Blog juridicMATERIALE DREPT|REFERATE|PROIECTESuport de Curs Drept Civil Obligatii dupa Tratatul elementar de drept civil de LiviuPopDrept Civil. Obligatii.-Suport de Curs-DupaTratatul elementar de drept civil. Obligatiile 2012 Editura Universul Juridic de Liviu PopClasificarea obligatiilor1. Obligaii de a da, obligaii de a face i obligaii de a nu face.n dreptul civil, prin obligaia de a da se nelege ndatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. Aadar, a da nu nseamn a preda. Spre exemplu, obligaia vnztorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vndut n patrimoniul cumprtorului este o obligaie de a da, care nu trebuie confundat cu obligaia de a preda n materialitatea sa lucrul vndut, aceasta din urm fiind, aa cum vom vedea imediat, o obligaie de a face. De asemenea, tot o obligaie de a da este i ndatorirea pe care i-o asum cel care a mprumutat o sum de bani de a constitui un drept de ipotec n favoarea celui care l-a mprumutat, pentru a garanta dreptul de crean al acestuia din urm.Prin obligaie de a face se nelege ndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu sau de a preda un lucru, deci, n general, orice prestaie pozitiv n afara celor care se ncadreaz n noiunea de a da. De exemplu, obligaia locatorului de a pune la dispoziia locatarului lucrul nchiriat, obligaia de a preda lucrul donat, obligaia de a presta ntreinerea n temeiul contractului de ntreinere etc. sunt obligaii de a face.Obligaia de a nu face const n ndatorirea subiectului pasiv de a se abine de la o aciune sau de la anumite aciuni.Aceast obligaie are un coninut diferit, dup cum este corelativ unui drept absolut sau unui drept relativ. Obligaia de a nu face corelativ unui drept absolut nseamn ndatorirea general de a nu face nimic de natur a aduce atingere acestui drept, iar obligaia de a nu face corelativ unui drept relativ este ndatorirea subiectului pasiv de a nu face ceva ce ar fi putut s fac dac nu s-ar fi obligat la abinere.Ca exemple de obligaii de a nu face corelative unui drept absolut, citm: obligaia ce revine oricrei persoane de a nu stnjeni exerciiul dreptului de proprietate al titularului unui asemenea drept; obligaia proprietarului fondului aservit de a nu face nimic de natur a diminua sau ngreuna exerciiul servituii; obligaia asumat printr-o convenie de constituire a unei servitui, de ctre proprietarul unui teren fa de vecinul su de a nu construi la o distan mai mic de un numr oarecare de metri de linia despritoare etc.Ca obligaie de a nu face corelativ unui drept relativ (de crean), menionm: obligaia pe care i-o asum cel mprumutat de a nu nstrina un anumit bun pn cnd nu va efectua piaa ctre mprumuttor, obligaia depozitarului de a nu se folosi de lucrul depozitat, obligaia asumat de un comerciant fat de un alt comerciant de a nu exercita un comer concurent etc.2. Obligaii civile pozitive i obligaii civile negative. Aceast clasificare reprezint o variant a clasificrii anterioare.Obligaiile pozitive sunt acelea care implic o aciune, deci vom include n aceast categorie obligaia de a da i obligaia de a face.Obligaiile negative sunt acelea care presupun o absteniune, deci includem n aceast categorie obligaia de a nu face.Interesul acestei mpriri a obligaiilor civile se manifest, spre exemplu, n ceea ce privete una dintre condiiile ce trebuie ndeplinite pentru a se putea acorda daune-interese creditorului ca urmare a neexecutrii obligaiei ori a executrii cu ntrziere sau necorespunztoare, anume punerea n ntrziere a debitorului. n regul general, n cazul nclcrii unei obligaii de a nu face, debitorul este de drept n ntrziere [art. 1523 alin. (2) lit. b) teza final C.civ.], pe cnd, n cazul nclcrii unei obligaii pozitive, n principiu, este necesar punerea n ntrziere a debitorului [art. 1528 alin. (2) C. civ.].3. Obligaii de rezultat i obligaii de mijloace.Obligaiile de rezultat (numite i obligaii determinate) sunt acele obligaii care constau n ndatorirea debitorului de a obine un rezultat determinat, deci caracteristic acestora este faptul c obligaia este strict precizat sub aspectul obiectului i scopului urmrit, debitorul asumndu-i ndatorirea ca, desfurnd o anumit activitate, s ating un rezultat bine stabilit. Aa cum spune art. 1481 alin. (1) C.civ., n cazul obligaiei de rezultat, debitorul este inut s procure creditorului rezultatul promis.Obligaiile de mijloace (numite i obligaii de diligen sau obligaii de pruden i diligen) sunt acele obligaii care constau n ndatorirea debitorului de a depune toat struina pentru atingerea unui anumit rezultat, fr a se obliga la nsui rezultatul preconizat. Art. 1481 alin. (2) C.civ. precizeaz c n cazul obligaiilor de mijloace, debitorul este inut s foloseasc toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.4. Obligaii civile obinuite, obligaii scriptae in rem i obligaii propter rem.Obligaia civil obinuit este aceea care incumb debitorului fa de care s-a nscut; n alte cuvinte, urmeaz a fi executat (sau, dup cum se mai spune, este opozabil) ntre pri, ca i dreptul de crean. Majoritatea obligaiilor civile este format din asemenea obligaii.Obligaiascriptae in rem(numit i obligaie opozabil i terilor) se caracterizeaz prin aceea c este strns legat de un lucru, astfel nct creditorul i poate realiza dreptul su numai dac titularul actual al dreptului real asupra lucrului respectiv va fi obligat s i respecte acest drept, dei nu a participat direct i personal la formarea raportului obligaional. Aadar, obligaia scriptae in rem este acea obligaie care se nate n legtur cu un lucru i care i produce efectele i asupra unei tere persoane care dobndete ulterior un drept real asupra lucrului respectiv, chiar dac aceast persoan nu a participat n vreun fel la naterea raportului juridic ce are n coninut acea obligaie.Obligaia propter rem(numit i obligaie rea/)(Atragem ns atenia c denumirea de obligaie real nu trebuie s duc la concluzia c ar fi vorba de obligaia corelativ unui drept real (printre altele, i datorit mprejurrii c ndatorirea nu incumb oricrei persoane, ci numai deintorilor lucrurilor respective).) este ndatorirea ce incumb, n temeiul legii sau chiar al conveniei prilor, deintorului unui lucru, pentru raiuni precum: protecia unor lucruri de importan naional, exploatarea judicioas ori conservarea unor caliti ale unor lucruri importante, existena unor raporturi de bun vecintate etc. Ca exemple de obligaii propter rem, menionm: ndatorirea deintorului unui teren agricol de a-l cultiva i de a asigura protecia solului (art. 74 din Legea nr. 18/1991, republicat, cu modificrile i completrile ulterioare); obligaia de grni-uire (art. 560 C.civ.); obligaia proprietarului de conservare a cldirii constnd n asigurarea ntreinerii spaiului care constituie bunul principal, astfel nct cldirea s se pstreze n stare bun (art. 655 C.civ.) etc.5. Obligaii civile perfecte i obligaii civile imperfecte.Obligaia civil perfect este acea obligaie care se bucur integral de sanciunea juridic, n sensul c, n caz de nevoie, creditorul poate obine concursul forei coercitive a statului pentru executarea ei. Cele mai multe obligaii intr n aceast categorie.Obligaia civil imperfect (numit i obligaie natural) este acea obligaie (tot juridic, iar nu moral) a crei executare nu se poate obine pe cale silit, dar, n msura n care ar fi executat de bunvoie de ctre debitor, acesta din urm nu are dreptul s pretind restituirea prestaiei. n acest sens, art. 1342 alin. (1) C.civ. prevede c restituirea nu poate fi dispus atunci cnd, n urma plii, cel care a primit-o cu bun-credin a lsat s se mplineasc termenul de prescripie ori s-a lipsit, n orice mod, de titlul su de crean sau a renunat la garaniile creanei.Un exemplu de obligaie civil imperfect l gsim nscris n art. 2506 alin. (3) C.civ., potrivit cruia cel care a executat de bunvoie obligaia dup ce termenul de prescripie s-a mplinit nu are dreptul s cear restituirea prestaiei, chiar dac la data executrii nu tia c termenul prescripiei era mplinit.Izvoarele obligaiilor, actele i faptele juridice care potrivit legii, dau natere unor raporturi juridice de obligaie. Dup rolul jucat de voina prilor n naterea obligaiei, izvoarele obligaiilor se clasific n voluntare i nevoluntare. 1. Sunt izvoare voluntare, manifestrile unilaterale, bilaterale sau multilaterale de voin, exprimate n scopul realizrii unor efecte juridice i anume: a) contractele sau conveniile de orice fel; b) actele juridice unilaterale, crora legea le recunoate, excepional, eficacitatea juridic; c) unele acte normative din care izvorsc direct obligaiile civile. 2. Sunt izvoare involuntare, toate celelalte fapte, evenimente sau ntmplri care dau natere unor raporturi juridice de obligaie n virtutea legii, independent de voina prilor i chiar mpotriva voinei lor i anume: a) evenimentele, care intervin independent de voina i activitatea oamenilor, cum sunt: naterea, moartea, scurgerea timpului, calamitile naturale etc.; b) aciunile omeneti care constituie fapte juridice licite (gestiunea de afaceri, mbogirea far just cauz etc.); c) aciunile omeneti care constituie fapte ilicite svrite cu intenie (delicte) sau din culp (cvasi-delicte) i care, atunci cnd provoac altuia un prejudiciu, dau natere obligaiei de despgubire.Clasificarea contractelor.Dup coninutul lor, Codul civil mparte contractele n: sinalagmatice i unilaterale.a)Contractele sinalagmatice. Art. 1171 C. civ. prevede: Contractul este sinalagmatic atunci cnd obligaiile nscute din acesta sunt reciproce i interdependente. n caz contrar, contractul este unilateral chiar dac executarea lui presupune obligaii n sarcina ambelor pri. Rezult c specificul contractului sinalagmatic const n caracterul reciproc i interdependent al obligaiilor prtilor, nseamn c fiecare parte are concomitent, att calitatea de creditor, ct i calitatea de debitor, fa de cealalt parte. Sau, se mai poate spune: obligaia ce revine uneia dintre pri i are cauza juridic n obligaia reciproc a celeilalte pri, astfel nct ele nu pot exista una fr cealalt, fiind interdependente. Ideea de cauz, care explic interdependena obligaiilor n contractele sinalagmatice, trebuie neleas n sens bivalent, ca o manifestare a ideii de scop n momentul ncheierii contractului, ct i pe durata existenei i executrii contractului.Prototipul contractelorsinalagmatice este contractul de vnzare. Vnztorul se oblig s transfere dreptul de proprietate i s predea bunul vndut, iar cumprtorul se oblig reciproc s plteasc preul. De asemenea, n cazul contractului de nchiriere, locatorul se oblig s procure locatarului folosina temporar i panic a unui bun, iar locatarul se oblig s-l foloseasc la fel ca un bun printe de familie i s achite chiria stabilit. Toate contractele oneroase fac parte din categoria celor sinalagmatice.b)Contractele unilaterale. Din acelai text legal art. 1171 C. civ., se deduce i definiia contractelor unilaterale. Acestea sunt toate acele contracte care nu sunt sinalagmatice adic acele contracte n care o parte sau mai multe pri se oblig fa de cealalt (sau celelalte pri) adic unilateral, far ca acesta sau acestea din urm s se oblige fa de primele la vreo contraprestaie. Cu alte cuvinte, sunt acele contracte care dau natere la obligaii numai n sarcina uneia dintre pri i sunt caracterizate de lipsa interdependenei i reciprocitii. O parte este numai creditor, iar cealalt numai debitor. Fac parte din aceast categorie: donaia, comodatul, mandatul, depozitul, fideiusiunea etc. De pild, n contractul de donaie, donatorul este numai debitor i donatarul este numai creditor.Clasificarea contractelor dup scop, avnd n vedere criteriul scopului urmrit de pri la ncheierea lor, contractele se clasific n: contracte cu titlu oneros i contracte cu titlu gratuit (sau de binefacere).a) Contractele cu titlu oneros. Art. 1172 alin. (1) noul cod civil prevede: Contractul prin care fiecare parte urmrete s i procure un avantaj, n schimbul obligaiilor asumate este cu titlu oneros. Fac parte din aceast categorie: vnzarea, locaiunea, schimbul, antrepriza, contractul de asigurare, contractul de rent viager etc. Contractele cu titlu oneros sunt de dou feluri: comutative i aleatorii:1. Contractul comutativ. Art. 1173 alin. (1) noul Cod Civil prevede c Este comutativ contractul n care, la momentul ncheierii sale, existena drepturilor i obligaiilor prilor este cert, iar ntinderea acestora este determinat sau determinabil. Aadar, contractul comutativ se caracterizeaz prin faptul c prestaiile reciproce la care se oblig prile contractante sunt relativ echivalente.2. Contractul aleatoriu. Art. 1173 alin. (2) noul Cod Civil prevede: Este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin voina prilor, ofer cel puin uneia dintre pri ansa unui ctig i o expune totodat la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor i incert. Cu alte cuvinte, contractul este aleatoriu n cazul n care existena sau ntinderea prestaiilor prilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert3. Avantajele pe care le vor obine nu sunt cunoscute deoarece prile s-au obligat, una fa de cealalt, n funcie de un eveniment viitor i nesigur n ce privete realizarea sa sau cel puin momentul realizrii sale.b) Contractele de binefacere sau cu titlu gratuit. Art. 1172 alin. (2) noul Cod Civil prevede: Contractul prin care una dintre pri urmrete s procure celeilalte pri un beneficiu, far a obine n schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit. Aadar, una dintre pri se oblig s procure celeilalte un folos patrimonial far a primi ceva n schimb. Fac parte din aceast categorie: donaia, depozitul, mandatul, comodatul, fideiusiunea etc. Aceste contracte se divid n:liberaliti i contracte de servicii gratuite sau contracte dezinteresate.1. liberalitilesunt acele contracte cu titlu gratuit prin care una dintre pri transmite un drept din patrimoniul su n patrimoniul celeilalte pri far a primi un echivalent. Una din pri se nsrcete, iar cealalt se mbogete. Obiectul unui astfel de contract este prestaia de a da. Prin liberaliti nelegem, n principal, contractele de donaie.2. contractelede servicii gratuitesau contractele dezinteresate sunt acele contracte prin care o parte se oblig s fac un serviciu far a se nsrci pe sine i nici n scopul mbogirii celeilalte pri: comodatul, mandatul gratuit, depozitul gratuit, mprumutul gratuit.Interpretarea contractuluiEfectul imediat al oricarui contract este acela de a da nastere unor drepturi si obligatii. In acest sens se vorbeste de puterea obligatorie a contractului.Reguli comune de interpretare a contractului. Interpretarea contractului.Interpretarea contractului este operatia prin care se determina intelesul exact a calauzelor contractului, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor in stransa corelatie cu vointa lor interna.Interpretarea contractului apare, adeseori, in stransa legatura cu operatia de calficare juridica a contractului. Desi, teoretic, operatia de interpretare a contractului poate fi sperata de operatia de calificare juridica a acestuia, in practica, data fiind stransa legatura dintre ele, cele doua operatii ajung adesea sa se confunde. Calificarea juridica a contractului apare ca un prim rezultat al interpretarii.a)Constatarea existentei contractului.Daca vointa partilor este clar exprimata, problema interpretarii nu se pune. Interpretarea este absolut necesara atunci cand exista discrepanta intre vointa reala si vointa declarata a partilor, cand clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii ori cand contractul este incomplet. Cu toate acestea, inainte ca judecatorul sa treaca la interpretarea contractului, este necesar sa se constateexistenta acelui contract.Dovada existentei revine partilor contractante. In lipsa contractului,operatiunea interpretariieste lipsita de obiect.b)Calificarea contractului.Urmatoarea chestiune o reprezinta calificarea contractului. Aceasta are o importanta deosebita deoarece, incadrarea contractului intr-o anumita categorie, determina un anumit regim juridic, prin care se deosebeste de alt contract din alta categorie.c)Reguli comune de interpretare.De multe ori calificarea contractului este insuficienta. Neclaritatea si echivocul clauzelor persista. Art 1266-1260 Cod Civil, instituie reguli comune de interpretare.1. Reguli de stabilire a vointei reale a partilor contractante.Art 1266 alin. (1) Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor. Interpretarea contractului presupune stabilirea vointei reale a partilor, chiar daca cuvintele in care a fost exprimata sunt nepotrivite.2. Reguli de interpretare a clauzelor indoielnicie.Referitor la aceste reguli, avem aici :cand o clauza este primitoare de doua intelesuriaceasta se va interpreta in sensul in care se potrivieste cel mai bine cu natura si obiectul contractului. Apoi,clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar produce niciunul.Prezumtia de la care se porneste aici este ca, daca o clauza a fost inserata in contract, este de presupus ca partile au dorit ca aceasta sa produca un efect juridic. Urmatoarea regula este ca oricat de generali ar fi termenii contractului, acesta nu cuprinde totusi decat lucrul asupra caruia partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii folositi.3. Reguli subsidiare de interpretare.Daca dupa aplicarea regulilor de interpretare, contractul ramane neclar, atunci el va fi interpretat in favoarea celui care se obliga in dubio pro reo.A doua regula este ca interpretarea stipulatiilor inscrise in contractele de adeziune sa se interpreteze impotriva celui care le-a propus.Principiul fortei obligatorii a contractuluiPrincipiul fortei obligatorii a contractului este consacrat intr-o formulare expresiva de art 1270 alin (1) Cod Civil care prevede Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Cu alte cuvinte, contractul este legea partiolor, fiind tinute sa-l respecte intocmai, potrivit adagiului latinpacta sunt servanda.In ce consta principiul fortei obligatorii al contractului pentru partile contractante?Principiul fortei obligatorii a contractului are rolul primar de a explica si ordina raportul juridic nascut intre parti ca urmare a incheierii contractului, pentru ca apoi sa se poata impune ca realitate obiectiva tertilor, prin intermediul opozabilitatii efectelor contractului. De aceea, urmand ordinea reglementarii in aceasta materie, trebuie sa retinem ca si consecinte imediate ale fortei obligatorii intre parti :a) Partile contractante sunttinute sa execute intocmai,una fata de cealalta obligatiile la care s-au indatorat, deoarece contractul valabil incheiat intre parti, are putere de lege intre partile contractante;b) A doua consecinta a fortei obligatorii este regula conform careia contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de legeart 1270 alin (2) Cod Civil, de unde regula simetriei in contracte, care implica intre altele, irevocabilitatea unilaterla a contractelor, precum si revocabilitatea acestora prin consimtamant mutualc)Obligatiile contractuale trebuie sa fie executate intotdeauna cu buna-credinta.Desi noua reglementare nu mai retine regula executarii cu buna-credinta, includerea executarii cu buna-credinta in continutul obligational al contractului isi are temeiul in art 15. Cod Civil care instituie buna-credinta ca fiind o obligatie implicita.Principala semnificatie a principiului fortei obligatorii a contractului este aceea ca partile sunt obligate sa execute intocmai prestatiile la care s-au obligat prin contract. Executarea trebuie sa aiba loc la termenele si in conditiile stablite. Creditorul are dreptul sa utilizeze toate mijloacele juridice oferite de lege pentru a obtine executarea in natura a prestatiilor ce I se datoreaza de catre debitor. Cand executarea in natura este nerealizabila, obligatia debitorului se transforma in duane-interese, angajandu-se raspunderea lui contractuala.Pentru a vorbi de de o incalcare a principiului fortei obligatorii a contractului este necesar sa avem de a face cu oneexecutare ilicitasau,fara justificare.Este vorba de toate formele de neexecutare care atrag raspunderea contractuala si celelalte remedii pentru neexecutare. O astfel de neexecutare, trebuie distinsa deneexecutarea licitacare presupune o neexecutare a obligatiilor contractuale asumate, pe untemei.Este vorba de situatia cand debitorul nu mai este obligat la executarea obligatiilor cand intervine exceptia de neexecutare a contractului sau cand I se acorda un termen de gratie, sau cand apare imposibilitatea fortuita de executare a contractului.Referitor lairevocabilitatea contractului prin vointa uneia din partile contractante,art 1270 alin (2) prevede Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege.Prin acest text legal se consacra regula simetriei in contracte, ceea ce inseamna ca orice contract, fiind rezultatul acordului de vointe al partilor,mutuus consensus,el poate fi desfacut sau revocat, tot prin acordul partilor,mutuus dissensus.Regula este valabila si in privinta modificarii contractului, nicio parte nu poate modifica unilateral continutul contractului.Cu toate acestea, exista situatii candcontractul poate fi revocat pe cale unilaterala denuntarea uniltarala.Art 1276,denuntarea unilaterala,instituie cateva reguli:a) In cazul in care partile au inserat in contract o clauza cu privire la posibilitatea revocarii unilterale a contractuluib) In ceea ce priveste contractele cu executare dintr-o data daca dreptul de a denunta contractul este recunoscut uneia dintre parti, aceasta poate fi exercitat atat timp cat executarea nu a inceput. De indata ce executarea a inceput, revocarea nu mai este posibila chiar si atunci cand s-a stipulat in contract.c) In contractele cu executare succesiva daca denuntarea este prevazuta in contract, aceasta poate opera cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz chiar si dupa inceperea executarii, insa denuntarea nu are efecte cu privire la prestatiile deja executate sau care se afla in curs de executare.d) In contracte se mai poate insera si o contraprestatie in cazul denuntarii unilaterale. Astfel, intai se va executa contraprestatia si apoi denuntarea unilaterala.Rezilierea fortata a contractelor.Exista situatii cand rezilierea contractelor este fortata, chiar impotriva vointei partilor. Este cazul contractelorintuitu personaecare se incheie avand ca motiv determinant identitatea sau calitatile speciale ale celeilalte parti. Daca partea decedeaza sau devine incapabila contractul in cauza inceteaza fortat, neputand fi continuat de mostenitatori.Principiul relativitatii efectelor contractului si exceptiile de la acest principiuPutem spune ca principiul relativitatii efectelor actului juridic civil este acea regula potrivit cu care acest act produce efecte numai fata de autorii ori autorul actului, fara a putea sa profite sau sa dauneze altor persoane. Intr-o alta exprimare, principiul relativitatii inseamna ca drepturile subiective civile si obligatiile corelative, nascute dintr-un act juridic civil, apartin partilor, respectiv : autorilor actului daca acesta este bilaterala si autorului actului daca acesta este unilateral. Ideea infatisata pare simpla : forta obligatorie a raporturilor obligationale generate de un contract nu poate existadecat intre contractanti.Prin urmare, persoanele straine de contract nu pot fi obligat la plata creantelor generate de un contract ce le este indiferent, dupa cum aceste creante nu pot fi executate in profitul celor straini de contract.Principiul relativitii efectelor actului juridic civil este regula de drept potrivit creia actul juridic civil produce efecte numai fa de autorul sau autorii si, fr s poat profita ori duna altor persoane. Acest principiu este consacrat i de art. 1280 Cod civil, potrivit cruia conveniile au efect doar ntre prile contractante, dar i are originea n dreptul roman:res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest (un act ncheiat ntre anumite persoane nu avantajeaz, dar nici nu dezavantajeaz pe altcineva.) Altfel spus, principiul relativitii nseamn c actul juridic civil bilateral d natere la drepturi i obligaii doar pentru prile lui, iar actul unilateral l oblig numai pe autorul su.Justificarea principiului se regsete n dou idei de baz:1. natura voliional a actului juridic ce impune ca nimeni nu poate deveni debitor sau creditor fr voia sa;2. soluia contrar acestui principiu ar aduce atingere libertii persoanei.Opozabilitatea fa de teri a actului juridic.Un act juridic nu poate genera, n principiu, drepturi subiective i obligaii pentru un ter, n schimb drepturile i obligaiile prilor din acel act juridic trebuie respectate i de ctre teri.Opozabilitatea actului juridic fa de teri nseamn dreptul prii de a invoca acel act juridic mpotriva terului care ar ridica pretenii n legtur cu un drept subiectiv, dobndit de parte prin actul juridic respectiv.Noiunea de parte.Parte este persoana care ncheie actul juridic, personal sau prin reprezentare, i fa de care se produc efectele actului respectiv. Altfel spus, prile reprezint acea categorie de persoane fa de care actul juridic civil i produce efectele n temeiul principiului relativitii. Termenul parte desemneaz att pe una dintre prile actului juridic civil bilateral sau multilateral, ct i pe autorul actului juridic civil unilateral. Iar, n raport de natura actului juridic ncheiat, prile poart denumiri diferite (autor al ofertei sau al acceptrii ofertei, vnztor, cumprtor, coprta, testator etc.). Ex.: n contractul de vnzare-cumparare ncheiat de X cu Y, fiecare este parte a contractului-vnztor/cumprtor, dar i autor al ofertei/acceptant al acesteia.Dpdv. juridic, parte este att persoana care ncheie direct i personal un anumit act juridic civil, ct i cea care ncheie actul prin intermediul unui reprezentant legal sau convenional.Partea actului juridic civil poate semnifica mai multe persoane fizice sau juridice care promoveaz ori au un interes sau o poziie comun.In concluzie, prile reprezint acea categorie de persoane fa de care actul juridic civil i produce efectele n virtutea principiului relativitii.Noiunea de ter.Terii (penitus extranei) sunt persoanele strine de un act juridic civil, deci care n-au participat nici direct i nici prin reprezentare la ncheierea acestuia.Avnzii-cauz: definiie i clasificare.Avnd-cauz sau succesor in drepturi este persoana care, din cauza legturii ei juridice cu prile actului juridic, suport sau profit de efectele acestuia, dei nu a participat la ncheierea lui. Exist trei categorii de avnzi-cauz:succesorii universali i cu titlu universal (1), succesorii cu titlu particular (2) i creditorii chirografari (3).Succesor universaleste acea persoan care dobndete un patrimoniu (o universalitate); ex: unicul motenitor legal, legatarul universal, persoana juridic ce dobndete un patrimoniu prin efectul comasrii (fuziune sau absorbie) sau al transformrii.Succesorul cu titlu universaleste persoana care dobndete o fraciune dintr-un patrimoniu. Ex: motenitorii legali, legatarul sau legatarii care au dobndit o cot-parte din motenire, persoana juridic care dobndete o parte din patrimoniul persoanei juridice total sau parial divizate.Succesor cu titlu particulareste persoana care dobndete un drept subiectiv, privit individual (ut singuli). Ex.: cumprtorul unui bun, donatarul, cesionarul, legatarul cu titlu particular etc.Succesorii universali i cei cu titlu universalformeaz o singur categorie de avnzi-cauz pentru c ntre ei exist doar o deosebire cantitativ, nu i calitativ. Ei sunt continuatori ai personalitii autorului lor pentru c dobndesc un ntreg sau o fraciune din patrimoniu.Calitatea succesorilor universali i cu titlu universal de a fi avnzi-cauz const n aceea c actul juridic ncheiat de autorul lor produce efectele i fa de ei. Astfel, aceti succesori preiau parial sau total drepturile subiective i obligaiile autorului lor (cel de la care au dobndit patrimoniul sau o fraciune din acesta), cu excepia drepturilor i obligaiilor strns legate de persoana autorului, precum i cele declarate de pri ca netransmisibile.Legea prevede i cazuri n care poate nceta calitatea de avnzi-cauz a succesorilor universali sau cu titlu universal fa de anumite acte juridice ncheiate de autorul lor. Ex: cazul motenitorilor legali rezervatari n privina actelor juridice ale autorului lor care ncalc rezerva succesoral.Calitatea deavnd-cauza succesorului cu titlu particular se apreciaz doar n raport cu actele juridice anterioare ale autorului, referitoare la acelai drept sau bun, ncheiate cu alte persoane (fa de aceste acte juridice, succesorul cu titlu particular poate s fie avnd-cauz sau ter). Deci, calitatea de avnd-cauz a succesorului cu titlu particular nu se apreciaz n raport de actul juridic prin care el a dobndit un drept subiectiv (caz n care are calitate de parte) i nici n raport de alte acte juridice ncheiate de autorul su cu alte persoane, acte care n-au legtur cu dreptul subiectiv respectiv (f de care are poziia poziia de ter).Dobnditorul unui drept are calitatea de avnd-cauz, putnd exercita drepturile i fiind inut s execute obligaiile autorului su care decurg din actul juridic respectiv, doar cu ndeplinirea cumulativ a urmtoarelor cerine:a) drepturile i obligaiile s aib o strns legtur cu dreptul subiectiv dobndit;b) actul juridic s fie ncheiat anterior de autorul lui cu alte persoane i s se refere la acelai drept sau bun;c) s fi fost respectate formalitile de publicitate cerute de lege pentru acel act juridic sau nscrisul ce constat actul juridic respectiv s aib dat cert (adic, actul juridic fa de care urmeaz a se stabili calitatea de avnd-cauz sau de ter a succesorului cu titlu particular s ndeplineasc cerinele formei pentru opozabilitate fa de teri).Totui, dobnditorul ulterior nu poate invoca lipsa nscrierii dreptului real imobiliar n cartea funciar, dac avea cunotin de aceasta. n acest caz, dobnditorul prin act juridic cu titlu oneros este de rea-credin. De asemenea, acest aspect nu poate fi invocat nici de dobnditorul prin act juridic cu titlu gratuit, indiferent dac este de bun sau rea-credin (potrivit art. 28 din Legea nr. 7/1996, dobnditorul anterior poate cere instanei judectoreti s acorde nscrierii sale rang preferenial fa de cea efectuat la cererea unui ter ce a dobndit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea-credin la data ncheierii actului).Cnd una dintre cele trei cerine este nendeplinit, dobnditorul cu titlu particular va avea calitate de ter. Ex:. cnd dup ncheierea contractului de nchiriere, proprietarul (locatorul) vinde imobilul n cauz unui ter. Contractul de locaiune, dac are dat cert anterioar celui de vnzare-cumprare, i va produce efectele i fa de cumprtor, exceptnd situaia n care contractul de nchiriere cuprinde o clauz expres de reziliere n cazul vnzrii. ns, cumprtorul nu mai este obligat s respecte locaiunea consimit de vnztor dac la data cnd contractul de vnzare-cumprare a dobndit dat cert sau, mai exact, au fost ndeplinite formalitile de publicitate imobiliar (devenind astfel opozabil terilor, deci i locatarului), contractul de locaiune ncheiat anterior nu avea dat cert. n aceleai condiii, contractul de locaiune i va produce efectele i fa de ali dobnditori cu titlu particular ai bunului ce i formeaz obiectul (ex: n cazul nstrinrii bunului printr-un contract de donaie, de ntreinere, schimb etc.), precum i fa de cel cruia locatorul i constituie un dezmembrmnt al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv (ex.: convenia de constituire a unui drept de uzufruct sau a unui drept de superficie).Pentru un exemplu mai concret, putem presupune c proprietarul X i nchiriaz chiriaului Y o cas, ncheind un contract de nchiriere n form autentic sau sub forma unui nscris sub semntur privat cu dat cert, fr a introduce o clauz privitoare la soarta contractului de nchiriere n cazul n care X ar vinde casa. Dup ncheirea acestui act, proprietarul X vinde ns casa respectiv terului Z (succesor cu titlu particular). n acest caz, Z va fi obligat s respecte obligaiile asumate de X prin contractul de nchiriere ncheiat cu Y, cu toate c Z nu a participat la ncheierea contractului de nchiriere. Prin urmare, Z are calitatea de avnd-cauz fa de contractul de nchiriere ncheiat ntre- X i Y, pentru c efectele acestui contract se produc i fa de el, dei nu a participat la ncheierea lui. Suntem.n prezena aa-numitelor obligaii scriptae in rem. Tot calitate de avnd-cauz are succesorul cu titlu particular i n privina obligaiilor propter rem.Producerea efectelor unui act juridic i fa de succesorii universali sau cu titlu universal ai prilor, precum i, n condiiile artate, fa de succesorul cu titlu particular este justificat i de principiul potrivit cruia un drept se transmite aa cum apare el n patrimoniul transmitorului, acesta din urm neputnd ceda mai multe drepturi dect are.Creditorii chirografarisunt aceia care au doar un drept de gaj general asupra bunurilor prezente i viitoare ale debitorului lor. Astfel, ei nu dein o garanie real care s le asigure realizarea creanei pe care o au contra debitorului lor (gaj, ipotec, privilegiu).Exceptiile de la principiul relativitatiiNotiunea de exceptie de la relativitatea efectelor contractului sunt acele situatii juridice in care efectele contractului se produc fata de alte persoane care nu au calitatea de parti contractante sau de succesori in drepturi ai partilor. Cu alte cuvinte, si mai precis formulat, suntem in prezenta unor exceptii de acest fel numai atunci cand un contract da nastere la drepturi sau la obligatii in favoarea si respectiv in sarcina altor persoane decat partile contractante si succesorii in drepturi ai acestora. In literatura de specialitate se sustine ca exceptiile de la principiul relativitatii efectelor contractului sunt de doua feluri : aparente si reale. Exemplul clasic de exceptie aparenta de la principiul relativitatii efectelor contractului estepromisiunea pentru altul.Alaturi de aceasta, se vorbeste uneori si dereprezentare.Din categoria exceptiilor reale se considera a face parte :contractul colectiv de munca, actiunile directe si stipulatia pentru altul.Reprezentarea.Prin reprezentare se intelege tehnica juridica prin care o persoana numitareprezentant,incheie un act juridic, in numele si pe seama unei alte persoane numitareprezentat.Efectele eventualului contract incheiat intre reprezentant si tert, se vor produce direct intre reprezentat si tert (art.1296Cod Civil). Cu alte cuvinte, efectele fortei obligatorii ale contractului se vor produce intre tert si reprezentat, iar reprezentantul va avea simpla calitate de participant la incheierea contractului. Referitor laefectele reprezentarii,se creeaza un raport juridic direct intre reprezentat si tert, efecte care sunt legate de cunoasterea efectiva de catre tert a puterilor conferite reprezentantului si a calitatii sale. Reprezentantul trebuie sa arate tertului pentru cine intelege sa incheie contractul. In cazul in care nu o face, iar tertul nu cunoaste pe o alta cale calitatea de reprezentant a celui cu care contracteaza, reprezentantul ramane obligat in mod direct fata de tert. Tertul are dreptul de a cere reprezentantului dovada reprezentarii printr-un inscris. In cazul in care reprezentantul actioneazain lipsa puterii de reprezentare sau cu depasirea acesteia,contractul incheiat cu tertul nu produce niciun efect pentru reprezentat, iar reprezentantul se va obliga in nume propriu fata de tert. Reprezentarea inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la imputernicire sau prin revocarea puterii de reprezentare.Acordurile colective.Este vorba de anumite conventii a caror caracterisitca principala este aceea ca cel putin una dintre partile implicate in contract angajeaza prin consimtamantul exprimat la incheierea contractului o colectivitate. Asemenea contracte colective sunt regasibile in diverse materii ale dreptului dar mai cu seama in cadrul procedurii falimentului si al raporturilor de munca.Actiunile directe.Prin actiuni directe intelegem dreptul unor persoane de a actiona, in anumite cazuri expres si limitativ prevazute de lege, impotriva uneia dintre partile unui contract, cu care nu au nicio legatura, invocand acel contract in favoarea lor, contracat fata de care au calitatea de terti. Este vorba de un mecanism juridic in care sunt implicate trei persoane :creditorul (care este beneficiarul actiunii directe),debitorul sau imediat (fata de care este legat printr-un raport contractual),si debitorul debitorului imediat (care se afla intr-un raport contractual cu debitorul imediat, dar care nu se afla intr-un asemenea raport cu creditorul).Promisiunea faptei altuia.Promisiunea faptei altuia reprezinta o exceptie aparenta de la relativitatea efectelor contractului prin care o persoana se obliga fata de creditor sa determine un tert sa incheie sau sa ratifice un contract, respectiv si eventual sa il execute. Aceasta exceptie aparenta beneficiaza de o reglementare distincta (art 1283).Stipulatia pentru altul.Este o exceptie reala de la relativitatea efectelor contractului si reprezinta contractul in folosul unei terte persoane adica figura contractuala prin care o persoana se obliga fata de alta sa execute o prestatie in favoarea unui tert. Dreptul tertului, asa cum vom vedea, se naste direct si nemijlocit din contractul incheiat intre cele doua parti.Opozabilitatea contractului fata de tertiDistinctie intre relativitatea efectelor contractului si opozabilitatea lui fata de terti.Principiul relativitatii efectelor contractului inseamna ca un contract poate da nastere la drepturi si obligatii numai in favoarea si, respectiv, sarcina partilor contractante, precum si a persoanelor devenit parti ulterior incheierii contractului sau asimiliate partilor, ca efect al legii sau al unei alte circumstante. Contractul si situatiile juridice la care da nastere sunt realitati sociale care intr-o ordine de drept, impun tuturor o atitudine de respect. Cu alte cuvinte, toti sunt obligati sa le respecte. In acest sens, afirma ca un contract este opozabil tuturor, inclusiv tertilor. Tertii au obligatia generala de a respecta situatia juridica nascuta din contract, chiar daca pentru ei, aceasta realitate se prezinta ca un fapt juridic. Este vorba de caracterul de utilitate sociala pe care il prezinta opozabilitatea.Opozabilitatea reprezinta expresia complementara a relativitatii efectelor contractului. Dupa cum, la fel de bine, se poate sustine ca opozabilitatea efectelor contractului nu este decat expresia fata de terti a principiului fortei obligatorii a acestuia.Reglementarea principiului opozabilitatii.Art. 1281 Cod Civil Contractul este opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor nascute din contract. Tertii se pot prevala de efectele contractului, insa fara a avea dreptul de a cere executarea lui, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Suportul fundamental al principiului opozabilitatii il constituie o anumita forma decunoasterecare atrage anumite consecinte juridice. Astfel, avem de-a face cu oopozabilitate imediata,neorganizata de lege, siopozabilitate mediatarealizata prin intermediul unui sistem de publicitate organizat de lege. Intalnim aici regulile in materie de carte funciara sau arhiva electronica. In esenta, este de retinut ca, de regula, maniera absoluta in care opozabilitatea se realizeaza este probarea cunoasterii de catre tert a situatiei juridice rezultate din contract, indiferent ca avem de a face cu un sistem de publicitate organizat legal sau nu.Simulatia Simulatia(art 1289 Cod Civil) este o operatiune complexa care, din punct de vedere tehnic reprezinta o exceptie de la principiul opozabilitatii efectelor obligatorii ale contractului. Dintr-o alta perspectiva (cea a partilor), efectele acestei operatiuni sunt guvernate de principiul fortei obligatorii a contracului. In sfarsit, din perspectiva tertilor, simulatia produce efecte care urmeaza relativitatii efectelor contractului, dar nu si pe cele ale opozabilitatii acestora. Practic, prin simulatie, partile ascund fata de terti continutul adevaratei relatii juridice care exista intre ele. De aceea, unii autori au calificat-o plastic, ca o dedublare de contracte. Retinem astfel ca simulatia reprezintao operatiune juridica realizata prin disimularea vointei reale a partilor, constand in incheierea si existenta simultana, a doua intelegeri sau conventii: una aparenta sau publica, prin care se creeaza o situatie juridica aparenta, contrarar realitatii si alta secreta, care da nastere situatiei juridice reale dintre parti, anihiland sau modificand efectele produse in aparenta in temeiul contractului public.Contractul secret exprima vointa reala a partilor si stabilieste adevarata situatie juridica nascuta intre ele; el se mai numeste sicontra-inscris.Actul aparent poate si el sa produca anumite efecte in subsidiar, numai in masura in care partile au prevazut aceasta in contractul secret.Domeniul simulatiei.Cu precadere in sfera dreptului privat. Sfera sa predilecta de actiune este insa cea a actelor de instrainare- vanzarile fictive sau donatiile deghizate sunt modelele cele mai frecvente utilizate in practica, alaturi de disimularea partiala a unui element contractual (simularea pretului contractual).Conditiile simulatiei.Presupune indeplinirea unor conditii : existenta actului secret; existenta actului public si existenta acordului simulatoriu.Existenta actului secret.Conditia prespune ca actul real sau contra-inscrisul sa fie incheiat astfel incat existenta si cuprinsul sau sa fie necunoscute tertilor. Aprecierea caracterului secret al contra-inscrisului este o chestiune de fapt. Contra-inscrisul este lipsit de caracter secret in cazul cand a fost supus publicitatii sau a fost adus la cunostinta tertilor prin : transcrierea actului, intabulare, inscrierea in arhiva electronica. Cu privire la conditiile de validitate ale actului secret, amintim aici conditiile de fond si anume consimtamant, capacitatatea, obiectul si cauza. Referitor laformanu este necesar ca actul secret sa fie incheiat in forma ceruta de lege pentru validitatea operatiunii juridice pe care o intruchipeaza. Dedus din interpretareaper a contrarioa art 1289 alin (2) contractul secret nu produce efecte nici intre parti daca nu indeplineste conditiile fond cerute de lege pentru incheierea sa valabila. Actul public trebuie insa sa indeplineasca atat conditiile fond cat si de forma.Existenta actului public.Actul public este actul care se incheie astfel incat sa produca o aparenta juridica. Este actul aduc la cunostinta tertilor in intentia de a ascunde acestora adevarata realitate juridica din actul secret. De aceea, se spune in doctrina ca actul public trebuie sa fieostensibiladica sa permita teritlor sa afle cuprinsul acestuia.Existenta acordului simulatoriu.Ideea de acord simulatoriu sugereaza o reprezentare comuna a partilor, anterior incheierii actului public si a actului secret, reprezentare comuna in care partile sa orchestreze intreaga operatiune a simulatiei, adica sa imagineze toate manoperele prin care se va disimula adevarata relatie dintre ele fata de terti.Formele simulatiei.In functie de scopul concret al actului aparent si de relatia in care acesta se gaseste cu actul secret, simulatia se poate realiza prin trei procedee si anume : prin fictivitate, prin deghizare (totala sau partiala) si prin interpunere de persoane. Principala clasificare utilizata de doctrina este cea care distinge intre simulatia absoluta si cea relativa. Cea absoluta apare in cazul in care partile stabilesc ca intre ele sa nu existe in realitate niciun act (este vorba de fictivitate, singurul caz de simulatie absoluta). Esterelativaatunci cand sunt simulate doar unul sau mai multe elemente ale contractului public : obiectul, cauza, pratile reale. Se considera ca cea relativa se subclasifica insimulatie obiectiva(sunt disimulate elemente obiective precum natura contractului sau cauza deghizarea) sisimulatie subiectiva (sunt disimulate elemente subiective, adica partile interpunere de persoane).Interpunerea de persoane.Este un caz de simulatie relativa si subiectiva care a generat discutii complexe in literatura de specialitate. In cazul simulatiei prin interpunere de persoane, persoanele care inchei actul aparent prevad, intr-o intelegere secreta, faptul ca una dintre ele nu are calitatea de parte contractanta si stabilesc cine este adevaratul contractant. Asadar, partile actului aparent urmaresc, in mod constient ca efectele sa se produca fata de o alta persoana ceria I se asigura anonimantul. Asa este, de exemplu, contractul de donatie in care donatar apare o persoana interpusa pentru faptul ca, datorita unei incapacitati legale, adevaratul donatar nu poate primi, pe fata, donatia direct de la donator.Efectele specifice contractelor sinalgmatice exceptia de neexecutare, rezolutiunea si rezilierea contractelor, riscul contractului.In principiu, prestatiile promise reciproc de partile contractante trebuie sa fie executate simultan: cumparatorul este obligat sa plateasca pretul in momentul cand I se preda bunul. In caz contrar, adica in cazul in care o parte nu isi indeplineste obligatia asumata in contract, o parte are dreptul sa refuze executarea obligatiilor sale pana in momentul in care cealalta parte isi executa propriile obligatii. Aceasta posibilitate se numesteexceptie de neexecutare a contractului.Isi are origininea partial si este strans legata de principiulpacta sunt servanda. Conditiile exceptiei de neexecutare a contractului.Pentru a se putea invoca aceasta exceptie, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii :a)Referitor la natura obligatiilor neexecutate: obligatiile reciproce ale partilor trebuie sa isi aiba temeiul in acelasi contract sinalagmatic.Nu este suficient ca doua persoane sa fie in acelasi timp creditor si debitor, una fata de cealalta. Aceasta situatie trebuie sa rezulte din aceeasi relatie juridica. Astfel, cumparatorul nu poate refuza sa plateasca pretul pe motiv ca vanzatorul ii datoreaza o suma de bani pe care i-a imprumutat-o. In schimb vanzatorul poate refuza sa predea bunul pana la plata integrala a pretului.b)Conditile neexecutarii.Pentru invocarea acestie exceptii trebuie sa existe o neexecutare a obligatiilor, chiar partiala dar suficient de important, din partea celuilalt contractant. Cauza neexecutarii nu intereseaza. Daca insa neexecutarea este din cauza fortei majore, atunci vom fi in prezenta incetarii contractului pentru imposibilitatea fortuita de executare.Neexecutarea trebuie sa fie suficient de importantaaltfel nu se poate invoca exceptia neexecutarii pentru neexecutari de mica insemnatate.c)Obligatiile reciproce trebuie sa fie ambele exigibile.d)Neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de neexecutare.e)Raportul contractual prin natura sa trebuie sa presupuna regula executarii simultane a obligatiilor celor doua parti.Efectele exceptiei de neexecutare.Exceptia de neexecutaresuspenda executarea prestatiei celui care o invoca,asemantor cu situatia cand el ar fi beneficiat de un termen. Deci, contractul ramane temporar, adica provizoriu neexecutat, dar continua sa existe, iar partile nu pot fi considerate liberate de obligatiile lor. Cu alte cuvinte efectul exceptiei de neexecutare consta in suspendarea fortei obligatorii a contractului. Partea care invoca exceptia nu poate fi urmarita silit in justitie pentru executarea obligatiilor sale.Rezolutiunea.Rezolutiunea reprezinta, desi nu este definita ca atare, o cauza de desfiintare a contractului si o cauza de incetare a contractului. Intrucat nu poate fi asociata decat cu executarea, rezolutiunea reprezinta o cauza de incetare a contractului asociata chestiunii executarii, tocmai de aceea fiind reglementata in cadrul capitolului dedicat executarii silite. Pe de alta parte, rezolutiunea este un remediu oferit creditorului in caz de neexecutare este cel mai incisiv dintre cele existente deoarece duce la incetarea contractului cu efecte retroactive.Domeniul de aplicare al rezolutiunii.Domeniul predilect al rezolutiunii este dat de contractele sinalagmatice.Tipuri de rezolutiune. Rezolutiunea judiciarapoate fi pronuntata de instanta doar daca se face dovada unei neexecutari de o anumita gravitate a obligatiei deja exigibile, fiind respinsa cererea in cazul care se prbeaza doar o inexecutare de mica insemnatate. Practic, rezolutiunea se invoca pentru lipsa executarii obligatiilor esentiale sau caracteristice unui contract, dar nimic nu exclude desfiintarea contractului si pentru neindeplinirea altor obligatii. Este indiferent daca neindeplinirea obligatiei pentru care se cere rezolutiunea este culpabila sau fortuita. Diferenta este ca in cazul cazului fortuit, debitorul nu va mai putea cere si despagubiri din partea debitorului, intrucat vina debitorului nu exista. Punerea in intarziere nu constituie in sine o conditie distincta si ncesara pentru admiterea rezolutiunii judiciare, ci poate avea efectul unei abrevieri a duratei in care se obtine desfiintarea contractului. Cererea de chemare in judecata valoreaza oricum punerea in intarziere , ceea ce inseamna ca atunci cand debitorul e actionat in judecata e si pus automat in intarziere. Actiunea judiciara in rezolutiune este unapersonala, prescriptibila in 3 ani.S-a considerat ca instanta judecatoreasca este obligata sa dispuna repunerea partilor in situatia anterioara in masura in care aplica sanctiunea rezolutiunii, indiferent de existenta unui capat de cerere in actiunea reclamantului.Rezolutiunea conventionala.Libertatea contractuala permit contractantilor sa isi autoreglementeze regimul rezolutiunii contractului pe care il incheie. Utilitatea practica a unor asemenea clauze rezolutorii denumite sipacte comisoriieste sa deroge de la dispozitiile legale si sa evite imixtiunea instantei in desfiintarea nui contract pentru cazul neindeplinirii lui. Pactul comisoriu are utilitate cand atrage desfiintarea automata a contractului, fara punerea in intarziere a debitorului, ca efect direct al neexecutarii lui la scadenta. Cu toate acestea, pentru a functiona automat, pactul comisoriu trebuie sa prevada expres care sunt obligatiile ce neexecutate duc la rezolutiune.Rezolutiunea unilaterala.Acesta este un act juridic unliateral si irevocabil prin care se proclama rezolutiunea contractului ce opereaza de drept. Din acest unghi, rezolutiunea unilaterala isi produce efectele intocmai ca un pact comisoriu fara notificare : de drept, fara interventia instantei. Declaratia de rezolutiune se materializeaza printr-o notificare a debitorului iar pentru opozabilitateaerga omneseste necesar inscrierea in registrele de publicitate. Trei cazuri de rezolutiune unilaterala : Prima opereaza atunci Cand partile au convenit astfel. Celelalte doua pot fi privite ca una singur si e explicat de punerea in intarziere a debitorului. Astfel, daca acesta este de drept infaptuita, creditorul poate direct sa emita o declaratie de rezolutiune, care isi va produce automat efectele de desfiintare a contractului. In a doua ipoteza, debitorul a fost pus in intarziere, dar nu a indeplinit obligatia in termenul acordat, situatie in care creditorul poate sa emita direct declaratia de rezolutiune, cu efectul desfiintarii automate a contractului.1. Reprezinta o forma de rezolutiune a acestuia ale carei efecte nu au caracter retroactiv, ci numai pentru viitor (ex nunc). Ceea ce inseamna ca diferenta esentiala intre reziliere si rezolutiune se observa in dreptul nostru, la nivelul efectelor acestora. Adesea se mai subliniaza insa si o a doua diferenta fata de rezolutiune si anume ca rezilierea este specifica acelor contracte in care executarea este succesiva, spre deosebire de rezolutiune care se aplica in general contractelor cu executareuno ictu.Spre deosebire de rezolutiune, unde avem conditia neexecutarii sa nu fie de mica insemnatate, in cazul rezilierii, creditorul, in cazul unui contract cu prestatii succesive, poate cere rezilierea contractului chiar si in cazul neexecutarii de mica insemnatate, insa aceasta s-a produs in mod repetat.Efectele rezolutiunii si rezilierii.In centrul acestor efecte, se regaseste ideea restituirii prestatiilor. Pronuntarea rezolutiunii de catre instanta sau declararea unilaterala a acesteia, are ca efect desfiintarea temeiului juridic care legea partile a contractului. O asemenea desfiintare, va avea ca efect, nasterea obligatiilor reciproce de restituire a prestatiilor executate, iar daca nu au fost executate, ele nu mai trebuie executate.Riscul contractului. Precizri prealabile. Noiune. Reglementare.ntreaga problematic a riscurilor contractuale este generat de situaiile n care, din cauze neimputabile prilor, contractul nu poate fi executat. Poate fi vorba de o imposibilitate de executare care s priveasc ambele pri sau doar pe una din ele. ntrebarea care se pune ntr-o asemenea situaie este cine suport riscul imposibilitii fortuite de executare a contractului? De-a lungul timpului, rspunsul la aceast ntrebare a cunoscut rspunsuri destul de diferite i cunoate i astzi rspunsuri diferite n dreptul comparat, mai ales n situaia n care riscul imposibilitii de executare se conjug cu cel al pieirii fortuite a bunului n contractele translative de proprietate.Riscul n general.Imposibilitatea fortuit de executare. Rezolvarea problemei riscurilor prin remedii. Aceast problem se afl n strns legtur cu una din cauzele de stingere a obligaiilor: imposibilitatea fortuit de executare. Astfel, atunci cnd o obligaie contractual nu mai poate fi executat datorit unui eveniment de for major i n cazuri speciale de caz fortuit, n principiu, se stinge. Debitorul se afl liberat de obligaie pentru imposibilitate de executare. Fora major i cazul fortuit sunt reglementate expres de art. 1351 C. civ.Astzi, Codul civil cuprinde dou reglementri distincte pentru imposibilitatea fortuit de executare n art. 1557 i n art. 1634 noul cod civil n principiu, ambele texte par s disting ntre ipoteza unei neexecutri fortuite totale i definitive (imposibilitatea absolut) i aceea a uneia temporare, lsnd aparent deoparte ipoteza unei neexecutri fortuite pariale, dar definitive (imposibilitatea relativ). Conform art. 1557 alin. (1) C. civ., n ipoteza unei imposibiliti totale i definitive de executare, dac ea privete o obligaie contractual important, contractul este desfiinat de plin drept i far vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit [alin. (1)]. Atunci cnd imposibilitatea fortuit de executare este doartemporar() creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaii ori poate obine desfiinarea contractului. n acest din urm caz, regulile din materia rezoluiunii sunt aplicabile n mod corespunztor [alin. (2)]. nainte de a sintetiza rspunsul la chestiunea riscurilor, se impune s subliniem care sunt n concepia Codului efectele evenimentului fortuit. Acestea ridic, n primul rnd, o chestiune de rspundere. Imposibilitatea fortuit de executare (pe care Codul o distinge de imposibilitatea iniial a obiectului obligaiei), nltur rspunderea contractual a debitorului, ceea ce presupune c acesta nu va fi inut potrivit art. 1350 alin. (2) noul Cod Civil, s repare prejudiciul cauzat celeilalte pri prin neexecutare. n principiu, nlturarea acestei rspunderi, nseamn c debitorul obligaiei imposibil de executate nu va putea fi obligat la daune-interese. De asemenea, dat fiind natura evenimentului, creditorul nu va putea opta nici pentru executarea silit n natur n aceast privin, textul art. 1527 alin. (1) noul Cod Civil este limpede: Creditorul poate cere ntotdeauna ca debitorul s fie constrns s execute obligaia n natur, cu excepia cazului n care o asemenea executare este imposibil. Cu toate acestea, n cazul imposibilitii de executare, creditorul va putea invoca excepia de neexecutare a contractului [art. 1557 alin. (2) noul Cod Civil].Cu totul altfel se prezint situaia la nivel legislativ dac avem n vedere imposibilitatea temporar de executare a obligaiilor. In acest caz, legiuitorul, prin textul de la art. 1557 alin. (2), revine la mecanismul rezoluiunii i nu numai. Creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaii pe toat durata evenimentului fortuit (excepie de neexecutare asimilabil celei prevzute de art. 1556 noul Cod Civil) sau poate invoca rezoluiunea contractului n condiiile art. 1549 i unn. noul Cod Civil n cazul rezoluiunii unilaterale, aceasta presupune notificarea prealabil i declaraia formal de rezoluiune din partea creditorului. Reglementarea atest identitatea raional dintre rezoluiune i desfiinarea contractului pentru imposibilitate de executare.Concluzii cu privire la soluionarea teoriei riscurilor pe terenul dreptului remediilor pentru neexecutare,:a) n cazul imposibilitii absolute de executare a contractului, acesta se desfiineaz automat, adic de plin drept, far a fi necesar vreo fonnalitate. Imposibilitatea fortuit trebuie s priveasc o parte determinant din contract [,,o obligaie contractual important confonn art. 1557 alin. (1) noul Cod Civil, adic o obligaie n lipsa creia cealalt parte nu ar fi ncheiat contractul]. Soluia desfiinrii automate a contractului este similar celei a caducitii acestuia pentru dispariia unei condiii eseniale la ncheierea contractului. n sfrit, n cazul imposibilitii fortuite de executare absolute, debitorul obligaiei neexecutate nu va rspunde pentru eventualele prejudicii cauzate creditorului prin neexecutare;b) n cazul imposibilitii relative de executare (incluznd imposibilitatea parial i pe cea temporar), creditorul va putea invoca orice remediu este pus la dispoziia sa pentru neexecutare cu excepia executrii silite n natur i a daunelor-interese pentru partea imposibil de executat sau pentru partea temporar imposibil de executat. Astfel, creditorul poate s suspende executarea (excepia de neexecutare) sau poate s invoce rezoluiunea contractului (cu efecte retroactive, dac partea rmas imposibil de executat sau amnarea executrii l lipsesc pe creditor de interesul de a continua relaia contractual i totodat ntrunesc i condiiile unei neexecutri rezolutorii), rezilierea (dac primirea n viitor a prestaiilor nu mai prezint interes pentru creditor) sau reducerea prestaiilor (adic rezoluiunea parial, cu deducerea prii imposibil de executat). Toate aceste reguli sunt deduse din reglementarea cuprins n art. 1557 alin. (2) noul Cod Civil;c) n sfrit, o util prevedere este legat de probaiune. Confonn alin. (4) al art. 1634: Dovada imposibilitii de executare revine debitorului. Ceea ce presupune n realitate, c acestuia i revine sarcina probei att a evenimentului fortuit, respectiv a celui asimilat acestuia, ct i a efectelor pe care acesta le are asupra abilitii sale de a executa.Riscul n contractele translative de proprietate.n noua reglementare, transferul riscurilor este separat de cel a transferului proprietii i este legat de un moment care poate fi evaluat strict, cel al predrii. Optica adoptat corespunde n totalitate celei omniprezente n reglementrile moderne n materie de riscuri contractuale i nu este dect o completare a soluiei rezolvrii problematicii riscurilor pe terenul remediilor pentru neexecutare.Pentru o mai bun nelegere, este necesar operarea unor observaii succinte pe marginea art. 1274 noul Cod Civil:a) n primul rnd, dac bunul nu a fost predat, riscul rmne n sarcina debitorului obligaiei de predare (de exemplu, dac vnztorul nu a predat bunul i acesta a pierit fortuit nainte de predare, el va suporta riscurile i va trebui s restituie cumprtorului preul contractual sau dac nu l-a primit, nu va mai putea s-l solicite). Efectuarea transferului de proprietate nu are nicio relevan n aceast privin, astfel cum prevede expres art. 1274 alin. (1) noul Cod Civil In acest sens, nu trebuie s aib nicio relevan eventuala prob pe care debitorul ar face-o n sensul c bunul ar fi pierit i dac s-ar fi aflat n minile creditorului;b) n al doilea rnd, dac creditorul a fost pus n ntrziere de ctre debitor, riscul se transfer n sarcina creditorului de la data punerii sale n ntrziere [art. 1274 alin. (2) noul Cod Civil]. Instituia punerii n ntrziere a creditorului este reglementat de art. 1510 i unn. noul Cod Civil Ea presupune, n esen, o somare a creditorului s preia bunul sau s primeasc plata. Efectul central al acestei instituii este transferul riscurilor n sarcina creditorului, astfel cum prevede n mod expres i art. 1511 alin. (1) noul Cod Civil n plus (probabil pentru a prentmpina interpretrile tributare vechii reglementri), art. 1274 alin. (2) noul Cod Civil prevede c nu are nicio relevan pentru funcionarea regulii proba fcut de creditor n sensul c bunul ar fi pierit i dac obligaia de predare (i implicit cea de preluare, spunem noi) ar fi fost executat la timp.Prin regulile de mai sus, legiuitorul a schimbat radical principiile de baz ale riscurilor n contractele translative de proprietate n sensul simplificrii lor i nlturrii unui cumul de reguli complicate i inechitabile.Gestiunea de afaceriNotiune.Gestiunea de afaceri consta in situatia in care o persoana (gerantul)indeplineste acte sau fapte in interesul unei alte persoane (geratul)fara a fi fost insarcinata in acest sens. Exemplul tipic este cel in care o persoana se ocupa de imobilul invecinat proprietatii sale care se afla in pragul ruinei, facand reparatii urgente, in timp ce proprietarul acestui imobil este plecat. Dintr-o asemenea situatie rezulta o serie de consecinte juridice in plang obligational, care imprima ipotezei continut juridic.Conditiile gestiunii de afaceri.a)sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia.Altfel spus, gerantul trebuie sa incheie acte juridice sau sa savarseasca fapte materiale utile in interesul altuia. Referitor la actele pe care gerantul le poate face : i.actele juridice de gestiunecare pot fi diverse: plata unei datorii, actul incheiat cu un tert pentru efectuarea unor reparatii. In principiu, actele de gerare a intereselor altuia nu pot depasi sfera actelor deconservaresiadministrare.Cu toate acestea poate face si unele acte de dispozitii care sunt asimilate actelor de conservare, cum ar fi vanzarea unor bunuri perisabile care sunt supuse stricaciunii. ii.Faptele materiale de gestiunecare pot fi : descarcarea unor marfuri, singerea unui incendiu, reparatia unei conducte.b)Actele de gestiune sa fie savarsite, fara imputernicire si fara stirea geratului sau, cu stirea geratului, dara fara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau fara a se putea ocupa de afacerile sale.Daca geratul ar cunoaste interventia gerantului, fara sa se opuna, se poate interpreta ca a fost de acord cu incheierea unui contract de mandat. Interventia gerantului fara acordul geratului si care stie de aceasta imixtiune nu mai constituie gestiune de afaceri si va atrage raspunderea delictuala.c)Gestiunea sa fie voluntara: actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera interesele altuia.De exemplu daca o persoana face acte de conservare si repara un bun, pe care din eroare il considera al sau, acesta este indreptatit la restituirea valorii acelor cheltuieli, pe temeiul imbogatirii fara justa cauza.d)Gerantul sa aiba, in principiu, capacitatea de a contracta.Nu este expres prevazuta, insa este dedusa din textele care reglementeaza efectele gestiunii. Astfel, de exemplu, art 1336 alin (1) spune ca gerantul care actioneaza in nume propriu este obligat fata de tertii cu care a contract, deci este necesara o capacitate de a contracta.Efectele gestiunii de afaceri.A. Raporturile dintre gerant i gerat. Dei este un fapt juridic unilateral, gestiunea de afaceri d natere la obligaii reciproce ntre gerant i gerat. Obligaiile prilor au caracter reciproc.Gerantul are urmtoarele obligaii:a)obligaia de ntiinare. Conform art. 1331 alin. (1) noul Cod Civil: Gerantul trebuie s l ntiineze pe gerat despre gestiunea nceput. Gestiunea de afaceri are un caracter excepional. Tocmai de aceea, gerantul se ocup de afacerile negestionate temporar. Este natural ca acest fapt s fie ct mai repede adus la cunotina geratului pentru ca acesta s le preia;b)obligaia de continuare a gestiunii ncepute(art. 1331 noul Cod Civil). Odat nceput gestiunea, un eventual abandon intempestiv al acesteia este de nepermis ntruct ar putea cauza prejudicii geratului. Aadar, dac gerantul nu s-ar fi implicat n niciun fel n afacerile celuilalt, nicio obligaie nu s-ar fi nscut n sarcina sa.c)obligaia de a se ngriji de afacerile altuia cu diligena unui bun proprietar[art. 1334 alin. (1) noul Cod Civil]. Gestiunea presupune ca gerantul s se ocupe i de afacerile conexe celei principale astfel nct s nu-i fie cauzat vreun prejudiciu geratului, ceea ce i confer nc o dat, o situaie juridic mai grea dect cea a mandatarului. Cu alte cuvinte, gerantul trebuie s dea dovad de toate calitile unui om prudent i competent.d)obligaia de a da socoteal geratului cu privire la tot ceea ce a fcut n cursul imixtiunii n afacerile sale(art. 1335 noul Cod Civil), la fel ca n cazul mandatului. Art. 2019 C. civ. prevede obligaia mandatarului de a da socoteal pentru gestiunea sa i de a remite mandantului tot ceea ce a primit n temeiul mputernicirii sale, chiar dac ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiai articol, mandatam! are i obligaia de a le conserva pn la predarea lor ctre mandatar.e)obligaia de a remite geratului tot ceea ce a primit acionnd n interesul su(art. 1335 noul Cod Civil). Dac n cursul gestiunii gerantul primete sume de bani sau alte bunuri, n temeiul afacerii gestionate, acestea se cuvin geratului.Geratul are la rndul su urmtoarele obligaii izvorte din gestiunea de afaceri:a)obligaia de a plti gerantului toate cheltuielile necesare i utilepe care le-a fcut n cursul gestiunii [art. 1337 alin. (1) noul Cod Civil]. Cheltuielile necesare reprezint acele cheltuieli care au servit la conservarea intereselor geratului. Fr intervenia gerantului, afacerea geratului s-ar fi putut compromite (de exemplu, este o intervenie necesar repararea de urgen a conductei de ap sparte de la casa geratului care poate cauza o inundaie). Aceste cheltuieli trebuie rambursate integral de ctre gerat, indiferent de urmrile concrete ale gestiunii necesare.b)obligaia de a-l despgubi pe gerant de prejudiciile pe care, fr culpa sa, geratul le-a suferit din cauza gestiunii[art. 1337 alin. (1) noul Cod Civil]. Dac, de exemplu, gerantul, reparnd conducta spart a vecinului su a cauzat neintenionat un prejudiciu propriilor bunuri, acest prejudiciu se cuvine a fi reparat de chiar gerant. Legiuitorul nu prevede pentru garantarea acestor despgubiri existena vreunei ipoteci legale. Nu se poate considera nici prin analogie c o asemenea ipotec ar exista;c)obligaia geratului de a executa actele necesare i utile care au fost ncheiate de gerant[art. 1337 alin. (2) noul Cod Civil]. Att gestiunea necesar, ct i gestiunea util trebuie considerate ratificate automat de ndat ce se constat c au acest caracter (necesar sau util).B. Raporturile dintre gerat i teri. Dac gestiunea de afaceri a fost ratificat sau este necesar sau util, geratul este ndatorat s execute toate obligaiile contractate de gerant, n numele geratului sau n nume propriu, n interesul gestiunii, n msura n care nu au fost nc executate, cum ar fi: plata preului unor materiale comandate sau achiziionate de la teri, plata muncii prestate de ctre un ter cu care a contractat gerantul n vederea executrii unei lucrri, reparaii etc. O asemenea obligaie, astfel cum am artat, rezult explicit din textul art. 1337 alin. (2) noul Cod Civil, dar i din prevederile art. 1336 care se refer la raporturile dintre gerant i ter. n ipoteza n care gerantul acioneaz n nume propriu, dei obligaiile fa de teri se nasc n sarcina sa, totui, terii au o adevrat aciune direct n regres fa de gerat pentru aceste obligaii [art. 1336 alin. (1) noul Cod Civil]. n ce privete actele ncheiate de ctre gerant direct n numele geratului, dac gestiunea este necesar sau util sau a fost ratificat, geratul este n mod direct obligat fa de teri [art. 1336 alin. (2) noul Cod Civil].Plata nedatorata sau actiunea in repetitiuneDefinitie.Plata consta in remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, in executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei. Orice plata presupune existenta unei datorii. Daca aceasta datorie nu exista, plata trebuie restituita celui care a facut-o, fiind nedatorata. Cel ce plateste fara a datora are dreptul la restituire.Conditiile platii nedatorate.Pentru nasterea obligatiei de restituire, plata nedatorata trebuiue sa indeplineasca anumite conditii: sa existe o plata, plata sa fie nedatorata, sa existe o eroare.Existenta unei plati in sens obiectiv.Plata facuta trebuie sa constea in remiterea unei sume de bani, a unui bun individual determinat ori determinat prin caractere generice. Referitor la prestatii : Prestatiile de a da este evidenta aplicabilitatea notiunii de plata nedatorata in cazul acestor tip de prestatii Prestatiile de a face de exemplu repararea unui bun, in doctrina anterioara se sustine ca izvorul obligatiei de restituire este imbogatirea fara justa cauza dar astazi aceasta optica nu mai este aplicabila. Pentru ca 1341 vorbeste de o plata care nu este datorata si trimite mai departe la 1469. De exemplu, nu se poate admite restituirea unui bun ce a fost predat far un temei juridic in virtutea platii nedatorate. Restituirea uneori est dificiala si deseori este preferabila analiza prestatiilor de a face nedatorate in contextul imbogatirii fara justa cauza Prestatiile de a nu face singura situatie in care nu se poate pune problema resituirii ci doar a repunerii partilor in situatia anterioara.Totodata efectuarea platii trebuie, in principiu, sa fie dublata si de elementul sau intentionala.Solvens,trebuie sa faca plata cu convingerea ferma de a stinge o datorie. In caz contrar, plata poate fi considerata ca un imprumut sau liberalitate si nu va fi supus restituirii.Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe.Inseamna ca intresolvenssiaccipienssa nu existe raportul juridic de obligatii a carui stingere se urmareste prin plata efectuata. Din acest punct de vedere, plata nedatorata are doua caractere: caracterul absolut si caracterul relativ. Caracterulabsolut(inexistenta absoluta) consta in absenta oricarei obligatii. De exemplu, datoria este imaginara sau o datorie anterior stinsa darsolvensnu mai gaseste chitanta. Caracterulrelativ atunci cand ceea ce s-a platit nu forma obiectul obligatiei dintresolvenssiaccipiens.De exemplu executorul testamentar achita unui legatar o alta datorie decat cea reala a succesiunii fata de acesta. Actiunea in repetitiune este admisibila indiferent de caracterul platii nedatorate. Executarea unei obligatii naturale nu intra in aceasta categorie.Plata sa fie facuta din eroare.Identificarea acestei conditii se instituie in art 1341 (2) prezumtia relativa ca o plata facuta se prezuma ca este facuta cu intentia de a stinge o datorie proprie. Importanta prezumtei rezulta din faptul ca nu poate fi prezumata intentia libera, ci doar intentia de sitngere a unei datorii. Astfel orice plata nedatorata ar putea fi considerata o liberalitate ceea ce nu este admisibil. Eroarea, trebuie indeplineasca anumite conditii si anume ca numaisolvenstrebuie sa fie in eroare. Eroarea luiaccipienseste irelevanta. De asemenea, eroare sa fi avut un caracterdeterminant.Efectele platii nedatorate.Plata nedatorata are ca efect nasterea unui raport de obligatii intreaccipiens si solvens.In temeiul acestui raport juridic,accipienseste obligat sa restituie ceea ce a primit fara a-I fi datorat.Situatii juridice candaccipiensa primit o plata nedatorata insa nu e obligat la restituire.In situatia in careaccipiensa primit o plata cu buna-credinta si a lasat sa se implineasca termenul de prescriptie. De asemenea candaccipiensa primit plata cu buna credinta si ca urmarea a acestei plati a distrus titlul creantei sale.Imbogatirea fara justa cauzaImbogatirea fara justa cauza este definita ca fiind:faptul juridic licit prin care are loc marirea patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelativa a patrimoniului altei persoane, fara ca pentru acest efect sa existe o cauza justa sau un temei juridic.Creditorul se numesteinsaracitiar debitorulimbogatit.Conditiile imbogatirii fara justa cauza.a)Sa existe o imbogatire a paratului imbogatirea poate consta in marirea patrimoniului prin dobandirea unui bun sau a unei creante.b)Sa existe o insaracire a reclamantului insaracirea poate rezulta dintr-o pierdere economica, cum ar fi : iesirea unei valori din patrimoniu, efectuarea unor cheltuieli in favoarea imbogatitului.c)Intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa fie o legatura sau corelatie directa.Raspunderea delictuala.Noul Cod civil reglementeaz trei ipoteze de rspundere civil delictual:rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicit proprie, rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia i rspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri i de ruina edificiului.a) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie (art. 1357-1371). Art. 1357 noul Cod Civil, coroborat cu art. 1349 alin. (1) i (2) consacr regula de principiu potrivit creia obligaia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o fapt ilicit, svrit cu vinovie, se nate direct i nemijlocit n sarcina autorului acelei fapte. De regul, fiecare om rspunde numai pentru faptele sale proprii. Nicio rspundere pentru altul sau pentru altceva nu-i poate reveni dect dac legea o prevede anume. Este un principiu cunoscut, logic i tradiional n dreptul nostru civil.b) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Principiul rspunderii pentru prejudiciul cauzat prin fapt proprie se poate dovedi, uneori, insuficient, n msura n care autorul su este o persoan care nu rspunde delictual sau are o solvabilitate discutabil. In asemenea ipoteze, victima risc s nu obin reparaia la care de altfel ar avea dreptul. De aceea, n scopul protejrii victimei, Codul civil a instituit, alturi de rspunderea pentru fapta proprie, n unele cazuri, i o rspundere autonom n sarcina unei alte persoane, dect autorul faptei prejudiciabile.Consacrarea rspunderii delictuale pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia se explic prin existena unor relaii speciale ntre autorul faptei prejudiciabile i persoana chemat de lege s rspund pentru repararea acelui prejudiciu; aceste relaii speciale exist atunci cnd autorul faptei prejudiciabile se afl n sfera de autoritate a persoanei rspunztoare.Rspunderea pentru fapta altuia apare ca fiind o modalitate suplimentar de ocrotire a intereselor victimei; uneori ea se adaug sau se poate aduga la rspunderea pentru fapta proprie i se angajeaz numai n raporturile dintre persoana rspunztoare i victima prejudiciului. Aa se explic existena n anumite condiii a dreptului de regres al persoanei rspunztoare mpotriva autorului faptei ilicite i prejudiciabile.Codul civil romn reglementeaz dou cazuri de rspundere pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia: rspunderea persoanelor care au obligaia de supraveghere a unui minor sau a unui interzis judectoresc pentru prejudiciul cauzat unui ter prin fapta ilicit svrit de cel aflat sub acea supraveghere (art. 1372 noul Cod Civil); rspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat prin faptele ilicite delictuale ale prepusului su (art. 1373 noul Cod Civil).c) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri sau prin ruina edificiului. Viaa social a dovedit c o persoan poate s sufere un prejudiciu ce i-a fost cauzat, fr fapta omului, de un lucru, animal sau de ruina unui edificiu. Dac am aplica normele obinuite ale rspunderii civile, n asemenea cazuri, neputndu-se dovedi c la originea prejudiciului este fapta unei persoane, victima s-ar gsi n situaia inechitabil de a suporta ea povara acelui prejudiciu. Aa se explic faptul c, n scopul aprrii intereselor celor prejudiciai, legea civil a instituit rspunderea pentru animale, lucruri i ruina edificiului. Este vorba de o rspundere direct a celui care are paza juridic a animalului, lucrului sau este, dup caz, proprietarul edificiului care a cauzat prejudiciul.Codul civil romn actual reglementeaz aceast rspunderea dup cum urmeaz: rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele care se afl n paza juridic a omului (art. 1375 coroborat cu art. 1377); rspunderea pzitorului juridic pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza lui (art. 1376 coroborat cu art. 1377); rspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat de ruina acelui edificiu (art. 1378).Executarea directa (in natura) a obligatiilorExecutarea obligaiilor se poate realiza prin dou moduri principale: executarea voluntar sau plata (care este o executare direct sau n natur voluntar) i executarea silit (sau plata silit care poate fi o executare direct n natur sau indirect, adic prin echivalent).Executarea direct sau n natur a obligaiilor are loc, de cele mai multe ori, de bunvoie, adic prin plat. Totui, n cazul n care debitorul a refuzat executarea de bunvoie, creditorul poate s cear i s obin executarea n natur prin intermediul forei de constrngere publice. Aadar, executarea direct sau n natur a obligaiilor poate avea loc prin plat, fcut de bunvoie de ctre debitor, sau prin executarea silit a prestaiei, mpotriva voinei debitorului, prin constrngere.Executarea indirect a obligaiilor intervine atunci cnd, din anumite motive, executarea direct sau n natur nu mai este posibil sau nu mai prezint interes pentru creditor. Menionm c nu este vorba de o imposibilitate fortuit de executare (caz n care obligaia se stinge ca urmare a producerii evenimentului fortuit). De aceea, n acest caz, creditorul poate pretinde de la debitor plata de despgubiri sau daune-interese, n scopul reparrii prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutrii culpabile sau executrii necorespunztoare a obligaiei.Principiul executrii n natur a obligaiilor.Prin realizarea drepturilor de crean, precum i a celorlalte drepturi subiective, subiecii raportului juridic urmresc satisfacerea unor interese. Atingerea acestui scop poate avea loc, n mod firesc, numai atunci cnd debitorul execut prestaia pe care o datoreaz n natura ei specific. Mai mult, sunt cazuri n care executarea unei alte prestaii de ctre debitor, prin nlocuirea celei iniiale, nu prezint interes pentru creditor. De asemenea, chiar o despgubire bneasc, acordat pentru a nlocui executarea n natur a unei obligaii, prin ea nsi, nu poate asigura n mod direct i nemijlocit satisfacerea diverselor interese din cele mai variate ale participanilor la circuitul civil.Toate aceste motive, precum i altele, au fcut ca executarea n natur a obligaiilor s constituie un principiu fundamental al dreptului civil continental. Executarea n natur a obligaiilor nseamn executarea ntocmai a prestaiei nsi, la care este ndatorat debitorul, prestaie ce nu poate fi nlocuit cu o alt prestaie sau cu despgubiri bneti, far acordul creditorului. Acest principiu este n manier direct consacrat de art. 1516 alin. (1) C. civ., conform cruia Creditorul are dreptul la ndeplinirea integral, exact i la timp a obligaiei. Principul cunoate trei coordonate pozitive. Executarea obligaiilor debitorului pentru a corespunde exigenelor principiului citat, trebuie s satisfac trei criterii i reguli, n acelai timp: a) obligaiile trebuie s fie executate n ntregime, astfel cum rezult acestea din actul sau faptul juridic care le-a dat natere (expresia cantitativ a principiului); b) obligaiile trebuie executate exact cum acestea rezult din actul sau faptul juridic ce constituie izvorul lor (expresia calitativ a principiului) i c) obligaiile trebuie executate n termenul care rezult din actul sau faptul juridic ce a dat natere obligaiei (expresia temporal a principiului). Acest principiu i extinde expresia i asupra altor instituii. Prioritatea executrii n natur este vizibil i n situaia unui potenial concurs ntre executarea silit n natur i executarea prin echivalent care este soluionat de Codul civil n sensul prioritii executrii silite n natur, cu condiia ca aceasta s prezinte interes pentru creditor. Astfel, din prevederile art. 1516 alin. (2) C. civ., rezult c creditorul are dreptul s treac la executarea silit a obligaiei sau s utilizeze alte remedii pentru neexecutare. Orict de oneroas ar fi executarea n natur pentru debitor, creditorul are dreptul la aceasta. Pe de alt parte, art. 1527 C. civ., prevede expres: Creditorul poate cere ntotdeauna ca debitorul s fie constrns s execute obligaia n natur, cu excepia cazului n care o asemenea executare este imposibil.In concluzie, principiul executrii n natur a obligaiilor stabilete o ierarhie n cadrul modalitilor de stingere a obligaiilor. Are prioritate executarea exact i voluntar n natur (adic plata) iar, mai departe, creditorul (i numai creditorul, nu i debitorul) are un drept de opiune ntre a cere executarea silit n natur (plata silit) sau executarea silit prin echivalent (o alt form de plat silit) sau a utiliza o alt modalitate legal pus la dispoziie ca mijloc de satisfacere a creanei sale (poate utiliza n materie contractual, de exemplu, de dreptul de a solicita rezoluiunea, rezilierea sau reducerea prestaiilor).Executarea silita a obligatiilor.De cele mai multe ori, executarea n natur a prestaiilor pe care i le datoreaz prile contractante este voluntar, prin plat. Sunt,ns, situaii cnd debitorul refuz s execute prestaia datorat celeilalte pri. n astfel de cazuri, creditorul, urmrind realizarea dreptului su de crean, poate s recurg la anumite mijloace juridice prevzute de lege n scopul satisfacerii creanei sale. Este vorba de remediile neexecutrii obligaiilor, prevzute de art. 1516-1557 noul Cod Civil, care constituie Capitolul II (Executarea silit a obligaiilor) din Titlul V (Executarea obligaiilor) . Potrivit art. 1516 alin. (2) noul Cod Civil, creditorul, n caz de neexecutare, are un drept de opiune ntre mai multe remedii. ntre remediile de care creditorul poate beneficia ntr-o atare situaie, se regsete i executarea silit n natur a obligaiilor [art. 1516 alin. (2) pct. 1 noul Cod Civil]. Astfel, creditorul are dreptul s cear sau, dup caz, s treac la executarea silit a obligaiei. Executarea silit n natur a obligaiilor este dezvoltat schematic n seciunea a 3-a (art. 1527-1529 noul Cod Civil) i cuprinde mai multe mijloace care duc la executarea silit n natur a obligaiei. Aceste mijloace juridice sunt: executarea silit n natur a obligaiilor de a da; executarea silit a obligaiilor de a face; autorizarea creditorului de a lua msurile necesare de executare n natur a obligaiilor; nlturarea a ceea ce s-a fcut cu nerespectarea obligaiei de a nu face.Conditiile executarii silite.Conform art. 1527 alin. (1) noul Cod Civil, Creditorul poate cere ntotdeauna ca debitorul s fie constrns s execute obligaia n natur, cu excepia cazului n care o asemenea executare este imposibil. Imposibilitatea este una dintre piedicile executrii n natur. Alturi de aceasta regsim i alte cauze care mpiedic executarea n natur. De aceea, reinem urtoarele condiii:a) din prevederile art. 1516 alin. (2) noul Cod Civil, se desprinde cu claritate ideea c. utilizarea remediilor pentru neexecutare nu se poate realiza dect cu condiia punerii prealabile n ntrziere a debitorului. Exact aceeai condiie trebuie ndeplinit i n cazul executrii silite n natur. Punerea sa n ntrziere se poate realiza la cererea creditorului, prin orice act care s asigure comunicarea ctre debitor a somaiei la executare a acestuia act neformal, prin executorul judectoresc sau chiar prin intermediul cererii de chemare n judecat [art. 1522 alin. (1) i (2) noul Cod Civil] i trebuie s cuprind i acordarea unui termen suplimentar de executare [art. 1522 alin. (3) noul Cod Civil]. Punerea n ntrziere se poate realiza i de drept, n ipoteza anumitor obligaii (art. 1523 noul Cod Civil);b) executarea silit n natur trebuie s fie posibil. Ea nu este posibil atunci cnd: i. ne aflm n cazul unei imposibiliti fortuite de executare, temporar sau definitiv i care duc la amnarea exigibilitii obligaiei sau chiar la stingerea acesteia; ii. atunci cnd imposibilitatea se datoreaz culpei debitorului. Dac, de exemplu, din culpa acestuia bunul care trebuia predat creditorului a pierit. In aceast ultim ipotez, debitorul va fi inut la plata de daune-interese (art. 1530 .yi urm. noul Cod Civil); iii. atunci cnd imposibilitatea de executare in natur se datoreaz naturii obligaiei de exemplu, obligaiile de a face nu pot fi, n principiu, executate n natur. Acelai lucru se poate spune i de obligaiile de a nu face, al cror obiect const ntr-o abinere, aadar nu se pune problema executrii n natur a acestora;c) n sfrit, pentru ca remediul executrii n natur s poat fi utilizat mai este necesar [acelai art. 1516 alin. (2) noul Cod Civil] i ca debitorul s nu aib alt cauz justificat de a refuza executarea propriilor prestaii. Astfel, de exemplu, acestuia nu i se poate pretinde executarea dac creditorul nsui nu i-a executat propriile obligaii sau nu a fcut o ofert conform de executare ipoteza excepiei de neexecutareExecutarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatii de a da.a) obligaiile contractuale care au ca obiect prestaia de a da o sum de bani sunt ntotdeauna posibil de executat n natur. Astfel, dac debitorul refuz executarea voluntar, n temeiul dreptului de gaj general, creditorul va putea recurge la poprirea sumelor pe care debitorul este ndreptit s le primeasc de Ia proprii si debitori, de asemenea, poate cere vnzarea bunurilor debitorului i realizarea creanei sale din sumele astfel obinute n condiiile Codului de procedur civil;b) atunci cnd obligaia are ca obiect prestaia de a da un bun individual determinat, debitorul este inut, pe de o parte, s transfere dreptul de proprietate sau un alt drept real i, pe de alt parte, s predea bunul n materialitatea lui la creditor. Potrivit reglementrilor dreptului civil, transferul dreptului de proprietate asupra unui bun individual determinat are loc n momentul ncheierii contractului sau n acela al nscrierii n cartea funciar a dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. Aadar, aceast ndatorire a debitorului se execut ntotdeauna n natur.c) n sfrit, n ipoteza n care obligaia are ca obiect prestaia de a da bunuri de gen, transferul dreptului de proprietate opereaz numai n momentul individualizrii lor care, de regul, are loc cu prilejul predrii. Dac debitorul refuz s individualizeze bunurile prin numrare, cntrire sau msurare, creditorul poate cere executarea silit n natur a obligaiei, cu ajutorul forei de constrngere a statului;d) n ipoteza predrii de ctre debitor a unor bunuri neconforme (care prezint defecte aparente sau ascunse sesizate n condiiile prevzute la reglementarea garanieie) de vicii ascunse respectiv predrii conforme) creditorul, n cadrul aceluiai drept la executarea n natur, are dreptul i la repararea, nlocuirea bunului, precum i la orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoas.Executarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatii de a face.n principiu, executarea silit a obligaiei de a face nu se poate realiza n natur. Este o regul universal acceptat n dreptul modem i o regsim n mai toate codurile europene. Explicaia este simpl: o eventual constrngere a debitorului la efectuarea unei anumite prestaii, poate s reprezinte o constrngere fizic a sa n executarea prestaiei, ceea ce este de neconceput. Cu att mai mult, executarea silit n natur nu este posibil cu privire la o obligaie de a face intuitu personae (de exemplu, nu poate fi executat silit obligaia unui pictor de a picta un tablou). Cu toate acestea, anumite mijloace indirecte de constrngere a debitorului s i execute propriile prestaii sunt cunoscute i reglementate. Constrngerea se poate realiza numai pe ci indirecte. Un asemenea exemplu este dat de posibilitatea de acordare a amenzilor cominatorii n condiiile reglementate de art. 580 C. pr. civ., prin intermediul crora debitorul este constrns la executare prin utilizarea presiunii bneti i obligarea acestuia la plata unor sume de bani pn la executarea n natur a obligaiei sale de a face. Amenzile cominatorii reprezint sume de bani pe care debitorul este obligat prin hotrre judectoreasc s le plteasc statului pentru fiecare zi de ntrziere, pn la executarea obligaiei de a face care nu poate fi ndeplinit prin alt persoan dect debitorul.O alt cale de realizare a executrii obligaiei de a face, tradiional reglementat cu ocazia executrii sale silite, dei reprezint, n realitate, o executare prin echivalent, o constituie autorizarea creditorului de a lua msurile necesare de executare n natur a unor obligaii pe cheltuiala debitorului. Conform art. 1528 alin. (1) noul Cod Civil, n cazul neexecutrii unei obligaii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, s execute el nsui, ori s fac s fie executat obligaiaExecutarea silita a obligatiilor de a nu face.Referitor la obligaiile care au ca obiect prestaia de a nu face, urmnd modelul anterior existent n vechiul Cod civil, art. 1529 noul Cod Civil, prevede c n cazul neexecutrii obligaiei de a nu face, creditorul poate cere instanei ncuviinarea s nlture ori s ridice ceea ce debitorul a fcut cu nclcarea obligaiei, pe cheltuiala debitorului, n limita stabilit prin hotrre judectoreasc. n concluzie, spre deosebire de autorizarea creditorului s execute el nsui obligaia de a face sau s fac s fie executat aceast obligaie de ctre un ter (art. 1528 noul Cod Civil), n situaia obligaiilor de a nu face, nlturarea rezultatului neexecutrii acestei obligaii nu se poate face dect cu autorizarea instanei de judecat i numai n msura n care aceast hotrre indic desfiinarea (de exemplu, desfiinarea unei construcii edificat cu nclcarea obligaiei de a nu construi la o distan mai mic de X m asumat fa de vecin sau rezultat din reglementrile urbanistice, nu poate fi dispus dect de instana de judecat).Executarea indirecta prin echivalent.Executarea silit prin echivalenteste aplicabil oricrei prestaii pentru care nu se pot aplica regulile executrii silite n natur sau cu privire la care creditorul a optat pentru exec