamnei Merkel ş i ipocriz ia

integrăr i i

Dan Luca - Bruxelles

Radu Golban - Bucureşti strategie de Pax Germanica,

fi e prin debutul suveran ime-diat după reunifi care în dez-binarea Iugoslaviei, sau chiar prin fi nanţarea politicieni-lor din ţările de la periferie prin diferite fundaţii politice germane, pe atât de puţin ar spune Berlinul lucrurilor pe nume. În buna tradiţie a lui Bismarck, Germania trebuie, la nivel declarativ, mereu să nege interesul de hegemonie în Europa.Germania este dominată de două perspective: pe de o par-te, de câţiva eurosceptici, din partidul „Alternativă pentru Germania”, cei care văd me-reu aceeaşi problemă pentru ţară în moneda unică şi soli-cită o dizolvare a uniunii mo-netare, care nici măcar nu au intrat în parlament, şi pe cea-laltă parte, de perspectiva sus-ţinută de cancelar în vederea păstrării euro. După Merkel, reţeta pentru depăşirea crizei în celelalte ţări ale zonei euro este modelul german: dacă acestea sunt la fel de harnice şi modeste precum Germania, ar avea şi ele succes. Puterea relativă a economiei germa-ne pare a fi un argument pu-ternic - în comparaţie cu alte

ţări dezvoltate, şi desigur, în comparaţie cu zona euro. Din păcate, Germania a gre-şit în această analiză a eco-nomiei europene. Succesul Germaniei este ca urmare a impulsului uniunii monetare, dar şi a crizei din ţările de la periferia Europei. Fără o restructurare a cadrului insti-tuţional şi o realiniere a eco-nomiei germane, nici euro şi nici Uniunea Europeană nu vor putea supravieţui pe ter-men lung.Să rememorăm nişte date: chiar înprimii ani ai uniunii monetare, Germania se afl a într-o recesiune severă şi a fost considerată „omul bol-naval Europei”. Ea a depăşit această recesiune cu sprijinul Băncii Centrale Europene printr-o rată redusă a do-bânzii cheie şi prin creşterea substanţială a exporturilor în ţările UE. Excedentele de cont curent al Germaniei se oglindesc perfect în defi citele de cont curent ale celorlalte state de la periferia Uniunii. Fără o monedă comună nici nu s-ar fi intrat într-un ciclu economic periculos, pentru că defi citele din Spania ar fi slă-bit peseta iar excedentele ger-

mane ar fi scumpit marca ger-mană. Însă faptul că salariile germane au crescut mai încet decât preţurile în zona euro a ieftinit considerabil exporturi-le germane. În timp ce Berlinul apela la prudenţa sindicatelor, le recomanda celorlalte ţări din UE salarii la nivel german. Deghizat în apel social, a dori partenerului tău scumpirea pro-ducţiei şi a exporturilor sale poate fi considerat culmea ipo-criziei integrării.Pentru populaţia germană, excedentele comerciale au însă doar benefi cii limitate. Germania trebuie să-şi pună întrebarea ce aduce încasări de peste hotare propriei po-pulaţii. În cazul în care nu se refl ectă în investiţii de viitor şi un nivel mai ridicat de ve-nituri sau consum şi continuă să fi nanţeze defi cite de cont curent ale altor state, aces-te exporturi vor slăbi în cele din urmă economia naţională. Acest dezechilibru economic extern este, de asemenea, problema de bază persistentă pentru ţările de la periferie: ele nu se mai pot folosi de deprecierea nominală (cea a monedei). Le rămâne doar aşa-numita depreciere reală,

de exemplu, prin reducerea salariilor. Având în vedere criza economică predominan-tă şi datoriile mari din secto-rul privat în aceste ţări, reţeta germană duce la creşterea in-stabilităţii sociale şi politice. Atât timp cât Germania nu îşi revizuieşte modelul propriu de creştere economică bazat pe exporturi, este greu de cre-zut că criza monedei euro va fi rezolvată. Ori se introduce un mecanism de compensare pentru ţările afl ate în criză, ori aceste ţări vor căuta, re-nunţând la moneda comună, să atingă o creştere a expor-turilor prin deprecierea unei noi monede naţionale. Atunci când pentru regiuni sau zone cu rate de dezvoltare foarte diferite dispare supapa deva-lorizării monetare iar mobili-tatea forţei de muncă, precum este şi cazul în Europa, este

destul de limitată, sunt nece-sare plăţi compensatorii pen-tru a menţine integritatea unei uniuni monetare. Acest lucru este valabil şi pentru Uniunea Monetară SUA sau Elveţia, în cazul în care există astfel de mecanisme.Trist este însă că atât timp cât partidele din Germania vând propriilor cetăţeni aceas-tă reţetă toxică a modelului german pentru Europa, iar aceştia le asigură şi un succes electoral, şansele să se schim-be ceva sunt foarte slabe.Şansele ar fi mai mari în ca-zul în care partidul doamnei Merkel ar intra într-o coaliţie cu Verzii: ambii au acceptat după Fukushima că Germania trebuie să renunţe la energia nucleară, fi resc însă nu şi la curentul electric, necesar pen-tru industrie. De aici până la a înţelege că şi motorul econo-mic german este tot unul elec-tric mai este doar un singur pas. Atât timp cât Germania trăieşte în primul rând din ex-porturile în UE, ar face bine să-şi cunoască vulnerabilităţi-le, înţelegând că o piaţă liberă azi este, şi mâine nu mai este. Da, în concluzie este un mo-tor economic de tip „electric” şi ecologic, care odată scos din priză se opreşte.

Diaspora 15OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Vă spune ceva numele Tudor Petruţ? Câteva puncte de reper în caz că memoria vă joacă feste: el este nepotul faimo-sului actor Emanoil Petruţ, alături de care a evoluat într-un rol secundar în fi lmul „Fe-meia din Ursa Mare”, în anul 1982. Tot el, Tudor Petruţ, a dat lovitura pe piaţa cinema-tografi ei româneşti cu rolul lui Şerban, în fi lmul „ Liceenii”, alături de Ştefan Bănică Jr. şi Oana Sârbu, un fi lm care a fă-cut furori la vremea respectivă şi continuă, chiar şi în ziua de azi, să atragă noi fani din rân-dul noii generaţii.Am avut plăcerea să stau de vorba cu vecinul meu de Stat (California), Tudor Petruţ, care sălăşluieşte de peste 20 de ani în Los Angeles. Iată ce a ieşit în urma discuţiei mele priete-neşti cu simpaticul „Peggy”, pardon,Tudor Petruţ…Viorel Vintilă: Dă-mi voie să fac un salt în timp şi să mă opresc la momentul “ Liceenii”, anul 1987. Ce a însemnat pentru tine acest fi lm în care ai interpretat ro-lul lui Şerban? Îi mai porţi ranchiună lui Mihai (Ştefan Bănică) pentru că ţi-a su-fl at-o (în fi lm, bineînţeles) pe Dana (Oana Sârbu)?Tudor Petruţ: De fapt, cu Ştefan Bănică jr. am fost şi suntem ca fraţii, deci din partea mea să le ia dânsul pe toate (râde), mai ales că le şi cântă, le şi dansează… Fără ranchiună, ci cu amintiri plă-cute şi împliniri profesionale, “ Liceenii” ne-a lansat pe noi toţi, tineri pe-atunci, şi ne-a oferit oportunităţi. Prin fi lm şi personajul “Şerban” am că-lătorit mult prin întreaga ţară, am cunoscut o mulţime de oa-meni, am ascultat poveştile lor. Am învăţat cum să ne păstrăm omenia şi să fi m vedete cu mo-destie şi înţelepciune, o lecţie de viaţă care ne-a marcat. Până şi acum, după atâţia ani, încă mai cunosc români stabiliţi în California care vorbesc cu drag despre fi lmul adolescen-ţei lor. Cum i-a marcat pozitiv, cum le-a dat un pic de speranţă că încă e loc pentru dragoste şi tinereţe zvăpăiată în România anilor optzeci. Pentru noi,

Tudor Petruţ: Mă mândresc că sunt român de fi ecare dată

emoţiile lor, spectatorilor de atunci, înseamnă totul.Viorel Vintilă: Derulăm pu-ţin fi lmul vieţii şi ne oprim la momentul 1990. Anul în care ai luat decizia să emigrezi în SUA. De ce această hotărâre şi care a fost primul tău im-pact cu America? Ca o pa-ranteză îţi spun, eu când am ajuns în 1995 în Miami, FL, toată lumea era aşa de zâm-bitoare, mai ales feţele tinere, încât eu credeam că sex-ap-peal-ul meu era cauza; reali-tatea însă avea să fi e diferită. În fapt, aşa salută america-nii, printr-un smile protoco-lar. La tine cum a fost?Tudor Petruţ: M-am căsătorit cu o americancă şi s-a născut Alexandru. Am hotărât împre-ună că este mai bine pentru copil să crească în SUA, mai ales în perioada de tranziţie prin care trecea societatea est-europeană a vremii. Apoi s-a născut Ştefan, cimentând americanizarea mea, ca părin-te responsabil. Chiar dacă am divorţat, am rămas alături de băieţi. În primul rând pentru că vorbeam limba, şi pentru că eram familiar cu cultura ame-ricană din cauza fi lmelor vizi-onate, impactul cu ţara tuturor posibilităţilor a fost destul de uşor. În primii ani am învă-ţat multe, şi nu numai despre America. A fost ca şi cum am mai absolvit o facultate.Viorel Vintilă: Ce ai făcut după ce ai ajuns în SUA? Ai încercat lozul cel norocos pe la Hollywood să-ţi urmezi cariera de actor? Care a fost primul tău job în State?Tudor Petruţ: După ce am lucrat la “Bram Stocker’s Dracula” al legendarului Francis Coppola am crezut că Hollywood este uşor de cuce-rit. Am montat un spectacol de teatru în Los Angeles. Am semnat cu un agent literar pentru cele câteva scenarii de fi lm pe care le-am scris dintr-o sufl are (după ce au gestat ani la rând în memorie). Am reve-nit în ţară, unde ca regizor de teatru am montat două muzi-caluri şi alte cinci spectacole diferite în doi ani. Până când am realizat că înainte de gloria artistică, din ce în mai înde-

părtată de realitate, trebuie să supravieţuiesc în California. Am început ca suplinitor, am absolvit a doua specializare la California State University at Long Beach (alma mater a lui Steven Spielberg), de profesor de algebră, şi de un deceniu predau la un liceu local. Sta-bilitatea unei slujbe bine plă-tite, cu program fl exibil, m-a ajutat nu numai să mă realizez fi nanciar, ci mi-a oferit timpul şi energia să mă ocup de cari-era mea. Cu paşi mărunţi să îmi încerc din nou norocul în îmbietoarea junglă hollywoo-diană.Viorel Vintilă: Ce fac cei doi copii ai tăi? Poate vreunul dintre ei te va răzbuna şi va da lovitura la Hollywood. Au înclinaţii actoriceşti?Tudor Petruţ: Alexandru a absolvit universitatea şi a în-ceput să facă primele demer-suri pentru a deveni un sports agent, impresar pentru sportivi de performanţă, pasiunea lui. În primul rând vrea să repre-zinte jucători de fotbal ameri-can, şi apoi hocheişti. Dar în timpul perioadei de asistenţă, va lucra cu actriţe, actori şi cântăreţi. Cât despre Ştefan, după ce a terminat liceul s-a înscris la colegiu şi studiază marketing. Nici gând să aibă de-a face cu lumea fi lmului, deşi nu se ştie. El este foarte implicat în industria de au-tomobile, şi e un mare fan al emisiunilor “Top Gear”. Ştiu că undeva în visurile lui şi-ar dori să fi e moderator la varian-tă americană.Viorel Vintilă: Cum ţi se pare comunitatea românească din SUA? În opinia mea, româ-nii încă sunt dominaţi de sindromul “capra vecinului” şi la nivel de solidaritate, tot în opinia mea, jucăm în ligi inferioare. Încă. Tu, ce pă-rere ai?Tudor Petruţ: Viaţa comuni-tară românească e din ce în ce mai efervesentă, mai ales după infuzia de tineri specialişti din ultimul deceniu. În bună tradi-ţie însă, românii sunt împărţiţi în biserici şi bisericuţe. Mulţi dintre intelectualii români, artişti plastici, scriitori, profe-sori universitari, s-au impus în viaţa cultural artistică locală. Din păcate încă nu au recu-noaşterea şi respectul necesar din partea conaţionalilor. Cred că asta trebuie să învăţam în primul rând, cum să ne pro-movăm valorile, cel puţin aici în California unde nu avem suportul pe care românii ne-wyorkezi, de exemplu, îl au de la Institutul Cultural Român. Sunt asociaţii de români care încearcă să coordoneze via-ţa comunitară. Din păcate nu prea sunt milionari de origi-

ne română, şi chiar dacă sunt mulţi români realizaţi care do-nează, majoritatea fundaţiilor şi asociaţilor suferă din lipsă de fonduri. Ducem lipsă de fi lantropi.Viorel Vintilă: Care sunt hob-by-urile tale? Ce îţi place să faci în timpul liber?Tudor Petruţ: Mi-ar plăcea să am timp liber. Din cauza distanţelor, îmi petrec mult timp în maşină, ascultând co-mentarii politice, emisiunile mele preferate. Vizionăm câ-teva fi lme pe săptămână, ca să vedem ce se produce, ce se vinde. La televizor nu mă prea uit, decât la fotbal, înregistrez Premiere League şi Il Calcio. Merg la meciurile de hochei ale echipei locale Anaheim Ducks destul de des. Citesc ziarul în fi ecare zi. Citesc câte un roman în paralel cu o carte de istorie, speculaţie sau poli-tică. Mi-e greu să mă strâng de pe drumuri ca să scriu. Am pa-tru scenarii neterminate şi un serial TV. Iar dacă îmi doresc ceva în timpul liber, este să joc fotbal mai des. Cu toate că îm-bătrânesc, mai pot trage câte un şut la vinclu!Viorel Vintilă: Te-ai mai în-toarce în România să locu-ieşti defi nitiv? Şi argumen-tează-mi, te rog, răspunsul tău.Tudor Petruţ: Am realizat la un moment dat, cu tristeţe, un adevăr fundamental. După douăzeci de ani în care am trăit intens în California, am călătorit extensiv în America de Nord, am votat pro sau contra în diversele alegeri, m-am văzut la televizor pe mai toate canalele. Una peste alta sunt american, localnic cum ar veni, un alt emigrant care a avut noroc pe pământul făgăduinţei. Vorbim cu toţii româneşte, eu scriu, citesc şi înregistrez radio în româneş-te, îmi reprezint ţara natală cu cinste şi onoare. Mă prezint ca român oriunde am ocazia. Mă mândresc ca român de fi ecare dată. Dar casa mea şi soţia mea şi copiii mei şi verii mei sunt aici. Şi părinţii mei, Sanda şi George, ne vizitează cât se poate de des. România este marea mea dragoste. Şi, ca în viaţă şi nu ca în film, am pierdut şansa să fiu ală-turi veşnic de marea mea dra-goste.Viorel Vintilă: Recent, ai dat lovitura cu Peggy... Apari pe cele mai cunoscute posturi TV în reclame pentru o im-portantă companie de Credit Card, este vorba de Discover? Eu, unul, o găsesc foarte fun-ny şi cred că are mare succes la public şi dovada cea mai bună este că această recla-mă a fost aleasă în “Top 10 Commercials of 2010″! Cum ai obţinut acest rol?Tudor Petruţ: N-am crezut niciodată că o să ajung în re-clame, şi nu m-a preocupat ca-riera mea actoricească. E plin şi prea-plin şi supra-plin de ac-tori şi aspiranţi în Hollywood. Am fost curios, evident, de viaţa actoricească din cetatea fi lmului. Printr-un complex

de împrejurări, pentru că se căutau est-europeni cu accent exotic, am fost invitat la proba de fi lmare. M-am hotărât să mă prezint numai ca să văd cum funcţionează sistemul. Echipa de la Discover Marketing, de la celebra Martin Agency şi de la casa de producţie Harvest Films m-a încurajat, m-a în-drumat, şi m-a ales. Aşa s-a născut “Peggy”. Mă bucur că este o campanie de succes. Am revenit pe platourile de fi lmare şi am învăţat foarte multe des-pre sistem. Despre Hollywood în general. “Peggy” este foarte popular, şi sunt fericit de fi eca-re dată când lumea mă opreşte oriunde aş fi pentru poze sau autograf. Reclamele au prins, şi personajul este agreat.Viorel Vintilă: Cu ce te ocupi în prezent? Ai ceva propuneri de la Hollywood? Care este ocupaţia ta de bază?Tudor Petruţ: Mă prezint cu bucurie în fi ecare dimineaţă la liceu. Sunt fericit când elevii noştri absolvesc şi îşi iau zbo-rul în viaţă. După şcoală alerg la probele de fi lmare, acum că tot am această oportunitate. Am mai făcut câte un rolişor prin seriale de televiziune. Prin “Peggy” am şansa să cu-nosc lumea cinematografi că, să încerc ceva serios. Ca orice actor, sper să prind un rol în fi lm. Sunt unul dintre acei no-rocoşi pentru care porţile s-au deschis un pic. Dar sunt sufi ci-ent de realist că este sufi cient de greu, în cetatea fi lmului, să susţii o carieră. Aşa cum am spus mereu, Hollywood este un animal aproape imposi-bil de domesticit. Asta este şi atracţia, farmecul nespus al uzinei de vise.Viorel Vintilă: Ce proiecte de viitor ai?Tudor Petruţ: Pentru că sunt, totuşi, regizor de meserie, în-cerc pe toate fronturile posibi-le să întru în producţie cu unul

din scenariile pe care le-am scris. Parcurs sinuos şi plin de capcane. De fapt, toate coşma-rurile mele de Hollywood sunt legate de scenarii. De fi lm. Şi totuşi cel mai mult mi-e dor de scena de teatru. Din păca-te, în capitala fi lmului, teatrul este ca o rudă săracă. Nu are impact.Viorel Vintilă: La fi nal, te rog transmite un mesaj pen-tru toţi românii, dar în speci-al pentru cei mai tineri care acum fac cunoştinţă cu fi lmul “Liceenii” şi care te regăsesc în acel fi lm de mare succes, care încă atrage noi fani, iată, şi după 25 de ani.Tudor Petruţ: Fără specta-torii noştri de toate vârste-le, iubitori şi cunoscători, “ Liceenii” nu ar fi fost nicio-dată un fi lm de succes pentru atâta vreme. Lor trebuie să le fi m recunoscători pentru re-alizările noastre. Iar pentru mai tinerii noştri români din toate colţurile lumii, trebuie să menţionez că prin efort şi cu sudoare, cu puterea de a trece peste momentele grele, cu o fărâmă de noroc, avem o şansă să ne împlinim până şi cele mai imposibile vise. Indiferent de domeniu. Dacă cineva cre-de că poate ajunge la televizor în America, mulţi din jur zâm-besc condescendent. Eu mă văd la televizor în America şi râd sănătos. Atât le doresc tu-turor: să meargă înainte!Viorel Vintilă: Mulţumesc mult pentru acest interviu şi îţi doresc multă noroc şi un rol în fi lme alături de George Clooney, Brad Pitt sau Julia Roberts.Tudor Petruţ: Îmi place că ai ales numai celebri actori din generaţia mea. Concurenţă grea, foarte grea! (râde)

Un material realizat de Viorel Vintilă - Freelance Journalist/California, USAle să întru în producţie cu unul Journalist/California, USA

de împrejurări, pentru că se din scenariile pe care le-am

16 OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013 Juridic

“PAREJA DE HECHO “ în tra-ducere juridică, înseamnă uniune stabilă între doi oameni care tră-iesc împreună în afara căsătoriei. Sinonimele şi termenii pe care îi putem folosi pentru această ex-presie sunt: parteneriat, concubi-naj, uniune paramatrimonialăşi coexistenţă a partenerilor. Se recunoaşte existenţa unui „parteneriat / concubinaj” în ur-mătoarele situaţii:o uniune între două persoane, fi e de natură heterosexuală sau homosexuală, o relaţie deschisă în care cei doi se comport în faţa altora ca şi cum ar fi căsătpriţi, nu sunt legaţi prin căsătorie dar au o viaţă stabilă şi de durată.Existenţa unor interese comune în dezvoltarea vieţii de familieDeşi se cere ca această uniune să aibă o anumită stabilitate, legisla-ţia nu stabileşte un anumit termen ca să o acrediteze. Există unele re-ferinţe în Legea spaniolă de închi-riere a imobilelor, lege prin care dacă abordăm capitolul de sub-rogare în contractele de închiriere, se stabileşte că poate fi disponibil ca subrogare partenerul/partenera, concubinul/concubina, cu condi-ţia ca această coabitare (uniune) să aibă o durată de cel puţin 2 ani. Legislaţia de închiriere a fost pri-ma lege din Spania, care a echiva-lat cuplurile homosexuale şi hete-rosexuale cu privire la drepturi de subrogare ale cuplului.Printre altele, se poate dovedi existenţa unui cuplu ofi cial (pare-ja de hecho) cu următoarele do-cumente şi probe:

Marius Vili Sârbu - Avocat/ Spania

“PAREJA DE HECHO “ • Declaraţiile făcute în faţa unui notar - acreditează existenţa cu-plului din data semnării declaraţii-lor, unde cele două părţi au conve-nit asupra relaţiilor economice de cuplu, situaţie care va reglementa relaţia în timpul de coabitare ca cele luate în caz de ruptură.• Contractele private între parte-neri care au un domeniu similar cu stipulări anterioare.• Contractele bancare, contracte de deschidere de conturi curente, carduri de credit abonamente etc. Demonstrabile, pot fi recunoscute ca probe de viaţă şi patrimoniu comun.• Contracte cu terţe părţi, cum ar fi închirieri apartament, vânzări de bunuri etc., demonstrează exis-tenţa unei vieţi comune şi o preve-dere de bunuri bunuri în comun• Înregistrarea (empadronamien-to) la acelaşi domiciliu, servesc pentru a demonstra coexistenţa cuplului în aceeaşi gospodărie• Asigurările sociale şi desemna-rea unuia dintre partener în calita-te de benefi ciar• Martori - terţe persoane care pot testifi ca existenţa cuplului• Existenţa copiilor în comun şi livretul de familie eliberat de Registrul Civil• Registrul de “Uniones de Hecho“ poate acredita convieţui-rea de la data înregistrării acesteiaSituaţiile pe care cei doi concubini le pot lua în calcul în privinţa cu-plului, sunt variate, ei putând sem-na sau un acord în scris care să stabilescă tipul de relaţii econo-mice care vor guverna relaţia de coexistenţă. În orice caz, este mult mai recomandabil să ceară sfatul unui avocat în funcţie de particu-laritatea pe care o poate prezenta fi ecare caz.Concubinii pot conveni în mod liber asupra sistemului economic prin care doresc să guverneze relaţia lor, fără a se aplica în mod

automat regimurilor economice proprii relaţiilor maritale, cum ar fi conjugal, proprietatea separată sau cota. Astfel, partenerii/concu-binii pot face acorduri pe care le consideră adecvate pentru a gesti-ona bunurile pe care le au sau do-bândesc în timpul convieţuirii lor. În cadrul acestor acorduri poate fi pactat regimul comunităţii de bu-nuri şi ceea ce au stabilit cu privire la relaţiile lor economice, acorduri care nu numai că îi afectează în mod direct, ci şi pe moştenitorii lor.În cazul în care se va pacta regi-mul echivalent societăţii de bu-nuri în comun:Bunurile dobândite de către ori-care dintre concubini în timpul de coexistenţă se consideră că sunt comune şi dacă concubinajul se va rupe va fi jumătate dintre ele sau valoarea lor la fi ecare dintre membrii cuplului.Locuinţa, deşi achiziţionată ex-clusiv de către unul dintre concu-bini, nu poate să fi e disponibilă fără consimţământul partenerului sau fără autorizarea judiciară pentru perioada de coexistenţă. În această perioadă există obligaţia partenerilor de a împărţi bunurile alimentare, iar bunurile dobân-dite în comun vor fi supuse îm-parţelii la sfârşitul concubinajului când unul dintre cei doi parteneri poate solicita celuilalt o pensie compensatorie datorită îngrijirii atât a partenerului cât şi a domi-ciliului pe timpul concubinajului.În aceste cazuri, se poate conside-ra regimul matrimonial aplicabil echivalent, astfel încât concubinii/parteneri, trebuie să dovedească drepturile lor la fi ecare unul dintre aceste bunuri care alcătuiesc pa-trimoniul comun.Cu privire la proprietăţile care sunt înregistrate în numele doar a unui dintre parteneri, şi în care ce-lălalt partener nu apare ca titular, acesta va trebui să exercite acţiuni

legale pentru a fi recunoscut statu-tul lor în calitate de coproprietar. Acest lucru implică faptul că va fi necesar pentru a dovedi că a existat concubinajul, că modul lor de a ac-ţiona a fost tipic unei căsătorii, şi ca aceste bunuri au fost achiziţionate de comun acord pentru a benefi cia de ele. În acest caz se va face do-vada retribuţiilor primite de fi ecare dintre concubini până în momentul fi nalizării concubinajului.“Concubinajul”, se poate termina în oricare dintre următoarele cauze:• La moartea unuia dintre concubini• De comun acord între părţi• Decizia unilaterală a uneia dintre aceştia sau abandonul locuinţei în comun• Concubinii pot lichida regimul lor economic de comun acord sau în mod contenciosÎn primul caz, ar fi trei moduri:Verbal, în cazul în care nu există proprietate comunăPrin act sub semnătură privată, dacă se doreşte acest lucruPrin semnatură publică în cazul în care regimul economic convenit de la bun început a fi gurat ca do-cument notarial. Cu toate acestea, în cazul în care cuplul nu ajunge la un acord eco-nomic la terminarea concubinaju-lui, vor trebui să meargă la tribu-nal. În aceste cazuri, este necesar să se demonstreze, în primul rând, că acest concubinaj a existat în re-alitate, că durata sa a fost guvernat de un sistem economic particular, ca acest concubinaj s-a terminat şi prin urmare, poate fi declarat fi -nalizat regimul economic şi să fi e închis cu alocarea corespunzătoa-re a bunurilor pentru fi ecare dintre parteneri. Este întotdeauna reco-mandabil să se obţină sfatul unui avocat cu privire la posibilitatea de a iniţia acţiuni legale adecvate, după particularitatea fi ecarui caz.Cele mai multe dintre problemele care apar de multe ori la termina-

rea concubinajului este locuinţa care poate fi o locuinţă cumpărată în comun sau există un contract de închiriere.În cazul proprietăţii deţinute de unul dintre parteneri se pot distin-ge diferite situaţii:Proprietatea a fost dobândită îna-inte de căsătorie, casa este consi-derată ca un bun propiu a aceluia care a achiziţionat-o înainte de concubinaj fără ca cealaltă par-te săpoată dobândi drept asupra acesteia. Utilizarea casei cores-punde pe durata concubinajului ambilor parteneri, iar dacă există oruptură a acestei relaţii, este nor-mal să o folosească proprietarul său. În mod excepţional este posibil ca, prin hotărâre judecă-torească, utilizarea şi exploatarea proprietăţii să-i revină concubi-nului –care nu este proprietar dar rămâne cu custodia copiilor pe cara aceştia doi îi au în comun. În aceste cazuri, partenerul care îi are în custodie benefi ciază de uti-lizarea şi exploatarea proprietăţii, şi poate rămâne în această situatie până când copiii vor fi majori sau obţin independenţă economică, după care utilizarea propietăţii va fi restituită proprietarului. În acest timp, proprietarul nu poa-te vinde sau închiria locuinţa cu excepţia cazului în care există un acord prealabil cu partenerul.În cazul în care proprietatea a fost dobândită în timpul concubinaju-lui, din nou, trebuie să distingem două cazuri :Dacă ar fi fost pentru unul din concubini, cu banii lui şi pentru el: în acest caz, ca şi în cele în care a fost achiziţionat înainte de con-cubinaj, se presupune că aparţine exclusiv proprietarului. În cazul în care a fost achiziţionat de către unul dintre concubini, dar pentru folosirea acesteia de amandoi, pentru a considera locuinţa ca un bun comun, este necesar ca acordul dintre concubini să fi e menţionat în Actul de vânzare –cumpărare, în caz contrar se va presupune că aparţine exclusiv celui înregistrat ca proprietar în cartea funciară.Proprietatea a fost achiziţiona-

tă de către cei doi concubini: în aceste cazuri, ambii membri ai cuplului sunt proprietarii locuin-ţei, a bunului în comun în părţi egale aşa cum se va menţiona în Actul de vânzare-cumpărare unde se menţionează ce cotă din imobil le revine fi ecărei părţi.Utilizarea locuinţei de către con-cubiniUtilizarea locuintei în timpul con-cubinajului aparţine ambilor par-teneri şi a copiii care trăiesc cu cei doi, indiferent de cine este propri-etarul acestora. În cazul în care se produce ruptura concubinajului, va benefi cia de folosinţa acesteia în funcţie de comun acord sau au-toritatea judiciară. În cazurile în care există copii in comun, utilizarea a locuinţei se acordă de către instanţa de jude-cată a minorilor şi , prin urmare partenerului responsabil de îngri-jirea şi custodia lor, indiferent de cine este proprietarul casei .În cazurile în care exista copii dar un sunt rezultati din concubinaj, instanţa de judecată va examina ce interes merită mai multă pro-tecţie, proprietarul sau concubi-nul cu responsabilităţi familiale.În cazul în care casa este inchiriata de concubini, pot exista urmatoa-rele următoarele ipoteze:Ambii parteneri au dreptul la con-tractul de închiriere. În caz de rup-tură, acesta va fi convenit de către părţi sau, în caz contrar, celui care dispune de autoritatea judiciară, pentru a proteja interesul copiilor în comun sau a copiilor dacă există.Doar un singur partener este pro-prietarul în contractul de închi-riere; la ruperea concubinajului, Legea de închiriere a imobilelor dă posibilitatea de subrogare în contract, persoanei care trăieşte într-un concubinaj, în aceleaşi condiţii şi drepturi pe care le deţi-ne propietarul, atâta timp cât rela-ţia de convieţuire a durat cel puţin doi ani sau există copii în comun. Subrogarea trebuie notifi cată pro-prietarului. Pentru prima dată şi cu respect la subrogarea contrac-tului, în Spania se recunosc drep-turile cuplului şi efectiv existenţa unui concubinaj.

GHID PRACTIC JURIDIC

Părinţi şi copii 17OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

care apasă la propriu pe ume-rii şi pe coloana micuţului. În sezonul rece, se mai adaugă şi povara hainelor groase şi a încălţărilor de vreme rea, aşa că trebuie respectate câteva reguli de bază.Trebuie să aibă cel mult 15% din masa corporalăMărimea ghiozdanului tre-buie să fi e adaptată dimensi-unilor şi formelor anatomice ale copilului. El nu trebuie să care mai mult de 10%-15% din greutatea sa, pentru a nu avea probleme cu spatele.Alegeţi bretele căptuşite, pen-tru mai mult confort şi reglaţi-

în familie. Aceştia trebuie învăţaţi să se aprecieze şi să se accepte aşa cum sunt - într-un cuvânt, să se simtă bine în pielea lor şi să ştie cum să se pună pe primul plan în relaţii-le cu ceilalţi.Am văzut o serie de tineri, adolescenţi şi adulţi, care nu au experimentat aceste sen-timente niciodată şi le este foarte difi cil să o facă, deoare-ce nu au încredere în ei, pen-tru că nimeni nu i-a învăţat. Probabil că nici părinţii lor nu au experimentat vreodată ase-menea trăiri.Fiecare om trebuie să ştie ce vrea şi ce să-şi ofereCâteodată ajungem să ne în-trebăm de ce adolescenţii, care aparent sunt liniştiţi şi învaţă bine, recurg în anumite momente la gesturi dispera-te. Este trist să auzi un adult care spune: „Eu nu mă iu-besc, niciodată nu am făcut-o

de 37 de ani, care toată viaţa a fost respinsă de mama sa şi de familia acesteia. Fiul său, în vârstă de 8 ani, nu este dorit şi nici iubit de bunica maternă. Cum să ştie să se iubească, să se ierte, să se preţuiască aceş-tia doi (mamă şi fi u), când în-treaga familie îi batjocoreşte şi le răneşte sentimentele con-stant?! Această mămică este o femeie extraordinară, cu un sufl et uriaş, care întotdeauna i-a ajutat pe cei din jur când a fost nevoie, dar cu lacrimi în ochi spune că nu se iubeşte şi în continuare nu caută decât atât - dragostea mamei sale. În calitate de mamă, ea îşi iu-beşte foarte mult băieţelul şi încearcă să îi ofere tot ce ea nu a primit de la părinţii săi.Nu faceţi diferenţe între copii

cereau şi socoteală dacă nu-şi îndeplineau corespunzător sarcinile.Matur izarea t impur ie schimbă personalitateaDe obicei, orice tânăr îşi do-reşte ca, la un moment dat, să devină independent, să ia de-cizii şi să-şi asume responsa-bilităţi, dar sunt şi adolescenţi care au trăit aceste experienţe nefericite din punctul lor de vedere şi, ajunşi la o vârstă frumoasă a tinereţii, spun clar şi răspicat că nu-şi mai doresc să-şi asume rolul de adult, că-şi doresc să fi e conduşi, că vor să se simtă copii, să se răsfeţe, să fi e îngrijiţi.Copilăria e cea mai frumoasă perioadă în viaţa unei per-soane sau aşa ar trebui să fi e şi, totodată, este cea mai im-portantă perioadă, deoarece atunci se formează viitorul adult. Ar fi ideal ca părinţii să-şi asume responsabilităţile ce le revin o dată cu aducerea pe lume a copiilor şi să le ofere acestora acea copilărie mult visată şi dorită.

Pe lângă povara programului şi a regulilor şcolii, copilul se confruntă zilnic şi cu gre-utatea ghiozdanului. Încă din clasa I, elevii duc în spate zi de zi manuale, culegeri, caie-te şi penare care mai de care mai grele şi mai voluminoase. Unele şcoli pun la dispoziţia copiilor dulăpioare, unde pot depozita obiecte pentru ac-tivităţile practice, cum ar fi blocul de desen, borcănelul cu apă pentru pictură, acuare-lele, lipiciul, foarfeca şi chiar pantofi i sport. Chiar şi aşa, ghiozdanul cântăreşte cel pu-ţin câteva kilograme, greutate

Mulţi s-ar putea gândi că a se iubi şi a se respecta înseam-nă să fi i egoist, dar cum poţi oferi ceva celorlalţi dacă nu ştii să-ţi oferi în primul rând ţie? Ce înseamnă să te iubeşti şi să te respecţi? Înseamnă, în primul rând, să te accepţi aşa cum eşti, să te apreciezi, să te valorizezi, să ştii să te pui pe primul plan şi apoi să ţii cont de ceea ce doresc ceilalţi.Încrederea în propriile forţe se capătă acasăCopiii trebuie să înveţe de mici ce sunt iubirea şi respec-tul de sine şi o pot face numai

Am să pornesc de la câteva rânduri pe care le-am citit într-o carte: „Copiii vin pe lume având capacitatea de a-şi iubi părinţii, dar nu se pot iubi şi nici nu se pot ierta pe ei înşişi. Învaţă iubirea de sine după modul în care sunt trataţi de părinţi şi după felul în care aceştia reacţionează la greşelile lor. Astfel, ei vor avea o şansă mai mare să înveţe cel mai important lu-cru: capacitatea de a se iubi pe ei înşişi şi de a-şi accepta imperfecţiunile”. Din păcate, există familii ce aduc copii pe lume, ca apoi să le spună „Nu te iubesc”, „Nu te doresc” sau „Ai fost un accident”.Istoria se poate repetaO situaţie în acest sens am întâlnit la o mămică în vârstă

Cei mai frumoşi ani din viaţa unui individ sunt cei ai copi-lăriei. Într-o lume ideală, toţi copiii ar trebui să fi e doriţi şi iubiţi de părinţi, să crească lipsiţi de griji, să aibă posi-bilitatea de a se juca, de a se bucura de tot ce-i înconjoară, de a învăţa şi de a se forma ca viitori adulţi. Dar cum nu tră-im într-o lume ideală, suntem nevoiţi să acceptăm realita-tea, care nu este întotdeauna conformă cu dorinţele noas-tre. Aceasta este total diferi-tă, chiar crudă cu mulţi copii aduşi pe lume de oameni ires-ponsabili sau nepregătiţi pen-tru rolul de părinte.Fratele cel mareEste dureros pentru un copil să ajungă la vârsta adultă şi să spună: „De la 6 ani eu nu am mai avut copilărie, pentru că a trebuit să-mi cresc fraţii”. De ce? Adulţii aduc pe lume copii pentru a-i lăsa în grija primului născut? Nu cred că această răspundere enormă poate fi plasată în spatele unui copil care îşi doreşte şi el pro-tecţie, atenţie şi timp pentru joacă. Am cunoscut câteva familii numeroase, în care pă-rinţii îşi împovărau copiii mai mari cu creşterea şi îngrijirea celor mici, pretinzându-le să se poarte ca nişte adulţi. Aceş-ti părinţi nu au făcut decât să le fure copilăria micuţilor lor, transformându-i de timpuriu în adulţi. Pe lângă faptul că le transferaseră aceste responsa-bilităţi de creştere şi de edu-care a frăţiorilor mai mici, le

de 37 de ani, care toată viaţa a Am să pornesc de la câteva

Cei mici au nevoie de iubire

Mulţi s-ar putea gândi că a se

I ubirea şi

respectul de sine

care apasă la propriu pe ume-Pe lângă povara programului

Ghiozdanul

visată şi dorită.

le astfel încât să se potriveas-că umerilor şi să ţină copilul drept. Învăţaţi copilul să îşi aranjeze rechizitele în ghioz-dan în aşa fel încât să repar-tizeze în mod egal greutatea acestora. Şcolarul trebuie să ducă ghiozdanul pe ambii umeri, nu doar pe unul singur, pentru a preveni deformarea coloanei vertebrale. Optaţi pentru cumpărarea apei plate în clasă, pentru a evita încăr-carea bagajului zilnic cu cel puţin jumătate de litru de apă.O soluţie ar fi alegerea unui ghiozdan troler, dar acesta va pune probleme la coborârea şi la urcarea scărilor şi a bordu-rilor şi la traversarea gropilor din asfalt. Copilul va fi nevoit să ridice de multe ori ghioz-danul de pe pământ până la

şcoală, iar coloana vertebrală va fi la fel de solicitată.Nu ezitaţi să duceţi dumnea-voastră ghiozdanul copilului ori de câte ori aveţi ocazia. Se poate considera acum un moft sau răsfăţ, dar pe viitor sigur nu va avea probleme cu spa-tele din acest motiv.

şi nici nu mă respect, pentru că, dacă aş face aşa ceva, nu aş mai accepta să mă trateze aşa...”. Este o muncă titanică să reuşeşti să ajuţi un adult să realizeze şi să accepte aceste sentimente, deoarece omului îi este greu să se schimbe. Orici-ne, indiferent de vârstă, doreşte să fi e apreciat, să fi e iubit şi să obţină confi rmarea pozitivă asupra realizărilor personale.

Copiii nu îşi aleg sexul la venirea pe lume, aşa că nu trebuie să fi e iubiţi în func-ţie de ceea ce a ales Dumne-zeu să fi e. În familia femeii despre care v-am povestit, fetele nu sunt acceptate, ba chiar sunt considerate nişte accidente nefericite ale na-turii. Cu siguranţă, şi mama, şi bunica femeii au fost tra-tate la fel de familiile lor, iar acum îşi revarsă toate sen-timentele negative asupra nepoţilor. Şi uite aşa istoria se repetă, din generaţie în generaţie, iar tinerele sufl e-te venite pe lume suferă din cauza greşelilor părinţilor şi bunicilor lor.

Dar cum poţi cere celor din jur să-ţi ofere atâtea când tu nu-ţi poţi oferi nimic? A şti ce să ceri şi a putea să spui „Nu” atunci când trebuie, nu înseamnă că eşti egoist sau rău (cum ar spu-ne unii), ci pur şi simplu arată că ştii ce vrei şi că ştii ce să-ţi oferi. Atât timp cât ţie îţi este bine, le va fi şi celor din jurul tău! Aceasta ar trebui să ştim cu toţii încă din copilărie.

Prof. Irina Georgescu Şova- Hayward/California

Lăsaţi-le copilăria!

de institutul său botanic, nu mai putea deservi în mod serios şti-inţele botanice.

Directorul Richter a reuşit să convingă Guvernul de nece-sitatea salvării grădinii. Între 1910 şi 1912 s-a cumpărat, ca despăgubire pentru grădina muzeului, un teren excelent pentru o nouă grădină botanică.

Pe timpul Primului Război Mondial s-au cultivat aici zar-zavat şi fructe pentru spitale, devenind pentru o vreme adă-post pentru refugiaţii maghiari

Bucovina are o istorie bogată şi plină de momente măreţe. Vechiul teritoriu al da-cilor liberi a cunoscut gloria în perioada medievală. Sub con-ducerea lui Ştefan cel Mare, Moldova a devenit un stat pu-ternic şi respectat de vecini. Luptele cu turcii afl aţi în plină expansiune nu au făcut decât să întărească statutul de putere regională. Din acesta perioadă

Dacă ajungi prima oară în Cluj-Napoca, localnicii, bi-nevoitori, dar şi iubitori ai ur-bei lor situate pe Râul Someş, te sfătuiesc plini de entuziasm să vizitezi neapărat şi Grădina Botanică. Într-adevăr, alături de Dealul Feleacului, ce îţi deschide o superbă panoramă asupra întregii cetăţi, Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca a fost fondată în 1920, de profesorul al cărui nume îl poartă şi poate fi vizi-tată în orice anotimp. Întinsă pe o suprafaţă de aproape 14 hec-tare în partea sudică a oraşului, grădina este atât un spaţiu re-creativ pentru clujeni şi pentru turişti, cât şi un spaţiu didactic pentru studenţii din cadrul uni-versităţii clujene. Peste 10.000 specii de plante se orânduiesc frumos în mai multe sectoare:

ornamental, fi togeografi c, sis-tematic, economic şi medicinal.

O atracţie constantă a acestui spaţiu aparte este gră-dina în stil japonez cu lacul şi cu chioşcul specifi ce, cu puntea curbată, ce face legătura între spaţii, toate acestea dând o notă exotică acestui colţ de grădină. Interesantă este apoi şi grădina în stil roman, cu vestigii ar-heologice din vechea colonie romană Napoca, printre care o statuie a zeiţei Ceres.Lotuşi amazonieni uriaşi

Pe lângă pârâul numit şi „ţigănesc”, ce traversează gră-dina, sunt alei asfaltate, dar şi cărări montane pline de farmec natural. Poţi urca până la turnul de apă din extrema dreaptă, situat pe unul dintre cele mai înalte locuri ale grădinii, esca-ladarea treptelor turnului ofe-rindu-ţi o frumoasă perspectivă asupra împrejurimilor. Bazinul ce deserveşte turnul de apă are o capacitate de 80.000 de litri. De cealaltă parte a izvorului se afl ă sera imensă, cu arbori tro-picali, şi lacul plin de vegetaţie specifi că mangrovelor şi lo-curilor mlăştinoase ale Terrei. Aici se poate admira frumosul lotus amazonian cu frunze de peste 1,5 m diametru. Cocoti-eri, bananieri, palmieri, bam-buşi şi copaci seculari din zone îndepărtate pot fi admiraţi în seră, turiştii având asigurate şi

serviciile unui ghidaj profesio-nist. Flori ştiute sau necunoscu-te publicului larg se etalează în toată splendoarea în anotimpu-rile calde, iar copacii din zonele de foioase şi de conifere prin care zburdă veveriţe prietenoase sunt şi în zilele de toamnă târzie sau de iarnă atracţii deosebite pentru oricine este dornic să pe-treacă o zi liniştită în natură.Adăpost pentru refugiaţii de război

C â n d s - a f o n d a t Universitatea Maghiară de la Cluj, în 1872, catedra de botanică a primit şi o vastă gră-dină, amenajată în parcul dă-ruit de contele Mikó Muzeului Naţional Ardelean. Deja se gă-sea în parcul amintit o imensă colecţie de arbori şi de arbuşti, astfel încât începutul era pro-miţător pentru formarea unei grădini botanice.

Fondurile iniţiale au fost modeste, motiv pentru care mai mult de trei sferturi din spaţiul grădinii au rămas neamenajate. În 1901, profesor doctor Aladár Richter a înzestrat grădina bo-tanică şi cu o seră mai mare, ridicată în grădina externă, ce fusese lăsată în paragină. Pe neaşteptate, profesor Apathy şi-a ridicat în mijlocul grădinii botanice noul său institut de zoologie. Astfel, grădina bota-nică, sugrumată de Institutul de Chimie şi de Zoologie, departe

din 1916. După Marea Unire, când a fost naţionalizată, grădi-na botanică a fost amenajată şi deschisă publicului.Cel mai mare ierbar din ţară

Ierbarul grădinii botanice din Cluj-Napoca este cel mai mare din România, adăpostind peste 650.000 de eşantioane de plante din toate regiunile lumii, cu o valoare ştiinţifi că deose-bită, afl at mereu la dispoziţia studenţilor şi a cercetătorilor. În curtea grădinii botanice se afl ă şi Institutul Botanic al Facultăţii

de Biologie şi Geologie, dar şi Muzeul Botanic, pasionaţii în domeniu având ocazia să vadă peste 7.000 de piese şi de ex-ponate. Biblioteca de Botanică este adăpostită la parterul Institutului Botanic şi deţine ma-teriale de la: Asociaţia Muzeului Ardelean, Biblioteca Institutului Botanic, Catedra de Botanică a Universităţii Clujene, precum şi din donaţii provenite de la o se-rie de oameni de ştiinţă clujeni, cum ar fi Alexandru Borza sau Onoriu Raţiu.

18ornamental, fi togeografi c, sis-

OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Grădina Botanică din Cluj, una dintre comorile Transilvaniei

Bucovina Un tărâm încercat

de istorie

Bucovina are o istorie

de institutul său botanic, nu mai din 1916. După Marea Unire, de Biologie şi Geologie, dar şi

Frumuseţile României

Prof. Tiberiu Grădişteanu- Lugoj/Timiş

zbuciumată a secolelor al XV-lea şi al XVI-lea au răzbit la noi adevărate comori de artă şi de arhitectură.

Bisericile pictate cu fres-ce exterioare reprezintă pentru Bucovina punctul culminant al expresiei de credinţă a locui-torilor acestei zone din nordul României.

Principala poartă de ac-ces spre zona mânăstirilor

este Suceava. Aici există un aeroport internaţional şi un important nod feroviar. Pe şo-sea ajungem urmărind drumul european E85, iar mai apoi ramifi caţiile acestuia către Transilvania şi Maramureş.Voroneţ, Capela Sixtină a estului

La Voroneţ, Ştefan cel Mare a ridicat cea mai valo-roasă mânăstire a Moldovei. Ridicată în doar trei luni şi trei săptămâni în anul 1488. Bise-rica nu a fost concepută cu o cameră a mormintelor, fapt ce indică caracterul său de mo-nument memorial. Mânăstirea Voroneţ reprezintă una din pri-mele construcţii ce edifi că un stil arhitectural propriu moldo-venesc, o sinteză a elementelor bizantine, gotice şi autohtone.

Pe peretele vestic a fost pictată celebra Judecată de Apoi, o compoziţie în cinci re-gistre, unică în arta orientului creştin. Specialiştii consideră pictura ca fi ind superioară celor de la Muntele Athos datorită efectelor decorative, policro-miei şi compoziţiilor. Această lucrare a primit supranumele de Capela Sixtină a estului. Portre-tele fi lozofi lor antici şi cele ce compun Arborele lui Ieseu de pe peretele sudic sunt de ase-menea considerate capodopere.

În apropierea mânăs-tirii declarate monument UNESCO, se găsesc numeroa-se pensiuni ce găzduiesc pe cei veniţi din lumea întreagă să se bucure de frumuseţea locurilor şi de bunătatea oamenilor.

Continuând spre vest pe

apa Sucevei, străbaţi un pei-saj domol şi primitor. Satele se aliniază pe marginea ve-chiului drum de legătura între Moldova şi Transilvania. În timpul ocupaţiei austro-ungare a Bucovinei aici se afl a graniţa cu Moldova. Localitatea Vama încă păstrează vie amintirea acelor vremuri.Mânăstirea Moldoviţa

Nu departe de Vama ajun-gem la mânăstirea Moldoviţa. Situate în zone greu accesibile, în mijlocul pădurilor dese, la capătul drumurilor, mânăstirile fortifi cate aveau şi un rol mili-tar, păzind drumurile de acces care nu erau supravegheate de cetăţi. Aspectul de fortifi caţie al mânăstirii ne duce cu gândul la vremurile războinice ale evului mediu. Ca şi la Voroneţ, pictura s-a păstrat într-o stare excepţio-nală, roşul este culoarea domi-nantă a picturii exterioare. Cea mai importantă este reprezenta-rea asediului Constatinopolului de la 1453 în care este prezentat asediul Turcilor. Pictorul a in-trodus şi elemente ce amintesc de asediul perşilor de la 626. Fecioara Maria apară oraşul de atacul păgânilor. Această pic-tură s-a realizat în anii în care Moldova era în război cu turcii, ulterior această reprezentare nemaigăsindu-se în iconogra-fe. O altă frescă valoroasă este aceea a “Vămilor Cerului”, o tradiţie românescă ce se regă-seşte şi la alte mânăstiri. În dru-mul lor spre rai, sufl etele trebu-ie să treacă cu ajutorul îngerilor mai multe vămi plătind diavo-lilor pentru greşelile omeneşti.

Există şi un vechi obicei de a arunca monezi în sicriul celui decedat, în râurile peste care trece cortegiul sau la răscrucile drumurilor.Mănăstirea Suceviţa

Mănăstirea Suceviţa este din punct de vedere cronologic cea mai nouă dintre mănăstirile pictate din Moldova. Mănăsti-rea are un aspect de fortăreaţă cu ziduri puternice. Din punct de vedere cromatic culoarea dominantă este verdele, pic-tură de infl uenţă rusească, foarte valoroasă şi se remarcă prin fi neţea detaliilor. Cea mai importantă pictură este Scara Virtuţilor în care sunt reprezen-taţi îngeri care ajută credincio-şii să urce spre Rai, în timp ce diavolii încearcă să îi tragă spre Iad. Scena Judecăţii de Apoi a rămas neterminată datorită morţii pictorului care a căzut de pe schele. Complexul mănăsti-rii Suceviţa are o curte generoa-să cu copaci bătrâni şi un um-brar în care măicuţele găsesc răgaz pentru a citi rugăciuni.

Nu departe de Suceviţa se găseşte satul Marginea, cel mai important centru de ceramică din Moldova, unde se produce ceramică neagră ce se regăseşte în toate gospodăriile din zonă. În ultimii ani meşterii populari s-au adaptat pieţei şi au început să producă diverse ornamente ceramice.Mănăstirea Putna

La Putna se afl ă cea mai importantă mănăstire reali-zată de către Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei. Legen-da spune că Ştefan a ales locul

altarului în locul unde săgeata sa s-a înfi pt. Realizată ca ne-cropolă domească, mănăstiri-ea este puternic fortifi cată pe toate laturile. Mănăstirea a fost distrusă în mai multe rânduri de oştile turceşti dar domnito-rul a recostruit-o din temelie. Ştefan cel Mare a fost sanctifi -cat de către Biserica Ortodoxă Română, iar într-un sondaj na-ţional a fost desemnat cel mai important român.

La 12 km de Suceava se afl ă Mănăstirea Dragomirna, ridicată în anul 1602. Bise-rica este cea mai înaltă din Moldova. Cu 42 de metri înăl-ţime şi o lăţime de doar 9,60 metri crează o puternică im-presie de zvelteţe. În secolul 17 mănăstirea devine un important centru cultural. Aici au fost cre-ate texte religioase şi miniaturi.Suceava – centru cultural şi istoric

În 1388 Suceava devine prima capitală a Moldovei. Ce-tatea construită în secolul 15 are ziduri înalte de 10 metri şi groase de 2 metri. Cetatea re-zistă în 1476 la asediul turcilor conduşi de Mohamed al II-lea, cuceritorul Constatinopolului. În prezent Suceava este capi-tala judeţului şi a regiunii din nordul Moldovei. Aici este principalul centru administrativ şi cultural al judeţului şi poarta de acces către ţinutul mănăsti-rilor.

Te invităm să vizitezi această minunată regiune a Bucovinei şi să revii ori de câte ori simţi nevoia să te întorci la valorile umane.

dul de cărămidă al unei clădiri neîngrijite şi am rămas uimită văzând că degetul meu a intrat în zid ca într-o brânză tare şi sfărâmicioasă. Chiar şi numai un asemenea zid îţi poate spu-ne clar că Veneţia reală este în suferinţă... Eu sper că totul va fi bine şi că Veneţia va rămâ-ne, cel puţin la fel de frumoasă ca azi, şi călătorilor din viitor. Până atunci mi-ar place să ştiu că cine va vedea Veneţia va pri-vi ceva mai atent către adevă-rata Veneţie, de dincolo de San Marco, Rialto, canale, gondole şi carnaval. Dacă o placi cu adevărat, cu siguranţă o placi cu tot cu defecte, nu-i aşa?Iubire sau... dezamăgireVeneţia - o iubeşti sau nu, şi aceasta depinde foarte mult de starea de spirit în care te afl i când o vizitezi, de persoana care te însoţeşte, de capaci-tatea de a vedea dincolo de aparenţe, de capacitatea de a te putea bucura de lucruri extrem de simple. Te vrăjeşte, te rupe de realitate, te aruncă într-un loc între apă şi pământ. O vei iubi cu toate culorile ei, cu lumina nepămînteană, pe care soarele o aruncă în încercarea disperată de a mai rămâne câ-teva secunde deasupra orizon-tului. O lumină tristă venită dintr-o frumuseţe disperat de năucitoare.O vei iubi cu tot cu clădirile ei dărăpănate şi cu tencuiala căzută. Cine poate şti câtă dra-goste şi disperare stau ascunse în zidurile oraşului. Ziduri atât de fragile în eternitatea lor.Laguna veneţiană cu a sa cu-loare de smarald te va fermeca, iar licărul ei din zilele cu soare va fi doar pentru tine, dacă vei şti să-l vezi şi să-l descifrezi. Îţi va spune multe poveşti.Răbdarea şi gentileţea persoa-nelor îmbrăcate în costume de

carnaval, care cu zâmbetul pe buze aşteaptă grupurile de tu-rişti să facă fotografi i cu ele, o vei admira.Te vor copleşi porumbeii din piaţa San Marco în momentul în care vei arunca o mână de orez, strategic adus în geantă. Vei simţi că trăieşti în momen-tul în care te vei aşeza într-o piaţetă mică, pe un scaun, la o masă, şi cu ochii închişi vei “privi” în soare. Iar patronul acelei mese, îţi va face cadou acel moment şi nu va veni să te întrebe ce doreşti să-ţi aducă.Inima îţi va tresări la fi ecare pas de copil, la fi ecare râs, la fi ecare privire.Gondolierii puşi pe glume te vor distra şi vor face cu plăce-re fotografi i cu tine şi culmea, vor rămâne la fel de veseli, chiar şi atunci când le refuzi oferta pentru o plimbare cu gondola.Zâmbetele prezente pe feţele oamenilor te vor încărca cu energie pentru mult timp.Străduţele pe care te vei pier-de, pentru că o vei face, te asigur, o să te farmece cu sigu-ranţă. Vei fi copleşit de emoţii în momentul în care vei paşi pe Puntea Suspinelor, cu gân-dul la persoanele care, cu mult timp înaintea ta, vedeau pentru ultima dată frumuseţile acestei lumi.Vei aprecia curtoazia şi genti-leţea italienilor, şi eleganţa ita-liencelor. Moştenirea lăsată de Casanova bărbaţilor italieni, o vei descoperi în privirile lor cu un licăr secret.Cu ochii aburiţi de o umbră de lacrimă, vei sta singur în turnul bisericii San Giorgio, la apus, şi vei avea senzaţia că eşti ulti-mul om pe pământ...Şi atunci, cum să nu iubeşti Veneţia?Material realizat de Kasandra Kalmann-Năsăudean

nici Veneţia ascunsă, pentru că poate fi văzută de oricine are bunăvoinţa să caute puţin din-colo de prima imagine turisti-că, adică de canalele Veneţiei. O găseşti uşor în vechile pieţe din interiorul insulelor Veneţiei numite campo în venexiàn, graiul local din Veneţia, aceste pieţe sunt împrăştiate prin toate cele şase sestieri (cartiere) ale Veneţiei. Mai cunoscute sunt Campo Santa Margherita şi Campo San Barnaba în cartierul Dorsoduro, Campo San Polo şi Campo San Rocco în cartierul San Polo, Campo San Giacomo dell`Orio în cartierul Santa Croce şi Campo San Stefano, Campo San Bartolomeo şi Campo Sant`Angelo în cartie-rul San Marco.Dacă ajungi în Veneţia trebuie să ştii că poţi face şi plajă la mare, la doi paşi de ea, iar pen-tru aceasta e sufi cient să iei un vaporetto până în Lido, litora-lul Veneţiei sau Venezia lito-rale. Lido este parte a comune di Venezia, desparte printr-un cordon lung de nisip laguna veneţiană de Marea Adriatică şi e atât de aproape de Veneţia încât merită să îţi iei cazare în Lido pentru a te bucura în tih-nă şi de plajă, şi de Veneţia şi de celelalte locuri din lagună. Iar Lido nu este neapărat cea mai frumoasă staţiune litorală a Italiei, dar într-o asemenea vecinătate binecuvântată mul-te se pot trece cu vederea.Partea de nord a Lido este nu-mită San Nicolo şi este un loc atât de liniştit încât treceau zeci de minute până să văd vreo mişcare pe stradă. Aici existau uriaşe fortifi caţii care aveau rolul de a apăra intra-rea dinspre mare în lagună, pe care le-am căutat ceva vreme până să înţeleg că marea atrac-ţie din San Nicolo este chiar tihna mediteraneeană a locu-lui. Ar mai fi de văzut biseri-ca San Nicolo şi mânăstirea benedictină fondată în 1044, iar casele localnicilor sunt fer-mecătoare, încât nu am putut să nu mă întreb: oare cum o fi să locuieşti într-o casă micuţă şi cochetă pe malul lagunei, cu ochii către Veneţia şi la doi paşi de plaja din Lido?

Când spui Veneţia îţi imagi-nezi înainte de orice un oraş pe apă, străbătut de canale în toate direcţiile. Între Veneţia şi arterele sale acvatice există o asociere mentală atât de puter-nică încât este ceva obişnuit ca alte oraşe având canale să fi e privite ca nişte Veneţii. Există în Europa câteva Veneţii ale nordului: Amsterdam, Bruges, Stockholm, C openhaga, Sankt Petersburg, Hamburg şi M anchester. Veneţia are însă şi o parte dincolo de canale, deloc celebră şi puţin cunos-cută de turişti, şi nu mă refer la oraşele Mestre, Carpenedo şi Marghera de pe coasta es-tică a lagunei, din aşa-numita Terraferma veneziană, ci la locuri afl ate chiar în interiorul insulelor care compun Veneţia propriu-zisă, în care turiştii nu îşi prea dau osteneala să ajun-gă: pieţe întinse şi străduţe în al căror tablou fermecător lip-sesc canalele, şi în care chiar ai putea uita că te afl i în Veneţia. Probabil că acestea sunt prin-tre puţinele locuri ale Veneţiei în care sub tine ai pământ plă-mădit de natură şi nu uscat smuls lagunei de către veneţi-eni. Se ştie, Veneţia este dez-voltată pe nucleul unor mici insule în mijlocul lagunei, pe care în timp veneţienii le-au mărit şi le-au unit între ele prin construirea de clădiri pe piloni din lemn de zadă, o specie de conifere răspândită în munţii Alpi, nu departe de Veneţia. Introduşi foarte aproape unul de altul în apa lagunei, în stra-turi alternative de fân şi nisip până ajungeau în argila de pe fundul lagunei, stâlpii de zadă au rezistat la putrezire datorită răşinilor pe care le conţin orice conifere şi a lipsei oxigenului din apă, aşa că în timp s-au pietrifi cat, formând -după aco-perirea lor cu scânduri de lemn şi lespezi de piatră istriană-, fundaţia pentru o mare parte din ceea ce este azi Veneţia.Nici nu ştiu cum să numesc această parte mai puţin ştiută a Veneţiei. Aş numi-o Veneţia terestră, dar aceste locuri sunt totuşi pe insulele Veneţiei, şi nu pe continent, cum ar suge-ra termenul, şi nu îi pot spune

Partea de sud a Lido se nu-meşte Malamocco, iar din anul 740 aici şi-a avut sediul Deusdedit, unul dintre primii dogi ai Veneţiei. La fel ca şi Torcello, Malamocco a fost un centru urban înfl oritor înainte de dezvoltarea nucleului urban al Veneţiei de azi, Rialto, până ce a fost distrus în anul 1106 de o furtună cu valuri gigan-tice. Chioggia, o Veneţie în mini-aturăChioggia se afl ă în sudul lagu-nei veneţiene: un mic oraş de pescari care aduce mult cu o Veneţie în miniatură, deşi are nu doar canale ci şi străzi cu acces auto. Se vede clar că lo-cuitorii din Chioggia încearcă din răsputeri să fure şi ei ceva din afl uxul de turişti ai ma-relui său vecin, Veneţia, mai ales că partea dinspre litoral a Chioggiei, numită Sottomari-na, are plaje la mare şi locuri de cazare berechet. Chioggia are şi câteva biserici vechi care merită văzute (din care Santa Maria este din 1110 şi a fost refăcută în 1623), însă atracţia ei principală este atmosfera pitorească de oraş provincial de pescari, cu oameni primi-tori şi simpatici. Şi uitasem să spun, imediat ce vei ajunge în Chioggia vei fi uimit de miro-sul care trăzneşte în tot ora-şul: Chioggia este un oraş de pescari, plin de ambarcaţii şi instalaţii pentru pescuit, aşa că întreaga Chioggia, de la un ca-păt la altul, miroase a... peşte!Perioada de mare prosperitate a oraşului cu miros de peşte a fost prin sec. 16-17, deşi este de înţeles că cei de aici au trăit mereu la umbra marelui ve-cin, Veneţia, însă momentul de mare glorie al Chioggiei a fost prin 1378, când genovezii, eternii rivali ai veneţienilor, in-traseră în lagună şi erau cât pe ce să cucerească Veneţia. Cei care au salvat atunci Veneţia au fost pescarii din Chioggia, care i-au momit pe genovezi în locuri ale lagunei cu ape foarte joase. Chioggienii aveau bărci cu fund plat aşa că s-au des-curcat cu bine, în timp ce ge-novezii s-au împotmolit şi au fost învinşi.Foarte probabil că există un vaporetto direct între Veneţia şi Chioggia, eu însă am ajuns aici din Lido: am luat un autobuz care a trecut prin Malamocco după care (la Alberoni, mi se pare) a fost urcat pe un feribot pentru a traversa o gură de ie-şire a lagunei, apoi autobuzul ne-a lăsat într-o staţie de vapo-retto care ne-a dus chiar până în Chioggia, aşa că deşi iniţial se anunţa un drum complicat, până la urmă s-a dovedit a fi cât se poate de simplu. Şi cum ziceam mai sus, ştiu din auzite că Malamocco, San Pietro in Volta şi Pellestrina merită şi ele o oprire.Veneţia Veneţia şi laguna veneţiană mi-au plăcut la nebunie, aşa că am încercat să le cunosc cât

mai bine şi să nu mă opresc, în niciun caz, la atracţii turistice îndoielnice precum plimbarea în gondolă, iar cele câteva zile pe care le-am avut la dispoziţie pentru a înţelege Veneţia s-au dovedit un interval de timp mulţumitor. Se ştie, Veneţia se scufundă cu vreo 3,8 centi-metri pe secol, ceea ce în timp poate produce un dezastru dacă se ia în calcul şi efectul negativ al solului moale din lagună. Scufundarea se pare că a fost provocată chiar de om în sec. 20, prin forarea de fântâni pentru extragerea apei necesare industriilor locale, iar golirea în acest mod a pungilor de apă din subsolul oraşului a dus la coborârea Veneţiei sub nivelul mării. În anii `60 săpa-rea de fântâni a fost interzisă, dar răul este deja produs, iar Veneţia a fost nevoită să se resemneze cu inundaţii - nu-mite Acqua Alta-, tot mai dese şi mai mari. Recordul a fost atins în noiembrie 1966, când oraşul a fost acoperit cu 194 de centimetri de apă. Îmi aduc aminte că la prima mea vizită în Veneţia, după inundaţiile din 2009, apa încă mai băltea prin unele colţuri din catedra-la San Marco, deşi ne afl am în plin sezon turistic. Autori-tăţile au gândit drept plan de salvare „proiectul Mose“, care înseamnă amplasarea a 79 ba-riere de oţel pe fundul Mării Adriatice, ce urmează a fi ri-dicate în perioadele cu valuri mari. Un proiect foarte scump -4,7 miliarde de euro-, ce ar fi urmat să fi e fi nalizat în 2014. Problema sa cea mai mare este însă aceea că unii specialişti îi contestă utilitatea şi îl văd chiar dăunător Veneţiei.Dar aceasta nu e tot. La scu-fundarea Veneţiei se adaugă problema veneţienilor, care sunt tot mai puţin dispuşi să locuiască în Veneţia. Astăzi Veneţia propriu-zisă mai are doar vreo 69.000 de locuitori, cel mai mare procent de pensi-onari din toată Italia şi un ritm de scădere a populaţiei cât se poate de clar. Tinerii veneţieni preferă tot mai mult să locuias-că în Mestre sau Marghera, în Terraferma veneziană (adică pe continent), pentru a avea case mai ieftine, maşini la în-demână şi preţuri mai mici, şi pentru a scăpa de puhoiul de turişti, de igrasia omni-prezentă, de mirosul lagunei şi de ţânţarii din timpul verii. Aşa că, dacă priveşti cu aten-ţie prin Veneţia vei vedea cu dezamăgire nenumărate case ce arată nelocuite, părăsite sau chiar bântuite. Se adaugă ten-cuiala căzută ori coşcovită de pe multe din clădirile afl ate în afara arterelor principale, ca-uzată de umiditatea ridicată a lagunei. Veneţia nu doar că se scufundă, ci e tot mai puţin lo-cuită, iar clădirile sale se maci-nă încet dar sigur din cauza ve-chimii, a umezelii şi a aerului salin al lagunei. Îmi amintesc că am apăsat cu degetul în zi-

Vacanţe 19OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

nici Veneţia ascunsă, pentru că Când spui Veneţia îţi imagi-

VeneţiaIubire sau... dezamăgire

Cuvioasa Parascheva (în greacă Αγία Παρασκευή, „Sfânta Vineri”), cunoscută şi sub numele de P araschiva, este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română şi în alte biserici de rit oriental, sfânta patroană (ocrotitoare) a Moldovei. Ziua ei de pomeni-

re este 14 octombrie, zi care marchează şi mijlocul toam-nei.

În popor, Sfânta Parascheva e percepută ca fi ind „mare la trup şi urâtă la chip”, dar cu un sufl et bun, pentru că-i fereşte pe oameni de boli, grindină, trăsnet şi pe copii îi apară de deochi. De aici, de la această percepţie, i se mai spune şi Sfânta Vineri.

În această zi fetele tinere trebuie să ţină Ziua Sfi ntei Parascheva, pentru a fi cinsti-te aşa cum a fost ea. La sate, se fac focuri în curte pentru a alunga spiritele rele.

Credincioşii care nu ajung la Iaşi merg la bisericile sau mănăstirile din apropiere să se roage pentru sănătate, bu-nul mers al vieţii şi pentru înlăturarea necazurilor, şi fac pomeni pentru morţii care nu-şi găsesc liniştea, adică pentru

aceia care au murit fără lumâ-nare şi au fost îngropaţi fără preot. Gospodării care pot şi au cu ce, fac în această zi, masă mare, cu bucate alese să mănânce şi cei săraci, nu se servesc, însă, poame cu cruce, nuci şi castraveţi.

Se spune că aşa cum va fi ziua de 14 octombrie la fel va

În credinţa populară, anul este împărţit în vară şi iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe încu-ie iarna şi înfrunzeşte întrea-ga natură, Sfântul Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele. Există credinţa că în această zi, căldura intră în pământ şi gerul începe a-şi arăta colţii.

În Ajunul sărbător i i Sfântului Dimitrie, se aprind focuri, peste care sar copiii pentru a fi sănătoşi tot anul. Focul are şi menirea de a alunga fi arele şi de a încăl-zi morţii. După ce focul este stins, ţăranii aruncă un căr-bune în grădină, ca aceasta să primească putere de a rodi.

Sfântul Dumitru este con-siderat şi patronul păstorilor. Este ziua în care ciobanii afl ă cum va fi iarna. Aceştia îşi aşează cojocul în mijlocul oi-lor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. Un alt mod de a afl a cum va fi iarna, este să urmăreşti mersul oilor în dimineaţa sărbătorii Sfântului Dumitru. Dacă di-mineaţa se va trezi întâi o oaie albă şi va pleca înspre sud,

Transilvania îşi serbează sfi nţii ocrotitori la 21 octom-brie: Visarion Sarai, S ofronie şi Oprea Miclăuş, canonizaţi în 1955, şi preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, canonizaţi în 1992. Aceştia au luptat împotriva impunerii cu forţa a con-fesiunii greco-catolice în Transilvania, când aceasta se afl a sub dominaţie habsbur-gică. S-a ales ziua de 21 oc-tombrie, deoarece la această dată s-a semnat falsul act de unire cu Biserica din Roma, în 1698, şi tot la 21 octom-brie, dar în 1948, au revenit credincioşii greco-catolici la Biserica Ortodoxă.Visarion Sarai, martirizat în închisoarea Kufstein

În urma impunerii cre-dinţei romano-catolice, tran-

fi şi Ziua Sfântului Dumitru, pe 26 octombrie, dar şi cele-lalte sărbători de peste an. Se mai spune că, dacă frunzele copacilor îngălbenesc şi cad repede, este semn că anul care vine va fi roditor.

De Sărbătoarea Sfintei Parascheva, ciobanii nu cio-plesc nimic să nu le iasă

iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră şi va pleca spre nord, iarna va fi uşoară.

Ziua Sfântului Dumitru era şi o zi a soroacelor, se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor şi ciobani la Sân-George, de unde şi zicerea că „la Sân-George se încaieră câinii iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”.

De Sfântul Dumitru se tocmesc servitorii pentru di-verse treburi şi se strică stâne-le. Ţăranii tund coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos.

În anumite zone, ţăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, ca fi ind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtăşanie.

Alte credinţe în ziua S fântului Dumitru:

• dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă şi frumoa-să;

• nu se piaptănă, că-i pri-mejdios de lupi;

• dacă luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele;

• se face pomană grâu fi ert cu unt, lapte sau brânză.

silvănenii ştiutori de carte, preoţii şi călugării au pornit revolte, unele de mare am-ploare, în jurul anului 1744. Cel mai infl uent a fost că-lugărul Visarion Sarai. Ori-ginar din Bosnia, în 1744 a trecut în Transilvania şi a pornit lupta pentru apăra-rea ortodoxiei, predicând în multe locuri şi însufl eţindu-i pe români. A fost arestat şi dus la mai multe închi-sori, iar în fi nal, în Munţii T irolului, Austria, fi ind mar-tirizat în celebra închisoare Kufstein, unde a murit.Oprea Miclăuş şi Moise, de trei ori la Viena

Lupta a fost continuată de alţi români, printre care Nicolae Oprea Miclăuş, un cioban din Săliştea Sibiului, şi preotul Moise Măcinic.

mieii tărcaţi. Turmele de oi se pregătesc pentru iernat, se împlineşte sorocul ciobanilor, văcarilor şi pândarilor şi se fac angajări noi pentru anul care urmează. Berbecilor li se dă voie printre oi, pentru prăşilă. În multe zone din ţară se organizează iarmaroace de toamnă, unde se valorifi că

produsele oilor.În dimineaţa zilei de 14

octombrie, ciobanii trebuie să verifi ce felul în care au dor-mit oile. Dacă stau grămadă, e semn că va fi iarnă grea, ge-roasă. Dacă sunt împrăştiate, iarna va fi blândă. Şi, dacă de Sfânta Parascheva nu plouă, atunci iarna va veni curând.

Transilvania îşi serbează silvănenii ştiutori de carte,

Tradiţii strămoşeşti20re este 14 octombrie, zi care

OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Prof. Andra Mateescu Gutiérrez - Benidorm/ Spania

aceia care au murit fără lumâ- fi şi Ziua Sfântului Dumitru,

Sfânta Parascheva, obiceiur i ş i

t radiţ i i

De Sfântul Dumitru

La 21 octombrie, Ardealul

îşi prăznuieşte

sfinţi i ocrotitori

Acesta din urmă a fost ares-tat şi închis la Sibiu timp de 17 luni. La eliberare i s-a ce-rut să fi e preot greco-catolic şi, refuzând, s-a refugiat în Banat, unde s-a întâlnit cu Oprea Miclăuş şi împreună au mers la Viena, cu plân-gerile ortodocşilor. La al treilea memoriu au fost ares-taţi. Tot la Kufstein au fost duşi şi ei. Se ştie că în 1784, Stana, soţia lui Oprea, cerea împăratului Iosif al II-lea eliberarea soţului. I s-a spus că nu mai trăieşte!Ioan din Galeş: „Nu-mi las credinţa”

Preotul Ioan era din G aleş. Raportul episcopului de Muncaci îl prezenta, în 1746, drept potrivnic uniaţi-ei. În 1752, împreună cu alţi preoţi şi credincioşi, a plecat în Banat, pentru a-i da lui Oprea Miclăuş un memoriu al românilor adresat Curţii din Viena. A fost arestat şi dus la Graz. Din documente şi mărturii se ştie că în 1776 a fost vizitat de nişte negus-tori braşoveni, cărora le-a spus: „Mai bine voi muri aici decât să-mi las credinţa cea pravoslavnică”. Mutat la Kufstein, a murit după 1780.Răscoala lui Sofronie de la Cioara

Lupta şi rezistenţa contra catolicilor, care se impuneau cu forţa în Transilvania, au condus în fi nal la răscoala în fruntea căreia s-a afl at că-lugărul preot Sofronie de la Cioara (azi Săliştea). Rămas văduv după 20 de ani, acesta s-a călugărit la Mănăstirea Cozia, după care s-a întors în satul natal, şi-a făcut „o ţâr de schit în mijlocul co-drului”, unde se ruga lui D umnezeu. În 1757, când schitul i-a fost dărâmat de autorităţi, a început să în-demne oamenii la revolta

împotriva credinţei greco-catolice. A fost dus la închi-soarea de la Bobâlna, însă ţăranii din Zarand l-au eli-berat. S-a retras în Apuseni, predicând peste tot dreapta credinţă. A fost rearestat şi apoi eliberat de 7.000 de ţă-rani!

În 1760, Sofronie a con-vocat un Sinod, în care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor închişi şi respectarea liber-tăţii religioase. În urma miş-cării antiuniaţiei, mulţi pre-oţi şi credincioşi au revenit la ortodoxie. Când trupele generalului Nicolae Adolf von Bukow aveau misiu-nea să restabilească ordinea în Transilvania, şi după ce românii au primit episcop ortodox, Sofronie s-a retras la Mănăstirea Robaia. Nu se ştie anul morţii sale.Schituri ale mucenicilor din Ardeal

Unul dintre lăcaşurile sfi nte ce are hramul Sfi nţilor martiri transilvani este Schitul Foltea, din judeţul Sibiu. Având unul dintre hramuri Sfântul Gheorghe, acest schit îl are ocrotitor şi pe Sfântul Mucenic Oprea din Sălişte, trăitor pe aces-te locuri. Schitul este situat în comuna Sălişte, la 27 de kilometri de Sibiu, unde se ajunge urcând prin pădurea de la Sălişte, pe drumul fo-restier. La început, în seco-lul al XVII-lea, a fost un mic schit din lemn, numit astfel după numele Fântânii lui Foltea, care era probabil un boier din zonă. Trupele ge-neralului Bukow au distrus schitul în 1761, dar a fost reclădit în 1923. În Sibiel se afl ă şi schitul cu hramul Sfântul Ilie, construit proba-bil în a doua jumătate a se-colului al XVII-lea.

Prăjitură cu brânză şi zmeură

Specialitate picantă cu ficăţei de pui

Supă de linte

Spaghete cu vinete crocanteFursecuri cu stafide

Ingrediente pentru blat:• 200 g biscuiţi• 150 g ciocolată• 50 g stafi de• 2 linguri cu miere• 2 linguri cu zahăr brun• 100 g unt

Ingrediente: • 2 ouă• 1 cană cu zahăr• 1 cană cu ulei• 2 1/2 căni cu făină• stafi de, vanilie, coajă rasă de lămâie

Sezonul rece este un exce-lent prilej de reunire în faţa unei ceşti cu cafea sau cu ceai. Căldura căminului şi a băuturii preferate poate fi completată de savoarea unei prăjituri de casă, care are avantajul că este pregătită din ingrediente sănătoase. Ana Maria Cristescu - Málaga

Vinetele, foarte bogate în vitaminele B şi C, fi er şi calciu, sunt indicate şi acum, când se găsesc pe toate tarabele din pieţe, dar şi în perioada postului. Preparate cu roşii, ulei de măsli-ne sau cu unele condimente exotice, acestea pot constitui un fel principal, o gustare sau chiar un desert.

Ingrediente:• 500 g fi căţei de pui• 1 ceapă roşie• 3 căţei de usturoi• 3-4 roşii• 1 lingură pastă de ardei• 1 ardei iute roşu• 100 ml ulei• sare, piper• 1 cartof, 5-7 păstăi de fasole verdeMod de preparare: ceapa şi usturoiul se toacă şi se călesc în uleiul încins până devin au-rii, apoi se scot cu o spumieră într-un bol. În uleiul rămas se prăjeşte fi catul de pui, se scur-ge cel rămas în cratiţă şi se pune ceapa călită. Se adaugă roşiile tocate, pasta de ardei, sare şi piper după gust. Se lasă să fi arbă zece minute, se adau-gă ardeiul iute tăiat felii potri-vit de mari şi se fi erb încă zece minute. Se servesc ca atare, cu legume fi erte.

Reţetele Anei 21Spaghete cu

OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Mod de preparare: Se bat ouăle, se adaugă za-hărul şi se mai bate puţin. Se adaugă uleiul, vanilia şi coaja de lămâie în cantităţi mici şi apoi făina. Se pun stafi dele şi se pregăteşte o tavă, aco-perită cu hârtie pentru copt. Se formează mici grămăjoa-re, de mărimea unei nuci, cu ajutorul unei linguriţe, care se pun în tavă, cu spaţii de 4 cm între ele. Se coc la foc potri-vit, până când se rumenesc pe margini, în cuptorul încălzit la 190°C. Se îndepărtează de pe hârtia de copt cât timp sunt fi erbinţi. Se pot păstra în cutie metalică, închisă etanş, timp de 14 zile.

Ingrediente:• 1 vânătă mare• 2 ardei portocalii (curăţaţi şi tăiaţi fâşii)• 7 linguri cu ulei de măsline• 1 linguriţă cu oţet balsamic• 3 căţei de usturoi (tăiaţi mărunt)• 50 g de măsline verzi (to-cate mărunt)• 4 linguri cu busuioc proas-păt (sau uscat)• sare, piper, 75 g de pesmet• 400 g de spagheteMod de preparare: vânăta se spală, se înţeapă cu furcu-liţa şi se pune într-o tavă, la cuptor, timp de zece minute.

Ingrediente:• 3 litri de apă• 150 g linte• 50 g morcov• 50 g ţelină• pătrunjel sau păstârnac• 1 linguriţă cu cimbru• 1 lingură cu ulei de măs-line• 2 căţei de usturoi şi câteva frunze de ţelinăMod de preparare: se pune

Ardeii se stropesc cu puţin ulei de măsline şi se adaugă la copt, lângă vânătă, pentru încă zece minute. După coa-cere, vânăta se taie în jumăta-te şi se scoate miezul, care se rupe fâşii. Se amestecă vânăta cu ardeii, măslinele, usturo-iul, jumătate din uleiul rămas, busuiocul tocat, sare şi piper. Pesmetul se rumeneşte îm-preună cu restul de ulei într-o tigaie şi se lasă să se răcească. Spaghetele se fi erb în apă cu 1 linguriţă cu sare, se scurg şi se adaugă la amestecul de legu-me pregătit. Înainte de servire se presară cu pesmet.

apa la fi ert şi, când cloco-teşte, se pune lintea. Când lintea a fi ert se ia oala de pe foc şi se adaugă zarzavatul dat pe răzătoare, uleiul, cim-brul, usturoiul pisat şi ver-deaţa. Se lasă oala acoperită 15 minute. De preferat să se consume fără sare, iar la sfârşit se pot adăuga şi alte condimente sau zarzavaturi diverse, după gust.

Pentru cremă:• 600 g brânză dulce de vacă• 300 g smântână• 4 linguri cu miere• 4 linguri cu zahăr brun• 1 lămâie• 1 fi olă de esenţă de vanilie• 200 g zmeură• 2 pliculeţe cu gelatinăPentru ornat:• 300 g zmeură• un plic cu tort-jeleu roşu• 4 linguri cu zahăr

Mod de preparare: se mă-runţesc bine biscuiţii, se rade ciocolata, se adaugă untul topit şi restul ingredientelor pentru blat şi se mixează bine. Se întinde compoziţia într-o formă detaşabilă şi se ţine la rece până se întăreş-te. Pentru cremă se mixează brânza, smântâna, mierea, zahărul, zeama şi coaja de lămâie şi la fi nal se pune gelatina (dizolvată în 100 ml apă, pe foc şi răcită). Se adaugă zmeura, se amestecă şi se toarnă peste blatul tare. Se lasă la rece două ore, apoi se toarnă zmeura deasupra şi un strat uniform de tort-jeleu. Se mai ţine o oră la frigider.

Un condiment picant şi un ingredient excelent pentru o limonadă savuroasă, ghim-birul e recunoscut de asiatici din timpuri străvechi, pentru efectele sale medicale extra-ordinare. Acest produs e ide-al în caz de febră, are efect puternic analgezic, consumat cu regularitate distruge para-ziţii intestinali şi are efect de Viagra. În plus, dacă e con-sumat cu regularitate va ţine răcelile la distanţă.Are acţiune expectorantăGhimbirul are acţiune expec-

torantă, fi ind benefi c în caz de tuse, bronşită ori iritaţii ale gâtului. E util în caz de insom-nie (deoarece conţine melato-nină), are de 180 de ori mai multe enzime pentru digestia proteinelor decât papaya şi e recomandat persoanelor care suferă de afecţiuni parazitare. Are efecte importante antiul-cer şi protejează fi catul.Diabeticii trebuie să-l bea sub formă de sucDe exemplu, pentru afec-ţiunile biliare trebuie să se urmeze această reţetă: se amestecă două părţi de suc de ghimbir cu şapte părţi de lapte şi se fi erb până scade conţinutul la jumătate, se îndulceşte şi se bea seara, înainte de culcare. Pentru a da rezultate trebuie repetat procedeul zilnic, cel puţin timp de o săptămână. În caz de diabet trebuie să se bea suc de ghimbir de două ori pe zi, iar pentru infl amaţiile gâtului, tuse sau laringită e sufi cient să mestecaţi bucăţi

Deşi deţin proprietăţi terape-utice valorifi cate din cele mai vechi timpuri, în prezent sunt puţini cei care cunosc calită-ţile vindecătoare ale alunelor. Pe lângă savoarea binecunos-cută a acestor fructe, alunele sunt preţioase prin conţinutul de vitamine şi minerale, pro-teine şi acizi graşi esenţiali. Energizante de excepţie, alu-nele de pădure reglează ritmul cardiac şi elimină paraziţii in-testinali.Alunele de pădure sunt re-numite pentru varietatea proprietăţilor terapeutice. Răspândiţi din Asia Mică şi până în Himalaya, alunii sunt din ce în ce mai prezenţi şi în Europa. Arbuştii de alun, cu aspectul lor de buchet, sunt răspândiţi mai ales în vestul Olteniei, dar pe alocuri îi în-tâlnim şi în sudul Banatului.În ultima vreme, după ce au ajuns cunoscute proprietăţile benefi ce ale acestora, alune-le de pădure au devenit din ce în ce mai căutate. Aceste fructe oleaginoase sunt bene-fi ce în vindecarea a peste 30 de afecţiuni, întreaga plantă având proprietăţi medicinale: frunzele, mâţişorii şi fructele. Conform unor recente cerce-tări, sunt folosite în diferite tratamente atât coaja, cât şi ramurile arbuştilor tineri.Perfecte pentru persoanele anemiceAfl ându-ne la început de toamnă, trebuie să nu uităm faptul că medicii consideră că în acest anotimp, chiar şi alimentaţia oamenilor perfect sănătoşi trebuie să includă un număr scăzut de calorii şi un conţinut ridicat de vitamine, minerale şi antioxidanţi, ceea ce duce la un echilibru stabil al sistemului imunitar.Alunele de pădure sunt re-

Originară din Asia, scorţişoara este mai mult decât un simplu condiment utilizat în bucătărie, fi ind folosită de mii de ani ca medicament. Printre benefi ciile aduse sănătăţii se numără cal-marea indigestiei, menţinerea unui nivel echilibrat de glucoză în sânge, prevenirea ulcerului gastric, a infecţiilor vaginale şi a afecţiunilor gingivale.Vindecă artritaSpecialiştii în domeniu reco-mandă scorţişoara ca un reme-diu excelent pentru bolnavii de artrită. Se amestecă o parte de miere cu două părţi de apă caldă şi se adaugă o linguriţă cu scorţişoară pudră. Se amestecă până se formează o pastă, ce se întinde pe partea dureroasă. Dacă remediul este administrat cu regularitate, poate fi vinde-cată şi artrita cronică. Intern, se administrează o lingură cu mie-re în amestec cu o jumătate de linguriţă cu scorţişoară pudră înainte de micul dejun, timp de o săptămână.În cazul infecţiilor urinare se consumă un amestec din două linguri cu scorţişoară pudră cu o linguriţă cu miere şi un pahar cu apă caldă. Pentru durerile de dinţi se recomandă următorul tratament: se face o pastă dintr-o linguriţă cu scorţişoară pudră şi cinci linguriţe cu miere. Se aplică de trei ori pe zi pe dintele dureros.Excelentă în tuse cronicăPersoanelor care suferă de ră-celi li se recomandă o lingură cu miere călduţă combinată cu un sfert de linguriţă cu scorţi-şoară pudră timp de trei zile. Remediul este excelent şi în

de ghimbir proaspăt, în timp ce persoanele răcite îl pot bea sub formă de ceai.Vă scapă de dureriGhimbirul e bun şi în caz de dureri. De exemplu, cele arti-culare şi musculare pot fi cal-mate dacă se aplică pe zona dureroasă pudră de ghimbir amestecată cu ulei de ricin. Remediul e efi cient şi în caz de dureri de stomac, când tre-buie înghiţită jumătate de lin-guriţă cu amestec. Cine nu are la îndemână ulei de ricin poa-te tăia rădăcina pe jumătate, în lung, să o opărească puţin şi s-o aplice pe locul dureros, cu tăietura spre piele. Se ţine acolo atât timp cât suportă fi -ecare. În paralel cu acest re-mediu puteţi bea şi o infuzie de ghimbir, ce are rolul de a ameliora şi durerile date de reumatismul cronic.Arde grăsimileGhimbirul e utilizat de multe persoane în curele de slăbit, întrucât are capacitatea de a stimula metabolismul şi de

comandate în primul rând persoanelor anemice, dar şi copiilor cu probleme osoase, diabet sau tuberculoză. Da-torită conţinutului bogat de magneziu, alunele sunt un to-nic al sistemului nervos cen-tral. 100 de grame de alune pe zi, consumate timp de 30 de zile, contribuie la stagnarea procesului de rahitism, dar şi la eliminarea tulburărilor ge-nerate de perioada de puber-tate.Cresc puterea de concentrareAlunele se numără printre fructele cele mai consisten-te, consumul lor crescând puterea de concentrare şi de receptivitate. Miezul alunei este un aliment cu un bogat conţinut caloric. În compozi-ţia fructului predomină pro-teinele, acizii graşi esenţiali, vitaminele E, B9 şi C, alături de minerale cum ar fi pota-siul (635 mg), fosforul (330 mg) şi calciul (225 mg), dar şi grăsimile uleioase (62%). Vitaminele din complexul B, ce intră în compoziţia alune-lor, contribuie la menţinerea tonusului muscular, uşurează activitatea tractului gastroin-testinal, precum şi buna func-ţionare a fi catului, a ochilor şi a pielii.Pasta tonifi că organismul

vindecarea tusei cronice, cură-ţând şi sinusurile.Scorţişoara are totodată rolul de a preveni apariţia atacurilor de cord. Se consumă o pastă formată din miere şi scorţişoa-ră pudră, la micul dejun. Pen-tru pierderea greutăţii în plus se bea în fi ecare dimineaţă pe stomacul gol şi seara înainte de culcare miere şi scorţişoară pudră fi erte într-o cană cu apă.S-a dovedit ştiinţifi c că ceaiul cu miere şi scorţişoară, consu-mat cu regularitate, încetineşte efectele îmbătrânirii. Iată cum se prepară: se pun la fi ert patru linguri cu miere, o lingură cu scorţişoară pudră şi trei căni cu apă. Se consumă un sfert de cană de trei ori pe zi.Cei care au tendinţă spre calvi-ţie pot aplica pe cap, înainte de baie, o pastă alcătuită din ulei de măsline fi erbinte, o lingură cu miere şi o linguriţă cu scorţişoa-ră pudră. Se lasă să acţioneze 15 minute, apoi se spală părul.Coboară imediat nivelul co-lesteroluluiPentru reducerea imediată a nivelului colesterolului sunt necesare două linguri cu miere şi trei linguriţe cu scorţişoară pudră, amestecate cu o jumăta-te de litru de ceai. Compoziţia se administrează de trei ori pe zi, nivelul colesterolului fi ind redus într-un interval de doar două ore.• consumată în cantităţi mari, scorţişoara afectează fi catul şi rinichii.• pasta formată din trei linguri cu miere şi o linguriţă cu scor-ţişoară, aplicată seara peste co-şuri, înlătură rapid acneea.

a arde grăsimile. Rădăcina poate fi folosită fi e rasă (în salate ori limonade), fi e sub formă de decoct. Se fi erbe timp de 15 minute, după care se consumă lichidul, eventual îndulcit cu puţină miere. Ră-dăcina de ghimbir are doar 19 calorii/100 grame de produs, iar faptul că e picantă, la fel ca ardeiul iute, o face un aliat de nădejde în lupta cu kilogra-mele în plus.Distruge bacteria Helico-bacter pyloriSe pare că ghimbirul inhi-bă înmulţirea cunoscutului Helicobacter pylori, bacteria asociată cu instalarea ulceru-lui sau chiar a cancerului de stomac şi colon. Potrivit unor studii, s-ar părea că ghimbirul este capabil să reducă riscul apariţiei cancerului ovarian cu peste 30%. Mai mult, pro-dusul este indicat şi în cance-rul de sân, unde se spune că ar inhiba invazia şi aglutinarea celulelor canceroase.• Persoanele cu infl amaţii ale

Miezul de alune este indicat în alimentaţia copiilor, a ado-lescenţilor, sportivilor, bătrâ-nilor, persoanelor anemice, tuberculoşilor, femeilor cu tulburări de menopauză, pre-cum şi în cazuri de neuraste-nie, impotenţă, nefrite, colici nefritice sau viermi intesti-nali. Pentru tratarea acestor boli, dar şi pentru stoparea tulburărilor de ritm cardiac se recomandă un preparat tonic din alune în combinaţie cu busuioc şi miere - se iau 100 g de miez crud, la care se adau-gă o lingură cu frunze de bu-suioc uscat, care în prealabil a fost mărunţit. Se macină totul cu ajutorul râşniţei de cafea, apoi se pune pulberea într-un bol şi se amestecă bine cu trei linguri cu miere polifl oră. Se va obţine o pastă omogenă, ce se păstrează la frigider, într-un borcan închis. Din aceasta se ia câte o linguriţă, cu zece minute înainte de micul de-jun, timp de două săptămâni.Uleiul, ideal pentru înde-părtarea paraziţilorPentru acest tratament este re-comandat uleiul pur, şi nu cel rafi nat de alune. Uleiul pur, presat la rece, este acel ulei care se obţine prin utilizarea unei tehnologii de producţie ce presupune folosirea unui regim termic redus. Uleiul extras din miezul proaspăt de alune este foarte gustos şi plăcut aromat, acesta fi ind ob-ţinut foarte simplu. Mai întâi se sparg şi se curăţă alunele de pădure. Pentru obţinerea uleiului, fructele proaspete se strivesc (manual sau meca-nizat) şi se transformă într-o pastă. Aceasta trece printr-un proces de malaxare lent, care îi permite uleiului să se adu-ne. Pentru a extrage uleiul, se aplică presiune asupra pastei, forţând eliminarea lichidului uleios. Uleiul de alune pre-sat la rece se obţine doar din prima presare a respectivei

stomacului e bine să consume ghimbir cu moderaţie sau de-loc dacă le face rău, la fel şi femeile însărcinate - care pot folosi acest remediu contra greţurilor şi ameţelilor, dar nu în exces. Mai mult, persoane-

le cu pietre la fi ere au interzis la acest aliment.• Ghimbirul e ideal în caz de ameţeli ori stări de vomă, când o singură muşcătură din rădăcină, ca atare, poate re-zolva problema rapid.

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/ AngliaFoto: Dan Gherman

22torantă, fi ind benefi c în caz de

OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013 Terapia verde

Ghimbirul ţine răcelile la distanţă

Alunele de pădure Scorţişoarapaste. După ce acesta a fost produs, el este fi ltrat de even-tuale impurităţi, şi apoi este îmbuteliat în sticluţe relativ mici. Dacă alunele proaspe-te sau prăjite sunt de departe cele preferate de majoritatea dintre noi, există metode de tratament din vechime, prin care bolile pot fi stopate cu ajutorul unor cure cu un ast-fel de ulei obţinut din fructe proaspăt culese. Pentru eva-cuarea completă a intestinu-

lui şi eliminarea celui mai de temut parazit, tenia, se va lua o linguriţă din acest ulei în fi ecare dimineaţă, pe stoma-cul gol, timp de 20 de zile. În urma extragerii uleiului de alune rămân nişte turtiţe care de obicei sunt folosite la obţi-nerea ciocolatei.Calmează neplăcerile date de variceFrunzele de alun au proprie-tăţi tonifi ante şi vasoconstric-toare şi pot fi folosite sub for-mă de infuzii sau cataplasme. Infuzia se obţine prin turnarea a 250 ml de apă clocotită pes-te o linguriţă cu frunze proas-pete sau uscate şi pentru un tratament complet se vor bea două căni pe zi, timp de două săptămâni. Compresele căl-duţe cu infuzie din frunze de alun calmează durerile provo-cate de varice.• Ca medicament, alunele tre-buie consumate crude, nepră-jite şi nesărate!

MUNCĂ - CERERI Specialist, cu multă experi-enţă în toate tipurile de zugră-veli în interior-exterior, gresie-faianţă, ipsos, caut de muncă în Spania. De asemenea, am experienţă şi studii omologate în horticultură şi potenţial pen-tru grădinărit. Telefon: 635 999 648, 674 680 117. Doamnă, 40 de ani, caut de muncă în comunitatea Madrid, în curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Am expe-rienţă, sunt serioasă şi respon-sabilă şi realizez muncă de ca-litate. Mai multe informaţii la telefon: 642 805 264. Domn serios, responsabil, 45 de ani, caut de muncă în co-munitatea Madrid, ca şofer. Po-sed permis de conducere cate-goria: B, C, E, şi BTP. Telefon: 687 321 754. Doamnă, caut de muncă în curăţenie sau îngrijit copii, în Ciudad Real. Telefon: 642 885 606. Caut de muncă ca ajutor de mecanic auto, zugrav în con-strucţii, în comunitatea Madrid. Am experienţă, sunt serios şi responsabil. Telefon: 698 522 009. Doamnă, caut de muncă în curăţenie, îngrijit copii sau bă-trâni în comunitatea Madrid. Telefon: 698 522 009. Doamnă responsabilă, caut de muncă ca internă sau exter-nă în menaj sau îngrijire copii şi persoane în vârstă în comu-nitatea Madrid. Am experienţă în domeniu -pot demonstra-, şi gătesc foarte bine din bucătăria spaniolă. Telefon: 642 894 357. Persoană serioasă, respon-

sabilă, atentă, calmă şi înţelegă-toare, curată şi sănătoasă, caut loc de muncă în menaj sau în-grijit persoane în vârstă, în co-munitatea Madrid. Am împlinit 60 de ani. Telefon: 915 732 908 – Georgina. Doamnă, 46 ani, educată, harnică, serioasă, cu acte în regulă, caut de muncă ca şi ex-ternă în comunitatea Madrid. Am experienţă în menaj, cu-răţenie, îngrijirea copiilor şi a persoanelor în vărstă. Telefon: 602 538 831. Muncitor responsabil, cu experienţă în instalări aer con-diţionat -industrial, casnic, construcţii-, caut de muncă în domeniu. Posed carnet de con-ducere categoria B. Telefon: 634 649 931. Şofer de TIR internaţional, cu experienţă, permis spaniol, categoria B, C, E, card CAP, tachograf, caut de muncă. Tele-fon: 653 426 503. Bărbat, serios şi sănătos caut de muncă ca intern sau extern. Am experienţă în curăţenie şi îngrijirea persoanelor în vârstă. Mai multe detalii la telefon: 642 896 623. Persoană de origine româ-nă, educată, harnică, serioasă, profesionistă în confecţii (cro-itorie în serie), menaj, bucă-tărie, presopunctură şi masaj pentru doamne vârstnice, cu multiple abilităţi gospodăreşti, caut angajare într-un loc de-cent de muncă. Contact: n. negulescu@yahoo.com, sau telefon: 0040/764 441 369. Tânăr cult, dinamic, serios, 24 ani, necăsătorit, cetăţenie română, expert operator calcu-lator (servere dedicate, securi-tate online, baze de date, linux, windows server 2003-2007-2008, retelistică, marketing, limba engleză (expert - scris + vorbit), doresc loc de mun-că convenabil, decent. Con-tact: 0040/760 090 463, sau darkston3e@yahoo. com Doamnă serioasă, respon-sabilă, cu peste 12 ani expe-rianţă ca şi internă, caut de muncă în Ciudad Real sau

împrejurimi. Telefon: 642 627 835, 663 710 764. Caut de muncă în construc-ţii ca şi peon, în Comunitatea Madrid. Solicit 650 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 642 731 407.

MUNCĂ - OFERTE Caut urgent, zidar pro-fesionist, cu experienţă de-monstrabilă în zidărie rustică, arcade şi coloane, pentru o lu-crare în comunitatea Madrid. Telefon: 600 721 808. Angajăm internă cu expe-rienţă şi cunoştinţe de limba germană, pentru a îngriji o persoană în vârstă, în Ibiza/Insulele Baleare. Telefon: 686 543 300, 686 543 300. Căutăm persoană să efec-tueze curăţenie într-un apar-tament care a fost reformat, în Getafe/Provincia Madrid. Telefon: 602 330 491. Angajăm persoană seri-oasă şi responsabilă pentru a îngriji o doamnă în vârstă, în Vigo / Provincia Pontevedra. Telefon: 610 782 615. Căutăm internă, cu re-zidenţă şi drept de muncă în Spania, pentru curăţenie, gătit, călcat şi a avea grijă de casă în Bilbao/Provincia Vizcaya. Telefon: 670 960 075. Angajăm internă cu expe-rienţă, pentru a avea grijă de casă (curăţenie, călcat, cum-părături etc), de copii, de luni până sâmbătă la orele 14, în Las Rosas/Provincia Madrid. Cunoştinţele despre bucătăria spaniolă şi carnetul de con-ducere vor conta la angajare. Mai multe detalii la telefon: 696 993 311, 626 671 967. Angajăm persoană serioa-să pentru a avea grijă de casă şi fi ica noastră. Important: cu-noştinţe despre bucătăria spa-niolă, călcat etc., în Madrid. Telefon: 617 442 128. Angajăm electrician cu experianţă demonstrabilă, în instalarea şi întreţinerea trans-formatoarelor de tensiune medie, reţele de joasă tensiu-ne, pregătirea şi repararea de

demaroare, relee etc., în Santa Cruz de Tenerife. Mai multe informaţii la telefon: 922 245 171, 673 094 730. Angajăm în San Agustín del Guadalix, bucătar cu experienţă demontrabilă în meniuri, raţii, deserturi etc., responsabil, curat, serios, organizat. De preferat, cu re-zidenţă în San Agustín del Guadalix, Alcobendas, San Sebastián de los Reyes. Mai multe informaţii la telefon: 617 736 366. Angajăm coafeză cu expe-rienţă pentru sfârşit de săptă-mână, în Zaragoza. Telefon: 652 212 636. Căutăm muncitori cu re-zidenţă şi drept de muncă în Spania, pentru cules mandari-ne şi portocale în Valencia. Se efectuează contract de muncă pentru perioadă determinată, pentru care trebuie să prezen-taţi copie după următoarele documente: NIE, paşaport sau carte de identitate, cont bancar. Mai multe informaţii la telefon: 673 485 837, 671 473 087.

ÎNCHIRIERI Închiriez o cameră pen-tru o doamnă/domnişoară în Torrejón de Ardóz ( Zarzuela), cu orice dată a lunii în curs. Condiţii avantajoase. Telefon: 662 456 050. Familie tânără, închiriază o cameră mobilată pentru o fată, într-un apartament complet echipat şi utilat situat în Getafe (cartier Las Margaritas), Calle Nardo nr. 1, lângă universi-tate, începând cu data de 1 oc-tombrie 2013. Preţ 150 euro + cheltuieli. Telefon: 642 788 218 sau 916 842 123. Închiriez cameră în Vicalvaro pentru o fată, aproape de tren/metro. Preţ 170 euro. Mai multe informaţii la telefon: 642 838 417, 642 841 787. Închiriez o cameră în Legazpi, aproape de linia de metro 3 şi 6, într-un aparta-ment cu doar 2 persoane. Condiţii bune, economice.

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE!E-mail:

redactia@occidentul-romanesc.com

Telefon: 637 998 036, 642 298 948 (luni-vineri, 11:00–19:00)

Important pentru cititori!• Vă rugăm să verifi caţi t e x t u l a n u n ţ u l u i ş i numărul de telefon înainte de a fi trimis spre publi-care redacţiei noastre!• Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă răspunderea pentru nu-merele de telefon greşite sau conţinutul anunţurilor de la mica publicitate!

Cer şi ofer seriozitate. Telefon: 642 810 276. Închiriez o cameră în Parque Cataluña - Torrejón de Ardoz, pentru 1 persoană, într-un apar-tament liniştit, condiţii bune. Preţ 180 euro, cu cheltuieli in-cluse. Ofer şi cer seriozitate. Telefon: 642 894 357. Închiriez ocameră în zona metro Pradillo (Móstoles). Apartamentul are 120mp, 4 camere, 2 băi, căldură de la comunidad, aragazul este pe butelie.Camera este separată de celelalte 3, are baie proprie, ideală pentru o pereche. Preţ 200 euro pe lună. Persoanele interesate pentru vizitarea apartamentului sunt rugate să sune la numărul de telefon fi x: 910161714 sau mobil: 660 364 862 – Stela. Închiriez o cameră pentru o fată în zona Renfe Leganés Central. Preţ 150 euro, cheltuieli aparte. Mai multe informaţii puteţi obţine la telefon: 602 464 308. Închiriez o cameră în Madrid, zona metro Marqués de Vadillo (distrito de Carabanchel) – L5, condiţii foarte bune. Telefon: 633 839 105.

VÂNZĂRI AUTO Vând Opel Vectra 1,9 CDTI, 163.000 km, culoarea azul marino, jante aliaj, stare perfectă, Madrid. Preţ 3.800 euro. Telefon: 666 115 989.

VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI

Vând apartament cu 2 camere în Negreşti/Vaslui, cu îmbunătăţiri. Preţ 15.000 euro. Detalii la telefon: 632 001 481. Vând casă în Reşiţa compusă din 6 camere, 2 băi, încălzire centrală cu gaz, garaj, curte, anexe, 540 mp grădină. Mai multe detalii la telefon: 0040/744 615 904. Vând casă în Brăila, zona Călăraşi 4, (lângă Şantierul Naval), an construcţie 2000, decomandată, 2 dormitoare, salon de 23 mp, 1 baie, bucătărie + anexă pentru gătit, debara, suprafaţă construită

90 mp, suprafaţa totală 256 mp, garaj pentru 1 maşină, spaţiu garare în curtea din faţă, deschidere 9 m, loc pentru grădină în curtea din spate+2 anexe pentru animale sau depozitat, acoperiş tablă, construcţie bolţari, CT, gre-sie, faianţă, termopane, par-chet, toate utilităţile. Telefon: 634 168 138. Vand teren pentru construcţ i i , casă-vi lă la ieşirea din oraşul Negreşti-Vaslui, spre Siliştea pe partea dreaptă (DN 15), cu suprafaţa de 3.200 mp. Deschiderea la stradă este de 20 m. Preţ negociabil 7€/ mp.Telefon: 642960 470.

DIVERSE Profesoară, 51 de ani, licenţiată, absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, cu experienţă de peste 20 de ani la catedră, predau limba franceză şi engleză şi ofer explicaţii în limba română şi/sau spaniolă, în Zaragoza/oraş, pentru elevi cu vârste în-tre 5 şi 18 ani. Preţul, în funcţie de nivelul solicitat de pregătire: 7- 10 euro/50 minute predare, iar pentru familiile cu resurse fi nanciare minime, preţul este de 5 euro/50 minute predare. Mai multe informaţii la:fr_english_2000@yahoo.es

MATRIMONIALE Tânăr, 29 de ani, doresc să cunosc o domnişoară de vârstă apropiată din comunitatea Ma-drid pentru o relaţie serioasă. Telefon: 672 527 678. Tânăr de 34 ani, fără vicii şi obligaţii, caut fată de vârstă apropiată pentru o relaţie stabilă. E-mail: birdalone23@yahoo.es

Mica publicitate 23Cer şi ofer seriozitate. 90 mp, suprafaţa totală 256

OCTOMBRIEOCTOMBRIEOCTOMBRIE201320132013

Craiova: Festivalul internaţional de poezie „Mihai Eminescu“

IARNA IN OCTOMBRIEInundaţii, persoane rănite, maşini avariate, copaci căzuţi, trafi c de coşmar, drumuri închise, zăpadă,

viscol şi căi ferate blocate

La Muzeul de Artă din Craiova a avut loc prima ediţie a Festivalului Internaţional de poe-zie „Mihai Eminescu“. În cadrul primei zile a evenimentului a avut loc decernarea premiilor anua-le ale Academiei Internaţionale „ Mihai Eminescu“.Manifestarea a fost organi-zată de Fundaţia Europeană „ Mihai Eminescu“ (Craiova) şi Academia Internaţională „ Mihai Eminescu“ (Craiova), în parteneriat cu Primăria Craiova, Consiliul Judeţean şi Prefectura Dolj. Ion Deaconescu, preşe-dintele Academiei Internaţionale

Ploile din ultimele zile au făcut ravagii în România, mai multe zone fi ind inundate, iar porturi-le de la Marea Neagră au fost închise. De asemenea, căderile de zăpadă au provocat închide-rea mai multor drumuri naţio-nale din centrul ţării.În Capitală plouă de două zile încontinuu, iar pe lângă inun-daţii, au apărut şi probleme în trafi c. De asemenea, trei oameni au fost grav răniţi de copacii căzuţi, iar peste 75 de maşini au fost avariate.În zonele montane au început să cadă primii fulgi de nea care blochează circulaţia. În judeţul Harghita, trafi cul a fost îngreu-nat de cei 10 centimetri de ză-padă căzuţi pe carosabil, la fel şi în unele zone din P rahova.

„Mihai Eminescu“, a fost mode-ratorul evenimentului, el oferind totodată şi premiile Academiei Internaţionale „ Mihai Eminescu“, alături de Gaetano Longo şi Vincenzo Bianchi.Decernarea premiilor s-a des-chis cu Justo Jorge Padron, care a primit „Marele premiu pentru poezie“ şi o statuetă pe care i-a înmânat-o Vincenzo Bianchi. „Vreau să mulţumesc României, Craiovei şi bunului meu prie-ten, Ion Deaconescu, pe care îl cunosc de aproximtiv 30 de ani. Pentru mine, poezia este un fi or care cântă şi, înainte de toate, o metodă de a descoperi realitatea din interior“, a afi rmat, cuprins de emoţie, Justo Jorge Padron.Lista premiaţilor continuă cu Istvan Turczi (Ungaria), care a primit premiul special pentru poezie. Premiul pentru pro-

Judeţul cel mai grav afectat de ninsori a fost însă Braşovul, unde copacii căzuţi pe liniile de cale ferată au provocat circula-ţia trenurilor timp de mai multe ore, între Braşov şi Predeal.1 octombrie a fost cea mai rece zi înregistrată în Bucureşti în ultimii 80 de ani, a declarat me-teorologul de serviciu al ANM. „Nu este nimic extraordinar în faptul că a nins la munte. Ceea ce atrage atenţia asupra aces-tei perioade este temperatura foarte scăzută a aerului, sub media normală”, a precizat meteorologului ANM. Potrivit datelor ANM, statistic, ninge la Poiana Braşov pe 8 oc-tombrie, la Timişoara pe 1 de-cembrie, iar la Bucureşti în 15 octombrie.

ză s-a acordat preşedintelui Fundaţiei Ibero - Americane, Theodoro Elssaca Aboid, născut în S antiago de Chile. Premiul pentru istorie l-a primit Gheorghe Cojocaru, care, după cum afi rma şi Ion Deaconescu: „Este cel mai bun istoric dintre poeţi“. Nicolae Vasilescu a ob-ţinut premiul pentru excelenţă politică. Dan Caragea, pro-fesor universitar şi scriitor, a revenit în Craiova după 40 de ani. Acesta a tradus „ Luceafărul“ în limba por-tugheză şi a intrat în posesia premiului pentru traduceri. În cadrul decernării premiilor anua-le ale Academiei Internaţionale „ Mihai Eminescu“ a fost premi-at, pentru teatru, Ilie Gheorghe. S-a acordat şi un premiu pen-tru debut, pe care l-a primit Constantin R omulus Preda.

În perioada 1 - 7 octombrie, temperatura medie diurnă a ae-rului se va încadra în intervalul 2...13 grade Celsius în cea mai mare parte a ţării. Aceste valori sunt cu 1...6 grade mai scăzute în raport cu mediile multianuale.Temperatura maximă a aerului se va situa între 6...16°C, la ni-velul întregii ţări, iar temperatu-ra minimă a aerului va fi cuprin-să între -3...9°C în majoritatea regiunilor. Cele mai scăzute va-lori (-6...-4°C) se vor înregistra în depresiuni, unde vor fi condi-ţii de producere a brumei.Începând cu 2 octombrie, vre-mea se va stabiliza sub aspectul precipitaţiilor, însă va continua să fi e frig.