observații cu privire la regulamentul de procedură al ... · i. structura consiliului ii....

121
OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

Upload: others

Post on 17-Oct-2019

6 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Conseil de l'Union européenneSecrétariat général

Rue de la Loi/Wetstraat 1751048 Bruxelles/BrusselBELGIQUE/BELGIËTel. +32 (0)2 281 61 11www.consilium.europa.eu

OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUIREGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

Print PDF

QC-04-15-692-RO-C QC-04-15-692-RO-N

OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUIREGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

Aviz

Această publicație este realizată de Secretariatul General al Consiliului și are exclusiv scop informativ. Ea nu atrage răspunderea instituțiilor UE sau a statelor membre.

Pentru informații suplimentare cu privire la Consiliul European și la Consiliu, vă rugăm să consultați site-ul:www.consilium.europa.eusau să contactați Serviciul de informații pentru public din cadrul Secretariatului General al Consiliului:Rue de la Loi/Wetstraat 1751048 Bruxelles/BrusselsBELGIQUE/BELGIËTel. +32 (0)2 281 56 50Fax +32 (0)2 281 49 [email protected]/infopublic

Informații suplimentare referitoare la Uniunea Europeană sunt disponibile pe site-ul www.europa.eu

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2016

Print QC-04-15-692-RO-CPDF QC-04-15-692-RO-N

© Uniunea Europeană, 2016

Reutilizarea este autorizată cu condiția menționării sursei.

HOW TO OBTAIN EU PUBLICATIONS

Free publications: • one copy:

via EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);

• more than one copy or posters/maps: from the European Union’s representations (http://ec.europa.eu/represent_en.htm); from the delegations in non-EU countries (http://eeas.europa.eu/delegations/index_en.htm); by contacting the Europe Direct service (http://europa.eu/europedirect/index_en.htm) or calling 00 800 6 7 8 9 10 11 (freephone number from anywhere in the EU) (*). (*) The information given is free, as are most calls (though some operators, phone boxes or hotels may charge you).

Priced publications: • via EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).

Notice

This publication is produced by the General Secretariat of the Council and is intended for information purposes only. It does not involve the responsibility of the EU institu-tions or the member states.

For further information on the European Council and the Council, see the website:www.consilium.europa.euor contact the Public Information Service of the General Secretariat of the Council:Rue de la Loi/Wetstraat 1751048 Bruxelles/BrusselBELGIQUE/BELGIËTel. +32 (0)2 281 56 50Fax +32 (0)2 281 49 [email protected]/infopublic

More information on the European Union is available on the internet (www.europa.eu).

Luxembourg: Publications O�ce of the European Union, 2015

Print ISBN 978-92-824-5283-7 doi:10.2860/730537 QC-04-15-219-EN-CPDF ISBN 978-92-824-5272-1 doi:10.2860/10651 QC-04-15-219-EN-N

© European Union, 2015Reuse is authorised provided the source is acknowledged.

© Archives nationales (France); © Photothèque de la Ville de Luxembourg. Photo: Batty Fischer; © Photothèque de la Ville de Luxembourg. Photo: Théo Mey For any reuse of this material, permission must be sought directly from the copyright holder.

Cover page: Jerónimos Monastery in Lisbon, Portugal, on 13 December 2007, the day the Lisbon Treaty was signed there

Printed in in LuxembourgPRINTED ON ECOLOGICAL PAPER

Traités_Test.indd 1-3 23/11/2015 12:23

www.consilium.europa.euVisit our website: Vizitați site-ul nostru:

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 3

CUPRINS

CUVÂNT-ÎNAINTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

PARTEA 1 – OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL

DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

CAPITOLUL I – STRUCTURA CONSILIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131. Consiliul în calitate de entitate juridică unică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

2. Formațiunile Consiliului (articolul 2 și anexa I la RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

A – Considerații generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

B – Formațiunea Afaceri Generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

C – Formațiunea Afaceri Externe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

D – Reprezentarea statelor membre în cadrul Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

3. Coreper, comitete și grupuri de lucru (articolele 19 și 21 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

A – Coreper . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

B – Comitete instituite prin tratate sau prin acte ale Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

C – Comitete și grupuri de lucru instituite de Coreper . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

D – Președinția grupurilor de pregătire ale Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

4. Președinția și buna desfășurare a lucrărilor (articolul 20 și anexa V la RPC) . . . . . . . . . . . 25

5. Secretarul general și Secretariatul General al Consiliului (articolul 23 din RPC) . . . . . . . . . . . . 26

A – Secretarul general . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

B – Secretariatul General . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

CAPITOLUL II – LUCRĂRILE CONSILIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311. Programarea lucrărilor Consiliului [articolul 2 alineatele (6) și (7) din RPC] . . . . . . . . . . . . . . 31

2. Convocarea și locul de desfășurare a reuniunilor (articolul 1 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . 31

A – Convocarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

B – Locul de desfășurare a reuniunilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

3. Ordinea de zi (articolul 3 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

A – Întocmirea ordinii de zi provizorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

B – Adoptarea ordinii de zi definitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

C – Structura și conținutul ordinii de zi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

4. Secretul profesional (articolele 5 și 6 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

A – Participarea la reuniunile Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

B – Prezența la reuniunile Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

5. Procese-verbale (articolul 13 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

A – Structura și conținutul proceselor-verbale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

B – Aprobarea proceselor-verbale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

4 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

6. Accesul public și transparența (articolele 5-10 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

A – Deliberări legislative, deliberări publice și dezbateri publice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

B – Publicarea ordinii de zi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

C – Publicarea voturilor, a explicațiilor voturilor, a declarațiilor înscrise în procesele-verbale și a proceselor-verbale (articolele 7 și 9 din RPC) . . . . . . . . . . . 46

D – Accesul public la documente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

7. Regimul lingvistic (articolul 14 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

A – Regimul lingvistic care se aplică tratatelor constitutive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

B – Regimul lingvistic aplicabil instituțiilor Uniunii Europene (limbi oficiale și limbi de lucru) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

C – Utilizarea unor limbi suplimentare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54

CAPITOLUL III – PROCESUL DECIZIONAL ÎN CADRUL CONSILIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . 551. Modalități de vot (articolul 11 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

A – Decizia de a se vota . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

B – Procedura de vot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

C – Absența posibilității de a participa la vot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

2. Cvorum și delegarea dreptului de vot (articolele 4 și 11 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

A – Cvorumul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

B – Delegarea dreptului de vot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

3. Procedura scrisă (articolul 12 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

A – Procedura scrisă obișnuită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

B – Procedura scrisă simplificată („procedura tacită”) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

CAPITOLUL IV – ACTELE CONSILIULUI ȘI FORMA LOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 651. Semnarea actelor (articolul 15 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

2. Titlul și forma regulamentelor (anexa VI partea A punctul 1 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

3. Structura regulamentelor (anexa VI partea A punctele 2, 3 și 4 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . 67

4. Titlul și forma altor acte din legislația secundară (anexa VI partea B din RPC) . . . . . . . . . . . . . 68

5. Forma deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUE (anexa VI partea C din RPC) . . . . . . . . . . . . 68

6. Actele atipice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

7. Publicarea actelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (articolul 17 din RPC) . . . . . . . . . . 70

8. Notificarea și transmiterea actelor (articolul 18 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

CAPITOLUL V – ALTE DISPOZIȚII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 731. Securitatea (articolul 24 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

2. Depozitarul acordurilor (articolul 25 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

3. Reprezentarea Consiliului în fața Parlamentului European (articolul 26 din RPC) . . . . . 74

4. Corespondența (articolul 28 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 5

PARTEA 2 – REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

PARTEA 3 – REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI . . . . . . . . . . . . .85ANEXA I – Lista formațiunilor Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .105

ANEXA II – Dispoziții specifice privind accesul publicului la documentele Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

ANEXA III – Cifre referitoare la populația Uniunii și la populația fiecărui stat membru pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind votul cu majoritate calificată în Consiliu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110

ANEXA IV – Menționată la articolul 16 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112

ANEXA V – Metodele de lucru ale Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .114

ANEXA VI – Dispoziții privind forma actelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .116

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 7

CUVÂNT-ÎNAINTE

Principalul scop al documentului Observații cu privire la Regulamentul de procedură al Consiliului este să ajute președințiile prin rotație, membrii Consiliului și funcționarii Secretariatului General al Consiliului să se orienteze în mediul juridic și, în special, în seria de schimbări care au decurs din intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Această publicație a fost elaborată sub responsabilitatea integrală a Secretariatului General. Ea constituie un document intern de lucru și nu are forță juridică.

Sper că acest ghid se va dovedi util pentru delegații și pentru colegii noștri din cadrul Secretariatului General și că va răspunde la multe dintre întrebările care pot apărea cu privire la funcționarea Consiliului.

Serviciile de resort ale Secretariatului vă stau, bineînțeles, la dispoziție pentru orice altă informație necesară.

Jeppe TRANHOLM-MIKKELSENSecretar general

Consiliul Uniunii Europene

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 9

PARTEA 1 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL

DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 11

INTRODUCERE

Regulamentul de procedură al Consiliului (denumit în continuare „RPC”) constituie un instrument esențial pentru buna funcționare a instituției. În cadrul stabilit prin Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în continuare „TUE”) și prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”), RPC cuprinde o serie de dispoziții privind lucrările Consiliului.

Ca și edițiile anterioare, această ediție a Observațiilor cu privire la RPC nu se dorește a fi exhaustivă și nici nu exprimă o poziție juridică, ci, mai curând, are ca scop să servească drept ghid practic pentru membrii Consiliului și pentru reprezentanții acestora. Publicația este împărțită în cinci capitole:

I. Structura Consiliului

II. Lucrările Consiliului

III. Procesul decizional în cadrul Consiliului

IV. Actele Consiliului și forma lor

V. Alte dispoziții

Cele douăzeci și opt de articole ale RPC au fost grupate în funcție de subiect în aceste cinci capitole. RPC, în versiunea sa cea mai recentă din 1 decembrie 2009 (1), figurează în anexă și cuprinde cifrele actualizate ale populației UE pentru 2016.

(1) Decizia 2009/937/UE a Consiliului din 1 decembrie 2009 de adoptare a regulamentului său de procedură (JO L 325, 11.12.2009, p. 35).

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 13

CAPITOLUL I – STRUCTURA CONSILIULUI

Deși se reunește în diferite formațiuni în funcție de subiectul abordat, Consiliul Uniunii Europene este o entitate juridică unică. Lucrările sale sunt pregătite de un comitet al reprezentanților permanenți ai statelor membre (cunoscut sub numele de „Coreper”) și de comitete și grupuri de lucru specializate. Consiliul, al cărui președinte se asigură de buna desfășurare a lucrărilor acestuia, este asistat de Secretariatul General, aflat sub autoritatea unui secretar general.

1 . CONSILIUL ÎN CALITATE DE ENTITATE JURIDICĂ UNICĂ

RPC se aplică Consiliului însuși (adică la nivel de miniștri) și grupurilor sale de pregătire (Coreper, comitete și grupuri de lucru).

Consiliul este o entitate juridică unică ce se poate reuni în diferite formațiuni („Agricultură și Pescuit”, „Mediu” etc.), în funcție de subiectul abordat [articolul 2 alineatul (1) din RPC]. Cu excepția formațiunilor „Afaceri Generale” și „Afaceri Externe” [articolul 16 alineatul (6) din TUE, articolul 2 alineatele (2), (4) și (5) din RPC], specializarea sau competența fiecărei formațiuni nu este stipulată, ci decurge din practici. Numărul formațiunilor s-a redus de la 22 la 16 în 2000 și apoi la nouă în 2002. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, numărul a crescut la zece, prin divizarea fostului Consiliu Afaceri Generale și Relații Externe în două formațiuni ale Consiliului. Procedura de stabilire a listei formațiunilor Consiliului, altele decât Consiliul Afaceri Generale și Consiliul Afaceri Externe, este prevăzută la articolul 236 din TFUE (a se vedea punctul 2.A).

Faptul că Consiliul este o entitate juridică unică are trei consecințe.

În primul rând, un act juridic cu privire la orice subiect care intră în domeniul de competență al Uniunii poate fi adoptat în mod formal de către orice formațiune a Consiliului. De exemplu, o formațiune a Consiliului poate adopta ca punct „A” un text care ține de competențele altei formațiuni. Un act al Consiliului are aceeași valoare juridică indiferent de formațiunea care l-a adoptat.

În al doilea rând, deoarece Consiliul este o entitate juridică unică, nu există o ierarhie între diferitele formațiuni ale Consiliului. Cu toate acestea, este necesar să se sublinieze rolul de coordonator pe care îl deține Consiliul Afaceri Generale (a se vedea punctul 2.B) și responsabilitatea acestuia pentru chestiunile instituționale, administrative și orizontale, precum și competențele specifice ale Consiliului Afaceri Externe. Consiliul Afaceri Externe „elaborează acțiunea externă a Uniunii, în conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, și asigură coerența acțiunii Uniunii” (a se vedea punctul 2.C). Rolul de arbitru revine Consiliului European care, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din TUE, „oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale”.

În al treilea rând, întrucât Consiliul este o entitate juridică unică, funcția de Președinție a Consiliului este, de asemenea, o funcție unică. Astfel, normele aplicabile Președinției se aplică oricărei persoane care prezidează oricare dintre formațiunile Consiliului, inclusiv formațiunea Afaceri Externe, sau, după caz, oricărei persoane care prezidează unul dintre grupurile de pregătire ale Consiliului, cu excepția cazului în care se specifică altfel în RPC [articolul 1 alineatul (5) al doilea paragraf din RPC].

14 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

2 . FORMAȚIUNILE CONSILIULUI (ARTICOLUL 2 ȘI ANEXA I LA RPC)

A – Considerații generaleConsiliul European, hotărând cu majoritate calificată, stabilește (sau modifică) lista formațiunilor în cadrul cărora se reunește Consiliul, altele decât cea a Consiliului Afaceri Generale și cea a Consiliului Afaceri Externe [articolul 2 alineatul (1) din RPC și articolul 236 din TFUE]. Articolul 4 din Protocolul privind dispozițiile tranzitorii prevede că, până la intrarea în vigoare a deciziei Consiliului European menționate la articolul 16 alineatul (6) din TUE, lista formațiunilor Consiliului se stabilește de Consiliul Afaceri Generale, hotărând cu majoritate simplă. Această listă a fost stabilită la 1 decembrie 2009 (2). A fost modificată la 16 septembrie 2010 (3) și figurează în anexa I la RPC.

Cele zece formațiuni ale Consiliului sunt următoarele:

1. Afaceri Generale;

2. Afaceri Externe (4);

3. Afaceri Economice și Financiare (5);

4. Justiție și Afaceri Interne (6);

5. Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori;

6. Competitivitate (piață internă, industrie, cercetare și spațiu) (7);

7. Transporturi, Telecomunicații și Energie;

8. Agricultură și Pescuit;

9. Mediu;

10. Educație, Tineret, Cultură și Sport (8).

Reuniunile comune a două sau mai multe formațiuni ale Consiliului (reuniunile „jumbo”) sunt în prezent o raritate. Este totuși posibil ca la aceeași formațiune a Consiliului să participe mai mult de un ministru. În acest caz, Președinția ar trebui să organizeze lucrările Consiliului grupând punctele de pe ordinea de zi care au legătură unele cu altele, astfel încât fiecare membru vizat al Consiliului să poată participa mai ușor.

Se întâmplă adesea ca membrii Consiliului să își continue discuțiile în cursul meselor care se organizează cu ocazia reuniunilor Consiliului; ar trebui însă remarcat faptul că aceste evenimente nu fac parte din reuniunile oficiale ale Consiliului și că orice decizie luată sau concluzie la care s-a ajuns trebuie, prin urmare, adoptată în cadrul reuniunii oficiale.

(2) Decizia 2009/878/UE a Consiliului (Afaceri Generale) din 1 decembrie 2009 de stabilire a listei formațiunilor Consiliului, altele decât cele menționate la articolul 16 alineatul (6) al doilea și al treilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO L 315, 2.12.2009, p. 46).

(3) Decizia 2010/594/UE a Consiliului European din 16 septembrie 2010 privind modificarea listei formațiunilor Consiliului (JO L 263, 6.10.2010, p. 12).

(4) Inclusiv politica europeană de securitate și apărare și cooperarea pentru dezvoltare.

(5) Inclusiv bugetul.

(6) Inclusiv protecția civilă.

(7) Inclusiv turismul.

(8) Inclusiv domeniul audiovizualului.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 15

În ultimul rând, este o practică uzuală ca fiecare președinție a Consiliului să organizeze reuniuni informale ale miniștrilor. Astfel de reuniuni nu sunt reuniuni ale Consiliului și nu se pot substitui activităților Consiliului. Scopul acestor reuniuni informale este să permită o reflecție comună și un schimb de opinii cât mai liber cu putință pe teme cu caracter general. Aceste reuniuni se situează în afara cadrului și normelor de procedură stabilite prin tratate și nu fac obiectul RPC. Pentru a menține caracterul informal al reuniunilor în cauză, s-a decis la reuniunea Consiliului European de la Helsinki, desfășurată la 10 și 11 decembrie 1999, să nu existe nicio ordine de zi, iar discuțiile să nu poată conduce la elaborarea de documente, nici înainte, nici după încheierea reuniunii, și nici la elaborarea unor proiecte de concluzii sau de decizii formale. Eventualele comunicate de presă trebuie să indice clar caracterul informal al acestor reuniuni. S-a hotărât, de asemenea, să se limiteze numărul de reuniuni ministeriale informale la cinci pentru fiecare președinție (9).

B – Formațiunea Afaceri GeneraleConsiliul Afaceri Generale pregătește reuniunile Consiliului European și urmărește aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu președintele Consiliului European și cu Comisia [articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf din TUE], inclusiv coordonarea tuturor activităților pregătitoare, coordonarea generală a politicilor, a chestiunilor instituționale și administrative, a dosarelor orizontale care afectează mai multe politici ale Uniunii, cum ar fi cadrul financiar multianual și extinderea, precum și a oricărui dosar trimis de către Consiliul European, ținând seama de regulile de funcționare ale uniunii economice și monetare (UEM). De asemenea, acesta asigură coerența lucrărilor diferitelor formațiuni ale Consiliului, în cooperare cu Comisia [articolul 2 alineatul (2) din RPC].

Modalitățile de pregătire a reuniunilor Consiliului European sunt prevăzute la articolul 3 din Regulamentul de procedură al Consiliului European [articolul 2 alineatul (3) din RPC]. Cu cel puțin patru săptămâni înaintea fiecărei reuniuni ordinare a Consiliului European, președintele Consiliului European întocmește un proiect adnotat al ordinii de zi, în strânsă cooperare cu statul membru care deține președinția prin rotație a Consiliului și cu președintele Comisiei, și îl transmite Consiliului Afaceri Generale. Consiliul Afaceri Generale dezbate proiectul de orientări pentru concluziile Consiliului European, proiectul de concluzii și proiectele de decizii ale Consiliului European, elaborate de președintele Consiliului European, în același cadru de strânsă cooperare precum în cazul proiectul adnotat al ordinii de zi. De asemenea, Consiliul Afaceri Generale ține o ultimă reuniune de pregătire în cele cinci zile care preced reuniunea Consiliului European, după care ordinea de zi provizorie este stabilită de către președintele Consiliului European. Niciun punct nu poate fi adăugat ulterior fără acordul tuturor delegațiilor. Pentru a asigura pregătirea optimă a lucrărilor Consiliului European, nicio altă formațiune a Consiliului și niciun comitet de pregătire al Consiliului nu se pot întruni, pentru a dezbate o temă transmisă Consiliului European, între reuniunea pregătitoare finală a Consiliului Afaceri Generale și reuniunea Consiliului European, cu excepția cazului în care există motive imperative și imprevizibile legate, de exemplu, de

(9) A se vedea secțiunea E din Concluziile președinției Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999: „Reuniunile informale ale miniștrilor […] nu sunt reuniuni ale Consiliului și nu pot înlocui activitățile normale ale Consiliului. […] Pot fi desfășurate maximum 5 reuniuni ministeriale în cursul oricărei președinții”.

16 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

evenimentele internaționale din momentul respectiv. Celelalte formațiuni ale Consiliului trebuie prin urmare să își trimită contribuțiile la lucrările Consiliului European Consiliului Afaceri Generale cu cel puțin două săptămâni înaintea reuniunii Consiliului European. Ordinea de zi definitivă este adoptată la începutul reuniunii Consiliului European.

C – Formațiunea Afaceri ExterneConsiliul Afaceri Externe elaborează acțiunea externă a Uniunii, în conformitate cu orientările strategice stabilite de Consiliul European, și asigură coerența acțiunii respective [articolul 16 alineatul (6) și articolul 2 alineatul (5) din RPC]. Acestei formațiuni îi revine răspunderea pentru acțiunea externă a Uniunii Europene, în ceea ce privește politica externă și de securitate comună, politica de securitate și de apărare comună, politica comercială comună, cooperarea pentru dezvoltare și ajutorul umanitar [articolul 2 alineatul (5) din RPC].

Președinția Consiliului Afaceri Externe este asigurată de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”). Înaltul Reprezentant poate fi totuși înlocuit de membrul din cadrul Consiliului Afaceri Externe care reprezintă statul membru ce deține președinția semestrială a Consiliului [articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din RPC]. În mod normal, acest lucru are loc atunci când Consiliul este convocat pentru a discuta chestiuni de politică comercială comună (10).

D – Reprezentarea statelor membre în cadrul ConsiliuluiÎn conformitate cu anexa I la RPC, „Fiecare stat membru trebuie să stabilească modul de reprezentare în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din TUE”.

Articolul 16 alineatul (2) din TUE prevede că „Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă și să exercite dreptul de vot”. Rezultă, înainte de toate, că fiecare stat membru trebuie să fie reprezentat de un membru al guvernului (ministru sau secretar de stat). Rezultă, de asemenea, din modul în care este formulată această dispoziție, că statele federale sau descentralizate pot fi reprezentate și de membri ai guvernelor regionale, cu condiția ca aceștia să fie în măsură „să angajeze guvernul statului membru” pe care îl reprezintă, și anume guvernul federal sau central.

Fără a se aduce atingere articolului 16 alineatul (2) din TUE și normelor referitoare la cvorum (a se vedea capitolul III punctul 2.A), fiecare membru al Consiliului are dreptul de a stabili componența delegației sale după cum consideră de cuviință (11). Acesta poate fi însoțit de funcționari care îl asistă. Trebuie remarcat faptul că, din sistemul prevăzut de tratate, în special din articolul 16 din TUE, rezultă că reprezentarea guvernelor statelor membre din cadrul Consiliului

(10) A se vedea declarația (a) referitoare la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din RPC, care prevede că „În cazurile în care Consiliul Afaceri Externe este convocat pentru a trata chestiuni de politică comercială comună, președintele acestuia poate fi înlocuit de președinția semestrială, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) paragraful al doilea”.

(11) Consiliul, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din RPC, poate limita numărul maxim de persoane per delegație care pot fi prezente în sala de reuniuni a Consiliului.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 17

este asigurată de resortisanți ai statului membru vizat sau, în orice caz, de un resortisant al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene. Prin urmare, prezența la o reuniune a Consiliului a unui resortisant al unui stat terț, ca membru al delegației unui membru al Consiliului, este exclusă, întrucât aceasta ar putea fi considerată de către ceilalți membri ai Consiliului ca factor ce ar putea afecta autonomia decizională a Consiliului (12).

Articolul 5 alineatul (3) din RPC prevede că numele și funcțiile funcționarilor care fac parte din delegația unui membru al Consiliului trebuie notificate în prealabil Secretariatului General. Accesul la reuniunile Consiliului se face sub rezerva prezentării unui permis eliberat de Secretariatul General.

Un membru al Consiliului care se află în imposibilitatea de a participa la o reuniune poate lua măsuri pentru a fi reprezentat (articolul 4 din RPC). În practică, membrul respectiv este reprezentat de reprezentantul permanent sau de adjunctul acestuia. Cu toate acestea, reprezentantul nu are drept de vot, întrucât dreptul de vot poate fi exercitat doar de un membru al Consiliului. În conformitate cu articolul 239 din TFUE, care este reprodus în RPC [articolul 11 alineatul (3) din RPC], „În caz de vot, fiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea unui singur alt membru” (cunoscut de asemenea sub denumirea de delegare a dreptului de vot; a se vedea capitolul III punctul 2.B). În cazul în care un membru al Consiliului solicită să fie reprezentat de o persoană care nu corespunde definiției de „membru al Consiliului” în sensul articolul 16 alineatul (2) din TUE, reprezentantul în cauză nu este luat în calcul la verificarea cvorumului.

3 . COREPER, COMITETE ȘI GRUPURI DE LUCRU (ARTICOLELE 19 ȘI 21 DIN RPC)

A – CoreperDupă cum reiese din denumirea sa, Coreper este alcătuit din reprezentanții permanenți ai guvernelor statelor membre pe lângă Uniunea Europeană. Trimiterea la „guverne” a fost adăugată la articolul 16 alineatul (7) din TUE și la articolul 240 alineatul (1) din TFUE de către Tratatul de la Lisabona pentru a sublinia că fiecare reprezentanță permanentă exprimă poziția guvernului său. Coreper este divizat în două părți, prima (Coreper partea I) fiind alcătuită din reprezentanții permanenți adjuncți, iar a doua (Coreper partea II) fiind alcătuită din reprezentanții permanenți înșiși.

În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din RPC, Coreper pregătește lucrările Consiliului și îndeplinește mandatele care îi sunt încredințate de Consiliu, asigură consecvența politicilor și acțiunilor Uniunii Europene și respectarea următoarelor principii și norme:

– principiile legalității, subsidiarității, proporționalității și justificării actelor;

– normele de stabilire a competențelor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii;

– dispozițiile bugetare;

– normele privind procedura, transparența și calitatea redactării.

(12) Această chestiune este diferită de cea privind prezența unor reprezentanți ai statelor terțe sau ai organizațiilor internaționale la totalitatea sau la o parte a unei anumite reuniuni a Consiliului (a se vedea capitolul II punctul 4.B).

18 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

După cum permite tratatul [articolul 240 alineatul (1) ultima teză din TFUE], Coreper poate adopta următoarele decizii de procedură (13), cu condiția ca punctele referitoare la acestea să fi fost incluse pe ordinea de zi provizorie cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de reuniune, fiind necesară o decizie în unanimitate în cadrul Coreper cu privire la orice derogare de la perioada respectivă [articolul 19 alineatul (7) din RPC]:

– decizia de desfășurare a unei reuniuni a Consiliului într-un alt loc decât Bruxelles sau Luxemburg;

– autorizația de realizare a unei copii sau a unui extras al unui document al Consiliului pentru a fi folosit în proceduri judiciare;

– decizia de a ține o dezbatere publică în cadrul Consiliului sau de a nu ține o anumită deliberare a Consiliului în public;

– decizia de a face publice rezultatele voturilor și declarațiile înscrise în procesele-verbale ale Consiliului în cazurile stabilite la articolul 9 alineatul (2) din RPC;

– decizia de a utiliza procedura scrisă;

– aprobarea sau modificarea proceselor-verbale ale Consiliului;

– decizia de a publica sau de a nu publica un text sau un act în Jurnalul Oficial;

– decizia de a consulta o instituție sau un organism ori de câte ori această consultare este impusă de tratate;

– decizia de a stabili sau de a prelungi un termen-limită pentru consultarea unei instituții sau a unui organism;

– decizia de a prelungi termenele prevăzute la articolul 294 alineatul (14) din TFUE;

– aprobarea formulării unei scrisori care urmează a fi transmisă unei instituții sau unui organism.

Adesea, deciziile de procedură nu iau o formă specială, cu excepția unei consemnări în procesul-verbal sumar al lucrărilor Coreper. O scrisoare care urmează a fi transmisă unei instituții sau unui organism poate fi semnată de către președintele Coreper.

Coreper partea I pregătește lucrările a șase formațiuni ale Consiliului (Agricultură și Pescuit, Competitivitate, Transporturi, Telecomunicații și Energie, Mediu, Educație, Tineret, Cultură și Sport, precum și Ocuparea forței de muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori). Coreper partea II pregătește lucrările a patru formațiuni (Afaceri Generale, Afaceri Externe, Afaceri Economice și Financiare, precum și Justiție și Afaceri Interne).

Rolul principal deținut de Coreper este să coordoneze și să pregătească lucrările diferitelor formațiuni ale Consiliului și să încerce să ajungă, la nivelul său, la un acord care va fi ulterior transmis spre adoptare de către Consiliu.

(13) Situația în care o președinție conchide, în urma unei dezbateri în cadrul Coreper, că un dosar ar trebui să fie înapoiat grupului de lucru întrucât, de exemplu, nu este încă suficient de bine pregătit pentru a fi înaintat Consiliului sau pentru deschiderea negocierilor cu Parlamentul European nu constituie o decizie de procedură ca atare, ci face parte din funcția centrală a Coreper de a fi grupul de pregătire principal al Consiliului.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 19

În acest context, Coreper asigură prezentarea adecvată a fiecărui dosar către Consiliu. Coreper evaluează diversele aspecte ale dosarului, definește opțiunile disponibile și pregătește deliberările Consiliului, modul de redactare și, dacă este necesar, propuneri.

Rolul central al Coreper este ilustrat de faptul că toate punctele înscrise pe ordinea de zi a Consiliului trebuie să fie examinate în prealabil de Coreper (partea I sau partea II), cu excepția cazului în care, din motive de urgență, Consiliul decide în unanimitate să delibereze fără ca această examinare prealabilă să aibă loc și a cazului în care Coreper însuși a hotărât (cu majoritate simplă) să se abțină de la examinarea prealabilă [articolul 19 alineatul (2) din RPC].

Cu toate acestea, ar trebui subliniat faptul că orice acord elaborat de Coreper poate întotdeauna să fie repus în discuție de către Consiliu, care are competența exclusivă de a lua decizii. Coreper nu este, prin urmare, nici o instituție a UE, nici un organ decizional al UE care să poată înlocui Consiliul. Coreper este desigur învestit cu competențe proprii (a se vedea lista de mai sus a deciziilor de procedură care pot fi luate de Coreper), dar poate ajunge la o decizie valabilă numai în această sferă limitată. Coreper este un grup de pregătire sau, astfel cum a fost descris de Curtea de Justiție, „un organism auxiliar al Consiliului, pentru care realizează lucrări de pregătire și de punere în aplicare. Funcția deținută de Coreper de îndeplinire a sarcinilor care îi sunt încredințate de Consiliu nu îi conferă competența de a lua decizii, care aparține, în temeiul tratatului, Consiliului” (14).

Coreper II este prezidat de reprezentantul permanent, iar Coreper I de reprezentantul permanent adjunct al statului membru care deține președinția Consiliului Afaceri Generale [articolul 19 alineatul (4) din RPC].

Agenda Coreper cuprinde două părți: I și II. Partea I, asemenea punctelor „A” de pe ordinea de zi a Consiliului (a se vedea capitolul II punctul 3), include elemente care, în principiu, nu necesită dezbateri, în timp ce partea II, asemenea punctelor B de pe ordinea de zi a Consiliului, implică dezbateri. În cazul în care Coreper ajunge la un acord cu privire la un punct „II” de pe ordinea sa de zi, acest punct va deveni, în mod normal, un punct „A” pe ordinea de zi a Consiliului. Atunci când un punct a fost soluționat la nivelul grupului de lucru, în mod normal acesta devine un punct „I/A”, adică un punct care va fi tratat fără dezbatere la nivelul Coreper sau la nivelul Consiliului.

În principiu, Coreper se reunește în fiecare săptămână. Pregătirile pentru lucrările Coreper se efectuează în ziua precedentă de către colaboratorii cei mai apropiați ai membrilor Coreper, care se reunesc sub denumirea de „Grupul Mertens” pentru Coreper partea I și de „Grupul Antici” pentru Coreper partea II. Grupul Antici (denumit după primul său președinte) a fost înființat în 1975 pentru a revizui ordinea de zi a Coreper partea II și pentru a soluționa detaliile tehnice și organizatorice. Grupul Mertens (de asemenea denumit după primul său președinte) a fost înființat în același scop în 1993. Această etapă pregătitoare face, de asemenea, posibilă formularea unei idei inițiale privind pozițiile pe care diferitele delegații le vor lua la reuniunea Coreper.

(14) Hotărârea Curții de Justiție din 19 martie 1996 în cauza C-25/94, Comisia/Consiliul, Rec., p. I-1469, punctele 26 și 27.

20 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

B – Comitete instituite prin tratate sau prin acte ale ConsiliuluiTratatele sau diferite decizii ale Consiliului instituie anumite comitete specifice însărcinate cu coordonarea activităților într-un anumit domeniu. Cu toate acestea, având în vedere unitatea instituțională prevăzută în preambulul la TUE, comitetele respective nu aduc atingere rolului central al Coreper. Fiecare dispoziție din tratat prin care se instituie unul dintre aceste comitete rezervă în mod expres aplicarea articolului 240 din TFUE, și anume responsabilitatea generală a Coreper pentru pregătirea lucrărilor Consiliului. Rapoartele acestor comitete trebuie să fie disponibile în timp util înaintea reuniunii Coreper în care urmează să fie analizate (articolul 21 din RPC).

Comitetul economic și financiar (15), prevăzut la articolul 134 alineatul (2) din TFUE, este responsabil de monitorizarea situației economice și financiare a statelor membre și a Uniunii și de transmiterea periodică a unui raport în acest sens către Consiliu și către Comisie, precum și de formularea de avize destinate Consiliului și Comisiei. Acesta are de asemenea responsabilitatea, fără a se aduce atingere articolului 240 din TFUE, de a contribui la pregătirea lucrărilor Consiliului în diverse domenii, precum cele privind măsurile de salvgardare în ceea ce privește circulația capitalurilor sau cele referitoare la coordonarea politicilor economice ale statelor membre, precum și de a îndeplini alte sarcini care i-au fost atribuite de Consiliu. În cele din urmă, este responsabil de examinarea situației în ceea ce privește circulația capitalurilor și libertatea plăților. În plus față de aceste sarcini, Comitetul urmărește situația monetară și financiară, precum și regimul general al plăților în statele membre care beneficiază de o derogare de la normele uniunii economice și monetare. Rolul special al acestui comitet este precizat într-o notă de subsol la articolul 19 din RPC. Contrar practicii obișnuite, secretariatul acestui grup de pregătire al Consiliului este asigurat de personal din cadrul Comisiei, nu de personal din cadrul Secretariatului General al Consiliului.

Comitetul pentru politică economică  (16) contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului prin furnizarea de analize economice, de avize metodologice și de proiecte de recomandări privind politicile, în special cu privire la politicile structurale care vizează ameliorarea potențialului de creștere și de ocupare a forței de muncă în Uniune. În îndeplinirea misiunii sale, Comitetul lucrează în strânsă cooperare cu Comitetul economic și financiar atunci când raportează Consiliului. Și în acest caz, personalul Comisiei este cel care asigură serviciile de secretariat, nu personalul din cadrul Secretariatului General al Consiliului.

Comitetul special pentru agricultură (CSA), înființat în mai 1960, este responsabil în mod specific de pregătirea multor aspecte care intră în sfera de competență a Consiliului Agricultură și Pescuit. Prin urmare, acest comitet are, în sectorul agricol (dar nu în domeniul măsurilor veterinare și fitosanitare), același rol pe care îl are Coreper în alte domenii. Aceasta este singura excepție de la monopolul deținut de Coreper asupra pregătirii lucrărilor Consiliului. Prin urmare, punctele care au fost examinate de CSA sunt incluse direct pe ordinea de zi a Consiliului Agricultură și Pescuit.

(15) Decizia 1999/8/CE a Consiliului din 31 decembrie 1998 de adoptare a statutului Comitetului economic și financiar (JO L 5, 9.1.1999, p. 71).

(16) Decizia 2000/604/CE a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind componența și statutul Comitetului de politică economică (JO L 257, 11.10.2000, p. 28).

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 21

Comitetul special pentru politica comercială comună (cunoscut drept „Comitetul pentru politică comercială”, menționat la articolul 207 din TFUE) are responsabilitatea de a acorda asistență Comisiei atunci când, după primirea autorizării din partea Consiliului, aceasta desfășoară negocieri în vederea încheierii de acorduri comerciale internaționale.

Comitetul permanent înființat în vederea consolidării cooperării în cadrul Uniunii în materie de securitate internă (cunoscut sub denumirea de „COSI” și instituit prin articolul 71 din TFUE) facilitează coordonarea acțiunilor statelor membre, fără a se aduce atingere articolului 240 din TFUE (17).

Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (18), instituit în conformitate cu articolul 150 din TFUE, este responsabil de monitorizarea situației ocupării forței de muncă și a politicilor de ocupare a forței de muncă în statele membre și în Uniune, precum și de emiterea de avize, tot fără a se aduce atingere articolului 240 din TFUE. Comisia are sarcina de a furniza acestui comitet sprijinul analitic și organizațional adecvat. În acest sens, un membru al personalului Comisiei asistă comitetul în calitate de secretar. Comisia trebuie, totuși, să se pună de acord cu Secretariatul General al Consiliului în privința organizării reuniunilor.

Comitetul pentru protecție socială (19), instituit în conformitate cu articolul 160 din TFUE, formulează avize la cererea Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă. Comisiei îi revine sarcina de a urmări situația socială și evoluția politicilor de protecție socială în statele membre și în Uniune, de a promova schimbul de informații, de experiență și de bune practici între statele membre și cu Comisia, precum și de a pregăti rapoarte, de a formula avize sau de a întreprinde alte acțiuni în domeniile care țin de competența sa. Și în acest caz, Comisia are sarcina de a furniza acestui comitet sprijinul analitic și organizatoric adecvat. În acest sens, un membru al personalului Comisiei asistă comitetul în calitate de secretar. Comisia trebuie totuși să se pună de acord cu Secretariatul General al Consiliului în privința organizării reuniunilor.

Comitetul politic și de securitate (COPS), prevăzut la articolul 38 din TUE, deține un rol central în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC), inclusiv în politica europeană de securitate și apărare comună (PSAC). Comitetul îndeplinește două funcții (20). În primul rând, monitorizează situația internațională în domeniile care țin de politica externă și de securitate comună și contribuie la definirea politicilor, emițând avize în cadrul Consiliului, fără a se aduce atingere articolului 240 din TFUE. În al doilea rând, sub responsabilitatea Consiliului și a Înaltului Reprezentant, asigură controlul politic și conducerea strategică a acțiunilor de gestionare a crizelor prevăzute la articolul 43 din TUE și poate, în

(17) Decizia 2010/131/UE a Consiliului din 25 februarie 2010 privind instituirea Comitetului permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate internă (JO L 52, 3.3.2010, p. 50).

(18) Decizia 2015/772/UE a Consiliului din 11 mai 2015 de constituire a Comitetului pentru ocuparea forței de muncă și de abrogare a Deciziei 2000/98/CE (JO L 121, 14.5.2015, p. 12).

(19) Decizia 2015/773/UE a Consiliului din 11 mai 2015 de instituire a Comitetului pentru protecție socială și de abrogare a Deciziei 2004/689/CE (JO L 121, 14.5.2015, p. 16).

(20) Anexa la Decizia Consiliului din 22 ianuarie 2001 de instituire a Comitetului politic și de securitate (JO L 27, 30.1.2001, p. 1) definește aceste funcții în detaliu.

22 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

acest cadru și atunci când este împuternicit să facă acest lucru de către Consiliu, să ia decizii în acest domeniu. În temeiul articolului 19 alineatul (4) din RPC, președinția acestui comitet trebuie să fie asigurată de un reprezentant al Înaltului Reprezentant (21).

Comitetul militar al Uniunii Europene (CMUE) (22), alcătuit din șefii de stat-major ai statelor membre, reprezentați de reprezentanții lor militari, are sarcina de a acorda COPS consiliere și recomandări cu privire la toate chestiunile militare din cadrul UE. CMUE își asumă conducerea tuturor activităților militare din cadrul UE.

Comitetul pentru aspectele civile ale gestionării crizelor (Civcom) (23) are sarcina de a formula recomandări cu privire la aspectele civile ale gestionării crizelor și de a oferi consiliere în acest sens Comitetului politic și de securitate și altor organisme vizate ale Consiliului, în conformitate cu domeniile lor de competență.

Comitetul de securitate (24) este compus din reprezentanți ai autorităților de securitate națională ale statelor membre, la reuniunile sale participând, de asemenea, un reprezentant al Comisiei și un reprezentant al SEAE. Comitetul este prezidat de secretarul general sau de delegatul acestuia și are competența de a analiza și de a evalua toate chestiunile de securitate legate de lucrările Consiliului, precum și de a formula recomandări adresate Consiliului, după caz.

În fine, Comitetul pentru servicii financiare, instituit în februarie 2003 (25), are sarcina de a oferi consiliere Consiliului și Comisiei cu privire la o serie de chestiuni legate de piețele financiare. Mai precis, acest comitet are, printre altele, sarcina de a contribui la definirea strategiei pe termen mediu și lung pentru chestiuni legate de serviciile financiare, de a oferi consiliere politică și de a urmări atât situația unor chestiuni interne (de exemplu, piața unică, inclusiv punerea în aplicare a planului de acțiune privind serviciile financiare), cât și a unor chestiuni externe (de exemplu, OMC).

C – Comitete și grupuri de lucru instituite de CoreperPentru a ajuta la pregătirea lucrărilor Consiliului, Coreper poate înființa comitete sau grupuri de lucru și poate defini mandatul acestora [articolul 19 alineatul (3) din RPC]. Aceste grupuri de lucru sunt formate din delegați din fiecare stat membru. Acestea pot avea un caracter mai mult sau mai puțin permanent, în funcție de necesități. În prezent, există aproximativ 150 de astfel de comitete sau grupuri de lucru, care acoperă gama de activități desfășurate de Consiliu. O listă a acestor grupuri de pregătire este actualizată în mod periodic de către Secretariatul General (26).

(21) Acest alineat reproduce articolul 2 al doilea paragraf din Decizia Consiliului European din 1 decembrie 2009 privind exercitarea președinției Consiliului (JO L 315, 2.12.2009, p. 50).

(22) Decizia 2001/79/PESC a Consiliului din 22 ianuarie 2001 privind înființarea Comitetului militar al Uniunii Europene (JO L 27, 30.1.2001, p. 4).

(23) Decizia 2000/354/PESC a Consiliului din 22 mai 2000 de constituire a Comitetului pentru aspectele civile ale gestionării crizelor (JO L 127, 27.5.2000, p. 1).

(24) Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).

(25) Decizia 2003/165/CE a Consiliului din 18 februarie 2003 privind instituirea Comitetului pentru servicii financiare (JO L 67, 12.3.2003, p. 17).

(26) Lista completă și actualizată figurează în documentul Consiliului 10356/15 din 28 iulie 2015.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 23

În conformitate cu concluziile Consiliului European desfășurat în 1999 la Helsinki, Consiliul și Coreper evită înființarea de noi grupuri de lucru la nivel înalt.

Rapoartele comitetelor și grupurilor de lucru ale Consiliului trebuie să fie disponibile în timp util înaintea reuniunii Coreper în care urmează să fie analizate. În temeiul articolului 21 alineatul (1) din RPC, intră în responsabilitatea Președinției, asistată de Secretariatul General, să organizeze reuniunile diferitelor comitete și grupuri de lucru astfel încât rapoartele acestora să fie disponibile înainte de reuniunile Coreper în cadrul cărora urmează să fie analizate. În acest sens, înainte de începutul mandatului său de șase luni, Președinția elaborează un calendar al reuniunilor pe care intenționează să le organizeze pentru diferitele grupuri de lucru și comitete. Calendarul respectiv trebuie ajustat în funcție de evoluția lucrărilor. Articolul 21 din RPC prevede că Președinția trebuie să amâne pentru o reuniune ulterioară a Coreper punctele referitoare la actele legislative asupra cărora comitetul sau grupul de lucru nu și-a finalizat lucrările cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de reuniunea Coreper, cu excepția cazului în care rațiuni de urgență impun un alt mod de acțiune.

În cazul în care un grup ajunge la un acord cu privire la un dosar, punctul în cauză este înscris pe ordinea de zi a Coreper (ca punct I) și, în mod normal, este apoi înscris ca punct „A” în partea relevantă (27) din ordinea de zi a Consiliului. Cu toate acestea, există posibilitatea ca orice membru al Coreper, sau Consiliul sau Comisia să exprime o opinie cu ocazia aprobării punctelor „I/A” și să solicite consemnarea de declarații în procesul-verbal al reuniunii Consiliului [articolul 3 alineatul (6) din RPC], sau să își schimbe opinia și să solicite o dezbatere sau o amânare a punctului în cauză.

D – Președinția grupurilor de pregătire ale ConsiliuluiLa 1 decembrie 2009, Consiliul European a adoptat o decizie privind exercitarea președinției Consiliului (28), care a fost pusă în aplicare prin Decizia 2009/908/UE (29) a Consiliului. În conformitate cu decizia Consiliului European, președinția Consiliului, cu excepția formațiunii Afaceri Externe, este asigurată, pe o perioadă de 18 luni, de grupuri prestabilite de trei state membre (așa-numitul „trio de președinții”). Aceste grupuri sunt formate în baza unui sistem egal de rotație a statelor membre, avându-se în vedere diversitatea acestora și echilibrul geografic al Uniunii. Fiecare membru al unui grup asigură, prin rotație, pentru o durată de șase luni, președinția tuturor formațiunilor Consiliului, cu excepția formațiunii Afaceri Externe. Cu toate acestea, membrii grupului pot cădea de acord asupra unor alte înțelegeri.

Componența trioului de președinții și ordinea în care statele membre dețin președinția sunt stabilite în Decizia 2009/908/UE (30) a Consiliului. În fapt, sistemul

(27) Ordinea de zi provizorie a Consiliului cuprinde o primă parte intitulată „Deliberări legislative” și o a doua parte intitulată „Activități fără caracter legislativ”. Ambele părți sunt defalcate în continuare în două părți care conțin puncte A și, respectiv, puncte B.

(28) JO L 315, 2.12.2009, p. 50.

(29) Decizia 2009/908/UE a Consiliului din 1 decembrie 2009 de instituire a măsurilor de punere în aplicare a Deciziei Consiliului European privind exercitarea președinției Consiliului și privind președinția grupurilor de pregătire ale Consiliului (JO L 322, 9.12.2009, p. 28).

(30) A se vedea anexa I la Decizia 2009/908/UE a Consiliului, care stabilește ordinea de exercitare a președinției în grupuri de câte trei state membre.

24 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

de președinții semestriale a fost menținut după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Expresia concretă a trioului de președinții este existența unui program pe 18 luni și ajutorul reciproc pe care și-l pot acorda președințiile, cum ar fi înlocuirea unui președinte atunci când este necesar [articolul 20 alineatul (2) din RPC].

Toate grupurile de pregătire ale Consiliului sunt prezidate de un delegat al statului membru care deține președinția, cu excepția cazului în care se prevede altfel sau în care Consiliul decide altfel printr-o majoritate calificată [articolul 19 alineatul (4) din RPC]. Rezultă că, deși comitetele și grupurile de lucru sunt, în general, prezidate de un delegat al statului membru care deține președinția semestrială prin rotație a Consiliului, Consiliul poate hotărî altfel în cazuri individuale. De exemplu, Consiliul poate conferi președinția unui comitet sau a unui grup de lucru, pentru o anumită perioadă, unui delegat dintr-o anumită delegație (ales de către colegii acestuia în comitetul sau grupul de lucru) sau unei persoane, alta decât un delegat al unui stat membru, cum ar fi un membru al personalului Secretariatului General al Consiliului.

În acest sens, în temeiul Deciziei 2009/908/UE a Consiliului și sub rezerva măsurilor tranzitorii, grupurile de pregătire ale Consiliului Afaceri Externe sunt prezidate în conformitate cu anexa II la decizia respectivă. Prin urmare, grupurile de pregătire geografice, cele mai multe grupuri de pregătire orizontale legate de PESC și grupurile de pregătire în legătură cu PESA (de exemplu, CMUE, Civcom) sunt prezidate de un reprezentant al Înaltului Reprezentant.

Anexa III la decizia menționată în paragraful anterior enumeră grupurile de pregătire cu președinte fix; unele dintre aceste grupuri au președinți aleși (de exemplu, Comitetul economic și financiar, Comitetul pentru politică economică, Comitetul militar etc.), în timp ce altele sunt prezidate de un membru al Secretariatului General al Consiliului (de exemplu, Comitetul de securitate, Grupul de lucru pentru codificare etc.).

În plus, atunci când pregătesc o reuniune a unei formațiuni a Consiliului care se întrunește doar o dată pe semestru, în cazul în care reuniunea respectivă se desfășoară în prima jumătate a semestrului, reuniunile acestor comitete din decursul semestrului precedent pot fi prezidate de un delegat al statului membru care urmează să exercite președinția reuniunii Consiliului menționate anterior [articolul 19 alineatul (5) din RPC].

În mod similar, în cazul în care un dosar este analizat în principal în cursul unui anumit semestru, un delegat al statului membru care deține președinția în timpul semestrului respectiv poate, în cursul semestrului precedent, să prezideze reuniunile comitetelor atunci când acestea dezbat dosarul respectiv, în conformitate cu modalitățile asupra cărora au căzut de acord cele două președinții în cauză [articolul 19 alineatul (6) din RPC]. Acest lucru se aplică în afara cazurilor în care Consiliul a stabilit alte modalități de prezidare.

În plus, atunci când bugetul Uniunii este în curs de examinare, reuniunile grupurilor de pregătire ale Consiliului, altele decât Coreper, care se ocupă cu pregătirea punctelor de pe ordinea de zi referitoare la buget trebuie prezidate de un delegat al statului membru care deține președinția Consiliului în cursul celui de al doilea semestru al anului anterior exercițiului financiar în cauză [articolul 19 alineatul (6) al doilea paragraf din RPC].

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 19 alineatele (4)-(6) din RPC și competențelor și răspunderii sale politice generale, președinția semestrială trebuie asistată de ceilalți membri ai grupului prestabilit de trei state membre menționat

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 25

la articolul 1 alineatul (4) din RPC sau, după caz, de reprezentantul statului membru care urmează să preia președinția următoare. Acest reprezentant sau un membru al grupului de trei, la solicitarea președinției și acționând în conformitate cu instrucțiunile sale, o înlocuiește, după cum este cazul, o eliberează, dacă este necesar, de anumite sarcini administrative și asigură continuitatea lucrărilor Consiliului [articolul 20 alineatul (2) din RPC].

Prin urmare, în cazul în care un președinte al unui grup de lucru sau al unui un comitet se află în imposibilitatea de a prezida o reuniune, iar Președinția nu poate găsi un înlocuitor, sau când președinția semestrială nu poate furniza un președinte pentru un anumit grup de lucru, un delegat al unuia dintre statele din grupul de trei sau al președinției următoare va acționa, în principiu, ca președinte. Obiectivul este de a asigura continuitatea în măsura posibilului. În cazul înlocuirii unui președinte cu una dintre persoanele sus-menționate pentru un întreg semestru, Președinția solicită aprobarea de către Consiliu, la începutul semestrului, a listei grupurilor vizate, în conformitate cu articolul 19 alineatul (4) din RPC.

4 . PREȘEDINȚIA ȘI BUNA DESFĂȘURARE A LUCRĂRILOR (ARTICOLUL 20 ȘI ANEXA V LA RPC)

Președinția este responsabilă de asigurarea bunei desfășurări a dezbaterilor. În acest scop, ea se asigură că RPC este aplicat și că dispozițiile cuprinse în anexa V, intitulată „Metodele de lucru ale Consiliului”, sunt respectate; aceste dispoziții se aplică atât Consiliului, cât și grupurilor sale de pregătire:

(a) În ceea ce privește pregătirea reuniunilor (punctele 1-5):

– Președinția se asigură că niciun dosar nu este transmis către Coreper decât dacă există perspectiva concretă de avansare sau de clarificare a pozițiilor la acest nivel și că dosarele sunt trimise înapoi la un grup de lucru sau un comitet numai atunci când acest lucru este necesar, cu scopul de a rezolva chestiuni precise și bine definite;

– Președinția ia măsurile necesare pentru a se asigura că lucrările avansează între reuniuni, de exemplu prin elaborarea de texte de compromis, prin organizarea de consultări cu privire la probleme specifice sau invitând delegațiile să își exprime reacțiile în scris la o propunere înainte de următoarea reuniune a grupului de lucru sau a comitetului;

– ori de câte ori este oportun, delegațiile prezintă în scris pozițiile pe care le-ar putea adopta la viitoarea reuniune înainte de reuniunea în cauză. Dacă acestea includ modificări de text, delegațiile propun o formulare precisă. În măsura în care este posibil, delegațiile care susțin poziții identice își prezintă în comun contribuțiile în scris;

– atunci când pregătește lucrările Coreper, Președinția transmite delegațiilor, de îndată ce este posibil, toate informațiile necesare pentru o pregătire temeinică, inclusiv rezultatul pe care Președinția urmărește să îl obțină în urma discutării fiecărui punct de pe ordinea de zi. Pe de altă parte, Președinția va încuraja, după caz, delegațiile să informeze alte delegații cu privire la pozițiile pe care le vor adopta în cadrul Coreper, atunci când sunt pregătite lucrările Coreper. În acest context, Președinția finalizează ordinea de zi a Coreper. În cazul în care este necesar, aceasta poate convoca mai frecvent grupurile de lucru care pregătesc lucrările Coreper;

26 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

– Coreper ar trebui să evite reluarea lucrărilor desfășurate deja în cadrul grupurilor Antici și, respectiv, Mertens și, ori de câte ori este posibil, delegațiile ar trebui să aducă în discuție puncte în secțiunea „Diverse” din cadrul acestor reuniuni, mai degrabă decât în cadrul Coreper.

(b) În ceea ce privește desfășurarea reuniunilor (punctele 6-16):

– pe ordinea de zi a Consiliului nu se înscrie niciun punct care presupune doar o prezentare, cu excepția cazului în care este prevăzută o dezbatere privind noi inițiative importante; Președinția ar trebui să evite înscrierea pe ordinea de zi a Coreper a punctelor cu scop pur informativ. Aceste informații ar trebui, de preferință, să fie transmise în scris în cadrul pregătirii lucrărilor Coreper;

– Președinția poate limita, pentru dezbaterea unui anumit punct, numărul de persoane din fiecare delegație prezente în sala de reuniune și poate decide dacă să deschidă sau să nu deschidă o sală suplimentară; de asemenea, Președinția poate stabili ordinea în care se abordează punctele și durata dezbaterilor pe marginea acestora; în același fel, poate organiza timpul alocat pentru dezbaterea unui anumit punct, în special limitând timpul în care participanții pot lua cuvântul și stabilind ordinea intervențiilor lor. În acest context, Președinția precizează la începutul reuniunii cât timp intenționează să dedice fiecărui punct; aceasta evită introducerile lungi și repetarea unor informații pe care le-a supus deja atenției delegațiilor; de asemenea, la începutul dezbaterii unui punct, Președinția informează delegațiile cu privire la timpul alocat luărilor de cuvânt;

– nu ar trebui permise luările de cuvânt de către toți participanții; Președinția se axează în cea mai mare măsură cu putință pe dezbateri, în special cerând delegațiilor să răspundă la textele de compromis sau la propuneri specifice; Președinția evită rezumarea pe larg a dezbaterilor la încheierea reuniunilor; în ceea ce privește delegațiile, acestea ar trebui să evite repetarea observațiilor deja formulate de antevorbitori și să nu ia cuvântul dacă sunt de acord cu o propunere; în acest caz, tăcerea este considerată un acord de principiu;

– Președinția poate solicita delegațiilor să își prezinte în scris propunerile de modificare a textului luat în discuție înainte de o anumită dată, însoțite, dacă este cazul, de o scurtă explicație [articolul 20 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d) din RPC], mai degrabă decât să își exprime simplul dezacord față de o anumită propunere;

– de asemenea, Președinția poate să solicite delegațiilor care au poziții identice sau similare asupra unui anumit punct, text sau parte a unui text să desemneze una dintre aceste delegații care să exprime poziția lor comună în cadrul reuniunii sau în scris înainte de reuniune.

5 . SECRETARUL GENERAL ȘI SECRETARIATUL GENERAL AL CONSILIULUI (ARTICOLUL 23 DIN RPC)

Cu ocazia primei sale reuniuni, în septembrie 1952, Consiliul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului a înființat un secretariat aflat sub conducerea unui secretar general. Când au intrat în vigoare cele două tratate de la Roma (CEE și Euratom), Secretariatul General și-a extins activitățile în consecință. Secretariatul și secretarul general au fost astfel menționați în versiunile succesive ale RPC până în momentul în care Tratatul de la Maastricht a introdus o trimitere directă la

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 27

aceștia în Tratatul CE și, câțiva ani mai târziu, Tratatul de la Amsterdam a introdus o trimitere la aceștia în Tratatul privind Uniunea Europeană. Secretarul general este responsabil de administrarea Secretariatului General și este numit de Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată [articolul 240 alineatul (2) din TFUE]. Aceste dispoziții sunt reluate în articolul 23 alineatul (1) din RPC. Principiul Consiliului unic se aplică, prin urmare, și Secretariatului său General, care oferă asistență Consiliului și grupurilor sale de pregătire în toate activitățile lor.

A – Secretarul generalSecretarul general, în calitate de șef al Secretariatului General, asistă Consiliul [articolul 240 alineatul (2) din TFUE]. Secretarul general este responsabil de Secretariatul General și, sub autoritatea Consiliului, ia toate măsurile necesare pentru a asigura buna funcționare a acestuia.

În mod normal, secretarul general ia parte la reuniunile Consiliului Afaceri Generale. Rolul său este, în esență, să asigure continuitatea și progresul lucrărilor Consiliului și să ofere consultanță Consiliului. Secretarul general este, de asemenea, responsabil pentru administrarea Secretariatului General.

Sub responsabilitatea și îndrumarea Președinției, Secretariatul General este implicat îndeaproape și continuu în organizarea, coordonarea și controlul consecvenței lucrărilor Consiliului și punerii în aplicare a programului său pe 18 luni. Secretariatul General asistă Președinția în identificarea soluțiilor.

RPC menționează mai multe alte sarcini care îi revin secretarului general, și anume:

(a) secretarul general este depozitarul unui număr de acorduri [articolul 25 din RPC; a se vedea capitolul V punctul 2];

(b) secretarul general semnează procesele-verbale ale reuniunilor Consiliului [articolul 13 alineatul (1) din RPC];

(c) secretarul general trimite în mod oficial anumite acte spre publicare în Jurnalul Oficial (articolul 17 din RPC);

(d) secretarul general notifică anumite directive, decizii și recomandări destinatarilor acestora și eliberează guvernelor statelor membre și Comisiei copii certificate conforme cu originalul ale directivelor și deciziilor Consiliului prevăzute la articolul 297 alineatul 2 paragraful al treilea din TFUE, precum și ale recomandărilor Consiliului (articolul 18 din RPC);

(e) secretarul general este responsabil de transmiterea către Consiliu, în fiecare an, în timp util, a proiectului de estimare a cheltuielilor Consiliului [articolul 23 alineatul (4) din RPC];

(f) secretarul general are răspundere deplină în gestionarea creditelor înscrise în secțiunea II – Consiliul European și Consiliul – a bugetului și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura buna gestiune a acestora. Acesta execută creditele în cauză în conformitate cu dispozițiile regulamentului financiar [articolul 23 alineatul (5) din RPC]. Secretarul general a definit astfel criteriile, limitele și procedurile pentru rambursarea cheltuielilor delegaților statelor membre (31).

(31) Decizia nr. 30/2013 a secretarului general al Consiliului privind rambursarea cheltuielilor de călătorie ale delegaților statelor membre.

28 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Secretarul general al Consiliului este, de asemenea, secretarul general al Consiliului European. Secretarul general participă la reuniunile Consiliului European și ia toate măsurile necesare pentru organizarea lucrărilor acestuia (articolul 13 din Regulamentul de procedură al Consiliului European).

B – Secretariatul GeneralDin articolul 240 alineatul (2) din TFUE și din articolul 23 alineatul (1) din RPC rezultă că sarcina principală a Secretariatului General este să asiste Consiliul și grupurile de pregătire ale acestuia în toate activitățile lor (indivizibilitatea Secretariatului General). Secretariatul General se află în serviciul Consiliului, care decide asupra modului său de organizare. Secretariatul General este independent și imparțial în ceea ce privește atât membrii Consiliului, cât și Președinția acestuia (32). De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Secretariatul General asistă de asemenea Consiliul European, care a devenit o instituție separată.

Secretariatul General este atât „grefierul” Consiliului (redactarea înregistrărilor, planificarea și organizarea materială a reuniunilor, producerea, traducerea și distribuirea documentelor și arhivarea acestora), cât și consilierul său. Acesta este implicat îndeaproape și continuu în organizarea, coordonarea și controlul consecvenței lucrărilor Consiliului și a punerii în aplicare a programului său pe 18 luni. Secretariatul General sprijină Președinția Consiliului în activitatea sa [articolul 23 alineatul (3) din RPC]. De asemenea, acestuia i se notifică numele și funcțiile funcționarilor care însoțesc membrii Consiliului și ai Comisiei [articolul 5 alineatul (3) din RPC].

Secretariatul General, în cadrul căruia lucrează aproximativ 3 100 de funcționari și alți membri ai personalului care sunt resortisanți ai statelor membre ale UE, este împărțit în șapte direcții generale, cărora li se adaugă cabinetul secretarului general și Serviciul juridic al Consiliului.

Serviciul juridic asistă Consiliul și grupurile sale de pregătire, Președinția și Secretariatul General pentru a garanta că actele Consiliului sunt legale și bine redactate. Serviciul juridic are dreptul și obligația de a interveni atunci când consideră că este necesar, oral sau în scris, atât la nivelul grupurilor de lucru și al comitetelor, cât și la nivelul Coreper sau al Consiliului, prin furnizarea de avize cu totul independente cu privire la orice chestiune de natură juridică, fie la cererea Consiliului, fie din proprie inițiativă. De asemenea, Serviciul juridic reprezintă Consiliul European și Consiliul în fața Curții de Justiție, a Tribunalului și a Tribunalului Funcției Publice (33). Acesta este, de asemenea, responsabil pentru

(32) În acest context, a se vedea „declarația de misiune” a SGC, care afirmă: „În calitatea sa de serviciu public european deschis, eficient, independent și permanent, Secretariatul General al Consiliului asigură funcționarea fără probleme a Consiliului European și a Consiliului și pune la dispoziția acestora toată asistența necesară astfel încât acestea să își poată îndeplini sarcinile care le revin prin tratate de promovare a dezvoltării Uniunii. Secretariatul General oferă consiliere și sprijin pentru membrii Consiliului European și ai Consiliului și pentru președinții acestora în toate domeniile de activitate, precum și în contextul reuniunilor ministeriale și al conferințelor interguvernamentale.”

(33) Decizia Consiliului European din 19 martie 2015 de delegare a competenței de a numi agenți care să reprezinte Consiliul European în fața Curții de Justiție și Decizia Consiliului din 12 iunie 1989 de delegare a competenței de a numi agenți care să reprezinte Consiliul în fața Curții de Justiție.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 29

verificarea calității redactării propunerilor și proiectelor de acte, precum și pentru formularea unor sugestii privind redactarea destinate Consiliului și grupurilor sale de pregătire, în temeiul articolul 22 din RPC și al Acordului interinstituțional din 22 decembrie 1998 privind orientările comune pentru calitatea redactării legislației comunitare (34).

Serviciul juridic are aceleași responsabilități în ceea ce privește Consiliul European. În cazul în care i se solicită acest lucru, Serviciul juridic acordă, de asemenea, consultanță conferințelor interguvernamentale ale statelor membre.

(34) JO C 73, 17.3.1999, p. 1.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 31

CAPITOLUL II – LUCRĂRILE CONSILIULUI

1 . PROGRAMAREA LUCRĂRILOR CONSILIULUI [ARTICOLUL 2 ALINEATELE (6) ȘI (7) DIN RPC]

Un program pe 18 luni al activităților Consiliului este pregătit de grupul prestabilit al celor trei președinții care urmează să își desfășoare mandatul pe parcursul perioadei respective. Aceste președinții elaborează un proiect de program împreună cu președintele Consiliului Afaceri Externe, în scopul de a lua în considerare aspectele activităților acestei formațiuni a Consiliului în perioada respectivă, precum și în strânsă cooperare cu Comisia și cu președintele Consiliului European, după consultările corespunzătoare.

Programul include o secțiune introductivă generală care situează programul în contextul orientărilor strategice pe termen lung ale Uniunii Europene. În acest context, grupul celor trei președinții responsabile cu elaborarea proiectului de program se consultă cu următorul grup de trei președinții. Proiectul de program acoperă, printre altele, aspecte care rezultă din dialogul privind prioritățile politice pentru anul respectiv, desfășurat la inițiativa Comisiei.

Proiectul de program pe 18 luni este prezentat sub forma unui document unic, în vederea aprobării de către Consiliul Afaceri Generale, cu cel puțin o lună înainte de începerea perioadei în cauză. Consiliul Afaceri Generale organizează o dezbatere publică pe marginea programului [articolul 8 alineatul (3) din RPC].

Pe baza programului pe 18 luni, după consultarea Comisiei, Președinția care își va desfășura mandatul în perioada respectivă întocmește proiecte de ordine de zi pentru reuniunile Consiliului programate în semestrul următor, cu cel puțin o săptămână înainte de începerea semestrului în cauză. Proiectele sunt incluse într-un document unic valabil pentru toate formațiunile Consiliului. Cu alte cuvinte, aceasta este o obligație care se aplică președintelui Consiliului Afaceri Externe (Înaltul Reprezentant) și oricărui alt președinte al Consiliului [articolul 1 alineatul (5) din RPC]. Acest document indică, cu titlu orientativ, activitatea legislativă și deciziile operaționale preconizate. În cursul semestrului respectiv, Președinția poate, după caz, să programeze reuniuni suplimentare ale Consiliului sau să decidă să nu convoace o reuniune dacă una dintre reuniunile programate nu se mai justifică.

2 . CONVOCAREA ȘI LOCUL DE DESFĂȘURARE A REUNIUNILOR (ARTICOLUL 1 DIN RPC)

A – ConvocareaAsemenea articolului 237 din TFUE, articolul 1 alineatul (1) din RPC prevede faptul că Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, la inițiativa acestuia, sau la cererea unuia dintre membrii săi ori a Comisiei. În cazul în care o delegație sau Comisia solicită convocarea Consiliului, președintele are obligația convocării acestuia. Președintele poate totuși să utilizeze o anumită marjă de apreciere în alegerea datei reuniunii. Prin această alegere, acesta trebuie să ia în considerare, pe lângă opiniile colegilor:

– termenele impuse de RPC [articolul 3 alineatele (1)-(3) din RPC];

32 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

– faptul că Consiliul poate fi obligat din punct de vedere juridic să se reunească sau să acționeze înainte de o dată stabilită [de exemplu, în cazul prevăzut la articolul 30 alineatul (2) din TUE];

– normele privind cvorumul, astfel încât Consiliul să poată vota [articolul 11 alineatul (4) din RPC];

– pregătirea discuțiilor Consiliului din cadrul Coreper (articolul 19 din RPC).

Președinția face cunoscute datele propuse pentru reuniunile Consiliului pentru fiecare formațiune a Consiliului cu cel puțin șapte luni înainte de începerea semestrului în cauză și după consultări corespunzătoare. Aceste date sunt menționate într-un document unic valabil pentru toate formațiunile Consiliului, ceea ce stă, de asemenea, la baza faptului că această obligație se aplică președintelui Consiliului Afaceri Externe (Înaltul Reprezentant), precum și oricărui alt președinte al Consiliului.

În mod evident, această programare este flexibilă, iar datele programate pot fi modificate în cursul mandatului președinției. Sunt indicate date concrete în cazul în care, cu cel puțin o săptămână înainte de a-și prelua mandatul, președinția care își va desfășura mandatul în perioada respectivă întocmește proiecte de ordine de zi pentru reuniunile Consiliului programate pentru următoarele șase luni. Președinția poate programa reuniuni suplimentare sau, eventual, le poate anula pe cele deja planificate, în funcție de necesități.

În cazurile referitoare la afaceri externe în care se impune o decizie rapidă, Președinția poate convoca o reuniune extraordinară a Consiliului. De exemplu, articolul 30 alineatul (2) din TUE prevede că Înaltul Reprezentant trebuie să convoace o reuniune extraordinară a Consiliului Afaceri Externe, din oficiu sau la solicitarea unui stat membru, în termen de 48 de ore sau, în caz de necesitate absolută, într-un termen mai scurt.

În sfârșit, în conformitate cu practica consacrată și astfel cum s-a menționat mai sus, fiecare președinție a Consiliului organizează cel mult cinci reuniuni ministeriale informale în cursul mandatului său (capitolul I punctul 2.A).

B – Locul de desfășurare a reuniunilorProtocolul nr. 6 privind stabilirea sediilor unor instituții și ale anumitor organe, oficii, agenții și servicii ale Uniunii Europene prevede că sediul Consiliului este la Bruxelles și că reuniunile Consiliului se desfășoară la Luxemburg în aprilie, iunie și octombrie. În mod excepțional, poate fi necesar ca reuniunile Consiliului să se desfășoare și în alte locuri. Acest lucru este valabil în special în cazul negocierilor internaționale la care Uniunea ia parte. În acest caz, articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf din RPC prevede că decizia de a organiza o reuniune în alt loc trebuie să fie adoptată în unanimitate de către Consiliu sau Coreper.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 33

3 . ORDINEA DE ZI (ARTICOLUL 3 DIN RPC)

A – Întocmirea ordinii de zi provizorii

(a) Înscrierea punctelor pe ordinea de zi

Ordinea de zi provizorie a fiecărei reuniuni este întocmită sub responsabilitatea președintelui, ținându-se seama de programul pe 18 luni al Consiliului și de cererile de includere adresate de un membru al Consiliului sau de Comisie. Odată întocmită, ordinea de zi provizorie este trimisă apoi de către președinte membrilor Consiliului și Comisiei cu cel puțin 14 zile înainte de începerea reuniunii. De asemenea, aceasta trebuie transmisă concomitent parlamentelor naționale ale statelor membre.

Atunci când întocmește ordinea de zi provizorie, președintele este obligat să respecte diverse termene (înțelegându-se că, în cazul în care termenele de 16 și 14 zile pentru includerea unor puncte pe ordinea de zi provizorie a Consiliului sunt respectate, aceste puncte pot fi înscrise pe ordinea de zi definitivă cu majoritate simplă). Mai concret, aceste termene sunt următoarele:

– un termen de 16 zile înainte de începutul reuniunii Consiliului pentru primirea cererilor de includere a unor puncte pe ordinea de zi provizorie, adresate de către membri ai Consiliului sau de Comisie, însoțite de orice document conex. Președintele este obligat să dea curs oricărei cereri din partea unui membru al Consiliului sau a Comisiei în cazul în care cererile, precum și orice document conex, parvin Secretariatului General în termenul prevăzut [articolul 3 alineatul (2) din RPC];

– un termen de 14 zile înainte de începutul reuniunii Consiliului pentru întocmirea de către Președinție a ordinii de zi provizorii și transmiterea acesteia, împreună cu orice document conex, membrilor Consiliului și Comisiei;

– un termen de opt săptămâni pentru înscrierea pe ordinea de zi provizorie, în vederea adoptării unei decizii, a unui act legislativ sau a unei poziții în primă lectură în cadrul procedurii legislative ordinare [a se vedea articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și articolul 6 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității]: acest termen este menit să permită parlamentelor naționale să își exprime punctul de vedere asupra chestiunilor care pot prezenta un interes deosebit pentru ele sau, în cazul în care se aplică Protocolul nr. 2, să trimită un aviz motivat privind conformitatea proiectului de act legislativ cu principiul subsidiarității. Acest lucru împiedică Consiliul să adopte un act legislativ sau o poziție în primă lectură în cadrul procedurii legislative ordinare înainte ca parlamentele naționale să fi avut timp să examineze textul. Cu toate acestea, Consiliul poate, hotărând în conformitate cu modalitatea de vot aplicabilă adoptării actului sau a poziției în cauză, să deroge de la termenul de opt săptămâni din motive de urgență, fapt care trebuie precizat în actul sau poziția în cauză; această perioadă de opt săptămâni începe să curgă de la data primirii propunerii legislative de către Consiliu în toate limbile [articolul 3 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din RPC]. Trebuie respectat un termen de 10 zile între înscrierea unui proiect de act legislativ pe ordinea de zi provizorie și adoptarea unei poziții. Se poate deroga de la acest termen în cazuri de urgență motivate corespunzător [articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf din RPC];

34 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

– un termen de 21 de zile fără caracter obligatoriu pentru transmiterea ordinii de zi provizorii și a oricărui document conex către membrii Consiliului, în ceea ce privește procedurile prevăzute în titlul V din TFUE („Spațiul de libertate, securitate și justiție”). Acest termen este prevăzut într-o declarație a Consiliului care indică faptul că președintele va depune eforturi pentru a se asigura că acest termen este, în principiu, respectat (35).

În cazul în care o cerere de includere a unui punct pe ordinea de zi nu a respectat termenele indicate mai sus sau în cazul în care documentele referitoare la un punct nu au fost trimise în timp util, punctul respectiv poate fi înscris pe ordinea de zi provizorie doar dacă Consiliul aprobă înscrierea punctului în cauză în unanimitate cu ocazia adoptării ordinii de zi definitive la începutul reuniunii sale (a se vedea punctul 3.B).

(b) Calcularea termenelor

Pentru calcularea termenelor, dispozițiile Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (36) se aplică mutatis mutandis.

În scopul stabilirii termenului, conform articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1182/71, ziua în care are loc reuniunea Consiliului nu este inclusă în calculul termenelor în cauză, având în vedere că, în conformitate cu această dispoziție, „dacă un termen exprimat în zile […] se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ziua în cursul căreia a avut loc acest eveniment […] nu este luată în calculul termenului”.

Pe scurt, ziua în care un punct este înscris pe ordinea de zi și ziua în care are loc reuniunea Consiliului nu sunt luate în considerare pentru calcularea termenelor. De exemplu, o perioadă de 14 zile trebuie, așadar, să curgă între aceste două evenimente.

Exemplu – modalitatea de calculare a perioadei de 14 zile:

Reuniunea Consiliului: luni, 30 noiembrie 2015Sfârșitul perioadei de 14 zile: duminică, 29 noiembrie 2015, la miezul nopțiiÎnceputul perioadei de 14 zile: luni, 16 noiembrie 2015, la ora 0.00Ordinea de zi provizorie se trimite cel târziu: duminică, 15 noiembrie 2015, la miezul nopții.

(c) Retragerea punctelor de pe ordinea de zi

Dacă un punct a fost înscris pe ordinea de zi provizorie în termenul de 14 – sau 16 – zile, acesta nu poate fi retras decât dacă toți membrii Consiliului sunt de acord. În caz contrar, un membru al Consiliului ar putea, de exemplu, să solicite înscrierea unui punct în termenul prevăzut și apoi să își retragă solicitarea în mod unilateral. În acest caz, ceilalți membri ai Consiliului care nu au solicitat ca punctul să fie inclus, deoarece acesta se regăsea deja pe ordinea de zi, ar fi, prin urmare, privați de dreptul lor de a solicita includerea punctului, din cauza depășirii termenului.

(35) A se vedea declarația (c) referitoare la articolul 3 din RPC inserată în nota de subsol 111 (din prezenta publicație) de la articolul 3 din RPC.

(36) JO L 124, 8.6.1971, p. 1.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 35

În practică, ultima reuniune a Coreper care are loc înainte de reuniunea relevantă a Consiliului este ultima ocazie de a elimina un punct de pe ordinea de zi provizorie. În cadrul acestei reuniuni, președintele Coreper va verifica dacă cineva se opune eliminării unui anumit punct de pe ordinea de zi provizorie a Consiliului, punctul respectiv fiind înscris inițial în termenul de 14 sau 16 zile. Dacă toți membrii convin, acest punct poate fi retras de pe ordinea de zi provizorie în timpul reuniunii Coreper care precedă reuniunea relevantă a Consiliului.

Ca alternativă, Consiliul poate decide, cu majoritate simplă, să nu înscrie acest punct pe ordinea de zi definitivă a reuniunii relevante a Consiliului în momentul adoptării respectivei ordini de zi definitive. În acest din urmă caz, Președinția poate propune verbal în momentul adoptării ca punctul în cauză să fie amânat pentru o reuniune viitoare a Consiliului.

În cazul în care punctul se referă la un act legislativ care trebuie să fie adoptat urgent și care poate fi adoptat cu majoritate calificată sau cu majoritate simplă, punctul respectiv poate fi păstrat pe ordinea de zi provizorie sau poate fi înscris pe ordinea de zi definitivă în ciuda rezervei formulate de o delegație. În acest caz, delegația în cauză va trebui să precizeze dacă își va transforma rezerva într-o abținere sau într-un vot împotrivă.

Cu excepția cazurilor de urgență, Președinția trebuie să elimine de pe ordinea de zi provizorie punctele referitoare la proiecte de acte legislative a căror examinare nu a fost finalizată de Coreper până la sfârșitul săptămânii anterioare săptămânii care precedă o reuniune a Consiliului [articolul 3 alineatul (5) al doilea paragraf din RPC].

B – Adoptarea ordinii de zi definitiveOrdinea de zi definitivă este adoptată de către Consiliu la începutul fiecărei reuniuni. Consiliul adoptă cu majoritate simplă ordinea de zi care cuprinde toate acele puncte care au fost înscrise în termenele prevăzute. Includerea pe ordinea de zi a unui alt punct decât cele care au fost introduse pe ordinea de zi provizorie în termenul de 14 – sau 16 – zile necesită însă unanimitate în cadrul Consiliului (a se vedea mai sus) (37). Punctele astfel înscrise pe ordinea de zi se pot supune votului dacă toate normele de procedură prevăzute în tratate au fost respectate.

Punctele din secțiunea „Diverse” pot fi solicitate după termenele de 16 – și 14 – zile și incluse pe ordinea de zi în cazul în care sunt adoptate cu majoritate simplă, deoarece acestea ar trebui să reprezinte numai puncte cu scop informativ și, prin urmare, nu pot să dea naștere niciunei decizii și nici măcar unei eventuale declarații de consemnat în procesul-verbal. Orice discuție privind un astfel de punct ar trebui evitată. Orice cerere de înscriere a unui punct în secțiunea „Diverse” trebuie însoțită de un document explicativ [articolul 3 alineatul (9) din RPC].

În cazul în care, atunci când ordinea de zi definitivă este adoptată, o delegație sau Comisia se opune menținerii unui punct care a fost înscris pe ordinea de zi provizorie în termenul stabilit la articolul 3, punctul respectiv va rămâne pe ordinea de zi definitivă dacă o majoritate simplă se declară pentru. Cu toate

(37) Este demn de reținut faptul că, în cazul în care punctul care urmează să fie adăugat se referă la o decizie în privința căreia, în temeiul tratatelor, unii membri ai Consiliului sau ai Coreper nu pot participa la vot, votul membrilor în cauză nu se ia în considerare atunci când adăugarea punctului este aprobată în unanimitate [anexa IV punctul (1) litera (b) din RPC]. A se vedea capitolul III punctul 1.C.

36 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

acestea, dacă termenul nu a fost respectat, este necesară unanimitatea pentru ca punctul să fie înscris pe ordinea de zi definitivă. În cazul în care obiecția se referă la menținerea unui punct „A”, acest punct poate fi tratat ca punct „B” în cazul în care Consiliul decide să îl mențină pe ordinea de zi definitivă [a se vedea punctul 3.C litera (b)].

Un punct „A” este eliminat de pe ordinea de zi definitivă în cazul în care o poziție referitoare la punctul „A” respectiv ar putea conduce la o dezbatere suplimentară sau în care un membru al Consiliului sau Comisia solicită acest lucru [articolul 3 alineatul (8) din RPC]. Cu toate acestea, Consiliul poate decide, cu majoritate simplă, să mențină punctul pe ordinea sa de zi ca punct „A” sau să îl trateze ca punct „B”.

C – Structura și conținutul ordinii de zi

(a) Puncte legislative și puncte fără caracter legislativ

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, reuniunile Consiliului și, prin urmare, ordinile de zi trebuie să cuprindă două părți, consacrate deliberărilor privind actele legislative ale Uniunii și, respectiv, activităților fără caracter legislativ [articolul 16 alineatul (8) din TUE]. Prin urmare, ordinea de zi provizorie are două părți: o parte intitulată „Deliberări legislative”, care se referă la deliberările privind actele legislative, și o parte intitulată „Activități fără caracter legislativ”, care se referă la activitățile fără caracter legislativ. Punctele care figurează în fiecare dintre aceste părți se împart în puncte „A” și puncte „B” [articolul 3 alineatul (6) din RPC]. Punctele din secțiunea „Diverse” pot fi, de asemenea, introduse în fiecare dintre aceste părți, după cum se referă la acte legislative ale Uniunii sau la activități fără caracter legislativ.

Actele legislative și actele fără caracter legislativ sunt identificate în mod formal în conformitate cu procedura utilizată pentru adoptarea acestora. Astfel, actele adoptate printr-o procedură legislativă (ordinară sau specială), astfel cum se prevede în temeiul juridic din tratat pe care se bazează aceste acte, constituie „acte legislative”. Cu toate acestea, actele susținute de un temei juridic care nu menționează că face obiectul unei proceduri legislative nu sunt „acte legislative” (38). Aceasta nu înseamnă că aceste din urmă acte nu produc efecte juridice, însă, în scopul clasificării actelor în cadrul ordinii de zi a Consiliului, acest lucru este irelevant. Prin urmare, un act care este obligatoriu din punct de vedere juridic, dar care nu este adoptat în conformitate cu o procedură legislativă ordinară sau specială prevăzută în tratat, nu este un „act legislativ” și nu este inclus în partea din ordinea de zi intitulată „Deliberări legislative”. Un astfel de act ar trebui să fie introdus în partea intitulată „Activități fără caracter legislativ”. În plus, actele al căror temei juridic nu este menționat în mod explicit (de exemplu, concluziile Consiliului) trebuie să fie introduse în partea intitulată „Activități fără caracter legislativ”.

(b) Părțile A și B ale ordinii de zi

Cele două părți ale ordinii de zi, partea legislativă și cea fără caracter legislativ, sunt împărțite la rândul lor în două secțiuni: „puncte A” și „puncte B” [articolul 3

(38) A se vedea articolul 289 alineatul (3) din TFUE, care prevede că „Actele juridice adoptate prin procedură legislativă constituie acte legislative”.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 37

alineatul (6) al doilea paragraf din RPC]. Punctele „A” de pe ordinea de zi sunt puncte pentru care, având în vedere stadiul lor de pregătire de către Coreper, aprobarea Consiliului este posibilă fără dezbatere; acest lucru nu exclude posibilitatea ca orice membru al Consiliului sau Comisia să își exprime opinia cu ocazia aprobării acestor puncte și ca declarațiile acestora să fie consemnate în procesul-verbal. Pe de altă parte, aspectele care trebuie discutate sunt incluse în partea aferentă punctelor „B”.

Practica punctelor „A” evită situația în care reuniunile Consiliului sunt împovărate de un număr mare de puncte cu privire la care s-a ajuns deja la un acord și care, prin urmare, nu necesită o examinare individuală.

Punctele „A” sunt incluse pe o listă care, în principiu, este aprobată în ansamblul său de către Consiliu, în mod normal la începutul reuniunii. Punctele „A” din partea legislativă a ordinii de zi sunt adoptate în cadrul unei ședințe publice. Din punct de vedere juridic, există o serie de voturi care vizează fiecare punct „A” în parte. Orice punct inclus pe lista punctelor „A” face obiectul unei note, cunoscute sub denumirea de notă punct „A” (sau notă punct „I/A”, atunci când punctul a fost aprobat fără dezbatere de Coreper, și anume atunci când punctul respectiv figurează în partea I a ordinii de zi), care prognozează rezultatul votului, indicând existența majorității necesare, astfel cum a fost constatată pe parcursul lucrărilor Coreper. Odată cu adoptarea listei punctelor „A”, fiecare punct de pe listă este adoptat în mod formal, prin confirmarea previziunilor voturilor menționate la fiecare notă punct „A”. Aceste previziuni ale voturilor pot, bineînțeles, să fie modificate atunci când membrii Consiliului adoptă punctele „A”.

Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că un punct „A” este retras de pe ordinea de zi și, prin urmare, nu este adoptat în cazul în care o poziție privind un punct „A” ar putea conduce la o dezbatere suplimentară pe marginea acestuia sau în cazul în care un membru al Consiliului sau al Comisiei solicită acest lucru. În acest caz, punctul este amânat pentru o reuniune ulterioară a Consiliului. Cu toate acestea, Consiliul poate decide altfel cu majoritate simplă (39). Punctul în cauză poate fi apoi inclus în partea „B” din cadrul aceleiași reuniuni, printr-o decizie adoptată cu majoritate simplă. Această opțiune există, desigur, doar în cazul în care acest punct a fost inclus pe ordinea de zi provizorie cu cel puțin 14 zile înainte de reuniune. În caz contrar, adică dacă punctul „A” în cauză nu figurează pe ordinea de zi provizorie cu cel puțin 14 zile înainte de reuniune, Consiliul poate să îl mențină ca punct „B” în cursul aceleiași reuniuni numai prin unanimitate (40); dacă unanimitatea nu este obținută, punctul este reportat pentru o reuniune ulterioară.

(39) Este demn de reținut faptul că, în ceea ce privește posibilitatea de a solicita retragerea unui punct „A” de pe ordinea de zi [articolul 3 alineatul (8) din RPC], un membru al Consiliului sau al Coreper nu poate utiliza această dispoziție în legătură cu decizii în privința cărora, în temeiul tratatelor, membrul respectiv nu poate participa la vot [anexa IV punctul 2 litera (a)]. A se vedea capitolul III punctul 1.C.

(40) Este demn de reținut faptul că, în cazul în care punctul „A” care urmează să fie menținut pe ordinea de zi în conformitate cu procedura stabilită la articolul 3 alineatul (8) din RPC se referă la o decizie în privința căreia, în temeiul tratatelor, membrii Consiliului sau ai Coreper nu pot participa la vot, votul membrilor în cauză nu se ia în considerare în cadrul aprobării unanime necesare pentru menținerea punctului pe ordinea de zi [anexa IV punctul (1) litera (c)]. A se vedea capitolul III punctul 1.C.

38 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Un punct cu privire la care o delegație a formulat o rezervă poate fi inclus ca punct „A” pe ordinea de zi a Consiliului. În cazul în care rezerva nu este ridicată în cadrul reuniunii Consiliului, se consideră că delegația care a introdus rezerva a votat împotrivă. În cazul în care actul respectiv poate fi adoptat cu majoritate calificată sau cu majoritate simplă, punctul va fi apoi adoptat în cazul în care numărul necesar de voturi pentru este obținut fără aprobarea delegației, însă delegația trebuie să indice dacă votul său trebuie să fie considerat drept abținere sau vot împotrivă. În cazul unui vot în unanimitate, actul nu poate fi adoptat, cu excepția cazului în care delegația în cauză se abține.

(c) Formularea punctelor

În cazul în care un punct este prezentat în fața Consiliului pentru deliberare la propunerea Comisiei sau la inițiativa Comisiei sau a unui stat membru sau a altui autor (41), formularea punctului respectiv ar trebui să reproducă titlul complet al propunerii sau al inițiativei, fără nicio modificare.

Formularea punctelor legate de adoptarea de către Consiliu a unui act legislativ sau a unei poziții în primă lectură în cadrul procedurii legislative ordinare ar trebui – cu condiția ca textele respective să fi fost finalizate de către experții juriști-lingviști – să reproducă titlul complet al textului astfel finalizat, precedat de cuvintele „proiect de”.

Formularea punctelor referitoare la acte atipice (42) ar trebui să reproducă titlul complet al textului prezentat Consiliului de către Coreper, precedat de cuvintele „proiect de”.

(d) Asteriscuri

În ordinea de zi provizorie, un asterisc inserat după un punct indică faptul că Președinția, un membru al Consiliului sau Comisia pot solicita un vot cu privire la punctul respectiv (43). Aceste puncte cuprind acte atipice, cum ar fi declarații ale Consiliului, care sunt indisolubil legate de un act obligatoriu sau de un proiect de act obligatoriu și, prin urmare, trebuie să fie adoptate în conformitate cu aceeași modalitate de vot precum cea prevăzută pentru adoptarea actului obligatoriu relevant.

Punctele cu privire la care se poate solicita votarea trebuie să fie indicate pe ordinea de zi în termenul specificat (a se vedea punctul 3.A). Aceasta înseamnă că, exceptând cazul în care Consiliul decide altfel în unanimitate, punctele înscrise pe ordinea de zi în termenul sus-menționat, dar fără asterisc, nu pot fi supuse votului.

(41) Acestea includ propuneri ale Comisiei privind acte obligatorii din punct de vedere juridic, cum ar fi regulamente, directivele menționate la articolul 297 din TFUE și decizii, precum și propuneri ale Comisiei privind acte neobligatorii, respectiv recomandări în sensul articolului 288 din TFUE. Acestea includ, de asemenea, inițiative ale Comisiei, ale Înaltului Reprezentant sau ale statelor membre privind acte obligatorii din punct de vedere juridic prevăzute, de exemplu, la articolele 76, 215 și 218 din TFUE, precum și la articolul 30 din TUE.

(42) Rezoluții ale Consiliului, rezoluții ale Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, concluzii ale Consiliului, recomandări, altele decât cele menționate la articolul 288 din TFUE, precum și declarații.

(43) Referitor la votare, a se vedea capitolul III punctele 1 și 2.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 39

Punctele în cauză trebuie marcate cu asterisc dacă toate cerințele de procedură prevăzute de tratate au fost îndeplinite (44). Aceasta este o obligație juridică prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din RPC. Un asterisc nu înseamnă că votul va avea loc neapărat, ci că acesta poate avea loc. Asteriscul are drept scop nu numai să permită membrilor Consiliului să finalizeze toate procedurile de pregătire necesare și să se asigure că votul nu îi ia prin surprindere, ci și să permită Președinției, membrilor Consiliului sau Comisiei să identifice punctele asupra cărora au dreptul să solicite deschiderea unei proceduri de vot în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din RPC.

În cazul în care, ca urmare a unei erori, un punct a fost înscris pe ordinea de zi fără asterisc, un membru al Consiliului sau Comisia poate solicita corectarea erorii în cauză.

(e) Puncte legislative (publicare automată)

Orice punct de pe ordinea de zi provizorie a Consiliului referitor la un act legislativ ar trebui inclus în partea ordinii de zi intitulată „Deliberări legislative” [articolul 3 alineatul (6) și articolul 7 din RPC]. Introducerea punctelor în această parte are un impact asupra transparenței (a se vedea punctul 6 de mai jos).

Este demn de reținut faptul că, exceptând cazurile în care se impune un alt mod de acțiune din motive de urgență și fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (3) din RPC, Președinția trebuie să elimine de pe ordinea de zi provizorie punctele legislative a căror examinare nu a fost finalizată de Coreper până la sfârșitul săptămânii anterioare săptămânii care precedă reuniunea Consiliului [articolul 3 alineatul (5) al doilea paragraf din RPC].

(f) Indicații referitoare la normele de transparență (pentru anumite acte fără caracter legislativ)

În toate cazurile în care Consiliul deliberează pentru prima dată cu privire la noi propuneri fără caracter legislativ care prezintă importanță și care privesc adoptarea de norme obligatorii din punct de vedere juridic în sau pentru statele membre, cu excepția măsurilor interne, a actelor administrative sau bugetare, a actelor privind relațiile interinstituționale sau internaționale sau a actelor neobligatorii [articolul 8 alineatul (1) din RPC], sintagma care urmează să fie inclusă la punctul în cauză de pe ordinea de zi a Consiliului este „deliberare publică”. Președinția este cea căreia îi revine sarcina de a identifica propunerile noi care sunt importante (Consiliul sau Coreper poate hotărî altfel cu majoritate simplă). De asemenea, Președinția poate hotărî, de la caz la caz, ca deliberările ulterioare ale Consiliului cu privire la una dintre aceste propuneri să fie deschise publicului (Consiliul sau Coreper poate hotărî altfel prin majoritate simplă) [articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf]. Ordinea de zi provizorie trebuie să specifice articolul și alineatul din RPC care se aplică în cazul respectiv (pentru cazurile prevăzute la fiecare alineat, a se vedea capitolul II punctul 6.A) și să menționeze, dacă este cazul, că deliberarea publică a

(44) De exemplu, conform unei serii de temeiuri juridice din tratate, avizele obligatorii ale Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, Băncii Centrale Europene și/sau Curții de Conturi sunt condiții prealabile pentru adoptarea actului. Prin urmare, este necesar să se verifice dacă avizele obligatorii necesare au fost emise până la data reuniunii Consiliului.

40 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

fost propusă de Președinție. În consecință, în ceea ce privește deliberările publice, formulările care trebuie incluse pe ordinea de zi sunt, respectiv, următoarele:

– „Deliberare publică în temeiul articolului 8 alineatul (1) primul paragraf”;

– „Deliberare publică în temeiul articolului 8 alineatul (1) al doilea paragraf (la propunerea Președinției)”.

În cazurile în care Consiliul desfășoară deliberări publice pe teme specifice [articolul 8 alineatul (2) din RPC] sau cu privire la programe și priorități [articolul 8 alineatul (3) din RPC], sintagma care urmează să fie inclusă la punctul în cauză de pe ordinea de zi a Consiliului este „dezbatere publică”. Dezbaterile privind punctele prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din RPC trebuie să se țină public. Ordinea de zi trebuie să precizeze articolul, inclusiv alineatul (a se vedea capitolul II punctul 6.A), care se aplică în cazul respectiv și, dacă este cazul, trebuie să menționeze propunerea pe marginea căreia urmează să aibă loc dezbaterea publică. Formulările care trebuie incluse pe ordinea de zi sunt, respectiv, următoarele:

– „Dezbatere publică în temeiul articolului 8 alineatul (2) (la propunerea Președinției)”;

– „Dezbatere publică în temeiul articolului 8 alineatul (2) (la propunerea Comisiei)”;

– „Dezbatere publică în temeiul articolului 8 alineatul (2) (la propunerea delegației XX)”;

– „Dezbatere publică în temeiul articolului 8 alineatul (3)”.

4 . SECRETUL PROFESIONAL (ARTICOLELE 5 ȘI 6 DIN RPC)

A – Participarea la reuniunile Consiliului„Participarea”, în sensul de a adopta, a elabora sau a influența deciziile, decurge din calitatea de membru al Consiliului, astfel cum este definită la articolul 16 alineatul (2) din TUE: „Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru”. Numai reprezentanții statelor membre – care sunt, în principiu, resortisanți ai statelor membre ale Uniunii Europene – pot participa la reuniunile Consiliului (a se vedea capitolul I punctul 2.D). Acest lucru menține autonomia decizională a Consiliului.

În mod similar, articolul 5 prevede că, exceptând cazul în care deliberează sau votează asupra unor acte legislative, întâlnirile Consiliului nu trebuie să fie publice, iar articolul 6 alineatul (1) prevede că „Fără a aduce atingere articolelor 7, 8 și 9 și dispozițiilor privind accesul public la documente, deliberările Consiliului intră sub incidența secretului profesional […]”

Excepțiile de la norma potrivit căreia numai reprezentanții guvernelor statelor membre pot participa la reuniunile Consiliului sunt prevăzute în mod expres de tratatele însele (45) sau rezultă în mod implicit, dar necesar, din rolul ce îi revine

(45) De exemplu, participarea președintelui Băncii Centrale Europene prevăzută la articolul 284 alineatul (2) din TFUE, care prevede că „Președintele Băncii Centrale Europene este invitat să participe la reuniunile Consiliului în cazul în care acesta deliberează asupra problemelor referitoare la obiectivele și misiunile SEBC”.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 41

unei instituții a Uniunii în temeiul tratatelor (46) ori în urma semnării de către un stat membru a unui tratat de aderare la UE (47).

Această normă se aplică, de asemenea, lucrărilor pregătitoare pentru reuniunile Consiliului, adică lucrărilor desfășurate de toate grupurile de pregătire ale Consiliului (Coreper, comitete și grupuri de lucru). Cu toate acestea, activitatea legislativă din cadrul grupurilor de pregătire nu este publică.

În practică, Comisia este aproape întotdeauna prezentă și participă la reuniunile Consiliului și la reuniunile grupurilor de pregătire ale Consiliului la toate nivelurile și în toate domeniile de acțiune [articolul 5 alineatul (2) din RPC], chiar și în cazul în care actul care urmează să fie adoptat de către Consiliu nu necesită o propunere din partea Comisiei. Participarea Comisiei la lucrările Consiliului este facilitată de faptul că aceasta primește în mod regulat documente emise de Secretariatul General al Consiliului, pe picior de egalitate cu reprezentanțele permanente. Banca Centrală Europeană este invitată să participe la reuniunile Consiliului în cazurile în care aceasta își exercită dreptul de inițiativă. Consiliul decide rareori să delibereze fără prezența Comisiei. Cu toate acestea, o astfel de decizie se poate impune, de exemplu, în cazul în care sunt discutate chestiuni interne ale Consiliului (numirea funcționarilor, cauze aflate pe rolul Curții de Justiție etc.). În aceste cazuri, Consiliul (sau grupul de pregătire relevant) decide cu majoritate simplă [articolul 5 alineatul (2) din RPC].

Ocazional, sunt invitați să asiste la lucrările Consiliului reprezentanți ai altor instituții sau organisme ale Uniunii Europene (48), în funcție de subiectul discutat și de caracterul oportun. O decizie referitoare la orice invitație este luată de Consiliu în prealabil, cu majoritate simplă.

B – Prezența la reuniunile ConsiliuluiParticiparea la reuniunile Consiliului nu trebuie confundată cu prezența ocazională a unor reprezentanți ai statelor terțe sau ai organizațiilor internaționale, care sunt uneori invitați să asiste cu titlu de observatori la anumite reuniuni ale Consiliului sau la reuniuni ale grupurilor de pregătire ale Consiliului referitoare la un anumit punct.

(46) Comisia, prin exercitarea dreptului de inițiativă ce îi este atribuit în temeiul tratatului, înaintează Consiliului propuneri sau alte proiecte de instrumente, pe care trebuie să fie în măsură să le explice, să le apere sau să le modifice. Prin urmare, aceasta este de regulă „invitată să ia parte la reuniunile Consiliului” [articolul 5 alineatul (2) din RPC]. Aceeași dispoziție se aplică și pentru Banca Centrală Europeană în cazurile în care aceasta își exercită dreptul de inițiativă [articolul 5 alineatul (2) din RPC].

(47) Participarea reprezentanților statelor aflate în curs de aderare la Uniunea Europeană la reuniunile grupurilor de pregătire ale Consiliului, în calitate de observatori cu drept de a lua cuvântul în urma semnării tratatului de aderare și înainte de intrarea în vigoare a acestuia, se explică prin faptul că statele aderente, prin semnarea tratatului de aderare, au acceptat acquis-ul Uniunii în toate elementele sale, chiar și după încheierea negocierilor. Dispozițiile acquis-ului ulterioare semnării tratatului de aderare sunt obligatorii pentru statele aderente, deși acestea din urmă nu pot participa, din punct de vedere juridic, la adoptarea dispozițiilor respective.

(48) De exemplu, reprezentanții Curții de Justiție sau ai Curții de Conturi sunt, în mod normal, invitați să asiste la reuniunile Consiliului în cazul în care sunt discutate aspecte relevante pentru aceste instituții; același lucru este valabil și pentru Banca Europeană de Investiții (BEI).

42 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Articolul 6 alineatul (1) din RPC prevede că „[…] deliberările Consiliului intră sub incidența secretului profesional, cu excepția cazurilor și în măsura în care Consiliul hotărăște altfel”. În temeiul acestui articol, Consiliul poate, de fiecare dată când consideră necesar, să hotărască cu majoritate simplă (49) să deschidă dezbaterile – sau să divulge conținutul acestora, printre altele prin transmiterea de documente (50) – pentru anumite persoane (sau categorii de persoane).

Prezența observatorilor trebuie să fie autorizată de către Consiliu pentru un anumit punct de pe ordinea de zi. În acest caz, Președinția trebuie să avertizeze membrii Consiliului în prealabil în legătură cu acest fapt. În ceea ce privește punctul respectiv, Consiliul (sau grupul de pregătire relevant) decide în mod implicit, cu majoritate simplă, să renunțe la secretul profesional prevăzut la articolul 6 alineatul (1). Observatorul trebuie să părăsească încăperea după încheierea deliberărilor cu privire la punctul în cauză sau la solicitarea Președinției. Terțul observator poate fi invitat de Președinția Consiliului să își exprime punctul de vedere sau să informeze Consiliul cu privire la subiectul în cauză.

Din punct de vedere juridic, partea terță nu participă la deliberările care conduc la luarea unei decizii de către Consiliu, ci doar oferă Consiliului informații pe care acesta le poate utiliza înainte de luarea deciziei.

Aceeași normă este valabilă și pentru grupurile de pregătire ale Consiliului. Președinția are responsabilitatea de a organiza lucrările astfel încât să mențină autonomia decizională a Consiliului.

5 . PROCESE-VERBALE (ARTICOLUL 13 DIN RPC)

A – Structura și conținutul proceselor-verbaleArticolul 13 din RPC prevede întocmirea unui proces-verbal pentru fiecare reuniune a Consiliului. Procesul-verbal este un document care rezumă deciziile luate și, ocazional, conținutul discuțiilor purtate în timpul reuniunii respective (51). Acesta constituie un document doveditor al lucrărilor pe care le descrie, precum și al respectării normelor de procedură referitoare la adoptarea unui act.

Procesul-verbal conține în general trei elemente referitoare la fiecare punct de pe ordinea de zi:

– o trimitere la documentele transmise Consiliului;

– deciziile adoptate sau concluziile la care a ajuns Consiliul;

– declarațiile făcute de Consiliu, declarațiile comune ale Consiliului și Comisiei și cele a căror consemnare a fost solicitată de un membru al Consiliului sau de Comisie.

(49) În cazul în care invitația adresată unei părți terțe constituie o decizie politică cu impact asupra PESC, aceasta trebuie să fie luată în unanimitate.

(50) Un exemplu privind transmiterea de documente este prevăzut în mod expres la articolul 6 alineatul (2) din RPC: „Consiliul sau Coreper pot autoriza eliberarea, în scopul utilizării în cadrul procedurilor juridice, a unei copii sau a unui extras din acele documente ale Consiliului care nu au fost încă date publicității în conformitate cu dispozițiile privind accesul public la documente.”

(51) Secretariatul General întocmește, de asemenea, un proces-verbal sumar al reuniunilor Coreper.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 43

În ceea ce privește indicarea documentelor, toate documentele transmise Consiliului sunt numerotate și poartă un număr de referință pentru identificare.

Referitor la deciziile sau concluziile adoptate, practica întocmirii unui proces-verbal al Consiliului tinde spre o descriere foarte succintă a deciziei adoptate. Conținutul dezbaterilor din cadrul Consiliului este, de fapt, reflectat mai pe larg în comunicatele de presă emise de Secretariatul General după fiecare reuniune a Consiliului decât în procesul-verbal al reuniunii. Comunicatele de presă sunt elaborate de Secretariatul General pe propria răspundere.

Declarațiile consemnate în procesul-verbal reflectă pozițiile autorilor lor. Acestea nu pot în niciun fel să limiteze sfera de aplicare sau efectele actului juridic, care pot fi determinate numai din conținutul actului propriu-zis (52); declarațiile din procesul-verbal pot fi utilizate doar pentru a confirma o interpretare întemeiată pe formularea din actul propriu-zis. O declarație nu poate așadar să fie luată în considerare drept temei pentru interpretarea unei dispoziții dintr-un act aparținând legislației secundare în cazul în care conținutul declarației nu este exprimat în textul dispoziției relevante (53).

Din motive de securitate juridică și de încredere legitimă, Consiliul nu ar trebui să formuleze declarații care contrazic dispozițiile legale, adaugă elemente la acestea sau le conferă o interpretare specifică. În acest sens, Consiliul a recunoscut că, „Prin urmare, ar trebui să se evite în măsura posibilului utilizarea unor declarații de interpretare a actelor legislative, iar conținutul eventualelor declarații ar trebui inclus în textul actului, după caz” (54).

Declarațiile Consiliului nu fac parte din actul juridic ca atare. Prin urmare, acestea nu urmează normele de procedură stabilite de tratate pentru adoptarea unor astfel de acte. Acordul Comisiei cu privire la conținutul lor și consultarea Parlamentului nu sunt necesare. Declarațiile nu pot avea nici un efect normativ: de exemplu, acestea nu pot obliga Comisia să acționeze într-un anumit fel, întrucât Comisia este obligată să respecte normele care decurg din actul legislativ propriu-zis.

(52) În hotărârea sa din 15 aprilie 1986, Curtea a afirmat următoarele: „Curtea a susținut în mod constant faptul că sensul real al normelor de drept comunitar poate fi desprins numai din normele însele, ținând seama de contextul acestora. Prin urmare, sensul respectiv nu poate fi afectat de o astfel de declarație [se face trimitere la punctul 16: «… declarația… consemnată în procesul-verbal al Consiliului»].” (Cauza C-237/84, Comisia/Regatul Belgiei, Rec., p. 1247, punctul 17.) A se vedea, de asemenea, Hotărârea Curții din 10 decembrie 1991 în cauza C-306/89, Comisia/Republica Elenă, Rec., p. I-5863, punctul 8.

(53) Hotărârile Curții din 26 februarie 1991, în cauza C-292/89, Antonissen, Rec., p. I-745, punctul 18; 8 iunie 2000, în cauza Epson Europe, C-375/98, Rec., p. I-4243, punctul 26; 10 ianuarie 2006, în cauza Skov Æg împotriva Bilka Lavprisvarehus A/S și Bilka Lavprisvarehus A/S împotriva Jette Mikkelsen și Michael Due Nielsen, C-402/03, Rec., p. I-199, punctul 42; 27 februarie 2007, în cauza C-354/04 P, Gestoras Pro Amnistía și alții/Consiliul, Rep., p. I-1579, punctul 60; 27 februarie 2007, în cauza C-355/04 P, Segi și alții/Consiliul, Rep., p. I-1657, punctul 60.

(54) Declarația Consiliului cu ocazia adoptării Acordului interinstituțional din 22 decembrie 1998 privind orientările comune pentru calitatea redactării legislației comunitare (JO C 73, 17.3.1999, p. 1). A se vedea, de asemenea, declarația Parlamentului European formulată cu aceeași ocazie.

44 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

În ceea ce privește procedurile de adoptare, declarațiile Consiliului consemnate în procesul-verbal al căror conținut se referă în mod direct la un act legislativ trebuie să fie adoptate în conformitate cu aceeași metodă de vot ca actul legislativ propriu-zis. Pe de altă parte, declarațiile cu un conținut intrinsec care nu este direct legat de adoptarea unui act juridic de către Consiliu constituie poziții politice asumate de Consiliu și, prin urmare, trebuie să fie adoptate prin consens.

B – Aprobarea proceselor-verbaleProiectul de proces-verbal este întocmit de Secretariatul General în termen de 15 zile de la reuniunea Consiliului și este înaintat spre aprobare către Consiliu sau, în cele mai multe cazuri, către Coreper [articolul 13 alineatul (2) și articolul 19 alineatul (7) litera (f) din RPC].

Înainte de aprobarea procesului-verbal, orice membru al Consiliului sau Comisia poate solicita să se introducă mai multe detalii în procesul-verbal cu privire la orice punct de pe ordinea de zi. O declarație din partea unui membru al Consiliului sau a Comisiei care nu a fost formulată verbal sau comunicată tuturor participanților înainte de reuniune sau în cursul acesteia nu poate fi înscrisă în procesul-verbal. După ce este aprobat, procesul-verbal este semnat de secretarul general al Consiliului, care poate delega semnarea directorilor generali ai Secretariatului General al Consiliului.

Odată aprobat, addendumul la procesul-verbal referitor la partea „Deliberări legislative” a reuniunilor Consiliului este transmis direct parlamentelor naționale și guvernelor statelor membre în același timp.

6 . ACCESUL PUBLIC ȘI TRANSPARENȚA (ARTICOLELE 5-10 DIN RPC)

Principiul transparenței, prevăzut la articolul 1 din TUE, se reflectă în activitatea Consiliului. Conform acestui principiu, care, în prezent, este menționat în mod specific în tratate, „Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ” [articolul 16 alineatul (8) din TUE] (55). Prin urmare, dispoziția RPC conform căreia „Reuniunile Consiliului nu sunt publice” [articolul 5 alineatul (1) din RPC] se aplică numai în cazul în care Consiliul nu deliberează și nu votează proiecte de acte legislative. Același lucru este valabil în ceea ce privește dispoziția conform căreia „deliberările Consiliului intră sub incidența secretului profesional” [articolul 6 alineatul (1) din RPC], care este moderată de dispozițiile privind desfășurarea deliberărilor legislative, a deliberărilor publice și a dezbaterilor publice (A), publicarea ordinii de zi (B), publicarea voturilor și a declarațiilor înscrise în procesul-verbal al Consiliului (C) și accesul public la documentele Consiliului (D).

A – Deliberări legislative, deliberări publice și dezbateri publiceOri de câte ori Consiliul deliberează și votează acte legislative, aceste deliberări sunt deschise publicului. Aceasta este o obligație prevăzută de tratat, nefiind posibilă nicio derogare [articolul 16 alineatul (8) din TUE și articolul 7 din RPC]. În plus, articolul 8 din RPC prevede în ce cazuri și în ce condiții Consiliul deschide publicului deliberările referitoare la acte fără caracter legislativ, precum și cazurile în care Consiliul organizează dezbateri publice.

(55) A se vedea, de asemenea, articolul 15 alineatul (2) din TFUE, care prevede că „Parlamentul European se întrunește în ședințe publice, de asemenea și Consiliul în cazul în care dezbate și votează un proiect de act legislativ”.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 45

(a) Deliberări legislative (acte legislative – articolul 7 din RPC)

În acest caz, regula prevede că Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează pe marginea unor proiecte de acte legislative. Prin urmare, întreaga deliberare (inclusiv votul final) trebuie să aibă loc în ședință publică atunci când este vorba despre acte legislative. De fapt, ordinile de zi ale Consiliului sunt organizate în așa fel încât să identifice, în partea intitulată „Deliberări legislative”, punctele legislative (indiferent că este vorba despre un punct „A”, „B” sau despre un punct din secțiunea „Diverse”) care urmează să fie adoptate, discutate sau făcute publice.

Toate documentele prezentate Consiliului care sunt înscrise în partea „Deliberări legislative” a ordinii de zi sunt făcute publice [articolul 7 alineatul (2) din RPC].

(b) Deliberări publice (acte fără caracter legislativ – articolul 8 din RPC)

În conformitate cu articolul 8 din RPC, prima deliberare a Consiliului privind noile propuneri importante fără caracter legislativ este deschisă publicului în cazul în care propunerile conțin norme obligatorii din punct de vedere juridic în sau pentru statele membre. Trebuie făcută o distincție între normele obligatorii din punct de vedere juridic care se adoptă prin intermediul regulamentelor, directivelor sau deciziilor în temeiul tratatului, care urmează să fie făcute publice sau pot fi făcute publice, și măsurile cu caracter intern, actele administrative sau bugetare, actele privind relațiile interinstituționale sau internaționale sau actele neobligatorii, care nu sunt deschise publicului.

Președinția este cea căreia îi revine sarcina de a identifica propunerile noi care sunt importante, deși Consiliul sau Coreper poate hotărî altfel, în mod explicit, cu majoritate simplă. În plus, Președinția poate decide, de la caz la caz, că deliberările ulterioare ale Consiliului cu privire la una dintre propunerile fără caracter legislativ menționate mai sus ar trebui să fie, de asemenea, deschise publicului. Și în acest caz, Consiliul sau Coreper poate decide altfel cu majoritate simplă.

Aceste puncte ar trebui introduse în partea „Activități fără caracter legislativ” de pe ordinea de zi a Consiliului împreună cu mențiunea specifică „Deliberare publică” [articolul 8 alineatul (4) litera (a) din RPC].

(c) Dezbateri publice

Conform articolului 8 alineatele (2) și (3) din RPC, Consiliul organizează dezbateri publice pe marginea unor chestiuni specifice, precum și cu privire la programe și priorități.

(i) Dezbateri publice cu privire la chestiuni specifice

Pe baza unei decizii a Consiliului sau a Coreper, hotărând cu o majoritate calificată, Consiliul organizează dezbateri publice pe marginea unor chestiuni importante care afectează interesele Uniunii Europene și ale cetățenilor săi [articolul 8 alineatul (2) primul paragraf din RPC]. Președinția, oricare dintre membrii Consiliului sau Comisia propune teme sau subiecte specifice pentru aceste dezbateri (de exemplu, cadrul comunitar pentru serviciile de sănătate).

(ii) Dezbateri publice cu privire la programe și priorități

Consiliul are obligația de a organiza următoarele dezbateri publice de orientare [articolul 8 alineatul (3) din RPC]:

46 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

– dezbateri în cadrul Consiliului Afaceri Generale privind programul pe 18 luni al Consiliului;

– dezbateri de orientare în alte formațiuni ale Consiliului cu privire la prioritățile acestora;

– prezentarea de către Comisie a programului său pe cinci ani, a programului anual de lucru și a strategiei de orientare anuale, precum și dezbaterile ulterioare din Consiliu.

(d) Mijloace de deschidere a deliberărilor legislative, a deliberărilor publice și a dezbaterilor publice către public [articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (4) ultimul paragraf din RPC]

Deliberările Consiliului privind actele legislative, deliberările publice și dezbaterile publice sunt deschise publicului în modul următor: reuniunile Consiliului sunt transmise prin intermediul mijloacelor audiovizuale, în special într-o sală suplimentară, și prin transmiterea în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene prin difuzare video în direct (video streaming). O versiune înregistrată a acestor reuniuni ale Consiliului rămâne disponibilă cel puțin o lună pe site-ul internet al Consiliului (www.consilium.europa.eu).

Rezultatul votului, după caz, este indicat prin mijloace vizuale.

Secretariatul General al Consiliului informează publicul din timp cu privire la datele și orele aproximative la care vor avea loc transmisiunile audiovizuale.

B – Publicarea ordinii de ziDispozițiile specifice privind accesul public la documentele Consiliului care figurează în anexa II la RPC stipulează că „Secretariatul General al Consiliului pune la dispoziția publicului ordinile de zi provizorii ale reuniunilor Consiliului de îndată ce au fost difuzate” [articolul 11 alineatul (3) litera (b) din anexa II la RPC]. Același lucru este valabil și în ceea ce privește ordinile de zi ale reuniunilor grupurilor de pregătire ale Consiliului, în măsura în care acestea nu intră sub incidența niciuneia dintre excepțiile stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (56). Prin urmare, norma privind accesul public nu se aplică Comitetului politic și de securitate, Comitetului militar, Grupului de lucru al Comitetului militar, Grupului politico-militar, Comitetului de securitate și grupurilor de lucru pentru probleme de terorism (aspecte interne și internaționale). Ordinea de zi provizorie este disponibilă înainte de reuniune și actualizată în funcție de modificările efectuate. Începând cu 1 ianuarie 2000, lista ordinilor de zi provizorii a fost pusă la dispoziția publicului pe internet (www.consilium.europa.eu).

C – Publicarea voturilor, a explicațiilor voturilor, a declarațiilor înscrise în procesele-verbale și a proceselor-verbale (articolele 7 și 9 din RPC)

Articolul 7 se referă la caracterul deschis al procedurii legislative. Acesta prevede în ce cazuri și în ce condiții rezultatele voturilor și explicațiile voturilor exprimate de membrii Consiliului sau de reprezentanții acestora în comitetul de conciliere, precum și declarațiile consemnate în procesele-verbale și punctele

(56) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 47

din procesele-verbale referitoare la reuniunea comitetului de conciliere (57) sunt făcute publice [articolul 7 alineatul (4)].

Articolul 9 se referă la caracterul deschis în celelalte cazuri. Acesta prevede în ce cazuri și în ce condiții rezultatele voturilor și explicațiile voturilor exprimate de membrii Consiliului, precum și declarațiile consemnate în procesele-verbale și punctele din procesele-verbale referitoare la actele relevante (58) sunt făcute publice.

„Voturile” includ deciziile luate în unanimitate (fără a le include pe cele adoptate de comun acord) și deciziile adoptate cu majoritate calificată sau cu majoritate simplă. Exceptând cazurile în care deliberările Consiliului sunt deschise publicului în conformitate cu articolele 7 și 8 din RPC, voturile formale, adică rezultatele voturilor (votul și obiectul votului fiecărui membru), sunt făcute publice – cu alte cuvinte, voturile prin care Consiliul adoptă un act sau își adoptă poziția în temeiul competenței decizionale care îi este conferită prin tratate sau printr-un act întemeiat pe acestea. În consecință, rezultatele voturilor nu sunt, în mod normal, făcute publice atunci când Consiliul organizează voturi „indicative” sau atunci când rezultatele voturilor fac parte din faza pregătitoare a procesului decizional (atunci când se referă, de exemplu, la autorizarea Comisiei în vederea deschiderii de negocieri pentru încheierea unui acord internațional și la directivele conexe) [articolul 9 alineatul (3) din RPC].

Principiul punerii la dispoziția publicului a rezultatelor voturilor se aplică, desigur, atât deciziilor adoptate ca puncte „A”, cât și celor adoptate ca puncte „B”.

O „explicație a votului” reprezintă o scurtă declarație privind motivele specifice care au determinat un membru al Consiliului să voteze într-un anumit mod (pentru, împotrivă sau abținere); aceasta ar trebui să adauge informații la motivele expuse în considerentele actului relevant sau, în cazul unui vot împotrivă, aceasta nu ar trebui să se limiteze la exprimarea unei respingeri a acestor motive, ci ar trebui să ofere explicații suplimentare.

În ceea ce privește punerea la dispoziția publicului a rezultatelor voturilor, a explicațiilor voturilor exprimate de membrii Consiliului, a declarațiilor consemnate în procesele-verbale și a punctelor din procesele-verbale referitoare la actele relevante, trebuie să se facă o distincție între cazurile în care acestea sunt făcute publice în mod automat și cele în care sunt făcute publice printr-o decizie a Consiliului sau a Coreper.

(a) Publicarea automată

Rezultatele voturilor, explicațiile voturilor exprimate de membrii Consiliului, declarațiile consemnate în procesele-verbale și punctele din procesele-verbale referitoare la actele relevante sunt făcute publice în mod automat atunci când:

– Consiliul deliberează și votează cu privire la acte legislative;

– Consiliul deliberează cu privire la anumite acte fără caracter legislativ care sunt deschise publicului [articolul 8 alineatul (1) din RPC];

(57) În ceea ce privește „declarațiile consemnate în procesul-verbal” și „procesul-verbal”, a se vedea capitolul II punctul 5.

(58) Ibidem.

48 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

– comitetul de conciliere instituit prin articolul 294 din TFUE se reunește. În cazurile în care membrii Consiliului sunt reprezentați în comitetul de conciliere, rezultatele voturilor reprezentanților acestora și explicațiile voturilor respective sunt făcute publice.

În cazurile de mai sus, rezultatele voturilor, explicațiile voturilor exprimate de membrii Consiliului, declarațiile consemnate în procesele-verbale și punctele din procesele-verbale referitoare la actele relevante sunt făcute publice, iar Consiliul nu poate decide altfel.

(b) Publicarea printr-o decizie a Consiliului sau a Coreper

Rezultatele voturilor sunt făcute publice printr-o decizie a Consiliului sau a Coreper atunci când Consiliul acționează în cadrul titlului V din TUE (PESC) și în alte câteva cazuri.

Atunci când Consiliul acționează în cadrul titlului V din TUE (PESC), Consiliul sau Coreper decide în unanimitate ca răspuns la o solicitare formulată de un membru al Consiliului sau al Coreper, în timp ce, în alte cazuri, decizia este luată cu majoritate simplă, ca răspuns la o solicitare formulată de un membru al Consiliului sau al Coreper. Nu este posibil ca, la începutul unei reuniuni a Consiliului, să se ia o decizie generală de a face publice rezultatele voturilor. O decizie poate fi luată numai de la caz la caz, după fiecare vot. Prin urmare, președintele trebuie să întrebe membrii Consiliului, după fiecare vot, dacă rezultatele votării în cauză ar trebui să fie puse la dispoziția publicului (în practică, acestea sunt incluse în notele punct „A”).

Atunci când rezultatele voturilor sunt făcute publice în cazurile prevăzute mai sus, explicațiile voturilor prezentate în momentul votului sunt, de asemenea, făcute publice la cererea membrilor Consiliului în cauză, cu respectarea RPC, a principiului securității juridice și a intereselor Consiliului. Decizia este adoptată cu majoritate simplă. În acest context, ar trebui subliniat faptul că, atunci când formulează explicațiile voturilor, membrii Consiliului trebuie să respecte principiul secretului profesional în ceea ce privește deliberările Consiliului, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1) din RPC.

Referitor la explicațiile voturilor, ar trebui reținut faptul că acestea nu pot fi exprimate niciodată post factum; acestea trebuie să fie întotdeauna comunicate Consiliului în momentul desfășurării votului, fie verbal, fie în scris, astfel încât membrii Consiliului să poată evalua măsura în care explicația este compatibilă cu RPC, cu principiul securității juridice și cu interesele Consiliului. Comisia trebuie să fie, de asemenea, în măsură să prezinte eventuale observații. În plus, fiecare membru al Consiliului trebuie să fie în măsură să decidă dacă consideră oportun să solicite ca explicațiile propriului vot să fie, de asemenea, făcute publice.

Declarațiile consemnate în procesul-verbal al Consiliului și punctele din procesul-verbal referitoare la adoptarea actelor menționate în situațiile de mai sus se fac, de asemenea, publice printr-o decizie a Consiliului sau a Coreper, adoptată cu majoritate simplă, la cererea unuia dintre membrii acestora.

În toate cazurile în care se votează, Grupul Antici, Grupul Mertens și Comitetul special pentru agricultură sunt cele cărora le revine sarcina de a examina aceste declarații înainte de adoptarea definitivă a actului. Listele punctelor „A” transmise Consiliului sunt marcate, după caz, prin „S”, pentru a indica faptul că actul în cauză este însoțit, eventual, de una sau mai multe declarații înscrise în procesul-verbal al

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 49

Consiliului. În consecință, atunci când Consiliul adoptă un punct „A” care poartă această mențiune, acesta decide ipso facto că declarațiile în cauză nu intră sub incidența secretului profesional și, prin urmare, pot fi făcute publice.

D – Accesul public la documenteConform articolului 15 alineatul (3) din TFUE, orice cetățean are drept de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Condițiile în care poate fi exercitat acest drept sunt prevăzute în Regulamentul nr. 1049/2001 (59) și, în special în ceea ce privește Consiliul, în anexa II la RPC. Acestea sunt explicate în detaliu în ghidul Consiliului intitulat „Transparența – accesul la documente”.

7 . REGIMUL LINGVISTIC (ARTICOLUL 14 DIN RPC)

Regimul lingvistic care se aplică tratatelor (TUE, TFUE, Euratom) și tratatelor de modificare a acestora (A) trebuie să fie diferențiat de regimul aplicabil instituțiilor Uniunii Europene (limbi oficiale și limbi de lucru) (B). În plus, poate fi autorizată utilizarea în cadrul Consiliului a unor limbi suplimentare al căror statut este recunoscut de constituția unui stat membru (C).

A – Regimul lingvistic care se aplică tratatelor constitutiveTextele tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană sunt autentice în 24 de limbi, și anume în bulgară, spaniolă, cehă, daneză, germană, estonă, greacă, engleză, franceză, irlandeză, croată, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, finlandeză și suedeză (60).

B – Regimul lingvistic aplicabil instituțiilor Uniunii Europene (limbi oficiale și limbi de lucru)

Regimul aplicabil instituțiilor se întemeiază pe articolul 342 din TFUE.

(a) Texte de bază

Articolul 342 din TFUE însărcinează Consiliul să stabilească, în unanimitate, regimul lingvistic al instituțiilor Uniunii, „fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute de Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene”. Prin urmare, pe această bază Consiliul a adoptat, la 15 aprilie 1958, Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (61) și Regulamentul nr. 1 de stabilire

(59) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(60) A se vedea articolul 55 din TUE, articolul 358 din TFUE, articolul 225 din Tratatul Euratom, precum și actele tratatelor de aderare, inclusiv articolul 14 din actul cel mai recent, și anume Actul privind condițiile de aderare a Republicii Croația, precum și adaptările la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice. A se vedea, în acest sens, Decizia Consiliului Uniunii Europene din 5 decembrie 2011 privind aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (JO L 112, 24.4.2012, p. 6).

(61) Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE, Euratom) 2015/2264 al Consiliului din 3 decembrie 2015 (JO L 322, 8.12.2015, p. 1).

50 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

a regimului lingvistic al Comunității Europene a Energiei Atomice (62), care au fost modificate în mod periodic prin diversele acte de aderare (denumite în continuare „Regulamentul nr. 1”). În prezent, acest regulament prevede utilizarea a 24 de limbi oficiale și limbi de lucru în cadrul instituțiilor Uniunii Europene. Principalele dispoziții ale regulamentului respectiv sunt următoarele:

– limbile oficiale și limbile de lucru ale instituțiilor Uniunii sunt bulgara, spaniola, ceha, daneza, germana, estona, greaca, engleza, franceza, irlandeza, croata, italiana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, olandeza, polona, portugheza, româna, slovaca, slovena, finlandeza și suedeza (articolul 1);

– documentele pe care un stat membru sau o persoană aflată sub jurisdicția unui stat membru le trimite instituțiilor pot fi redactate într-una dintre limbile oficiale, la alegerea expeditorului, răspunsul redactându-se în aceeași limbă, în timp ce documentele pe care o instituție le trimite unui stat membru sau unei persoane aflate sub jurisdicția acestuia sunt redactate în limba statului respectiv (articolele 2 și 3); numai textul redactat în limbile utilizate în cadrul corespondenței respective este autentic;

– regulamentele și alte texte cu aplicabilitate generală se redactează în limbile oficiale (articolele 4 și 5); toate versiunile lingvistice sunt autentice.

O limbă oficială și de lucru – irlandeza – face obiectul unor măsuri temporare de derogare de la aceste principii. Limba irlandeză este una dintre limbile autentice ale tratatelor constitutive. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, aceasta a devenit, de asemenea, una dintre limbile oficiale și de lucru ale Uniunii Europene în temeiul unei modificări la Regulamentul nr. 1 (63), care, cu toate acestea, prevede următoarele măsuri derogatorii temporare:

– începând de la 1 ianuarie 2007, pentru o perioadă de cinci ani care poate fi reînnoită, instituțiile Uniunii Europene nu sunt obligate să redacteze toate actele în limba irlandeză și să le publice în această limbă în Jurnalul Oficial. Aceasta este, însă, o derogare parțială, iar domeniul său de aplicare nu cuprinde regulamentele adoptate în comun de către Parlamentul European și Consiliu (și anume prin procedura de codecizie), care ar trebui, prin urmare, să fie adoptate și publicate în toate limbile oficiale și de lucru ale instituțiilor, inclusiv în limba irlandeză;

– în termen de cel mult patru ani de la 1 ianuarie 2007 și, ulterior, o dată la cinci ani, Consiliul va decide, în unanimitate, dacă elimină sau nu această derogare.

(62) Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Europene a Energiei Atomice (JO 17, 6.10.1958, p. 401), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE, Euratom) 2015/2264 al Consiliului din 3 decembrie 2015 (JO L 322, 8.12.2015, p. 1).

(63) Regulamentul (CE) nr. 920/2005 al Consiliului din 13 iunie 2005 de modificare a Regulamentului nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene și a Regulamentului nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Europene a Energiei Atomice și de introducere de măsuri derogatorii temporare de la aceste regulamente (JO L 156, 18.6.2005, p. 3). La 20 decembrie 2010, Consiliul a hotărât să prelungească derogarea prevăzută la articolul 2 din Regulamentul nr. 920/2005 pe o perioadă de cinci ani, începând cu 1 ianuarie 2012, prin Regulamentul nr. 1257/2010 al Consiliului de prelungire a măsurilor derogatorii temporare de la Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene și de la Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Europene a Energiei Atomice introduse de Regulamentul nr. 920/2005 (JO L 343, 29.12.2010, p. 5).

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 51

(b) Modalități de punere în aplicare internă (articolul 14 din RPC)

Conform articolului 6 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului menționat anterior, instituțiile pot stipula în regulamentele lor de procedură ce limbi se folosesc în cazuri specifice; Consiliul a prevăzut acest lucru la articolul 14 din RPC. Acest articol nu conține dispoziții referitoare la interpretariat, făcând referire exclusiv la regimul lingvistic aplicabil documentelor înaintate Consiliului.

(i) Principiul

În conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din RPC, „[…] Consiliul deliberează și ia decizii numai pe baza unor documente și proiecte întocmite în limbile prevăzute de regimul lingvistic în vigoare” (și anume, Regulamentul nr. 1 al Consiliului, menționat anterior) (64). Termenul „proiect” se referă în special la propunerile Comisiei care trebuie să fie prezentate Consiliului în 24 sau – în cazul în care se aplică derogarea pentru limba irlandeză – în 23 de limbi oficiale. În cazul în care Consiliul nu dispune de documentele relevante în toate limbile oficiale la data reuniunii, o delegație poate să se opună dezbaterii pe marginea unui punct în temeiul articolului 14 din RPC. Mai concret, articolul 14 alineatul (2) din RPC permite oricărui membru al Consiliului să se opună dezbaterii în cazul în care textul eventualelor modificări propuse nu este redactat în toate limbile oficiale (65).

Prin urmare, serviciile de traducere ale Secretariatului General al Consiliului depun un efort deosebit pentru a se asigura că documentele sunt disponibile în toate limbile necesare (23 sau 24) în cadrul reuniunilor Consiliului. Sub rezerva unor eventuale derogări prevăzute mai jos, un act nu poate fi adoptat decât dacă este disponibil în bună și cuvenită formă (adică dacă este revizuit de experții juriști-lingviști) în cele 24 – sau, dacă este cazul, 23 – de limbi oficiale.

În cazul în care ordinea de zi provizorie a unei reuniuni a Consiliului conține o propunere a Comisiei pe care aceasta din urmă, contrar Regulamentului nr. 1, nu a transmis-o Consiliului în toate limbile, punctul în cauză nu poate fi inclus pe ordinea de zi definitivă, cu excepția cazului în care Consiliul convine în unanimitate asupra includerii sale [echivalentul unui punct inclus tardiv; a se vedea articolul 3 alineatele (4) și (7) din RPC]. Totuși, acest acord poate fi considerat a fi atins în mod tacit odată cu adoptarea ordinii de zi definitive la începutul reuniunii, fără a fi nevoie de adoptarea unei decizii de procedură separate. În cazul în care Consiliul este obligat să respecte un termen procedural (cum ar fi în cadrul procedurii antidumping sau al procedurii legislative ordinare), transmiterea formală a propunerii către Consiliu are loc – iar termenul începe să curgă – numai după ce Consiliul a primit propunerea în toate limbile.

(64) Este demn de reținut faptul că, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (1) (decizie în unanimitate privind deliberările și deciziile pe baza documentelor și a proiectelor care nu sunt redactate în toate limbile), în cazul în care, în temeiul tratatelor, unii membri ai Consiliului sau ai Coreper nu pot participa la vot, voturile membrilor respectivi nu trebuie luate în considerare [anexa IV punctul 1 litera (h) din RPC]. A se vedea capitolul III punctul 1.C.

(65) Un membru al Consiliului sau al Coreper nu poate invoca această dispoziție în legătură cu decizii în privința cărora, în conformitate cu tratatele, membrul respectiv nu poate participa la vot [anexa IV punctul 2 litera (d) din RPC]. A se vedea capitolul III punctul 1.C.

52 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Ar trebui remarcat că:

– regulamentele, directivele sau deciziile adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară, regulamentele Consiliului și ale Comisiei, directivele Consiliului și ale Comisiei adresate tuturor statelor membre și deciziile Consiliului și ale Comisiei care nu indică destinatarii nu pot intra în vigoare (iar statele membre nu pot fi înștiințate în acest sens) și nici nu pot fi publicate în Jurnalul Oficial, cu excepția cazului în care textul în cauză există în toate limbile oficiale (articolele 4 și 5 din Regulamentul nr. 1), adică în cele 24 – sau, în cazul în care se aplică derogarea pentru limba irlandeză, 23 – de limbi oficiale;

– o poziție în primă lectură a Consiliului adoptată în conformitate cu procedura legislativă ordinară nu este transmisă Parlamentului European dacă nu este disponibilă în toate cele 24 de limbi oficiale.

(ii) Derogări

Articolul 14 alineatul (1) din RPC prevede posibilitatea unei derogări de la norma conform căreia Consiliul deliberează și ia decizii numai pe baza unor documente și proiecte întocmite în conformitate cu regimul lingvistic. Consiliul poate decide să deroge de la această normă, cu condiția ca această decizie să fie luată în unanimitate și din motive de urgență.

• Decizie unanimă privind derogarea de la normă

Consiliul poate deroga de la norma prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din RPC numai pe baza unui acord unanim. Același lucru este valabil atât în cazurile în care Consiliul deliberează fără a adopta un act sau adoptă un act fără efecte juridice (o declarație sau o concluzie), cât și în cazurile în care Consiliul adoptă un act juridic (un regulament, o directivă, o decizie sau o poziție în primă lectură în cadrul procedurii legislative ordinare).

Cu toate acestea, acest acord trebuie, exclusiv în cazul în care Consiliul trebuie să adopte un act juridic, să ia forma unei decizii de procedură, adoptată separat și în unanimitate, cu trimitere la necesitatea urgentă de a adopta actul în mai puține limbi decât cele specificate în regimul lingvistic. Această decizie de procedură trebuie să fie inclusă în procesul-verbal al reuniunii în cauză a Consiliului. Aceasta poate fie, în privința punctelor „A”, să fie indicată în mod expres în nota punct „I/A” transmisă Consiliului, fie, în ceea ce privește punctele „B”, să fie adoptată oral în timpul reuniunii. În acest caz, Președinția trebuie să recunoască în mod explicit decizia procedurală respectivă. Odată ce decizia procedurală a fost luată, Consiliul poate adopta actul în cauză în conformitate cu regulile de votare prevăzute în temeiul juridic al actului. Astfel, în practică, ori de câte ori Consiliul recurge la derogarea prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din RPC cu ocazia adoptării unui act juridic, este necesar:

– să precizeze acest lucru în documentele care i-au fost transmise (raportul către Consiliu, notele punct „I/A”);

– să consemneze în procesul-verbal al Consiliului decizia de a recurge la derogare și să prezinte pe scurt motivele acestei decizii;

– să consemneze, de asemenea, în procesul-verbal orice decizie de amânare a publicării sau a notificării actului în așteptarea versiunilor textului în cele 24 – sau, după caz, 23 – de limbi oficiale (stabilind astfel chestiunea în cauză ca nefiind urgentă);

– să asigure adoptarea ulterioară de către Consiliu a versiunilor lingvistice lipsă (punct „I/A”).

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 53

În schimb, în cazul în care deliberările Consiliului nu vizează adoptarea unui act juridic, se poate considera că unanimitatea cu privire la derogare a fost obținută în mod tacit în cazul în care nu se ridică obiecții atunci când Consiliul discută punctul în cauză, fără a fi necesară adoptarea formală a unei decizii de procedură separate.

• Motive de urgență

Împrejurările pot fi considerate urgente în special în următoarele cazuri:

– atunci când neadoptarea unui act riscă să determine încălcarea dreptului internațional de către Uniune;

– atunci când Consiliul trebuie să respecte un termen procedural (cum ar fi în cadrul unei proceduri antidumping sau al procedurii legislative ordinare);

– atunci când o decizie rapidă în domeniul PESC este imperios necesară [a se vedea articolul 30 alineatul (2) din TUE];

– atunci când există riscul unui vid juridic.

În practică, derogarea este utilizată, în principal, în primele câteva luni de la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană, întrucât este posibil să nu existe traduceri revizuite disponibile în limbile lor în termenul stabilit.

În principiu, un act cu aplicabilitate generală (regulament, directivă, decizie care se adresează tuturor statelor membre, precum și deciziile care nu specifică destinatarul) nu poate intra în vigoare dacă nu a fost întocmit și publicat în toate limbile oficiale. Având în vedere principiul securității juridice, un act cu aplicabilitate generală nu poate fi aplicat destinatarilor în cauză înainte ca aceștia să fi avut posibilitatea de a lua cunoștință de actul respectiv (66). O astfel de posibilitate este prevăzută în cazul în care un act este redactat în conformitate cu regimul lingvistic și este publicat în Jurnalul Oficial.

Cu toate acestea, în cazuri de urgență, deciziile la care se face trimitere la articolul 25 din TUE – acte a căror publicare trebuie să fie decisă de la caz la caz (67) – pot intra în vigoare înainte să fi fost redactate în toate limbile, cu excepția cazului în care acestea afectează situația juridică a persoanelor fizice sau juridice (precum cazul interdicției de acordare a vizelor, cel al înghețării activelor etc.) (68).

Prin urmare, cu excepția deciziilor sus-menționate, prevăzute la articolul 25 din TUE, circumstanțele nu pot fi considerate niciodată cu adevărat urgente atunci când se adoptă un act cu aplicabilitate generală. Nu se poate considera că un act cu aplicabilitate generală necesită o adoptare urgentă în cazul în care nu a fost întocmit în toate limbile oficiale și, prin urmare, nu va avea niciun efect juridic, dat fiind faptul că nu poate intra în vigoare imediat. Acest lucru este valabil, de

(66) A se vedea, de exemplu, Hotărârea Curții din 25 ianuarie 1979 în cauza 98/78, Racke, Rec., p. 69, punctul 15.

(67) Potrivit articolului 17 alineatul (3), „Consiliul sau Coreper hotărăște în unanimitate, pentru fiecare caz în parte, dacă […] trebuie să [se] asigure publicarea în Jurnalul Oficial a deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUE”.

(68) În domeniul PESC, actele Consiliului pot fi adoptate printr-o procedură scrisă simplificată [cunoscută sub denumirea „COREU” – a se vedea articolul 12 alineatul (2) din RPC], adaptată în mod special la situațiile de urgență care justifică recurgerea la derogarea prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din RPC. A se vedea capitolul III punctul 3.B.

54 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

exemplu, în ceea ce privește regulamentele, directivele și deciziile adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară, precum și regulamentele și directivele Consiliului și ale Comisiei care se adresează tuturor statelor membre și deciziile Consiliului și ale Comisiei care nu precizează destinatarul. În temeiul articolului 297 din TFUE, coroborat cu articolul 342 din TFUE și cu articolele 3 și 4 din Regulamentul nr. 1, aceste acte intră în vigoare numai după ce au fost publicate în Jurnalul Oficial în toate limbile oficiale.

Având în vedere acest lucru, în cazul în care un act de acest tip este, cu toate acestea, adoptat în mai puține limbi decât este prevăzut în regimul lingvistic, este important ca, în clauza finală referitoare la intrarea în vigoare a actului, să se facă referire la o dată stabilită în raport cu data publicării în Jurnalul Oficial, în loc să se menționeze o dată precisă. Acest lucru este necesar pentru a se evita problemele juridice (cum ar fi efectul retroactiv al unui act pe care legiuitorul nu l-a prevăzut) în cazul în care versiunile lingvistice lipsă sunt validate la o dată ulterioară celei indicate inițial.

Ar trebui remarcat faptul că o directivă sau decizie individuală poate intra în vigoare prin aducerea acesteia la cunoștința destinatarului în limba acestuia din urmă (a se vedea articolul 3 din Regulamentul nr. 1), înainte să fi fost elaborată în toate limbile și, după caz, publicată în Jurnalul Oficial.

În cazul în care Consiliul utilizează derogarea pentru a adopta un act în mai puține limbi oficiale decât este prevăzut în regimul lingvistic, data unică a adoptării actului în cauză este cea a adoptării sale de către Consiliu în mai puține limbi decât este prevăzut în regimul lingvistic.

C – Utilizarea unor limbi suplimentareConcluziile Consiliului din 13 iunie 2005 (69) reflectă dorința de a se lua în considerare alte limbi decât limbile oficiale și de lucru al căror statut este recunoscut de constituția unui stat membru pe întregul său teritoriu sau o parte a acestuia sau a căror utilizare ca limbă națională este autorizată de lege. Obiectivul concluziilor este acela de a permite Consiliului și, eventual, altor instituții și organe ale UE să utilizeze aceste limbi pe baza unui acord administrativ încheiat între statul membru în cauză și Consiliu, prin care:

– traducerile în aceste limbi ale actelor adoptate în cadrul procedurii legislative ordinare de către Parlamentul European și Consiliu să poată fi publicate (fără a avea statut juridic);

– guvernul unui stat membru să poată utiliza una dintre aceste limbi pentru a lua cuvântul în cadrul unei reuniuni (interpretare pasivă);

– cetățenii statului membru în cauză să poată trimite o comunicare către o instituție sau către un organ în una dintre aceste limbi, prin intermediul unui organism numit de statul membru respectiv, și să poată primi un răspuns în limba respectivă.

Consiliul a încheiat un astfel de acord cu Regatul Spaniei (70) în ceea ce privește limbile al căror statut este recunoscut de Constituția spaniolă, și anume catalana/valenciana, basca și galiciana.

(69) JO C 148, 18.6.2005, p. 1.

(70) JO C 40, 17.2.2006, p. 2.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 55

CAPITOLUL III – PROCESUL DECIZIONAL ÎN CADRUL CONSILIULUI

1 . MODALITĂȚI DE VOT (ARTICOLUL 11 DIN RPC)

A – Decizia de a se votaConform articolului 11 alineatul (1) din RPC, decizia de a se vota este luată de Președinție, care evaluează oportunitatea acesteia, chiar dacă ar putea fi obligată să facă acest lucru prin intermediul unei decizii a Consiliului, adoptată cu majoritate simplă. Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din RPC prevede că orice membru al Consiliului sau Comisia poate solicita votarea. În acest caz, Președinția trebuie să inițieze o procedură de vot, cu condiția ca majoritatea membrilor Consiliului să ia o decizie în acest sens (71). Această dispoziție reflectă regula generală nescrisă conform căreia Președinția este întotdeauna „în mâinile Consiliului”: Consiliul poate întotdeauna să revoce o decizie procedurală luată de președintele său.

Cu toate acestea, după cum s-a arătat anterior (a se vedea capitolul II punctul 3), la stabilirea ordinii de zi provizorii se aplică un set de norme care face imposibil votul „surpriză”. Marcarea cu un asterisc a unui punct de pe ordinea de zi provizorie, care indică faptul că respectivul punct ar putea fi supus votării, ține membrii Consiliului în permanență la curent cu posibilitatea unui astfel de vot. Totuși, acest lucru nu înseamnă că se va vota în mod obligatoriu. Președinția poate decide dacă solicită sau nu solicită votarea pe baza evaluării oportunității votului.

B – Procedura de votÎn temeiul articolului 11 alineatul (2) din RPC, membrii Consiliului votează în ordinea stabilită în cadrul listei de succesiune a președințiilor, începând cu membrul care, în conformitate cu ordinea menționată, urmează membrului care exercită funcția de președinte. Această practică nu este întotdeauna respectată, însă este urmată în mod specific în situații în care votul este de mai mare însemnătate sau în cazul în care pozițiile delegațiilor nu sunt suficient de clare. Deseori, la sfârșitul discuției, Președinția solicită membrilor care votează pentru, împotrivă sau care doresc să se abțină să își facă cunoscută poziția. Indiferent de procedura urmată, ar trebui subliniat că Consiliul votează ori de câte ori se adoptă un act în conformitate cu tratatul.

Este posibil ca un membru al Consiliului să dorească să primească confirmarea de la autoritățile naționale din țara sa cu privire la poziția care urmează să fie adoptată sau ca formalitățile interne necesare pentru definirea poziției sale să nu fie finalizate. Respectivul membru va formula în acel moment o rezervă care poate fi ridicată ulterior, dar numai în cadrul aceleiași reuniuni. În cazul în care la

(71) De remarcat că, în cazul în care, în temeiul tratatelor, membrii Consiliului nu pot participa la vot, nu se ia în considerare votul membrilor în cauză în ceea ce privește decizia de a se vota [anexa IV punctul 1 litera (f ) din RPC].

În plus, un membru al Consiliului nu poate invoca această dispoziție în legătură cu decizii în privința cărora, în conformitate cu tratatele, membrul respectiv nu poate participa la vot [anexa IV punctul 2 litera (b) din RPC].

56 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

sfârșitul reuniunii rezerva nu este retrasă, iar această rezervă a fost transformată într-un vot împotrivă sau într-o abținere și astfel nu s-a obținut majoritatea necesară, respectivul punct nu este adoptat. În afară de procedura scrisă, votul formal este efectuat numai în cadrul unei reuniuni a Consiliului.

În cazul în care Consiliul hotărăște la propunerea Comisiei, într-un anumit stadiu al procedurii, Comisia poate să nu fie în măsură să își dea acordul cu privire la modificările pe care Consiliul intenționează să le aducă propunerii sale. Această situație modifică regulile de vot ale Consiliului întrucât, în temeiul articolului 293 alineatul (1) din TFUE, Consiliul trebuie să hotărască în unanimitate dacă dorește să adopte un act care reprezintă o modificare la propunerea Comisiei cu care Comisia nu este de acord. Prin urmare, în practică, Consiliul votează numai în cazul în care Comisia a adoptat în mod clar o poziție cu privire la orice modificare a propunerii sale. Cu toate acestea, nu este nevoie de niciun document scris în acest sens: Comisia își poate modifica propunerea chiar și verbal, în cursul reuniunii, în sensul modificărilor dorite de Consiliu.

În cele din urmă, Consiliul (sau grupurile sale de pregătire) organizează un așa-numit „vot indicativ” care să contribuie la definirea pozițiilor membrilor săi privind punctul aflat în discuție. Un vot „indicativ” nu este un vot în înțelesul tratatului și nu produce efecte juridice. Nu este necesar ca un astfel de vot să fie făcut public [articolul 9 alineatul (3) din RPC]. Adoptarea formală trebuie, prin urmare, să aibă loc în timp util (72).

Regulile de vot în cadrul Consiliului sunt stabilite la articolul 238 din TFUE. Până la 31 octombrie 2014, regulile de vot erau cele prevăzute la articolul 3 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii. Tratatul prevede trei reguli de vot, și anume: Consiliul hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun, cu majoritate calificată sau în unanimitate. Nici „consensul”, nici „acordul comun” (73) nu constituie o regulă de vot în înțelesul dispozițiilor din tratat în ceea ce privește adoptarea de acte ale Consiliului. În general, cu excepția cazului în care tratatul prevede în mod explicit recurgerea la un acord comun, regulile sunt utilizate pentru adoptarea actelor atipice de natură politică care nu au un temei juridic în tratat, precum rezoluțiile, concluziile și declarațiile.

Întrucât deciziile luate în conformitate cu RPC sunt întotdeauna de natură procedurală, regula de vot implicită din cadrul RPC este majoritatea simplă, cu excepția cazului în care RPC prevede în mod expres o altă modalitate de vot [articolul 1 alineatul (5) primul paragraf din RPC].

(a) Votul cu majoritate simplă

În conformitate cu articolul 238 alineatul (1) din TFUE, în cazul deliberărilor pentru care este necesară majoritatea simplă, Consiliul hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun, adică o majoritate de 15 state membre din totalul de 28.

(72) A se vedea capitolul III punctul 3 pentru votarea prin procedură scrisă.

(73) Actele reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului sunt adoptate prin „acord comun”, ceea ce implică acordul tuturor statelor membre. Acestea nu sunt acte ale Consiliului. De exemplu, TFUE prevede o serie de dispoziții de adoptare a unui act de către statele membre însele sau de guvernele lor, mai degrabă decât de Consiliu (a se vedea articolul 253 privind numirea judecătorilor și avocaților generali ai Curții de Justiție, articolul 254 privind numirea judecătorilor Tribunalului, articolul 341 privind stabilirea sediilor instituțiilor etc.).

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 57

De pildă, acesta este cazul adoptării RPC sau al deciziilor de procedură [articolul 240 alineatul (3) din TFUE], al solicitărilor de studii sau propuneri adresate Comisiei (articolul 241 din TFUE) sau al deciziilor luate în temeiul articolului 337 din TFUE (74). Tratatul prevede dispoziții specifice pentru regula de vot aplicabilă în cazul în care regula implicită de vot cu majoritate calificată nu se aplică.

(b) Votul cu majoritate calificată

De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, votul cu majoritate calificată este regula de vot implicită [articolul 16 alineatul (3) din TUE]. Aceasta se aplică în special în domeniile care fac obiectul procedurii legislative ordinare.

În cazul votului cu majoritate calificată, fiecare reprezentant al unui stat membru deține un anumit număr de voturi, a cărui pondere este prevăzută la articolul 3 alineatul (3) din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii anexat la tratate.

De la 1 noiembrie 2014, se aplică noul sistem al „dublei majorități” [articolul 16 alineatul (4) din TUE și articolul 238 alineatul (2) din TFUE]. În conformitate cu acest sistem, se întrunește o majoritate calificată în Consiliu dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(i) articolul 16 alineatul (4) din TUE: în cazul în care Consiliul hotărăște pe baza propunerii Comisiei sau a Înaltului Reprezentant, trebuie ca cel puțin 55 % din membrii Consiliului (adică 16 dintre cei 28 de membri actuali), reprezentând state membre care întrunesc cel puțin 65 % din populația Uniunii, să voteze favorabil.

În plus, minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puțin patru membri ai Consiliului; în caz contrar se consideră a fi întrunită majoritatea calificată. În practică, aceasta înseamnă că, dacă 25 dintre cele 28 de state membre actuale votează pentru, majoritatea calificată este considerată a fi fost atinsă, procentul de populație pe care acestea îl întrunesc devenind lipsit de relevanță pentru definiția majorității calificate;

(ii) articolul 238 alineatul (2) din TFUE: în cazul în care Consiliul nu hotărăște pe baza unei propuneri a Comisiei sau a Înaltului Reprezentant, trebuie ca cel puțin 72 % din membrii Consiliului (adică 21 dintre cei 28 de membri actuali), reprezentând state membre care întrunesc cel puțin 65 % din populația Uniunii, să voteze favorabil.

În cazurile în care nu toți membrii Consiliului participă la vot în conformitate cu tratatele, majoritatea calificată este atinsă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții [articolul 238 alineatul (3) din TFUE]:

(i) în cazul în care Consiliul hotărăște la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant, trebuie ca cel puțin 55 % din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care întrunesc cel puțin 65 % din populația acestor state, să voteze favorabil.

În plus, minoritatea de blocare trebuie să includă cel puțin numărul minim de membri ai Consiliului care reprezintă mai mult de 35 % din populația statelor membre participante, plus un membru; în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită;

(74) A se vedea Hotărârea Curții din 9 noiembrie 1995 în cauza C-426/93, Germania/Consiliul, Rec., p. I-3723.

58 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

(ii) în cazul în care Consiliul nu hotărăște pe baza unei propuneri a Comisiei sau a Înaltului Reprezentant, trebuie ca cel puțin 72 % dintre membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care întrunesc cel puțin 65 % din populația acestor state, să voteze favorabil.

Consiliul aprobă cifrele corespunzătoare populației totale a fiecărui stat membru în fiecare an pe baza datelor anuale transmise de către statele membre Oficiului pentru Statistică al Uniunii Europene. Aceste cifre, astfel cum au fost modificate ultima dată, sunt prezentate în anexa III la RPC.

Solicitare în vederea unor reguli de vot alternativeDe la 1 noiembrie 2014 până la 31 martie 2017, un membru al Consiliului poate solicita ca adoptarea unui act să fie efectuată în conformitate cu regulile de „vot ponderat” prevăzute la articolul 3 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii anexat la tratate. Regulile respective – astfel cum au fost modificate prin Actul de aderare a Croației – prevăd că, pentru adoptarea unui act cu majoritate calificată, trebuie să existe cel puțin 260 de voturi pentru (din 352), reprezentând cel puțin o majoritate a membrilor (15 membri din 28) în cazul actelor care urmează să fie adoptate pe baza unei propuneri din partea Comisiei sau reprezentând cel puțin două treimi din membri (19 membri din 28) în cazul în care actul nu necesită o propunere din partea Comisiei.

Voturile membrilor fac obiectul următoarei ponderări:

DE, FR, IT, UK 29

ES, PL 27

RO 14

NL 13

BE, CZ, EL, HU, PT 12

BG, AT, SE 10

DK, IE, HR, LT, SK, FI 7

EE, CY, LV, LU, SI 4

MT 3

O solicitare poate fi formulată în scris sau verbal. Solicitarea ar trebui să se refere la un singur act care urmează să fie adoptat cu majoritate calificată, iar solicitarea ar trebui să identifice actul în mod corespunzător. Dacă o solicitare este înaintată în scris secretarului general, aceasta ar trebui distribuită tuturor delegațiilor prin intermediul unui document ST. În cazul în care este formulată verbal în cadrul unei reuniuni a Coreper sau a Consiliului, solicitarea ar trebui să fie consemnată în procesul-verbal. Solicitarea rămâne valabilă până când este retrasă în mod explicit.

În cazul în care un act urmează să fie adoptat printr-o procedură în scris, hotărâtă de Consiliu sau de Coreper, solicitarea trebuie să se efectueze înainte de lansarea procedurii scrise. Dacă președintele propune utilizarea respectivei proceduri, trebuie să se presupună că se aplică sistemul de vot implicit (adică „dubla majoritate”), în afara cazului în care o delegație solicită sau a solicitat anterior aplicarea regulilor de „vot ponderat”; o astfel de solicitare poate fi făcută după ce președintele a propus utilizarea respectivei proceduri, dar cel mai târziu înainte ca toți membrii să fi fost de acord cu aceasta. (Pentru mai multe informații cu privire la procedura scrisă, a se vedea punctul 3.)

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 59

(c) Unanimitatea

Articolul 238 alineatul (4) din TFUE prevede că abținerile membrilor prezenți sau reprezentați nu trebuie să împiedice adoptarea hotărârilor Consiliului pentru care este necesară unanimitatea.

În plus față de situațiile în care Consiliul adoptă un act de modificare a unei propuneri a Comisiei [articolul 293 alineatul (1) din TFUE] și, în plus, firește, față de clauza flexibilă sub forma articolului 352, unanimitatea este impusă de o serie de articole din TFUE, precum cele referitoare la armonizarea impozitelor indirecte (articolul 113), armonizarea legislativă în alte domenii decât cele prevăzute la articolul 114 din TFUE (articolul 115), anumite măsuri de protecție a mediului [articolul 192 alineatul (2)], precum și anumite măsuri în domeniul politicii sociale [articolul 153 alineatul (2) și articolul 155 alineatul (2)].

C – Absența posibilității de a participa la votExistă cazuri în legătură cu care tratatele prevăd că membri ai Consiliului nu pot participa la vot în vederea adoptării anumitor decizii. În aceste cazuri, articolul 16 din RPC prevede că nu se iau în considerare voturile acelor membri ai Consiliului sau ai Coreper în sensul aplicării anumitor dispoziții din RPC, care sunt enumerate în anexa IV la acesta (75). Respectivele dispoziții sunt:

(a) articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf (desfășurarea unei reuniuni în alt loc decât Bruxelles sau Luxemburg);

(b) articolul 3 alineatul (7) (includerea pe ordinea de zi a unui punct diferit de cele care figurează pe ordinea de zi provizorie);

(c) articolul 3 alineatul (8) (menținerea unui punct „A” ca punct „B” pe ordinea de zi, care altfel ar fi trebuit retras de pe ordinea de zi);

(d) articolul 5 alineatul (2), în ceea ce privește doar prezența Băncii Centrale Europene (deliberare în absența Băncii Centrale Europene);

(e) articolul 9 alineatul (2) primul paragraf litera (b) și al doilea și al treilea paragraf [publicarea rezultatelor voturilor, a explicațiilor voturilor, a declarațiilor consemnate în procesele-verbale ale Consiliului și a punctelor din procesele-verbale menționate referitoare la alte cazuri decât cele în care Consiliul adoptă acte fără caracter legislativ prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din RPC];

(f) articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf (deschiderea unei proceduri de vot);

(g) articolul 12 alineatul (1) (utilizarea procedurii scrise);

(h) articolul 14 alineatul (1) (decizia de a delibera și de a adopta decizii, în mod excepțional, pe baza documentelor și a proiectelor care nu sunt redactate în toate limbile);

(75) Ar trebui subliniat, cu toate acestea, că, în conformitate cu declarația (g) referitoare la articolul 16 și cu anexa IV, „Consiliul convine că dispozițiile articolului 16 și dispozițiile din anexa IV se aplică actelor pentru a căror adoptare unii membri ai Consiliului, în conformitate cu tratatele, nu au dreptul să voteze. Cu toate acestea, aplicarea articolului 7 din TUE nu este reglementată de aceste dispoziții”. Declarația prevede în continuare că, „în primul caz de aplicare a dispozițiilor privind cooperarea consolidată, Consiliul va examina, având în vedere experiența dobândită în alte domenii, adaptările necesare ale articolului 16 și ale anexei IV la regulamentul de procedură”.

60 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

(i) articolul 17 alineatul (2) litera (a) (nepublicarea în Jurnalul Oficial a unei inițiative prezentate de un stat membru în temeiul articolului 76 din TFUE);

(j) articolul 17 alineatul (2) litera (b) (nepublicarea în Jurnalul Oficial a anumitor directive, decizii, recomandări și avize);

(k) articolul 17 alineatul (5) (publicarea sau nepublicarea în Jurnalul Oficial a deciziilor adoptate de un organism instituit în conformitate cu un acord internațional).

În plus, se prevede că un membru al Consiliului sau al Coreper nu poate invoca anumite dispoziții din RPC în legătură cu decizii în privința cărora, în conformitate cu tratatele, membrul respectiv nu poate participa la vot. Respectivele dispoziții sunt:

(l) articolul 3 alineatul (8) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să solicite retragerea unui punct „A” de pe ordinea de zi);

(m) articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf (posibilitatea ca un membru al Consiliului să solicite deschiderea unei proceduri de vot);

(n) articolul 11 alineatul (3) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să acționeze în numele altui membru în cadrul procedurii de vot);

(o) articolul 14 alineatul (2) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să se opună dezbaterii în cazul în care textul modificărilor propuse nu este elaborat în limba pe care membrul respectiv a specificat-o).

2 . CVORUM ȘI DELEGAREA DREPTULUI DE VOT (ARTICOLELE 4 ȘI 11 DIN RPC)

A – CvorumulCerința privind cvorumul trebuie interpretată în sensul articolului 16 alineatul (2) din TUE, care prevede că Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă și să exercite dreptul de vot, precum și în sensul articolului 239 din TFUE, care prevede că, în caz de vot, fiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea unui singur alt membru (a se vedea partea B). Rezultă că prezența fizică a unei majorități a membrilor Consiliului este necesară pentru a permite Consiliului să voteze (la 28 de membri, majoritatea delegațiilor este de 15).

Cvorumul trebuie verificat în cazul actelor și al deciziilor Consiliului care urmează să fie adoptate.

Desigur, cvorumul este esențial atât pentru adoptarea punctelor „A”, cât și pentru adoptarea unui act sau a unei decizii ca punct „B”.

Responsabilitatea de a verifica dacă este întrunit cvorumul necesar pentru fiecare instanță a procesului de luare a deciziilor de către Consiliu este deținută de președinte, asistat de Secretariatul General.

B – Delegarea dreptului de votArticolul 11 alineatul (3) din RPC repetă dispozițiile articolului 239 din TFUE conform cărora „în caz de vot, fiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 61

unui singur alt membru” (76). Rezultă că fiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea unui singur alt membru, și nu din partea mai multora.

Delegarea dreptului de vot nu este condiționată de nicio formalitate și se realizează în mod sistematic. De îndată ce este întrunit cvorumul, se poate presupune în mod justificat că un membru absent al Consiliului a delegat deja dreptul său de vot unui alt membru al Consiliului. În acest caz se presupune, de asemenea, că votul unui membru absent a fost exprimat de un alt membru al Consiliului.

Delegarea dreptului de vot în temeiul articolului 11 alineatul (3) din RPC este diferită de reprezentarea unui membru al Consiliului, astfel cum este prevăzută la articolul 4 din RPC. Un membru al Consiliului care nu poate participa la o reuniune poate lua măsuri pentru a fi reprezentat. În practică, poziția membrului în cauză este exprimată de reprezentantul permanent sau de reprezentantul permanent adjunct al statului membru în cauză, chiar dacă, din punct de vedere formal, competența de a reprezenta membrul nu include dreptul de vot, care poate fi exercitată numai de către un membru al Consiliului.

3 . PROCEDURA SCRISĂ (ARTICOLUL 12 DIN RPC)

Recurgerea la procedura scrisă este determinată de motive de urgență. Astfel de motive pot apărea, de exemplu, în cazul în care neadoptarea unui act al Consiliului până la o anumită dată ar crea un vid juridic sau, în general, atunci când un act trebuie adoptat până la un anumit termen-limită, însă o reuniune a Consiliului nu a fost programată și nu poate fi organizată în timp util.

RPC prevede două tipuri de proceduri scrise, și anume procedura scrisă obișnuită și procedura scrisă simplificată (cunoscută sub denumirea de „procedură tacită”).

A – Procedura scrisă obișnuităÎn cadrul acestei proceduri, există două posibilități de a decide să se utilizeze procedura scrisă de vot:

– decizia de a utiliza procedura scrisă poate fi luată în prealabil, în unanimitate, în cadrul unei reuniuni a Consiliului sau a Coreper (77);

– în caz contrar, și în anumite condiții, Președinția poate propune utilizarea procedurii scrise prin intermediul procedurii scrise în sine. În acest caz, decizia de a conveni cu privire la utilizarea procedurii scrise face parte din procedura în sine: toți membrii Consiliului trebuie să fie de acord cu utilizarea procedurii scrise înainte de a-și exprima opiniile pe fond.

În ambele cazuri, Comisia trebuie, de asemenea, să fie de acord cu utilizarea procedurii scrise în cazul în care este vorba despre o chestiune înaintată Consiliului de către Comisie.

(76) În cazul în care un membru al Consiliului sau al Coreper nu poate participa la vot, acesta nu poate acționa în numele altui membru în cadrul procedurii de vot [anexa IV punctul (2) litera (c)].

(77) Este demn de reținut faptul că, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (1) din RPC (decizie în unanimitate de a utiliza procedura scrisă), în cazul în care, în temeiul tratatelor, unii membri ai Consiliului sau ai Coreper nu pot participa la vot, voturile membrilor respectivi nu trebuie luate în considerare [anexa IV punctul 1 litera (g)].

62 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

În consecință, în cazul în care a fost deja adoptată o decizie în cadrul Consiliului sau al Coreper de a adopta procedura scrisă, singura întrebare adresată în scris membrilor Consiliului va fi dacă sunt de acord să adopte actul în cauză, dacă obiectează sau dacă se abțin. Condițiile pentru adoptarea actului sunt întrunite de îndată ce numărul răspunsurilor pozitive primite coincide cu numărul de voturi necesare, în conformitate cu regulile de vot aplicabile pentru adoptarea sa.

Cu toate acestea, în cazul în care utilizarea procedurii scrise nu a fost decisă în prealabil în cadrul Consiliului sau al Coreper, membrii Consiliului și, acolo unde este cazul, Comisia (în cazul în care procedura vizează o chestiune cu privire la care aceasta a sesizat Consiliul) trebuie să răspundă la prima întrebare privind utilizarea procedurii scrise, iar membrii Consiliului trebuie să își exprime pozițiile cu privire la cea de a doua întrebare în ceea ce privește adoptarea actului, care rămâne sub incidența regulilor de vot corespunzătoare.

În scopul de a accelera procedurile scrise, răspunsurile trebuie să fie adresate funcționarului responsabil de dosar din cadrul Secretariatului General. Răspunsurile trebuie să fie, bineînțeles, în scris (e-mailul este suficient). Răspunsurile orale nu sunt suficiente în niciun caz.

În cazul în care termenul de răspuns nu a fost deja convenit în cadrul Consiliului sau al Coreper, acesta este stabilit în conformitate cu gradul de urgență al chestiunii. Trebuie subliniată importanța respectării termenului, mai ales dacă actul trebuie să fie adoptat înainte de o anumită dată. În cazul în care răspunsurile sunt tardive, Secretariatul General va transmite un memento. În cazul în care întârzierea continuă, ar trebui să se efectueze o evaluare de la caz la caz dacă perioada după care procedura trebuie să fie încheiată este rezonabilă și dacă rezultatul său este considerat ca fiind negativ.

De îndată ce Secretariatul General este sigur că condițiile pentru adoptarea actului au fost îndeplinite, acesta ia măsurile necesare pentru semnare, pentru publicarea în Jurnalul Oficial sau pentru notificarea destinatarilor.

Secretariatul General are responsabilitatea de a încheia procedurile scrise și de a lua act de rezultatele acestora.

În acest caz, toți membrii Consiliului și, dacă este cazul, Comisia sunt informați cu privire la orice declarație unilaterală făcută de ceilalți membri ai Consiliului sau de Comisie. Acestora trebuie să li se acorde o perioadă scurtă de timp în care să se hotărască dacă doresc să răspundă la respectivele declarații. Nici desfășurarea, nici încheierea procedurii scrise referitoare la adoptarea actului în cauză nu este afectată de astfel de declarații.

Actele adoptate prin procedura scrisă fac în mod regulat obiectul unor comunicate de presă redactate în mod individual de către Biroul de presă al Secretariatului General. În astfel de situații, rezultatele și explicația voturilor sunt făcute publice, împreună cu declarațiile, în temeiul articolului 9 din RPC (a se vedea capitolul II punctul 6.C).

Secretariatul General elaborează un rezumat lunar al actelor adoptate prin procedura scrisă, care include, de asemenea, eventualele declarații și explicații ale voturilor. Din acest rezumat, părțile referitoare la adoptarea actelor legislative trebuie făcute publice.

În plus, cel puțin următoarele informații sunt arhivate de către Secretariatul General:

– comunicarea privind deschiderea procedurii scrise, documentul pe care a fost întemeiată procedura și orice declarație a Consiliului;

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 63

– răspunsurile membrilor Consiliului și, dacă este cazul, ale Comisiei, împreună cu eventualele declarații unilaterale;

– originalul actului adoptat de Consiliu, semnat în mod corespunzător.

B – Procedura scrisă simplificată („procedura tacită”)Procedura scrisă simplificată trebuie să fie înțeleasă în sensul unei proceduri scrise în cadrul căreia neprimirea niciunui răspuns din partea unui membru al Consiliului până în momentul în care expiră termenul stabilit implică acceptarea adoptării actului în cauză. Spre deosebire de procedura scrisă obișnuită, membrii Consiliului nu sunt obligați să răspundă în mod expres. Acesta este motivul pentru care procedura a fost denumită „procedura tacită”.

Procedura tacită este lansată la inițiativa Președinției, deși atât orice membru al Consiliului, cât și Comisia au libertatea de a propune Președinției utilizarea procedurii. Și în acest caz, Președinția stabilește termenul pentru această procedură, în funcție de urgența chestiunii. Actul la care se referă procedura se consideră a fi fost adoptat în momentul în care acest termen expiră, cu excepția cazului în care un membru al Consiliului obiectează. Comisia nu are dreptul să formuleze o obiecție în această privință. În cazul în care un membru al Consiliului obiectează cu privire la adoptarea unui act, acesta trebuie să fie inclus ca punct pe ordinea de zi a Consiliului, ca de obicei.

Consiliul poate hotărî prin procedură tacită în patru situații:

– în scopul adoptării textului unui răspuns la o întrebare cu solicitare de răspuns scris sau, după caz, la o întrebare cu solicitare de răspuns oral înaintată Consiliului de un deputat în Parlamentul European, după ce proiectul de răspuns a fost examinat de Coreper (78);

– în scopul numirii membrilor Comitetului Economic și Social European și a membrilor Comitetului Regiunilor, precum și a supleanților acestora, după ce proiectul de decizie a fost examinat de Coreper;

– în scopul luării deciziei de consultare a altor instituții sau organisme, ori de câte ori consultarea este impusă de tratate;

– în scopul punerii în aplicare a politicii externe și de securitate comune prin rețeaua „COREU” (79) (procedura tacită COREU) (80).

(78) Declarația (e) referitoare la articolul 12 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din RPC: „În conformitate cu practica obișnuită a Consiliului, termenul stabilit va fi în mod normal de trei zile lucrătoare.”

(79) Concluziile Consiliului din 12 iunie 1995 [documentul 7896/95] precizează că rețeaua COREU permite schimbul de informații între ministerele afacerilor externe ale statelor membre și Comisie, precum și consultarea cu privire la analize politice referitoare la chestiuni multilaterale sau situații ale țărilor terțe. Rețeaua este rezervată pentru chestiunile care intră numai sub incidența dispozițiilor titlului V, care nu se referă nici la chestiuni instituționale, nici la chestiuni privind utilizarea bugetului Uniunii cărora li se aplică și alte titluri din tratat. Prin urmare, rețeaua nu trebuie să fie utilizată pentru a stabili sau pentru a trata subiecte ale Uniunii sau, în consecință, pentru chestiuni referitoare la relațiile externe ale Uniunii.

(80) Declarația (f ) referitoare la articolul 12 alineatul (2) litera (d): „Consiliul subliniază faptul că rețeaua COREU trebuie utilizată în conformitate cu concluziile Consiliului din 12 iunie 1995 privind metodele de lucru ale Consiliului.”

64 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Ca și în cazul procedurii scrise obișnuite, Secretariatul General constată finalizarea procedurilor scrise.

În cazul în care un membru al Consiliului obiectează, textul respectiv nu este adoptat, trebuind să fie urmată procedura pregătitoare obișnuită aplicabilă actelor Consiliului, și anume fie textul este înaintat Coreper – dacă este vorba despre un act care poate fi adoptat de Coreper în temeiul articolului 19 alineatul (7) din RPC –, fie este transmis Coreper/Consiliului în cazul acelor acte care trebuie să fie adoptate de Consiliu, fie este aprobat prin procedură tacită, de îndată ce chestiunea a fost clarificată în cadrul grupului de lucru corespunzător din cadrul Consiliului.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 65

CAPITOLUL IV – ACTELE CONSILIULUI ȘI FORMA LOR

Forma actelor Consiliului este reglementată de articolul 15 și de anexa VI din RPC. Publicarea acestor acte și notificarea lor către destinatari sunt reglementate de articolele 17 și, respectiv, 18 din RPC. De asemenea, articolul 22 din RPC prezintă o relevanță generală, întrucât prevede că, pentru a sprijini Consiliul în sarcina sa de a asigura calitatea redactării actelor legislative pe care le adoptă, Serviciul juridic este responsabil cu verificarea, la momentul oportun, a calității redactării propunerilor și proiectelor de acte, precum și cu formularea unor sugestii privind redactarea destinate Consiliului și organelor sale, în temeiul Acordului interinstituțional din 22 decembrie 1998.

1 . SEMNAREA ACTELOR (ARTICOLUL 15 DIN RPC)

Ca și articolul 297 din TFUE, articolul 15 din RPC prevede obligația de a semna actele adoptate de Consiliu, individual sau împreună cu Parlamentul European, în conformitate cu o procedură legislativă.

Respectivele acte trebuie să fie semnate de președintele în exercițiu al Consiliului la momentul adoptării lor și de secretarul general al Consiliului, care își poate delega competența de a semna directorilor generali ai Secretariatului General.

În practică, președintele Consiliului semnează ultima pagină a textului original al actului (aceasta este o pagină multilingvă); semnarea are loc în cadrul reuniunii Consiliului care a adoptat actul în cauză. Secretarul general semnează ulterior aceeași pagină a textului, al cărui original este transmis arhivelor Secretariatului General al Consiliului, unde este păstrat într-un seif.

Actele adoptate în cadrul procedurii legislative ordinare, care trebuie să fie semnate în comun de către președintele Parlamentului European și de către președintele Consiliului, sunt semnate fie cu ocazia conferinței de presă comune la care se anunță adoptarea actului, fie în timpul unei sesiuni plenare a Parlamentului European.

În cazul în care un act al Consiliului a fost adoptat în mai puține versiuni lingvistice decât cele prevăzute de regimul lingvistic în vigoare (articolul 14 din RPC), celelalte versiuni lingvistice trebuie să fie semnate de către președintele reuniunii Consiliului la care acestea au fost „validate”, chiar dacă acest lucru are loc în timpul președinției ulterioare celei în cadrul căreia actul a fost adoptat și semnat în mod oficial. Motivul pentru aceasta este că Consiliul este o entitate unică și se aplică principiul continuității instituționale.

În acest caz, data adoptării actului este data primei adoptări, în mai puține versiuni lingvistice. Datele de „validare” ale celorlalte versiuni lingvistice nu reprezintă data adoptării.

66 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

2 . TITLUL ȘI FORMA REGULAMENTELOR (ANEXA VI PARTEA A PUNCTUL 1 DIN RPC)

Anexa VI partea A precizează diferitele elemente care trebuie incluse în titlul regulamentelor adoptate de Consiliu, individual sau împreună cu Parlamentul European, în cadrul unei proceduri legislative:

– cuvântul „regulament”;

– numărul de ordine;

– data adoptării;

– obiectul.

Regulamentele de punere în aplicare adoptate de Consiliu în conformitate cu articolul 291 alineatul (2) din TFUE trebuie, de asemenea, să includă în titlul lor cuvintele „regulament de punere în aplicare”.

Acestea sunt elemente care trebuie să fie incluse în regulament și care servesc identificării acestuia; în plus, actele adoptate numai de Consiliu sau cele adoptate în cadrul procedurii legislative ordinare împreună cu Parlamentul European conțin, de asemenea, numele instituției/instituțiilor care au adoptat actul și menționează Uniunea Europeană sau Euratom.

Structura preambulului regulamentelor adoptate numai de Consiliu sau a celor adoptate în cadrul procedurii legislative ordinare împreună cu Parlamentul European este specificată în anexa VI partea A punctul 1 literele (b)-(f).

Preambulul trebuie să conțină:

– formula „Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene” sau „Consiliul Uniunii Europene”;

– o trimitere la dispozițiile în temeiul cărora se adoptă regulamentul, precedată de termenii „având în vedere”;

– o trimitere la propunerile prezentate și la avizele obținute;

– o expunere a motivelor pe care se bazează regulamentul, precedată de termenul „întrucât:”, considerentele fiind numerotate;

– formula „adoptă prezentul regulament”, urmată de partea dispozitivă a regulamentului.

Această structură include caracteristicile prevăzute la articolul 296 din TFUE și, de asemenea, îndeplinește obligația prevăzută de respectivele dispoziții de a enunța motivele pe care se bazează actele.

În ceea ce privește referirile, ar trebui remarcat faptul că temeiurile juridice ale regulamentului și actele de procedură prealabile sunt prevăzute în această ordine și sunt precedate de formula „având în vedere”. Ar trebui remarcat totodată că, în

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 67

conformitate cu Modelele de acte redactate în cadrul Consiliului Uniunii Europene (81), propunerile, avizele, aprobările etc., precum și consultările sunt menționate în referiri la începutul preambulului unui act, imediat după trimiterea la temeiurile juridice, utilizând formula „având în vedere” sau „după consultarea”, iar avizele și consultările neobligatorii sunt menționate după referiri, utilizând formule precum „având în vedere avizul” sau „după consultarea” etc.

Referirile sunt urmate de considerente, care reprezintă motivele, în sens strict, ale regulamentului. Acestea sunt introduse prin cuvântul „întrucât” și sunt, de asemenea, numerotate.

3 . STRUCTURA REGULAMENTELOR (ANEXA VI PARTEA A PUNCTELE 2, 3 ȘI 4 DIN RPC)

Partea dispozitivă a unui regulament conține articole care pot fi grupate, în ordine descrescătoare, în părți, titluri, capitole și secțiuni (sau doar în unele dintre acestea); nicio altă denumire, precum „normă” sau „principiu”, nu este permisă pentru a descrie sau pentru a subdiviza componentele părții dispozitive a regulamentului.

Pentru a se ține seama de articolul 297 din TFUE privind intrarea în vigoare a regulamentelor, se prevede că, în cazul în care Consiliul, în mod individual sau, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, împreună cu Parlamentul European, dorește ca un regulament să intre în vigoare la o altă dată decât cea de a 20-a zi de la data publicării în Jurnalul Oficial, acesta trebuie să precizeze data în ultimul articol. După caz, respectivul articol poate să conțină detalii cu privire la data la care regulamentul intră în vigoare. Ultimul articol al unui regulament este urmat de o formulă care reflectă domeniul de aplicare general și caracterul obligatoriu al regulamentului, astfel cum se prevede la articolul 288 din TFUE. În anumite cazuri, un regulament nu este aplicabil în toate statele membre [a se vedea anexa VI partea A punctul 4 litera (a) subpunctul (ii) din RPC].

În continuare sunt indicate locul și data adoptării regulamentului.

(81) Modelele de acte redactate în cadrul Consiliului Uniunii Europene, versiunea din ianuarie 2015, pagina 77, capitolul 2:

„(a) Referirile, care figurează la începutul preambulului, indică: — temeiul juridic al actului; — propunerile, inițiativele, recomandările, cererile, avizele și aprobările care

trebuie obținute conform celor prevăzute de tratate (actele de procedură care nu sunt prevăzute de tratate sunt menționate în considerentul final).

(b) În cazul actelor legislative, se adaugă referiri privind: — transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale; — procedura urmată (procedura legislativă ordinară sau specială). (c) Se recomandă să se verifice dacă obiectul referirii reprezintă într-adevăr o

referire și nu ține, mai curând, de considerente. De exemplu: — dacă amintirea conținutului esențial al unor dispoziții, altele decât temeiul

juridic, se dovedește necesară pentru înțelegerea dispozitivului sau în vederea controlului de legalitate, această mențiune se face în considerente;

— anumite acte prealabile (avize ale organelor tehnice, consultări fără caracter obligatoriu) se plasează în mod normal la sfârșitul considerentelor și se menționează prin formule ca: «comitetul … a emis un aviz», «comitetul … a fost consultat …».

(d) Toate proiectele de acte legislative adresate Parlamentului European și Consiliului trebuie transmise parlamentelor naționale și, în consecință, trebuie să includă referirea corespunzătoare.”

68 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Un regulament al Consiliului este în mod normal „adoptat la Bruxelles”, cu excepția cazului în care este adoptat în aprilie, iunie sau octombrie, perioade în care reuniunile Consiliului au loc la Luxemburg (82). Regulamentele adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în conformitate cu procedura legislativă ordinară menționează Bruxelles, Luxemburg sau Strasbourg ca loc al semnării, după caz.

Numele semnatarului sau al semnatarilor apare la sfârșitul părții dispozitive: după caz, numele președintelui Parlamentului European (în partea stângă, sub partea dispozitivă) și cel al președintelui Consiliului (pe același rând, în partea dreaptă) sau doar numele președintelui Consiliului în exercițiu la momentul adoptării regulamentului. Aceasta este dispunerea textului regulamentului, astfel cum figurează în Jurnalul Oficial. Numele secretarului general (care, în conformitate cu articolul 15 din RPC, semnează de asemenea textul regulamentului adoptat) nu apare în Jurnalul Oficial.

4 . TITLUL ȘI FORMA ALTOR ACTE DIN LEGISLAȚIA SECUNDARĂ (ANEXA VI PARTEA B DIN RPC)

Anexa VI partea B prevede norme privind titlul, preambulul și partea dispozitivă ale altor acte ale Consiliului: în consecință prevede că directivele, deciziile, recomandările și avizele ar trebui să includă în titlul lor cuvântul „directivă”, „decizie”, „recomandare” sau, respectiv, „aviz”.

Directivele sau deciziile de punere în aplicare adoptate de Consiliu în conformitate cu articolul 291 alineatul (2) din TFUE trebuie, de asemenea, să includă în titlul lor formula „directivă de punere în aplicare” sau „decizie de punere în aplicare”.

Cu toate acestea, nu se face nicio mențiune cu privire la alte elemente (numărul de ordine, data adoptării, obiectul) care trebuie incluse în titlurile regulamentelor. Totuși, în practică, toate actele Consiliului includ toate aceste alte elemente, care permit identificarea lor. În ceea ce privește preambulul și partea dispozitivă, anexa VI partea B se referă la dispozițiile din partea A, care se aplică mutatis mutandis, sub rezerva dispozițiilor din TFUE privind directivele și deciziile (83).

5 . FORMA DECIZIILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 25 DIN TUE (ANEXA VI PARTEA C DIN RPC)

Anexa VI partea C definește titlul care trebuie atribuit deciziilor menționate la articolul 25 din TUE (PESC).

Titlul acestor decizii se citește după cum urmează: „Decizia Consiliului”, un număr de ordine [(PESC) anul/numărul], data adoptării și obiectul.

(82) În ceea ce privește locul reuniunilor Consiliului, a se vedea capitolul II punctul 2.B.

(83) De exemplu: formularea referitoare la domeniul de aplicare general și la caracterul obligatoriu al actului menționată în partea A punctul 4 apare doar în regulamente; în cazul directivelor, ultimul articol menționează statul (statele) membru (membre) căruia (cărora) i (li) se adresează directiva.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 69

6 . ACTELE ATIPICE

Ar trebui să se menționeze aici și anumite tipuri de acte (de exemplu, declarații, rezoluții, concluzii) care sunt utilizate frecvent de către instituții, deși nu sunt prevăzute de tratate.

În ceea ce privește dezbaterea și adoptarea de concluzii sau de alte acte care nu sunt prevăzute în tratate, se aplică următoarele orientări:

a) Pe toată durata negocierii unui proiect de act legislativ, adoptarea oricărui tip de document, chiar și cu un obiect pur politic, care nu face parte din procedura legislativă descrisă de tratate trebuie să fie interzisă în temeiul articolului 296 ultimul paragraf din TFUE atunci când conținutul documentului abordează chestiuni care fac obiectul respectivului proiect de act legislativ.

b) Concluziile – și, în mod accesoriu, rezoluțiile și declarațiile care nu sunt legate de adoptarea unui act juridic – reprezintă modalitatea ordinară de exprimare a Consiliului atunci când această exprimare nu se înscrie în exercițiul competențelor de acțiune încredințate prin tratate. Concluziile și celelalte documente menționate au, în principiu, valoare de angajamente sau de luări de poziție strict politice, lipsite de efecte juridice. Întrucât aceste documente nu reprezintă acte juridice ale Consiliului în sensul tratatelor, ele nu fac obiectul normelor procedurale definite de temeiurile juridice de care ar putea fi legate în virtutea conținutului lor material în cazul în care prin intermediul adoptării lor s-ar exercita o competență decizională. În absența unei proceduri formale de adoptare decurgând din dreptul Uniunii, Consiliul decide prin consens în privința concluziilor – altfel spus, fără a le supune la vot, acestea nefiind însă adoptate în cazul opoziției unuia dintre membrii săi.

c) Ca excepție de la acest principiu, uneori, Consiliul adoptă sub formă de concluzii anumite acte care produc sau sunt concepute pentru a produce efecte juridice, cum ar fi poziții ale Uniunii în domeniul PESC, poziții ale Uniunii în cadrul unui organism internațional invitat să adopte acte cu efecte juridice sau solicitări adresate Comisiei în vederea prezentării unei propuneri concrete. În aceste cazuri, Consiliul trebuie să respecte cerințele de procedură (inclusiv modalitățile de vot) prevăzute de tratate, în conformitate cu temeiul juridic care îi conferă Consiliului competența de a acționa, pe care o utilizează prin adoptarea unui act juridic sub formă de concluzii. Faptul că în textul concluziilor, pe lângă un act juridic, figurează și elemente care au un caracter politic nu poate justifica adoptarea prin consens a ansamblului și, implicit, a actului juridic în cauză.

d) Modul în care se determină dacă un proiect de concluzii vizează sau nu vizează producerea de efecte juridice constă într-o analiză concretă a scopului și a conținutului documentului, independent de denumirea sa.

e) Este exclusă adoptarea sub formă de concluzii a actelor cu efecte juridice atunci când tratatele prevăd forma în care trebuie să se producă o acțiune a Consiliului și când această formă este incompatibilă cu cea a concluziilor. Cu titlu de exemplu, situațiile în care se prevede adoptarea de către Consiliu a unei decizii sau a unei recomandări nu implică, în principiu, nicio incompatibilitate cu forma concluziilor, înțelegându-se însă că, în acest tip de caz, nu se aplică consensul, ci normele de procedură și de vot din tratat [inclusiv majoritatea calificată aplicabilă cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel, prevăzută la articolul 16 alineatul (3) din TUE].

70 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

f) Întrucât funcționarea Uniunii face obiectul principiului atribuirii (articolele 4 și 5 din TUE), instituțiile Uniunii – și, printre acestea, Consiliul – nu pot să ia poziție, chiar și în cadrul unor documente cu un caracter pur politic, referitor la subiecte care nu au niciun fel de legătură cu domeniile de activitate ale Uniunii, fără a-și depăși competențele. Dacă se adoptă concluzii care vizează exclusiv astfel de subiecte, adoptarea ar trebui să se facă de către reprezentanții guvernelor statelor membre reuniți în cadrul (sau în marja) Consiliului. Dacă este vorba de concluzii care vizează parțial astfel de subiecte și dacă nu se stabilește o disociere între aspectele atribuite Uniunii și cele care nu îi sunt atribuite, adoptarea ar trebui să se facă în comun de către Consiliu și de către reprezentanții guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului.

7 . PUBLICAREA ACTELOR ÎN JURNALUL OFICIAL AL UNIUNII EUROPENE (ARTICOLUL 17 DIN RPC)

Jurnalul Oficial este împărțit în două serii, „L” și „C”.

Există patru rubrici în seria „L” (84):

– rubrica L I: acte legislative (regulamente, directive, decizii și bugete);

– rubrica L II: acte fără caracter legislativ (acorduri internaționale, regulamente, directive, decizii, recomandări, orientări, regulamente de procedură, acte adoptate de organisme create prin acorduri internaționale);

– rubrica L III: alte acte (Spațiul Economic European);

– rubrica L IV: acte adoptate înainte de 1 decembrie 2009, în temeiul Tratatului CE, al Tratatului UE și al Tratatului Euratom.

Seria „C” are cinci rubrici:

– rubrica C I: rezoluții, recomandări și avize;

– rubrica C II: comunicări (acorduri internaționale, declarații comune, comunicări provenind de la instituțiile, organele și organismele Uniunii Europene);

– rubrica C III: acte pregătitoare (inițiative ale statelor membre, Parlamentul European, Consiliu, Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Curtea de Conturi, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, Banca Europeană de Investiții, organisme ale Uniunii Europene);

– rubrica C IV: informări (informări provenind de la instituțiile, organele și organismele Uniunii Europene, informări provenind de la statele membre; informări referitoare la Spațiul Economic European; informări provenind de la state terțe);

– rubrica C V: anunțuri (proceduri administrative, proceduri jurisdicționale, proceduri referitoare la punerea în aplicare a politicii comerciale comune, proceduri referitoare la punerea în aplicare a politicii în domeniul concurenței, alte acte).

(84) Pentru o listă cuprinzătoare, a se vedea documentul 6700/1/10 REV 1 din 8 iunie 2010.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 71

În conformitate cu articolul 17 din RPC, actele legislative adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară sau specială și actele fără caracter legislativ sub formă de regulamente sau de directive care se adresează tuturor statelor membre, precum și deciziile care nu indică destinatarii se publică în Jurnalul Oficial de către secretarul general. Publicarea în Jurnalul Oficial este o condiție de aplicabilitate a acestor acte, iar intrarea lor în vigoare poate face obiectul acesteia [articolul 297 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE].

Articolul 17 din RPC prevede că următoarele trebuie, de asemenea, publicate în Jurnalul Oficial de către secretarul general:

– pozițiile în primă lectură adoptate de Consiliu conform procedurii legislative ordinare, precum și expunerile de motive ale acestora;

– inițiativele prezentate Consiliului în conformitate cu articolul 76 din TFUE pentru adoptarea unui act legislativ;

– acordurile internaționale încheiate de Uniune;

– acordurile internaționale încheiate de Uniune în domeniul politicii externe și de securitate comune, cu excepția cazurilor în care Consiliul hotărăște altfel în temeiul articolelor 4 și 9 din Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.

În Jurnalul Oficial trebuie să se facă mențiune cu privire la intrarea în vigoare a acordurilor publicate în Jurnalul Oficial.

Cu excepția cazurilor în care Consiliul sau Coreper hotărăște contrariul, secretarul general asigură, de asemenea, publicarea următoarelor acte în Jurnalul Oficial:

– propuneri din partea Comisiei sau inițiative din partea unei pătrimi din statele membre înaintate Consiliului în temeiul articolului 76 din TFUE în alte situații decât cele menționate mai sus (de exemplu, inițiative care nu sunt în temeiul articolului 76 din TFUE prezentate spre adoptarea unui act legislativ);

– directivele și deciziile menționate la articolul 297 alineatul (2) al treilea paragraf din TFUE (directive fără caracter legislativ care nu sunt adresate statelor membre și decizii care se adresează unui destinatar), recomandări și avize, cu excepția deciziilor menționate la articolul 25 din TUE.

Deciziile privind politica externă și de securitate comună menționate la articolul 25 din TUE se publică în Jurnalul Oficial de către secretarul general, ca urmare a unei decizii a Consiliului sau a Coreper, hotărând în unanimitate, de la caz la caz.

Informațiile de mai jos sunt publicate în Jurnalul Oficial de către secretarul general, în urma unei decizii a Consiliului sau a Coreper (85), de la caz la caz și ținând cont de eventuala publicare a actului de bază:

– decizii de punere în aplicare a deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUE;

– decizii adoptate în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) prima și a doua liniuță din TUE;

(85) În sensul unei astfel de decizii, în cazul în care membri ai Consiliului sau ai Coreper nu pot participa la vot, nu se ia în considerare votul membrilor respectivi [anexa IV punctul 1 litera (k)].

72 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

– alte acte ale Consiliului, precum concluziile sau rezoluțiile.

În cazul în care un acord încheiat între Uniune sau Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și unul sau mai multe state sau organizații internaționale instituie un organism învestit cu competențe de luare a deciziilor, Consiliul este cel care stabilește dacă deciziile care urmează să fie adoptate de organismul respectiv trebuie publicate în Jurnalul Oficial [articolul 17 alineatul (5) din RPC].

8 . NOTIFICAREA ȘI TRANSMITEREA ACTELOR (ARTICOLUL 18 DIN RPC)

Primele două alineate ale articolului 18 atribuie secretarului general sau unui director general care acționează în numele său sarcina de a notifica sau de a transmite o serie de acte statelor membre.

În conformitate cu alineatele (1) și (2), secretarul general al Consiliului sau un director general care acționează în numele său notifică destinatarilor următoarele acte:

– acte fără caracter legislativ sub formă de directive care nu sunt adresate tuturor statelor membre, precum și decizii care se adresează unui destinatar;

– recomandări;

– deciziile menționate la articolul 25 din TUE.

Deciziile menționate la articolul 25 din TUE și recomandările sunt notificate numai în cazul în care nu se publică în Jurnalul Oficial. Cu toate acestea, directivele și deciziile care conțin un anumit destinatar sunt întotdeauna notificate destinatarilor lor și produc efecte prin această notificare. În cazul în care respectivele acte se publică în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (b) din RPC, publicarea nu le face aplicabile destinatarilor acestora. În temeiul articolului 297 alineatul (2) al treilea paragraf din TFUE, acestea produc efecte numai prin notificare. Publicarea este, prin urmare, numai în scop informativ.

În conformitate cu regimul lingvistic (a se vedea capitolul II punctul 7), documentele pe care o instituție le trimite unui stat membru sau unei persoane aflate sub jurisdicția sa sunt redactate într-o limbă a statului respectiv.

Conform articolului 18 alineatul (3) din RPC, secretarul general sau directorul general care acționează în numele său eliberează guvernelor statelor membre și Comisiei copii certificate conforme cu originalul ale următoarelor acte:

– directive și decizii menționate la articolul 297 alineatul (2) al treilea paragraf din TFUE (adresate unui anumit destinatar);

– recomandări ale Consiliului.

Pentru toate actele atipice, practica este aceea de a informa statele membre și Comisia.

În temeiul dreptului acordat acestuia să își delege competențele, secretarul general, prin Decizia nr. 351/84 din 11 aprilie 1984, a autorizat directorii generali sau, în cazul în care aceștia sunt în imposibilitatea de a-și îndeplini atribuțiile, directorii în ordinea vechimii în direcția generală în cauză să semneze în numele său toate notificările și comunicările privind actele Consiliului prevăzute la articolul 18 din RPC în conformitate cu sfera de competență a direcției generale respective.

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 73

CAPITOLUL V – ALTE DISPOZIȚII

1 . SECURITATEA (ARTICOLUL 24 DIN RPC)

Articolul 24 din RPC prevede că Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă normele de securitate. În temeiul acestei dispoziții și al articolului 240 din TFUE [ex-articolul 207 alineatul (3) din TCE], Consiliul a adoptat norme de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (86) care stabilesc principiile de bază și standardele minime de securitate pentru protecția informațiilor clasificate ale Uniunii Europene. Decizia nr. 40/2015 a secretarului general al Consiliului pune în aplicare aceste norme de securitate în cadrul SGC.

2 . DEPOZITARUL ACORDURILOR (ARTICOLUL 25 DIN RPC)

În conformitate cu articolele 77 și 78 din Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, secretarul general al Consiliului poate fi desemnat ca depozitar al acordurilor încheiate de Uniune sau de Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) și de unul sau mai multe state sau organizații internaționale.

Actele de ratificare, de acceptare sau de aprobare a respectivelor acorduri se depun la adresa Consiliului (articolul 25 primul paragraf din RPC). În asemenea situații, secretarul general se asigură, de asemenea, că datele de intrare în vigoare a acordurilor în cauză sunt publicate în Jurnalul Oficial (articolul 25 al doilea paragraf din RPC).

Sarcinile de depozitar al acordurilor internaționale sunt prevăzute atât de textele generale (de exemplu, Carta Organizației Națiunilor Unite și Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor), cât și de textele acordurilor specifice de desemnare a depozitarilor. Aceștia din urmă sunt fie unul dintre statele membre părți la acordul în cauză, fie secretarul general al unei organizații internaționale parte la acord sau sub egida căreia acordul a fost semnat și încheiat.

În cadrul Secretariatului General al Consiliului, sarcinile de depozitar al acordurilor sunt efectuate în principal de către Biroul pentru acorduri înființat la 15 iunie 1978, care face parte din DGF 2A. Sarcinile efectuate sunt de patru tipuri (87):

– sarcina de depozitar stricto sensu, adică cea care implică elaborarea textelor actelor care urmează să fie încheiate și copiile certificate conforme cu originalul, precum și transmiterea acestora către părțile în cauză, centralizarea tuturor informațiilor referitoare la actele care au fost semnate (ratificări, notificări, acte de aderare etc.) și transmiterea acestora către părțile în cauză și înregistrarea tuturor acestor informații;

– sarcini legate de protocol (în special la momentul semnării);

– editarea lingvistică a versiunilor acordurilor în limbi necomunitare;

– tipărirea textelor.

(86) Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).

(87) Unele dintre sarcinile depozitarului sunt executate de către alte departamente ale Secretariatului General.

74 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

3 . REPREZENTAREA CONSILIULUI ÎN FAȚA PARLAMENTULUI EUROPEAN (ARTICOLUL 26 DIN RPC)

Articolul 26 alineatul (1) prima teză din RPC prevede că Consiliul este reprezentat în fața Parlamentului European de către Președinție sau, cu acordul acesteia, de către un membru al grupului prestabilit de trei state membre prevăzut la articolul 1 alineatul (4) din RPC, de către președinția următoare sau de către secretarul general al Consiliului. Cu toate acestea, în cazul în care consideră acest lucru oportun, Președinția poate, de asemenea, să atribuie înalților funcționari ai Secretariatului General sarcina de a reprezenta Consiliul în fața comisiilor Parlamentului European. Nu este necesar ca instrucțiunile să fie formale; o declarație clară și precisă cu privire la intenția Președinției este suficientă.

În ceea ce privește Consiliul Afaceri Externe, reprezentarea în fața Parlamentului European sau a comisiilor acestuia este sarcina Înaltului Reprezentant, cu excepția cazului în care acesta solicită să fie înlocuit de membrul Consiliului care reprezintă statul membru care deține Președinția Consiliului. Și în acest caz, dacă Înaltul Reprezentant consideră acest lucru necesar, acesta poate, de asemenea, să atribuie înalților funcționari ai Serviciului European de Acțiune Externă sau, după caz, ai Secretariatului General, sarcina de a reprezenta Consiliul Afaceri Externe în fața comisiilor Parlamentului European.

Secretarul general a emis instrucțiuni în cadrul Secretariatului General în vederea punerii în aplicare a acestei dispoziții. Atunci când reprezintă Consiliul, un funcționar al Secretariatului General trebuie, prin urmare, să evite asumarea oricărui tip de angajament în numele Președinției sau al Consiliului, cu excepția cazului în care acesta are instrucțiuni clare și explicite în acest sens.

În vederea conformării cu articolul 26 din RPC, Consiliul trebuie prin urmare să fie reprezentat, în principiu, de secretarul general; altfel, Consiliul este reprezentat în fața comisiilor doar de un funcționar special desemnat de secretarul general în acest sens (un director general sau, în mod excepțional, un director). În cazul în care Președinția solicită în mod direct un funcționar, acesta îl informează pe secretarul general cât mai curând posibil, prin intermediul superiorului său imediat, pentru a obține autorizarea din partea secretarului general.

Direcția pentru relații interinstituționale trebuie să fie informată în prealabil cu privire la orice înfățișare în fața Parlamentului, pentru a asigura coordonarea optimă și pentru a permite pregătirea înfățișării.

În cazul în care o comisie temporară de anchetă este înființată de Parlamentul European în temeiul articolului 226 din TFUE, Consiliul poate desemna un funcționar al Secretariatului General să se înfățișeze înaintea acesteia în numele său [articolul 3 alineatul (3) din Decizia Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 aprilie 1995 privind modalitățile de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European (88)]. Funcționarul ia cuvântul numai în conformitate cu instrucțiunile Consiliului (89).

(88) JO L 113, 19.5.1995, p. 1 (95/167/CE, Euratom, CECO).

(89) A se vedea, de exemplu, desemnarea unui funcționar din cadrul Secretariatului General în septembrie 1996 pentru comisia temporară pentru anchetarea ESB („boala vacii nebune”).

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 75

4 . CORESPONDENȚA (ARTICOLUL 28 DIN RPC)

Articolul 28 din RPC prevede că corespondența adresată Consiliului se trimite președintelui la adresa Consiliului. Corespondența adresată Președinției Consiliului trebuie transmisă tuturor membrilor Consiliului.

Adresa Consiliului este:

Consiliul Uniunii EuropeneRue de la Loi/Wetstraat 175

1048 Bruxelles/BrusselsBELGIQUE/BELGIË

Adresa de internet a Consiliului este:

www.consilium.europa.euE-mail: [email protected]

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN 77

PARTEA 2 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL

CONSILIULUI EUROPEAN

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN 79

REGULAMENT DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN

Articolul 1

Convocarea și locul de desfășurare a reuniunilor

(1) Consiliul European se întrunește de două ori pe semestru la convocarea președintelui său(90).

Cu cel puțin un an înaintea începerii semestrului și în strânsă cooperare cu statul membru care deține președinția pe durata semestrului respectiv, președintele Consiliului European face publice datele preconizate pentru reuniunile Consiliului European care urmează să se desfășoare pe durata respectivului semestru.

Atunci când situația o impune, președintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European(91).

(2) Consiliul European se întrunește la Bruxelles.

În situații excepționale, președintele Consiliului European, cu acordul Consiliului Afaceri Generale și al Comitetului Reprezentanților Permanenți, hotărând în unanimitate, poate decide ca o reuniune a Consiliului să se desfășoare în alt loc.

Articolul 2

Pregătirea lucrărilor Consiliului European și acțiuni ulterioare acestora

(1) Președintele Consiliului European asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale(92).

(2) Consiliul Afaceri Generale pregătește reuniunile Consiliului European și urmărește aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu președintele Consiliului European și cu Comisia(93).

(3) Președintele stabilește o strânsă cooperare și coordonare cu președinția Consiliului și cu președintele Comisiei, în special prin reuniuni periodice.

(4) În cazul în care președintele Consiliului European nu își poate exercita funcția din motive de sănătate, în caz de deces sau în cazul în care și-a încheiat mandatul, în conformitate cu articolul 15 alineatul (5) din TUE, acesta este înlocuit, după caz, până la alegerea succesorului său, de către membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură președinția semestrială a Consiliului.

(90) Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (3) prima teză din Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în continuare „TUE”).

(91) Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (3) ultima teză din TUE.

(92) Acest alineat reproduce articolul 15 alineatul (6) litera (b) din TUE.

(93) Acest alineat reproduce articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf a doua teză din TUE.

80 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN | RO | Martie 2016

Articolul 3

Ordinea de zi și pregătirea

(1) În scopul pregătirii prevăzute la articolul 2 alineatul (2), cel puțin cu patru săptămâni înaintea fiecărei reuniuni ordinare a Consiliului European, menționată la articolul 1 alineatul (1), președintele acestuia, în strânsă cooperare cu membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură președinția semestrială a Consiliului și cu președintele Comisiei, transmite Consiliului Afaceri Generale un proiect adnotat al ordinii de zi.

Contribuțiile celorlalte formațiuni ale Consiliului la lucrările Consiliului European se transmit Consiliului Afaceri Generale cu cel puțin două săptămâni înaintea reuniunii Consiliului European.

Președintele Consiliului European, în strânsă cooperare astfel cum se menționează în primul paragraf, pregătește un proiect de orientări pentru concluziile Consiliului European și, după caz, proiectele de concluzii și proiectele de decizii ale Consiliului European, care sunt dezbătute în cadrul Consiliului Afaceri Generale.

Consiliul Afaceri Generale se reunește ultima dată cu cel mult cinci zile înaintea reuniunii Consiliului European. În lumina ultimei dezbateri, președintele Consiliului European stabilește ordinea de zi provizorie.

(2) Cu excepția cazurilor în care există motive imperative și imprevizibile legate, de exemplu, de actualitatea internațională, nicio altă formațiune sau grup de pregătire al Consiliului nu poate dezbate un punct transmis Consiliului European între reuniunea Consiliului Afaceri Generale la finalul căreia a fost stabilită ordinea de zi provizorie a Consiliului European și reuniunea Consiliului European.

(3) Consiliul European aprobă ordinea sa de zi la începutul reuniunii.

Ca regulă generală, punctele înscrise pe ordinea de zi trebuie să fi fost examinate în prealabil, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

Articolul 4

Componența Consiliului European, delegațiile și desfășurarea lucrărilor

(1) Fiecare reuniune ordinară a Consiliului European se desfășoară pe o perioadă de maxim două zile, cu excepția cazului în care Consiliul European sau Consiliul Afaceri Generale decide altfel, la inițiativa președintelui Consiliului European.

Membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură președinția Consiliului prezintă Consiliului European, în consultare cu președintele său, lucrările Consiliului.

(2) Președintele Parlamentului European poate fi invitat de Consiliul European pentru a fi audiat(94). Acest schimb de opinii are loc la începutul reuniunii Consiliului European, cu excepția cazului în care Consiliul European decide altfel în unanimitate.

(94) Acest paragraf reproduce articolul 235 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”).

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN 81

Întrunirile cu reprezentanți ai statelor terțe sau ai organizațiilor internaționale sau cu alte personalități în marja reuniunii Consiliului European nu pot avea loc decât în mod excepțional și cu acordul prealabil al Consiliului European, hotărând în unanimitate, la inițiativa președintelui Consiliului European.

(3) Reuniunile Consiliului European nu sunt publice.

(4) Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și din președintele său și președintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate participă la lucrările Consiliului European(95).

Atunci când ordinea de zi impune aceasta, fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru și, în ceea ce îl privește pe președintele Comisiei, de un membru al Comisiei(96).

Delegațiile al căror acces este autorizat în imobilul în care are loc reuniunea Consiliului European nu pot depăși 20 de persoane pentru fiecare stat membru și pentru Comisie și cinci persoane pentru Înaltul Reprezentant. Acest număr nu cuprinde personalul tehnic care efectuează sarcini specifice de securitate sau de sprijin logistic. Numele și funcțiile membrilor delegațiilor în cauză se notifică în prealabil Secretariatului General al Consiliului.

Președinția este responsabilă pentru aplicarea prezentului regulament de procedură și asigură buna desfășurare a lucrărilor.

Articolul 5

Reprezentarea în fața Parlamentului European

Consiliul European este reprezentat în fața Parlamentului European de președintele Consiliului European.

Președintele Consiliului European prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European(97).

Membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură președinția Consiliului prezintă Parlamentului European prioritățile președinției sale și rezultatele obținute pe parcursul semestrului.

(95) Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (2) din TUE.

(96) Această teză reproduce articolul 15 alineatul (3) a doua teză din TUE.

(97) Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (6) litera (d) din TUE.

82 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN | RO | Martie 2016

Articolul 6

Luări de poziții, decizii și cvorum

(1) Consiliul European se pronunță prin consens, cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel(98).

(2) În cazurile în care, în conformitate cu tratatele, Consiliul European adoptă o decizie și trece la vot, votarea are loc la inițiativa președintelui acestuia.

De asemenea, președintelui i se solicită să inițieze o procedură de vot la inițiativa unui membru al Consiliului European, cu condiția ca majoritatea membrilor săi să se pronunțe în acest sens.

(3) Este necesară prezența a două treimi din membrii Consiliului European pentru ca acesta să poată trece la vot. Atunci când se votează, președintele verifică dacă este întrunit cvorumul. Președintele Consiliuluiw European și președintele Comisiei nu intră în calculul cvorumului.

(4) În caz de vot, fiecare membru al Consiliului European poate primi delegare din partea unui singur alt membru(99).

În cazul în care Consiliul European se pronunță prin vot, președintele acestuia și președintele Comisiei nu participă la vot(100).

(5) Pentru adoptarea deciziilor de procedură în temeiul prezentului regulament, Consiliul European hotărăște cu majoritate simplă(101).

Articolul 7

Procedura scrisă

Deciziile Consiliului European privind o chestiune urgentă pot fi adoptate prin vot exprimat în scris, atunci când președintele Consiliului European propune să se recurgă la această procedură. Votul exprimat în scris poate fi utilizat dacă toți membrii Consiliului European cu drept de vot sunt de acord cu această procedură.

Secretariatul General al Consiliului elaborează periodic o sinteză a actelor adoptate prin procedura scrisă.

Articolul 8

Proces-verbal

Se întocmește un proces-verbal al fiecărei reuniuni, al cărui proiect este pregătit de Secretarul General al Consiliului în termen de cincisprezece zile. Acest proiect este supus spre aprobare Consiliului European, apoi semnat de Secretarul General al Consiliului.

Procesul-verbal cuprinde:

- menționarea documentelor transmise Consiliului European;

- menționarea concluziilor aprobate;

(98) Acest alineat reproduce articolul 15 alineatul (4) din TUE.

(99) Acest paragraf reproduce articolul 235 alineatul (1) primul paragraf din TFUE.

(100) Acest paragraf reproduce articolul 235 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză din TFUE.

(101) Acest alineat reproduce norma prevăzută la articolul 235 alineatul (3) din TFUE.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN 83

- deciziile adoptate;

- declarațiile făcute de Consiliul European și cele a căror includere a fost solicitată de un membru al Consiliului European.

Articolul 9

Deliberările și deciziile pe baza documentelor și proiectelor elaborate în limbile prevăzute de regimul lingvistic în vigoare

(1) Cu excepția cazurilor în care Consiliul European hotărăște, în unanimitate și din motive de urgență, contrariul, Consiliul European deliberează și ia decizii numai pe baza unor documente și proiecte elaborate în limbile prevăzute de regimul lingvistic în vigoare.

(2) Orice membru al Consiliului European poate să se opună dezbaterii dacă textele oricăror modificări propuse nu sunt elaborate în limbile prevăzute la alineatul (1) pe care acesta le specifică.

Articolul 10

Punerea la dispoziția publicului a voturilor, a explicațiilor voturilor și a procesului-verbal, precum și accesul la documente

(1) În cazul în care, în conformitate cu tratatele, Consiliul European adoptă o decizie, acesta poate decide, conform modalității de vot aplicabile pentru adoptarea respectivei decizii, să facă publice rezultatele voturilor, precum și declarațiile incluse în procesul său verbal și punctele din procesul-verbal respectiv privind adoptarea acestei decizii.

Atunci când rezultatul unui vot este făcut public, explicațiile voturilor prezentate în momentul votului se fac, de asemenea, publice, la cererea membrului Consiliului European în cauză, cu respectarea prezentului regulament de procedură, a securității juridice și a intereselor Consiliului European.

(2) Dispozițiile privind accesul public la documentele Consiliului care figurează în anexa II la regulamentul de procedură al Consiliului se aplică mutatis mutandis documentelor Consiliului European.

Articolul 11

Secretul profesional și utilizarea de documente în justiție

Fără a aduce atingere dispozițiilor privind accesul public la documente, deliberările Consiliului European intră sub incidența secretului profesional, cu excepția cazurilor în care Consiliul European decide altfel.

Consiliul European poate autoriza utilizarea în justiție a unei copii sau a unui extras din documentele Consiliului European care nu au fost date deja publicității în conformitate cu articolul 10.

Articolul 12

Deciziile Consiliului European

(1) Deciziile adoptate de Consiliul European sunt semnate de președintele acestuia și de Secretarul General al Consiliului. În cazul în care nu indică destinatarul, acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care au un destinatar, deciziile se aduc la cunoștința acestuia de către Secretarul General al Consiliului.

84 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN | RO | Martie 2016

(2) Dispozițiile privind forma actelor care figurează în anexa VI la regulamentul de procedură al Consiliului se aplică mutatis mutandis deciziilor Consiliului European.

Articolul 13

Secretariatul, bugetul și securitatea

(1) Consiliul European și președintele acestuia sunt asistați de Secretariatul General al Consiliului, sub autoritatea Secretarului General al acestuia.

(2) Secretarul General al Consiliului asistă la reuniunile Consiliului European. Acesta ia toate măsurile necesare pentru organizarea lucrărilor.

(3) Secretarul General al Consiliului are răspundere deplină în gestionarea creditelor înscrise în secțiunea II - Consiliul European și Consiliu - a bugetului și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura gestionarea corespunzătoare a acestora. Acesta execută creditele în cauză în conformitate cu dispozițiile regulamentului financiar aplicabile bugetului Uniunii.

(4) Normele de securitate ale Consiliului se aplică mutatis mutandis Consiliului European.

Articolul 14

Corespondența adresată Consiliului European

Corespondența adresată Consiliului European se trimite președintelui acestuia la următoarea adresă:

Conseil européenrue de la Loi 175B-1048 Bruxelles

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 85

PARTEA 3 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL

CONSILIULUI

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 87

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI

Articolul 1

Dispoziții generale, convocarea și locul de desfășurare a reuniunilor

(1) Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, la inițiativa acestuia, a unuia dintre membrii săi ori a Comisiei(102).

(2) Cu șapte luni înainte de începerea semestrului în cauză, pentru fiecare formațiune a Consiliului și după consultările corespunzătoare, președinția face cunoscute datele pe care le preconizează pentru reuniunile Consiliului care trebuie să aibă loc pentru ca acesta să își efectueze activitatea legislativă sau pentru a lua decizii operaționale. Datele pentru toate formațiunile Consiliului sunt incluse într-un document unic.

(3) Sediul Consiliului este la Bruxelles. În timpul lunilor aprilie, iunie și octombrie, Consiliul își ține reuniunile la Luxemburg(103).

În situații excepționale și din motive bine întemeiate, Consiliul sau Comitetul Reprezentanților Permanenți ai guvernelor statelor membre (Coreper), hotărând în unanimitate, poate decide ca o reuniune a Consiliului să se desfășoare în alt loc.

(4) (104) Președinția Consiliului, cu excepția formațiunii Afaceri Externe, este asigu- rată, pe o perioadă de 18 luni, de grupuri prestabilite de trei state membre. Aceste grupuri sunt formate în baza unui sistem egal de rotație a statelor membre, avându-se în vedere diversitatea acestora și echilibrul geografic al Uniunii.

Fiecare membru al unui grup asigură, prin rotație, pentru o durată de șase luni, președinția tuturor formațiunilor Consiliului, cu excepția formațiunii Afaceri Externe. Ceilalți membri ai grupului sprijină președinția în îndeplinirea tuturor responsabilităților acesteia, pe baza unui program comun. Membrii grupului pot ajunge la alte înțelegeri.

(5) Deciziile adoptate de Consiliu sau de Coreper în temeiul prezentului regulament de procedură sunt adoptate cu majoritate simplă, cu excepția cazurilor în care acesta prevede o altă modalitate de vot.

În prezentul regulament de procedură, sub rezerva dispozițiilor specifice, trimiterile la președinție sau la președinte se referă la toate persoanele care asigură președinția uneia dintre formațiunile Consiliului sau, după caz, a unuia dintre grupurile sale de pregătire.

(102) Acest alineat reproduce articolul 237 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”).

(103) Acest alineat reproduce litera (b) din articolul unic al Protocolului privind stabilirea sediilor unor instituții și a anumitor organe, oficii, agenții și servicii ale Uniunii Europene.

(104) Acest alineat reproduce articolul 1 din proiectul de decizie a Consiliului European din 1 decembrie 2009 privind exercitarea președinției Consiliului (JO L 315, 2.12.2009, p. 50).

88 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Articolul 2

Formațiunile Consiliului, rolul formațiunii Afaceri Generale și cel al formațiunii Afaceri Externe și programarea

(1) Consiliul se întrunește în cadrul diferitelor formațiuni, în funcție de subiectul abordat. Lista formațiunilor Consiliului, cu excepția formațiunii Afaceri Generale și a formațiunii Afaceri Externe, se adoptă de către Consiliul European hotărând cu majoritate calificată(105). Lista formațiunilor Consiliului este prevăzută în anexa I.

(2) Consiliul Afaceri Generale asigură coerența lucrărilor diferitelor formațiuni ale Consiliului. Acesta pregătește reuniunile Consiliului European și urmărește aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu președintele Consiliului European și cu Comisia(106). Printre responsabilitățile sale se numără coordonarea generală a politicilor, a chestiunilor instituționale și administrative, a dosarelor orizontale care afectează mai multe politici ale Uniunii, cum ar fi cadrul financiar multianual și extinderea, precum și a oricărui dosar care i-a fost încredințat de Consiliul European, ținând seama de regulile de funcționare ale Uniunii economice și monetare.

(3) Modalitățile de pregătire a reuniunilor Consiliului European sunt prevăzute la articolul 3 din Regulamentul de procedură al Consiliului European după cum urmează:

(a) În scopul pregătirii prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Consiliului European, cel puțin cu patru săptămâni înaintea fiecărei reuniuni ordinare a Consiliului European, menționată la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului European, președintele acestuia, în strânsă cooperare cu membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură președinția semestrială a Consiliului și cu președintele Comisiei, transmite Consiliului Afaceri Generale un proiect adnotat al ordinii de zi.

Contribuțiile celorlalte formațiuni ale Consiliului la lucrările Consiliului European se transmit Consiliului Afaceri Generale cu cel puțin două săptămâni înaintea reuniunii Consiliului European.

Președintele Consiliului European, în strânsă cooperare astfel cum se menționează în primul paragraf, pregătește un proiect de orientări pentru concluziile Consiliului European și, după caz, proiectele de concluzii și proiectele de decizii ale Consiliului European, care sunt dezbătute în cadrul Consiliului Afaceri Generale.

Consiliul Afaceri Generale se reunește ultima dată cu cel mult cinci zile înaintea reuniunii Consiliului European. În lumina ultimei dezbateri, președintele Consiliului European stabilește ordinea de zi provizorie.

(b) Cu excepția cazurilor în care există motive imperative și imprevizibile legate, de exemplu, de actualitatea internațională, nicio altă formațiune sau grup de pregătire al Consiliului nu poate dezbate un punct transmis Consiliului European între reuniunea Consiliului Afaceri Generale la finalul căreia a

(105) Aceste două teze reiau și adaptează articolul 16 alineatul (6) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în continuare „TUE”) și articolul 236 litera (a) din TFUE.

(106) Aceste două teze reproduc articolul 16 alineatul (6) paragraful al doilea din TUE.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 89

fost stabilită ordinea de zi provizorie a Consiliului European și reuniunea Consiliului European.

(c) Consiliul European aprobă ordinea sa de zi la începutul reuniunii.

Ca regulă generală, punctele înscrise pe ordinea de zi trebuie să fi fost examinate în prealabil, în conformitate cu dispozițiile prezentului alineat.

(4) Consiliul Afaceri Generale asigură, în colaborare cu Comisia, coerența și continuitatea lucrărilor diferitelor formațiuni ale Consiliului în cadrul unui program multianual, în conformitate cu alineatul (6)(107).

(5) Consiliul Afaceri Externe elaborează acțiunea externă a Uniunii, în conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, și asigură coerența acțiunii Uniunii(108). Acestuia îi revine răspunderea pentru întreaga acțiune externă a Uniunii Europene, și anume politica externă și de securitate comună, politica de securitate și de apărare comună, politica comercială comună cooperarea în scopul dezvoltării și ajutorul umanitar.

Președinția Consiliului Afaceri Externe este asigurată de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care poate să fie înlocuit, în caz de necesitate, de membrul acestei formațiuni care reprezintă statul membru care exercită președinția semestrială a Consiliului(109).

(6) Pentru fiecare perioadă de 18 luni, grupul prestabilit al celor trei state membre care asigură președinția Consiliului pe perioada respectivă elaborează, în conformitate cu articolul 1 alineatul (4), un program al activităților Consiliului pentru perioada în cauză. Proiectul se elaborează împreună cu președintele Consiliului Afaceri Externe în ceea ce privește activitățile acestei formațiuni pe parcursul perioadei respective. Acest proiect de program este elaborat în strânsă colaborare cu Comisia și cu președintele Consiliului European, după consultările corespunzătoare. Proiectul se prezintă sub forma unui document unic, cu cel puțin o lună înainte de începerea perioadei în cauză, pentru ca acesta să poată fi aprobat de Consiliul Afaceri Generale(110).

(7) Președinția care își va desfășura mandatul în perioada respectivă întocmește, după consultările corespunzătoare, pentru fiecare formațiune a Consiliului,

(107) Prezentul alineat reproduce articolul 3 prima teză din Decizia Consiliului European din 1 decembrie 2009 privind exercitarea președinției Consiliului.

(108) Această teză reproduce articolul 16 alineatul (6) paragraful al treilea din TUE.

(109) A se vedea declarația (a) în continuare: (a) referitor la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf: „În cazurile în care Consiliul Afaceri Externe este convocat pentru a trata chestiuni de

politică comercială comună, președintele acestuia poate fi înlocuit de președinția semestrială, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) paragraful al doilea.”

(110) A se vedea declarația (b) în continuare: (b) referitor la articolul 2 alineatul (6): „Programul pe 18 luni include o secțiune introductivă generală care situează

programul în contextul orientărilor strategice pe termen lung ale Uniunii. Cele trei președinții responsabile cu elaborarea programului pe 18 luni se consultă cu cele trei președinții ulterioare, în cadrul «consultărilor corespunzătoare» menționate la alineatul (6) teza a treia. Proiectul de program pe 18 luni ar trebui, de asemenea, să țină seama, printre altele, de aspectele relevante care rezultă din dialogul privind prioritățile politice pentru anul respectiv, desfășurat la inițiativa Comisiei“.

90 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

proiecte de ordine de zi pentru reuniunile Consiliului programate pentru semestrul următor, prezentând cu titlu indicativ activitatea legislativă și deciziile operaționale preconizate. Aceste proiecte sunt întocmite cu cel puțin o săptămână înainte de începerea semestrului în cauză, pe baza programului pe 18 luni, după consultarea Comisiei. Proiectele pentru toate formațiunile Consiliului sunt incluse într-un document unic. În cazul în care se consideră necesar, se pot prevedea reuniuni suplimentare ale Consiliului, în afara celor planificate anterior.

În cazul în care pe parcursul unui semestru oricare din reuniunile planificate pe parcursul perioadei în cauză nu se mai justifică, președinția nu mai convoacă reuniunea menționată.

Articolul 3(111)

Ordinea de zi

(1) Având în vedere programul pe 18 luni al Consiliului, președintele întocmește ordinea de zi provizorie pentru fiecare reuniune. Ordinea de zi se trimite celorlalți membri ai Consiliului și ai Comisiei cu cel puțin 14 zile înainte de începerea reuniunii. Aceasta este transmisă în același timp parlamentelor naționale și statelor membre.

(2) Ordinea de zi provizorie conține punctele pentru care cererea de includere pe ordinea de zi prezentată de un membru al Consiliului sau de Comisie, precum și orice document aferent, au fost transmise Secretariatului General cu cel puțin 16 zile înainte de începerea reuniunii respective. Pe ordinea de zi provizorie se indică, de asemenea, printr-un asterisc, punctele asupra cărora președinția, un membru al Consiliului sau Comisia pot solicita un vot. O asemenea indicație se face după îndeplinirea tuturor cerințelor de procedură prevăzute de tratate.

(3) În cazul în care se aplică termenul de opt săptămâni prevăzut de Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și de Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, punctele referitoare la adoptarea unui act legislativ sau a unei poziții în primă lectură în cadrul unei proceduri legislative ordinare nu sunt incluse pe ordinea de zi provizorie în vederea adoptării unei decizii decât după încheierea respectivului termen de opt săptămâni.

Consiliul poate deroga de la termenul de opt săptămâni menționat în primul paragraf în cazul în care includerea unui punct pe ordinea de zi este supusă

(111) A se vedea declarațiile (c) și (d) în continuare: (c) referitor la articolul 3 alineatele (1) și (2): „Președintele depune eforturi pentru a se asigura că, în principiu, ordinea de zi

provizorie pentru fiecare reuniune a Consiliului consacrată aplicării dispozițiilor titlului din TFUE privind spațiul de libertate, securitate și justiție, precum și orice documente referitoare la punctele respective le parvin membrilor Consiliului cu cel puțin 21 de zile înainte de începerea reuniunii“.

(d) referitor la articolele 1 și 3: „Fără a aduce atingere articolul 30 alineatul (2) din TUE, care prevede că se poate

convoca o reuniune extraordinară a Consiliului într-un termen foarte scurt în cazuri care impun o decizie rapidă, Consiliul este conștient de necesitatea de a se ocupa rapid și eficient de problemele privind politica externă și securitatea comună. Dispozițiile prevăzute la articolul 3 nu împiedică satisfacerea acestei necesități..”

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 91

excepției din motive de urgență prevăzute la articolul 4 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană. Consiliul hotărăște în conformitate cu modalitatea de vot aplicabilă adoptării actului sau poziției în cauză.

Cu excepția cazurilor de urgență motivate corespunzător, se respectă un termen de zece zile între înscrierea unui proiect de act legislativ pe ordinea de zi provizorie a Consiliului și adoptarea unei poziții(112).

(4) Pot fi incluse pe ordinea de zi provizorie numai punctele pentru care documentele au fost trimise membrilor Consiliului și Comisiei până cel târziu la data la care s-a trimis ordinea de zi respectivă.

(5) Secretariatul General transmite membrilor Consiliului și Comisiei cererile de includere a punctelor pe ordinea de zi și documentele pentru care termenele menționate anterior nu au fost respectate.

Președinția elimină de pe ordinea de zi provizorie punctele referitoare la proiecte de acte legislative a căror examinare nu a fost finalizată de Coreper până la sfârșitul săptămânii anterioare săptămânii care precede respectiva reuniune, cu excepția cazurilor în care se impune un alt mod de acțiune din motive de urgență și fără a aduce atingere alineatului (3).

(6) Ordinea de zi provizorie are două părți, consacrate deliberărilor privind actele legislative și, respectiv, activităților fără caracter legislativ. Prima parte este intitulată „Deliberări legislative”, iar cea de a doua „Activități fără caracter legislativ”.

Punctele înscrise în fiecare parte a ordinii de zi provizorii sunt împărțite în puncte A și puncte B. Punctele a căror aprobare de către Consiliu este posibilă fără dezbatere sunt înscrise ca puncte A, dar acest lucru nu exclude posibilitatea ca orice membru al Consiliului sau al Comisiei să își exprime opinia cu ocazia aprobării acestor puncte și ca declarațiile acestora să fie consemnate în procesul-verbal.

(7) Ordinea de zi se adoptă de către Consiliu la începutul fiecărei reuniuni. Pentru înscrierea pe ordinea de zi a unui alt punct decât cele care figurează pe ordinea de zi provizorie este necesară decizia în unanimitate a Consiliului. Punctele astfel înscrise pe ordinea de zi se pot supune votului dacă toate normele de procedură prevăzute în tratate au fost respectate.

(8) Cu toate acestea, în cazul în care o luare de poziție privind un punct „A” ar putea conduce la o dezbatere suplimentară sau în care un membru al Consiliului sau Comisia solicită acest lucru, punctul „A” respectiv este retras de pe ordinea de zi, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște altfel.

(9) Orice cerere de înscriere a unui punct în secțiunea „Diverse” este însoțită de un document explicativ.

(112) Acest paragraf reproduce ultima teză a articolului 4 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană.

92 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Articolul 4

Reprezentarea unui membru al Consiliului

Sub rezerva dispozițiilor articolului 11 privind delegarea drepturilor de vot, un membru al Consiliului care nu poate participa la o reuniune poate lua măsuri pentru a fi reprezentat.

Articolul 5

Reuniuni

(1) Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ(113). Reuniunile Consiliului nu sunt publice decât în cazurile menționate la articolul 8.

(2) Comisia este invitată să ia parte la reuniunile Consiliului. Aceeași dispoziție se aplică și pentru Banca Centrală Europeană în cazurile în care aceasta își exercită dreptul de inițiativă. Cu toate acestea, Consiliul poate decide să delibereze fără ca Banca Centrală Europeană sau Comisia să fie prezente.

(3) Membrii Consiliului și ai Comisiei pot fi însoțiți de funcționari care îi asistă. Numele și funcțiile funcționarilor în cauză se notifică în prealabil Secretariatului General. Numărul maxim de persoane pentru fiecare delegație, prezente în sala de reuniune a Consiliului în același timp, inclusiv membrii Consiliului, poate fi stabilit de Consiliu.

(4) Accesul la reuniunile Consiliului se face sub rezerva prezentării unui permis eliberat de Secretariatul General.

Articolul 6

Secretul profesional și eliberarea de documente în procedurile juridice

(1) Fără a aduce atingere articolelor 7, 8 și 9 și dispozițiilor privind accesul public la documente, deliberările Consiliului intră sub incidența secretului profesional, cu excepția cazurilor și în măsura în care Consiliul hotărăște altfel.

(2) Consiliul sau Coreper pot autoriza eliberarea, în scopul utilizării în cadrul procedurilor juridice, a unei copii sau a unui extras din acele documente ale Consiliului care nu au fost încă date publicității în conformitate cu dispozițiile privind accesul public la documente.

Articolul 7

Procedura legislativă și publicarea

(1) Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ. În acest scop, ordinea sa de zi include o parte intitulată „Deliberări legislative”.

(2) Documentele prezentate Consiliului care sunt înscrise la un punct de pe ordinea de zi din partea „Deliberări legislative” sunt făcute publice, precum și elementele din procesul-verbal al Consiliului referitoare la această parte din ordinea de zi.

(113) Această teză reproduce articolul 16 alineatul (8) prima teză din TUE.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 93

(3) Deschiderea către public a reuniunilor Consiliului pentru partea „Deliberări legislative” a ordinii sale de zi se face prin transmitere publică prin intermediul mijloacelor audiovizuale, în special într-o sală suplimentară și prin transmiterea în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene prin difuzare video în direct (video streaming). O versiune înregistrată rămâne disponibilă cel puțin o lună pe site-ul web al Consiliului. Rezultatul votului se indică prin mijloace vizuale.

Secretariatul General asigură informarea prealabilă a publicului cu privire la datele și orele aproximative la care au loc transmisiile audiovizuale și ia toate măsurile practice pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului articol.

(4) Rezultatele voturilor și explicațiile voturilor membrilor Consiliului sau ale reprezentanților acestora în comitetul de conciliere prevăzut în procedura legislativă ordinară, precum și declarațiile consemnate în procesele-verbale ale Consiliului și punctele din procesele-verbale referitoare la reuniunea comitetului de conciliere sunt făcute publice.

(5) În cazul în care i se prezintă propuneri sau inițiative legislative, Consiliul se abține de la adoptarea unor acte care nu sunt prevăzute în tratate, precum rezoluțiile, concluziile sau declarațiile, altele decât cele care țin de adoptarea actului și care urmează să fie consemnate în procesul-verbal al Consiliului.

Articolul 8

Alte cazuri de deliberări ale Consiliului deschise publicului și de dezbateri publice

(1) În cazul în care i se prezintă Consiliului o propunere fără caracter legislativ referitoare la adoptarea de norme care sunt obligatorii din punct de vedere juridic în sau pentru statele membre, prin intermediul unor regulamente, directive, decizii-cadru sau decizii, pe baza dispozițiilor relevante ale tratatelor, cu excepția măsurilor interne, a actelor administrative sau bugetare, a actelor privind relațiile interinstituționale sau internaționale sau a actelor neobligatorii (precum concluziile, recomandările sau rezoluțiile), prima deliberare a Consiliului privind noile propuneri importante este deschisă publicului. Președinția identifică propunerile noi care sunt importante, însă Consiliul sau Coreper pot hotărî altfel, după caz.

Președinția poate hotărî, de la caz la caz, ca deliberările ulterioare ale Consiliului cu privire la propunerile menționate la primul paragraf să fie deschise publicului, exceptând cazul în care Consiliul sau Coreper hotărăsc altfel.

(2) Pe baza unei decizii a Consiliului sau a Coreper, hotărând cu o majoritate calificată, Consiliul organizează dezbateri publice pe marginea unor chestiuni importante care afectează interesele Uniunii Europene și ale cetățenilor săi.

Președinția, oricare dintre membrii Consiliului sau Comisia propun teme sau subiecte specifice pentru aceste dezbateri, luând în considerare importanța chestiunii și interesul pe care îl prezintă pentru cetățeni.

(3) Consiliul Afaceri Generale organizează o dezbatere publică de orientare privind programul pe 18 luni al Consiliului. Dezbaterile de orientare în alte configurații ale Consiliului cu privire la prioritățile acestora se țin, de asemenea, în public. Prezentarea de către Comisie a programului său pe cinci ani, a programului anual de lucru și a strategiei de orientare anuale, precum și dezbaterile ulterioare din Consiliu, sunt publice.

94 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

(4) De la momentul transmiterii ordinii de zi provizorii în temeiul articolului 3:

(a) acele puncte de pe ordinea de zi a Consiliului care sunt deschise publicului în conformitate cu alineatul (1) sunt însoțite de mențiunea „deliberare publică”;

(b) acele puncte de pe ordinea de zi a Consiliului care sunt deschise publicului în conformitate cu alineatele (2) și (3) sunt însoțite de mențiunea „dezbatere publică”.

Deschiderea către public a deliberărilor Consiliului și a dezbaterilor publice în conformitate cu prezentul articol se face prin transmisie publică astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (3).

Articolul 9

Publicarea voturilor, a explicațiilor voturilor și a procesului-verbal în celelalte cazuri

(1) În cazurile în care Consiliul adoptă acte fără caracter legislativ prevăzute la articolul 8 alineatul (1), rezultatele voturilor și explicațiile voturilor membrilor Consiliului, precum și declarațiile consemnate în procesele-verbale ale Consiliului și punctele din procesele-verbale referitoare la adoptarea acestor acte sunt făcute publice.

(2) În plus, rezultatele voturilor sunt făcute publice:

(a) atunci când Consiliul hotărăște în conformitate cu titlul V din TUE, prin decizie unanimă a Consiliului sau a Coreper adoptată la cererea unuia dintre membrii acestora;

(b) în alte cazuri, printr-o decizie a Consiliului sau a Coreper adoptată la cererea unuia dintre membrii acestora.

Atunci când rezultatele voturilor Consiliului sunt făcute publice în conformitate cu literele (a) și (b) de la primul paragraf, explicațiile voturilor prezentate în momentul votului se fac, de asemenea, publice, la cererea membrilor Consiliului în cauză, cu respectarea prezentului regulament de procedură, a securității juridice și a intereselor Consiliului.

Declarațiile consemnate în procesele-verbale ale Consiliului și punctele din procesele-verbale privind adoptarea actelor prevăzute la literele (a) și (b) de la primul paragraf se fac publice prin decizia Consiliului sau a Coreper adoptată la cererea unuia dintre membrii acestora.

(3) Exceptând cazurile în care deliberările Consiliului sunt deschise către public în conformitate cu articolele 7 și 8, voturile nu sunt făcute publice în cazul discuțiilor care conduc la voturi indicative sau la adoptarea unor acte pregătitoare.

Articolul 10

Accesul public la documentele Consiliului

Dispozițiile specifice privind accesul public la documentele Consiliului sunt stabilite în anexa II.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 95

Articolul 11

Modalități de vot și cvorum

(1) Consiliul votează la inițiativa președintelui.

De asemenea, președintele trebuie să inițieze o procedură de vot la inițiativa unui membru al Consiliului sau al Comisiei, cu condiția ca majoritatea membrilor Consiliului să se pronunțe în acest sens.

(2) Membrii Consiliului votează în ordinea statelor membre conform listei de succesiune a președințiilor, începând cu membrul care, în conformitate cu ordinea menționată, urmează membrului care exercită funcția de președinte.

(3) În caz de vot, fiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea unui singur alt membru(114).

(4) Consiliul poate vota numai în prezența majorității membrilor Consiliului care au drept de vot în conformitate cu tratatele. Atunci când se votează, președintele, asistat de Secretariatul General, verifică dacă este întrunit cvorumul.

(5) Atunci când o decizie trebuie adoptată de către Consiliu cu majoritate calificată, 65 % din populația Uniunii sau, în cazul în care nu participă la vot toate statele membre, din populația statelor membre participante, precum și numărul minim al membrilor Consiliului reprezentând mai mult de 35 % din populația statelor membre participante se calculează în conformitate cu cifrele referitoare la populație prevăzute în anexa III. Aceste cifre se aplică și în perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2014 și 31 martie 2017, în cazul în care, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, un membru al Consiliului solicită adoptarea unui act cu majoritatea calificată, astfel cum este definită la alineatul (3) din respectivul articol, sau un membru al Consiliului solicită să se verifice dacă statele membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puțin 62 % din populația totală a Uniunii.

(6) Începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an, Consiliul adaptează cifrele prevăzute în anexa III, în conformitate cu datele de care dispune Oficiul pentru Statistică al Uniunii Europene la data de 30 septembrie a anului precedent. Respectiva decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 12

Procedura scrisă obișnuită și procedura tacită

(1) Actele Consiliului privind o problemă urgentă pot fi adoptate printr-un vot exprimat în scris, în cazul în care Consiliul sau Coreper decid în unanimitate să folosească procedura menționată. În împrejurări speciale, președintele poate propune, de asemenea, utilizarea acestei proceduri; în acest caz, se poate utiliza votul exprimat în scris dacă toți membrii Consiliului sunt de acord cu această procedură.

(114) Acest alineat reproduce articolul 239 din TFUE.

96 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

În cazul în care votul exprimat în scris se referă la o problemă pe care Comisia a înaintat-o Consiliului, se solicită acceptarea de către Comisie a utilizării procedurii scrise.

Secretariatul General elaborează lunar o sinteză a actelor adoptate prin procedura scrisă. Această sinteză include eventualele declarații care urmează să fie consemnate în procesul-verbal al Consiliului. Din această sinteză, părțile referitoare la adoptarea actelor legislative sunt făcute publice.

(2) La inițiativa președinției, Consiliul poate acționa prin intermediul unei proceduri scrise simplificate, denumite „procedura tacită”:

(a) în scopul adoptării textului unui răspuns la o întrebare cu solicitare de răspuns scris sau, după caz, la o întrebare cu solicitare de răspuns oral înaintată Consiliului de un membru al Parlamentului European, după ce proiectul de răspuns a fost examinat de Coreper(115);

(b) în scopul numirii membrilor Comitetului Economic și Social și a membrilor Comitetului Regiunilor, precum și a supleanților acestora, după ce proiectul de decizie a fost examinat de Coreper;

(c) în scopul luării deciziei de consultare a altor instituții, organe, oficii sau agenții, ori de câte ori consultarea este impusă de tratate;

(d) în scopul punerii în aplicare a politicii externe și de securitate comună prin rețeaua „COREU” (procedura tacită COREU)(116).

În acest caz, textul relevant se consideră adoptat la sfârșitul perioadei stabilite de președinție, în funcție de urgența problemei, cu excepția cazului în care un membru al Consiliului obiectează.

(3) Secretariatul General constată finalizarea procedurilor scrise.

Articolul 13

Procese-verbale

(1) Pentru fiecare reuniune se întocmește un proces-verbal și, după aprobare, acesta este semnat de secretarul general. Acesta poate delega semnarea acestuia directorilor generali ai Secretariatului General.

Ca regulă generală, procesul-verbal indică, pentru fiecare punct de pe ordinea de zi:

- documentele prezentate Consiliului;

- deciziile adoptate sau concluziile la care a ajuns Consiliul;

- declarațiile făcute de Consiliu și cele a căror includere pe ordinea de zi a fost solicitată de un membru al Consiliului sau de Comisie.

(115) A se vedea declarația (e) în continuare: (e) referitor la articolul 12 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) „În conformitate cu practica obișnuită a Consiliului, termenul stabilit va fi în mod

normal de trei zile lucrătoare“.

(116) A se vedea declarația (f ) în continuare: (f ) Referitor la articolul 12 alineatul (2) litera (d) „Consiliul subliniază faptul că rețeaua COREU trebuie utilizată în conformitate cu concluziile

Consiliului din 12 iunie 1995 (doc. 7896/95) privind metodele de lucru ale Consiliului“.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 97

(2) Secretariatul General elaborează proiectele de procese-verbale în termen de cincisprezece zile și le înaintează Consiliului sau Coreper în vederea aprobării.

(3) Înainte de această aprobare, orice membru al Consiliului sau Comisia poate solicita să se introducă mai multe detalii în procesul-verbal cu privire la orice punct de pe ordinea de zi. Aceste solicitări pot fi formulate în cadrul Coreper.

(4) Procesele-verbale corespunzătoare părților de „Deliberări legislative” ale reuniunilor Consiliului sunt transmise direct parlamentelor naționale după aprobare și, simultan, guvernelor statelor membre.

Articolul 14

Deliberările și deciziile pe baza documentelor și proiectelor elaborate în limbile prevăzute de regimul lingvistic în vigoare

(1) Cu excepția cazurilor în care Consiliul hotărăște în unanimitate contrariul din motive de urgență, Consiliul deliberează și ia decizii numai pe baza unor documente și proiecte întocmite în limbile prevăzute de regimul lingvistic în vigoare.

(2) Orice membru al Consiliului poate să se opună dezbaterii dacă textele eventualelor modificări propuse nu sunt elaborate în limbile prevăzute la alineatul (1) pe care acesta le specifică.

Articolul 15

Semnarea actelor

Textul actelor adoptate de Parlamentul European și de Consiliu conform procedurii legislative ordinare, precum și cel al actelor adoptate de Consiliu sunt semnate de președintele în exercițiu la momentul adoptării lor și de secretarul general. Secretarul general poate delega semnarea directorilor generali ai Secretariatului General.

Articolul 16(117)

Absența posibilității de a participa la vot

În sensul aplicării prezentului regulament de procedură, se iau în considerare, în mod corespunzător, în conformitate cu anexa IV, cazurile în care, în baza tratatelor, unul sau mai mulți membri ai Consiliului nu pot participa la vot.

Articolul 17

Publicarea actelor în Jurnalul Oficial

(1) Secretarul general asigură publicarea următoarelor acte în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „Jurnalul Oficial”):

(117) A se vedea declarația (g) în continuare: (g) referitor la articolul 16 și anexa IV „Consiliul convine că dispozițiile articolului 16 și dispozițiile din anexa IV se aplică

actelor pentru a căror adoptare unii membri ai Consiliului, în conformitate cu tratatele, nu au dreptul să voteze. Cu toate acestea, aplicarea articolului 7 din TUE nu este reglementată de aceste dispoziții. În primul caz de aplicare a dispozițiilor privind cooperarea consolidată, Consiliul va examina, având în vedere experiența dobândită în alte domenii, adaptările necesare ale articolul 16 și ale anexei IV la regulamentul de procedură.”

98 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

(a) actele prevăzute la articolul 297 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE;

(b) pozițiile în primă lectură adoptate de Consiliu conform procedurii legislative ordinare, precum și expunerile de motive ale acestora;

(c) inițiativele prezentate Consiliului în conformitate cu articolul 76 din TFUE de adoptare a unui act legislativ;

(d) acordurile internaționale încheiate de Uniune.

În Jurnalul Oficial se face mențiune cu privire la intrarea în vigoare a acestor acorduri;

(e) acordurile internaționale încheiate de Uniune în domeniul politicii externe și de securitate comune, cu excepția cazurilor în care Consiliul hotărăște altfel în temeiul articolelor 4 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei(118).

În Jurnalul Oficial se face mențiune cu privire la intrarea în vigoare a acordurilor publicate în Jurnalul Oficial.

(2) Cu excepția cazurilor în care Consiliul sau Coreper hotărăște contrariul, secretarul general asigură publicarea următoarelor acte în Jurnalul Oficial:

(a) inițiativele prezentate Consiliului în conformitate cu articolul 76 din TFUE în alte cazuri decât cele prevăzute la alineatul (1) litera (c);

(b) directivele și deciziile prevăzute la articolul 297 alineatul (2) paragraful al treilea din TFUE, recomandările și avizele, cu excepția deciziilor prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Consiliul sau Coreper hotărăște în unanimitate, pentru fiecare caz în parte, dacă secretarul general trebuie să asigure publicarea în Jurnalul Oficial a deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUE.

(4) Consiliul sau Coreper hotărăște în unanimitate, pentru fiecare caz în parte și ținând seama de eventuala publicare a actului de bază, dacă secretarul general trebuie să asigure publicarea următoarelor acte în Jurnalul Oficial:

(a) deciziile de punere în aplicare a deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUE;

(b) deciziile adoptate în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) prima și a doua liniuță din TUE;

(c) celelalte acte ale Consiliului, precum concluziile sau rezoluțiile.

(5) În cazul în care un acord încheiat între Uniune sau Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și unul sau mai multe state sau organizații internaționale instituie un organism învestit cu competențe de luare a deciziilor, Consiliul stabilește, la încheierea unui asemenea acord, dacă deciziile ce urmează să fie adoptate de organismul respectiv trebuie publicate în Jurnalul Oficial.

(118) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 99

Articolul 18

Notificarea actelor

(1) Directivele și deciziile prevăzute la articolul 297 alineatul 2 paragraful al treilea din TFUE se notifică destinatarilor lor de către secretarul general sau de către un director general care acționează în numele său.

(2) Atunci când nu sunt publicate în Jurnalul Oficial, următoarele acte se notifică destinatarilor lor de către secretarul general sau un director general care acționează în numele său:

(a) recomandările;

(b) deciziile prevăzute la articolul 25 din TUE;

(3) Secretarul general sau directorul general care acționează în numele său eliberează guvernelor statelor membre și Comisiei copii certificate conforme cu originalul ale directivelor și deciziilor Consiliului prevăzute la articolul 297 alineatul 2 paragraful al treilea din TFUE, precum și ale recomandărilor Consiliului.

Articolul 19(119)

Coreper, comitete și grupuri de lucru

(1) Coreper răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului și de îndeplinirea mandatelor care îi sunt încredințate de Consiliu. În toate situațiile(120), acesta asigură consecvența politicilor și acțiunilor Uniunii Europene și veghează la respectarea următoarelor principii și norme:

(a) principiile legalității, subsidiarității, proporționalității și al justificării actelor;

(b) normele de stabilire a competențelor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii;

(c) dispozițiile bugetare;

(d) normele privind procedura, transparența și calitatea redactării.

(2) Toate punctele înscrise pe ordinea de zi a unei reuniuni a Consiliului fac obiectul unei examinări prealabile a Coreper, cu excepția cazurilor în care acesta din urmă hotărăște contrariul. Coreper depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord la nivelul său, care este prezentat Consiliului în vederea adoptării. Acesta asigură prezentarea adecvată a dosarelor către Consiliu și, dacă este cazul, prezintă orientări, opțiuni sau sugestii de soluții. În cazul unei urgențe, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide să delibereze fără ca această examinare prealabilă să aibă loc.

(119) Aceste dispoziții nu aduc atingere rolului Comitetului economic și financiar prevăzut la articolul 134 din TFUE și deciziilor existente ale Consiliului privind acest comitet (JO L 358, 31.12.1998, p. 109 și JO L 5, 9.1.1999, p. 71).

(120) A se vedea declarația (h) în continuare: (h) referitor la articolul 19 alineatul (1) „Coreper asigură consecvența și respectarea principiilor stabilite la alineatul (1), în

special în cazul subiectelor care necesită pregătire de fond în alte forumuri.”

100 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

(3) Pot fi constituite comitete sau grupuri de lucru de către sau cu aprobarea Coreper cu scopul de a realiza anumite lucrări pregătitoare sau studii definite în prealabil.

Secretariatul General actualizează și publică lista grupurilor de pregătire. Numai comitetele și grupurile de lucru din această listă se pot întruni în calitate de grupuri de pregătire ale Consiliului.

(4) Președinția Coreper este asigurată, în funcție de punctele de pe ordinea de zi, de reprezentantul permanent sau de reprezentantul permanent adjunct al statului membru care deține președinția Consiliului Afaceri Generale.

Președinția Comitetului politic și de securitate este asigurată de un reprezentant al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

Președinția celorlalte grupuri de pregătire și a formațiunilor Consiliului, cu excepția formațiunii Afaceri Externe, este asigurată de un delegat al statului membru care asigură președinția formațiunii respective, cu excepția situațiilor în care Consiliul hotărăște contrariul, cu majoritate calificată. Lista prevăzută la alineatul (3) paragraful al doilea cuprinde și grupurile de pregătire pentru care Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 4 din decizia Consiliului European privind exercitarea președinției Consiliului, exercitarea unui alt tip de președinție.

(5) Pentru pregătirea reuniunilor formațiunilor Consiliului care se întrunesc o dată pe semestru, în cazul în care aceste reuniuni se desfășoară în prima jumătate a semestrului, reuniunile altor comitete decât Coreper și cele ale grupurilor de lucru desfășurate în cursul semestrului precedent sunt prezidate de delegatul statului membru care trebuie să exercite președinția reuniunilor Consiliului menționate anterior.

(6) Sub rezerva aplicabilității unui alt tip de președinție, în cazul în care un dosar este analizat în principal în cursul unui semestru, un delegat al statului membru care deține președinția în timpul semestrului respectiv poate, în cursul semestrului precedent, să prezideze reuniunile comitetelor, cu excepția Coreper, cât și ale grupurilor de lucru, atunci când acestea dezbat dosarul respectiv. Aplicarea practică a prezentului alineat face obiectul unui acord între cele două președinții în cauză.

În cazul particular al examinării bugetului Uniunii pentru un anumit exercițiu financiar, reuniunile grupurilor de pregătire ale Consiliului, altele decât Coreper, care se ocupă cu pregătirea punctelor de pe ordinea de zi a Consiliului privind examinarea bugetului sunt prezidate de un delegat al statului membru care deține președinția Consiliului în cursul celui de al doilea semestru al anului anterior exercițiului financiar în cauză. Același lucru se aplică, cu acordul celeilalte președinții, în ceea ce privește prezidarea reuniunilor Consiliului în momentul în care se discută punctele menționate anterior privind bugetul. Președințiile vizate se consultă cu privire la modalitățile practice.

(7) În conformitate cu dispozițiile relevante menționate în continuare, Coreper poate adopta următoarele decizii de procedură, cu condiția ca punctele referitoare la acestea să fi fost incluse pe ordinea de zi provizorie cu cel puțin

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 101

trei zile lucrătoare înainte de reuniune. Se impune o decizie în unanimitate în cadrul Coreper pentru orice derogare de la perioada respectivă(121):

(a) decizia de desfășurare a unei reuniuni a Consiliului într-un alt loc decât Bruxelles sau Luxemburg [articolul 1 alineatul (3)];

(b) autorizația de realizare a unei copii sau a unui extras al unui document al Consiliului pentru a fi folosit în proceduri judiciare [articolul 6 alineatul (2)];

(c) decizia de a ține o dezbatere publică în cadrul Consiliului sau de a nu a ține o anumită deliberare a Consiliului în public [articolul 8 alineatele (1), (2) și (3)];

(d) decizia de a face publice rezultatele voturilor și declarațiile înscrise în procesele verbale ale Consiliului în cazurile stabilite la articolul 9 alineatul (2);

(e) decizia de a utiliza procedura scrisă [articolul 12 alineatul (1)];

(f) aprobarea sau modificarea proceselor-verbale ale Consiliului [articolul 13 alineatele (2) și (3)];

(g) decizia de a publica sau de a nu publica un text sau un act în Jurnalul Oficial [articolul 17 alineatele (2), (3) și (4)];

(h) decizia de a consulta o instituție sau un organism ori de câte ori această consultare este impusă de tratate;

(i) decizia de a stabili sau de a prelungi un termen limită pentru consultarea unei instituții sau a unui organism;

(j) decizia de a prelungi termenele prevăzute la articolul 294 alineatul (14) din TFUE;

(k) aprobarea formulării unei scrisori care urmează a fi transmisă unei instituții sau unui organism.

Articolul 20

Președinția și buna desfășurare a lucrărilor

(1) Președinția este responsabilă pentru aplicarea prezentului regulament de procedură și asigură buna desfășurare a dezbaterilor. În special, președinția asigură respectarea dispozițiilor anexei V privind metodele de lucru ale Consiliului.

Pentru a asigura buna desfășurare a dezbaterilor președinția poate, cu excepția cazurilor în care Consiliul decide altfel, să ia orice măsură adecvată necesară pentru ca timpul disponibil în cursul reuniunilor să fie folosit cât mai eficient, în special:

(a) să limiteze, pentru dezbaterea unui anumit punct, numărul de persoane din fiecare delegație prezente în sala de reuniune și să decidă dacă să autorizeze sau nu deschiderea unei săli suplimentare;

(121) A se vedea declarația (i) în continuare: (i) referitor la articolul 19 alineatul (7) „În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de decizie de

procedură prezentat Coreper în vederea adoptării în conformitate cu articolul 19 alineatul (7) ridică o chestiune de fond, proiectul de decizie se înaintează Consiliului“.

102 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

(b) să stabilească ordinea în care se abordează punctele și durata dezbaterilor pe marginea acestora;

(c) să organizeze timpul alocat pentru dezbaterea unui anumit punct, în special limitând timpul în care participanții pot lua cuvântul și stabilind ordinea intervențiilor lor;

(d) să solicite delegațiilor să prezinte în scris propunerile lor pentru modificarea unui text luat în discuție înainte de o anumită dată, însoțite, dacă este cazul, de o scurtă explicație;

(e) să solicite delegațiilor care au poziții identice sau similare asupra unui anumit punct, text sau parte a unui text să desemneze una dintre aceste delegații pentru a exprima poziția lor comună în cadrul reuniunii sau în scris înainte de reuniune.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 19 alineatele (4)-(6), competențelor și răspunderii sale politice generale, președinția semestrială este sprijinită în îndeplinirea tuturor responsabilităților sale, pe baza programului pe 18 luni, sau în temeiul altor înțelegeri convenite între aceștia, de ceilalți membri ai grupului prestabilit de trei state membre prevăzut la articolul 1 alineatul (4). De asemenea, președinția este sprijinită, după caz, de către reprezentantul statului membru care va deține președinția următoare. Acest stat membru sau un membru al grupului respectiv, la solicitarea președinției și acționând în conformitate cu instrucțiunile sale, o înlocuiește, după cum este cazul, o eliberează, dacă este necesar, de anumite sarcini și asigură continuitatea lucrărilor Consiliului.

Articolul 21(122)(123)

Rapoartele comitetelor și ale grupurilor de lucru

Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții din prezentul regulament de procedură, președinția organizează reuniunile diferitelor comitete și grupuri de lucru, astfel încât rapoartele acestora să fie disponibile înainte de reuniunile Coreper în cadrul cărora trebuie analizate.

Cu excepția cazului în care rațiuni de urgență impun un alt mod de acțiune, președinția amână pentru o reuniune ulterioară a Coreper punctele referitoare la actele legislative asupra cărora comitetul sau grupul de lucru nu și-a finalizat lucrările cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de reuniunea Coreper.

(122) Aceste dispoziții nu aduc atingere rolului Comitetului economic și financiar, în conformitate cu articolul 134 din TFUE și deciziilor actuale ale Consiliului privind acest comitet (JO L 358, 31.12.1998, p. 109 și JO L 5, 9.1.1999, p. 71).

(123) A se vedea declarația (j) în continuare: (j) referitor la articolul 21 „Rapoartele grupurilor de lucru și orice alte documente utilizate ca bază pentru

deliberările Coreper trebuie trimise delegațiilor în timp util pentru a permite examinarea acestora“.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 103

Articolul 22

Calitatea redactării(124)

Pentru a sprijini Consiliul în sarcina sa de a asigura calitatea redactării actelor legislative pe care le adoptă, serviciul juridic este responsabil cu verificarea, la momentul oportun, a calității redactării propunerilor și a proiectelor de acte, precum și cu formularea unor sugestii privind redactarea destinate Consiliului și organelor sale, în temeiul Acordului interinstituțional din 22 decembrie 1998 privind liniile directoare comune pentru calitatea redactării legislației comunitare(125).

Pe parcursul întregului proces legislativ, cei care prezintă texte în cadrul lucrărilor Consiliului acordă o atenție specială calității redactării acestora.

Articolul 23

Secretarul general și Secretariatul General

(1) Consiliul este sprijinit de un Secretariatul General, condus de un secretar general. Secretarul general este numit de Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată.

(2) Consiliul decide cu privire la organizarea Secretariatului General(126).

Sub autoritatea sa, secretarul general adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura buna funcționare a Secretariatului General.

(3) Secretariatul General este implicat îndeaproape și continuu în organizarea, coordonarea și controlul consecvenței lucrărilor Consiliului și a punerii în aplicare a programului său pe 18 luni. Sub responsabilitatea și îndrumarea președinției, Secretariatul General asistă Consiliul la identificarea soluțiilor.

(4) Secretarul general prezintă Consiliului un proiect de estimare a cheltuielilor Consiliului în timp util pentru a se asigura că termenele prevăzute în dispozițiile financiare sunt respectate.

(5) Secretarul general are răspundere deplină în gestionarea creditelor înscrise în secțiunea II — Consiliul European și Consiliul — a bugetului și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura buna gestiune a acestora. Acesta execută creditele în cauză în conformitate cu dispozițiile regulamentului financiar aplicabile bugetului Uniunii.

(124) A se vedea declarația (k) în continuare: (k) referitor la articolul 22 „Serviciul juridic al Consiliului a fost, de asemenea, instruit să acorde asistență

statelor membre care prezintă inițiative în înțelesul articolului 76 litera (b) din TFUE, în principal pentru a controla calitatea redactării unor asemenea inițiative, în cazul în care asistența respectivă este solicitată de statul membru în cauză“.

A se vedea declarația (l) în continuare: (l) referitor la articolul 22 „Membrii Consiliului fac observații privind propunerile de codificare oficială a

textelor legislative în termen de treizeci de zile de la difuzarea unor astfel de propuneri de către Secretariatul General.Membrii Consiliului se asigură că acele dispoziții ale propunerilor de reformulare a textelor legislative care au fost preluate din actul precedent fără modificări de fond sunt examinate în conformitate cu principiile stabilite pentru examinarea propunerilor de codificare“.

(125) JO L 73, 17.3.1999, p. 1.

(126) Alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf reproduc articolul 240 alineatul (2) din TFUE.

104 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Articolul 24

Securitatea

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă normele de securitate.

Articolul 25

Sarcinile în calitate de depozitar al acordurilor

În cazul în care secretarul general este desemnat ca depozitar al unui acord încheiat între Uniune sau Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și unul sau mai multe state sau organizații internaționale, actele de ratificare, acceptare sau aprobare a acordurilor se depun la adresa Consiliului.

În asemenea situații, secretarul general îndeplinește sarcinile de depozitar și se asigură, de asemenea, că datele de intrare în vigoare a acordurilor în cauză sunt publicate în Jurnalul Oficial.

Articolul 26

Reprezentarea în fața Parlamentului European

Consiliul este reprezentat în fața Parlamentului European sau a comisiilor acestuia de către președinție sau, cu acordul acesteia din urmă, de către un membru al grupului prestabilit de trei state membre prevăzut la articolul 1 alineatul (4), de către președinția următoare sau de către secretarul general. De asemenea, Consiliul poate fi reprezentat în fața comisiilor Parlamentului European de către înalți funcționari ai Secretariatului General care acționează în conformitate cu instrucțiunile președinției.

În cazul Consiliului Afaceri Externe, Consiliul este reprezentat în fața Parlamentului European și a comisiilor acestuia de către președintele acestei formațiuni. Dacă este necesar, președintele poate fi înlocuit de către membrul acestei formațiuni a Consiliului care reprezintă statul membru care exercită președinția semestrială a Consiliului. În conformitate cu instrucțiunile președintelui Consiliului Afaceri Externe, acesta poate, de asemenea, să fie reprezentat în fața comisiilor Parlamentului European de către înalți funcționari ai Serviciului european pentru acțiunea externă sau, după caz, ai Secretariatului General.

Consiliul poate, de asemenea, să își prezinte punctele de vedere Parlamentului European printr-o declarație scrisă.

Articolul 27

Dispoziții privind forma actelor

Dispozițiile privind forma actelor sunt prevăzute în anexa VI.

Articolul 28

Corespondența adresată Consiliului

Corespondența adresată Consiliului se trimite președintelui, la sediul Consiliului, la următoarea adresă:

Conseil de l’Union européennerue de la Loi, 175B - 1048 Bruxelles

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 105

ANEXA I

LISTA FORMAȚIUNILOR CONSILIULUI

1. Afaceri Generale(127);

2. Afaceri Externe(128);

3. Afaceri Economice și Financiare(129);

4. Justiție și Afaceri Interne(130);

5. Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori;

6. Competitivitate (piață internă, industrie, cercetare și spațiu)(131);

7. Transporturi, Telecomunicații și Energie;

8. Agricultură și Pescuit;

9. Mediu;

10. Educație, Tineret, Cultură și Sport(132).

Fiecare stat membru trebuie să stabilească modul de reprezentare în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din TUE.

Mai mulți miniștri pot participa ca membri cu drepturi depline în aceeași formațiune a Consiliului, ordinea de zi și organizarea lucrărilor fiind adaptate în consecință(133).

(127) Formațiune instituită prin articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf din TUE.

(128) Formațiune instituită prin articolul 16 alineatul (6) al treilea paragraf din TUE.

(129) Inclusiv Bugetul.

(130) Inclusiv Protecția civilă.

(131) Inclusiv Turismul.

(132) Inclusiv domeniul audiovizualului.

(133) A se vedea declarația (m) în continuare: (m) referitor la anexa I, al doilea paragraf: „Președinția organizează ordinile de zi ale Consiliului grupând punctele de pe

ordinea de zi care au legătură între ele, pentru a facilita participarea reprezentanților naționali implicați, mai ales în cazul în care o anumită formațiune a Consiliului trebuie să se ocupe o serie de subiecte distincte.”

106 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

ANEXA II

DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND ACCESUL PUBLICULUI LA DOCUMENTELE CONSILIULUI

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Orice persoană fizică sau juridică are acces la documentele Consiliului în conformitate cu principiile, condițiile și limitele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și cu dispozițiile specifice prevăzute de prezenta anexă.

Articolul 2

Consultarea cu privire la documentele emise de terțe părți

(1) În sensul aplicării articolului 4 alineatul (5) și a articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, cu excepția cazurilor în care rezultă în mod clar, în urma examinării documentului în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, că documentul nu trebuie să fie divulgat, terța parte în cauză este consultată în cazul în care:

(a) documentul este un document sensibil în înțelesul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

(b) documentul provine de la un stat membru și:

- a fost prezentat Consiliului înainte de 3 decembrie 2001, sau

- statul membru în cauză a solicitat ca acesta să nu fie divulgat fără acordul său prealabil.

(2) În toate celelalte cazuri, în situația în care Consiliul primește o cerere privind un document aflat în posesia sa care provine de la o terță parte, Secretariatul General, în sensul aplicării articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, consultă partea terță vizată, cu excepția cazurilor în care, în urma examinării documentului, rezultă în mod clar, în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, faptul că acesta trebuie sau nu trebuie să fie divulgat.

(3) Terța parte este consultată în scris (inclusiv prin poșta electronică) și i se acordă un termen rezonabil pentru a răspunde, ținând seama de termenul stabilit la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001. În cazurile menționate la alineatul (1), terța parte este invitată să își exprime avizul în scris.

(4) În cazul în care documentul nu intră sub incidența alineatului (1) litera (a) sau (b), iar Secretariatul General, în urma avizului negativ al terței părți, nu are convingerea că articolul 4 alineatul (1) sau (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 este aplicabil, dosarul este prezentat Consiliului.

În cazul în care Consiliul are în vedere punerea documentului la dispoziția publicului, terța parte este informată imediat în scris asupra intenției Consiliului de a face public documentul după o perioadă de cel puțin zece zile lucrătoare. În același timp, terței părți i se atrage atenția asupra articolului 279 din TFUE.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 107

Articolul 3

Cererile de consultare primite de la alte instituții sau de la statele membre

Cererile de consultare a Consiliului, formulate de o altă instituție sau de un stat membru referitoare la cererea privind un document al Consiliului, se trimit prin poștă electronică la adresa [email protected] sau prin fax la numărul: +32(0)2 281 63 61.

Secretariatul General comunică prompt avizul său în numele Consiliului, ținând seama de termenul necesar pentru adoptarea unei decizii de către instituția sau statul membru în cauză, fără a depăși termenul de cinci zile lucrătoare.

Articolul 4

Documente care provin de la statele membre

Orice cerere formulată de un stat membru în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se adresează în scris Secretariatului General.

Articolul 5

Cereri prezentate de statele membre

Atunci când un stat membru prezintă o cerere Consiliului, aceasta este tratată în conformitate cu articolele 7 și 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și cu dispozițiile pertinente din prezenta anexă. În cazul unui refuz total sau parțial al accesului, solicitantul este informat că orice cerere de confirmare trebuie adresată direct Consiliului.

Articolul 6

Adresa pentru cereri

Cererile de acces la un document se adresează în scris

Secretariatului General al Consiliului, rue de la Loi 175, B-1048 Bruxelles, prin poștă electronică la adresa [email protected] sau prin fax la numărul: +32(0)2 281 63 61

Articolul 7

Prelucrarea cererilor inițiale

Sub rezerva articolului 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, orice cerere de acces la un document al Consiliului este examinată de Secretariatul General.

Articolul 8

Prelucrarea cererilor de confirmare

Sub rezerva articolului 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, orice cerere de confirmare face obiectul unei decizii a Consiliului.

Articolul 9

Taxe

Secretarul general stabilește taxele pentru eliberarea și transmiterea copiilor documentelor Consiliului.

108 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Articolul 10

Registrul public al documentelor Consiliului

(1) Secretariatul General răspunde de asigurarea accesului public la registrul documentelor Consiliului.

(2) Pe lângă trimiterile la documente, în registru se indică documentele elaborate după 1 iulie 2000 care au fost deja puse la dispoziția publicului. Sub rezerva Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date(134) și a articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, conținutul acestora se publică pe Internet.

Articolul 11

Documente direct accesibile publicului

(1) Prezentul articol se aplică tuturor documentelor Consiliului, cu condiția ca acestea să nu fie clasificate și fără a aduce atingere posibilității de a prezenta o cerere scrisă în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

(2) În sensul prezentului articol:

- „difuzare” înseamnă distribuirea versiunii finale a unui document membrilor Consiliului, reprezentanților sau delegaților acestora;

- „document legislativ” înseamnă orice document privind examinarea și adoptarea unui act legislativ.

(3) Secretariatul General pune la dispoziția publicului următoarele documente de îndată ce au fost difuzate:

(a) documente al căror autor nu este nici Consiliul, nici un stat membru, care au fost făcute publice de către autorul lor sau cu acordul acestuia;

(b) ordinea de zi provizorie a reuniunilor Consiliului în diferitele sale formațiuni;

(c) orice text adoptat de Consiliu și destinat publicării în Jurnalul Oficial.

(4) Cu condiția ca acestea să nu intre în mod clar sub incidența niciuneia dintre excepțiile stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, Secretariatul General poate, de asemenea, să pună la dispoziția publicului următoarele documente de îndată ce au fost difuzate:

(a) ordinea de zi provizorie a comitetelor și a grupurilor de lucru;

(b) alte documente, precum notele de informare, rapoartele, rapoartele intermediare și rapoartele privind stadiul lucrărilor în cadrul Consiliului sau în cadrul unuia din grupurile sale de pregătire, care nu reflectă pozițiile individuale ale delegațiilor, cu excepția avizelor și contribuțiilor serviciului juridic.

(5) Pe lângă documentele menționate la alineatele (3) și (4), Secretariatul General pune la dispoziția publicului următoarele documente legislative și următoarele alte tipuri de documente, de îndată ce au fost difuzate:

(134) JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 109

(a) notele de însoțire și copiile scrisorilor privind actele legislative și acte menționate la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de procedură, adresate Consiliului de către alte instituții sau organisme ale Uniunii Europene sau, sub rezerva articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, de către un stat membru;

(b) documentele prezentate Consiliului care sunt înscrise sub un punct inclus în partea „Deliberări legislative” a ordinii de zi sau însoțite de mențiunea „deliberare publică” sau „dezbatere publică”, în conformitate cu articolul 8 din regulamentul de procedură;

(c) notele prezentate Coreper și/sau Consiliului în vederea aprobării (notele aferente punctelor „I/A” și „A”) referitoare la proiecte de acte legislative și de acte prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de procedură, precum și proiectele actelor legislative la care fac trimitere

(d) actele adoptate de Consiliu în timpul unei proceduri legislative ordinare sau speciale și textele comune aprobate de comitetul de conciliere în cadrul procedurii legislative ordinare.

(6) După adoptarea unuia dintre actele menționate la alineatul (5) litera (d) sau după adoptarea finală a actului respectiv, Secretariatul General pune la dispoziția publicului orice documente referitoare la acest act care au fost elaborate înainte de adoptarea unuia dintre actele respective și care nu intră sub incidența nici uneia dintre excepțiile stabilite la articolul 4 alineatele (1) și (2) și alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, precum notele de informare, rapoartele, rapoartele intermediare și rapoartele privind stadiul lucrărilor în Consiliu sau în cadrul unuia din grupurile sale de pregătire („rezultatele lucrărilor”), cu excepția avizelor și contribuțiilor serviciului juridic.

La cererea unui stat membru, documentele care sunt reglementate de primul paragraf și care reflectă poziția individuală a delegației statului membru respectiv în Consiliu nu se pun la dispoziția publicului.

110 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

ANEXA III

Cifre referitoare la populația Uniunii și la populația fiecărui stat membru pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind votul cu majoritate calificată în Consiliu

În scopul punerii în aplicare a articolului 16 alineatul (4) din TUE, a articolului 238 alineatele (2) și (3) din TFUE și a articolului 3 alineatul (2) din Protocolul nr. 36, populația Uniunii și populația fiecărui stat membru, precum și procentul reprezentând populația fiecărui stat membru în raport cu populația Uniunii, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și 31 decembrie 2016, sunt următoarele:

Stat membru Populație Procent din populația Uniunii

Germania 81 089 331 15,93

Franța 66 352 469 13,04

Regatul Unit 64 767 115 12,73

Italia 61 438 480 12,07

Spania 46 439 864 9,12

Polonia 38 005 614 7,47

România 19 861 408 3,90

Țările de Jos 17 155 169 3,37

Belgia 11 258 434 2,21

Grecia 10 846 979 2,13

Republica Cehă 10 419 743 2,05

Portugalia 10 374 822 2,04

Ungaria 9 855 571 1,94

Suedia 9 790 000 1,92

Austria 8 581 500 1,69

Bulgaria 7 202 198 1,42

Danemarca 5 653 357 1,11

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 111

Finlanda 5 471 753 1,08

Slovacia 5 403 134 1,06

Irlanda 4 625 885 0,91

Croația 4 225 316 0,83

Lituania 2 921 262 0,57

Slovenia 2 062 874 0,41

Letonia 1 986 096 0,39

Estonia 1 313 271 0,26

Cipru 847 008 0,17

Luxemburg 562 958 0,11

Malta 429 344 0,08

Total 508 940 955

Prag (62 %) 315 543 392

Prag (65 %) 330 811 621

112 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

ANEXA IV

MENȚIONATĂ LA ARTICOLUL 16

(1) La aplicarea următoarelor dispoziții din regulamentul de procedură și pentru deciziile în privința cărora, în temeiul tratatelor, membrii Consiliului sau ai Coreper nu pot participa la vot, votul membrilor în cauză nu se ia în considerare:

(a) articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf (desfășurarea unei reuniuni în alt loc decât Bruxelles sau Luxemburg);

(b) articolul 3 alineatul (7) (includerea pe ordinea de zi a unui punct diferit de cele care figurează pe ordinea de zi provizorie);

(c) articolul 3 alineatul (8) (menținerea unui punct „A” ca punct „B” pe ordinea de zi, care altfel ar fi trebuit retras de pe ordinea de zi);

(d) articolul 5 alineatul (2), în ceea ce privește doar prezența Băncii Centrale Europene (deliberare în absența Băncii Centrale Europene);

(e) articolul 9 alineatul (2) primul paragraf litera (b), al doilea și al treilea paragraf [ publicarea rezultatelor voturilor, a explicațiilor voturilor, a declarațiilor consemnate în procesele-verbale ale Consiliului și a punctelor din procesele-verbale menționate referitoare la alte cazuri decât cele prevăzute la alineatul (1)];

(f) articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf (deschiderea unei proceduri de vot);

(g) articolul 12 alineatul (1) (utilizarea procedurii scrise);

(h) articolul 14 alineatul (1) (decizia de a delibera și de a adopta decizii, în mod excepțional, pe baza documentelor și a proiectelor care nu sunt redactate în toate limbile)(135);

(i) articolul 17 alineatul (2) litera (a) (nepublicarea în Jurnalul Oficial a unei inițiative prezentate de un stat membru în temeiul articolului 76 din TFUE );

(j) articolul 17 alineatul (2) litera (b) (nepublicarea în Jurnalul Oficial a anumitor directive, decizii, recomandări și avize);

(k) articolul 17 alineatul (5) (publicarea sau nepublicarea în Jurnalul Oficial a deciziilor adoptate de un organism instituit în conformitate cu un acord internațional).

(2) Un membru al Consiliului sau al Coreper nu poate invoca următoarele dispoziții din prezentul regulament de procedură în legătură cu decizii în privința cărora, în conformitate cu tratatele, membrul respectiv nu poate participa la vot:

(135) A se vedea declarația (n) în continuare: (n) referitor la anexa IV alineatul (1) litera (h): „Consiliul confirmă faptul că vor rămâne aplicabile normele existente conform cărora

textele utilizate ca bază în cadrul deliberărilor sale sunt redactate în toate limbile“.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 113

(a) articolul 3 alineatul (8) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să solicite retragerea unui punct „A” de pe ordinea de zi);

(b articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf (posibilitatea ca un membru al Consiliului să solicite deschiderea unei proceduri de vot);

(c) articolul 11 alineatul (3) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să acționeze în numele altui membru în cadrul procedurii de vot);

(d) articolul 14 alineatul (2) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să se opună dezbaterii în cazul în care textul modificărilor propuse nu este elaborat în limba pe care membrul respectiv a specificat-o).

114 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

ANEXA V

METODELE DE LUCRU ALE CONSILIULUI

Pregătirea reuniunilor(1) Președinția se asigură că grupurile de lucru sau comitetele transmit dosarele

către Coreper doar în momentul în care există perspectiva concretă de avansare sau de clarificare a pozițiilor la acest nivel. În sens invers, dosarele sunt înapoiate grupurilor de lucru sau comitetelor doar atunci când este necesar și în orice caz, doar cu scopul de a rezolva chestiuni precise și bine definite.

(2) Președinția ia măsurile necesare pentru a se asigura că lucrările avansează între reuniuni. De exemplu, cu acordul grupului de lucru sau al comitetului, aceasta poate desfășura consultările necesare, în modul cel mai eficient, asupra unor probleme specifice în vederea raportării posibilelor soluții către grupul de lucru sau comitetul în cauză. Președinția poate, de asemenea, să aibă consultări scrise solicitând delegațiilor să răspundă în scris la o propunere înainte de următoarea reuniune a grupului de lucru sau a comitetului.

(3) Ori de câte ori este oportun, delegațiile prezintă în scris pozițiile pe care le-ar putea adopta în cadrul viitoarei reuniuni, înainte de reuniunea în cauză. Dacă acestea se referă la modificări de text, delegațiile propun o formulare precisă. În măsura în care este posibil, delegațiile care susțin poziții identice își prezintă în comun contribuțiile în scris.

(4) Coreper evită reluarea activității desfășurate deja în cadrul pregătirii lucrărilor. Această dispoziție se aplică în principal pentru punctele „I”, pentru informările privind organizarea și ordinea punctelor tratate, pentru informările privind ordinea de zi și organizarea viitoarelor reuniuni ale Consiliului. În măsura în care este posibil, delegațiile propun punctele „diverse” în cadrul pregătirii lucrărilor Coreper mai degrabă decât în cadrul Coreper.

(5) Președinția prezintă delegațiilor, de îndată ce este posibil, în cadrul pregătirii lucrărilor Coreper, toate informațiile necesare pentru a permite pregătirea temeinică a lucrărilor Coreper, inclusiv informațiile referitoare la obiectivul pe care președinția încearcă să îl atingă în urma discutării fiecărui punct de pe ordinea de zi. În sens invers, dacă este necesar, președinția încurajează delegațiile să aducă la cunoștința celorlalte delegații, în cadrul pregătirii lucrărilor Coreper, informații privind pozițiile pe care le vor adopta în cadrul Coreper. În acest context, președinția finalizează ordinea de zi a Coreper. În cazul în care circumstanțele o impun, președinția poate convoca mai frecvent grupurile de pregătire a lucrărilor Coreper.

Desfășurarea reuniunilor(6) Pe ordinea de zi a Consiliului nu se înscriu puncte care presupun doar o

prezentare din partea Comisiei sau a unui membru al Consiliului, cu excepția cazului în care este prevăzută o dezbatere privind noi inițiative importante.

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 115

(7) Președinția evită înscrierea pe ordinea de zi a Coreper a punctelor cu scop pur informativ. Astfel de informații, ca de exemplu rezultatul reuniunilor în alte forumuri, cu un stat terț sau o altă instituție, problemele de procedură sau de organizare etc., ar trebui transmise delegațiilor în cadrul pregătirii lucrărilor Coreper, în scris ori de câte ori este posibil, și nu se reiau în cadrul reuniunilor Coreper.

(8) La deschiderea reuniunii, președinția oferă toate informațiile suplimentare necesare cu privire la desfășurare și indică în mod special timpul pe care intenționează să îl aloce fiecărui punct. Se evită introducerile lungi și repetarea informațiilor aduse deja la cunoștința delegațiilor.

(9) La începutul deliberărilor asupra unei chestiuni de fond, președinția comunică delegațiilor, în funcție de tipul dezbaterii necesare, durata maximă a intervenției lor. În majoritatea cazurilor, intervențiile nu trebuie să depășească două minute.

(10) Luările de cuvânt de către toți participanții sunt în principiu excluse; pot fi folosite în principiu doar în situații excepționale în cazul unor probleme specifice, președinția stabilind un timp pentru fiecare alocuțiune.

(11) Președinția se concentrează cât mai mult posibil asupra deliberărilor, mai ales invitând delegațiile să răspundă la textele de compromis sau la propuneri specifice.

(12) Pe parcursul reuniunilor și la încheierea acestora, președinția evită rezumatele lungi ale dezbaterilor și se limitează la concluzii concise asupra rezultatelor (de fond și/sau de procedură) obținute.

(13) Delegațiile evită repetarea observațiilor prezentate de vorbitorii care au luat deja cuvântul. Alocuțiunile sunt scurte, precise și la obiect.

(14) Delegațiile care împărtășesc aceeași poziție sunt încurajate să se consulte pentru ca un singur purtător de cuvânt să prezinte poziția comună asupra unei anumite chestiuni.

(15) În cadrul examinării textelor, delegațiile prezintă în scris propuneri concrete de texte, în loc să se limiteze la exprimarea dezacordului față de o anumită propunere.

(16) Cu excepția cazului în care președinția indică altfel, delegațiile nu iau cuvântul atunci când sunt de acord cu o anumită propunere; în acest caz, tăcerea se consideră acord de principiu.

116 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

ANEXA VI

DISPOZIȚII PRIVIND FORMA ACTELOR

A . Forma regulamentelor(1) Regulamentele adoptate în comun de Parlamentul European și de Consiliu,

precum și regulamentele Consiliului cuprind:

(a) în titlu, cuvântul „regulament”, urmat de un număr de ordine, de data adoptării și de obiectul acestuia; În cazul în care este vorba despre un regulament de punere în aplicare adoptat de Consiliu în conformitate cu articolul 291 alineatul (2) din TFUE, titlul regulamentului în cauză este „regulament de punere în aplicare”;

(b) formula „Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene” sau „Consiliul Uniunii Europene”, după caz;

(c) o trimitere la dispozițiile în temeiul cărora se adoptă regulamentul, precedată de termenii „având în vedere”;

(d) o trimitere la propunerile prezentate și la avizele obținute;

(e) o expunere a motivelor pe care se bazează regulamentul, precedată de termenul „întrucât:”, considerentele fiind numerotate;

(f) formula „adoptă prezentul regulament”, urmată de partea dispozitivă a regulamentului.

(2) Regulamentele sunt structurate pe articole, grupate, dacă este cazul, în capitole și secțiuni.

(3) Articolul final al regulamentului stabilește data intrării în vigoare, în cazul în care acea dată este anterioară sau ulterioară celei de a douăzecea zi de la data publicării acestuia.

(4) Articolul final din regulament este urmat de:

(a)

(i) formula: „Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.”

sau de

(ii) formula: „Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu tratatele”,

Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 117

în cazurile în care un act nu se aplică tuturor sau în toate statele membre(136);

(b) sau de formula „Adoptat la …”, urmată de data la care a fost adoptat regulamentul

și

(c) în cazul:

(i) unui regulament adoptat în comun de Parlamentul European și Consiliu, de formula:

„Pentru Parlamentul European Președintele”,»

„Pentru Consiliu Președintele”,»

urmată de numele președintelui Parlamentului European și al președintelui în exercițiu al Consiliului la data adoptării regulamentului;

(ii) unui regulament al Consiliului, de formula:

„Pentru Consiliu Președintele”,»

urmată de numele președintelui în exercițiu al Consiliului la data adoptării regulamentului.

B . Forma directivelor, a deciziilor, a recomandărilor și a avizelor(1) Directivele și deciziile adoptate în comun de Parlamentul European și Consiliu,

precum și directivele și deciziile Consiliului poartă titlul „directivă” sau „decizie”.

În cazul în care este vorba despre o directivă sau o decizie de punere în aplicare adoptată de Consiliu în conformitate cu articolul 291 alineatul (2) din TFUE, poartă „directivă de punere în aplicare” sau „decizie de punere în aplicare”;

(2) Recomandările și avizele emise de Consiliu poartă titlul „recomandare” sau „aviz”.

(3) Dispozițiile prevăzute la punctul A pentru regulamente se aplică mutatis mutandis, sub rezerva dispozițiilor din tratate aplicabile directivelor și deciziilor.

C . Forma deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUEAceste decizii poartă titlul:

„Decizia Consiliului”, un număr de ordine (anul/numărul/PESC), data adoptării și obiectul lor.

(136) A se vedea declarația (o) în continuare: (o) referitor la anexa VI secțiunea A punctul 4 litera (a) subpunctul (ii) „Consiliul subliniază că, în cazurile prevăzute în tratate în care un act nu se aplică

tuturor sau în toate statele membre, este necesar să se precizeze clar aplicarea sa teritorială în motivele și conținutul actului în cauză“.

CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE?

Publicații gratuite: • un singur exemplar:

pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);

• mai multe exemplare/postere/hărți: de la reprezentanțele Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/represent_ro.htm), de la delegațiile din țările care nu sunt membre ale UE (http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm) sau contactând rețeaua Europe Direct (http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm) la numărul 00 800 6 7 8 9 10 11 (gratuit în toată UE) (*). (*) Informațiile primite sunt gratuite, la fel ca și cea mai mare parte a apelurilor telefonice (unii operatori și unele cabine telefonice și hoteluri taxează totuși aceste apeluri).

Publicații contra cost: • pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).

Conseil de l'Union européenneSecrétariat général

Rue de la Loi/Wetstraat 1751048 Bruxelles/BrusselBELGIQUE/BELGIËTel. +32 (0)2 281 61 11www.consilium.europa.eu

OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUIREGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

Print PDF

QC-04-15-692-RO-C QC-04-15-692-RO-N