Obiceiuri si traditii de nunta la romani

Nunta, in esenta, cu exceptia formalitatilor legale, nu reprezinta altceva decat o imbinare

de traditii, obiceiuri si reguli populare si bisericesti, pe care atat mirii cat si nuntasii trebuie sa le respecte conform apartenentei religioase si geografice. In timp, traditiile si obiceiurile au suferit modificari, iar multe

cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere. Este bine totusi,

sa stiti in mare care sunt randuielile traditionale romanesti, chiar daca decideti sa

nu le respectati. Va prezentam mai jos derularea evenimentelor din ziua nuntii, si a

obiceiurilor care ar trebui respectate, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la

alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu, cuplurile au doua perechi de nasi, spre

deosebire de restul tarii unde se apeleaza la o singura pereche de nasi). Va sfatuim ca dupa

ce parcurgeti paragraful urmator despre desfasurarea nuntii, sa cititi si glosarul de obiceiuri si traditii din incheierea acestui articol. Desfasurarea nuntii - obiceiuri si

traditii de respectat Totul incepe cu cererea in casatorie, unde mirele (daca ar respecta ce

spune traditia) ar trebui sa mearga inpetit la viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana

iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi

o cere in casatorie pe aleasa inimii. Odata

acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica

parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform

traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai spune) este de fapt personajul central al

nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod

paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa,

domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o

importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul

tinerilor miri. Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt

suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase.

Obligatiile spirituale, insa, sunt mult mai mari. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte

intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti. Pentru a nu se pierde din

vedere aceasta datorie a mirilor, din ce in ce mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfarsitul slujbei despre obligatia lor de a-i vizita si a se sfatui cu nasii in momentele dificile pe care le voi avea in viata. Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cuploconul in brate. Ploconul

poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa

primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla

din cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre). In ziua nuntii, daca

ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe alte meleaguri unde

mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserica, iar aceasta vine doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui.

Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a

fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de

lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor. Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea

buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului

papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri `de imbracat`, conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou

camasi si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu `vin si

bucate alese` (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta,

parura si voalul miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre

casa miresei. Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si

prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se

intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le

prinde cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre

ceilalti nuntasi. Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in

timp ce nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot

alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica. Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte

urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si

mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta

intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc. Mare

atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pana la biserica se face cu masinile. Pana dupa

realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din biserica, insa,

mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora. In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat

de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul

acestei slujbe, ei `logodesc` pe cei doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele

inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele

intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare de la mana stanga, unde vor ramane pentru tot

restul vietii. In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in

jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe picior reciproc. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La

iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez. Daca pana in

momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia

spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in randul

femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea!

Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi traditia spune ca

la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei. La oras, petrecerea tine insa aproape

toata noaptea, si are si aceasta anumite obiceiuri de respectat. In locul unde va avea

loc petrecerea, intrarea se face exact in ordinea iesirii din biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta lumanarile intra primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nasii, socrii mari, socrii mici. Dupa

ce s-a imortalizat momentul intrarii acestora in

local (sau casa), tot in aceasta ordine, se aseaza cu totii la intrare pentru a primi cu sampanie (sau alte cocktailuri) pe nuntasi.

Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de `café-concert`, mirii fac

deschiderea serii cu valsul miresei. Imediat dupa aceea, nasii urmati de restul nuntasilor

pot dansa si ei. Unul dintre obiceiurile de nunta cele mai cunoscute este furatul miresei. Furtul

miresei este un moment plin de umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei de

catre nas sau mire si cu regasirea romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre,

nuntasii au inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc)

pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare executarea de diverse sarcini umoristice

(recitare de poezii, interpretarea unei melodii, rostitul unei declaratii, etc). Dupa ce au servit

pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana spre

dimineata, cand este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de

catre toti nuntasii. Imediat dupa servirea tortului, nasa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea

acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul cantecului popular `ia-ti mireasa ziua buna`)

semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Mireasa va prinde voalul scos din

parul ei in parul altei tinere nemaritate. Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a celebra pe aceasta. Un

moment mult asteptat de catre cei necasatoriti

este aruncarea buchetuluide catre mireasa si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa

arunca buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar conform traditiei cea care va

prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de

catre mire. Multe cupluri moderne si fara prejudecati au transformat aceste momente in

scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti: mirele poate scoate cu dintii jarteaua

de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa. Daca aceasta cerinta e insotita de incurajarea la microfon `cu cat

ajunge jarteaua mai sus, cu atat vor fi mirii mai fericiti!`, imaginati-va ce o sa iasa! Pe rand

nuntasii se retrag, dar nu inainte a le inmana tinerilor casatoriti cadouri de casa noua. Ajunsi

acasa (sau la camera de la hotel), mirele trebuie sa treaca pragul cu sotia lui purtata pe

brate, pasind astfel impreuna pentru prima oara in caminul conjugal. Desi petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii continua sa petreaca la casa mirilor cu ciorba

de potroace. Dupa cateva zile proaspetii casatoriti pleaca in luna de miere pentru a celebra primele zile ale casniciei. Astfel se

incheie acest eveniment unic in viata oricarui cuplu. In ultimii ani, romanii au demonstrat o tendinta pronuntata de a importa obiceiuri

americane sau vest-europene. Astfel, din ce in ce mai raspandita este traditia conform careia

mireasa trebuie sa poarte asupra ei

"something old, something new, something borrowed, something blue", adica "ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut si ceva albastru".

Alt obicei importat este cel conform caruia cavalerii de onoare sa fie imbracati

identic   (de multe ori chiar la fel ca mirele), iar domnisoarele de onoare, de asemenea, sa poarte rochii identice. Toate aceste traditii

`importate` de pe alte meleaguri, la fel ca si toate celelalte obiceiuri legate de desfasurarea

nuntii pot fi sau nu respectate, dupa dorinta mirilor. Sa nu uitam ca mirii dau tonul unei nunti, iar daca ei doresc ca lucrurile sa se

desfasoare intr-un anumit fel, conform traditiilor sau nu, ar trebui sa-si satisfaca

dorintele. Nunta reprezinta `ziua lor de nastere ca familie` si cel mai important este ca ei sa se

simta confortabil si sa se bucure de fiecare secunda a acestui eveniment unic in viata

lor. Sus Glosarul de obiceiuri si traditiiPetitul Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai apropiati) la parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatoriei. In zilele noastre, de cele mai multe ori petitul este o formalitate, si de regula parintii sunt

instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea sa se casatoreasca. Indiferent ca vizita la parinti are loc inainte sau dupa ce mirii au

decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o mica petrecere.Inelul de logodna Inelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei

femei prin care aceasta lasa de inteles

eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat. Piatra inelului de logodna

sugera statutul social pe care acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era mai rara si mai scumpa. Tocmai de aceea, se

considera ca dragostea adevarata este reflectata de diamante, cele mai rare si mai

scumpe pietre pretioase. Alegerea inelului de logodna este o adevarata arta, cu atat mai

mult cu cat viitoarea sotie il va purta la mana pentru totdeauna (pentru mai multe detalii despre alegerea inelului de logodna, apasa

aici) Ploconul Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi. Ploconul cuprinde o gaina (sau

alt tip de pasare - pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar.

Conform traditiei, mirii se duc la nasi neanuntati, ciocanesc la usa si spun "nasule, am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori ba?". Nasul trebuie sa inspecteze cu atentie

ploconul, si daca este multumit de ceea ce se afla in cos primeste darul: "Da, finule! Da

ploconul incoace si sa fie cu noroc!". Daca nu este satisfacut, poate inapoia darul: "Cam

saracut ploconul...luati-l cu voi si mai veniti cand mai creste!", iar acest lucru inseamna ca

nu este de acord sa-i naseasca.Cavalerii de onoare In vremurile stravechi, mireasa era

furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal si fugea cu

ea cat mai departe de familie. Cavalerii de onoare erau prieteniii mirelui, care il ajutau pe

acesta sa-si apere pe aleasa inimii sale de

incercarile familei de a o recupera. Barbieritul mireluiAcest obicei reprezinta tranformarea flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de

onoare incepe sa il barbiereasca pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu latura neascutita a unui cutit). In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca

pe cel care il barbiereste. In tot timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si

lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta sa ii pazesca cu strasnicie,

caci daca ar ramane fara bani, ar ramane nebarbierit deci nu ar mai deveni

barbat. Voalul miresei Voalul este este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor

mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota de mister si eleganta atitudinii miresei. Cati dintre noi si-ar putea imagina o mireasa fara voal? Dar radacinile acestui obicei de a purta

voal nu sunt deloc placute. Voalul isi are originea in perioada in care casatoriile erau

aranjate. Se pare ca menirea sa era sa acopere fata viitoarei sotii, pana cand cununia era

incheiata, si deci era prea tarziu pentru mire sa se mai razgandeasca si sa refuze

casatoria.Gatitul miresei Nasa, mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa imbrace rochia alba si accesoriile pregatite. La final, nasa prinde in parul miresei voalul si

parura (de cele mai multe ori, mireasa are deja parul prins si aranjat, inclusiv voalul si parura, asa incat nasa doar se preface, miscand un pic

de voal). Hora mireseiAceasta hora se mai

numeste si `nuneasca` si are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o hora mare in fata casei miresei. Turta miresei La sfarsitul

horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei in patru bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia

spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator. Asezarea miresei la stanga

mireluiPozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana

dreapta trebuie sa fie libera, pentru putea manui sabia. Verighetele Utilizarea

verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin

inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se

realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa. Calcatul pe

picior Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce

in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus. Marturii Marturiile

(bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor catre invitati. Nuntasii vor

lua acasa aceste marturii. De regula marturiile

contin 5 bombonele invelite in martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea,

fericirea, fertilitatea, viata lunga si belsugul. Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in biserica (imediat dupa slujba) sau la local, prin

asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte. Marturiile pot avea adaugat un cartonas cu

numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele (eventual poza) mirilor. Aruncarea

cu grau si orez Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului

si fertilitatii acestora. Se pot arunca si la cununia civila, nu doar la cea religioasa. Valsul

miresei Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care

acestia o doresc sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor

de la palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al

socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi. Daca mirii doresc, pot dedica melodii sugestive

si pot prezenta la microfon intr-un mod mai deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si al

miresei cu tatal acesteia. Furatul miresei Furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi nuntasi, pe

ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale nasilor, rapesc mireasa si o duc intr-un loc

stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca

intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta

poate fi platita in sticle de bautura, mici

atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerata a fi in grija nasului pana la miezul noptii, si a mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca furtul are loc pana

in ora 12, nasul este cel care plateste raspcumpararea, iar dupa aceasta ora mirele este cel responsabil. Tortul de nunta Acesta

este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei. cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Daca are o compozitie speciala ce ii

permite pastrarea la congelator, etajul superior al tortului este pastrat astfel incat

mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie.Scoaterea voalului Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in

mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii ii scoate voalul din par. Scosul voalului semnifica

trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la casa ei. Tocmai de aceea, odata cu

scosul voalului, nasa il si inlocuieste cu o esarfa rosie, pentru ca toata lumea sa ia aminte ca fata s-a transformat in femeie.

Voalul scos este prins de mireasa in parul altei domnisoare nemaritate, eventual chiar de

catre cea care va fi prins buchetul aruncat. Aruncarea buchetului Fetele

nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita, arunca peste umeri

buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de

locul in care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand. Aruncarea

jartelei Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite

sa aduca zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la maini, iar

scoaterea jartelei sa se faca exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele

mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care se va insura.Trecerea pragului Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia in

brate peste prag atunci cand paseau pentru prima oara in caminul comun, era acela de a o

feri de spiritele rele ascunse sub pragul casei. Ciorba de potroace Dupa o noapte

intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte pentru a se drege. Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii

dintre socrii), unde continua petrecerea de a doua zi, denumita si `ciorba de potroace`. La aceasta petrecere sunt invitati numai rudele

sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un prilej de a schimba impresii despre

nunta si a ii felicita inca o data pe miri. Luna de miere Desi in zilele noastre notiunea de `luna

de miere` are o conotatie pozitiva, aceasta traditie are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand mirii

obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp in care sa le tina

departe de casa in speranta ca si ele se vor indragosti de ei. Astfel a inceput sa se formeze notiunea de `luna` petrecuta de cei doi singuri

si izolati de restul lumii. Mierea se pare ca esti inclusa in aceasta expresie, intrucat bautura cu

care mirele isi ametea iubita pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. Si de aici notiunea de `luna de miere`.Ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut, ceva albastru Exista

cate o semnificatie pentru categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a

bunicii, un evantai, un pieptane sau o oglinjoara) simbolizeaza continuitatea familiei

si a generatiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasa sau accesoriile acesteia)

sugereaza viitorul fericit pe care tinerii miri il au in fata lor. Ceva de imprumut (poseta, un

pieptene, o oglinjoara, un ruj) va trebui luat de la o persoana cu noroc in viata pentru a

`imprumuta` norocul si proaspetilor casatoriti. Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua

sau o batistuta) semnifica fertilitatea cuplului. Imbracamintea identica a cavalerilor

de onoare si a domnisoarelor de onoare Se pare ca pe vremurile cand mirele isi rapea

mireasa cu forta si impreuna cu camarazii sai fugea cat mai departe de familia acesteia,

cavalerii si domnisoarele de onoare se imbracau identic cu mirele si mireasa pentru a-

i deruta pe urmaritori. In felul acesta rudele fetei rapite nu stiau pe cine sa urmareasca si de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor

insuratei.