KurtVonnegut s-a niscut la 11 noiembrie Lg22lnlndianapolis'

tntr-o familide origine germanl. A studiat la Cornell Universiry-arnegie Institor. giUri*rri.y of Chicago' A participat la cel de'al

Ooit ""nn

Uoift{ooAA, fiindluatprizonierderizboilaDresda' unde

, fort *"rto, L distrugerea orag,loi, ln urma bombardamentului

din februarie 1945, experienll pe care o va woca mai tlrziu ln ro-

marrri^ Abatorul cinci.ln amtl1952 a publicat Pianul mecanic' prL

mul siu roman, urmat apoi de Sirenele de pe Titan'Mama Noapte'

Leaodnul oishii' Fii binicttulntat, domnule Roseuater sail Nil stri'cd

ooirlpriasrr,rlOotoral cinci uu Cracidd'a copiilor: un dans obliga'

nria)ukiartea, Mic deiunul cam7tionilor saa La reaed'era tisti zi

de lwni, Cu*emur de timP etc.

Kurt Vonnegut a murit la 12 aprilie 2007'

Kun Vonnegut

ABATORULCINCI

Thaducere din limba englezt

de RodicaMihiili

AEDITURAAXII

Redactor: Iulia Pomagt

Tehnoredacrcr: Cristian Vlad

Corector: Theodor Zamfi r

DTP copert& Alexandru Dag

ISBN 978-606-7t0480-6

KurtVonnegutSkagbterhouse-Fiue

Copyright @ 1969 by Kurt Vonnegut,Jr'

This translation published by arrangement with Delacorte Press'

an imprint of the Random House Publishing Group, a division

ofRandom House, Inc.

@ Editura Art, 2017, pentru prezenta e&qie

Abatorul cinci

Cruciada copiilor

U:r dans obligatoriu cu moarteade

Kurt Vonnegut

American dintr-o familie de nemgi stabiliEi inAmericade patru

generagii, cere acum duce o viagl imbel$ugatllaCape Cod

(gi fumeazl prea mult), care, ca

cerceta$ ln infanteria americanl.hors de combat,

caprizonier de rlzboi, a fost cu mulgi ani inurmimartor al bombardirii oragului Dresda

din Germania,,,FlorenEa Elbei",

9l a suPravlelult pentru a-r sPune Povesteain acest roman scris in maniera oarecum

telegraficl gi schizofrenic[ a povestirilor de pe

planeta Trafalmadore, de unde vin farfuriilezburitoare.

Pace.

UNU

Cele ce urmeazi s-au intAmplat mai mult sau

mai pugin. in orice caz, episoadele cu rizboiulsunt in mare parte autentice. E adevirat ci un

cunoscut de-al meu a fost impugcat la Dresda

pentru cI luase un ceainic care nu-i aparginea. E

rct atet de adevlrat c[ un alt cunoscut de-a[ meu

a ameningat cI dupl rizboi va tocmi nigte uciga;i

profesionigti care sl-i lichideze pe toli duqmanii

sli personali. $i aga mai departe. Am schimbat

lnsl toate numele.

E adevi.rat clin 1967 m-am reintors la Dresda

pe banii FundaEiei Guggenheim (fie bine-cuvAntati!). Oragul aducea desrul de bine cu

Dayton, Ohio, numai cl era mult mai aerisit.

Sub el probabil ci existi tone intregi de ftini de

oase omenegti.

M-am reintors la Dresda lnsoEit de un vechi

tovarlg de arme, Bern:rrd V. O'Hare, gi acolo

12 / KURTVONNEGUT

m-am imprietenit cu un gofer de taxi care ne-a

dus s[ r.d.* abatorul unde, ca prizonieri de

rlzboi, ne Petrecuserlm multe nopgi in spatele

porgiloruivorirte. Pe gofer il chema Gerhard

Mtitlt Ne-a povestit c[ fusese qi el o vreme pri-

zonier - la americani. L-am intrebat cum era

viaga sub comuniqti gi ne-a rispuns ci la inceput

fusese ingrozitoare ftindci toatl lumea trebuia

s[ mun.easci pe brAnci 9i nu prea se glseau de

nici unele: nici locuinEe, nici haine, nici min-

care. Dar acum lucrurile mergeau mult mai

bine. Avea un mic aPartament confortabil' iar

fiica lui primea o educagie excelentl' Mama lui

fusese incineratl in ploaia de foc abituti asuPra

Dresdei. Aga merg lucrurile.

De Criciun qoferul i-a trimis lui O'Hare o

felicitare, gi iati ce-i scria:

,Yi urezdumneavoastrl, familiei qi prietenu-

lui dumneavoastri Criciun fericit, un An Nou

cu bucurie 9i sper s[ ne mai intAlnim, intr-o

lume a plcii qi libertigii, tot in taxi dacl va vrea

lntimplarealCel mai mult imi plac ultimele cuvinte:

,Dac[ va vrea intimPlareal

N-ag dori slvl impui capul spunAndu-vI cAgi

bani, cAt timp qi cAt[ energie m-au costat amirAta

,4batorulcinci / 13

asta de clrqulie. Cand m-am intors acasi din cel

de-al Doilea Rlzboi Mondial, acum doulzeci gi

rei de ani, credeam c5-mi va veni ugor s[ scriu

despre cum a fost disrusl Dresda, de vreme ce

nu trebuia decit s[ relate z cele vizute. $i mai cre-

deam ci aceasti carte a mea cu un subiect atAt de

formidabil avea sI devinl o capodoperl sau cel

puEin avea sl-mi aducl o grlmadi de bani.

Dar la vremea aceea n-am mai fost ln stare

sI a;tern pe hArtie prea multe cuvinte despre

Dresda - in orice caz nu atetea cAt sl umpluo carte. $i prea multe cuvinte nu sunt in stare

s[ agtern nici acum, cAnd am ajuns un babalicrlsuflat, cu toate amintirile mele, cu pachetele

mele de Pall Mall, cu copii ajungi oameni intoad firea.

CAnd mI gAndesc cAt de inutile au ajuns inmemoria mea toate amintirile legate de Dresda,

dar totodatl cAt de ispitit m[ simt si scriu despre

acest orag, lmi vine in minte celebra poe zioar6,z

In Sunbul un tindr trdia

$i despre scula lui zicea

C,i, auerea i-o tocase,

C,i puterea i-o secase,

far acurn nici oala n-o rnai nimerea.

14l rutrvoNNEGUT

$i-mi maivine in minte gi un cintecel care suni

camafa:

Md nuncesc Yon Yonson,

Lucrez in Wisconsin

La ofabricd, dc cherestea.

C,hnd md Plimb Pe stradd

Lurnea rnd. intreabi.:

,Tu cum te nurueSti?'

,Md numesc Yon Yonson,

Lucrez in Wis c ons in..,"

$i aga mai deParte, [a inftnit.

Togi cei Pe care iam indlnit in decursul ani-

lor m-au intrebat adesea la ce lucrez 9i de regull

le-am rlspuns ci in primul rAnd la o carte despre

Dresda.

La fel i-am rlspuns odatl gi lui Harrison Starr,

producltorul de filme, iar el a ridicat din sprAn-

cene gi mi-a cerut s[-i Precizez:

- Este o carte anti-rizboi?

- Da, am zis eu, cam a$aceYa'

- $tii ce le spun eu celor despre care aud cl

se apucl s[ scrie clrqi and-riuboi?

- Habar n-am. Dar, m[ rog' ce le spui, Har-

rison Starr?

Abatorulcinci / 15

- Le spun: ,,De ce nu scrieEi mai bine o carte

an*gheEar?" Voia, bineingeles, sI sublinieze cirlzboaie o sI tot fie, cI ele pot ft stivilite la fel de

ufor ca qi gheEarii. Sunt gi eu de aceeagi pirere.

$i chiar dacl rlzboaiele n-o slvinl ca ghegarii,

de bltrAna moarte n-o si ne putem descotorosi.

Pe cAnd eram ceva mai tAnlr si lucram la ce-

lebra mea carte despre Dresda, lntr-o buni zii-am telefonat unui camarad de rlzboi pe nume

BernardV. O'Hare gil-am intrebat daclpot si-ifac o viziti. El era procuror districtual in statul

Pennsylvania. Eu eram scriitor in Cape Cod. intimpul rlzboiului fuseserim amAndoi simpli sol-

dagi, cercetagi la infanterie. Pe atunci niciunul nu

visa sI facem gi noi niscaiva bani dupi rlzboi dar

acum ne descurcam amAndoi foarte bine.

Am rugat compania de telefoane Bell sI mi-lglseascl pe O'Hare. Cei de acolo se pricep de

minune la astfel de treburi. IJneori, noaptea, m[apucl un fel de boall care are de-a face cu alco-

olul gi relefonul. Mi tmblt bine, scap de nevasri

trimiEAndu-i in fagl o rlsuflare cu miros de ipe-

riti 9i roze,iar apoi ridic receptorul gi cu o voce

gravi gi distinsl le rog pe telefoniste sl-mi dea

legltura cu cutare sau cutare amic de care n-am

mai auzit de-un car de ani.

16 / runrvoNNEGUT

Aga l-am prins gi pe O'Hare. El e scund, iar

eu, inalt. Parci eram Pat gi Pataqon. Fuseserlm

luagi prizonieri impreunl. I-am spus la telefon

cine sunt. Nu i-avenit deloc greu si mi creadl'

Nu se culcase inc[. Citea. Dar, in rest, casa era

cufundatl intr-un somn adAnc.

- Ascult[, am inceput eu, scriu o carte des-

pre Dresda. Ag avea nevoie de ajutor s[-mi mai

amintesc unele lucruri. Ce-ai zice si trec pe [a

tine s[ stlm la un pahar de vorbl 9i si deplnlm

amintiri?Nu se arlt[ cAtuqi de puqin incAntat. Mi aver-

tizi.clnu-qi mai amintegte mare lucru. Dar imi

spuse torugi s[vin.

- Cred c[ punctul culminant al cirEii o si

fte execuqia sirmanului, bltrAnului Edgat Derby,

am adiugat eu. Ce fantasticl ironie a sorgii!

Cend un oraq intreg e ars pAni [a temelii qi sunt

omoriqi zecide miide oameni, acest soldat am[-

rAt din infanteria americanl e arestat in mijlocul

ruinelor pentru ci a luat un ceainic. Pe deasupra

mai e gi trimis tn judecatl 9i tArAt in faqa pluto-

nului de execugie !

- Hmm! fhcu O'Hare.

- Ce plrere ai, nu crezi ci lsta e punctul cul-

minant?

t4batorulcinci / 17

- Habar n-arn, nu mI pricep, riposti el, tuegti scriitor, nu eu.

Ca un adevirat specialist in gradarea acgiu-

nii gi a emogiilor, in arta caracterizbrii gi a dia-logului, in realizarea momentelor de suspans gi

a marilor confruntlri, am schiEat de mai muheori aceasti povestire despre Dresda. Cea mai re-

ugiti variantl, sau in orice caz cea maifrumoasi,a fost cea a$ternutl pe dosul unui sul intregde tapet.

Am folosit creioanele colorate ale fticei mele -cAte o culoare pentru ftecare personaj principal.Un capit al sulului marca inceputul povesririi,cehlalt caplt, sfArgitul, iar rot ce era inrre ele

forma cuprinsul. O linie albastrl se inrersectacu una rogie, apoi cu una galbenl, iar intr-unanume punct linia galbeni se intrerupea brusc,

clci personajul reprezentat prin linia galbeni se

sfhrgea din viagl. $i aga mai departe. DistrugereaDresdei era marcati printr-o bandl verticall de

linii portocalii hagurate, gi toate celelalte liniicare se mai aflau inci in viagl traversau aceasti

bandi, continuAndu-gi drumul in cealalti parte.

Sfbrgitul,locul unde se opreau toate liniile,era un cAmp de sfecll pe malul Elbei, la margi-nea oragului Halle. Ploua cu gileata. in Europa

18 / KURTVONNEGUT

rizboiul se terminase de clteva slptSmAni' Ali-

niagi in giruri lungi ,pitzigide soldaEi rugi, stlteam

cu to,tii - englezi, americani, olandezi, belgieni,

fr ancezi,canadieni, sud- africani, neo -zeelandezi,

australieni, mii de oameni in agteptarea apropia-

tei clipe cAnd nu vom mai fi prizonieri.

Iar de cealaltl parte a cimpului se aflau mii

de ruqi, polonezi, iugoslavi gi aqa mai departe,

pIr,liEila rAndul lor de soldagi americani. Schim-

bul se petrecu acolo, ln ploaie - unu contra unu'

O'Hare Ei cu mine qi incl mulgi algii ne-am ur-

cat in spatele unui camion american. O'Hare nu

luase cu el niciun suvenir. Restul, aProaPe tofi

aveam cite ceva. Eu eram, qi incl mai sunt, feri-

citul posesor a[ unei slbii de paradi Luftwaffe'

(Jn american mirungel qi nlbldlios, pe care in

aceasti carte il voi numi PaalLazzaro, cira o

cantitate apreciabili de diamante, smaralde, ru-

bine gi aga mai departe. Le luase de la morEii &n

beciurile Dresdei. Aga merg lucrurile.

Un englez slrac cu duhul, care nu gtiu prin

ce imprejurare reuqise s[-gi piardl toEi dingii, igi

plstra suvenirul intr-un sac din pbnzide cort'

Sr.ol se hfbia exact Pe labele picioarelor mele'

Din ctnd tn cAnd englezul arunca in sac o privire

iscoditoare, iar apoi lqi rotea ochii qi gAtul sfrijit

Abatorul cinci / 19

in toate direcEiile, lncercAnd s[ surprindi daclnu cumva cineva se uitl cu licomie la sacul siu.

$i mai silta un picug sacul pe picioarele mele.

La inceput crezusem ci e un gest intAmplltor,dar m[ ingelam. Omul simEea neapirat nevoia s[arate cuiva ce are in sac gi ajunsese la concluzia

c[ poate avea lncredere in mine. CAnd privirilenoasrre se intAlnirl, imi ftcu sefirn cu ochiul gi

desfhcu gura sacului. inluntru se vedea o ma-

chetl din ghips a Turnului Eiffel. Era vopsiti inauriu. in mijloc avea ftxat un ceas.

- Nu-i a-ga ci-i de milioane?! exclaml el.

Am fost transportagi cu togii la un centru de

recuperare in Franga, unde am fost lndopagi cu

tot felul de milkshake-uri cu ciocolad gi malg.t

gi alte minclruri consistente, penl ne-am fhcut

rotofei ca niqte bebelugi. DupI aceea am fostexpediagi la casele noastre gi eu m-am insuratcu o fati drlgugl, care era gi ea rotofeie ca unbebelug.

CurAnd am fhcut gi noi bebeluqii noqtri.

$i acum sunt toli oameni in toatl firea, iar eu

am ajuns un babalAc risuflat, cu amintirile mele

gi cu pachetele mele de Pall Mall. MX numesc

Yon Yonson,lucrezin'Wisconsin, la o fabricl de

cherestea.

20 / KUMVONNEGU]

Uneori noaptea tirzitr,dupl ce nevastl-mea

se culcl, incerc sl mai caut la telefon vechi prie-

tene din tinereEe.

- Dagi-mi, vi rog, numlrul doamnei Cu-

tare-gi-Cutare.

Cred cilocuiegte pe stradaAici-9i-Acolo, mlstrlduiesc si explic telefonistei.

- Regret, domnule, dar numele nu figureazl

printre abonaEi.

- Mulgumesc, domnigoarl. Nu face nimic,

mulgumesc foarte mult.

LJneori, dau drumul cAinelui si iasl afarl sau

sl intre in casl gi atunci mai schimb o vorbl cu

el. ii dau de-nEeles ci Ein la el, iar el imi di de-nge-

les c[ gi el Eine la mine. Pe el nu-l deranjeazl mi-

rosul de iperitl gi roze.

- Egci un cAine tare bun, Sandy,ll laud eu.

Un cAine pe cinste.

Alteori deschid radioul gi ascult cAte o emisi-

une de dezbateri transmisl de la Boston sau New

York. Numai muzicl s[ nu fie, Cend beau mult,

nu pot si suport muzica.

Mai devreme sau mai tArziu m[ bag in pat 9i

nevasti-mea ml intreabl cAt e ceasul. tebuie sl

qde mereu cAt e ceasul. Uneori nu $tiu nici eu 9i

atunci ii spun:

Abatorulcinci / 2l

- Habarn-am!Cfueodati mI gdndesc la srudiile mele. Dupi

cel de-al Doilea Rizboi Mondial am urmar ovreme cursurile Universitlgii din Chicago. Stu-

diam antropologia. Pe vremea aceea ni se spunea

ci nu existi nicio diferengl intre oameni. Poate

c[ inci se mai predau asemenea treburi.O alti teorie care se preda era aceea cI nu

existl oameni rii, ridicoli sau dezgustltori. Numult inainte de-a muri, tatil meu a fhcut urmi-toarea observagie:

- $tii cl printre personajele tale nu se nu-mirl nicio seclturl?

L-am limurit c[ asta se darora celor inviEate

la colegiu, dupi rlzboi.in timp ce studiam s[ devin antropolog,lu-

cram gi ca reporrer la Biroul de gtiri din Chicago

pentru rubrica,faptul divers", cAgtigAnd doul-zeci gi opt de dolari pe slptlmanl. O datl m-au

schimbat din tura de noapte in cea de zi gi am

fost nevoit sI muncesc gaisprezece ore farl intre-rupere. Biroul nostru era subvengionat de toateziarele din orag, precum gi de Associated Press,

United Press lnternational gi alte asemenea mariagengii de presi. Aveam dreptul sI ne culegem

gtirile de la secEii de poligie, tribunale, pompieri,