· .

I�II�I �I Articole care pot II ramUe I�II� �

1.

OAMENi CARI A 11· FOST ·

A�iDtirI şi ComemorarI � DE

N. lOR o A

1======1 • • • VĂLEN!I-DE-MUNTE • • • 1=====1

Id I�II�I Tlpografta <Neamul Romlnasc� I�II�II�I • • • • • • 1911 • • • • • • I

ARTICOLE CARE POT Si Ri MiIE

i.

OMNI CBI AD FOSTAMINTIRI I COMEMORARI

DE

N. IORGA

VALENII-DE-MUNTE

H TIPOGRAFIE. - EDITURA. 1{ q Neamul RomänescA LEGATORIE DE CART!.

1911.

-

DMA RINDUR1 INNAINTE.

Mu lte scrie omul, # e bine and vremea lui a cerutsei le scrie. Ce vor zice alte vremi, cu alte neva fialte credinle, eine poate fti 9 Invdtalif cari vor trdidupd na vor gdsi gazetele fi jurnalele noastre fi vor.aminti, judecindu-le, luptele fi du§mdniile noastre.Cel dintre dinfii cari vor putea infelege, vor descoperirdpede scopul ce s'a avut in vedere, §i vor prefui dupddinsul. Ndcazurile nu se fin in seamd dupd ce se duclusted 'Ail, dar orice ostilitate indreptdfitd impotrivaoamenilor §i curentelor care impiedecd tin popor indesvoltarea lui ori ii falsified simful moral §i-i intu-need vederea idealului, va fl socotitd, nu numai ca unlucru de folos, d1r §i ca o manifestafie de energienobild.

Nu reneg din tot ce am scris niciodata pentrua aerie, ci pentru a da un adevdr ori pentru a in-ldtura o minciund decit ce se rdzima de o infor-matie insuficientd. .N'am jertfit clupidniei adevdrul,ci adevdrului i-am jertfit multe prieteng. Dar n'aftipdri din noti cu pldcere paginile in care se cuprindatacuri impotriva unor oameni cari nu se mai potopdra, find astdzi dincolo de lumea grefelilor ome-

IV

ne0i, ori nu s'ar mai apeira flincicci in ei a radriealtd con0iinici,pe care tocmal mei strdcluiam s'b trezesc.

In foile pe care le-am condus pe rind, in ani derdzboili cultural, aproape incheiat, dupei ratnurireacare era de nevoie, ori de rdzboiii, politic, care va fineaincd mull limp, ai l. oparut insd schife scurte in carese cuprinde amintirea unor oameni pe cari i-am cu-noscut 0 cu cari adesea s'ctfc dus cele mai bune prie-tenti ale mete, sera, alte ori, cornemorarea celor, mai.vechi, ale ceiror nume stet pe cele d'intditc pagini aleculturii 0 politicei noastre moderne. Din cind in cinctaceste articole all, fost cciutate, 0, 0 foarte greic asta'zta rcisbate prin colectii rare 0 necomplecte pallet la,ele. .tmi ingdcluiii a le infeifis publicului, care le-aprimit odatd simpatic.

Am de gind sd daft pe urmei un volum de Propa-ganciti, in care se vor afla, culese din acelea§i fairindernnuri vechi 0 noud cdtre acea viatet de culturdnalionald §i morald care mi se va parea totdcauncrsingura putere adevarata a unui neam, pentru el in-su0 §i pentru omenire.

I.

TEOFIL FIR:INCU.

Se vesteste (din Ardeah moartea lul Teofil Frincu.S'a spus de tog ca raposatul, disparut Inca In toataputerea virstel, a fost ziarist si functionar la Minis-terul nostru de lnstructie. S'a uitat Insä de unif titlullul de capetenie pentru recunostinta noastra, fru-moasa-1 carte despre Rominil din MuntiI Apusenl,despre falniciI, cerbicosil, nelnduplecatiI Mop, In caripare ca traieste eroismul rabdator si indärätnic alstrabunilor Dad, fruntasil neamurilor dunärene, aceiacari fugira de robie prin portile largI ale mortiI.Frincu isl scrisese cartea Impreuna cu alt Mot, blindulsi blondul Candrea, pe care o recealä-1 doborl, indeplina tinereta, pe cind cauta In strainatate, la Graz,odihna placuta a vacantelor : cetitoril isr vor fi adu-cind aminte de sirguinta pioasä cu care prietenil salail izbutit sa-I ridice un modest monument in cimi-tirul departatulul oras unde I-a prins moartea. Cartea,al aril autorT nu mar sint astazr nicl unul in viata,e una din cele mai bune lucrarr de etnografie ceavem pänä astazT cu privire la poporul nostru, cu:are ne falim sail de care ni batem joc (de multe or!Facem intiiul lucru pentru solemnitatl si publicitate,

6 OAMENI CARI A .0 FOST

iar cellalt in intitnitate), flrà cunoa,tern cit e deplin de interes, de ccloare, de entrgie, de vial&in manifestatiile el felurile. CeI dol Mott' ail scris,cu rricepere i cu drag despre MotiT Tor, asa cumnu si-a mar amintit la noT nimenT despre al lut dmsatul, din Tinutul luf, dup l. ce pasil i pierdut pc,drumul de insträinare al vietif.

EY, Motif, si uitl ma! gre5 de cit altif ; ade.l nuuita nimic. CArturariI ce se ivesc intre dinsif si trebuiesl-I pArAseascl, rAmin totusf necontenit cu gindulspre casl, spre vAile inguste, spre munti! cu suisurile-grele, spre gospodlriile curate, multArnite in sArALialor muncitoare... Ca §i vechil Dacl din aceleasT cu-prinsurf, cari si el aü pornit din aceastA cetAtuie,cirmuit dintr'insa popoarele supuse §i inmor-mintat in zidurile el, supt giulgiul ceruluT curat sirece, de un albastru ca al ochilor, cfnd pasnicl inurmArirea idealelor deplrtate, cind strAbAtull de li-cArirl de minie, de sete de luptA, al acelor ce trliesG§i astAzT pe acolo.

intimplarea a adus pe Frincu la noT, dar el nu s'aLdeprins niclodatl, de §i a stat atitia ant aice, cuapucAturile noastre de vorbl mult1 §1 u§oarl, degluml care nu prea alege oamenif §i lucrurile, demultAmire cu plAcerea din fiecare clip& Niclodat&nu §i-a putut el cAlca pe suflet ca sà recunoasca,fratf rominf in lighioanele pripl§ite care alcatuiesc inmare parte natiunea politicl in Regatul romin, clacA.nu temeiul neamulul in Romfnime. Cind vorbia deacestl speculator! af unir patril de care-I leagA numalinteresul, ochif Motulul, ochif alba§tri, mAruntl, scl-pArati rlutAcios, §i fata-I cAr Ala o infAtisare crud&

sd-1

ail

s'ad

s'ad

TEOFIL FRINCU 7

Cind insA se convingea cl Innaintea lu/ are un omde isprava, care crede in legea luY nationalA, altAlumina-I venia in privirY, i, in graiul luI apasat,statea bucuros de vorba despre ce-Y era maI lainimA, despre idealul pentru care de doul orI ace!muntI aI vitejieT s'ati incruntat de singele jertfeYal rAsbunAriI.

Nu-1 stiam bolnav cind 1-am vazut, acum vre-ozece zile, clutind cu lAcomie soarele innaintea cafe-neler otelulta unde zAcuse de piept trer lunI in capat,dupA o zi de vifor ce-1 prinsese nepregatit. Eraaproape de nerecunoscut ; figura-I era scazutA ca aunur copil, i in ochit plinI odatA de atita putere seoglindia duiosia nespusA a celor ce se sting, stiindaceasta.. Mi-a spus de suferintile ltd, de slAbiciuneace-I stApineste, de apropiata luX plecare acasA. DeaceastA plecare vorbia mar bucuros ca de orfce. Acolo,departe, in mung, l§r are Inca locul : pAmintul Orin-tilor si al mosilor si al stramosilor, pAmintul neasA-mAnat de scamp prin dota mil de anI de lupta si demuncl aI celor ce aü vorbit i er tot graiul ce Inghetaacum pe buzele 0 mosioarl pe care n'a vindut-o,o casuta pe care a pAstrat-o, si unde locuia frateleIA care fusese ofiter, strabatuse terile strAinilor, darsimtise si el nevoia neinduplecatA de a se intoarcela acea mosioara si la cAsuta aceia. Va sta acolo,dac1-1 va fi sl maI trAiascA : cu pensia ce i se cu-vine, va trAi acolo fArA sl-I lipseascA nimic, multamit,fericit... $i, ridicindu-se glumet In picioare, ducindulfmina la palArie : (Mal bine decit un profesor de Uni-versitate in Bucurestl...2 Iar, daca nu se va puteaintrema, el a lasat casa luI §colif.

si

lul.

8 OAMENI CARI At FOST

*i §coala se va a§eza acum in casuta pe care atitatimp o incunjurase de departe cu dorul lul Motulinstráinat. Iar de pe bAncile el se vor ridica, in ciudatuturor strlinilor de pe lume, rind pe rind, an de an,finerl ca dinsul, cu sufletul curat §i drept, cu inimaneinduplecatà, cu ochil scApärätorl de minie in fatanedreptätil sail a u§urintil, §i scAldatl in lacrimi debucurie innaintea mijiril indepArtate a idealulul ro-rnänesc....

25 Maid 1903.

II.

UN UTOPIST : AUGUST TREBONIU LAURIAN.

Acum citeva zile s'a desvdlit, innaintea citorvaprofesod, un xnic bust de marmurd, lucrat cu Ingri-

Sire §i, dupa cit se zice, plin de asAmAnare, caree chemat sd aminteascd si copiilor din scoala vecindsi putinilor treatorr din acel unghid al Bucurestilornumele si faptele lur August Treboniu Laurian.

August Treboniu Laurian ? 1 Pentru cine cunoastetrecutul de ddunde al literaturiT romAnestY, acestetrel nume, curat, cAutat, pompos latinest1 , o ade-vdratA proclamatie, ascunzind cine 'stie ce numeobisnuite prin satele de dincolo , chiamd, in memoriecArtI care nu se cetesc de mult, sad care nu s'ad in-trebuintat niciodatA, de localnicl sad de strAinT.Tentamen eritieum un indrdznet tentamen, o ab-surdd lantasie de limbd, care avea drept scop sdpuie temelia unel noud ortografil, uneT noud aleged,uneT curAtid a cuvintelor, ce ar fi fAcut din romd-neasca de la 1830, o limbd atit de adincd cconroptAD,vrednica fiicA a limbil latine, cu care s'ar fi asd-mAnat cu desAvirOre. Apol Istoria Bominilor, treivolume indesate de nume, de date, de fapte, por-

to OAMENI CAM ACT FOST

nind de la leaganul lur Romul ca sa se opreascanumar la instalarea in Romania de la 1866, In se-colul al douazecr §i §eaptelea al) ure condita, a prin-cipeluf strain opera ciudata, in care neamul nostruapare ca prelungirea fireasca a marelur popor roman,ce traie§te In al nostru cu toate insu§irile a§a cevaca unul din acele decrete romane de marmura pierdutein tinda vre-uner bisericr dunarene sad bucovinene §iIn josul scrisulur sigar al caruia un biet cioplitor,nese §i barbar, de crud de morminte a zgiriat sem-nele cre§tine ale ve§nicief sufletulur rascumparat dela rnoarte. Marta Dacia, splendid lucrata pentrn§colile Dacief noul, libera intre hotarele cu riurflate, cu §ira muntoasa a CarpatilOr sprijinind-o lamijloc ; Dacia viitorulur nebun §i a visuha albastru,ca §i al trecutulur vechid de doul mif de anf, pecare-I pomenesc nume de astazr scrise,cu etimologir ne-inchipuite Tirgul Vasuluf (Vasluid), Romnicul (Rim-nic), Romanatil celor nascutr in Roma (Roma nati).In sfir§it, Dictionarut, care era menit sl fie indrep-tariul Iimbif noul, dictionarul cu cuvintele sucite, pecare nick nu le-a spus vre-odata, nicf nu era sa lespuie o limba omeneasca, dictionarul de contrafacerrromane ca tnedalif antice false, ce ar fi fost batuteinsa, nu pentru ci4tig, ci din pietate, pe linga celedoug monumentale volume ale caruia se ascundesfios In umbra vistieria, totu§r purificata.temeinic§i ea a vorbelor proaste, vulgare, avind pe elene§tearsa, nu rugina timpurilor de decadere, ci tinafara nicfo cinste a barbarier Glosariut.

tree tcate acestea prin minte : carp* moarte demult sad cart,' care n'ad trait nicrodata, §i zimbe§tr,

claca ochir nu ti se opresc la figura de marmura

lur ;

lend-

itr

UN urortsr: AUGUST TREBONIU LAUMAN

asprä, severa, mindra, decit care mal sapat It manmull se zics a fi fost chipul batrinulul neinfrint, carea murit crezindu-se Invins de neintelegerea tim-puluI

invinsilor nu li se ridica statul nicr busturT, nu lise cinta laude, ci numal pe mormintul uitat picuradin cind in cind o lacrimä pioasa de la un tovarasde lupta si de suferinta, pe care nu 1-a cosit infrin-gerea. Daca bustul s'a innältat, totusT, dac a. privirTserioase i miscate primit la desfacerea Jul indei)lina lumina glorioasä a luT lune, ce 1-a cuprinsde-odata in aureola, daca de pretutindenT ag venitglasurr care cuprincleag, cu mat multä sag maT pu-Ong. cunostinta, o recunoastere duioasa, aceastainseamna ca purtatorul celor treT nume romane, creamtorul de limba nebuna si ilusit zadarnice, n'a fost,in toate urmarile fapter sale, un invins.

CacT piedestalul adevarat al rnonumentula sail egresala ce a facut, in care si-a Inchis, si-a ziditviata, sufletul, aceastä mare si sfintä gresaM.

StitT legenda : o mare clädire se Innalta ; este totce s'ar parea ca ajunge: var, nisiç, caramida, piatrasi marmura ; slut minile lucratorilor, este rivna cti-toruluT §i priceperea mesterulul. Dar noaptea surpaceia ce se innaltase ziva. Mal lipseste ceva, care nue nici ban, nici material, nici plan maiestrit : trebuiejertfa unul suflet, care se furd aid sag se jertfe§te

prin care se inchiaga pietrele una peste alta,pang se poate 1ncununa cu floe si steagurl virfulsay irsi t.

Pe and a venit Laurian la noT, inginer, filosof si

11

aid, §i

sal

I.at

12 OAMENI CARI AU FOST

latinist, istoric, geograf §i arheolog din Viena, bietprooroc ratAcitor de felul celullalt Ardelean, LazAr,

pe atuncr, la 1830-40, se faceaii §osele §i felinare,ferme-model §i numere pentru case, fintinr, grAdinr,§colr, biblioteci, supt cirmuirea unor Domni functio-narr turd, in jurt4 carora se adunali puterile dintarA ca functionarr muntenT sail moldovenr. Gustulde traiii bun, de innaintare, de faima u§oara robisepe frunta§r, un Eliad un Asachi, cad putreziati devir. Tinerir se zbAteati sà-§r descopere o con§tiintaa Mr, din cite lucrurr cetise, auzise §i vAzuse. Lipsiao IndraznealA, un ideal mare, care O. smulga aceastasocietate §i s'o arunce mar departe.

Laurian a fost acest mare indraznet. Visul lur eracrearea uner Rome nouà cu acest material roma-nesc pe care-1 credea vrednic sä dea o asemeneaopera. Prin iimbà, prin amintirr era sä se faca aceastaminune. Si, spre a imprima mi§carea, el i§r alese,.ca §i Lazar, singurul punct de plecare solid pentruo asemenea fapta : §coala. Incepu cu cele muntene,§i supt Grigore-Vodg. Ghica el capg.ta in mina sa peale Moldover. Energia lul predomni mar tirziii inacea §coala innalta pentru oamenil marl care trebuiasa fie Academia Romina.

Si, cit se putea prinde din ideile sale, cit nu erasaminta moarta culeasa in urne antice, prinse. 0mindrie, capabill de multe ratacirr, dar §i de multecucerie trainice, se cobori in sufletele umilite din carecu citrva anT in urma se innaltase fumul de tamiie re-cunoscnor catre Regulamentul Organic §i catreMaria Sa Imparateasca Tarul Nicolae. Credinta casintem mar mult decit eram, ne scapa de o sigura

eire.

UN MONS?: AUGUST TREBONIU LAURIAN 13

LuT mns, visionaruluT, nu-1 ajungea aceasta, §i su-fletul prins se zbAtea dureros In clAdirea intemeiatAprin jertfa luT. Limba rAmAsese vulgara, scrisul sepAstrase barbar, Roma viitoare tot nu se apropia depAmint. Sufletul se lovi de aceastA realitate nevred-nicA, §i se stinse.

Dar, rAzimatA pe realitate trainicl, trAie§te clAdirea ;lucrAtorT tot mar multr IT adipcesc temeliile §i, inmargine, strAjeriT, visionarr ca dinsul, pAzesc §i a§-teaptA

13 lulie 4903.

HI.

ANGEL DEMETRIESCU.

Acum citeva zile a murit la Carlsbad profesorulAngel Demetriescu.

Celor mai multi li va rAminea amintirea until uria.cu infltisarea energia i ochif strAlucitori de bunA-.tate, a unui convorb.tor puternic, variat, adinc a deseori si de cele mal multe ori original, totdeauna ales,in cuvintele ce intrebuinta i in felul cum ele i se orin-duiail in graiul elocvent. Multi nu vor uita pe pro-fesorul lor, de la &ell de la seminaritl, de la scoalaparticulara pe care o intemeiase si a condus-o pinala urmá : un profesor invatat in destul pentru a nu ti.läudäros, pretentios, trufas ; un profesor in stare slinteleaga sufletele i destul de bun pentru a incercaaceasta cu toatä seriositatea i dragostea fatä desufletele nelAmurite, sovAitoare Ina, ale scolarilorsä!; un profesor hotArit, spre care se putea privinumar cu respect. Cindva, in cuvinte miscate, cinevaca Delavrancea a platit datoria de recunostinta, ca-racterisind pe acest adevarat in.väWor.

Angel Demetriescu era cunoscut apol ca un oatcu o largl i solidl cultur,1 clasica, un tutelegktor

.

16 OAMENf FOST

de latineste i greceste cum nu se in timpinä adesea,un degustator fin al vechif literaturf de cumpatare,masura si innalt mestesug in forma, un apreciatorcalduros al unor literaturt moderne, pe atit de fru-moase si de bogate, pe cit de morale, Innaltatoarede suflet, cum sint literatura englesa si cea germanaun spirit doritor de a sti tot ce se scrie mat de ca-petenie In lume, de la volumul de versuri sail denuvele pang. la studiile speciale ale marilor invatati ;un amator de cartl care se gasia mindru si multa-mit, ca intr'un cerc de vecht prietera, (Ara uitarefara moarte, in biblioteca strinsa cu dragoste timpde trelaecT de an!, bucaticA cu bucaticit

Asa fiind, avind sufletul astfel inzestrat, Angel De-metriescu trebuia sa raspunda. prin scris propriu lascrisul altora, care-s! strecura atit de deplin intelesulin sufletul lul primitor de cunostinttf i frumuseta.

A Mut intAiü trel cartt de scoala. Apo! Academia,care incepuse din veniturile foncluld Zappa a tipAritraducer! din clasici, ii dadu sarcina de a talmaci peun istoric grec al Rome! imperiale, care nu e, faraindoiall, tocmal usor de inteles si de prefacut in altA

pe retorul Dio Cassius. Traduoerea ki AngelDemetriescu a aparut in 1878: e o adevarata icoanla or ginalulul si o povestire curgatoare ce se ceteste cuplacere. Mal e de tinut sama, spre lauda Deme-triescu, i numarul mic, caractertd sobru, judicios alnotelor lanauritoare ; .pe atund era obioeiul, introdusde d. Hasdeti, de a se uimi lumea ca citatif potrivite

nepotrivite, cu reproducer! de texte in raulte limb!Mind altfel, tinarul scriitor dovedia cit de bin e

se folosise de studiile si cetirile sale in straina tate,unde fusese trimes cu o bursa de filologie. Era pe

CAIII Ae

limbl

tot

;

fit

si,

ANGEL DEMETRIESCU 17

atunct o indrazneala sa nu fie cineva luxurios in po-doabe scumpe, si ieftene I

Cu cit stia, cu firea-1 de om de autoritate, cu usu-rinta-I de a vorbi raspicat i lapidar, cu gustul sariliterar, Angel Demetriescu ar fi fost un foarte po-trivit profesor de filologie sati de istoria antra laUniversitate, unde era nevoie, pentru invatatura sieducatia studentilor, de astfel de puteri. Un loc deprofesor pentru istoria antica se deschise peste putin,si, pentru a-1 ocupa, alerga in strainatate un alt gnat'bursier al Statulut romin, aducind ca dovada a des-toiniciel sale stiintifice un enorm volum, tiparit totde Academia Romind, premiat de dinsa : (Dacia in-nainte de Romani), cea mai voluminoasa opera deeruditie alcatuitä vre-odata de un Romin. Tinarulacesta de-al doilea, cu cartea groasa, se chema Gr.G. Tocilescu. El se mai ocupase cu epoca luf MihaXViteazul, cu dreptul, cu istoria dreptulur, cu lirnbileslave §i cu antidinasticisrnul, supt conducerea su-premä a d-lu! Hasdeii.

Nu i-a trebuit multä vreme unuT om ca AngelDemetriescu, ca sa vada adevaratul pret al lucrari!din care concurentul s.ii 4! facuse piedestalul catrefaima si leafa. In Octombre i881, aparea in Ro-mcinia Liberd un foileton despre (Dacia innaintede Romani', intitulat titlul era cum nu se poatema! potrivit ?tiinfa de contrabandd, §i iscalit cuun pseudonim foarte transparent, care nu ascundeade loc pe Angel Demetriescu. Dupa acest foiletonmar urma unul. Era in ele, inteo forma desavirsita,turnata dupa. modelele clasice, o strivire complecta 1,

1 Acelaccl autor indurase, in Mart-April al aceluia0 an, alta,magistralä, de la d. Haadell hang (in ziarul Binele public).

2

18 OAMENT CARI At FOST

Criticul arAta, fAra putinta uneT replice, ca. d. To-cilescu plagiase si plagiase stingacia, naiv, grosolan,stricind unde socotia cA drege si descoperindu-sechid credea ca se piteste ma! bine.

Dar foiletoanele n'ail fost urmate. Cu toate cl in-sus! profesorul si sprijinitorul d-lur Tocilescu, d.Hasdeti, primise cartea cu aceleasi invinuiri desono-rante, in public nu se produse o miscare care slpoata invinge aspectul invatat al opere1-piedestal.Pentru (Dacia innainte de Roman!), pentru fraseleei imprumutate si citatele ei stramutate, cl. Tocilescuajunse profesor universitar, apoi membru al Acade-mie! si director al MuseuluI de AntichitAtY.

Uriasul Demetriescu, desAvirsitul cunoscator al tre-cutuld clasic, omul de gust si stilistul, nu era insAun luptator. El lasa reputatia zguduita de dinsul sase cirpeasca si spoiascà in umbra. Daca nu se facu,ca cl. Hasdeti, bunul prieten si camaradul de luptäal omulul pe care-1 atacase in onoarea 14 el numa! risipi niciun cuvint de infruntare. De acum in-nainte, timp de douAzecT de an!, el tipari discursurilelui Barbu Catargiu, dupa rugamintea famine!, tra_duse discursurile luT Macaulay, pentru spiritul larg,variat, pentru forma strAlucitoare, bogata in perioade,atit de clasica si atit de moderna, a caruia avea unadevarat.cult ; publica id si colo studi! asupra anti-citatif, gra mare valoare, precum si pagini, acelea inadevAr fruntoase, despre oamenf politic! pe cari-Ivazuse lucrind si, mai ales, IT auzise vorbind. Acti-vitatea 14 putinA, se risipi in ziare, in reviste ; ma!ales in Literaturd f i artd romind. Cele din urmarindurT ale sale sint o recensie despre a Cuza-Vodl,

ANGEL DEMETIIIESGU 19

-al d-luT Xenopol, in cConvorbirile literare3 pe Iunie.Ajunsese un elegant eclectic, influentat §i de relatiilesale personale ; apreciind fal§ a vazut doar in d.Tache Ionescu frunta§ul oratorier romine ! scriindcind inteun sens, cind intealtul, §i aceasta intr'oepoca de prefacere violentA, de lupta invier§unataintre curente de peire §i de inviere.

Dacà s'a ales a§a de putin lucru durabil de la unom atit de capabil §i de inteligent, vina e, frä in-doialA, §i a celor can aü innAltat pe d. Tocilescu laUniversitate, Academie §i Museit Dar nu numaT aIon imprejurarile exterioare nu hotArAsc activitatea

scriitor, mar ales a unur invatat, §i acesta sepreocupa foarte putin de citT cetesc §i intrebuinteazacum adevarul pe care 1-a fixat, poate §i intr'o forma

frumoasa, pentru a rAspunde uneI necesitatr supe-rioare a sufietulu! sàü, pentru a mcirturisi. Ceia cedecide nu sint nicr puterile intelectuale, care se potpierde in lecturT, in convorbirr, in petrecerr saü inreveri! singuratece §i despretuitoare. Varga de otel,puterea neinvinsa e alta, increderea in scopul CA-ruia ti-a1 inchinat viata. §i ce e mai rar la oamenirale§T prin darurile spiritulu! e margaritarul acelamoral din adincul tainic al sufletulur, in care lu-mineaza sclipirile idealula Daca nestimata se aflaacolo, ce-tr pasa, in largul avint al aripilor deschisepentru un drum lung cit viata, de .cet de jos, de cer.din cale, asupra cArora tree!, tot mal sus §i ma! departe

aceasta a lipsit Demetriescu, aceasta singurainsu§ire hotaritoare avintul spre o tinta in care sai se incheie viata. 0 invatatura serioasa stä in acestepater! de intaia mina, ma! mult pierdute decit chel-tuite spre binele tuturora.

3 August 1903.

I

$i luf

urfut

IV.

UN IDEALIST P : APOSTOL MARGARIT.

De doua lucruri are parte Rominul din partea alorsAT : in viata, de cite ori nu incape cineva de dinsul,il stampileaza indata,se potriveste ori nu se potri-veste,ca tradator de tara, vinzator de neam, railpatriot si rail nationalist. Iar, cind face loc in sfirsit,murind, totdeauna cu mult prea tirziil pentru ceice asteapta afara, se zice din toate partile, cu o du-ioasa unanimitate a prietenilor cari nu stiil cum SIlaude, a dusmanilor cari, incercind sä spuie o vorbabung., simt oarecum ca prin aceasta-si ingroapa simar adinc adversarul, si a indiferentilor, cei multi,cari totusi nu vreail sa tacä la ocasii maxi; se zice:4 oricum, a fost un bun patriot h.

Acest gind imi trecea prin minte cind comparam,la moartea, intimplatä datinazi, a lui Apostol Mar-garit, strigatul de lira de odinioara, piffle deputatilor,calatoriile de tinguire ale localnicilor macedoneni(veniti la Bucuresti, cum s'ar duce la Stambul, (Curogojina in cap', ca sa-si arate focul), artileria zgo-motoasa si grosolana a ziarelor de partid, ce-si aveailsopurile lor, si, acum, innaintea celuf ce nu marpoate jigni si impiedeca pe nimeni, complimentul

(

22 OAMENI CARI A FOST

funerar de (bun patriot', aruncat in treacgt de C or--ganele opinier publice,, cum a fost aruncat, de sigur,§i de atitia, in judecatr spuse prin graiii.

Din aceste doug pretuirr, diametral opuse, care ecea adevgratg ? Se spune adese on cg, tin foculluptel,, scapg osinde prea aspre, loviturr minioase,care aduc pe urmg pgrerr de rgil. Si se spune iarg§rcg la moartea cuiva trebuie sä zicr totdeauna cevade bine ; poate chiar dacg ea nu este in viata celurce a dispgrut, trebuie sg. descoperl acea insu§ire sailfaptl bung in inchipuirea ta miloasg, de cre§tin.

Amindoul Indrepatirile nicrun temeia ade-vgrat. Nicr oamenir politici, nicr cugetätorir, niciscriitoril vrednicr de acest nume nu se aprind inacel sens incit sa nedreptgleascg in loc sg dis-trugg. nedreptatea. Si nicrun om cinstit nu-§I poateschimba judecata asupra uner personalitgir indatä ceaceasta nu mar cade supt simturr, cu toate a in-riurirea er nu porne§te din ceia ce se poate ingropa.

De fapt, Mgrggrit a suferit pe nedrept, fArl capentru aceasta sa trebuiasca a scotoci marmurApentru statuia lul. Cgcr el n'a lost pAstrind umi-lele proportir nicr Iuda §i nicr Hristosul miF,cgrirnationale din Macedonia (cità a fost, §i citg. este).

Innainte de dinsul, fuseserg dascglir, studentir, ne-gustoril iubitorr de neam din Pesta §i Viena : oamenrimbätatl de ideia noug a romanitgtir, §i nu a cro-minismulura, Mecenati, tipgritorr de cartr innaintede toate, fArg. gind Insg la izvorirea until curentde culturä romIneascl in provincia de unde er por-nise. Apor urmâ un al doilea rind de cfratr mace-donenr, : negustorr §i aluggrr venitr in Bucure§tiL

n'at

UN (IDEALIST)) : APOSTOL MXRGXRIT 23

ce se strAduiad catre civilisatia ApusuluT, eT ceruniban! pentru §colT, care, putine la numar, se lasarain cautarea sad necAutarea cuT se gAsia Ia fata lo-culuf. A treia perioada o deschide Apostol Mgrgarit,si ea a fost asa cum a inteles §i a voit el.

Era un om ager §i hotarit, cum se ggsesc in Orient.ma! mult! de cit In Apus, cu toatg §coala, disciplina§i organisatia acestuia. Cind i se ivi in minte ideiaca se poate crea o constiinta, o causa, un viitorromAnesc in Balcan!, cu elementele romanice, el IsTgAsi indata drumul si ajutoarele. Asa, fArg cartemultg, fat-A crestere aleasg, frà cunostinta de lamecum era, el izbuti sa se impuie respectuluT, sa des-tepte incredere, sA IncAlzeasca simpati.T. Regele acrezut in cinstea si destoinicia acestul om simplu,venit de depayte ; vorba luf avea o mare trecere incercurile innalte ale dregatorilor turcestY ; consuliT,misionaril catolic! vedead cu ochT bun! silintile luTdatine, : un cUnoscator ca d. Weigand a socotitcausa romaneasca hine represintata printrInsul. Esigur ca pe urma daca s'ad incasat bani! nostri,au rasarit scale noastre.

*

Actiunea luY n'a fost cea maT buna ce se poateInchipui. Dar, cind sta.! s'o judecT, trebuie sa tit smugde doul lucrurT, care ad fost uitate. intAid ca eraun Oriental, lucrind intre Oriental!, si apor cA si-ainceput i urmat lupta supt influenta normelor depropaganda grecestr.

La Bucurestf, unde plcatele se acopgr cu manusTfrantuzest1 de fatarnicie vicleana, se auzia cu indig-nare despre tirania lu! Apostol Margarit, despre risipa

*

lul,

*

24 OAMENI CARI At FOST

lul Apostol MArgArit, despre desfriul lur ApostolMArgArit. E evident cl ar fi fost mar bine ca inspec-torul atotputernic al §colilor romAne§tr din Macedonia,represintantul politic neoficial §i omul de incredereal Guvernulur romin sg fi avut toate virtutile unurapostol: §i blindeta, §i iubirea de sgrAcie, §i castitateaunur apostol. Dar el nu era un apostol, §i nu s'a in-fAti§at nicrodatA In aceastg calitate. Era un am deispravd rgsgritean, cum e cAlduzul uner caravane,pAzitorul vietir unur Sultan, apArgtorul uner marirramenintate, uneltitorul sad potolitorul uner rAscoale.El garanteazg de succes: caravana va ajunge la tintg,nimenr nu se va atinge de viata stApinulur, du§manirnu vor mind situatia amenintatg, va fi lini§tea sadnelini§tea doritg. Dar sA se lase toate lucrurile pesama lur, §i sà nu se iea socotell ! Cu atit mar putinsA i se impuie un cod de maniere sad un catechism demoralitate privatA, sä i se porunceascg sfintenie sadcuviintg. Era destul cg-§r punea viata lur in primejdie :incolo, In piffle, in prigonirile, in cheltuielile §i che-furile lur sA nu se amestece nimenr. Ir trebuia adecAintreaga stApinire asupra until fond secret al Mace-donier.

In utilisarea acestur fond, in toatA combinatia mis-cgrilor sale, el avea innainte intrecerea cu Grecir.Ace§tia voiaü toatA provincia, unde nu cuno§teadincg pe atuncr alt popor decit al lor, alte drepturlnationale §i istorice decit ale Elenismulur, vechiii caOmer, trecind prin Constantin-cel-Mare. Spiriteletrebuiad pregAtite pentru ceasul cind Europa va daElader regelur Gheorghe Macedonia Jur Filip §i

Alexandru-cel-Mare. Apostol MArgdrit §tia geografia§i vedea bine cg de la el pAng la Dungre mar sint

tri (IDEALIST, : APOSTOL ILIDGARIT 25

hotare, dar, numal pentru c idealul Jul cuprindea osi ma/ mare ilusie romantia, doar nu era O. se dea

sA se faa de batjocurg., cerind §i sMtuindnimicurl ca scoll primare in dialect si indemnul spreemigratie economied In Romgnia. Se jua si el cusutele de mil de oamenl, ngscoci cifre §i aruncabang <poetic), pentru forme si Inchipuirl.

Se ggsirl lnsg altil, printre fo§til lul ucenicl, carigasirl cA banil no§tri se pot Impgrti altfel, si, dupgmult zgomot, Apostol MArggrit azu, pentru cimo.ralitatea, sa, §1 fu uitat.

Dar sistemui luf rgmase. Statul romin fl luA inregie §i pretinse a face de la Bucure§tl ceia ce nuse putuse face de la Bitolia, §i nu se poate face nicidin Cer, nicl din lad. Asa se 1ncepu a patra fasA achestiel romine din Macedonia, al aril resultat 11vedem cu

Dar ceia ce a fost la o anumit g. persoanA un jocde burg al politicel, iar, la cet cari apuaturilepolitice, desorientare, era la Apostol MgrgArit desigur idealism. Acesta e meritul lul.

49 Octombre 1903.

debit.

Theirs,

n'at

V.

DOCTORUL DAVILA.

Acum citeva zile s'a ridicat in fata frumoaser, dardositer FacultAti de Medicind de la Cotrocenr, ostatuie generalulur-doctor Davila. S'a5 tinut cu acestprilej cuvintdrile de rigoare, dar prin mestesugul devorbd, mar mare sag mar mic, al oratorilor de ser-bAtoare se desfAcea necontenit cum se desfaceala discursurile de la ingroparea lui Davila, acumnoudsprezece anr o notd de sinceritate, de caldarecunostintA, de innaltA admiratie, de adevdratd iu-bire. Ba Inca, pe linga bdtrinir de astazr ar invdtd-mintulur medical de la nor, a venit de peste Dundreavrajmasd, pentru a mArturisi aceleasl sentimente derecunostintd, un Bulgar, care i. el pdstra in amin-tirile departate ale tinereter sale petrecute la noricoana binefAcAtoare a doctorulur Davila.

Davila a fost i profesor la Facultatea innainteacdreia se va vedea de acum innainte chipul säu, darfArd indoiald cd aceastA Facultate a avut profesorlmar strAlucitr, cArora insa nicrun om cu masura nuse va gindi vre-odatA sd Ii ridice o statuie. El a in-ventat, pe vremurr de holerd in rAzboaie ce se des-asurati i pe pAmintul nostru, vestitele, nepldcutele

28 OAMENT CAM AO FOST

4picgtuth, care ati ramas in farmacopeia roming,dar adevgrata holera trece lesne, in mersul el uci-gator, peste acest dusman, i altiT, cari nu sint me-nig la onorurl postume, se .pot läuda cu descoperirfmai frumoase, in cursul cercetarilor lor metodicestäruitoare. El a scris, Innainte de a veni la noT, obung tesä de doctorat despre anumite boale, insaactivitatea WI de invgtat s'a oprit aid, i mareledoctor Davila n'are bibliografie, pe dud altiT cari o

Inca Imbielsugata, nu vor primi niclun bustmucar, dela o posteritate recunoscatoare in piatracioplita sail In bronz vgrsat.

Fara Carol Davila, care e vrednic totusT de glo-rificarea ce i s'a facut, am fi avut, neapgrat, o Fa-cultate de medicina, o scoala de veteringrie, o scoalapentru farmacistl, asilurI pentru copiir schiloz!fetele fàrL pgrintr, am fi avut, pentru binelemusee medicale i o grading botanica. 01-Ice civi-lisatie organisata are nevoie de asemenea asezamintepentru a raspunde nevoilor el mar innalte, demni-tap el, sail nevoilor practice, zilnice ; i nor, pevremea activitätiT creatoare a doctorulul Davila,eram Indreptatr, prin necesiatT geografice, istorice,economice maI tarT decit voia oamenilor conducatorT,spre reproducerea Apusulur. Dar farg ini-tiativa Indrazneatg, frà lgrgimea de vederr,' fárAtalentul de a aduce pe cenaltl la pgrerile sale folo-sitoare, de a-I Inclzi pentru sentimentele sale deiubire a oamenilor, farg. priceperea-T, adevarat fran-cesg, de a face multe i trainice lucrurl din ban!putinT, toate aceste institutil medicale, care sint ceamai netagdduitd fairrai a noastrci astdzi, toate acestestabilimente-model ale miler de aproapele sgrac sail

civilisatiel

ad, ei

eietiinjit,

DOCTORUL DAVILA 29

fall de puterT, In care iarasT se vadeste ce e maT bunin firea compatimitoare, jertfitoare, a adevaratuluT Ro-min, n'ar fi fost atunci. $i, In graba navalnica apopoarelor, care deosebeste epoca noastra, in pre-facerea vazuta cu ochil a terilor, inseamna ceva safi cistigat un pas mai innainte decit altii. Si, iarasT,fara el toate aceste temeiuri de viata orinduita §1 demindrie nationala n'ar .fi fost asttel.

Cad, in intemeiarea care ne-a apropiat de vecheaEuropa muncitoare, si rasplatita pentru munca eT, sedescopar rapede doua marl avinturT, despartite printeo,perioada de preocuparT aproape numai politice. Laultimul avint fost de fata si tineriT de astazi : amauzit si nor vijiitul prin vazduh al ploiT milioanelorimprumutate, ploaie cazind pe Win! roditoare ca §ipe stinca goala a trufiei si a interesuluT particular,si am vazut rasarind oastea in stare sa apere patria.§i sa.f cinsteasca numele, §colile elementare ale ora-selor si satelor, drumurile de fier care ne leaga cu.lurnea §i pe care se pot misca in voie bogatiilenuastre, podurile §i porturile, in acelasT timp cu pa-late babilonice, urite §i nepractice, pentru lucrurTcare nu shit, saü, fiind, se puteaii multami cu maT putin,cu institutil pentru nevoia celuT maT zgomotos sada celuf mar folositor in lupta politica. In aceastavreme cind anume ministri te trageaii de mineca.pentru a primi ceva din aurul ramas in fundul la-zilor risipel, a intemeia ajunsese o ocupatie minis-teriala care, aducind laude de organisator, nu cereanicf jertfe, nici munca, nici cunostintl, nicf pricepere.

Dar Davila a fundat in afte timpurf, in timpurile umi-lintiT, saraciel si nepriceperiT, cind putinTcind nimenT nu vedea viitorul cu incredere (asteptani

ad

intelegead,

30 OAMEM CARI AtT FOST

a fi anexatT din zi in zi !) §i banirse drgmAluiati deo mie de orT Ong sa iasà la 1umin, chiar pentrucea maT vajnicA nevoie. Atuncr nu era in stare slintemeieze, pentru gloriola sa, or1ce omulet de rindcare avea una din cheile Vistieriel de imprumut.

Davila a venit in tarä, ca (*tab-doctor,, doctor mi-litar, in 1853, Mart. In toatg. Muntenia erail numalcitIva medicl sasT, nemtY, greci, cari tAmAduiati cuargint1 pentru folosul lor propriu; scoala pentrufelcerfv, pentru ofiteril sanitart-ajutAtorl a merito-

sulul dr. Cretulescu trebuise sA se inchidg, sateletrAiag §i muriag in voia luT Dumnezed §i a babelor.La 3 April incA, apare in Buletin legea pentru or-ganisarea sanitarA, care instituie media de plasA cuun ajutor si un felcer. La 22 Iunie gazeta oficialldA lista celor numitl: RominT sint numaT printre fel-cell. Dar, in Decembre al anuluT urmAtor, Davila in-temeiazA la Miha1-VodA o ruinA bunA pentruce gun museg de anatomie §i hirurgie,, pentrustudenti, §i anume (Cu a sa cheltuialA,. Nu trecemult, §i Cirmuirea luT Voclg.-§tirbeT iea asuprA-§1museul, ajuns o coalli de (me§tesugul felcerieT).Peste doT an!, Davila cAlAtore§te in Franta §i capAtAde la Guvernul impgrAtesc deschiderea pentru absol-ventil sAT a portilor FacultAtit francese. Restul a venitde la sine.

Acestea §i altele s'ad fAcut inteo vreme cindnu se dAdeati left, sag ele erad mid, cind nu se asi-gurag pensix, cind nu se impArtiad decoratil, cindnu erad ziare ca sA cinte lauda celor bunT, pe lingAa celor rAt. i nu meritA sA fie amintit niclun lucrucare nu porne§te din iniml curatA, dintr'o simtirea ItruistA.

(mi-

DOCTODUL DAVILA 31

Davila era un strain : nascut in Parma, crescut InAngers, un strain care n'a avut vreme sä Invete ro-mäneSte in peste treized de anY ce a stat la not.Et n'a spus nicto singurd data cd ne inbe,ste.

Dar aici sta al doilea merit al sad. Mat tirziU advenit, imbratisind pe toate cararile, sarutind si aierutromanesc, numat buze lacome si brate deschise,filoromini, cari au facut ban! si ad escaladat situatit,cad bratele aveaU ghiare si buzele acoperiail file/harnice. El, Davila, a venit chemat, si a facut Inzecitisprava pentru care-I chemasera. Daca ne-a iubit,nea iubit pe ttrmri, pentru binele pe care ni-I fa-cuse, si, mat ales, n'a spus.o nimarut.

*

Dar el are si un al treilea merit, care nu e cel matmic. A fost un invatator ceia ce e mat multdecit un inv;Itat ---, un sfatuitor prin exemplu si uncalauz.

Nu prin discursurt si prin cartY nu atita chiar prinlectit. Vazutul si nevazutul sInt de o potriva, si seamesteca necontenit in lucrurile omenestt. Cet matmulti* indeplinesz ceia ce se vede, se aude, cade suptsimturt. Dar, la putint de tot, pe linga fapta mate-riala, pe linga orice fapta materiala a lor, se matadauge.ceva, o emanatie ne:ontenita a sufletulut lormare si bun, care innalta fapta, o idealiseazd. i acestprisos personal, de aur curat, cade adinc In inimt,si alatuieste aid o statuie, pe care numat foarteslab o pot imita pe urma chid se ridica si daccise tidied statuile de piatra sail de bronz.

26 Octombre 1933.

VI.

*TIRBEI-VODACU PRILEJUL TIPARIRII CORE;PONDEtiTEt SALE 1

Domnia lur tirber-VodA e, pentru prietenr, pentruduman i pentru istcricul nepArtenitor o perioadl,de si scurtA, dar interesantA din istoria noastrA con-temporanA.

AcestI cincr-sese anr represint Intäiü un regimspecial, acel al Conventiet incAtusAtoare de la Balta-Liman, al tiranier celor douà suzeranitAtr bAnuitoare.DomnI numitr, Domnir cu soroc, Divane ad-hoc,chemate numar pentru luarea socotelilor sail pentruimprejurArr neobisnuite. Acesta e cadrul vietir poli-tice, care se zbuciumA mar mult decit orrcind, zgu-duitA de patimi ce urmAresc bietul c troll, de indoitavasalitate orr locuril-e de trufie sail de cistig dinapropierea lul.

Apor in acestr anr cade rAtAcirea pribegilor de la1848 in lumea largA a Apusul a postolatul lor, cindfolositor, cind serios numar, cind mat putin decitserios, dar totdeauna cAlduros, desinteresat, patriotic.

Forrneaz1 prefata la : Corespondenta lui ,5'1i1bei-Voda. 1, Co-respondenta politicã, Bucure§tT, 1904, in 80.

3

1

34 OAMENI CAR1 AO POST

Atuncr se scritl pentru a pregAti viitorul cArtile, ar-ticolele de revistA, coloane de gazetA care aü rAs-pindit in Europa cunoa§terea numelur romAnesc, atrecutulur §i idealelor romAne§tr, §i aü fAcut astfelmult bine.

Tot in aceastA perioada se face in Ora o exce-lentl politicA practicA. ApArIndu-se fata de strAinA-tatea cotropitoare prin cea mar corectl §i mar po-liticoasg, dar nu umilitA, dintre purtArr, DomnirConlientier, venitr dupA Domnir, ceva mar putin ne-norocir, al Regulamentulur Organic, cautl gospo-dAre§te de trebile mArunte §i de problemele celemar!, de carantine, de jandarmerie, de grAniceri, deoastea cea noul, care trebuia sA-1 asigure §i de pri-mejdia uner asturnArl ca a Bibesculur la 1848 ; seingrijesc de munitir, de tunurr, cumpArate unele,cerute altele de la stApinul din sus sail de la stA-pinul din jos, de §colr mid §i de §colr innalte, deinstitutir boierestr pentru invAtAtura copiilor bogatr§i de fermemodel, de §osele, de car ferate chiarde care se vorbe§te acum intAia oarA , de porturr,de flotilA, qi de atitea altele. Dar, in acela§r timp,er ail curajul trebuitor ca sl se apropie, a§a §ubrezrcum se simtiail er, de intrebArr atit de grele cum eralegea agrarA, care a fost prefAcutA de din§ir, ca si-tuatia cAlugArilor grecr §i a mAnAstirilor inchinatecAtre Locurile Sfinte §i chestia vAmilor dupA tra-tatele nouA.

Teriparele din care s'ad alcAtuit, peste citIva an!dui:4 plecarea fur Grigore Ghica din Moldova §i aluX Barbu Stirber din Tara-Ro Taneascl, Principatele-Unite, adecI RomInia una §i nedespIrtitA, s'ad

sTIRBEf-vora 35

folosit frA indoiala de pe urma acester cirmuirl, preastingherita §i supraveghiata, prea margenita ca sapoata Indrazni ceva stralucitor, dar destul de lumi-nata, de harnica, de iubitoare pentru ca sa nu lasenick) sinkura zi neintrebuintata. in cercul ingust de.activitate pe care-I träsese, dupa innabu§irea Revo-lutieT dia 1848, sabia Muscaluluf §i a TurculuT.

De Grigore Ghica, un luptator pentru unire §i ofrumoasa figurà de visator nenorocit, caruia prigo-nirf nemeritate i-ati pus maT tirziü pistolul la timpla,de Grigore Ghica, prietenul revolutionarilor cari aüimpus felul lor de a vedea §i in judecarea eveni-mentelor trecutuluT posteritatea §i-a adus aminte,§i cununa laudelor nu se usuca niclodata pe mor-mintul sati instrainat, unde s'a aruncat insue in clipa.desperarir.

Ea a fost mar aspra cu tirbeY, asupra caruia cazusenecontenit, in cursul celor citrva aril de stapinire,batjocura aruncata de Elia d, care avea razbuneprabu§irea sa din Olimpul Republicel romine, §i de Bo-lintineanu chiar. El a fost in ochiT urma§ilor un cgos-tiodar, traind din mila Ru§ilor, in tovaralia Ru§ilor,cu gindul la imbogatire §i la pastrarea cit maT multtimp in Scaun ; un om al fiecarif zile §i al fiecarulceas, fàr scopurT departate §i cu totul lipsit de pa-siune, de poesie ; pe linga aceasta, indaratnic pri-gonitor al oamenilor de la 1848, pe cari nu i-a lasatsa se apropie de parnintul patrier, nicT atund cindochil lor lacomi de lumina zarilor de acasa se aco-periaii de negurile mortiT, ca Balcescu. Daca n'ar fiBibescu, §i mar urgisit, nu s'ar recunoa§te poate luf

sl-gf

36 OAMENT CARI AO FOST

$tirber nicr guvernul sAli priceput i activ, yospoddriablind a 'lulu! egospodar D.

Judecata aceasta, care se intelege de altmintrelea,e nedreaptd, Sintem destul de departe ca sd'spunernaceasta.

*tirber avea marl insusirr, care trebuie tinute inseamd cel putin cit defectele. Era unul dintre eel matluminatf oamenl al generatief sale, era un lucrdtorde o hArnicie deosebità si avea o constiintà a da-torier sale cum numar foarte putinr se intimpld s'oaibd ; pe linga aceasta, spiritul de bun i cuminteorinduiald 11 stdpinia in toate imprejurdrile, fácindulsd inceapd numar lucrurr pe care le putea duce lacapdt bun. Sentimentele sale le exprima fdrd neho-tdrire, si se putea rdzima cineva pe prietenia lur.Era, de sigur, un perfect om de onoare, intr'un limpcind intriga plAcutd Orientalilor, minciuna laudatdca o dibAcie, reaua-credintd preacutd intr'o putere,rdmdsite ale veacurilor rele, erail incd in toatd in-florirea lor si se putea vedea un Sutachi, directoral unel foarte insemnate Institutir de caritate, cobo-ritor al unel familir domnestr, luind calea hotarulurcu banI de haram supt haina sa stropitd cu decoratiL

Sentimente de apostol n'avea, ce-I dreptul, si elcerea sd i se plAteascd pAnd intr'un ban lista civild,precum el plAtia tuturor pänä intr'un.ban. Tinea laputere, poate i flindcà era incredintat cd o Intre-buinteazd mar bine decit altul. Mäsurile sale sintaspre une orr pand la cruzime, dar aceasta .veniadin nerntddierea pricipiilor din care porniaii. In so-cietatea internationala a marilor centre el e simtiaprea mutt acasd, dar eine n'avea atunct stfel de

STIRBEI-VODA 37

aplecarl, ce trebuie sa se osindeasca cu toata energiacind e vorba de oameniI de astazI, traine in Statulromin §i in mijlocul culturiI romine, care lipsiad de3 potriva la 1840-50 ?

El era un El de boier, crescut in Franta Restau-ratieI, ocrotit apoI de Chiselev. Tref imprejurarl careexplica in de ajuns spiritul sad conservator fail §o-vaire, cultul sad pentru ordine, pentru disciplina,pentru orinduiala neclintita in toate lucrurile ; ade-varata groaza pe care o avea fata de orIce Insemnasail amintia Revolutia. Nu era, de sigur, maI putinpatriot decit altiI, macar pentru munca pe care ocheltuise pentru tara sa , dar se temea de vorbelemad ala de mult, incit nu zicea decit climbä va-laha,, 4 limba. moldoveneasca,, vazind in cuvintulaRomIn, romanesc,, un fel de steag tricolor al anar-chief. Gindul luI mergea pana la Unirea Principa-telor, pana la rascumpararea de la Turd printr'oplata pentru totdeauna, dar pentru ca sa. ajungàacolo el §tia o singura cale : a stabilitatil roditoare,a siguranteI statornice In toate. Deosebirea Intre el§i revolutionarif pe cari nu i-a iertat nictodata poate,era aceia a luI i se parea maI grabnica intemeiereainlauntru decit liberarea de legaturile cu strainul,pe cind ceIlaltI Intelegead sa inceapa intaid cuaceasta, nefiind timp de a§teptat intre falcile deschise.

El ad fost cu toata tinereta lor cel cu drep-tatea, dar ad uitat prea mult pe urrna, dupa izbinda,programul de munca modesta In interior pe care-1desfa§urase §i incepuse a-1 realisa Stirbef. tn fata bi-Tuintir lor, Dornnul de la 1849-56 s'a retras in umbra,cautind in strainatate, la care tinea de sigur preamult, odihna batrinetelor sale. Dar, cind pe tronul

38 OAMRNI CARI At POST

romAnesc stAtu principele Carol, el se intoarse intarA §1 sprijini din toate puterile sale, prin el §1 prinfiii sAi, stApinirea cea noun, de la care a§tepta§i nu s'a in§elat implinirea idealulur sAii: stabili-tatea.

14 Mart 1904.

VII.

$TEFAN ORA$ANU.

Miercurr, in 12 Novembre 1903, s'a stins in Bucu-re§tr, unde se Intorsese sfarirnat de boall dupa unan petrecnt in strainatate, $tefan Ora§anu, critic§i istoric.

Daca stralucitele insu§irr ale acestuT suflet ales s'arfi intrupat inteun lant de lucrarY raspindite pretu-tindenT, daca numele lur är fi in gindul tutulor celorce inteleg §i iubesc §tiinta cinstita, claca viata luTar fi fost mar lunga §i maT putin retrasä, a§a MatmaT multY s fi avut prilejul de a cunoa§te spiritulsü neobi§nuit de viU §i inima lur deosebit de bung,

n'a§ fi scris aceste rindurT, care, inteun momentcind caldura luminoasä a mintiT luT superioare pare

ne fncunjura Inca, imi par curioase ma inspai-mina. Plingindu-1 in singuratatea dureril mele, a§fi Indeplinit §i dorinta nemarturisita a prietenulurcare s'a ascuns Innaintea orrcarir recunoa§terT a me-ritelor sale §i a adormit cerind de la ceT ce-1 incun-jurail: pace §i lini§te.

Dar, cind viata lul s'a strecurat astfel, In margenTinguste §i prin marl' greutatT §i suferinte, cer ce 1-aUcunoscut §i pot sa faca astfel dreptate pentru dinsul,

cA i

40 OAMEN1 CARI A FOST

inscriindu-I numele printre cer mal destoinicr aT ge-neratier sale, n'aii dreptul sä taa. Daca mortir numar cer nimic, din lumea lor nestrAbAtuta, cererostul bun si cuviincios al lucrurilor de aid.

OrAsanu a inceput scriind versurT, supt influentauneT scoll care ispitia, in tinereta luX, pe mai totTtineril de talent. In numArul jubilar al Convorbirilor literare, se afil doul din poesiile sale, iscAlitecu pseudonimul Z. Miron. FAcea versurT musicale

plastice, care n'ar fi trecut asa de putin observate,dacl el nu s'ar fi smuls de pe aceasta cale, pentrua urnalri cu ochil luT sträbätltorT, in locul minuniTfrumosuluT, severi culme a adeväruluT.

Intimplarea i-a dat un loc la Biblioteca Acade-mie, si el ajunse ceva maT tirziil i functionar alFundatiel Carol. Atitia dintre colegir saT de Uni-versitate 41 luarà licenta, se risipirl in strAinAtatesi se Intoarserl de acolo pentru a ocupa locurT ininvAtAmintul superior. Orasanu ar fi putut face usoracelasT lucru, dar dragostea de a cunoaste si de adescoperi, nevoia de a se lumina asupra intrebarilorcelor maT felurite ale stiintiT, de a se impartAsi decit mar multä frumusetl din scrisele celor marTales! aT omeniriT, ii oprirA in loc, facindu-1 sä uiteca el IsT datoreste laX insusT, i tuturor celor ce arfi putut sä invete de la dinsul, o cariera. In taranemultamitilor pe cari coplesit totusT, din copi-larie Inca, toate binefacerile lumiI, el nu gäsia nici-un motiv de plingere impotriva vre-unel nedreptAtTce ar .suferi si nu cheltuia nick) silinta pentru as1dobindi un loc mar potrivit cu valoarea luT. Aveaopt ceasurl de biuroii pe zi, ceasurT de muna ma-

si

si

§TEFAN ORA§ANE. 41

teriall pentru alp, de lecturt personale intrerupteprin cererea cartilor si lamuririlor, asa a Jur nu-1rämtneag pentru studil lini§tite decit serile, a carorintrebuintare costa scump, adesea. In cursul lor si-astrins el totu§r o bogatie uimitoare de cunostintI,deplin organisate in limpedea lur inteligenta. Le aveala indemina, asa cum tin altul are, dupa multä trucla,un biet coltisor de specialitate ; fail sa fi cercetatun sentinaria de pregatire in tara sag strainätate, o§coala de eruditie care in yap. cu critica, el era stápinpe metoda moderna de cercetart, §i spiritul sag pa-

. trunzator nemeria fara Indoiala adevärul. IV dadeaseama cu totul de puterile sale, ridea cu o minunataverva de slabiciunile de §tiinta, de judecata §i degust ale altora, dar nu scria. Intre altele §i fiindcase simtia foarte strain.

Tirzig de tot si-a gäsit tovarasit, carora nu li-ajertfit cleat cu gred sfiala sa de a impartasi altoracugetul sag intim. Pe incetul tug s'a läsat atras lascris si la lupta, pentru a face buna alegere !titrefalsele parerr §i intre lucrurile care sint si ramin.

** *

i atunct Insa, el nu vroia sa apara cu o carte, cu 0cercetare care sä pail venite din dorinta lul de a i serecunoaste §i atribui ceva. In aparenta, el nu facea decit dart de sama. Revolta contra insuficientet supt toateformele er 11 szotea din umbra in care ar fi fost bucu-ros sà traiasca si mat departe, cetind cartr bune, strip-gind note, reda ;and capitole, inchise apot cu scum-palate, glumind cu prietenir pe cari-r iubia frateste,din toata inima Jur bogata in sentimente nespus dedelicate. airea de sama insa, care distrugea cu si-

42 OAMENI CARI ACJ ROST

gurantA, printr'o logia implacabila, de o puritatelinistitl cum nu se mat gAseste la altul, toatA con-fusia si toata minciuna, nu se incheia nicro datanegativ. Al Mud de conclusiile sale nimicitoare, elamesteca lucrarea.sa de innAltare a cMdiril adeva-rate, §i ramineat uimit cind o vedeat desfAcindu-seintreaga la capAtul luptel. Iar el se infAtisa pang lacapat ca si.cum n'ar face alta decit a curAti terenulde o zidire netrebnica.

Logicianul fara gres, rationalistul puternic era inacelast timp insusire care aminteste pe ruda sa,polemisful politic Nicolae OrAsanu , un desavirsit,om de spirit, un sarcastic corosiv. 5i aicT insa WIviolenta, cu constiinta ca, daca prostia trebuie sa-rimata din causa urmArilor et, prostul nu e vinovatde dinsa. Humorul IA noil totdeauna, avea aceiastdiscretie aristocratica, aceiast nuanta aleasA carecolora orIce gind, (mice spusa, oricare din senti-mentele si oricare din faptele la

Pentru cine nu-1 cunostea personal, admirabilelesale studit critice despre cArtile d-lut Bengescu, d-lutDame, d-lut Eliade, d-lut Gideiti, tinarulut 0. Lecca,cercetarea WI despre botanica populara, eraii uimi-toare. Un necunoscut aproape, farA niclo situatiedin acelea care impun respectul, apare, azt pe unteren, mine pe altul, si vade§te ortcind si pretutin-dent o cornpetintA perfecta. Dar nor, eel ce-1 cu-noastem, §tiam cit de putin sint aceste studil, Intim-plAtoare mat mult, fatA de tot ce ar putea sA .maldea Inca.

Pentru ca nictodata in literatura noastra o boallgrozavA, o moarte innainte de vreme n'ail distrusmat mult. Orasanu-st luase de aid titlul universilar

STEFAN ORASANU 43

pe care de multi vreme II putea privi ca al sAti,de §i nu voià sa intindA mina ca sA-1 primeascA, el ti-nuse citeva saptaminT la Universitate prelegerf carearAtasera toata bogAtia §tiintef sale ; o bursa in Ger-mania-1 daduse mijlocul de a cunoa§te de aproapestiinta apuseana, de la care el n'avea sa mar ieiedecit orientArl si indemnurl. Nu vedeam nimic preagreu si prea sus pentru dinsul. Fata de boala lul,grija noastrA dureroasa nu pornia numar din iubireace aveam pentru cel mar bun §i sigur .prieten, ci sidin frica de a pierde un astfel de tovarAs de studit.

El se §tia lovit de rnoarte, dal; i se Om a Autrebuie sä vorbeasca de teribila IuT taina, care-1 privia .numaT pe dinsul. Pang. daunIzT vorba luf atingea,une otT glumeata, of-Ice alte subiecte, asupra carorase opria sufletul sail tot vioid si puternic, si dim cein ce maT clar, mar senin. Pana ce, inteo dimineatäde odihnA, dupa lungr zile de chinurf, el se duse inpacea, in odihna pe care o doria de mult.

$i, cind sicriul alb a pornit sus, in lumina de apu-nere a soareluT blind de toamna,cu atita din trecutulnostru, din fericirea §i din sufletul nostru, simtiarnca inmormintam si o larga parte din viitorul §tiin-tific al neamuluT nostru.

23 Nowmbre 1903.

VIII.

ANDREi SAGUN.A.

Cu prilejul zileT de Sf. Andre, o parte din Romi-nimea de dincolo as fi dorit sa pot zice : toata,caci vrednicia omeneascä si meritele fata de neamnu pot fi umbrae in rnintea oamenilor cu o culturamoderna de deosebirt confesionale , a comemoratprin scrierT si cuvinte pe AndreT Saguna, Mitropolital Rominilor neuniti din Ardeal si Ungaria, barondin r' gra ti a imparatuluT, si din mila luT Dumnezeduntil din marif binefacatorT ai natiunir sale. Ger depeste muntT au dovedit astfel Inca odata putinta lorde a fi recunoscatorT, pe care, precum se stie cuprisos, n'o impartasim cu dinsiT.

Putine nume sint asa de populare in Ardealul ro-manesc ca al luT Saguna. Chipul KIT cu ochir stra-batatorT si larga barba räsfirata e in mintea tutu-rora, si in constiinta generala, mult maT simtitoaresi maT statornica acolo, a intrat faptul definitiv caacest maiestos batrin a fost de pe Scaunulsaii deepiscop, ca de pe un tron de roamenT si un indreptator al vremilor, carora nuli s'a supus ca exemplarele obisnuite ale J omeniriT,ci le-a intors de pe povirnisul lor spre culmea NT.

46 OAMRN1 CAR1 AC FOST

Cit se va vorbi limba noastra pe cealaltä cfind amuntilor-pArinti, Ardeleanul de legea Räsäritului

poate mine si cel unit cu Roma va tinea minteacest fapt.

Nu orice lauda se potriveste cu orIce om,si cele pecare le aruna o admiratie, fie si sincerl, care nullgäseste cuvintele,.cununile banale de la capul tuturormortilor, nu se potrivesc decit cu acel ce nu meritào adevarata §i deosebitA Totusi *aguna aavut din bielsug parte de dinsele.

Un scriitor n'a lost, cu toate a a scris, §i Incamult. Era Mil indoiala un om invatat, de o culturAcare intrecea cu mult a clericilor neuniti pe cariajunse pAstoreasa. Dar artile sale n'ail o va-loare durabila, §i nick) frumuselA nu s'ar putea des-coperi in ele. Cind ii pune cineva alaturr cu TimoteilCipariu, canonicul din Blaj, gramatic si istoric, des-chizAtor de cale in studiul limbii romanesti, spiritneobisnuit de bine hranit prin cunoasterea intregilliteraturi, noul si vechi, sacre si profane, minte ori-ginala si indrazneata, intelege rApede cà temeiulvietir §i al faimer acestuT om trebuie autat aiurea.Szrierile lui $aguna all lost mai ales pentru intaiainvatatura a celor multi §i represintà, venind de lainnaltimea sa, mai mult un puternic indemn decitim monument.

Pe paginile, cind senine ca o albä idila din vre-mile pAstorilor patriarhalt, cind Otate de singelemucenicilor §i al jertfelor unei razbunari rAsplati-toare, ale Revolutiel de la 1848, numele lut *agunalumineaza numal icf si colo, si nu totdeauna de o

laudA.

sA I

ANDREI 3AGEJNA. 47

luminA puternia §i egalA. La dreptul vorbind, el aavut In acele zile de avint, de incercare §1 suferinte,care ad adaus la un rAbu§ secular, o singura clip&mare, pe care o imparte cu acela care 'n acea clip&i-a fost un frate, §i nu un rival, cu arhiereUl Unitilordin Blaj. Innaintea unef multimf far& de numAr, te-ranT din toate unghiurile ardelene, venitT ca la pro-poveduirea unel noul EvangheliT, apArura Vladicif,amindoT VlAdiciT, In cimpul de pe Tirnave, ling&Blaj. Cine §tie ce va fi avut de gind sä spuie unul§i cellalt, dar vorbele pregAtite rämaserl nespuse :cAcT din suferinta, din nAdejdea, din adinca iubiregata de jertfe a acestor sIracT §i nearturarT se des -flcu de odatl ca o neoprità suflare a Duhulul Sfint§i fIcu pe cel doT pastor! sä se mArturiseascl fratTInnaintea luT Hristos mintuitorul §i a sarinanuluT lorpopor umilit, ce-§T a§tepta mintuirea de la Dinsul,§i de la

De almintrelea, anul Revolutier a fost §i cel d'iri--aid din cirmuirea luT Saguna. Fill de Rornini ma-cedonenT, nepot de negustor din Pesta, crescut fnlumea ungureascA, strabatnt de InvAtamintele Sirbilorde aceiast lege, el nu putea gäsi de la inceputIntelegerea adeväratà a roluluT s&d. Si, in negurilegrele ce ascundead depArtArile, cine ar fi putut des-coperi atuncl calea cea sigurl ?

Dar, cind mi§carea national& ungureasca se mintuiprintr'un desastru, In lupta intreita cu tmparatul, cunationalitätile du§mane §i cu strainul, se väzu Insfir§it limpede innainte. Pe multà vreme, forta aus-triaca §i spiritul austriac erail sA stäpineasca pesteterile CoroaneT Ungarier, §1 cine se luptase pentru,tron avea dreptul la rasplat A. Inca de la 1850, Scaunul

din§il.

48 OAMENI CARI AO FOST

episcopal din Blaj cAp./ita demnitatea metropolitand,Vlddica Alexandru Sulut era dupd Atanasie, In

deplinitorul Uniril cu Roma, cel Mitropolitromdnesc.

Biserica neunitd, care pornise de la cef ce nu voiserdsd urmeze pe Atanasie in ruperea de vechea Bisericda RAsAritulut, reclamà insA pentru dinsa, pAstrAtoareaortodoxiel strAbunilor, mitra archiepiscopald a Albel-Iulit. Titlul çle independenta al Mitropoliel it era, dealtfel, de nevoie pentru existenta et : act, precumUngurit amenintail se cotropeascd Biserica Unitd,primejdia sirbeascd stAtea innaintea Neunitilor.

Dar aceastd Bisericd rdsdriteand trdise in despretsi luptd : abia dupd setzed de ant i se dAduse unVldclicd sirb, apot altul si altul, tot sirbt ; tocmattirziü un Romin, om slab si cu minile legate, §1

acesta, Moga, fusese predecesorul nemijlocit al lutSaguna. Get cu credinta toleratd puteau astepta etce.se dAduse acelor cari fuseserd patronatt totdeauna ?

Insd norocul voi ca Saguna sd fie acuma omulimprejuretrilor. In lAcasul de umilintd al episcopietdin Sibiiü, el se purtd si vorbi ca un vechiii aristo-crat, ca un mare senior, ca un principe al Bisericitcelet ma glorioase. Vaza lui crea parcd un trecutrespectat dieceset ce cirmuia. i astfel la 1864 si elfu Mitropolit, si el cdpdtd neatirnarea de strAint.

Si aid vine cea mat cuminte faptA a invingAtorulut.El nu se mat simti preot innainte de toate, ci Ro-

prin Statutul Organic, care dddu alcdtuireanoit Mitropolil, hotdrind impArtA irea laicilor lasinoadele conducAtoare, el ddrui B'serica neunitäpoporulut

§i

d'intAid

min, §i

ANDREi .V.GUNA 49

Gine vrea sä judece märimea faptelor lui $aguna,meargl la RAinari, frumosul sat romänesc, curat roml-nese, din vecinAtatea acelei cetätt a Sibiiului unde eMitropolia §i unde mini va fi Museul National romin.La RAqinari aü stat cei episcopl pentru Ro-minir neuniti : Sirbir despretuitr cu cari-i miluiseViena. Re§edinta unuia dintre din§if se aratl Incao biatä asutl cu fere§ti oarbe, intre bAlarit : peprispa pustie o pisicA toarce a ruirM.

Iar in fatg., lingd una din innaltele biserici de as-vezi o capeM funerar.d., peste cununile bogate

in flori ale cAreia se incruci§eaz1 bandele largi aletricolorului romAnesc, de care aid nu cuteaz1 sA seatinga nimeni. E mormintul Int aguna.

14 Decembre 1903.

4

d'intaill

tazi,

IX.

ALEXANDRU ODOBESCU.- CU PRILEJUL TIPARIBTI uNEr SCRISORI DIN ADOLESCENTX LUI -

Sint aproape zece ani de cind a murit AlexandruOdobescu, cea mai desAvir§ità infAtisare a eleganteiIn literatura §i in §tiinta romäneasca., cel mai aris-tocratic spirit printre scriitoril nostri, si in acelasitimp unul dintre cei mai buni cunoscatorT ai graiuluiromanesc, al graiului de la tara, bogat in cuvinte,mladios in legatura lor vioaie si plin de intelesuricuminti, tot asa de potrivit pentru sagetarea glumil-ca §i pentru deschiderea adincurilor intelepte.

Odobescu a scris putin, de si mai mutt decit apus in mina publicului editia intr'ales (aleasa dedinsul cu o zgircenie neobisnuita), facuta acum vre-odouazeci de ani de libraria Socec. Avea toate insu-sirile unui nuvelist istoric cuno§tea, cr archeolog,intelegea ca om de gust §1 putea chema la viatanoul ca poet privelistea amanuntita si colorata avietil altor timpuri, care sint pentru unii o fantasiestralucitoare, iar pentru altir nume §i date. Condeiulsari usor, penelul sü delicat, cu tonuri blinde si dis-crete, romantismul sail dulce si plin de o tainä stra-vezie, erail potrivite sä dea chipuri plutind intre ceia

:

52 OAMENI CA111 Ai" POST

ce se intoarce din mormintul realitAtif i ceia ce se-InnaltA din gindul creator al cintAretuluf. Dar el n'ascris decit cloud nuvele.

CercetAtor artist al anticiatil, el avea simtul fru-musetiT, care trebuie maT mult decit orIce invAtAturlpentru ca sa cuteze cineva a proiecta lumina lAmu-ririlor asupra corpulur de curatA si vesnicA marmurl:al artel grecestI. El ajunsese archeolog pentru elcuvintul sunà oarecum pedant, §i s'ar putea zice matcu dreptate cA el avea o catedrd de archeologieprin. iubire, si astfel rAmase totdeauna, autind a in-telege maT mult ca sA poatA admira mar deplin ceiace i se impunea de la inceput prin neintrecutul far-mec al celeT maT senine armonil, al mAsuriT celetma! matematic exacte, al cumpätAril celef mat asprecu sine insAsT. Dar el n'a dat decit o serie de lectiruniversitare, care sint, degrabl decit Istoria ar-cheologiei, cum se intituleaa o convorbire spiritualA,strAlucitoare prin digresiT dibacia impleticite, asupraintinsuluf domeniu al artef de acum citeva sute sailde acum doul miT de anT. Acelas-1 caracter de di-letantism pasionat, de sagA adincA, de desordinefoarte mester orinduitA, de trecere In fugA fArA canimic de cApetenie s scape din vedere, o are si.marea sa lucrare francesA asupra Tasaurului de laPietroasa, care nu e o carte de §tiintl obiectivA, cio carte cu totul personalA, cu mult ma! mult a au-torulul decit a subiectuluf.

Acest inchinAtor al idealulur elin, care nu vedesufletul decit prin trup, era totusT un IntelegAtor,credincios pAnA 1t induiosare, al idealuluf artel cre§tine, care urmAreste tin ta imposibill de a gAsi o fru-muset1 noul, nu': sufleteascA. Pe o vreme cind.

ma/

ALEX ANDRU ODOBESCU 53

Instrainarea claselor noastre conducatoare ajunsesefoarte departe, el, care pornise din ele i traia inmijlocul lor, a descoperit, se poate zice, comorile dearta in cladire, sapaturl i zugraveala, ce sInt mamas-tirile noastre, in care se vazusera pana atuncl numalveniturl i pisaniT. El a cercetat toate ldcasurile marinsemnate, notind tot ce merità a fl admirat sag cu-noscut. El a tost panä acum, si in aceasta archeologiemaT putin archaica, singurul care, in acelasf timp, sastie, sa simt i s poat d. scrie intr'un chip vrednicde stiirrta §i simtirea sa aplicate la ramäsitele artis-tice ale vigil noastre de demult. Dar rapoartele salecatre Ministerig vazut lumina decit intr'o micaparte, i, cind a stat sa-sf adune Operele, el a jertfit

din putinul care fusese publicat.Odobescu avea ca putinT altil talentul de cronicar,

acela de a prinde lucrurile ce se strecoara, supt unghiulcel maf interesant, si de a spune despre dinsele asa,incit orrcine sa se poata lumina, sa le vadä maT ade-varat, mar intreg i maf frumos, fara sa simtà umi-linta cà primeste o dojana sad macar o invatatura,socotind mar mult ca a gasit un tovarls de pared inacest priceput convorbitor, care, zimbind, IY urmarianecontenit scopul de a instrui, de a convinge, de a in-drepta. Dar n'a colaborat decit putinä vreme la unuldin ziarele marl de pe la 1870-80, i apor nu s'a marvazut un rind al luf in presa zilnica, de care a fastacoperit de marl in anif din urral aT vietif luf.

Era prea cochet pentru ca s fie un scriitor custaruinta. Tinea prea putin la metoda care sta lainamina oricuf , la disciplina , care e din daru-rile ce se capata ca sa fie un Inv ata t sistematic

nail

gi

54 OAMENf CARI AO FOST

Era prea ironic pentru a crede in el sad in .altiT. Nurera de loc ambitios, si mindria luT, marea luT min-drie, care nu voiã insa sa Stapineasca pe ceT multr,cari-T vor fi parut vulgarf, era maT mult un c Nu teatinge de mine,. Iubirea sa pentru frumos se mul-tarnia prin sine insasT, prin fulgerul trecator al admi-ratieT, i n'avea nevoie de scris. Prin societatea noasträlegata de pamint cu multe fire, el a trecut doarfara sa despretuiasca de loc lucrurile de aid', cadel era, ca anticif sAT, un idealist al materiel', un en-tusiast al vie tir prin tot ce are ea mar frumos, pana!n clipa cind a sfarmat insusT paharul golit al vietiT,.fárä nicTo parere de rad.

Scriitorul murise mai de mult Inca, si el, nudin nevoie, ci din vointa. Lumea 1-a uitat rapede,.si din multele lucrurf netiparite ce aü ramas de lael, niciun rind n'a vazut panà astazT lumina 1.

in deosebl n'avem in tipar nick) scrisoare intima aacestuf om care povestia cu atita drag si stia asa de binesa se faca placut. Bunatatea d-nei Ana Odobescu, cum-nata scriitorului, ma face sa pot da asta21 o scri-soare a luT care infatiseaza indoitul interes de a ftbine scrisa si de a fi fost scrisA la... patrusprezece ant.

CacT ea poarta data de Iulie 1847, si insemnarilede familie ale tataluT si, colonelul reactionar de la1848, spun asa :

1 Le insemn aice: amintirl dintr'o cilltorie de tinereti laLondra, paginl, ilustrate frumos, din calitoriile sale la ministirIto conferinti de cuprihs pedagogic i interesante scrisorl. D-naOdobescu mi le-a incredintat pentru a gäsi un editor ; ginerele101 Odobescu, d. Damian, le a reclamat lima dupa pupn limp.Unele scrisorl le-a dat rip. V. A. Urechil intr'un Anuar al Ft-cultatil de litere din Bucure§11.

ALEXANDRU ODOBESCU 55

(1834, Iunie 23, s'aU ndscut fiu-mieU Alecsandru,la 6 dasurI dimineata, in zio de SimbAtA.

(1834, Septemvre 14, s'ati botezat Alecsandru. ,Scrisoarea e redactatd inteo frantuzeasca buni-

ward noT . dam, fireste, o traducere totus1Alexandra Odobescu numele pare a-1 fi fost datdupd al Domnulur din 1834, Alexandru Ghica, prie-tenul (polcovniculul, sad, cdruia i-a adresat o sumAde scrisorT, pdstrate, nu iesise incd din tard,numal la 13 Decembre 1853, dupd o scrisoare din14, el a trecut la Paris bacalaureatul in litere in-naintea unel comisiunI presidate de vestitul St.-MarcGirardin.

Mama luT Odobescu, catre care e adresatd scri-soarea, era Catinca, fata doctorulul scriitor Ca-racas, i una din cele mar frumoase i ma1 cultefeme1 ale timpuluT.

Balta-Alba, satul GWi§tea-dia-Vale ; Miereurf, 8 Iulie 1847.

Dragei mama,eN a sA zicd iatd-ne si la Balta-AlbA, unde sintem

de o sdptdmind aproape : din fericire, sintem foartebine cu totil, i tate! if este ma1 bine la mind. Co-piez in aceastA scrisoare jurnalul mieU din sAptd-mina trecutd. :

41JoI, 2 Iulie, am plecat la CAlAret1 cu posta, si amstat acolo o parte din zi, se poate zice, o partedin noapte, cdc1 am plecat Vined, in ziva de 2 Iulie,la 5 ceasurl dimineata, i stir cd, pentru ca sa pot1pleca la 6, trebuie sd fil sculat de la 3 si jumdtate.Drumul a fost foarte lung. Dupd cinci poste grozaveam sosit la Buzau, unde am prinzit la d. Perticari(ispravnicul). Pornind din noti, am ajuns sara la

- si

si

§i,

56 OAMEN1 GAM FOST

Rimnic. Nu era chip O. mergem mar departe : nuera lung, i noaptea era Intunecoasg. Decr ne-am dusla d. Niculescu (le maitre de graces 1), la care ampetrecut noaptea. Drumul a fost foarte frumos, insacam lung. De o parte vedeam muntir, pAnA la cariera o jumAtate de postA, de alta, un ses intinsroditor. Am trecut i multe riurr, dar cele mar multeerad secate. Tin minte i trei sate foarte frumusele.

cm sfirsit, SimbAtg (4 Iulie), dupà o postA destulde lungA, am sosit in satul Balta-AlbA, care e de-parte de lac un sfert de ceas. Satul e plin de lume :Munteni, Moldovenr, ori Eyre i Nemtr. Pe linglcasele teranilor, s'ad clAdit baratce de lemn, caresamAnä de departe a grajdurr ; comparatie care poatemAguli mult pe locuitorir lor.

(Locul e foarfe intins. Dar in jurul fur nu sint ada-posturl trainice, asa incit bolnavii i cel sAngtosi(cari sint mar multi decit cellalti) ad fost siliti sg-siinnalte pe mal casute de scinduri, orr A.-sr intindAcorturi. E foarte ciudat sA vezi acest sir lung deastfel de locuinti, asa de hazlid alcAtuite.

Vezi acum in ele prAvAlit de mode, cofetarinegustorl, cari yin sA-si vindA vechiturile la oameniidin tirgurile de prin prejur. Stradei acesteia i sezice Podul Mogosoaii al BAltii-Albe. In aceastA in-

irare de colibe, fiecare neam se deosebeste : asaincit nu vezi intr'o parte decit Munteni, in alta de-cit Moldovenr, i asa mar departe.

Apa lacului e sAratA-amarA, noroioasA in fund sifoarte limpede in fatA. Se afla i multe buruieni deapg, asa incit nu poti innota pAnA la mijlocul BOO!,

1 Aluaie la lucrurI pa care au le putem Imuri astazt.

Ai"

i alit

ei

ALEXANDRU ODOBESCU 57

unde e foarte adinc, de teama sä nu ti se princla-de picioare ori de mini. Nici mirosul ape! nu o foartepläcut : e de pucioasà.

(Am uitat sä spun a in satul Balta-Alba este dedoua ori pe saptaminä bal mascat si o represintatiede circ.

(Dar trebuie sa ne intoarcem la povestea noastra,adeca O. povestirn ce am facut si unde am fost Sim-i:4M Astfel dar, dup g. ce trecuram, cum am spus,acea aleie de case de lemn si de corturi, am sositin satul Gradistea-din-vale saU TurtoiU, mar aproapede apa Buzaulul decit de Balta-Alba. Colonelul Engel(comandantul Brailel) ne-a primit acolo : el pregatiseo odaie pentru noi in casa unde sta. Erau abia ioceasuri ; cele trei care ni ramineaq pang la prinz,trecura cu imbracatul, cu orinduirea oclaii si primireavisite! colonelului Horbatchi (Garbatzhi), care stainteun sat lingä al nostru. La i am prinzit : pänala 6 am dormit, am invatat si m'am primblat. Apo!la 6 plecaram spre Balta-Alba. : atunci am luat cead'intaiU baie ; apa era foarte calda, dar, din pacate,neplacuta prin adincimea ei mica, prin miros si pringust. Dupa o baie de 20 de minute (cad' doctorii nute lag sä stai mai mult), am iesit si am facut oprimblare prin asa-zisul Pod al Mogosoaii. La in-torsul acasa, am cinat si m'am dus sä ma culc ; tatasi colonelul Engel ail mar ramas.

c Dumineca, 6 Iulie. Ziva aceasta nu e prea insem-nata : a plouat dupa amiazi. Am petrecut seara lad. Horbatchi, de la care ne-am intors pe jos, si, fiindfoarte obosit, m'am culcat indata.

c Lull!, la 7, colonelul Engel a plecat la Braila, undema voiil duce si eil cu dinsul, Lunea cealalta. Dupa

58 OAMENT CARI Arl FOST

obisnuita baie de la 6 ceasurr, ne-am intors acas1;si colonelul sa intors indatA : mi-a adus o puscA, cucare ucid in fiecare zi vrAbiT ; pun sA le frigA ; si lemincAm cu multA poftA. A fi vrut sA-11 trimet si tie,dar pleat ca nu se poate. Pusca asta e acum pentrumine o distractie foarte bung. ; merg foarte des lavinat, dar totdeauna cu cite cineva.

(MiercurT, maiorul Lenz a prinzit la noT. M'a luatcu el sara, si am petrecut noaptea in satul Balta-AlbA. Acolo se face dant in fiecare sara i bal intoatA forma de douä orT pe sAptAminA. Petrecerile,balurile acestea se dati intr'un casino, o sall lungIde scindurT, acoperitA cu postav. Acolo se joacA car-tile, biliardul, se dAntuieste si se prinzeste. Asa dar,sera am mers la petrecere, dar dantul n'a inceputdecit tome cind plecam : eraii acum ii ceasurL

(A doua zi am stat tot la vinat. -Tata a prinzit laBalta-Alba. Prinzul era destul de bun, dar trebuiesA aT o strasnica rAbdare ca sa asteptr felurile. Pecind stAteam la masA, a inceput o ploaie tare. Niera fricA sA nu ni facA un dus, cAci ploua in salAprin mai multe locurT, ceia ce nu e asa de mirare,cad acoperisul e de pinzA ; dar avurAm norocul ca.,in partea unde eram, ploaia n'a rAsbAtut. DupA-amiazaa lost foarte tristA din pricina ploil acesteia pAcA-toase : de aceia am dormit numaT. Sara era bal, darnoT am plecat innainte de a se incepe. Noapteaaceasta era minunatI : de aceia am i fAcut o des-criere foarte romanticA :

(Ne intoarcem de la Balta-AlbA. Luna-sf desfAsurafarmecul pp un cer albastru stropit de nor! finT(nuances); stelele erati putine, i acele pe care levedeaT chiar aveaii straluciYea lor ilAbitA de a luniT,

ALEXANDRU ODOBESCii 59

care-§I rasfringea razele de aur in apele laculut, pe-care un vintisor blind le fAcea sA se zbeguiasca gra-tios. De jur irnprejurul laculut se mat zariati focurtmarunte, care pareaii ca-t fac o cununa de stele.Fulgere slabe ti§niaa ict §i colo din toate pArtile, sipareail ni§te vulcant departatt in mi§care.

Dar parasim malul, §i, in curind, printr'un §es sterp,sosim acasa. MA miram cum se poate ca un lucrucare e asa de material la lumina soarelut, sa fie asade romantic supt luna. A§a incit, draga mama, veztcum ni trecem vremea. Pe Micul nu 1-am vazut dezece zile, dar, cind 1-am lasat, era foarte bine. D.Arnold mi-a fagaduit cä, daca Micul s'ar imbolnavi,mi-ar scrie indata, dar, din fericire, nu mi-a scrisInca, §1 doresc ca nicI sa nu-mr mat scrie, adecadoresc ca Micul sa fie tot sanatos. Sarut de mit deor! pe draga mica Marie 1.. Dati-mt, va rog, §firtdespre vol. D. Engel It! infatiseaza complimentelesale : el trimete raspuns Marie! sA-I aduca ceva de-la Paris, §i sà nu-I uite. Adio, draga mama.

Fiul tdfc foarte devotat:ALEXANDRU.2

7 Mart 1904.

Sora lul Alexandru Odobeacu, d-na Adolphe d'Avril, soacunoseutulta ecriitor.

X.

ANTON PANN.

Tipogratia cMinervap a pus in vinzare volumutintliii dinteo nouA editie a operelor (fiind vorba deacest om, eii as zice mar bucuros : scrierilor) lurAnton Pann.

A ! §tim, vor zice unir, cer mar multr ; §tim ce eAnton Pann : un poet pentru bAietir de bAcAnie, uncintaret de glume nesArate, represintantul literar almahalalelor §i tejghelelor, al stranelor in care tir-covnicul cintA lur DumnezeU, trAgInd cu ochiul lacele mar ginga§e din apturile lux ; al circiumelor in-dosite, unde fetele mar simandicoase beau yin vechitiin odaia din fund, cu perdelele trase. Acela e AntonPann. Pe vremea lur, cind calfele §i ucenicir nu erailInca romanticr, nu vorbiad cu neologisrne frantuze§tr,va fi avut §1 el rostul lur, pentru asttel de cetitorl,cam de o seamàl cu dinsul. AstAzr ins A. i s'a incheiatrostul §i acolo. Publicul sail de odinioarl a trecut laistoria haiducilor, §i s'a innaltat de acolo la toile-toanele fioroase ale gazetelor, de care nu prea eragpe vremea 1 I Anton Pann ; iar literatura umoris-tica a aceluia§r public despretuie§te une orr captefete p'un Mails ca sa ceteasca odata pe saptamin I

62 OAMENI CART A FOST

ziarul ilustrat t Ve3elia". Atuncl pentru cine o editienouà a luf Pann ? Amatorir de literatura veche §1istoricif literarf vor gasi doar la Academie carticeleleluf cu buchr, care pot cistiga oarecare farmec macarprin aceasta infatisare batrina a lor.

Altil, cer putinf, foarte putinr, IT vor fi aducindaminte de inscriptia pusa de Eminescu pe mormintulliterar al bietuluf Pann :

c[Anton Pann], finul Pepelef, cel istet ca un pro-verb',§i vor soco0 cu totul altfel. Anton Pann ? Dar ele una din intruparile cele mar bogate si mar deplineale literaturif populare, careia ii sta poate mar bineIn anteriul de paracliser al acestuia, decit in hainaboiereasca, croita nemteste, a lur Alecsandri. Rareorf s'a vazut asa o albina de folclorist ! In ce part!din Rominime n'a mers el, ca sä adune comoara decintece, povestr, snoave, zicale, cuvinte, creding sidatine ale poporulur: mar ca s'ar zice cà de aceiaa cintat el ca blietan in biserica ruseasca. din Chi-sina ul Basarabief, cä de aceia a colindat drumurilede tara si bilciurile muntene, ca de aceia a fugit laBrasov cu Anica, frumoasa nepoata a Stariter, ca deaceia, in MI-sit, a rasarit odatà, tiparindu-§1 cart!, la

Cine nu crede ce factor de cultura a fost, invremea WI, Anton Pann, n'are cleat sä ceteasca bi-bliografia analitica, de nu mar putin decit 133 depaginr, pe care i-a alcatuit-o in 1891 cel mar marelaudator, descoperitorul luf in multe privinte, rapo-satul G. Dem. Teodorescu !

Intru adevar, Anton Pann n'a fost nicr una nicralta, sail, daca voitf, a fost si una si alta.

Sibiiti.

"

ANTON PANN 63

Biograful sail, Teodorescu, ni-1 infatiseaza ca Ro-min, fiul adeca al until caldarar romin, asezat inBulgaria, la Slivden, si al unel Grecoaice, Tomaida.Ni e ingaduit insä sä ne indoim de rominitatea cal-dararilor de la Slivden. Sag poate aceasta romini-tate era macedoneana, act se §tie a in unele ter'balcanice, ca in Bosnia, caldararit aromint se aflain mare numar. El, Anton, avea insa figura gre-ceasca a mamet sale, care a trait pana tirziti in Bu-curestT linga fiul et Antonachi. Iar sufletul sag nuera nici bulgaresc, nici macedonean, nict grecesc,ci intocmal ca al teranulut si mahalagiulut rominde pe malul nostru al Dunarit. Daca. in adevar avenit in Bucurestl, fugind din Rusia, unde fugise dinTurcia, dupa razboiii, abia in 1812, cind avea 18ant, apor trebuie sa recunoastem a rare or s'a va-zut un om care sa se prefaca mar desavir§it, sa seidentifice mat deplin cu aceia in mijlocul carorasoarta 1-a facut s traiasca. El, care face haz de felulde vorba. al Greculut si al Sasulul, se fereste a glumise seama Bulgarilor, si nu uitä sa spuie ca e cstrainl:dar se poate zice ca nictun scriitor de atunct, Marade Eliad in scrierile sale in pro* n'a avut o sin-taxa asa de adeviiratd, mladioasä, limpede, mi-rosind a fort de cimp si a vizdoage de psalt,ca dinsul ; pe linga el, atitia marl scriitorl dinaceiast ant pare ca scriti intr'un jargon schilodti-rindu-se in cirje frantuzestt

Anton Pann a fost cintaret la mar multe biSerictdin Bucurestt, profesor de musica musichie! laseminariul din Rimnic si la cel din Bucurestl. Musi-cant si psalt a fost §1 alt scriitor romin din Bucu-restil cu multe si urite biserict Filimon. Dar Filimon

!

64 0;MENI CARL A FOST

a fost innainte de toate scriitor, critic, nuvelist, ro-mancier, pe cind Anton Pann era cintäret de stranäinnainte de toate.

Pann märturise§te el singur cI fIcea artile salede literaturl, cu care a inceput foarte tärziü, ca 81-0treac1 vremea <scriind cite ceva, mi se pare ca-mrpetrec vremea foarte dulce, §i ca sa cl§tige banralbr pentru nevoile case, pentru petrecerile, la yinbun, cu prietenir §i pentru modele rAsAritene sailapusene ale nevestelor §i tiitoarelor sale, persoanefoarte cheltuitoare, dup1 ins10 márturia victimer bor.Astfel de lucrarl, calendare, cintece de lume, pove§trin versurr, i se pAreail, de altmintrelea, o nimica toatà,clucrurr micr, dAdea a§a de putiná insematate,nu din despret pentru sine, ci din despret pentru li-teratura u§oara a orr§icur, Inca, publicind (Spitalulamorulur,, el n'a insemnat totdea,una supt feluritelepoesir numele alcatuitorulur, judecind c1, pe un astfelde teren, tot una e daca poporul, sail mahalaua, sailun poet vechiii, sail el Insu§r, sail altul din zileleluf a aruncat in lume cintecul de dragoste.

Dar ia sa fi poftit cineva sl-f tAgaduiasca drep-turile de autor asupra melodiilor pe care le inseamnitcu note biserice§tr, va rog, la sfir§itul liecarur ca-ietel, §i nicr n'ar fi primit el asupra-§r rlspun-derea uner melodir Inchipuite de altul ! Marea lufdragoste §i marea rnindrie aü fost totdeauna mu-sica. intliii cea bisericeasca, In slujba areia a statutnu mar putin de 44 de anf, cintind condace i ir-moase din copilarie pang cind in cele din urml tim-purr ale vietir sale §i areia i-a consacrat o mul-time de publicatir teoretice lucrate §i prelucrate, Intiplriturr speciale in Magazine Antologii, Grattiatict

lut

ii

AM ON l'ANN 05

§i Ptinc:pif. El a inceput a trai intr'o vreme cindmusica bisericeasca suferia, ca atitea alte lucrurr,supt inriurirea nouà a ideilor Apusulul, o schimbarehotaritoare. Revolutia musicall a fost patronata in-data in Moldova de marele Veniamin, iar in Tara-Romäneasca de Mitropolitul Dionisie Lupu. S'ailtrimes tinerf in strainatate ca sa invete noua musi-chie, §i, dupa istoricul Dionisie Fotino, care a fost,cel putin in aceiasr masura, si musicant, vestitulMacarie a tiparit limps, in Austria, anumite carti decintärl. Pribeagul fecior de caldarar, care, cum seplinge singur, nu cercetase nicroclata vre-o scoalä,invata noul mestesug al cintecului dela (DionisacheMoreotul, (adeca Fotino). 0 psaltichie scrisä dedinsul la 1823 recunoaste aceasta ucenicie : in eaAnton fiul lur Pann isT desluseste numele cartura-reste, Anton Pantaleon, adaugind, de buna sarnädui:a locul de origine al tatalur sail : cPetrovanu,.

Incepu sa dea carticelele sale literare, spre scriereamar departe a carora 11 indemna tot mai tare mul-timea cumparatorilor, dintr'un impatrit motiv.

El mostenise manuscripte de la dascalul Dionisachi,si, stiind bine greceste, se gindi fireste a le talmacidupa obiceiul timpuluT. Astfel trhduse, pe linga atiteatratate de musica, si c Noul Erotocrit2, care iesi laSibiiii in cinci volume la 1837.

Ca un alcatuitor de melodif profane, Pann trebuisä simta nevoie de a da lumiT si cuvintele : de aidmicile sale culeged de cintarr si cintece, care por-nesc dela 1822 si se incheie cu 4 Spitalul amorultth.

ScriitorT ardelenT, pe cari Pann i-a cunoscut desigur, trezisera gustul de cetire in popor prin p0-

.1

66 oAMEN1 CARI FOST

vestirr, luate tot de la popor saü prelucrate dupadeosebite cart1. Astfel cistigat o fairra care tinepanä in zilele noastre, Vasile Aron si loan Barac.Pann se lu pe urmele lor. El traduse in prosa is-prävile luT Nastratin Hogea, dupl originalul turcesc.El puse in versurT lungT, presarate cu o mare bo-gAtie de proverbe (care, nu trebuie sa uitam, sestringeail pe atuncr si de marele boier Iordache Gotlescu) fel de fel de snoave romänestt, de fabule (evremea luT DonicT i luT Grigore Alexandrescu), deapologur1 orientale si de inchipuirl propriT, in car-ticele care ail format la sfirsit (Povestea VorbeT,(1851-3). El a pus in versur1 de acelas1 fel citevapovestY, ale noastre i rasaritene, in cadrul unel §e-zatorT, intitulindu-le O ezatoare la tail, (1851-2).

In sfirsit, Pann, un om al bisericiT, avea aplecarTspre misiunea de moralist, vedem traducind odatäo airistoitiej, adeca o carte a purtarilor bune. In(Povestea VorbeT, si in alte lucrarT de acest fel, elintelegea i aceia ca sä invete pe oamenT a fi harnicT,blinzT, Mrä viciT, fr superstitiT, primitorT, darnicT,foarte supusT orIcariT cirmuirl, fie a cMariel SaleIorgu Bibescu,, fie a Revolutie1 dela 1848, pe carei-a cintat de-o potriva :

Ce nu ar face Crlimea de n'ar fi stipinitori,De n'ar fi temnite, ocne i n'ar fi pedepsitori!De aceia totdeauna trebuie si multarnimStipinira cel innalte, crii supusi ne numim.

Care e acum valoarea scrierilor literare ale luTAnton Pann ?

Foarte amestecata. Limba e totdeauna buna, spi-ritul vioiii, naivitatea atragatoare, versul corect. Insa

Ar"

si-1

ei-ad

ANTON PANN 67

unele bucAti din (Povestea Vorbeh sint plea lungi,multe se mintuie stingaciii : dar sint citeva care in-trec cu mult toate incercArile de literaturA popularafAcute in urmg de un SperantA sad un Dulfu ; elesint adevArate mici capodopere, cum e Vinatorul fArgcap sad CAsAtoria vulpii. Sint §i versuri cArturAre§ticare ne mirA, a§a sint de bune :

Zgudui indati toati frunza vintulCit de groazi multà jos se scuturarAPAsirile 'n aer de prin craci zburari.

Judecata Strugurelui e plinA de o noutate ferme-cAtoare, §i lui Pann i-a trebuit o minte indrAzneatAca sA dea chip, Inrudire §1 actiune tuturor buruienilor§1 fructelor de pe lume (ginditi-vg numai la jupl-neasa Ceapa, care :

Se 'mbrAci indati iute cu minie,Dousprezece !mine puse, de dimie,Si dm** atitea, albe, suptirèle,Imbricind biniu1 ro§u peste ele.PieptAnind barba albà i !Atria,Scuturind-o bine de plmint,

Cea mai desIvir§itl dintre lucrArile sale §i. carese pare noul pAng astAzi e SezAtoarea : aicr poves-tirea drumului, vorbele schimbate, tonul, basmele cese In§irA, formeazg un tot armonic §i una din celemai bune scrieri romAne§ti.

El a fost astfel povestitor, popular, dar nu vulgar,vesel, dar nu batjocuritor, simplu, dar nu monoton.Versurile sale lirice, afarg de cutare pomenire deprimblAri .

Sara, pe lunA, de mina.. ,Cu vorbA duke §i ling,

:

§i

CS OAM'ENI CAM AO BOST

sint maT toate plicticoase, fal§e, fArà putere §i cutotul fr avint. Melodiile luT, cine le maT cintä ?Povestirile lur, acelea vor rAminea : pentru popor,

dar nu numar pentru popor !

25 April 1904.

XI,

GHEORGHE BARITIUCU OCASIA INAUGUI1111Ii moNtna.Nruult

Sint abia optsprezece anY de cind a murit GheorgheBaritiil, care a fost atita vreme fruntasul pe toateterenurile si conducatorul Rominilor din Ardeal, sitotusT se pare cà poporul nostru s'a despzIrtit defoarte multa vreme de dinsul. InsA la 12 Maiil 1892el primia Inca, la a optzecea aniversare a nasterifsale, urarY venite din foarte multe partY, daca nu dintoate pgrtile romänestY (cad neintelegerea si nere-cunoasterea intre sine a fost totdeauna cel maY marepacat al Rominilor); cu citva timp innainte, in 1891,el vorbia la prinzul dat de Rege AcademieY Romine,care implinia douazecl si cincl de anY, §i el aducearegalel scriitoare muitamirea femeilor din Ardealpentru paginile pe care le-a dat i literaturiI romine.Atitia printre aceY cari nu sint batrinl, I§Y mal potaduce aminte de mosul cu fruntea innaltä, ochilvioY si nasul In vint, un nas de glurna si de istetime.Dar, de cite ori se aude numele lul, i se pare orYcul-ca acest nume e cules dintr'un capitol mal departatal istorieT literaturil noastre ; el a fost in presentul

si

70 OAMENI CARI AU FOST

culturil noastre, dar venia dintr'un trecut pentru careputinI aveati intelegere.

Aceasta, pentru cä scrierile luI Baritiii nu eraii inmina nimánul. Poet n'a fost, nuvele n'a scris, in is-torie n'a dat panà in anil din urml decit putinememorir de eruditie, in care nimic nu chiamA si nuretine pe cetitor. Pentru publicul cel mare, si chiarpentru acea parte din publicul cel mic cAreia i sepoate vorbi numal prin frumusetà, n'a rAmas nimicde la dinsul. Numele sü singur pluteste de-asupraopereI sale, care pare innecatA, dar slujeste de temeliepentru ceia ce se vede la suprafata..

totusI acest scriitor, cAruia uitarea i-a luat ope-rele complecte, a fost un foarte harnic om de condeiii,care a scris frä intrerupere, zi de zi aproape, de ladouàzec i sase Ong la optzed si unu' de an1. Enormevolume s'ar infAtisa intr'o lunga serie dacä ar fi säse cuprindä la un loc tot ceia ce el a impartAsit peincetul, din cunostintile, pärerile si simtirile lut, Ro-minilor de dincolo, iar, in anumitä vreme, si in oare-care mAsurà si mal tirziiI, celut de dincoace.

CAc1 Gheorghe Baritiii a fost un gazetar. Nu, bineinteles, un gazetar al intereselor cella ce plAteste, ciun gazetar al constiinte1 si al idealelor sale O., pelingl aceasta, ca o intregire neapäratá, fiindcl evorba de un spirit asa de in telegdtor si de cuminte,un gazetar pentru tott), gazetarul poporulur rominsupus in Ardeal uneT stäpinirl sträine. A scos perind, de la 1838 innainte, Foaia pentru minte, inirnd

literaturcie, apoI e Gazeta de Transilvanias, caretrAieste si astAzr in Brasov, supt un nunie putin§i

Si

GHEOR611E IIARITI6 71

schimbat, si, la sfirsit, rObservaloriule. in aceste fors'a cules invatatura in forma usoara si plAcuta, sfa-tuirl morale, indreptarl nationale, indrumarr de calauzincercat in nesigurantele §i primejdiile until poporcare se luptä zilnic cu grele imprejurarr. De la ovreme, altir, de vrista lur sail mar tinerr decit dinsul,ad aratat alte cat si ail inteles altfel tinta lungir ca.-latorir de munca si ostenelt, dar, pana in apropiereaanulur de desteptare si de prefacere 1848, el a fostmarele duhovnic al poporulur sad.

Decr scrisul lur Baritiii, asa de imbielsugat, a fostpractic si trecator : el a fost ca acea parte din apacerurilor pe care pamintul o inghite !Ara a mar dariurr vesnice, dar din care se innalta pe cimpiile decatifea verde §i de aur palid hrana miilor de oa-men!, cari adesea uita sä multameasca. Sint oamenra caror chemare e de a fi ziari§tr: oamenr cari in-teleg repede, se inflacareaza o clipa, vorbesc cu con-vingere §i usurinta, dar nu pastreaza totdeauna pea doua zi ideile care paread ca-r stapinesc si senti-mentele de care se aratail zguduitr. Cu Baritid nue insa asa. Et era o fire adevarat romaneasca si te-rAneaseA, avind o reflexivitate adinca, indaratniciein urmarirea scopurilor sale, o deplina consecventasi darul de c a tinea minte, din care se intemeiazacaracterele puternice si vrednice de respect. Avea inadevar talent Fterar : un talent foarte sobru, cu multapaza in alegerea §i orinduirea cuviiitelor, putind samiste insä foarte mult atuncr cind un sentiment derevolta sad un avint ce nu se mar poate opri, rupeazagazul cel tare. In chestir culturale foarte innalte§i gingase, el avea de mult parerile care aii invinspe urma, tirzid de tot, in zilele noastre : Inca din

72 i)AMENI CART U FOST

1865 el striga, in Calendarita pentru poporul romin,impotriva (stricarir limbir, §1 era in stare sa cuprindaintr'un articol de trer paginf critica intreaga a por-nirilor spre latineste, frantuzeste, nemteste si ungu-reste, care impestritaii vocabularul si conrupead sin-taxa. Ar fi putut A. se manifeste pe orrce teren cuonoare si, cind Academia 1-a invitat, pe dinsul, sep-tuagenarul, sa-sr insemne amintirile, puind in acelasTtimp vremea sa in leggtura cu vremile trecute, el adovedit ca poate descoperi si stringe toatà informatia,cà o poate preface intr'o povestire neted g. si ca sepoate feri de orIce patimà in expunerea lucrurilor incare fusese acea magna pars de care vorbeste ve-chiul cintgret.

Dar el a stiut sä descopere totdeauna locul, punctulunde trebuia dusa lupta pentru neamul sad si sa seinfatiseze acolo cu steagul in ming., jertfind odihnasa, interesul sàil i, ceia ce e si mai mult, jertfindsoarta reputatief sale dupg. moarte. In aceasta-1 stämeritul cel mare.

Era in 1835-6. Pleiada marilor scriitorr ardelenr sestinsese. Er lasasera carp', dar nu eraii scoll. Celemid, din vremea lur Iosif al II-lea, eraii in decadere ;cele marl se resumaii Inca in scoala innalta din Blaj.Pentru cer ce nu erail de confesiune unita, si se fe-riaii de dinsa, pentru cer ce nu incapeati la Blaj,pentru cer ce voiail sa §tie si lucrurr care nu sepredati acolo, erati scale straine (si Baritiil a in-vatat la Cluj), cu toate urmarile lor. t$colr sint delipsa, col, proclama la 1835 tingrul profesor defisica din Blaj, exprimind cea nevoie a tim-pulur. Unit, el primi O. fie dascgl la Neunitir dinBrasov, nu pentru leafg, care era sgracacioasa, ci

GHEORGHE BABITIti 73

pentru insemnatatea aceluT centru romanesc dinBrasov si pentru foloasele ce trebuiati s izvoreascapentru neam din aducerea la crezul national a ye-chiuluT cuib de negustorY interesatT si de drept-cre-dinciosT innainte de toate. Barititi fu invatatorul Bra-sovenilor cit a fost de nevoie, si la 1844 el nu statupe gindurT sa dea altuia locul unde presenta sa numal era neaparata.

0 altà necesitate a timpuluT era presa de literaturausoara, dar cu miez moral si cu orientare nationaM :un fel de scoala a celor ce nu maT puteall veni pebancile ucenicilor i erati raspinditT in tot cuprinsulRominimiT. Foaia sa, maT populara, maT putin per-sonall decit publicatiile periodice, ceva ma! vechT,ale luT Eliad si Asachi, cu care el trebuie pus inacelasT rind, a raspindit gustul de cetire si a pregatitconditiile materiale ale literaturiT de maT tirzia. Afost o vreme cind ea, ramlind singura, a cistigatcetitoril din Principate.

La 1848 si dupa aceasta data, activitatea politicavenia pe planul intàit pentru RominiT din Ardeal.El se supuse i veni si la -acest asalt, in rindul in-täia. i, iarasT, pe cind Asachi facea mataniT inn ainteaSfintiilor Lor MuscaliT, iar Eliad, pierzindu-sT cum-patul, se improvisa dictator revolutionar i semizetiin numele LibertatiT, Barititi fu omul poporuluT.

Un corn representativ,, o expresie a nevoilor nea-mulul sü, o personalitate binefacatoare care n'acrezut nicTodata ca are drepturf i asupra sa insasT :acesta a fost Baritiü. Si pentru aceia el e asa degreti de deslusit pentru ceT ce cauta in el omit/ si atitde lesne de respectat pentru ace! cari-T vad munca.

9 Maid 4901.

si

0 ICOANA CURATA : MITROPOLITULVENIAMIN COSTACHI.CU PRILEI UL POMENIRIi SALE -

Comemoratiile nu invie mortil. Dar ele scot dincoltul lor de nemurire, unde arde innaintea lor numailumina saracA a recunoa§terii din partea celor putinr,chipurile marl ale trecutului §i le aduc, in luminafacliilor de pomenire, innaintea atitora cari pangatunci sad nu §tiail nimic despre ace! oameni sad 'IIuitased. Si poporul intreg pentru care se face co-memoratia (§i nu pentru mortul de citiva an! sad deciteva veacuri), se simte in adevar traind mai pu-ternic in clipele procesiilor, rugaciunilor §i cuvintl-rilor, cad la puterea lui se adauge atunci, in ceasulde recuno§tinta, puterea, pastratA in scrise, a§ezA-minte §i fapte, a celui care se pomene§te.

De aceia a fost bine cA, in anul inchinat lui Stefan-cel-Mare, un gind pios s'a indreptat cAtre VeniaminCostachi arhipAstor al Moldaviei §i SuceVei,, acArut §coalA de preotie a implinit la i-id lanuar trecutcel de-al sualea can nod,.

El n'a fost, ca unii episcopf §i Mitropoliti ardeleni,

XII.

-

76 OAMENI CAM AU POS1

o intrupare a neamului nostru, in nevoile §i speran-tele ha, §i n'a luptat in rindurile mirenilor sail infruntea lor pentru invierea §1 neatirnarea terii §i po-porulur sAii. N'a fost un om al rAzboiului care cu-cere§te §i mintuie, §i du§manii no§tri nu s'ail temutinnaintea lui. Scaunul sAil de arhierea n'a ajuns uninlocuitor al vechilor tronuri mindre din vremea vi-teazA. Energia, hothrirea, ca §i asprimea soldatuluT,ail fost strAine de dinsul.

Niel scrisele MY, multe, foarte multe tAlmAciridintre care una e sI vadA lumina acum, prin ingri-jirea pArintelui Atanasie episcopul Rimnicului ,nici aceste artt sail prefetele la cutare lucrAriprefete ce s'ati strins iarA§i cu acest prilej n'ailinsemnAtate literarA. Oricit al vrea, nu veT puteagAsi o mare paginA caldA, elara, nemuritoare, lamurave§nica a sufletului sAti bun §i curat, pe care s'o torn!in bronz, scriindu-i dedesupt numele ca pe soclulunei statui. Ca §i purtarea §i firea sa intreaga, scrisulharniculuf tAlmAcitor era smerit §i sfios. Tablele legiTpentru vremi noua nu le putea da el.

InsA, dacA ai fi intrebat acum §eizeci-§eptezeci deanT, in Ia§ii lui Mihai Sturza Voevod, in care traiaiiInsA, pe linga multi ternbeli §i svapaiati, §i aptiaoamenT cu frumos caracter §i cu multA rivnA pentrucele bune, atitia bAtrini cuminti §i atitia liner! gatade multe jertfe, dacA ai fi intrebat pe locierul demodA veche ca §i pe studentul din Paris, pe cre§-tinul drept-credincios ca §i pe Evreii chiar, cinee omul cel mai bun din Moldova, el' ar fi rAspunsIntr'un glas : cpArintele Veniamin,. Daca a! fi cer-cetat pe linga aceia§T oamenT care e omul cel marharnic din tarA, acel care nu lasa nick) clipA WI

MITROPOLITUL VENIAMIN COSFACIU 77

o intrebuintare folositoare altora, ti s'ar fi argtat incgsuta sgracg a vechir Mitropolil dArapAnate unbAtrin cAlugAr de aproape optzecl de anT care-§!maT aprindea candela vegherilor r entru a ci§tiga §ia impArtA§i invAtAtura Scripturilor, ce i se pArea lulcAlguza cea mar sigurg pe grelele drumurl ale vietir.DacA aT fi vrut s til care e cel ma! sgrac, cel marlipsit, cel mal vindut de dator dintre fAcOtoriI bi-nelu! care se vede §i al multuluT bine pe care nu-1§tie nimen!, ti s'ar fi §optit acela§l nume venerat aloctogenaruluT Mitropolit. Intr'atita lume amestecatg.§i impArtitg in ceia ce prive§te judecAtile, era inte-legere depling in aceastA singurg privintg. Pentruavea o altA pArere, poate tocmal pentru cAimpArtg§ia pArerea tuturora de§teptul, dar egoistul§i lacomul Voevod goni pe arhipgstorul MoldoveTdin Scaunul sü, i, intr'o asprA zi de iarnA, in Ia-nuar 1842, Ie§enil vedeaii pe atit de bAtrinul Mitro-polit luind drumul muntilor, unde la Slatina, invechea mdngstire a lul Alexandru LApu§neanu, ILa§tepta chilia simplA in care sufletul säü putea porniin lini§te cAtre cve§nicele läca§ur!, la care rivnia elde mult. i, adunind §i cernind aid cu mintea toatecite le Mouse §i le indurase, el scria cii o ming tremu-rAtoare, in vointa lul de pe urmg, aceast g. mArturisire,smuls1 din cea ma! depling. §i curatA con§tiinta a vietilsale : Totul ce mi-a stat prin putintA am fAcut, §icu sfatul l cu fapta, ca s sporesc, §i suflete§te §imaterialice§te, inflorirea sfintel Biseric! §i patrieT,.Acolo a §i murit, in 1846, §i oasele sale obosite s'atia§ezat, dupl datina smeritA a celor mar mar! innain-tas! a! sAl, afard din biserica unde se rugase In ce!de la slir§it anT al vietil sale, la dreapta lingl zid,

cA

sad

78 OAMENY URI A FOST

unde se vede §i acum simpla piatra cu initialele nu-meld §i dregAtorief sale -bisericeer.

*

Veniamin nu venise din bordeiti terAnesc sati depeste muntr, ca atitia dintre cel mar marl pastor! af Bi--sericif moldovene. LeagAnul sAti fusese pus, fn mij!oculserbA.torilor de iarnA ale armful 1768, supt un aco-peremint boieresc din Ro§ie§tf, in Tinutul FAlciiuluf.'TatAl prunculuf Vasile se chema Grigore Costachi,un boier ca orkare, ce se coboria, prin strAbuni in-41raznetI §i la comi de putere, de moer §i averf, dinrAzA§f de la Tutova. Copilul era sl samene insA inpartea mamer, o CantacuzinA, Maria, al aril tatA,Dinu, venise de la Muntenl : in acest neam de im-pArAteascA obir§ie, ambitia faptelor snarl §i aplecarea.spre binefacerf fusese o mo§tenire obi§nuitA, §i strA-mo§if Marie, Constantin Postelnicul §i Elina, fiicaJul Radu-VodA Serban din care, astfel, se coboriaVeniamin se infAti§eazA urma§ilor ca o pArechesfintà.

Vasile trAi 'Axil la vIrsta de sese anf in frmin-trile cad Turcil §1 Ru§il se urmaii. In

aruncind ge boierf prin casele lor de la tara.Maral-sa muri, apof, cind baiatul avea acum §eIspre-zece an!, tatal. Vasile ramase supt epitropia episco-puluf de Hue, Iacov Stamati, care a fost apor unvestit Aitropolit. Cu putin innainte, el fugise spremanastirea ,Neamtuluf, unde staretul Paisie facuse oharnia manastireasca : void sd fie ecidu Or.Iacob nU se indurA sa-1 fmpiedece chemarea, §i astfel,in acelae azi ,cind ramasese orfan, frumosul copi-landru cu parul bälan §i ochif albaeri luA la Hue,

rAzboiulut,last,

scoall

MITROPOLITIM VENUMIN COSTACHI 79

din minile epitropulut sail, rasa calugarilor, §i cudinsa numele, potrivit cu vrista si flptura lut, dul.-cele nurne de Veniamin. Peste cinct ant el era VIA-dica la Sfintul Spiridon si, indata, mina dreaptA anoulur, Mitropolit Iacov. Dupá ce pastori la Hu§1 siRoman, el ajunse la 1803, pentru aproape patruzectde ant, Mitropolit al Moldova.

El gasise o miscare spre talmacirea intreagA, deiznoavA, pe o limbA cnoulP, mat buna, a tuturor car-tilor bisericestf. Paisie o incepuse, si Nemtenit, cariaveati §i o tipografie a doua fiind la last lu-rag necurmat pentru acest scop. Mitropolitul Ji

dAdu tot ajutorul sAil, ca patron si ca traducAtor elinsust. In acela§T timp, dupA modelele din Ardeal §i.Rusia, el fAcea, la 1804, seminariii In mAnAstireaSocolet.

Dar ,Veniamin nu cApAtA desAvir§irea sufietulutsAil decit dupA 1821, and cuvintul patrie sunapretutindent ca o mustrare §i un indemn. AtunctintAiii el sfArimA pAretit ingu§tt at cugetArit cAlu-gAre§tf §i rAsufiA aierul limpede al intinderilor largideschise innaintea lut. PArintele Veniamin, se fAcu4patriot,., si asa rAmase pAnA la sfirsitul zilelor sale.

Abia aü trecut §etzect de ant de la moartea§1 trAiesc Inca bAtrint cari 1aü vAzut in copilAriaDe la dinsul a pornit o puternicA mi§care de mo-ralA §i cArturArie religioasA, care a trecut si pesteMilcov. Un Mitropolit Grigorie al Ungrovlahiet, unChesarie de Rimnic, si, mat incoace, un invAtat caMelchisedec de-Roman, un sfint ca rAposatul Mitro-polit Iosif al Moldova vin tott de la Veniamin. Sicine stie dacl in vre unul dintre copiit cet multt,

WV,

lor.

80 ,OAMENi CARI AO FOST

InvätáceY de preop, cari, la serbarea de la Semi-nariii, ascultaii rugaciunile privind chipul de mar-mull al batrinuluI Mitropolit nu se trezia o con§tiintg,de puted §1 chemarea de a fi acel noti VeniaminCostachi pe care-I a§teptam pentru a implca iarAV,prin bunatate §1 Intelegere, Blserica ve§nicl §1 ideilede astAzI ale poporuluY nostru ?

11 Octombre 1904.

XIII,

EMINESCU SI GENERATIA DE ASTAZI.- CU PRILESUL UNTO CART! Noui I

E un lucru hotArit astair cl fiecare generatie, fie-care (rind de oamen1*}, cum se zicea odatA §i in scris,§1 se zice astAzi numai in graiul neprefAcut al terA-nimii, vede altfel lumea, judecl altfel, in problemelede cApetenie ca §i in lucrurile mid, si are, pentruoamenl §1 naturA, o sirntire deosebitA. Logica de evolutie ce se afil in orice proces de culturA §i felulparticular in care generatiiIe se pregAtesc pentruviatA, cer aceastA necontenitA prefacere.

Faima ca §i felul de intelegere a until scriitor crescsail descresc §i se preschimbl in aceastA frAmintarede idei §i sentimente noul a unor multimi omene§tiinnoite. MAruntele articole de modA intelectuale pierdorlce cAutare, §1 fabricantil lor i§l inneacA, intr'unfaliment definitiv, reputatia. Operele mad §1 traifiicepot sA aibl o eclipsl, o intunecare, ce corespundecu o incetineall sail o oprire in mersul civilisatiel

I loan Scurtn, Mihail Erninescu 's Leben uncl Prosaschriften ;Leipzig, 1903; 458 pp. ia 80. E cea d'intAid bunA biegraile auntil zerlitor roirtn.

a

82 OAMENI CARI Ai1 FOST

nationale, dar lumina lor cAlAuzitoare tot invinge lasfirsit. Sufletele vAd si se desvola la aceastA luminA,dar intr'un timp se, deosebesc unele lini in focarulbinefAcAtor si i se dad unele explicArl, iar in tim-purile ce urmeazA, altele. BogAtia 0 pare cl nu poatefi cuprinsA de odatA, si se desfac pArti pentru a fiIntelese. Iar Inceputul e totdeauna acelasb pentru ml-rimile dominante : soarele a rAsArit, iar veglastorul.Intirziat ce scrie slove micl la raza rosiatecA a lampe1se simte lndemnat a coborl perdelele ca sA Impiedeceintrarea crudA a luminil albe, care-I tulburl. Pesteciteva clipe insA, lumea intreagA va enta imnurl derecunostintA astrulu! triumfAtor.

Ce vicisitudinf si in soarta reputatier §i. tAlmAcirlIIu Eminescu!

Acum treIzecT de anT cConvorbirile literare peatuncl o foaie din IasI, o foaie revolutionarA in .ma-terie de limbA, de orientare culturall si de pretuire atrecutulul si presentul0 literar, tipAriad din cind incind, In paginile lor lungArete, poesiI de M. Emi-nescu. Un nume simplu, schlicht, supt tindurl iarAsT

populare se poate zice, In care se exprimadtoate adincurile tragice i toatA gingAsia de -colorIsuperficiale ale sentimenteler, toatA intelepciuneaund mint! cu experienta largl nenorocitA, toatIbogAtia unuI spirit de o vastA si feluritA culturA, toatAnoutatea strAlucitoare a unul end deprins a strAbatepAnA la capAt, neindurit qi neinfricosat. .A§a cumvorbia el, In ritmurl de o musicA ImbAtAtoare si tai-nicA, orIcine dintre ce! umil! putea sA se mIngiie

simple,

§i

EMINESCU t G EINERATIA DE ASTAZI 83

sa se indemne, sa invete §i sà fie mai bun : rostularmonios al lumilor gasise Inca un glas omenesz princare 5X. se invedereze intru cit e ingaduit aceasta.

*i in ce statea multamita fall de acela care n'ocerea, care, intr'o mi§care de mindrie, se facea a oraspinge chiar, dar care s'ar fi incalzit, de sigur, dedinsa ?

Cei de aproape, membra cJunimii) afara de unulsingur gasiati c tinarul sarac, care parea strainin mijlocul lor §i a carui prietenie cu Creanga eralegata mai mult prin paharul cu via §i prin glumarustica, are ceva talent, dar ca nu e Inca stapinpe un scris limpede §i cä pacatuie§te In privinta limbir

a gustului ; ca idei, 11 gasiau cam innapoiat. Caoameni cu priinta pentru dinsul §i pentru liferaturaromäneasca, ace§ti prietenl de o data pe saptamina1'0 dadeaU osteneala pentru a-i pieptana stilul, §i

erau oarecum jignitt cind 11 vedead ca, In loc defi recunoszator, se Indaratnice§te. Cind poesiile

apareati, i s raspundea de la Bucure§ti, unde unuldin corifel era d. HasdeU, plin de un adinc despretpentru Eminesm prin hohote de ris batjocori--toare. lar omul trecea Innainte, Infa§urat In plato§aJut de diamant, iscodind nezontenit, In cursul zilelorbut singuratece, §i aruncind apoi, nepasator, In urma.aurui uimitor al frumusetit noua.

Inteo zi, nebuni, de nebunja unel boale urite,de nebunia neamului sad fara norac, de nebunia obo-selilor unet munci de gazetar facuta cu prea multasinceritate, cu prea multa jertfa §i cu o uitare áade desavir§ita de sine Insu§Y, Inca dadea dreptulcut sa-1 uite. D. Maiorescu facu atunci sà apara un

orl-

5i

a

84 OAMENI CARI AU IPOST

volum de poesit alese ale Jut Mihail Eminescu. Intoata tara spiritele romantice ale tinerilor de amin-doua sexele se entusiasmara pentru poetul nebunbaietanit §i bdietoir Ist lasara plete, vorbira gros, seuitara crunt, imparta§ira cu scumpatate gindurt te-nebroase si sentimente oculte, se prefacura a adhalucinatit si pornirt bolnavicioase ; iar, pe de altä-parte, et strinsera ceva bant, pentru a avea dreptulO. se numere intre bineMcatorit poetulut, ale artaversurt le declamail cu atita admiratie pentru... sine-Insu§1.

Dusmanit literary primira, fire§te, cu alte sentirnentenoutatea fatala pentru literatura noastrA. In nebuniaInt Eminescu 0 vedead ca o consfintire a nerecu-noasterit lor. Mintea incilcita a poetastrulut trebuiasä fie cuprinsa odata de acest mare intunerec. Unito spusera prosteste §1 cinic, altit, mat istett, dar numat putin bucurost, nu uitara s adauge de acurninnainte la vorbe de laude ce nu li iesisera din gurupana atunct, calificativul injurios de nenorocit,, carese da cu mindria milet. Acestt oament nu s'ad des-mintit nicr pand astazt.

Dar o generatie nota de scriitort se ridica. Unitse ivira in zodia lut Eminescu i calcara intru city&pe urmele tut. Altit scrisera cu totul neatirnat,and insa cu orIce prilej cultul lor pentru Eminescu

cautind in viata tut norme pentru viata lor artis-tica, In modul de productie aL but canoane pentruarta. El Intelesera pe Eminescu ca pe un romantic:din voia bur el se despartise de lume, pe care car-tistub termin importat, cu tuna teorit estetice,din Franta are dreptul §i datoria de a o despretui,

arà-

§i

EMINESCU E GENERATIA DE ASTAZI 85

iar, intimplator, chiar de a o minti, exploata §i in-§ela. Traise cu toata demnitatea schivniculur inteun(turn de filde§1, cnepasator §i rece,, cum singurs'a -zugravit. Avea oarecare simpatie pentru vremrde tot vechr, compatimire pentru cer de tot saracrgi, incolo, dorise pentru neamul omenesc distrugereape care o merita. Scrisese putin §i gred, amestecindblestemul pentru realitate in rugaciunile lur catreIdeal. Un zed sinistru, taiat in marmura neagra. CitTati a facut aceasta conceptie, nu se poate spunein de ajuns.

Insa iata cà ea se dovede§te fal§a. Se scot la M.

mina articolele poetulur, §i se vede a el nu le.ascris pentru pine, facindu-§1 ris de cer ce i-o daleadcu o cumpana prea mica, ci din caldura adevarataa unut suflet ce voià sa faca bine, nu §ie insu§r, nuprietenilor de cafenea §i -berarie, nu membrilor unurcenacul literar, ci neamulur intreg, mar presus declase §i mar presu-§ de hotare. Se destainuiesc scrierrale lut pierdute prin ziare, se comunica o suma decaiete, in care se cuprind poesia §i prosa pe carenu le-a tiparit. Dctr nici nu le-a distrug, cad el §tia-bine ca sint in ele diamante care a§teapta numarceva mar multa taietura pentru a straluci deplin. Sevazu astfel ca Eminescu, marele cetitor, era §i un-mare comunicativ, un foarte harnic scriitor, §i se in--telese ca el nu s'a nascut beteag in aripile vointirsale de a produce, ci ca aceste aript ad .fost frinteprin du§manie, §i mar ales prin acea prietenie nein--telegatoare care le distruge mar sigur.

Un nod Etninescu aparu : minte setoasa de a §ti,suflet doritor de a- se impArta§i altora, inima revarsin-

86 oAmEq CARI A VOST

du-se in bundtate, ochT puternid tintind necontenitidealul.

tineriT timpuluT nod, desmortiti de betia formu-lelor misantropice §i individualiste, simtind, odatlcu puterile uneT rase sdnAtoase, nevoia de a le exer-cita pentru izbinda uneT culturT adevdrate, ai primitcu bucurie soha cea bung.. La lupta lor eT ad maVgdsit un indemn in icoana, cuigthd. astazI de cetàa celuT ma! strälucit represintant al mintiT romdne§ticreatoare, in timpurile moderne.

46 Novembre 1903.

XIV.

UN ORATOR AL GENERATIEI BATRINE:

NICOL AE IONESCU.

A murit Nicolae Ionescu, oratorul generatieT in-nalbite astazT, tribunul unor lupte uitate de multavreme, seful liberal al unor prefacer/ care s'aii sa-virsit cu totul.

E ciudat ca a maI fost vorba odata, acum citevalunI, de moartea acestul om, atunci cind de tnult EI

nu maI traia cu adevarat. Cad nu era traid, nicIpentru un om de o solemna indolenta ca a luI, ati-pirea In odaia rad ingrijia de la cel maI ieften rind_al unuI otel bucurestean, alegerea la Camera sad laSenat, dupa multe staruinti umilite i fara ca alesulsa se fi putut misca pana la alegatorr, sa fi pututdesmorti o clipa coarde!e de arama ale vestitulul,ale unicului sad glas, pierderea fara endue §i gra,simtire In marea viata roditoare a cImpuluY, suptcine stie ce sopron de sindila veche, la o razesieparägenita din Roman §i, iarasI, tintuirea Inteunscaun la Academie era asa de batrin, de scortos,de pecetluit in IncheieturY, incit pentru dinsul pareacu totul nepotrivita asa o juarie de lemn cum slut

88 OAMEIVI CAM At POST

acelea din sala saracacioasa a §edintelor, ci vedealbine cä i s'ar fi cuvenit uu mare jilt de piatra asprä,cu care sä se fi facut una trupul sad Impietrit. Niclca agitator, nicl ca orator parlamentar, nicl ca pro-fesor a fost profesor de istorie universall la Uni-versitatea din 14 nicl ca om In societate, el

nu mal era de mult intre ceI vil. Ii amintia numalcelor putinr cari-1 §tiusera In viata acel chip depustnic parasit, Innodat In articulatil §i cu graiulmort, acea fata de o galbeneala de ceara foarte lini§-tita, acel ochl stine supt ochelariI batrineel caripareati Infipti In carne §i parul buhos, mitos, careIn bogatia §i neorinduiala lul dadea acestel fete depatriarh Incremenit §i o ilusie de tinereta zglobie.

Sint oamenI la mormintul carora nu pop vorbicleat de viata, de viata Intrupata odata In el, carena zburat de la din§il decit in clipa din urma, arun-cind in urma trupul zdrobit al invinsulul, §i care, pe-cetluita cu firea, cu numele lul, va merge §i de acoloInnainte anl §i zed de anl Inca, stapinind mintileIncalzind inimile, indemnind §i poruncind. Ap, Inacest Inteles, mor §i tinerl de- douazecl de an/ §ibatrinI cari ad ajuns cele din urtnä hotare ale tra-iulul. Dar sint §i altil, altfel oamenl cari ad avut unnutne, o glorie, Innaintea carora s'aii descoperit ca-petele multitnilor admiratoare, §i pe cari moartea-Igaseee mortI §i-I iea, nu numal fara lupta, dar fàräbarbateasca supunere senina, II iea cu un fel de des-ilusie, ca din mormint. Departe trebuie sa te coborfin urma, Imbracind formele de cugetare §i de sirn-tire ale une! epoce cu totul stinse, pentru ca sa popIntelege intru cltva, §i spune, care a fost pentru acelom rostul ce i-a dat numele, faima §i admiratia celor

,

UN ORATOR AL GENERATIRi : NICOLAI IONESCU 89

ce-I a§teapti, In cea ma! mare parte, de mull inlumea mortilor.

Neculai Ionescu suni foarte putin boiere§te; e unnume §ters, rispindit pretutindent in multimile tir-govetilor. Inseamni NeculaT fiul luTIon. A fost decT, InRoman, un preot Ion care a botezat Nicolae pe untadin feciori! sal. Altul s'a chemat tot Ion ca Wit

§i, pentru a se deosebi de atitia altii cu nu-mele zis ma! tarzit, dupa locul unde-§1 do-vedise la urmi, dupi multe ratacid economice §i po-litice prin lumea Iarg, cuno§tintele de agronom,Ion lonescu de la Brad.

Era pe vreznea clnd Ion, fratele mat mare, si Ni-colae, fratele cel mic, aü ajuns tined, o clipa deprefacere in ceia ce prive§te stratele societatil noastre.De la 1821, boiera no§tri facead liberalism, dar totintre boied, vorbind de constitutie, cerind senateparlamentare §i invinuindu-se de ciocoinicie si de car-vunarism (carbonarism).

Fiji acestor boied aü facut revolutia de la tpatru-zeci i optl, revolutia pentru Drepturile OmuluT, a§acum le vestisera §i le cucerisera luptitoriT trances!de la 1789 : el vorbiail de Indreptatirea tuturor oa-menilor la stapinirea piminturilor §i la stapinireasocietatilor. Pe cerul fiar al sufletulu! lor plutiaAware negurl albe, ca ni§te aripT de Inger!, i mul-tora li se parea ca sint de fapt Inger! cari vincu trimbita desrobiriT pe buze.

Se facusera §cou la no!, supt regimul, european caforme, al Regulamentulul Organic. Cu multi paza§i sfiald se invataii §i lucrud bune In ele. Feciorilde Oran!, de tirgovel! nevoia§1, de mot! fara avere,

sati,luT, si-a

milost,

90 opaista CARI Au FOST

primitf inteinsele, se pregitiad pentru o viati carenu fusese ingicluiti de multi vreme listarelor sari,-cimif. Cite unul a mers ,i In strAinitate cu bursaCirmuirif. $1 astfel printre frasele sunitoare ale bo-ierilor tined din Bucurestf, stipini la 1848 pe (Ro-minia, regenerati, se auzi si graiul luf Ion IonescuMoldoveanul, un graid asa de frumos, de cuminte§i de bun, asa de priincios muncitorilor incitusatfal cimpulta, incit nu poate si-1 creadi nimenf paninu 1-a cetit.

Ion era agronom, economist, orn de stiinti si depractici, Nicolae nu s'a ales asa. In curind el a in-pies ci in gitlejul sad e o musici rari, puternici§i feluriti, care poate fermeca oamenif. S'a desco-perit cuvintitor. Pe cind Ion, izgonit din tari carevolutionar, era pus si administreze nu still ce averIale Viziruluf prin Asia-Mica, Ntcolae, rimas in Mol-dova, se pregitia pentru cariera until om politic instil mare, cum if infitisa pe atunci Franta, modelulnostru, in persoana de visionar vibrant a until La-martine. El a scris si In ziare, ba a intemeiat ziare,dar chiar pentru acele timpurf scrisul slit 'Areaslab. invitase frantuzeste, engleze§te chiar, cetiamult, dar invilitura nu era chernarea 10. Avea gla-sul: deprinse gestul, larg sad energic, mersul solemn,atitudinea de dictator. El desavirsia pe incetul mij-loacele din afard ale oratoruluf. Din ce in ce mafmult, lumea le cunostea si le admira.

Dar pe atuncf, prin anif 1850, cind el atinsese tref-zee! de ant si deplinitatea insusirilor si puteril sale,not n'aveam Camera, Senat, intrunirf publice, carei-ar fi trebuit la Domnul liberal al Moldovef, Gri-gore Ghica, se Incunjurase de (tined din popor, :

UN oil-1)mm AL GENERATIO BITRiNE: NICOLAE IONESCLI 91

un Codrescu, un Vasile Alexandrescu, un Nicolaelonescu, pe cari-I intrebuinta la gazetarie §i cores-pondenta, Ghica fiind capetenia mi§carir pentru re-forma situatier romäne§tr cu ajutorul Europa Pestecitiva ani se ajunse insa la cintrebarea, de aceastaEuropa a docuitorilor Principatelor), : In fierbereaceler marr lupte dintre partide, celermarl framintarl a multimilor, Nicolae Ionescu searata in sfir§it ceia ce doria sä fie, fermecatorulpentru frumoasele ider marl ale deteptarir neamului,r le neatirnarir §i Impodobirir lur cu toate a§ezamin-tele de libertate, egalitate §i fraternitate pe care lecuno§tea lumea. Causa invinse : Romania se Mcu, §imindrul Alexandru loan rasari din figura de om§ters §i stors a coloneluluT Cuza.

Acum e vremea lur Nicolae Ionescu,vor fi zs atitia.$i se in§elaii : era vremea lul Ion. Omul practic

§i inimos care intelegea ca, fail aft teran decit alvremilor de umilita robie, Romania nu inseamnadecit o pang de papagal inteo caciula sparta, 1§1 in-corda toate puterile panà se ajunse la improprieta-rirea teranulur. In acel timp Nicolae cauta ce trebuiesa faca. $i, nein telegind cà fära de iubire catreoamenT, uu mare talent de orator e o mare pri-mejdie, el se opri ascultindu-§I cintecul, acela§1 cin-tec : Intàiü duios i noil, apor cunoscut, nesuferitpe urma, iar, la sfir§it, ridicol. Cind intelese §i elaceasta, tacu. $i pentru el tacerea era moartea,cacT Universitatea, §tiinta, studiile istorice, de caretrebuia sä-1 lege catedra luT, acestea nu-I puteatistapini niciodata. A§a a trait Nicolae lonescu de

d'intaiii

145

d'intdia

92 OAMENII CARI AO FOST

prin 188o, de cind 1-am cunoscut, cind ni facea treYlectir pe an, pang acum, 111 1905.

Pentru tinerif de astAzI este un invAtgmint in tristacarierl a acestuY me§ter al cuvintulur, al cuvIn-tulul sterp.

6 Februar 1905.

XV.

UN SCRIITOR PENTRU POPOR : I. POPRETEGANUL,

In satul Reteg, din Tinutul Bistriter ardelene, satIn care acum aproape §ase sute de anr ail cfrmuitdregAtorir Jur Petru Rare§, Domn al Moldover, §iasupra cAruia s'ail Intins drepturile cetAtir Ciceulur,pe care Stefan-cel-Mare a cApAtat-o de la Matia§Corvinul rege al Ungariel, a murit sint citevazile, Joan Pop Reteganul, adecA Ioan fiul lur Pop dinReteg. Pe la nor nu s'a prea auzit de dinsul, cu toatecA Nowt Revistd Romind a tipArit in vremurr citeo schitl din ale lul. OdatA chiar numele acesta, care sepArea ciudat Inteo tarA unde poreclele grece§tr §ibulgAre§tr aii un oarecare gust ales aristocratic, afost luat In batjocurA de un scriitor al arta! spiritse aratA, din fericire, de cele mar multe orr altfel.In Ardeal insl, el era printre eel mar cunoscutr, marclutatl §i mar iubitt.

SI nu se creadI pentru aceasta a Ion Reteganula avut o sviatA literara,, cA dAdea interviewurr lagazetA, cA avea teorir artistice, cl fncerca sa creezeo §coald, cl rivnia la demnitAtr academice §i la ye-

91 OAMENI CARI Aa POST

niturf potrivite cu talentul ce avea, ca. se uita cuura. la aceia _can lucraü linga ogorul de linga. al luf,ca-I acoperia cu batjocurt ca sa-f smomeasca de lainunca lor. Nu1 fecior de teran, cvenit pe lume lapatru anf dupa stergerea iobagiel», cum scrie insustca usurat de o grea povara, el n'a calatorit in co-pilarie la scoll mat innalte cleat cea din Nasaud,centrul cel mat romanesc al acelor Iocurf, i prepa-randiile pentru invatatorT din Gherla si Deva. S'aintors ca sa invete copiif satuluf sail de nastere, ceiace a facut pana la vrista de patruzeci de ant. Apotiesi la pensie, ca biet dascal sarac, care traiestedin mica pensie de 26 coroane lunar, cu septe mem-bri,, spunea el intr'o scrisoare. A mat trait zece antacolo, trecind abia de vrista de cinzect de ant. 0via ta. mai tacuta. si mat smerita decit aceasta nu sepurea inchipui.

Scriitor nu 1 a facut ambitia act, zice el, tinmine fudulia nu s'a putut nadajdui : am fost purureamult mat ocupat decit sa ma &des :. la fudulif),nicf lacomia de ban!, act a trait toate zilele Jul Inacea saracie grea pe care ni-a aratat-o mat sus, totel, In acelasf graiU moale i supus ca al poporulutsail intreg ; 1-a facut scriitor destainuirea ce a primitInca din cea maf frageda copilarie despre frumusetile de inchipuire pe care le pastreaza. in sufletelelor intunecate cer mull! i umilitY din acest neam.5coa1A de gindit, simtit si scris, Facultate de litere

cerc literar,, fost luf pe rind casutele Rete-guluf, unde mesterif spuneaU povestf. (Cind eramInca mic L pAnd ma instrainAiU de acasa, veniailla nof In serile de iarna vecint, prietent de al tate!,

stau In ipovestX) pAna chid trebuia dat de cina

§i

§i

UN SCRIITOR PENTRU POPOR:L POP RETEGANUL 95

la vite. it auziam deer cum punead la cale trebileeconotnier, cum pdrindad pretul vitelor, al bucatelor,al lemnelor, umblarea vremir, g. a. Apor, cind prin-dead a cdsca, In semn gAtaserd povestile zil-nice, Incepea unul ori altul Spunett careva o po-veste, sä ni treacd somnub.

Cu citrva anr in urmd, alt fecior de teran ascultadincoace de munte, in Humulestir-Neamtuluf din Mol-dova, tot povestr de acestea tea O. treacd somnult,si le pdstra si el In minte pentru a le face cunos-cute apor carturarilor de la orase, cari ad povesti-tort ca s li vie somnub. /titre Joan Reteganulcellalt Ion din sat, Ion Creangd, era o mare deose-bire, cu toate cd, dacd s'ar fi intilnit vre-odatd, s'arfi privit ca frat i ar fi Innecat granitele in citevapAhare cu vin vechiü. Reteganul nu era un poet,n'avea nici inchipuire si nicr puterea de a idealisa,ridicind lucrurile din aceastd lume spre desAvirsireaaltor lumi care nu sint decit In dorinta i In avintulinimilor noastre. Dar el stia povestea asa de bine,cit o poate sti cineva, i cunostea graiul teranilordin TinutuI sü, eare-r pacea asa cum era si pe caren'ar fi cutezat indrepte sad sd.-I imbogAteascd.Un graid scurt, noduros Infrinat, de sigur aspru,dar pecetluind puternic luarea aminte, si nu se vAdoare urmele aeestur graid in felurita i imbielsugatapoesie a ha Cosbuc, care ni-a venit tot de acolo,coboritor al sMenilor din HirclAd ?

Reteganul era si un om foarte barnic, cu o viatAmdsuratd i cuminte. E o uimire ce a shins el InteoviatA destul de 'scurtA i plind de atitea greutAti.Brosurile lur de literaturd a poporulul cea mar

cd-s1

sf-I

gi

96 OAMENII CAM AO FOST

buna e cea aparuta la Pesta In cBiblioteca pornrulutromln supt titlul: c De la moara, pove§tt §i snoavesinfalipaza o minima parte din tot ce avea In ladatut de acasl smanuscrise multe-multe, care continvreo 4000 de poesit poporale, apot multe legende...s

El nu Intelegea rostul acestor lucrurt in alt chipdecIt ca o cetire potrivita cu mintea poporulut, cao cetire sanatoasa §i morals. El nu era povestaf, citscriitor poporan, moralist pentru cet cani primesc cumat multa dragoste buna morala cresting. Pe aceastgcale el urmA unor Innainta§1 carora de mult li seplate§te cu recuno§tinta osteneala ce aü cheltuit :Barac §i Vasile Aron, cel ce ati pus cartea edelumes In mina poporulut, care nu §tia pang atuncrcleat de cartea bisericeasca. Pentru aceia a talmacit

alcatuit el nuvele luate din viata satelor (o cu-legere din ele ar Impodobi orrce biblioteca pentrupopor). Pentru aceia a Mut el g foitas nor zicemfoiletonul la atitea gazete de peste muntY, pentruaceia a scos el tRevista ilustratas, care n'a mers,§i a primit s ajute la eGazeta Duminecits din

Acum vre-o doul siptimint am primit din Ungariao lunga scrisoare, a§ternuta, In slove groase, rare, pehirtie de format mare, de la Reteganul, pe care nu-Icunoa§tem. El cetise cSamanatorub §i-t pIlcuse; cape unul ce capatase astfel Incredintarea ca slut unom de omenie i un om cum se cade, ell prinseseun dor de a-mt scrie citeva §ires. imi arata ce viataduce t cacti-a uitat act la poalele Ciceulut, ma/ mo-copse eft pot, dar nu cit a vrea i cit m'ar trageinima ; necazurile de multe felurr ridicat pe

),

;

si

Simlid.

s'aii

us SCRUTOR PENTRU POPOR : 1 POP RE1D,ANUL, 97

umerir mier sIabr de ma mar cotropesc. Dar bun eDomnul : cit pot, nu ma dad rauIur !,. lar, ca sa-mrfaca o bucurie, el imI fagaduia sa ma duca la Ciceti,sus la cetate, la $tefan-Voda, la dreptatea cea vechede demult, spre care se uita el in fiecare dimineata :cdaca la vara viitoare sr ri bun O. ma cautr, nu atitpentru mine, cit mar mult pentru ruinile §i impre-jurimile Ciceulur,. Aceasta, fire4te, daca el va marfi acolo, supt cetate, cacr (In mina zeilor din Olimpe soarta muritorilor 1.

I-am trimes cPomenirea lur $tefan-cel-Marel caunuia dintre aceia pentru cari fusese scrisa, aporexemplarul mieil din cSamgnatorub, pe care-1 ceruse(pAna atuncr II cetise numar cind mergea la tirg).Mi-a trimes o legenda pentru revistä, §i mi-a mul-Omit de doua orr; In cel din urma rav4, de la 19Mart trecut, el amintia iarA§T drumul la Ciced : cDeabia atept sa vina vara, doar void avea norocul salte vad aci, sa mergem la

$i flU i s'a facut pe voie. La Ciced nu vom mergenicrodata, dar, daca este ceva dupa viata, tot 11 voidvedea cindva, acolo unde el a crezut cal pleaca sprea aduce stapinulur din Ciced vestea dureril nepre-curmate a poporulur sad nenorocit.

3 April 1905.

Cicero.

SERBARILE PENTRU SCHILLER.

Inireg neamul german a pornenit printr'o rnareataserbare, care s'a intins, se poate zice, de la un capatal Europe! la cellalt, a incalzit o parte din Americanoul si a gasit rasunet in atitea puncte din altecontinente dect o serbare universal-germanica ,ziva cind a murit Schiller, In mijlocul activitatif saleproducatoare, intr'o epoca de maturitate bucuroasa,bogata in ider noul si in planurt innalte. Dintre citepopoare traiesc pe lume, nu e unul care O. aibl oviata mar armonica, mar echilibrata, si printr'aceiaca la dinsul curentul spre bunurile materialt alevietir e totdeauna precumpanit de iubirea statornica,in forme necontenit noul, pentru ideal : pantru ade-varul cugetarir, pentru elaborarea stiinkil, pentru in-deplinirea frumusetil. Aid nu e ca in America de Nord,unde un biet suflet de imprumut tremura ticalosin uriasul trop, care se lupta pentru tot mar multahrana. Nu e iarásr ca in cutare Spanie decAzuta, undefocul salbatec pentru ideale moarte, sail care nu sevor atinge nicrodatä, mistuie o carne saraca. In clipacind bate mar puternic inima de fier a industrier,a negotulur german, cind, dapa produsele slabe ale

100 OAMENI CARI AU POST

literaturit, dacA nu si ale artel de astAzT, multr arputea crede i atitia se grAbesc sl i prociamecl s'a dus pentru totdeauna dulcea fecioarA Ger-mania cu umezir ochr albastri i pArul bà1aiI imbal-sAmat de toate florile primAverir, in acea clipAGermania cea mare, intinsA cu mult i peste hota-rele largi ale impArAtieT, uitA grijile aspre i luptanecrutAtoare i, parcA intinerind cu o sutA de ani,simtindu-se ca in vremile blinde de Trietenie si filo-sofie umanitarA ale ha Schiller, incunjurA acest mor-mint, care e, ca toate mormintele oamenilor mart,

un altar.FrumoasA priveliste, care pe unit it va indemnafacA si et tot astfel, iar pe altil nu se apropie

oare serbarea Jul Alecsandri, n'a trecut oare destulde stearsA, cit priveste pe orAsent, pomenirea lut*tefan-VocIA cel Mare ? pe altit II va umplea depArerea de rAil cA nu pot face tot asa, fie si in mA-sura restrinsA a uner puterf mat mid.

Cu prilejul acestel serbArt scris o sumedeniede articole, desgropat si impArtAsit publiculufbiografit, chipurf de rude uitate ale poetulur mul-tora Ii va fi fost jale cA nu pot publicA i chipurileautentice ale bucAtAreselor lut Schiller , s'atl fAcut.editit nouA, la innaltimea criticei de astazr, in acelasitimp si tipAriturt frumoase i cArtl asa de ieftene,apArind si in fascicule, pentru mat multa usurintA acumpArAtorilor, incit ele s'ar putea gAsi in caselecelor mat umill cetitort ; orasele, marl si micT nu-mat in RadAutil Bucovinel, astAzr un (RaGlautz,evreo-germanic, un venerabil habotnic din Consiliul

X

s'ati

si

st

SERB:if:ILE 1.1,NTRU SCHILLER 101

-comunal n'a vrut sä voteze pentru serbarea luI Schil-fiindca : (11 cunosc, ma rog, pe dinsul ? Mi- t

Mut el o visita?) editoril, societatile aiI lucratpe intrecutele pentru a se glorifica dupa cuviinta4mare1e German).

$i aid vine intrebarea : ce fel de (mare German)fost Schiller? Ceia ce inseamna : intru cit merita

eE ca poporul sad sa fi trait citeva zile supt razaintinerita, stralucitoare a stele sale ?

Doul feluri de spirite nu s'ail incalzit nicI acumde numele §i amintirea lul Schiller. Spuind care sint-ele, se vede lesne ce a fost el.

Innainte de toate, nu-1 iubesc si nu 1-au iubit, devre-o jumatate de veac incoace, sertitoril Germaniefnotta, cu poetit in frunte. Er sint, de atunci innainte,-oameniI artef, preotif Frumosulul, al frumuseter carese chibzuie§te, se pregate§te, si, cind apare, nu in-gaduie nimic linga dinsa. Daca aü nevoie de un in-nainta§, elli cauta sus de tot, in marele, in luminosulOlimp rece, unde troneaza pe un Scaun de diamant,zeü cu stapinirea fall de margen1 in loc si timp,-Goethe : (Schiller si Goethe>, mormaie autoril demanuale, in stupiditatea traditionall a meste§uguluflor. De ce tSchilltr §i Goethe) ? Unul ajunge pentruun urma§ ()licit de mare. Acest adevarat parinte aatins toate coardele lire! vesnice si nu s'a coborit sazbirnlie strunele din mate de oaie, pe care cinta, labucuriile i durerile oamenilor, poetil-lautarl. Schillera fost intru citva dintre ace§tia. Oricit a facut filo-sofie estetica, orlcit a desbatut principi1 cu Goethe,()eat a studiat in baia de abur a metafisice, el a

ler,

'

1 02 OAMENI CA.RI AU MST

rAmas visatorul, idealistul din specia pe care Napo-leon I-iii, un Goethe al cuceririlor, a infierat-o cideo-log!, ; el a murit umanitarul cu ochit in lacrirnt.Pentru acel sfirsit al veaculuT al XVIII-lea si al ye-chiulut regim, in care alesil vArsaa lacrimt de apa.dulce, care nu inrosesc ochir, nebAnuind ca asteaptala usa vremea plinsetelor de singe, el era omulchemlt §i care venise la ceasul lut. Primind de laGoethe cel tinAr revolta, sorbind Il el toata compa-timirea, cam pregAtitA si usurateca, a saloanelor, acercurilor de cprietenr,, a cugetAtorilor asupra cme-canismulut de Stat,, distilind dintr'insa un nectarde dulce adormire visatoare, el a fost recunoscutindatA, iubit foarte mult si plins amar, la moartea-Iinnainte de timp.

Veni insA indata epoca de bronz, in care si el trAizece ant si maT bine din scurta lui viata. In zgo-motul salbatec al armelor invalmasite i se Om insaca aude zurnitiala triumfAtoare a lanturilor care cad,,si el voi sa creada cl groparit ce lucrail pe urrl'tabatAliilor celor marl nu fac decit sa sape la temeliilestatuit noua a libertatit. Gel ce luptati insA, credeaiialt fe 1.

Alt! tined venirl insa la rindul lor, cu altA pri-mAvara a oamenilor, dupà ce acum barbarit trecu-sera, si et IV gäsirA destula umbra supt ramurileocrotitoare ale poesiet hit Schiller. Apot iarAst frA-mintarile unet vreml noua. *i tot asa se merse, paceavisAtoare inlocuind incrucisarea armelor, pAnA ce laurtna nu se mat gAsira finer! pentru Schiller, buntfiner! cu inima podidind de iubire, cu gindul pier-dut in smirna albAstrie a visurilor, ci finer! atlettce se incingeag pentru intaiele lupte.

SERTARILE PENTRU SCMLLER 103

CeT ce se räzboiesc astle pentru dreptate aü altatemelie a credintei lor i intrebuinteazI alte rnijloacede izbindà. Acel cintec frumos e prea depth-tat dedin§ii.

Dar top cel cari inteleg cä o stare de spiritepregge§te pe alta, nu pot face nedreptate tinoraluiSchiller, a§a de bAtrin astge. Jar in abstractille buTblinde §i altii decit adolescentii pot sá gAseascl unadapost §i o rningiiere.

15 Maiü 1905.

Xyll.

CITEVA RINDURI DE (DINCOACE, IN AMIN-TIREA LUI TIMOTEIU CIPARIII.

Se fAcu, acum citeva sAptAminT, §i serbAtorirealui Timoteiü Cipariu. Cum e §i firesc la oament caritrAiesc in imprejurArile fratilor no§tri de dincolo, n'afost nicto solemnitate mare, niciun amestec oficialsaU macar oficial-bisericesc. S'a fAcut un parastas,rugAciunT de pomenire, care eraii §i de multAmitA,intr'un biet sat al Ardealulur apusean, de unde apornit spre §coala din Blaj, spre munca de anT in-delungatT in acest centru de culturA, spre o curatAglorie in toate colturile Rominitnil care cugetA, co-pilul care era sA fie canonicul metropolitan Cipariu.In Blaj chiar, alt luminat om al Bisericil §i al nea-mulul, alt priceput §i harnic, canonicul AugustinBunea a vorbit, cald, insl curninte, despre incepA-torul adevAratelor studif §tiintifice cu privire la limbA,culturA §i istorie, in Ardealul romAnesc. Aud cl s'ascris §1 o bro§urA, de profesorul RatiU din Blaj. AporvisitatoriT acelul sat smerit §i sArac s'au intors in-napor incunjuratT de bune amintirT, indemnAtoare §iminglietoare pentru toate timpurile.

106 OAMENI CAIII FOCI'

Cetind pan g. aicr, cutare animal de gazetà bucu-re§teana sati ie§eana se va intreba cu indignare :c$i cine e acest Cipariu, despre care se cuteazaa vorbi astfel ? Nu e preotul acela ciudat care-§rscria numele intr'un fel §i-1 cetia in altul ? Am auzitdoar ca a voit sa strice limba §i ortografia, cä a scris.,lucrurr la care, cum te-ar uitat, §i pufne§tr de ris...N'a fost el invins strivit §i inmormintat in batjocuràde cer can aii venit dupa dinsul ? Atuncr de ce.satinem isonul celor citrva cari, din interes de clopot-nita, facut serbare in satul Panade ?,

Nu animalulur de gazeta, care, sa vrea §i tot nupoate intelege deplin, adeca §i cu sufletul §i cu inima,ci publicului celur mare romanesc catre care, orTde asculta, orr de nu, am capätat deprinderea savorbim, se pot da aceste lamurirf.

$coala cea mare a Ardelenilor din veacul al XVIII-lea, apArätorT al romanitatil desävirsite i nepAtate,eterne i imutabile ca insa§l Roma, i§r gäsise in PetruMaior si represintantul cel mar logic, mar sistematic,

cel din urma. repre,intant. Cacl tolr can aü aparatpe urma aceste ider, fie si Laurian, rne§terul dictio-narulur limbir care trebuia sd lie, totr ace§tia nu sepot asamana cu innainta§ir lor in ceia ce privesteinsemnatatea lor adevarata in miscarea poporulurromanesc.

Ca orIca-re altul din anir 1810-20, cind a invatatCipariu la §coala mica §1 la cea mare, copilul dinPanade a primit, din graid §i din scris, ideile intran-sigente. Gindul la Roma, §i atit. Dar, cind el ajunsea judeca fara epitr.opie §i constringere, Cipariu avu§i simtul ca limba romaneasca, de a careia indrep-tare §i intocmire din noU, de a aril schilodire se

Al"

i-ad

si

TIMOTEIti CIPARIU 107

tot vorbia, cä dect aceastd limbd trebuie sä fie cum,este. Urmdrind.o in timp si in spatiu, peste veacurt

peste tut, cu iubire de fill, si nu cu despret de,pedagog, el o vdzu in toatd intinderec et largdvechimea el venerabild in toatd maritnea et. Ea numat era un derivat ard pret, o rdtdcire vrednicA de-compdtimire a limbit latine, un copil pierdut care seduce innapor la vatrd, spdsit i cu ochit in pdmint,ci un voinic ce-st croise drumul in lume, pe care-Istiati multe plaiurt i prin care se indepliniserd multeisprdvt. Dup. tott aceia cari tdmiiaserd innaintea se-pulcrulut antic al limbit latine, crezind cd de acolo .se va innAlta viitorul nostru, el, Cipariu, intelese cdviitorul se desface intdia din viata care este, si decto imbrdtisd cu iubire pe aceasta.

AstfeI autorul cPrincipiilor, si al (Grarnaticeb fuapropiat de trecutul cel noti, romAnesc mar multdecit oricare innaintea lut. coala cea veche latinistdse cufundase in cronict pentru a da povestirea usoarda lul Clain si analele masive ale lut *ince, numatla inceputul et, cind nu i se deslusiserd Inca in-susirile deosebitoare. Pentru un Petru Maior insd,nu mat aveaii nictun interes povestirile despre Voe-vozit sdlbatect, cari sdmAnaill asa de putin 4 Cesar!,

dacd el a vorbit despre Vlddicit necdrturartgrosolant in astoria bisericeascd), aceasta a fdcut-ocu alte scopurt, si nu de hatirul lor numat. PentruCipariu, care intelegea pe deplin si gusta, intrebuin-tind-o stiintific, limba vechilor scriitorL i chipurileinsemnate de dinsit trebuiail sd trdiascd. LulplAcut episcopit ardelent din vremile mat putin lu-minate, pentru cunoasterea cArora a lucrat si el.

eiei

si,

108 OAMENf CARL AC FOST

Niata romäneasca de la Dunare ii vorbia apot, de-adreptul, de la suflet la suflet.

Cercetind deosebirile de graiii de la un Tinut laaltul, interesindu-se de dialecte, care aveati marepret pentru acest incepator al studiulut lor, Cipariuse apropia in sfirsit, acum cind era un mare carturar,§i de viata poporulut romanesc de pretutindent, carese poate zice cä nu i-a fost strain in nicruna dinmanifestarile sale. Mintea lut se cornpleeld astfel ne-contenit.

De not, ce§tt de dincoace, nu i-a fost ru§ine nict-odata, ca altora. in vremurt grele, la 1836, a cala-torit in principatul muntean, si a avut bunatatea saduel innapot cu dinsul numai amintirile cele bune.A venit bucuros la deschiderea Academie Romine,pe care ar fi ajutat-o §1 mat mult daca n'ar fi invinsde la inceput rigiditatea latina a lut Laurian, careera in Romania, unde Cipariu venise numat ca oas-pete, acasa la el.

o inteligenta mica poate folosi daca lucreazacu disciplina inteun cimp potrivit cu dinsa : ea poatechiar apleca pana la sine arborit cet mat innaltIprin virfurile ramurilor de jos. N'a fost a§a. Cipariu.Line a strabatut vre-odata. salele, astazt präfoaseparasite, ale bibliotecit sale, a trebuit sa ramiie uimitde larga raza a interesului sari stiintitic, a interesulutsau literar, §i, mat bine, a interesulut sari ionon. Dela manuscriptul de cronict a Moldovel, 'Dana la ver-urile arabe legate in marochin ro§u, §i pana la poesiaEricä a timpulut sail, n'a facut §i el versurt ?totul se intimpina acolo. In aceste incaper1 a cetit

5i

si

TDIOTEIC." CIPARIU 109

el multi' ant de zile dupà ce not nu mat stiamcerem a scrie. St6.tea inchis in frAtia cu duhurilemortilor celor marl, si nu-T !Asa de lumea care ju-deca mignos, cu o cumpAn1 de spiter, greselile fAu-ritorilor de innalte clAdirt ale mintil avintate. In ba-trineta ca si in tinereta lut, el n'avea nevoie decitde foarte putin6 odihnA, si cel ce 1-ati cunoscut tiüsä spuie despre usurinta cu care trecea de mat multeorl pe noapte de la intunerecul somnulur la luminacetirilor de invAtg.turA si de frumusetA, in odaia undelampa ca un simbol ! nu se stingea niclodatà.

Acesta a fost bätrinul cu ochil viol supt frunteainnaltd pe care ni-1 infAtiseazal chipurile : un mun-citor, un cugetátor si un om deplin. 0 tiü aceasta

cari vorbesc despre dinsul pAnA astAzt cuacelasl respect ca si cum 1-ar avea supt ochl si astazt ;si ar trebui s'o stie si altil. Cact puterea until poporvine si din constiinta limpede a tuturor oamenilorales! pe cari i-a avut §i-T are, si din cultul desin-teresat al acestor cerot?.

26 Iunie 1905.

sd.I

Blajenit,

XVIII..

C. NEGRUZZICU PRILEJUL UNEI EDIT(f NOUA A OPERELOR LUI iN PROSA.

(Minerva, a inceput, supt ingrijirea d-lur Ii. Chendi§i d-ret E. Carcalechi, o editie noul, §i data aceastain adevAr complectA, a Operelor luf C Negruzzi,povestitor mAsurat, fin §i clasic, unul din intemeie--writ prose noastre moderne. Volumul a apArutde citeva sAptAmint §i cuprinde intreaga Proslp aacestut autor. Se scot din uitare §i unele lucrurt matmidi pe care nu le gAsiserA editorir de mat innainte.Prosa, lut Negruzzi e insA tAria, insemnAtatea, va-

loarea lut de cApetenie. In acest volum avem ce-ttrebuie mat mult publiculut din toate scrierile luf,destul de felurite, de §i foarte putine la numdr.

Sint rart scriitorit clasict pe cari §colarit sA-1 inteleagl §i sA-I guste, la cari sl se gindeascA apotcu pMcere §i dupA amintirile din clasA. Nu-ml aducaminte sA ne fi mi§cat Alecsandri, care suna §i treceaca o musicA, nict chiar Bolintineanu, cu tot!' eroir luttAiatt grosolan, coloratt tare §i inclieratt sAlbatec Deci,cind profesorul de romtnA din clasa a IV-a a liceu-

112 0AMENt CARI AU FOST

lul din Botopni, un Ardelean entusiast, care 'Astraacasd la el ca o comoarl vechea editie Socec, . le-gat g. scump, a scriitorilor no§tri celor marl, cind deciacest aspru profesor de inirra deschise volumul ele-gant al lui Negruzzi §i alese pentru cetire re cAle-xandru LApupeanu,, nu eram mai bucuro§ldecitde o cetire obi§nuitá, adeca nu eram de loc bu-curo§r. Pe incetul insa acele frase simple, cumintr,pe care-sr venia sä le cete§ti cu un glas potolit,para. aveat o tainl, acele frase de toatezilele, flrA o comparatie, fg.r g. o exclamatie, fárä unme§te§ug §i o §iretenie, acea poveste ling ca dernartur batrin al vechilor imprejurdri puse stApinirepe noi. Sufletul copiluluf e cinstit : el nu poate ficucerit de orice, dar se dà intreg. Copiii urAsc ce-tirea in ea insg.§T §i o iubesc numar cind ea nu maieste o cetire, ci fereasta limpede prin care anumitelucruri mad, strapice, minunate, se \Tad. Si iar4copiit ad in inima lor bogatä putinta, care Iipse§te-celor mat multi dintre oamenii mail, de a intelege,de a admira §i, intimplator, de a indeplini eroismul.Cite suflete de viteji §i Feti-frumo§l nu zugruml§coala §i nu ingroapl viata! Iar cei ce ramin vitejr§i Fetl-frumoV, aceia, uitati-va la nedestoinicia lorpentru in§elare, pentru trAdare, pentru lingu§ire,pentru socoteli, pentru izbindc, aceia ad rAmas.copii.

Decl atunci, intr'una din oduile de slug! ale uttervechi case boiere§tl din Botopni, unde era clasanoastr a. unde acum stati slujba§! de-ai Politieiacelui ora§, am vAzut noi vre-o dotazeci decopii, cari pot fi oricind marturf despre aceastape Alexandru-Vocil Utpu§neanu groaznic out !

O. spur

si

C. NEGRUZZI 113

pe fricoasa Doamna Ruxanda, care poate insä saltotraveasca barbatul cu invoirea i binecuvintareaMitropolituluT, pe Motoc Vornicul, care se zbate a§ade dureros Innaintea mortit prin sfa§ierea de catrenorod nor 11 vedeam ca un §arpe caruia sta.- sa ise zdrobeasca capul ! §i cite unul din ceflaltf. Ve-deam camart de prinz, in care vinul ro§u se ames-teca in revarsarea Incleqtarilor cu singele ro§u pentruca sa lmbete de o potriva, pang la nebunie, pe tiran,vedeam tacuta odaie de umbra in care bolnavulnelegiuit hirciia asupra mortir, napadit de singeroasevedenir, qi aveam un suspin de u§urare cind aflamca s'a Indeplinit fapta, ca a murit acel Voevod rati,cu hohotul de ris al draculut In gistlej.

profesorul ni dadu sa !Dem mat departe dinbautura visurilor.

Para cetesc astazT pe <Sobieski §i Rominit,. IarA§T,nu Indeplinim aceasta treaba mecanica de a depanaslove negre In odaia cu mirosul de rnuced, ci pri-vim de pe cultnile de zidurt negre ale Cetatit Neam-tutu! cum vine regele, criga,, ci Hatmanul, §i stolulstralucitor de oaste catre cuibul nostru de plaie§T,aca de putint numat pentru ca sa fie aca de marl.Ridem cu despret, not, toff eel douazecT din clasa aIV-a, chid crainicul cu trimbita lunga ne indeatnnaspre inchinare. Si stam not aca zi de zi Impotrivamultimilor, tot mat flaminzl §i tot mat eroict, pantni se Ingaduie de Sobieski, uimit, ieirea cu cinstedin cetatea moldoveneasca. i ni cresc Aripr, trip!mart cit idealul, cind putem spune cotropitorulutregal cit sintem numat sese oament, dupa ce czec6din not all pent din Mila Marie! Tale,.

Ba am patruns §i hazul de ghidu§, foarte istbric,

Si

a

si

414 ()AMEN! CAM AO FOST

de altfel §i imbatrinit, din descrierea provincialuluTde la lap', sail din alte chipuri §i scene ale Scriso-rilor la un prieten. Acel afurisit stil limpede, u§or,care incepea ca in gramatica lui Manliu sail ca inRdzboiul luT Weiss, pang. te lua intreg in brate,acela ne momia. Si doar atunci intiia§T data invatamistoria Rominilor, cu un bun profesor moliii, caredormia cind nu ne adormia, a§a incit nimic, darnimic nu ni se prindea de inima! Si doar atunc!am mers sa vedem manastirea PapautiT a luT Stefan-cel-Mare §i ne-am intors de acolo ca §i cum am fivazut la tall ni§te vechi grajduri darimate ! Numatprin Negruzzi am avut multa vreme vedenia tre-cutulta.

Peste do! an! cetiam pe Eminescu §i pe... d. C.Milk. Ceva maT tirziü, putinit oetitor) dintre noT da-deail iama prin noutatile librarie! francese. Ce de-parte ramasese in urma Cetatea NeamtuluT §i iataculde agonie al Lapu§neanuluT !

Cind pe urma am cetit, cu ochiji cri t i c , dataaceasta, pe C. Negruzzi, am gäsit, odatä cu slova luT,§i impresiile, vedeniile mele. NumaT in ScrisorT zim-betul era cam vestejit de vreme ; risul acela batjo-curitor §i rail al satiriculuT fàrA indrazneala, faraideal, lin! hihia la ureche prea batrine§te. Ma intre-barn din cind in cind, desmortindu-mä de monotoniaaceluT scepticism u§uratec, totdeauna asemenea cusine insu§!, ma intrebam daca pe acel timp de pre-facer! marl, in acele zile de lupta incordata, cindni fauriarn viitorul, nu era §i cite cev,a care sa zgu-duie sufletul, sa mi§te inima intr'un ritm larg, säintepeneasca de seriositatea patimiT acea fata mica,

C. NEGRUZZI 115

batrincioasa, rautacios-zirnbitoare pe care o vedeamin locul portretulur cunoscut al ha Negruzzi. cFloraromina), scrisorile acelea cam prefioase, alcatuitedin rämasiturile anilor din urma, mi se pärura cutotul uscate. in Zoe povestea uner fete care moarede iubire in Alergarea de car, un cadru de mo-ravurr romantice, ware i spirituaIe, care s'ar po-trivi de sigur mar bine in Parisul din 1830 cleat inChi§inatil Basarabier, cu eror din Rusia §i din Mol-dova , in acestelalte doul marl nuvele, m'a raspinssentimentalitatea falsa, cuvintärile recr pentru patimácaldä. Mar daunazr afläiü printr'un articol al celurmar bun cunoscator de scrierr din acest timp, d. G.Bogdan-Duica, aflaiti c vestita schita c Cum am in-:Rita romcinegel e pregatita, nesincera §i neadevg -rata, §i cá a facut multä durere until biet dascalcum se cade, care n'a uitat-o pana la moarte. Scri-sorile pe care le claii editorir cer nor, n'aii nicr-concentrare a sufletulur, nicr lumina. lar din artico-lele foir oficioase, conduse de Negruzzi, 11 \Tad Caavea cea mar proasta ideie despre teranimea dinvremea sa.

Toate acestea se explica de sigur. N'a fost in strai--natate ca altir ; a cetit la intimplare. A trait ca micfunctionar. A scris dupa staruinta prietenilor : a lurEliad, a lur Asachi, a lul Kogalniceanu. Si n'a avutpublic. N'a avut ideal. Dar toate timpurile §i toatevristele vor arata aceiae admiratie pentru AlexandraLdpumeanu, pentru Sobieski §i

3 Julie 1905 .

Rorninti.

XIX.

CEL D'INTAIU VOLUM DIN OPERELE INPROSA ALE LU1 EMINESCU.

A fost cindva un Erninescu de o invatatura, de obogatie, de o sinceritate si de o putere uimitoare.El a scris versurt de citeva felurr si prosa de foarternulte feIurl. Numal cele d'intaiii ail fost luate Inswill, si o Ingrijire prea scumpa a prietenilor aleseseintr'un timp, pentru a le raspindi, numal o micaparte, cea socotita fara släbiciunl si pete, a versu-rilor poetulul. Tinerimea de prin anil 1880-90 a fostrobita de farmecul maiestru al acestul cintec de iu-bire neobisnuit de cuceritor pentru iniml, de volup-tatea amara a strigatulul de revolta, de desnadAj-duire, de blestem aruncat asupra oamenilor si vietil,de sfinta seninatate, impacata cu neajunsurile simargenirile ursite omeniril, pe care cugetarea Innaltao asternuse &supra patimilor obosite. S'a mal Intim-plat, pe linga intimplarea acestel publicatir partiale,

nebunia marelul scriitor. $i aceasta a mers de-adieptul la inimä tinerilor romanticl al unor timpurlneaqezate §i. neintelepte. S'a ivit atuncl In inchipui-rile aprinse si nestapinite idolul furtunatec si rad al

'118 OAMENI CARI AC post

crenialuluT nenorocit, al uria§uluT fArá con§tiintl §iMira Indreptare, al maretuluf demonic, care ispitiaspre un scris cu toane §i spre o viata rea. MultioamenT s'au nenorocit, la o vrista frageda, prin acestpacat de Inchipuire, §i pe altarul lul Eminescu, ca§i pe al luT Byron, al luT Musset, la alte popoare,s'aU jertfit suflete, dintre care nu toate eraU ne-trebnice.

Din fericire peniru dinsul, Eminescu n'a fost mar-tur al acestel ratAcirT, pe care altfel ar fi cautat dinrasputerr s'o inlature, reclamindulf personalitateacea adevarata, impuind con§tiintef publiculuT adeva-ratele pared §i scopurile luT adevarate. El n'arfi primit nicT intr'un chip sa sAmiie un tip al poe-tulul nimicniciel, al muceniculuT until ei nestApinit.$i Inca maT putin ar fi putut el sa se Invoiasca cuparerea ca ale luf shit numaT acele versurl cu limba,cu ritmul ImbatAtoare §i ca tot ce a scris prin ziaree numaT lucru de me§te§ugar platit §i despretuit, de-suflet vindut sail inchiriat, de insultator §i. proslavitorcu simbrie, ca dumnealor ce! multI din spurcatorifziarelor zilel de astazT. NicT ca sa se Innalte pe ce-rul negru unde trece Hyperion cu zimbetul de du-rere §i despret al raze! sale, nicT ca sa se impie-treasca in chipul untd sublim zeti fara legaturT cutoate ale pamintuluT, nici pentru aceasta mare gloriefalsa n'ar fi jertfit el ceia ce trebuia sa pretuiascama! mult decit orice : con§tiinta sa deplina de omcare §tie, crede, intelege, iube§te §i ura§te §i care,decT, pana la sfir§itul zilelor ce-T sint Ingaduite, alege,propoveduie§te §i lupta. Nu, el n'ar fi consimtit, dedragul nicTuneT teoril §i nicTuntil ideal estetic, sa seisoleze din viata intreaga a poporulur sü, dintre

lui

M. EMINESCU fi9

cei pe avea materialiceste linga dinsul, dintresirurile innainta§ilor, de la poarta viitoruluf prin carezaria a§a de departe ; el n'ar fi simtit placere sa sempá din curentul indelung, a§a de firesc §i de bine-gator, care de la intaia licarire a sufletuluT roma-nese duce pana in zilele noastre, trecind de la unales al neamulul la cellalt.

Cine, ca d. I. Scurtu, editorul cScrierilor politiceliterare, ale lur Eminescu, din care avem astazr

innaintea noastrà cel volum, in cea mar mareparte noil, cine deci cerceteaza, intregeste §i scoatela iveala scrierile necunoscute saü neraspindite aleaceluT ce n'a fost numal poet, fiind totusT asa depoet in toate, acela restituie pe Eminescu continui-tatiT suflete§a, desfasuraril literare a neamulur ro-mänesc ; el ajuta sa ni se dea innapol cu totul. Eo faptä a§a de bunä aceasta, incit in Olimpul deotel si ghiatä al supra-oamenilor poate sa lipseascaun oaspete ratacit pe nedrept.

Ce vedem, in adevar, din volumul ce s'a publicatclaunazT si se va impra§tia in mäsura ce va izbindicurentul sa'natos §i in cugetarea noasträ de astazI ?

Un student care a läsat Moldova, de care-1 leaganumal aniT celef copildrif, pentru a culegeinvatatura, dupa voia luT §i pe caile luT de adevaratom mare, la Cernautl, la Blaj, la Viena, la Berlin.In fiecare din aceste locurl, sufletul säü alege citeo anumita inriurire, care e cea mal buna. Din Bu-covina iea, pe ling cunostintl de limba tolositoare,idealismul curat al luT Pumnul, lua ratacirile;in Ardeal se patrunde §i maT mult de con§tiinta lup-

cari-1

fArg a-1

d'intAid

120 OAMENI CAR1 AP POST

tatoare a rase! ; in Viena, in Berlin gusta cu patimäfilosofia germana curenta, pe care a cetit-o in chipIntins si a patruns-o asa de bine, incit a facut dinea un element al sufletulur sail, un element menitsa se amestece de acum Innainte in tot ce va gindi,simti si exprima el, de la generalitatile politice sisociale Oa la nuvela fantastica, pana la versurt incare fierb inchegarile si desfacerile lumitor.

Scrierile In prosa din acea vreme privesc mat multchestil de drept ale poporulut nostru ; ele pleaca dela principit generale, urmeaza inteo forma strinsä sifall podoabe, si dupa o logica stricta cauta a stabiliprincipit ideale. E sigurantä si avint fara indoiala ;al necontenit constiinta lecturit intinse si aptitudinitpentru minuirea abstractiilor ce poseda foarte tinarulscriitor, care publica fara iscalitura prin diferite fotde c dincolo a sati 1st uita scrierile in saltar. Dar formae Inca rece si grea, avind constructil silite si cite uncuvint care nu era menit sa ramiie in limba.

Aceasta era prin anit 1869-73. Pe urrna studentulse lntoarce in Moldova sa, de care-1 leaga deocatn-data numat foarte putin. Schimba un mediu de as-piratil ideale curate, de iubire pentru stiinta cu altulin care se fac frase, se croiesc fete de imprejurare,se scriii cart! si ziare fara miez, se urtnaresc situatitmateriale si banestI sail se servesc utopit imprumu-tate cu neintelegere de la Frances!, in altfel de antde studit cleat at WI Eminescu. Oament cu cari elsa se poata intelege, slat foarte putint, iar ca sa-1inteleaga pe el, toate puterile ce eraU gata in sufletulsi inima lut, cine ? N'avea nict diploma, nicT cu-nostintI personale ; puterea de a insela si de a seinsela i-a lipsit totdeauna. Lar fi trebuit un noroc

31 VI I Pi ES f: U. 131

esceptional, care n'a venit. A fost decr pe rind di-rector de biblioteca fär rost, revisor de citeva lunr,destituit motivat la schimbarea de guvern, si redactoral /Arta neoficiale dintr'o gazeta de incunostiintarljudecatorestr Curierul de last', din care nu se cetiadecit partea oficiala.

Cu cita cinste i constiinta a fost atuncr redactorout din generatia sa ! Fiinta sa se ln-

tregise acum, intr'un chip asa de larg si de cuminteincit aminteste pe Mihar Kogalniceanu in maturitateasa. E o uimire cità bogatie, noutate, logica, preve-dere, cAldura, citA mare si curata intelepciune deom superior, genial, se cuprinde in acele buletine po-litice, dad de seamA teatrale, notite despre cart!, careaveati singura menire de a umplea coloanele goaleale bieter foite iesene. La fiecare moment marea saputere de intuitie fixeaza puncte sad deschide pers-pective cu totul noul. Din viata sa de mar innainte,cuno§tea tot presentul Rominilor, in citrva anr cApAtaseo vedere clara asupra trecutulur lor intreg, pastrasetoata vigoarea spiritulur sad filosofic, i, orrcind, elstapinia subiectul sad, fie si atins in treacat, de la ouimitoare innaltime. Avea in mina in mice clipa toatelegaturile romanestr i omenestr ale subiectulur.

aceste stralucite paginr nu eraii cetite de ni-menr. De nimenr in cel mar deplin si mar grozavinteles al cuvintulul. i moarte ad zacut ele panain clipa de- fata, gra ca de la dinsele sa fi plecat,inteo epocA de ratacirl primejdioase si de crisa strgs-nicA, cea mar mica influentA asupra vietir culturaleTomanestr.

Ce soarta tragicA10 lune 4905.

$i

cel d'intAiO

I

XX.

MOMMSEN

Un amAnunt de fisiologie, ruptura unel artere osi-ficate de bAtrinetA, a inlAturat din viata intelectualla marif Germanif sufletul de intelegere deplinA, decaldA simpatie, de neobositA luptA pentru adevAr alrninunatuluf mo§neag Mommsen. Un loc a rAmasliber pe care altul 11 va ocupa, dar nu-1 va puteacuprinde, jiltul de stincA al until uria§. Neamul ger-man care dupA Bismarck recunoscuse in invAtatulde la Berlin pe cel dintre maf sA1, vafi silit sl se coboare mult pentru a gAsi o frunte pecare s'o incunune cu aceiaV glorioasA coroan g. decintAiii German,. i, pe cind adevArul bAtut in mo-nedl universalA cu efigia luf ideile, constatArile,lArnuririle luf vor circula maf departe IrnbogAtind,

intre sufletele admiratcrilor i sufletul luf se vaintinde de-acum innainte tragica perdea prin carenu poate strAbate lumina noastrA.

Intre un nog Ministeria unguresc, o Intrevedere-ImpArAteascl i un aspuns al Sultanuluf din Cons-tantinopol la cererile de reforme ale Europe! milos-tive, lucrurf marl care intereseazA trupurile came-nilor, ce trebuie orf nu tAiate, patriarhul ginduluf,.

d'intAid marl!

124 OAMENi CAR1 Ad POST

care In viata luT n'a cunoscut Canaanurile de odihnI,fost fulgerat In cale.

in timpurile noastre cea maT bogata biografie oaü aventurieriT i aceia dintre oameni! politic! cari-samAn1 cu Rostul material al unel vietT ca alu1 Mommsen se incheie In putine cuvinte. S'a nAscutIn Schleswig-Holstein, in acele TinuturT aproape-scandinave in care cresc oameni cu oasele tarTsingele bogat, pregAtiti la munca indArAtnicA orT-.unde-T aruncA intimplarea sad asea chemarea lor.Dintre fratiT luT, Tycho a fost o frumoas a. inteligentA,iar August sia deschis un drum de IndrAznet In

Teodor, care a dat numeluT pArintesc un, rA-sunet de glorie, a InvAtat dreptul la Universitateadin Kiel, Universitate a regeluT Danemarcer, In loculcAruia tinerimea inflAcAratA din cele doul provincii.doria un stApinitor german. A scris o tesä de doc-torat in latineste despre un subiect de antichitAtT.Peste un an, in 1844, a atacat, Intr'un scurt i sub-stantial studiu despre Triburile romane, o teorie aluT Niebuhr, care-1 cucerise intàiü i pe dinsul. S'accupat apoT de dialectul Oscilor i, urmind aceste.studil de filologie, a scris maT tirzid o lucrare defi-nitivA asupra tuturor dialectelor italiene din sudulPeninsula Intre aceste studif fiacAra de liberalismsentimental sit zgomotos a anuluT 1848 a strAlucitpentru dInsul ca stIlpul de fo,-; aprins ca sd luminezevesnic drumul popoarelor desrobite : in imnurile detriumf ce rdsunad pretutindeni de pe altare frä-trdinicie i s'a pArut cd aude si o chemare cAtre vii-torul national, german, al miciT sale patril incAtusate.

a

dinsiT.

ii

stiintA.

qi

ei

MOMMSEN 125

La 1856 i se oferi sä scrie o istorie a Romanilor,§i el innAlta din bogltiile de §tiintI ce ingrAmAdise,.nu o pratticl lucrare de fier §i ciment, ci tin stilt-lucit monument de marmurA, In armonioasa desa-§urare a clruia se vAdi un mare artist.

Dar In sufletul lut de lucrAtor färA odihnd, de ur-mAritor al adevArurilor nouA, lauda entusiastA a In-tregit lum1 InvAtate nu trezi nio mfndrie mole§i-toare, §i invietorul vechit Rome null gAsi In acesttriumf Capua. i mat mult : i se pAru cA, mergindinnainte, el ar duce pe drumue mat putin sigure, §iavu curajul superior de a-§I intoarce ochil de laispita frumosulut ce-I rlsAria tot mat departe innainte.Arunca jos mistria me§terulut §i lul iarA§Y, cu jert-fire de sine, sapa rnuncitoruluf ce cautA marmura.

De atund pAnA in clipa neprevAzutl a mortit, gri-jile, bucuriile §i rAsplAtirile lut furl grijile mart, bu-curiile cu prisos meritate §i rAsplatirile putine aleeruditiel, care IngrAde§te cimpurt mitt pentru a scoatetoatA roada pe care pot sA o dea, sad sfarml reali-tatea vie §i In§elAtoare prin farmecul et in fragmenteabstracte, a cAror tainl se poate gAsi numat prinpironirea IndelungatA a unor privirf strAbAtAtoare.Studiile sale, strinse apol la un loc, dAdurl opereclasice, de care nictun cercetAtor al Rome! anticenu se poate despArti : Istoria monedet romane §i his-titutlile romane.

De la o vretne, clindu-r fericirea lut §i a omeniritlungile zile care s'ail Incheiat ert, cind le Incepuseinnainte de 1820, Mommsen ajunse stApfnul, fami-liarul, intimul vieti1 romane Intregt. Mintea luI aveaunghiurt pentru tele Mal mArunte probleme ale tre-cutulut Romer. Chid Academia din Berlin se hotArt

126 OAMENI CARI AC FOST

sà tipareasca intr'un Corpus inscriptfile romane, Aca--demial nu putea sa insemne decit, in rindulMommsen, si & porni vesel pentru o munca titanica,al carir sfirsit nu se putea prevede. A si indeplinit.o.

Aceasta e viata lur Mommsen.

A fost un scriitor, un artist, atita timp cit aripilei se destinsera intregr in aierul luminos al frumusetir,dar el isT opri zborul si se inchise iarasr in urnilachilie de jerta din care pornise. Ger ce nu slut spe-cialist! nu-1 vor cunoaste dectt prin volumele deilstorie romana» , de a caror scriere, cu cit vedeaceia ce mar este Inca de descoperit, i-a parutfara indoiala, uitind ca pe linga fapte e intelegerealor, ce fulgerA, din mar mult sail mar putin, innaintea.celur chemat sa inteleaga.

A fost un cugetator, in acel sens ca, in principalasa opera, nicr-un lucru nu i s'a infatisat vre-odatadeosebit, smuls din pamintul sail, din mijlocul veci-natatilor sale, de supt cerul care-1 chemase la viata

hranise cu lumina sa. Printre miile de umill rab-datorr cari pricep si spun abstract puncte de vedere

solutir partiale, el a primit organic si a reprodusorganic subiectul sail, in toatà ramificatia delicata

puternicà pe care subiectul o avuse, cind fusese.. A fost un sfatuitor al vremir sale, iesind adese orr

dintre coloanele templulur sail de marmura anticapentru a spune in furtunile vremir, care se potoliaiio clipä la glasul säü curat, lasind multimilor ragazca sa-1 asculte, cuvinte oraculare. Dar de atitea orr,

fiindca era prea mult margenit inteo singura epoca,intr'un singur popor al omenirir, parerea lur a fost

ascultatorir nu s'ati tinut de dinsa. Pentrufalsa, i

inlaid,

rad,

siI

si

si

MOMMSEN 127

Nlommsen EnglesiT nu s'ad infrAtit cu Germana caririvnesc §i el o dorninatie economia asupra lumiI §iAustriacil nemp pArAsit tendintele lor de unirecu Imperiul german.

Ca artist, cugetAtor §i profet, Mommsen, care in-trece pe un Curtius, pe un Droysen, cercetAtorif an-tichitAtiI grece§tI, nu ajunge pe un Ranke, care acestaa murit in timpurl cind Germanil eraii maI putincultivap, decr maI putin recunoscAtorl. E mal mareIns decit orIcine prin cuceririle acute in cimpul sailde cercetare, prin formidabila sa munca de Invatat.

Si astfel, cind atletul bineacAtor ajunse la aceavrista care ridicl pe un om mare ma! presus de rin-durile tuturor celorlalp tovara§! a! sar, 11 imperso-naliseazel, II preface inteun simbol de venerat, andasupra luI, deslu§itorul lor, se revarsa aceastA ma!InnaltA favoare a zeilor VechimiI, o batrineta sana-toasA §i Insetata de muncA nouA, poporul german re-cunoscu In Mommsen, cum recunoscuse in Bismarck,cea maI admirabill din insu§irile sale : stAruintaorinduitA, IndArAtnicia metodicA. Astfel ceremoniafunebra de la Charlottenburg, innaintea viitoruluf601-at al Germanief unite, n'a lost Ingroparea obi§-nuita a unuI om mare, ci, in InfrAtirea tuturor ini-milor ce bat acolo pentru idealele Innalte ale ome-niril, un imn catre Insu§irile, atre munca §i cAtreviitorul natiuniI Intregr.

2 Novembre 1903.

n'ail

* *

STATUIA LUI CUZA-VODA

0 statuie luf Cuza-Vodd ! Sintem, ce e dreptul,in epoca ridicdrii de statui. Citiva oameni mar! lead pAnd acum precum i citiva oameni mai mid.Va veni rindul altora, dintre cei si mar alesdintre cet de-af doilea. Multi oameni cu avere cugrijA de faima lor dupd moarte vor prevedea in tes-tament suma trebuitoare pentru cumpArarea loculta,pentru plata sculptorului frances la care se va facecomanda, pentru trenul delegatiilor, pentru coroane,pentru orator!, pentru fotografi i litografi, pentrueditoril de carp postale ilustrate, pentru ziaristi sipentru paznicil nemuririlor de bronz sad de mar-mull. Se vor vedea in toate pArtile domni induiosaticari vor saluta cu respect, mergind la afacerile zilef,pe rAposatul lor oferit admiratiei trecAtorilor. IarstrAmul care va strAbate stradele noastre intre sta-tuile din dreapta si din stinga poate cd locul nu.va mai ajunge, i atunci se va lua numal cu chirie,pe eine!, pe zece an!, dupd expirarea cdrora alt bine-

1 In jurul ideil unel atatul pentru Cuza-VocIA se &Idea o Invieronat5 luptA de opositie, cu ascui i contra Suveranulul-

9

XXI.

d'intaid,

30 OAMEN1 CARI Ae COST

facator al patrier va fi aburcat pe piedestalul glorierstrainul acela, uimit de citT zei se MIA in acest Olimpistoric romänesc, va zice : E drept ca Rominil sint,un popor care nedreptgteste, cleveteste, huiduieste,ponegreste, i une orT ucide, pe mar marif silY, darfie ca la urma aceste pacate sint ispasite prin dar-nicia lor in monumente de expiatie nemuritoare. Cepopor capabil de recunostinta !,

SI fie ala. ? Sintern nor, Rominir, adeca aceia cariail rggaz sa se gindeasca la inmultirea statuilor, unpopor care sa regrete loviturile crude date in mijlocullupter i sa puie cu caintal in suflet temelia monu-mentelot rasmmparatoare ?

E vadit ca nu. Orrcine e privit aicr, de multime,supt unghiul interesulur personal, si e astfel foartemare sad foarte mic, genial sad idiot, arhanghelal Providenter sad iazina rasgrita din lad, dupa cumIntrebT pe primitivul X saii pe primitivul Y, ale carorpofte sint diametral opuse. Daca moartea ar rupelegaturile acestea, singurele in adevar trainice, aleinteresulur, numele, amintirea s'ar astupa de aceiasTtarinal grabita care ascunde rgspingatoarele ramasiteale uner fiinte omenestr.

Dar mortir ni mor totdeauna intregr, fiindca tra-ieste, prin urmarile er, fapta lor, i aceste urmarr seintind tot mar departe in timpurr pe care mortul nule mar vede. Sint oamenT sad grupe de oamenT carise sprijing pe morminte. Si cultul adus acestora eo masura egoista de conservatie proprie. Si, iarasT,sint mortr cari se intorc innapor in valmasagul vietir,pentru a face, pe rgspunderea altora, bine sad rail,ipentru a pagubi i folosi. Vezr, de aceia e asa de

STAUTIA E.t.a CUZA-vOnX 431

recunoscAtor poporul romin, represintat prin cArtu-rarif si oamenil sAY politicr...

Mar bine decit in orice se vede aceasta din casolstatuil lui Cuza-Vodg.

La 1859, Unirea stAtea A. se coboare in faptg. Pu-terile intemeietoare ale viitorului romgnesc n'o in-cuviintaserg, dar se putea trece pe linga vointa lor.Moldova avea sg. aleagg intAiii un Domn, pe care-Iputea alege apol si Muntenia. Pentru ca acest dinurmg lucru sä fie cu putintg, trebuia un oln 2io0,fArä trecut i Mr legAturr, dar ager, energic i avindo putere in ming. Alexandru Cuza, din boierimeamoldoveneascA de a doua treaptg, om cult si Incatingr, glumet si original, emigrat de la 1848, apoioolonel din creatiunea fulgerAtor de rgpede -a Cai-macamului anti-unionist Vogoridi, ispravnic al ace-

dar demisionat cu zgomot ca o protestare inpotriva ingerintelor cgimgcgmesti, loctiitor al Minis-trulur de RAzboid, pgrea cAzut din cer anume pentruo asemenea alegere. Dupg. MoldovenT, Muntenii 11proclamarg cu unanimitatea alegAtorilor.

$i el ajunse Alexandru-Vodg, Alexandru loan(dupg. datina Domnilor de Onä atuncl de a pomenidupg numele lor de botez pe acela al pArinte1u1).Un principe cavaleresc, impungtor in frumoasa-1 uni-formà cu brandeburguri; un excelent om de salon

un convorbitor cu vorba strAlucitoare i incisivg,causticA, crudA ; un prieten sigur si fArg pretentilIndatoritor si plin de iertare ca in zilele de sgrAcie

obscuritate, un Irate bun cu cer mar umili dinneamul sail, spre cari se coboria adese ort necu-

luiast,

si

132 ONMENt. CAM AC FOST

noscut, si vgdindu-se de o data prin darul domnesc,.Imparatesc al dreptatit si facerit de bine ; un inte-legator al celor mar innalte ideale, in stare sä tie,pentru apararea lor, pieptul innaintea du§manilor ;un vrednic campion al teril, a aril demnitate aexprimat-o in cuvinte de mindrie ce nu se pot uita.Aceasta pentru cellaltt: prietenit, oropsitit §i patria,carora li-a dat cu ajutorul altora, dar cu rikul lui

situatir §i onorurt, mica proprietate ruralg, pgrnin-turile mangstirestT, o armata, §i o congiin fa dernindrie pe care n'o avectii. Iar el pentru el a fost rail,fara ingrijire si crutare, cam lenes si terfelindu-se invicit 1, de la care porniail exemplul rau pentru altit,iar pentru dinsul neorinduialg, nemultamire §1 batri-neta precoce. inteun cuvint, un boier moldovean altimpulut saU, cu insusirile §i pgcatele tipulut cuo loialitate simpla insa si o mgrinimie fara rgbus,care erati numat ale Jut.

Pentru ce-a fAcut el, bine si rail, tara, cufundataInca in inculturg, a rgmas nepgsatoare, afarg de te-ranul care a primit pgmint si a binecuvintat numelecelut ce i-1 dgduse cu primejdia tronulut sail. Parti-delor si individualitatilor nu li convenia fiindcgera prea original, prea stApin pe cet intrebuintattde dinsul, prea incalculabil §i prea janant. Ducao lungg campanie de nepotolita urg, tofl camenitmarcantt at terit, cari nu puteaii sg incapa de dinsul,

E o datorie de. onestitate el pas:rez1 neschimbat tot ceBoris : astazl insa anumite marturisirl explica intr'un chip menu se po,.te da inca publicitatil si acea legatura nelogadnitt pe-care cu atita farisaism aü explostat-o i impotriva memoriel bitVoda-Cuza dulmanil sal neimpacatl.

al

:

STATUIA CUZA-VODI 133

rasturnat, pe o cale ce a patat un numar deofiterf, cari s'ail facut vinovatT de tradare.

El s'a dus. A lasat tronul si a lasat i petrecerile.A pornit in largul lumil straine, sprijinit pe desä-virsita iertare a sufletuluT nobil ce fusese maT sin-geros jignit de ratácirile sale. Acest singur suflet 1 aieriat ; el a iertat pe totT. A murit rapede, poate degreselile sale, poate de dor. Laii ingropat cu multapompa intr'un colt de tall, la Ruginoasa, unde staacuma, mi se pare, un arendas evreit ApoT

Doar cite un credincios a mar plins pentru dinsullacrimI de arnaraciune rasbunatoare, care nu placmortilor. DaunazT un !paten istoric, d. Xenopol, iaconsacrat o carte slaba, in care lipseste maT ales, inlocul laudeT rationaliste, o calda suflare de simpatieintelegatoare. TotusI cartea a fost cetitä cu interes,

un comitet s'a injghebat la las! pentru ridicareastatuiT luI Cuza.

Cea maT buna statuie, aceia pe care ar fi primit-oel , ar fi un pios monument, fara parade pretentioase,pe singuratecul sail mormint, pazit de acum innaintede orTce profanare, o rugaciune trainica in coltulde umbra unde el a volt sä se coboare. Dar nu!,acesta ar fi pentru dinsul, i sint si oamenI carivoiesc ca marea statuie impunatoare a luf Cuza-Voda sa fie pentru dinsir pentru setea lor de cir-muire, pentru sperantele lor i pentru amenintarilepe care le miriie spre innaltimI unde asemenea zgo-mote nu patrund.

atitatoril de turburarf nemerit la mormintul.care ii trebuie. Omul care, cu o desavirsita resig-

LVI

1.ailuitat.

n'ail

134 OAMENI CARI AU FOST

nare, a inteles sI clAdeascd, pe piatra rnortii salepolitice, edificiul viito: al patriel, nu e dintre strigoirce se chiaml prin urite farmece, ca s faca, rau

9 Novembre 1903.

1 ABMs] neamol nostru intreg, prin cel micl si multt at sltprin cel de departe neliberl, a risipit nrita neg'2r a patimilornolitice; el a eapat mne odatl pe Cuza-Vodä de ducmanil sal,ajung Si dusmanil urreasulut s-Ad, din ace'easT motive; el vedein St duil lul VodS-Cuza asezatk in Piati Cubit din hst platairnel vechl datoril de recunostioll i un fade= are viitorubde cnergie i demnitate pe ca:e II doreste.

st

XXII.

0 LACRIMA PENTRU GEORGE POPOVICI.

Acuma doua saptaminT aveam bucuria de a vedeain casa mea pe George PopovicT. Era bucuria prie-tenulul care-§I revede prietenul si bucuria pe care osimtT totdeauna la desfasurarea uneT inteligente asade puternice, de largl si de fine, CUM era inteligentalul. Eea, cacT acum nu maT este. AflarAm pe rindmoartea aceluT care plecase de linga noT plin deo asa de puternica viata a mintil_ luminoase si afrumosuluT trup de viteaz, de cavaler mindru, apoTmoartea silnicA, moartea prin otrava, intr'un oteloarecare, moartea in chinurT si fara o fata iubita,fail o fata cunoscuta linga dinsul. Aflaram si pentruce a facut jertfa vietir sale scumpe: pentru ca sa nuaiba rusinea de a nu putea plati o datorie pe caren'o Meuse pentru dinsul, ci pentru viitorul poporuluTnostru din Bucovina, caruia i-a fost lumina cea maTcurata si calluzul cel maT chemat. IerT, VinerT, amprimit din CernautT, unde intrebasem, aceastA §tirescurta : cS'a inmormintat astazT". Sint acum ceasurTde cind zace supt pamint, si nicTodatA n'o sa maTvad ochif blinzT, zimbetul bun, mina luT n'o sä semg razime pe umarul mied, si in noptile lungT de

981 OAMENI CARI ACI POST

iarna, and te simt1 maT singuratec, nu void mai auzinicrodata glasul lur cald §i fiat-, vorbind cu aceiasTmaiestrie, cu acelasT simt ales pentru adevar §i fru-mos, cu aceiasT bogatie wail despre lucrurT §1 despreoamenT cari-T erad cunoscutT, asa de intim si asa deadinc. NumaT eine n'a trait o grea viata de lupta,in care toate gindurile it! sint prefacute, toate sen-timentele cele ma! bune talmacite in rad in carezilnic vezi plecind un prieten mal fricos sad maTiubitor de sine si te infiorl cite odata de cit gol esteimprejurul tati §i al idealuluT pe altarul caruia slu-je§tT, numaT cine n'a fost ofensat si batjocurit, pri-gonit si urmarit pentru acel putin bine ce este insufletul sad, numaf acela nu va intelege nemarge-nita durere ce simt acum cind scrid cu lacraml in-cete pomenirea bunuluf mied prieten George Popo-via. Mi se pare asa : ca aceasta e ultima scrisoarepe care i-o scriii, o scrisoare la care nu maT poateraspunde sufletul luT frumos si deplin, pe care numa still unde sa-1 caut.

SI ajung eti sa-T spun viata pentru ca s'o stie aceTcari vor ceti aceste rindurT ca orice alta pagina debiografie, ca un necrolog de toate zilele...

Prietenul nostru savirsit din viata era fiul Orin-teluf Eusebiu PopovicT, cleric si profesor la Univer-sitatea din CernautT. Intre citY preotT ad urmatcursurile FacultatiT de teologie bucovinene nu esteunul singur care sa nu pomeneasca cu evlavie nu-mele acestul venerabil batrin, care e pentru din§iIsi pentru orfcine-1 cunoaste un sfint, un sfint alstiinter si al Bisericif sale si care e acum §1 mucenicul

0 LACflBI PENTRU POP0vICI 137

fdrä mingiiere al celeT maT marl durerT ce o poatesuferi pe lume un suflet omenesc. In casa acestuimare invAtat, acestuT devotat invAtAtor al §colarilor

iubitT, acestuT Romin bun §i harnic §i acestul omde o superioarl valoare morala numal bung.tate§i jertfl George Popovicf a primit o cre§tere ase-menea cu aceia ce se clAdea in cele mal nobiletimpurT ale anticitätir.

Cu puterea luT de cugetare, frumosul stLdent voiniccAcT PopovicT era insA§T icoana celeT mai puter-

nice frumuseti bArbAte§tt, a mintuit jucindu-seFacultatea de drept, pe care a urmat-o, nu in Cer-näutl, unde e slabA, ci in centre marl ale §tiintelgermane din Austria, in Innsbruck §i Viena. Zimbiavorbind de acele zile de §coalà cind profesoril 11-mineati uimitT de cuno§tintele ce avea studentul carenu pärea capabil de atentie §i de sirguintd. A trecutIn chip strälucit doctoratul.

Cariera functiilor, a uneT advocdturl rAsplAtitoare iTstätea deschisA. El insl voia altceva. Coboritor alleranulul romin din Bucovina, flu de preot rominbucovinean, el imbrati§A cu o calcIA iubire pe acestputtätor, pururea jertfit, al con§tiintel noastre natio-nale din pArnintul luT Stefancel-Mare, supus strAi-nilor. Dorinta luT era O. fie deputatul teranilor. S'adus intre er, li-a vorbit in graiul lor, ca un invAtatirate maT tinär, i-a unit a§a de mult in suflet cudinsul, incit clAunAzY la Patna, dupl ce el IV OM-sise tara de na§tere, unde venia acum numal ca unoaspete al serbarilor pentru Stefan-cel-Mare, teraniradunStl in preajma mormintuluf stint purtail pe pieptulbr cinstit chipul deputatulur de odinioarA, pe care

saT

6.

138 OAMENI CAM AU FOST

nu-I uitasera §i pe care acum II vor fi plingind cape un binefacator §i un consIngean in casutele lordin muntele Cimpulunguluf.

Popovicl a fost ales cu o mare majoritate. in Ca-mera din Viena el a tinut memorabile discursurf,predicind o alipire catre Austria a Rominilor dintoate partile, cari ar fi asiguratf prin aceasta aliantäsincera de peirea cu care-T amenintä alte neamuri.

A doua oara, luat masurT ca sa. nu maT fieales. Om sarac, impovarat cu toate sarcinile ce-fpuseserà pe umerf ni§te aiegatorf de prin ora§e carinu intelegeati sa-§T aibá degeaba deputatul la Viena,el nu putu sa lupte cu presiunile §i conruptia, por-nite din locurl ce erad in stare sa-1 rapuie. Pesteciteva lunT, era in Romania, ca un invins §i ca unpribeag fara niclo nadejde.

Aid! §i atitia ar trebui sa simtà cele mal stra§-nice mustrarf de cuget, aid el n'a fost inteles,recunoscut §i sprijinit, ceia ce era cu atita maf denevoie, cu cit el insu§f era cel maT indatoritor fatade altif §i omul cel maf lipsit de grija pentru sine,chiar pentru interesele de capetenie ale vietiT luT,pe care 1-am cunoscut vre-odata. Vazindu-1 cä nuse infäti§eaza §i null face loc dind in laturf atitianetrebnicf §i nemernicT cari nu meritaii locurile lor,totT 1-aU uitat.

In orice parte, el ar fi fost un factor neobi§nuit, prinnobleta luT desavir§ita, prin bogatia culturif sale te-meinice, prin frumuseta elocventeT sale de care ni-adat dovada, vorbind odata romäne§te la Ateneiiprin experienta luf politica §i legraturile ce pastrase

s'ai1

0 1...1CRIM.c PENTRU G. POPOvIci i3g

in Austria si care s'ad vazut acum la moartea lulneasteptata, cind cuvintele cele mai pioase i maiintelegatoare ad venit de acolo. Dar pentru ca safacA politica in Romania i-ar fi trebuit_ o mladieremorald, un despret pentru credinta fata de principirsi de oamenT, o indrazneala in afirmarea insusirilorsale, pe care nu le avea. PutiniT sai prieteni stiltinsä ce bine si ce aspru judeca el acele partide alenoastre, care ad crezut cu toatele ca n'ad nevoie deun om ca dinsul.

Odata scrisese versuri de care zimbia, insa taradreptate, cad baladele, tiparite in c Convorbiri lite-rare', ale lui cT. Robeanu, sint mai frumoase decitcintarile atitora cari, cu mai putin talent §i mai multastaruinta, sint azi pentru oricine poet! recunoscutiar neamulur. Inspiratia versurilor sale era cea istorica,si, prin cetirl necontenite, Popovici ajunsese cel maibun cunoscator al vechii istoriT moldovene§ti, iar incunoasterea dreptului nostru de odinioara, el erasingurul.

A tiparit insa putin : in cConvorbia literare §i inPrinosul D. A. Sturdza', chiar in cite un ziar,

Trata puncte speciale din trecutul Moldovel i ase-zamintelor ei, dar, in margenile inguste impu-sese, se gramadia un material nespus de bogat si inmare parte cu totul nod, care dadea incredintareaca acel ce a scris putinele pagini alot memoriului estapin desavirsit al intreguluT cimp, pe o brazda acaruia se oprise, adincind-o. De curind incepuse alucra la opera lui cea mare : Istoria dreptului romin,§i daunazi inca el spunea cl vrea sa ramlie in Bu-curestf toata vara pentru a lucra la cartea aceia pecare el n'a scris-o si multa vreme n'o va putea scrie-

140 OAMENT CARI At" FOST

nimenI ; o carte a aril pierdere trebuie s'o deplin-gem cu atit maI mult, cu cit ea era intreagg, caideI conducgtoare si ca amgnuntele cele mar mid',In gindul si in notele sale, carte de maturitate de-

definitivg si trignoas1 pe care ail nimicit-ourmgrile otrAviI.

Academia-1 alesese membrU corespondent, si trebuiasg fi vgzut cineva sfiala cu care el lug, in sedintatrecutg, un loc pe care atitia 1-ail compromis si-1compromit. Era vorba, era dorinta luT, si cu multma! mult dorinta noastrA, sä fie profesorul de dreptromin al UniversitAtiI din Bucurest! dar, clud se cu-noscu aceastA dorintg, o mare furtung se stirni im-potriva lul, din toatA du§mAnia sufletelor neisprAvite§i plcAtoase : un Bucovinean fAcu scandal In ziare,in ziarul cConservatorub, acoperind de insulte peacest om corect si bun, modest si delicat, care n'ajignit nicIodatA pe nimenI ; o tabArg intreagg sealcgtui in Facultate pentru a-T opri 1ntrarea. NoIstim cit de adinc 1-a rAnit acea insultg, pe al arilfgotas 11 stia i tocmal de aceia vedea cl nu poatecere niclo satisfactie si, fatA de impotrivirea acelorprofesorI de Universitate, neintelegAtorI si ral, stimcu cit desgust spunea ca (nu ma tine astazi la aceacatedrA,.

DacA a fost vre-odatA o viata de om chinuitA sijertfitg pentru aleasa gingAsie, pentru nemArgenitabungtate, pentru mgrinimia superioara a sufletuluIregal care o stApinia §1 nu putea sä stapIneasca siImprejurgrile unor vremurI nenorocite, a fost viataprietenuluI nostru George PopovicI. Intre invinsi1

pling,

0 LACRIMA PENTRU G. POPOVICI 441

pacatelor noastre, intre acet pe cari ia ucis prostiarautatea din acest neam, nu §titi niclunul pe urma

caruia sa trebuiasca. atitea lacrimi. A fost aur curatin calea acelora cari, impodobindu-se cu plumbul,

calcat in picioare.Aceasta nu se va inte1ege nicl acum, cind asasi-

natul s'a sly ir§it. lar, cit despre not, putinit Jut prie-tent, carora n'a fost bine pe care sä nu ni-1 doreasca,nict indatorire pe care sä nu ni-o ofere, rugindu-senumat sa nu-T mat vorbim de dinsa, astfel miemi-a revazut stilul intregit istoril a Rominilor inlimba germana §i a staruit hotaritor ca numele Julsä fie trecut supt tacere , not nu vom putea scrieun rind fail sa vedem necontenit 1inga not, pestehotarele mortit, pe omul acela care s'ar fi bucuratmat mutt de scrisul nostru, de munca §i de izbindanoastra.

24 lulie 4905.

1-ad

XXIII.

JUBILEUL D-LUI P. PDXI.

Dumineca trecutA, fruntasiT intelectualf aT Iasilorsi cItiva represintantT aT societAtilor stiintifice dinBucuresti intre eT bAtrinul secretar al Academie!Romine, d. D. A. Sturdza, se adunati la IasT pentrua serbAtori jubileul de profesor si InvAtat al d-luTPetru Poni. Ati fost multY de fatA, de si uniT numatcu trupul ; ati fost insA foarte multI cari a5 lipsit.OrIcum, cu toate lipsurile si slingAciile, a fost desigur una din cele maT frumoase serbAtorT culturale,din cele mal limpezT fapte bune, si, fiindcA d. Poni,fostul ministru, nu va maT fi, cum nicT nu voiestesa fie, un ministru, a fost si una din cele maT curatemultArairT pe care le poate primi un om in vristAde la fostif sAT §colarT, de la totT aceia cArora li-afolosit sufleteste prin activitatea sa, de la publiculstiintific al teriT lor.

D. Petru Poni a fost de doua or!, scurtd vreme,Ministru al InstructieT Pub lice, demnitate re care aprimit-o fiindcA doria sA aducA la indeplinire unproiect de reforma a InvAtAmintuluT. A fost alesmulta vreme senator al UniversitatiT din TasT, /Ana-ce majoritatea profesorilor acelel UniversitatT aii cA.

14'k OAMCNI CAM A FOST

pAtat, si ati impArtAsit-o prin votul lor si altora, in-credintarea a d. I. GAvAnescul, cuno3cutul pedagogdulce, II poate represinta mult mar bine. A vorbitInsl foarte rar, si numal in chestie de invAtAmint.Om politic, in Intelesul de om care se lAcomestedupa putere si o primeste oficind §i prin ofice mij-loace, n'a fost nicrodatl, cu toate cg. a avut tot-deauna o mare autoritate in clubul liberal din Iasi'.

D. Poni a scris si cArtr de stiintA si cArtr pentru§coalA. Academia RominA, al cArir presedinte a fost,a tipArit un intins studiu al sAil asupra petroliulur,

speciali§tir aduc cele mar marl laude acestur studiu,in care se adun g. un indelungat sir de cercetArr deamAnunte.*colaril din generatia mea aü avut in mingcele doug cArtY de fisicA i chimie ale d-lur Poni, sier nu vor uita nicrodatg forma exterioarA plAcutA, ti-parul ingrijit, impArtirea metodicA si bogata ilustratiea acestor manuale, cu care putine puteail sl se ase-mene, precum el vor tinea minte totdeauna bielsugulacestor cArtr, care li cAdea cam greti, si scurtimeauntil stil stiintific, care nu IncArca, dar nu impodobiasi nu usura Intelegerea unor lucrurr destul de grele.Dar de sigur era de vinb.' si vechiul program, carevoia s facl din copir niste specialist1 in toate ra-murile enciclopedier, si firea pedantA, neiertAtoare sinecrugtoare a multor profesorl de pe vremurr, caricereall cu atit mar mult, cu cit er in§ir Intelegeatimar putin.

0 altA fatA din personalitatea d-lur Poni am cu-noscut-o nor InsA numal cInd am intrat in Univer-sitate. Pe atuncl eraU foarte putinr studentl si inc

§i

JUBILLUL D-L1j1 P. POM 145

mar putine studente. Nu se pomenia pe atuncr de im-pArtirea FacultAtir de litere in atitea §i atitea sectiunr,care, alcAtuite §i indreptate prost, trebuiati sA ajungAair fi rivale §i chiar du§mane. Nu numar cl privireastudentilor (de la Mere, se intindea asupra tuturorramurilor de studir cuprinse in Facultate, dar aveamun oarecare interes §i pentru alte FacultAtr. Ca ni§tetinerr simpli §1 foarte aplecatI spre admiratie ce erem(unde mar sint astAzI asemenea suflete de ucenicibuni, plinI de sfialA copilAreascA §i de cuviintA fi-ascA !), cercetam adesea pe colegir din alte Facul-tAti despre profesoril lor, mar ales despre aceia alecdror nume le cetisem Intàii cu respect pe titlul cAr-tilor scrise de din§ir. A§teptam cu nerAbdare, cubAtaie de initnA, sA-I vedem, §i, in loc sA scoatemochil cu tigara, ca studentil de astAzi, cprofesorilorstrAinr, 1, ni fAceam o cinste sA ni descoperim capulinnaintea lor.

Despre nimenr dintre invaltAtorir lor nu vorbiaüccer de la §tiinte, ca despre domnul Poni 1. Ciracrn'avea, lingu§itorr nu puteati sa-1 incunjure, §iretr nuputeau sA-1 in§ele la examene, limbutl nu puteati sA-1uimeascA ; prin nicrun mijloc nimeni nu putea sa-Iclinteascl de la dreptatea care-I impodobia sufletul.Mar erati ca d. Poni profesorr cari nu lipsiair nicr-odatA de la oara lor (putinr erail cerlaltr o timpurr

cari fAceati altfel), mai erati profesorr cari-§I amin-tiag §i se opriati in chipul cel mar sever de la glumaprea tare, de la critica necuviincioasA, de la orIcespontaneitate originalA, gre§ind, de sigur, in aceastl

1 Diu fericire o educatie toorall ingrijitti a flcut ca acestentoravurI al ft disOrut astlzi cu totul. 0 spun cu o deos, bit&1 acurie.

10

i 46 OANIENI CARI AU FOS r

din urma privinta ; mat erail dascalt de acestia cufata senina, cu mersul Incet, cu o innalta demnitateimpunatoare in toate miscdrile si vorbele bor. insäo dreptate asa de sigurd, asa de in(xorabild ca laprofesorul de fisicd i chimie nu se mai afla la altul.Cunoscutul zimbet rece i vestita exclamatie (paca-tele mele !, sublinia la examine orfce incercare desiretenie ca i ortce dovadd de nestiintd. Cine o patiaodata, pleca hotarlt sa nu mat Incerce Mrä o pre-gdtire deplina. Astfel se innälta in ochit studentilor

profesorul, i materia lui, i stiintainvinsit de la examine vor fi avut poate nacaz,

dar numai pe diniY. Biruitorii plecaii cu sigurantaa nu ii s'a dat nimic de pornana. $i unit' si aIiIcapataii la inceputul carieret lor incredintarea cdmunca sfintä nu se poate inlatura, nict incunjura.

$i de sigur c. prin aceasta insusire a lut mat alesjubilarul de astazi a strins in juru-t acel public deoament invatatt cari-T multarniail aclamindu-1, prinaceasta magistratura a profesoratului pe care a re-presintat-o. Va mai trece multa vreme pdna ce oserbare culturala de recunostinta va putea sa plecede la acest sentiment.

22 Januar 1906.

insid§t.

XXIV.

JUBILEUL EPISCOPULUI POPEA.

La 17 Februar trecut unul din archiereir bisericitortodoxe din Ungaria a serbat una din acele ani-versart innaintate pe care nu oricine are norocul sàle ajungg §i care daU celut ce se invredniceste deele un prestigiu deosebit pe lingg acela pe care si1-au stiut ci§tiga, prin munca spornica si prin purtartcurate, prin iubire fata de poporul lor in multil antce ati acuma in urmg. P. S. S. episcopul NicolaePopea, al Caransebesulur, adeca al Banatulur rominde confesiune ortodoxg, a implinit atuncr cinzectde ant de viata calugareasca si optzect de ant el'vristef sale.

Un episcop de optzect de ant, un episcop rominde aceasta vristg trgind in astfel de imprejurart curnsint ale conationalilor nostri din acele OW de pestemunte se impune si prin singurg aceastg insusire abatrinetel sale adinci si a situatiet sale innalte res-pectulut tuturora. Dar episcopul Popea are si calitattpersonale care-1 innalta innaintea lumil romane§t1saü fiindca nu avem o singura lume romaneascamacar in astfel de sentimente frumoase ar trebuisa-I innalte innaintea RomInilor de pretutindeni.

148 OAMCNI CAM A FOST

Anume Prea Sfintia Sa represintd in Biserica or-todoxl din regatul unguresc cu toata desdvirsireaun vechiii tip simpatic de cleric : (sagunistul,. Iar, intimpul cind nu mar gdsim acolo scriitori printre ar-chiereir nostri de amindoud confesiile, episcopul deCaransebes e un om deprins cu lucrul literar, un omde o innaltà culturd, cate a simtit Inca din tineretdiubirea de §tiintd. §i a inteles c un popor nu se tinenumar din materialitatea bunurilor, orrcit de imbiel-sugate, ale acester lumr, ci si din pinea sufleteascd,prin care capdtd constiintd de sine, incredere inviitorul sAti, mindrie fatd de alte neamurr, simt pentruidealul care uneste pe oameni mai presus de inte-resele §i de patimile lor, treatoare i nemernice,si-1 fac sd se poatd pdstra in mijlocul celor mar vrdj-mase vijelir §i pornirilor celor mar indirjite impo-triva WT. Si, in sfirsit, Rominir de orrunde, si nuprintre cer din urmd §1 nor din Regat, trebuie sal niamintim cu acest priIej cd VMdica Nicolae din Ca-ransebes a fost ales membru al Academie Romine

cd, aflind aceastd veste, §i-a pus bdtrinetele pedrum, a venit, spre spaima fricosilor, in Bucurestr,a cetit cu o vrednicie, cu un innalt simt al demni-MOT sale care a impresionat pdnt la lacrimr pe totrcer de fata, cuvintul &Id de deschidere innaintea re-gelur Carol, patron al culturii romdnestr, care presida§edinta de pritnire a venerabilulur archierell Episcoprar nostri erati de fata la aceastd neobisnuità serbarea cárturdrier. a Bisericir si a unitatir de culturd carene leagd pe tot! in amintirea trecutulur si in pre-gatirea viitorulur. Si de sigur a fost pentru orrsicine,pentru sufletul cel mar acrit §i mar hIrit, una dinacele privelistr care nu se uitd intilnirea in aceiasr.

§i

JU BILEUL EPISCOPOLUi POPEA 149

sala Inchinata stiintir noastre, scrisulur nostru, limbilnoastre, geniulur neamulur nostru a acestor batrinrdintre cari dor eraii purtatorir cirjelor archierestrdin doua mad Tinuturr, iar cel de-al treilea era in-susT suveranul Romanier libere. A fost miscatoarepomenirea din partea Mtrinulur episcop a Mitropo-litulur aceluia mare, multarnitä caruia Rominir orto-docsi, cneunitr, din Ardeal si-a5 estigat neatirnareaierarchica fata de strainir de aceiasT lege §i o alca-tuire Inteleapta care, pe departe, nu are numar oinsemnatate bisericeasca, ci e Inca un zid de cetatetras In jurul vietir natiunir noastre. Nimenr nu putealauda cu mar multä cunostinta, cu mar multà cal-dura, cu maI multà evlavie de ucenic, de flu dupasuflet pe Andrei' *aguna, decit acela care a crescutin preajma lur, i-a primit invataturile, i-a vazut viatade toate zilele, ceia ce Inseamna si mar mult inpregatirea uner firr omenestr de catre alta i i-acules oarecum mostenirea de traditir. Dupa aceastäcuvintare, episcopul banatean s'a imbolnavit §i a slatcitva timp in primejdie in Bucure§tr, ca si cum in-timplarea ar fi vrut sa ni aduca dovada jertfer pecare o facea batrinul pornind la un drum asa delung pentru a-sr face datoria fata de cartea roma-neasca §i fata de poporul caruia ea trebuie sä cautetotdeauna a-T sluji.

Activitatea literarä si §tiintifica a episcopulur Popeaincepe Inca de pe cind era student la Cluj, prin par-ticiparea la silintile de literatura ale tinerilor rominr<le la Universitatea din acel loc. Tocmar peste vre-odouazed de aril', studentul de odinioara, care a marmers la Pesta si chiar la Viena, dà o lucrare insem-

si

150 OAXIEN! CARI A (.7 FOST

nath, Istoria cvechir Mitropolit ortodoxe romine aTransilvanier, suprimarea i restaurarea er). Aceastlcarte din 1870 nu mar are pentru nor pretu1 pe care1-a avut pentru contemporanr : i ortografia, si limbanoastrà, si informatia stiintifica, i punctul de vedere

pe care, din fericire, i clerul Hair, de amindoulconfesiunile, il are cu mult mar larg, cu mult marputin aplecat spre dusmanirea pentru Papa si [Moquesag contra lut Pogue §i a Paper, in mijlocul unul bietneam primejduit si abia atins de cultura nimicdeci din acestea nu mar sint asthzr ca atuncr. Daroricine va lua in minh aceasth scriere intinsh(contra-critical menith sä o apere, va chpAta im-presia ch are a face cu un cercetAtor ingrijit, cu unom InteadevIr cult, cu un cleric cell* impune seni-nätate i cuviint h. chiar atuncr cind are sh se invinghcu greutate pe sine insusr.

Nu va fi cu putinth sh scrie cineva despre agunafár sh iea ca bash mArturisirile si actele pe careVeniaminul lur le-a ráspindit supt mar multe forme,.dar mar ales in Illemorialul din 1889. A urmAri inshviata lut Saguna e a te strdrnuta in mijlocul in-tregir activiatr de crish a Rominimir din Ungariaduph anul 1848. Academia Rominä ar putea sä ieaasuprh-sr continuarea acester publicatir, care s'a opritla vol. I, cu toate eh autorul are de sigur toate ma-terialele preghtite, ca unul ce a copiat cea mar mareparte din archiva invatatorulur

Acesta ar fi un frumos dar pentru stiinta si ar-aminti aniversara de optzecr de aril' a episcopulurPopea in acel chip care 1-ar misca mar mult si pe-venerabilul jubilar.

26 Februar 1906.

si

sad.

UN SCRHTOR NECUNOSCUT : MIHAIL

TELIMAN.

Ce slabe erati pana iert legaturile dintre Rominitdeosebitelor Tinuturl ! Pe cind in Cernaup abia dacapatrundea in casele romanestY cite o carte de-a scrii-torilor nostri celor mat bunt, pe cind nu se simtianick) nevoie de o librarie romAneascg, ce nu s'a in-temeiat acolo, in haosul limbilor i veneticilor, nictpana acum, cu toate ca mica Suceava are astaztuna, in acest timp decr, nimic din scrisul buco-vinean, raspindit prin ziarele de acolo, nu ajungeapan g. la not, unde, de alminterea, niment n'aveacriadul c s'ar cuveni sa-I trimeata. Parcä nict n'arti fost timpurile cind Alecsandri era primit ca untinar zeti biruitor In casele si cercurile romanestt dinBucovina, cind scriitori! moldovent cari treceati deseor de girlita Molnet se simtiati ca acasa la dinsitpe acest petec instrainat al pätnintulul nostru ; parch'n'ar fi trait nicrodata un PetrinO, tot asa de pretuitpentru cinturile sale in Moldova de dincoace si inacea Bucovina, Moldova de dincolo, din care ple-case. Para nict n'ar fi trait Hurmuzacbestit, Mol-

152 oAMENT CARI A( FOST

dovenir trecuti in Bucovina, cari, iubind doug terrromane§tr, avead o indoitg iubire pentru neamulnostru, intemeietor §i impodobitor al amindurora!

Prin anir 1880-90 abia dacg treziad oarecare luare-aminte la nor nazdravániile prigonitoare ale cutarorguvernatorr al Bucoviner sad confiscatiile §1 ciopir-tirile, caraghioase prin desimea §i neindreptgtirea lor,impotriva unora din ziarele noastre bucovinene, alecgror coloane albe pomeniad zi de zi o grosolangincatu§are a cugetarir. Incolo, despre oamenir defrunte, ca §i despre imprejurarile insemnate de acolo,nu se §tia §i nu se vorbia nimic.

De aceia in 1902 nu s'a gasit nimenr sä scrie citevarindurr cu inteles §i simtire la vestea mortir ziaris-tulur §i scriilorulur Mihail Teliman, care se stinsesede oftica uner biete vietr sarace, umile, singuratece,cu rostul sfarimat. Ce puteam nor §ti despre frurnu-setile literare de mina intaid care se perindad, abiatinute in sama §i acolo, acasa, in foiletonul uner forcare nu ajungea aicr decit in mina citorva Bucovi-nenr desteratt, ce-§T mar aducead aminte de obir§ialor ! Cele citeva cuvinte de plingere pe care le-adscris Bucovinenir in§ir, all fost reproduse §i la nor,tot a§a cum se reproduce buletinul funebru al unercelebritatr din Asia Rasairiteana. Si, fire§te atit.

Ba, o clipa, §i bietul Teliman §i-a avut noroculliterar in Romania. cConvorbirile literare, din 1899erati in cea mar desavir§itä neintelegere cu toatg li-teratura tinarg din regat, pe care in ruptul capulurnu voiad s'o recunoasca. Scriitorilor celor nor dintarg li s'aii scos deer innainte, cu o deosebita bu-curie, scriitorir de dincolo, unde se spunea ca se afil

MIHAIL TELIMAN 153

adevaratul izvor al literaturir viitorulur. Ca märturiea fost adus §i Teliman. El a fost infatisat cu o schitadin cele mar slabe ale lur, o gluma cu privire la ogresall de tipar, §i Inca din acea schita, pentruunitate, s'a scos partea de la inceput, nepotrivita,de sigur, cu cea din urma, dar cu mult mar binescrisa. S'a intimplat a paginile reproduse mar cu-prindeati si cite un cuvint de intrebuintare :locala,care la nor suna ciudat. Asa incit pentru acea bu-cata din cMoartea lur Du le, nimenT dintre cetitorilputinl ar cConvorbirilor, din 1899 n'a pastrat numelelid Teliman. Citeva paginr in care s'ar fi vorbit cucaldura despre scrisul WI intreg ar fi fost neaparaten mult mar folositoare. decit o asemenea retiparire.

*

Tinerir bucovinenr cari cetiau pe bancile scolilorschitele §i atacurile, glumele §i blestemele WY Te-liman n'ail uitat insa de dinsul. Acestr tinerr ailastazr merite insemnate fata de cultura romaneasca ;el all urmarit cu sirguinta si iubire toata literaturanoua a neamulur lor din toate partile; el ati izbutitsal se adune in jurul uner nouà reviste romanest1pentru Bucovinenr, unde orrce scinteiere de talent ebine venita si ajutata. Pentru a dovedi, pe de oparte, ca, in timpurile noul chiar, Bucovinenir ailtotql o literatura si pentru a zgudui Inca odata peamortitir §1 adormitir, pe ghiftuitir si cocotatil deacolo, pentru a dezmetici pe nauci si a pedepsi pevinzatort, s'a pus la cale stringerea intr'un volum acelor mar bune din foiletoanele lur Teliman. D. G.Tofan, care se desvolta ca spiritul conducator innoua generatie bucovineana, a facut acest lucru cu

151 OAMEM CARI A FOST

harnicie i cu gust si a pus innaintea scrierilor lurTeliman o notita, foarte bine orinduita, foarte lim.pede scrisa, in care se vede puterea de a intelegesi de a caracterisa o epoca de cultura sag o indivi-dualitate literara.

Nu pot sa.mr dail sarna de felul cum va fi primitacest dar de catre Bucovinenit insist.; dac . et, de labaron pana la invatätor i pan g. la studentul sarac,se vor grabi sa iea cartea pentru hrani sufletuldintr'insa, daca vor indemna astfel la culegerea altulvolum din schitele Jur Teliman, er vor dovedi, matcu folos de cum incearca s'o faca d. Tofan in pre-fata sa, cà este in adevar la Bucovinenir de astaziacea iubire pentru cartea romäneasca in care se re-cunoaste cea mar senina forma a dragoster de neam.

Daca nu, constatarile pe care le-am facut de cu-rind, cu mar multa durere de cum ail simtit aceiacari cetit, se vor intari Inca.

Cetind pe Teliman, nimenr nu va face o jerta a.timpulul sag. Din doua, trer rindurr culese ortundese desface indata un om cu gind adinc i cumpanit

asemenea, in mar mic, cu al Jut Eminescu (si firilelor nu se asamana numat 'intru aceasta), un cetitorcu stäruintá al bunelor opere din literaturile straine,un Infocat iubitor al neamulur saii asa de nenorocit,un descoperitor farä silinta al celor mar stralucitoareicoane, un umorist, un ironist cu totul nog' ale at-ruia apropierr de ider, a carur inchipuire rasturnä-toare a legaturilor obisnuite dintre lucrurT, a carulputere caustica, arzind fulgerator, ar fi facut cinsteortchrir literaturr. Cu mar multa cunoastere a Ye-

ast

lead

MIHAIL TEL1MAN 155-

chiulur scris romgnesc, inteun mediu zilnic mar putininstrginat, intre prietenr i preluitori adevgratr, nu .se poate afirma in de ajuns cg el s'ar fi ridicat Orala mar! innaltimr.

Asa cum a fost, el trebuie privit ca unul din acermucenicr ar sufletulur lor puternic i neinduplecat,cari se intimping la micile individualitätr etnice osin-dite. 01-Ice rind al 14 Mee sapgrAturg a acesturmare duh vioiü ne intereseazg. i cerem d-lur Tofan,cerem indirect Bucovinenilor, sg caute i mar de-parte intr'o zgurg de prosg gazetäreascl unde sintInca farg indoialg strglucitoare diamante.

9 April 1966.

XXVI.

UN EROU MODERN : HENRIC IBSEN.

Norvegia are un doliu literar national (in Romanianu se §tie ce inseamna aceasta : inseamna ca unneam intreg plinge ca pe un parinte, ca pe un frate,pe un bun prieten, de mult iubit, pe unul din tagmaaceia a scriitorilor, care e intrebuintata la nol deGuverne pentru facutul §i impodobitul gazetelor,pentru cart1 de ocasie, pentru indeplinirea unor anu-mite functiunt de biurod). A murit Henric Ibsen. Erade mult bolnav bätrinul cu ochii patrunzatorr suptochelarT, cu favoritele rasfirate ca barba unuf viching,until rege al MariI batut de vintul vrajma§, cu pärulalb ridicat pe frunte in neorinduiall ca aureola dezapada a until salbatec zed de supt cenu§iile cerurfale Miazanoptif, cu gura taiata ca de sabie, deslu§itaiu rostul eI de energie neinfrinta prin buza de susrasa. Boala veche-1 stramutâ pe multI ani de zile inbuna Italie calda, care cruta pe omul plapind, infa-§urindu-i slabiciunea in raze §i foil. Apoi, minat,pareca, de presimtirea sfir§itului, el se intoarce la elacasa, in Cristiania norvegiana cu apa de le§ie §iaierul aspru. Are norocirea sä vada ceia ce dorisein tinereta : neatirnarea teriT sale, desfacuta de acea

1-53 OAMENT CARl AU FOST

unire cu Suedia pe care patriotil norvegieni au pri-vit-o totdeauna ca o umilinta. Supt ochil lul obositia fluturat in sfir§it steagul leulul nordic fara delanturY. Apo!, dupa aceastA ultima rasplata a silin-telor sale, moartea cu ochil de ghiata a prins ingiulgiul el alb pe batrin §i 1-a lAsat, dupa o clipade strabatere a lumilor, in cercurile ve§nice ale lulOdin strdbunul, ca pe un luptator tinar §1 vinjos,care de la sine §i-a luat locul la cupele de miedspumegator, lingä maril razboinicr din toate tim-purile, cari povestesc §i cinta, unul in auzul altuia,faptele marl savir§ite de din§iI in viala pentru Nor-vegia oamenilor de fier.

Si e vrednic de aceasta tovArd§ie a tuturor eroilorcari rivnit triumful, ci aU iubit lupta, au iubit-ofara de margenl §i innainte de toate intelegind caea este pentra viata moralA ceia ce este tragereaaierulul viu in plAminl pentru viata fisica. Un räz-boinic cu arma totdeauna gata, un asaltator al idea-lulul, un rivnitor, nu prin visurl, ci prin faptA, nuprin §oapta, ci prin strigat, prin comandA, un inchi-nAtor prin jertfa care sufere, acela a fost HenricIbsen. Vechil haiducl de Mare cari n'aveail altaodihna decit aceia pe care o legAnad valurile, carin'aveati alt sdla§ decit pinza luntrir sati pinza cortulul,cutreierAtoril tuturor termurilor, rascolitoril tuturorneamurilor, aceia cari alegeail ca patrie libertatea§i ca neam pe tovara§iT de ispravl, aceia-1 pot re -cunoa§te, furl sà scada eT §i fura a-1 face pe dinsulsa scada. NicIodatA un om n'a facut parte mar multdin poporul sàü, cu tot trecutul acestuia, decit IDA-

trinul demon al cugetAril moderne care s'a stins indepartata Capitala nordid.

n'aU

IIENRIC IBSEN '159

A fost poet ? Da, in tineretä a scris versurT, carealcatuiad bucatT lirice scurte, sad Iungr, foarte lung!drame istorice sad fantastice, COM dia iubirii, Brand,Peer (Petru) Gynt. A fost läudat pentru ca prin ellimba norvegianà a capatat, cu sila, framintata devinjoasa mina a uria§uluT, o forma nouä, de Inca maimare energie. A fost un dramaturg ? Da, a scris aceledrame ale vichingitor vechT §i ale noilor ratacitT pelumea fár minunT §i fárä farmec. A scris apol, inal doilea avint al sufletuluT sad, acel care a tinutpanä la urniä, drame moderne, intr'un stil scurt,smuncit, chinuit, de prosa puternica §i neobi§nuita.In ele a discutat, cu o indrazneala, o lipsä de cru-tare unica, pentru orIce §i orIcine, viata omuluT intoate legaturile cu aT sal, in familie §i in societate§i, iara§T, in legatura cu idealul moral, cu legea defier a necesitdtii morale, innaintea careia I1 ard toateaverile §1 fericirea aceia cari sint eroiT sal*.

Fire§te c bucatile luT in versurt sint poesit, cascrierile luT pentru teatru sint drame, care s'ail §i re-presintat in fata salelor europene, pe rind induio§ate,zguduite sad aprinse de minie fala de noutatea cu-getariT revolutionare a acestui orn. Dar el n'a cintatnicTodata frumusetile naturiT pentru ele insele, mi§-carile sufletuluT ornenesc pentru durerea, dorul sadduio§ia ce se cuprinde in ele. Si, iara§t, el n'a pre-gatit in dramele sale et eete, n'a facut din ele alca-tuirT me§te§ugite, n'a urmarit scopul de a covir§iprin potrivirt dibace sufletul ascultatorilor. Pe dealta parte, el n'a inMti§at patimile omene§tf pentruplacerea ce ar fi avut de a cerceta §i deslu§i, de ainfati§a expresiv §i puternic aceste fapte. Si el ar fiputut spune, in alt inteles : cce-mr este mie Hecuba',

160 VAMENI CARE At Fos!'

batrina regina care a pierdut pe too ar sar §i carerataceste prin lumea sträinilor, invinsa, roaba, sfari-math ? Lui IT era in adevAr, nu de durerea sag defericirea omeneasca in sine, privita naiv sag lamu-rita cu arta ; WI II era de altceva : de motivele du-rerir, de tinta spre care se indreapta omul stApinitde dinsa §i care trebuie sa fie §i inviorat, innoit decrisele er.

Na fost deer un Sardou, meseria§ mare al teatrulur,n'a fost un Cossa, trezitor al vietif trecute, n'a fostun Sudermann, ale carur drame, innainte de toatereale, trAite, sa se poata talmaci inteun fel §i inaltul. Si, in lumr mai apropiate de a sa, n'a fost nicrca un Gerhard Hauptmann, cautind durerea multi-milor sag durerea fiecaruia pentru a I da un glasnog, nici ca un Alexandre Dumas fiul, expert demorala a uner societati imbatrinite. El era, el seprivia insu§I ca intaia capetenie, menita tuturor ur-letelor §i tuturor sagetilor, a cele! mar innaintatecete de luptatorr pentru prefacerea lumir intregrdupd norme de adevar §i de dreptate, de cea mardepliná §i nemiloasa siapinire a dreptatiI §i a ade-varulur.

Revolutiile care dad o alta infati§are societatilornu-I ziceag nimic ; partidele rasbunarir §i prefaceriInu-1 mi§cati. Samana cu TolstoI in aceasta privintA

ca §i el, a§tepta totul numar de la prefacerea.inlauntru a fiecarur om din societhtile noastre na-pAdite de tot felul de datine, impiedecate de de-prinderea tuturor concesiilor §i compromisurilor, sta-pinite de vechr stafil ragfacAtoare, ca acea corabie,cintath de dinsul, care§I ducea pe scindurI, tot maIdepart; mortir.

si,

IIENnIC IBSEN 161

Dar, pe cind Tolstoi cere omulur numal sd iu-beascd dupd propovedania frAteascd a legir cre§tine,sa iubeascd §i sd se roage, Ibsen are ochif numaf asuprapdmintulur, §i acesta4 pare un cimp de luptd pentrudesdvir§;rea eref de libertate. Va fi ea vre-odatdajunsä fn adevar ? El nu credea. Dar, §i atuncf, elnu putea sä InteleagA senindtatea odihner sail amuncif rnultdmite, ci lupte noul eraii prevAzute pentrualtd fcrmd, si mar innaltd, a libertätif sufletuluY oa-menilor. Libertatea, in ea se adund toate insu§i-rile : de la ea pleaca, fire§te, de sine, acea dreptatecareia i se inchinaii in rindul Intàiü fratif de gin-dire a! si, radicalul cre§tin Carlyle §i Multatuli,anarhistul ffr Dumnezeil.

de aceia nu-I putem vedea dupd moarte in Pan-teonul cre§tin al minilor incruci§ate pe piepturi, alochilor ridicatf spre lumind, ci in pdgina Walhala acelor cari urdsc mar mult pacea decft infringereainsd§r, fiinded §i din infringere §i din robia bratelotsufletul II hräne§te libertatea.

21 Maid 1906.

11

$i

XXVII.

UN POET DIN VREMILE NEHOTARITE:N. NICOLEANU.

D. G. Bogdan-Duica (IA in culegerea de autorrTaal vecht, de cclasicr, a (Minerver, o ed;tie-model,clupl cari vor trebui O. se iea de acum innainte §icerlaltY. cari fac astfel de publicatir pentru Casa detditurl bucure§teanA.. Intr'un singur volum se cu-prinde, pe 1inga rnulte paginr de informatie 1iterar5,intreaga opera a lit! Cir lova si a Jur N. Nicoleanu,precum i bucgtr alese din scrierile lur Stamati Ba.sarabeanul.

Despre Cirlova a mar fost vorba aicr, cu prilejulstudiulut pe care i 1 a inchinat d. I. Ratiu, §i celemar bane lärnurirr asupra lul rlmin acelea pe carele-a dat tot d. 133gdan-Duicà la aceastä revisth.Despre Stamati va fi vorba Inteun numär viitor. SIinceram asthe a statornici chipul de scriitor al lurNicoleanu.

Acesta e, printre scriitorir de acum jurnAtate deveac, cari nu se mai cetesc de nimeni, unul cu omar buna reputatie. Ni amintim cu mill de viata

461 OAMEM CAM ACI FOST

tut zvinturatä, pe rind blietas oplosit la o Episcopieunde se minca putin supt un Vladica zgircit, apordascal de frantuzeste pe la casele oamenilor cu darede mina, mat pe urma, student in Paris, pe socotealanu still cut, dupa aceasta, in curs numat de ,$epteant (1861-8), revisor financiar rätazitor al rolurilorde plata ale contribuabililor, director de Ikea si deinternat in last ; pentru oda ce inchina rästurnatorilorJur Cuza-Vocla, el e facut apor de oamenit cl. n Fe-bruar, cirmuitorit cet not at terif : revisor scolar,functionar la Ministeriul de Instructie, secretar laarchive. Nu se uitä asa de usor ca versurile tut soartagrozava a nebuniet care atinse la inceputul anulut1868 pe acest anar care abia trecuse de tretzect de.ant, orT Intunerecul desavirsit al zilelor sale din urrna.Ramine infipt fn minte si chipul sari neebisnuit, deromantic luptator: parul zburlit in suvite revoltatede-asupra innaltet frunti albe, privirea cam neho-trit i tulbure de visator care nu se increde in el,sfichiurile zburdalnice ale mustatilor i barbisonulutsü dupa moda luT Napoleon al IIt-lea. Din scrierilesale ail ramas anume avinturt de minie, bogata infrase retorice, anume pornirt de indignare, anumegesturt de raspingere neiertatoare a ticalo§iilor i sla-biciunilor omenestt. Tinar, frurnos, nenorocit, pletos,purtindu-sT cravata ca un steag, gata sa fulgere im-potriva ctiranieb, impotriva clasitatitl, a ctradaritl, atcoruptiel,, asa se infatiseaza el innaintea noastra.-Cu toate multele schimbart savirsite din vremea lutpn astazt, cu toata raritatea scrierilor sale putine,cu toata deprinderea altor cetirt stapinitoare, cevadin el a trait, incunjurat de cearcanul de lumina cu.care iubirea oarnenilor Incunjura totdeauna fruntea

N. NICOLEANu 465

celor ce aI pa."timit §i ajuns sa stapineasca vre-odata, celor ce ai murit ducind cu dtn,if talantulpe care n'ail putut sa-I faca a rodi pe lurne a§a cums'ar fi cuvenit.

El se zicea Craiovean, §i inteuna din bucatile salea pus alaturt cele tret Capita le pe care le-aU avutRominir de dincoace, alegind din ele Craiova, carear vorbi mar mult sufletulut sad prin biruitoareleamintirt ale copilarier §i tinereter. Aiurea el spunedeslu§it cà ca vazut lumina ziler, a scos primul sailsuspin,

Ling'a Oltu lui ina'reap, jute, falnici goptire.

Un Ardelean, InsI, profesorul Tirca (ce se scriaCirca), asigura cä ar fi copilarit cu cel ce era sa fiepoetul Nicoleanu, pe vremea cind acesta era numarNeagoe baiatul lur Tomopiu, teran din Cernat, unuldintre cele §epte sate ale Sacelelor din margeneade munte a Bra§ovulul. Ar fi trecut cu al Jur, lavrista de treisprezece ant nurnat, pentru a hoinariprin tara, panä ce nemeri inteo chilie de la Buzaii,unde alt fecior de Mocan, al Jut Perviu, ajunseseVlAdicd, Filoteid cel cu punga legath strins lagura. Numat pe urmá, profesorul Caloianu 1-ar filuat cu dinsul la Craiova, unde era §coala cea bunäa Jut loan Maiorescu.

Pare a aceste §tirl shit cu totul vrednice de cre-zare. Nimic ardelenesc n'a ramas tctu§1 in sufletulpribeagulut din satul Mocanilor. Nicoleanu scriitorulnu aminte;te prin nimic pe Tomo§oiu cel de acasa.Abia dacà e vre-o legaturà intre dinsul §i viata ro-maneasca de dincoace de munte chiar. A trait la o

n'ail

166 OAMENI CARL FOST

parte, ferit de oamenT ; a trAit putin. intimplareacite uner slujbe-1 ducea doar prin Roman, und sescirbia vAzind in undele Moldover albastre ce a datnumele uner tea, in locul voinicilor si frumoaselorde odinioarA, pe

Jidoavca ner4nata §i cu Jidovul murdar.

Tot acestor cAlAtorir de functionar ii datoreste elsederea in las!, unde avu norocul sA. fie unul dintreeel scriitorl ce se strinserA in jurul steagulur(Junimil,. IntipArirea ce a purtato el totdeauna afost insA aceia a literaturir francese din anir 1850o primise cetind mult in sarA si trAind citva timp inmediul Parisulur, de unde s'a intors asa cum era sarArniie toatA viata. A tradus ceva din Musset ; incutare bucatA se vede limpede imitatia vestitulursonet al fur Arvers ; e i ceva din Lamartine in unelebucAtT ale lul mar senine, ca acelea pe care le in-chinase fur Cimpineanu saU fratilor Golesti. DarMusset ii stApineste mar mult, si anume prin parteade vehementA in aruncarea cuvintelor abstracte, devijelioasA luptA cu entitAtile metafisice. Geniu),g mormint), gsArAcie,, c bogatie3, dibertate), ctiranie,,ciubire,, cvoluptateD, csperantA,, cproscris, sint cu-vintele cu care el se joacA mar bucuros, in lung!versurr de cele mar multe orT sterse, rare orT aprinsede un foc ce se stinge indatA in gheturile abstractierincolore i insipide. MortT innainte de vreme :

A candelei lucire d'odata trernura,lar dulcea creatura tam gi expira,

iubirT sfArimate de trAdare, desfAsurarea obrAznicielce intovArAseste puterea i bogatia nemeritatA, cam.acestea sint temele sale.

ArT

si

d'intaid

1.

N. NICOLEANU 167

Ar mat merge incl clacg. Nicoleanu care puneade alminterea foarte putin temeiü pe scrierile sale §ipe chemarea care-1 indemna la ele dach tingrulromantic de moda francesa ar avea o limbg bogatg,vinjoasg, noug. Din nenorocire insg, e jargonul acelaboieresc, curglit, frisat §i parfumat, adus in aceavreme de o strivitoare inriurire francesa, care nefgcea sg ne ru§ingm de tot ce e mat vioiti, mar ade-vgrat §i mat frumos in graiul pe care-1 vorbesc mi-lioane de oament cu suflete rgspicate §i focoase. SemaT adaugg in sfir§it i un simt foarte slab al armo-niet care nu-1 Impiedeca de a schilodi foarte adeseor! intonatia fireascg a cuvintelor.

Astfel se inati§eaza el in cgrticica iscglitg modestN. N., pe care o scotea la Ia§t in 1865 §i in careturna la un loc, fgrg a tinea in seamg timpul, cin-tece tie tot vechr, de prin anit 1850, foarte slabeacestea, lingä altele, cu mat multg intelegere a ar-rnoniet, cu 0 mal puternia suflare, care aceati sa."se prevad4 in el un adevgrat poet.

La 1866, cind d. Hasdeti incepe a scoate ziarul&arta, at cgrut colaboratort se iscgliati cu pseudo-bin* chineze§tt, sufletul lut Nicoleanu se desgvir§iseTh foarte multe privinti. Et era in starot acum sä in-iteleagg. i greutatea §i menirea cea mare a cinteculaIn notita sa despre o piesg proastg a lut PantaziGhica vezt un om de gust, in conferinta sa de laAteneti se desvaluie un deplin inteleggtor al Legg-gurilor neapgrate ce trebuie sä aibg arta cu socie-tatea, atit in originile sale, cit §i in acea inriurirepe care, ortce-ar face, o va exercita asupra oame-nilor. Nistrind aceia§t aplecare cgtre satira omeneascggeneralg, fgrg privire la o anume vreme §i la Uri

168 OAMENI CARI AO FOST

popor deosebit, rAmAnind lipsit de comparatil, deicoane, de coloare §i de realitate, el dA, din FebruarpAra in Iunie 1866, in paginile Satirului, singurelelul bucAtT desAvir§ite, singurele care ar trebui puseinnaintea altora decit istoricil literarl : de la frumosulgin carnaval, pAnA la Oda cAtre biruitorif din Fe-bruar. Icl §1 colo e o putere eminescianA in uneleversurl §i imbinArl de versurl, de§i, pentru a puteafi comparat cu Eminescu, i-ar fi trebuit Jul Nicoleanuacele marl insu§irI care sint o culturA largA, multAcuno§tinta de oamenr §i locurl, vederea realitAtilor,puterea de strAbatere In adincul temeiurilor lumil §ime§te§ugul ce se cere pentru a frAminta deplin olimbl pe care romanticul acesta de moda francesAo atinge numal u§or.

Cind Nicoleanu-§I perdu mintile, o intreagl viatäpArea cA i se deschide Inca innainte, §i cine §tie ceroade de poesie ar fi putut el culege intr'o matu-ritate de care nu i-a fost dat sä aiba parte 1

25 lunie 1906

aun strAnepot al poetulul Nicolcanu vine sa continue stiriler-lul din aSamanatoruh de la 25 Octombre, privitoare la nt1§-terea, ce era aproape o WO, a acestut poet. Clot Nicoleanu,Neagoe Tomo§oin cu adeviratu-1 nume, s'a nascut la 9 Mart4833 in Cernatul Slcelelor, in casa unde astlzt e §coala roma"-neascl din Cernat (in tirg, la fala bisericil celel mart, SF. Ador-mire). Parintil lut : Ion Tomogoiu §i Paraschiva, nascuta Chitu,1-ad avut ca al optulea copil, gemen cu Nicolae, mort curia d,§i al clrul nume probabil ca had luat fratele sad Neagoe, mattArzid Niceleanu. Parintil luf, oament gospodarl (un fid, G heorg he,era cd mat avut din toate Slcelele), had due la carte, la semi-nariul ce era alipit pe IMO episcopia din Buzad, in 1846, dewade in 1849 plea la Craiova, condus de prolesorul Vasile Ca-loianus.

XXVIII.

UN POET BASARABEAN : C. STAMATI.

I.

D. Bogdan-Duia di numa1 o parte din opera,foarte Intinsi si foarte neegali, a poetulut basara-bean C. Stamati. Ce a apucat si se tiareasa si s'apistrat dect din scrierile lur e, iarist% numat o partedin manuscriptele pe care acest om harnic, cu multitragere de inira si mult rigaz, le Ingrimidise peIncetul, inteo muna literari de o jumitate de veacaproape. Stamati, care ni a lisat sese sute de pagintde literaturi amestecati, era mult mat bogat decitatita.

Din multe puncte de vedere, aceasti figuri lite-rari, care n'a fost pentru public tocmat vie nictodatisi care a ajuns astizT stearsi ca o foarte veche fo-tografie, e vrednia de luare aminte.

Nu atita din punctul de vedere al vietil pe carea dus-o scriitorul. Despre aceasti viati, OM schim-bill si fill strälucire, de alminterea, se stie foarteputin. Era nepotul Mitropolitulux Iacob Stamati, care,luind, in 1792, Scaunul arhipistoresc al Moldova,41 chemase din Ardeal, din cercurile teranimil de

OAMENI CAN Ad FOST

frate, din care facu un Paharnic, §i un var-primare, pe care-1 fact' sa fie numit Vel SatrarlSimion Stamati. Costachi, scriitorul, era fiul Pahar-niculut Toma, despre care, de alminterea, n'avemnici un fel de lamurire, §i al unei femei din boie-rimea moldoveneasca.

A trait un timp in vechea Moldova, in prieteniafeciorilor de boieri risipitorl, batati§T §i obraznici, faranictun fel de intelegere pentru invatatura, pe cari-fdescrie intr'un clasic dialog dintre cocoana-mama §ibietul dascal pe plata mica, adaugind ca §i el a auzitin tinereta asa ceva, «din tinda case, tovara§uluisaii de vrista, si, poate de petreceri.

In 1812, Ru§i1 luara, ca o farlmä din zdrenteleturze§ti, Basarabia. Boierii avura vole sä aleaga intrepamintul imparatesc §i acela care se tinea Inca deTurd. Cei mad se hotarIra, far. deosebire, pentruMoldova ramasa in vechile ei datine §i pentru dom-nescul Scaun de stapInire al Ia§ilor. Dintre cei ma-runter, multi alesera insa noua Basarabie, bine tin-duita, cu privilegii §i regulamente politiene§ti. Intreactia a fost §i Paharnicul Toma, cunoscut numaiprin fratele §i fiul s.ii. it oprise la stinga Prutuluivreo mosioara capatatà din bunavointa marinimoasaa frateltd Mitropolitul. Feciorul de teran din Ardealn'avea pentru pamIntul si rostul moldovenesc aceadeoiebita iubire care opria dincoace de apa despar-litoare pe atitia din urma§ii adevaratei boieriml.

Costachi n'a ma facut §coala ruseasca. De sigurInca din Moldova stia atita greceasca, !twit sa poatacopia, la lntimplare, asamandrile lui Omer, §i atitafrantuzeasca, Incit sa poata ceti curent, cu Intelegere

simtire, pe nog poet! ai scolii romantice. La 1830

ri6

accao, tin

C. STA MA1 I 171

el fAcu, pAn O. la iarmarocul din Folticenf, o calltoriemoldoveneasca din care se alese cu credinta cä aceaculturA a Apusuluf pe care, impreunä cu cultul lufNapoleon, o atacail cu aprindere scriitorir rusf, aadus in Moldova numat atita folos cl a nimicit ve-chea evlavie si curatie si a creat un tineret de vorbeusoare, de trufie multà si de fapte desfrinate. In1834 vestea mortit sotier sale, Tinca, 11 Oft in Mol-dova, unde el dna, in StHjerul taberti, inceputulostirit nouà. Si in 1839 el a mers in Bucovina, undealtr Stamatestf, poate niste rude, aveaii mosie, la satulStroiestilor. Aid a väzut Suceava si Putna, poateCernäutit. A avut a face cu Ilie Ilschi, neam demazil, al cArut parinte iscAlia linga SAtrarul C. Sta-mati din 1760-70, pe un Stircea si pe fratif Hurmu-zächestt, cOpeteniile vietif romOnestl, culturale i po-litice, din acestf ant de crisa a sufletelor. Prin Cos-tachi Hurmuzachi a ajuns el, fost colaborator alAlbinei but Asachi, a tipAri o poesie in Dacia lufKogalniceanu, din 1840. In 1843 el publicA la Ia§T.Povestea PcveVitor, editata tot de Kogalniceanu.

De atunct n'a mat venit pe la nof. Traia in Ba-sarabia, unde o decoratie, cu care e infatisat in por-trete, if clAcluse titlul de cavaler §1 unde prin 1850era pamescic, sub-prefect, pe la Hotin, credem. Eraun burlac, fär copit, trAind mat mult pe la prietentDin cind in clad mat trimetea ceva pe la ziarelemoldovenestf din acestf ant 185o. La 1863, manus-criptele sale ajunsera in stApinirea luf M. Codrescu,proprietar al tipografiet tBuciumul Romin,, care in-cepu o editie, supt titlul de (Musa Ron:In-teasels, opritOla vol. I. Cartea se ceti putin, dar in destul ca safacA pe autor, in 1866, membru basarabean al Aca-

I.

172 OAMENT CART ACI FOST

demia Nu primi aceastA cinste, care-1 fAcea sl seteamA de prigonia In curind se auzi cA a murit,dar sfir§itul sail zAbovi pana la 1870.

II.

Stamati era un foarte harnic cetitor, de cArtI fran-cese fire§te, fiindca nemte§te nu pare sa fi §tiut, §icercul unet cetirr romane§t1 era foarte ingust ; citdespre literatura ruseascA, de§i a tradus dintr'insa oschita satiricA, dupa Sincovschi, el pare s'o fi cu-noscut foarte putin numar. Cetind, el lua condeiulIn minA §i traducea sail prefAcea, fail sa arAte au-torul, intre altele, §i fiindca nu credea cA incer-cArile sale vor ri vre-odatA tipArite. Intrebuinta ungrail lini§tit, bAtrincios, dar plin de cuvinte pe atitde potrivite, pe cit de rare ; une orl cite un versbine inchegat sclipe§te din mijlocul mArif moarte astihurilor inginate, ca o dirA de argint in plumbullopit :

Sail :

cad eternul suflet nu imbitrineste ;

Te vád in oglinda lacurilor line,i, suflind zefirul, glasul thii imi pare,

Or!, iara§T :

§i nude vintul suspinind din munte.

A§a a 'imitat, e cuvintul intrebuintat de dinsuldupA Lamartine (tret 'Meditatil,), dupA Hugo

(macar doua bucati), dupa Alfred de Vigny (p. 5o8§i urm. din 'MusA, = 'Grandeur et &cadence', p.256 §i urm.), dupa La Fontaine (in multe din fa-

C STA MATI 173

bulele sale, alcatuite dupa 185o), dupa Musset §i Be-ranger §i altir de sigur. Ba odata gasim doul strofedin marele liric irlandes al inbirif, Moore, dar ne-deplin intelese §i apatos tilcuite, dupa vre-un tal-macitor frances.

Une orr, el 41 dadea osteneala, care nu era preagrea pentru dinsul, de a sorbi poesia strainä in su-fletul sail, plin de vechr amintirr din viata moldo-veneas:a, din pove§tile ve§nice, din stravechr leto-pisete. A§a (Silful, lur Hugo ajunse frumoasa le-genda romäneasca a 4 Zburatorukth, din care sedesfac versurr ca acestea :

Cind fetele care fac clacá de funk

ce nu se pot intimpina in originalul frances, §i cevamar departe :

Fratii miel mai ageri s'ati dus dupi soare,Altil ce timase, prin flori se culcari...Vicl CA joaci mortii cu lini siltare,i luna senini holbat ii privqte...

De la o vreme, el indrazni O. se incerce cu pu-terile sale chiar, fail a parasi insä vechiul me§te§ugal prefacerilor §i potrivirilor, marturisite numal ingenere. Odata, inspirindu-se din Orientalele, a§a depline de coloare, ale lur Hugo, el cinta, intr'o bu-cata aproape desavir§ita, baia cucoaner moldovence.Alta data, dupä strabaterea strotelor saltarete ale JurAriosto, din Orlando furio3o, el incepe a povesti in ver-surr fail sill §i strinsoare despre Drago§-Voda, care

.... Umblii singur prin cetate :Adinc intunerec, tacere mocnitä,Numai prin ferestre vijie vintul,

171 OAMENT CAM AO FOST

despre desrobitorul DochieT, ce merge cutezdtor prinlocurT unde

.... Li lied, stance, cucuveici i ImbueZburati ca un nour de-asupra cetatil,

pAnd ce apare iubita dornneascd :

lat'obrajii rumeni ca bujorii proaspetilata ochisorii plini de draganele,lati o guriti ca cireasa coapta.Ce ademeneste sarutarea duke.lati coame negre chiar ca ursiniculIT invelesc pieptul, spatele si boiul,Ce prin el vede chiar zapacla alba ;lar statut el gingas ca molidul

In alt ritm, i ma! sprinten, el zice apt* despreVodd Bogdan tinerelul, cules si din romanele ver-stficate ale Apusuluf si din cronici sit din basm :

Linga el sezu;Un batrin cu barba taposa, ciudata,

Cu ochl scinteiatl,Grebanos de spate, avind cangi si coada,

Coarne si un bat,

cu mestere legaturi de vers ce arata cumPadurea vuieste iar lupul, in lunci,

Tremura urlind,

OrT :

Clocotul staf)ineste,Din parnint zbucnesteDracu 'nfricosat.

in alt rind, Byron, cu alaiul sdil de blestemall sipecetluitT de soartd fárd. mild, IT cld avintul demonicce trebuie pentru. a scrie (Paginul si fiicele sale',

flair.

C. STAMATI t7S

istoria until batrin sälbatec ce s'a vindut draculuYel §i sufletele nevinovate de linga eL

Asemenea bucatI rarnin intregi, prin forma plina§i vie, care cucere§te sufletul, prin amestecul dibacial credintelor §i Inchipuirilor noastre, prin atitea notede adevar prinse din humea trecutulul pe care acumao §tie foarte bine cintaretul.

Tot a§a ramin inteleptele fabule, In care merit/se rupe, se zbeguie, se adunä iara§I ca in maiestrutLa Fontaine. Si chiar unele bucati in prosa, pline§i de putere §i de Invataminte, ca descrierea ironicaa Folticenilor sad evocarea induio§ata a SucevetVoevozilor ce se mintuie insa. printi'o alta timitatie*,foafte vádilá, despre stralucirea pierduta a RouletCesarilor Altfel, elementul personal e de tot slab§i abia tremura in versurile din 1834 pentru sotia,pierduta :

Une orl imi pare cA te vAd umblind,Iti aud i pa0i, ce-i cunosc prea bine.

De §i a murit abia la 1870, cu douazed de antinnainte menirea Jul Statnati era incheiata : fabuleleau fost ultima sa scriere, de sigur. El incepuse ca.un räsunet slab §i grosolan al poesiei romantice fraa-cese, cu care i se confunda sufletul, ftra sa o facainsa mai adevarata. §i mai felurita. 0 imbinare cu.viata §i firea sa se savir§esc apoi in baladele defantasie glumeata sad de Inchipuire stra§nica. Daca,ar II trait chiar in Moldova, intre prietera §1 intelt-

1 Am sA mullAmesc d-lul Em. Girleanu peutru comunicarenCalenclorulue pe 1854 (al Buciumului Romin), in care seintreagf, bucata eSureavaa (p. 1 E urm.) §i pentru a cetut pe4855, cu poesia Stejarul singuratec (p. 62 )1 urm.):

ant,

176 OAMENI CARI Au FOST

gltorT, el putea merge departe pe acest drum. inBasarabia, n'avea din cell hrAni verva. Cind i-ailvenit apof de peste Prut vestile cä acolo prin imi-tarea limbil latine s'a nAscut o dingua nouä', deo-sebitl de graiul eslavo-romin', de cidiomul vechiiirustic', el s'a simtit cu umilinta un cautoriii popular',cu totul innapoiat : s'a multAmit sA. scoatA, in eti-mologii fantastice, din latineste pAnA si ccinstea,(de la Spania chistea) §i (slava, (de la 4 WW1 1), sin'a mal cutezat a scrie pe intelesul teranilor si lir-govetilor WA invatatura. Din aceastä umilintA a ba-trinetelor sale i se trage dect incetarea scrisulur,care, de si aproape Ma urmArT, nu e si fArl insem-nAtate 1.

2 In'ie 1906.

1 Am dat o alegere din aerierile lul Stamati in Poefii Remit&de supt skipinire ruseascd, Välenil-de-Munte, 1910.

XXIX.

0 PERSONAL1TATE CTJLTURALA DIN AR-DEAL : IOAN LAPEDATU.

(1814-1878).

cAsociatia ardeleang, a tiparit din no5, pentrucetirea poporului, in doug volumase, ingrijite de d.Andrei Birseanu, cNuvelele istorice, ale lui LoanLgpe'datu, unul dintre cer mar bunr profesorr pe carii-a avut buna scoa1 g. romaneascl innala a Bra§o-vului. Cgrticelele vor pgtrunde, de sigur ; ele vor ficetite cu plAcere, cgcr spun Igmurit, limpede, foartergspicat si cuminte, pe intelesul oricul aproape, desprevechr lucrurr romgnesti pe care, putin supus schim-bgrilor, cum a fost, poporul le intelege, le pretuiestesi e in stare a le iubi cu mult mai mult decit atitiadintre cgrturaril foarte cmodernT din zilele noastre.

*i de ace§ti arturari §i de altii, cari mar pot sg-siaducg aminte de faptul cg. sintem §i nor un popor,cu adinci rAdAcini in trecut si cu o puternia ten-dintg fireascg de a ne intinde si desfg§ura in viitor,

n'a fost tinutà in samg citu§T de putin ace astIretipgrire, care este pentru generatia de astgzi ca oscoatere din mormint. Citi au avut chiar in ming.

12

478 OAMENI CARI FOST

cNuvelele istorice,, innoite ca ortografie si tipar, nuvor fi mers prea departe in rAsfoirea bor. Daca elimba de astAzT o ingrijitA, o mlAdioasa limbg

anumite semne ale unor timpuri cu totul sterseIT vor fi rgspins : declamatia sentimentala ce se in-timping pe alocurea, dar, mar mult decit dinsa, nai-vitatea, nevinovAtia pe care catail pe atuncl s'o deascrierilor lor i autorif cu viata indoielnica cugindul necurat si care pornia de la sine din sufletuliubitor, prietenos, gata la muncà si la jertfg, in celmai innalt inteles al cuvintulur, al dascalului bra-sovean. i, astazT, rinjeste cineva maT bucuros decitsa fie vazut zimbind parinteste, §i putini sint aceiacari sa nu fie bucurosT de a fi crezutr mart betivr,strasnicT inselatorl de femeT, tradatorT si facatorT derele in cercul legaturilor lor de intimitate !

Lgpedatu n'a fost un om ambitios ; el nu s'a ginditpoate niciodata la pretuirea, la iubirea care-I incun-jura, la sentimentele cu totul deosebite pe care leaveati fata de dinsul §coldrif saT, ce-§I amintescastazi cu duiosie de dinsul ; el nu si-a dat sama defaptul ca era mar bine pregatit decit ceT mar multTpentru sarcina de a fi un bun indreptAtor, nu numaTal scoliT, ci §i al culturiT poporuluT nostru de pestemunti. Cu gindul nurnai la o frumuseta artistica pecare o cunostea din intinsele si feluritele luT cetiri,din indelungata petrecere pe care a facut-o in Frantasi in Belgia, unde a luat si titlul de doctor, el nullascundea slabiciunea mijtoacelor poetice pe care leavea la inclAmina si, cu parere de rail, dar fara ama-raciune, el se marturisia ca o cmediocritate, folo-sitoare inteun timp in care lipsiaii cu totul in Tinutulsail'ardelenesc talentele cele marl. Pentru noT insa,

AU

si

i

ei

IOAN LIPI:DATU 179

oari avem perspectiva, el se Infatiseaza altfel, nunumai ca un om simpatic, nu numar ca un harnicmuncitor rApus la treizeci i patru de ani de o muncafara preget i fara crutare, nu numar ca un escelentom de scoalg, ci, mai ales, ca o figura interesantaprin Intelegerea nevoilor uneT epoce noua i prindeslusirea acestora cu predicatia invatatorulur cacu exemplul scriitorului.

Generatia de la 1848, cu puternica ei mindrielating, cu idealul ei de mare libertate romana, dis-paruse. Ce trebuia sa taca tinerii, dintre cari faceaparte si Lgpedatu, nascut din pArinti terani inteunsat din margenea Oltulur, la 1844 ? SA repete cuvintepe care nu le credeaii, sA scrie pe steag ideale pecare stiail bine el nu le pot atinge, sg incerce cuputerile scazute de neincredere ceia ce nu izbutiseacelora ce inchinasera in serviciul aceleiasi cause oconvingere fanaticA, din acelea care pot face minunT ?S. imbTace sarlataneste vestnintul care sta rü.peumerir epigonilor ? Si, in acelasi timp, sa trgiascainchisi in aerul specific ardelean, cam invechit faraa deschide ferestile largi curentelor noua ce bateaude pe plaiurile «terii, ?

Multi a i fost de aceasta parere : sa fim latini,romani, intransigenti, neimpacati; tot sail nimic :Roma sai Fofeldea! Altii dat satria cà acestpopor nu mai poate folosi la nimic, si atunci s'aiiasezat frumusel linga mesuta de birt, pe alba fallde masa a careia se tot innoia halba de bere : ei ailtrecut astfel de la cele mai innalte neguri romanticein cele mai proaste adincuri ale vietii de burta-verde provincial.

si

si-ail

130 OAMENI CALI AU FOST

Pa Lapedatu scapat de aceasta soarta uneleinsu§iri ale sufletulul §i unele imprejurarl ale vietiLAvea prea mult bun simt pentru a rosti crezuri gi-gantice ca ale innainta§ilor ccari, dincolo §i din-coace de Carpati, ail luat giulgiul intins peste sicriulin care zacea mortul, adeca poporul romin ). Daravea prea multä mindrie, demnitate, simt de civili-satie §i iubire de neam pentru a putea ingadui viatacelor multamitf cu bauturica noastra cea de toatezilele. Se intimplase apol cä el invatase in ora§elatine, la un loc cu student! din ctarb, cal! ca-patase catedra la Bra§ov, pe unde e mai largà pentru_drumeti §i pentru idel trecatoarea muntelui.

Deer el avu totdeauna innaintea ochilor o singuritliteratura romäneasca, 0,singura inspiratie, un singurstil §i o unica. ortografie. Intre RominiT dn cdincoace,.§i cel de cdincolol, el nu face nick) deosebire. Seriela Familia} d-lul Vulcan, dar §i in (Traian,, dela Bucure§ti, al d-luT Hasdeti. Se crede a a imitatin versurile sale, care n'ail nick) valoare originall,cacT acest suflet cuminte §i intelegator n'avea niciputere, nici visiune, pe Mura§anu ; poate intr'o partemai mica de cum se banuie§te. Mult mai strins setine el insa de ginga§ia bogata in diminutive, deu§oara gluma de iubire a luT Alecsandri (v. d. ex.g MiriT,), sail de pledoariile infocate ale WI Grigore-Alexandrescu (v. d. ex. cLa Provedintal), ori defantasia romantica a lul Bolintineanu, ba chiar detinguirea sociala a lui Boliac. De la cmielu§eaua,§i cfloriceaua,, de la ccrinul plapind, la oda catreProvedinta), de aici la umbrele Corvinilor din ce-

tatea InidoreT, §i in sfir§it la orfani, orfane, la cbol-

IOAN LIPI 'DA 1U 181

nava mama), la c mo§neagul shrac, Cind incearchritmul popular in cCucul, :

La umbra de fag sedeam§i la mindra au gindiam ;Dar un cuc, de-asupra mea.Tot cinta i prorocia :Cuce, citi ani imi vei daPana cind insura ?...

EU plingeam, cucul zbura,

singura poesie a lur ce se roate ceti cu pldcere-e tot o inriurire a lur Alecsandri.

Din viata ardeleanä a anulur 1848 el §i-a scos-drama cTribunull, lupta intre iubirea pentru o fe-meie §i simtire pentru neam , care cuprinde, pelingh un foarte frumos graiii, §i unele scene puter-nice 1 Dar, cind incepurà la nor studiile istorice peurma editiilor §i lucrärilor d-lur Hasdeil, ca §i suptinriurirea, astfel inthrith, a publicatorilor de izvoaredin anil '40, Bälcescu, Kogälniceanu, inch odathscriitorul ardelean se inspirä din mi§carea literaturirde peste muntr. In cele douà ziare ce a scos intreanif 1874 §i 1878, cOrientul latin, §i Albina Car-patilor,, el a dat rost, rn:§care §i chiar oarecare co-loare vietir trecute a neamulur in terile CU Domni dela DunAre sag in Imphrhtia de phstori arominr aBalcanilor. (Nuvelele, acestea, din vremea lur Tepe§,a Ashne§tilor, a Movile§tilor, a luptelor pentru sth-pinire date de Cantacuzini, vor rhminea de &gun

1 La un loc cu poeaiile, ia dacercIrt de literabrID, Braley,4871.

m'oia

182 OAMCNI CAM Ai FOST

Subiectul e foarte bine studiat, eroiT vorbesc frumosromaneste, dupa datina vremit lor (Lapedatu gicesteasa de bine tonul, incit une orT ti se pare a ceti unvechlii ravas domnesc) ; ic i colo, eT se mi§ca vioi

Ar fi meritat un maT mare rasunet articolele deindrumare pe care Lapedatu le-a strins in brosuradin 1877 <Asupra situatiunifl. Ele cuprind nit intregprogram de actiune noua care ar fi fost indeplinitmacar in unele puncte daca enuntätorul luT au s'arfi stins asa de rapede.

Lape"datu crede cä a venit acum epoca de gospo-darie, de munca, de imbogatire, de consolidare §igeneralisare a constiinte. Rominif sa se iea pe urma

sa se facd mesterT, negustorT, sa cucereascäorasele, sà caute a se in telege intre sine, pentruscopur1 maT innalte. Spre a deschide calea, carturarirsä lupte cu arma culturif. SI se culeaga, sa se facaroditoare arta poporuluT, sa se intrebuinteze adeva-rata limba a celor multT, sa. se scrie cartile ce lumi-neaza. SI se inchege societatT pentru desvoltareatrupuluT §i a mintil. <Asociatia, sa-§T intinda. cerculde actiune : sa faca expositiT pentru natiune, sä in-demne la scrisul cartilor invatatoare. 0 intreagaopera de educatie nationala sa inceapa astfel pentru<a pune in relief caracterul propriu, fisionomia binemarcata i originala,, ce avern. Prin ea sa se capete,in locul vechiuluT <servilisml, pe care-I biciuiesie,noua incredere in sine si avintul ce trebuie pentrua birui.

in aceste credinte s'a incheiat viata luT Lapedatu.

Sasilor,

IOAN LAPEDATU 183

Ele sint astge ale celor mai multi scriitori §i cu-getätori. Mine, ele vor fi atmosfera vietii noastrenationale. E vremea sg indreptgm un gind pios cgtreacela care lea avut de mult §i le-a spus, de §i §tiacg putini ii vor ceti, intelege §i urrng.

9 lulie 1906.

UN ROMAN DE EMINESCU.

Era foarte frumos A. se §tie ca. Eminescu a scris§eIzecI de poesiI gperfecte,, pe cari altir aveatiinsa toatà voia sa le gaseasca maI putin cperfecte).Despre poetul insu§Y, se povestia acum cincisprezecearil', cind studentimea se inchina mar mult sailmal putin serios in numele WI, ca, atuncI cindgeniala frunte-I rlsaria din noil din haoticele negurlale nebuniel, ar fi luat in mina eleganta articled,ar fi privit.o lung ca o neplacuta amintire a vre-murilor cind avea si el dreptul la aceleasI bucuriIca totr oameniI, si ar fi rupt-o in bucatI cu furiamultamita a celuI ce distruge un pleat. Innainte denenorocirea sa, el avea, fail indoiall, cu constiintaneobisnuitelor sale puterI, si credinta ca scrisele saleintrec cu mult literatura poetica a timpuluT, dar, caun spirit mare ce era, nu vedea cele indeplinite dedinsul decit in legatura, umbritoare, cu frumusetilepe care-§I simtia menirea de a le intrupa In cuvinte.$i in cele seIzecI de buatT cperfecte,, el ar fi ales,ar.fi inlaturat, §i ar fi ales poate §i inlaturat rãu.

Insa poesia luI Eminescu n'a cazut din cerurI bine-facatoare in piatra neagra a unel solil dumnezeestI.

186 OAMENI CARI AC FOST

Cu stralucirea, bogatia, adincimea §i fermecatoareaef taina, cu tragicele et lupte interioare, cu credinta,cu desnadejdea si supunerea e/, aceasta opera supe-rioara s'a innaltat din societatea pe care a resumat-odaca n'a putut s'o stapineasca si s'o conduca. Poetulacesta nicl n'a fost numai un poet, asa un poet naivsi copilaresc, ramlind orlcit voit1 de mare, caresa fi vinat tablourl, sensatil, sunete. Astfel de poettse ivesc in vreml sigure si linistite, la popoare cuo cultura. orientata §i armonioasa. El a fost, celputin in aceia§f masura, un cugetator, un luptator,un profet, da un profet, ca profetil vech;l Iudeie,biciuind §i arzind, de o parte, sfatuind si revelind,de alta, in numele aceluia§l Dumnezed al intelep-ciunil. Pricina curat sufleteasca a nebuniel sale nicln'a fost tragedia zilnica a celor ce se avinta spreculrnile scaldate in aur ale unel Frumusetl ce nu sepoate atinge, si cad, cind mat sus, cind mat jos, peascutisurile stincil, ci zadarnicia luptet sale de cu-getator intr'o societate trindava i robita placerilor :puterile marl, care puteail revolutiona in afara, za-vorite in launtru prin indiferenta mediulul de plumb,ad distrus.

Asa fiind, Eminescu nu se poate intelege ca unestet al Francier sad al Italie secolulut al X1X-lea,ca autorul, far intelegere omeneasca, sociaia, alproprier sale antologil, ca resumatorul sufletuluf sadin seIzed de bucatt rimate. Un astfel de suflet, cald,comunicativ, razboinic, a trebuit sa se reispindeascd.$i orIce a resultat din necontenita activitate a acestulsuflet ales merita sa fie cunoscut, pen tru insusirile ceneaparat trebuie sa aiba, i pentru lumina ce arunca.

UN ROMAN DE EMINESCU 187

asupra unor lucrarT maT desavir§ite ale aceluia§Tmaestru.

E bine decT ca s'a tiparit romanul cGeniu Pustiiipe care Eminescu-1 scria intre nouasprezece si doua-zed de anT, ca student la Viena. SI n'aiba grijanimenT : niclun fir de iarba de pe mormintul poe-tuluf nu se va mi§ca de indignare la aceasta (di-vulgare, a gindulul sail Inca nesigur, a simtiriT salece nujl gasia totdeauna intruparea statornica si ade-varata. Nu, ci, daca, peste hotarele vietiT, seschimba ceva intre ceT ce sint §i cel ce ail fost, celmai mare cintaret al neamuluf nostru va primiaceasta ca o solie duioasä a tineretelor sale de vulturce-§1 incearca aripile pentru a pluti intaiasT data.

E

lata ce e romanul.Cineva ratace§te prin uritele mahalale bucurestene

scaldate in ploaie putrecla, la vreme de noapte. trite&cafenea cum se gasesc insä mai curind la Vienadecit spre margenea Capitalef noastre el intilne§teun emigrat ardelean. E un suflet-frate, §i, in gran-diosul neprevazut al vietif de boUrne, ceT doT prie-ten! is! schimbd gindurT, care zboara departe de fatapamintuluT, §i de aceia §i sint, indraznete de sigur,dar §terse, recT, neorinduite, ca orke se desface preamult de izvorul ve§nic al vietiT, de cirmuitorul sigurprin legf neaparate. Un avint de pribegie romanticaduce pe Toma Nour numele se potriveste toc-maT la Copenhaga, a poi tocmaT la Turin, si de aicf,unde eroul se afla ca mai totdeauna pe pragulmortiT, loan, caruia i-am putea zice Negura, primesteun manuscript, care formeaza a doua parte a cartif.

188 OAMENT CARI Ali FOST

Toma a crescut fara mama. Pentru invatatura amers la Cluj. Aid trebuia sä gaseasca ceia ce esteinenit, in legea rotnantica, oricarul final- de vrista sasufletul-frate al prietenuluT. Prietenul se chiama. loan,§i iubeste neaparat o femeie-Inger. Aceasta moare,fára indoiall, dupa aceleasT legT. Pentru desavirsireaarmoiliel, ea are o sora Erninescu I zice Poesis,§i aceasta Inseamna cnu credeti sint visurT ; luati-leca visurl, §i vetl vedea ca sint frumoase, si Tomaiubeste pe acea sora. Ea are un tata batrin, care emusicant §1 sarac ; el cade bolnav, si, dupa normeleromantice, Poesis II Ingrijeste cu banul de jertfa alviciuluf. Joan, desi e bolnav atT inteles : ftisicplecase In lume. E anul 1848 ; el se lupta contraUngurilor. Prietenil sint despartitT ; dar Toma afiaträdarea iubiteT sale, si alearga si el supt steagurT,unde intimplarea-1 face salt* descopere fratele. Se

cu o putere uimitoare, scene de grozavie dinRevolutie, care i-a fost povestitä luT Eminescu inastfel de episode de colegiT sat de gimnasiu din Blaj.Ioan rnoare, si Toma, intors la Cluj, afla final deimpacare si armonie scrisoarea de explicatiT afrumoasel Poesis, moarta.

Povestea are totdeauna Insemnatatea eT, dar eanu e cea maT mare. LIngI dinsa e forma si e tesa-tura Impleticita a ideilor.

Judecata astfel, opera de intaie tinereta a luT Emi-nescu e vrednica de poesia pe care o cunoastem, si-cu anume part! din care e si co itemporand. Ce limbafrumoasa, ce putere de icoane, ce avint adesea !Daca nerealitatea jigneste aid, mptivul e numaT ca

:

:

descria,

UN 1103IAN DE EMINESCU 189

ritmul proser nu libereaza de leglturile vietir cu .aceia§1 desgvir§ire ca farmecul de cristal al versulur.

Fondul ideal nu e nicr el strAin de credintele du-rabile pe care le-a manifestat poetul in maturitateasa : e aceia§r convingere c numar din viata celormultr §i curatr, a teranilor, se poate desface §i vi-tejia §i frumuseta, §i partea a doua e o epopee te-raneasca in limba minunatl de la tara. Pentru stá-pinitorir no§tri, el avea §i la 1870 despretul de mar

§i cum se poate spune mar bine despre incon-§tienta lor de maimute-papagalr decit ca. : er sint,cum o spun in§i§r, Romini de na§tere, Francest ininima §1, daca Franta li-ar procura semidoctilorno§tri avantagiile pe care li le da nefericita lor pa-trie, er ar fi emigrat de mult, cu totir ?)

adthigim nor : cum n'a dat Dumnezeii

11 Inuar

ttrziO,

$i I

DOI.

XXXI.

CORESPONDENTA LUI ALECSANDRI.

inthia parte din corespondenta luT Vasile Alec-sandri a apArut supt ingrijirea d-luI Ii. Chendi §i ad-reI E. Carcalechi 1.

Cine s'ar a§tepta sä gAseascA pArerile poetuluIasupra cherMiriI sale literare, ideile sale asupra ma-rilor IntrebärI ale vietiT, portrete bine schitate alecontemporanilor, descrierl me§te§ugite, judeatI despreartile vAzute de dinsul, s'ar in§ela. Alecsandri fAcusestudiI foarte ware, pe care nu le-a complectat nici-odatà, Inteun trail-I din care distractiile luau cea maI

1 Socec, 1904. S did si note folositoare. 0 bibliografiefoarte complectA i ingrijitA se af11 innaintea volumulul. Al doileatrebuie ea cuprir dr scrisorile francrse, multe la numar, ale poe-tulut. Cred eâ n'ar trebui s se reproducA precum s'a Mutcu corespondenta 'LI M. KcgAlniceanu, aphrutit in sConvorbirlliterare, chiar textul in lirnbA strAing, cAcl, orfcit de rnult1obisnuint1 ar 11 avnt Alecsandri in vorbirea limbil francese, elo scria slab si frà coloare ; dacA s'ar face alifel, atitia cetitorln'ar putea deschide volumul. 0 editle francesA cu traducere arcosta p:ea mult si n'ar rAscumpAra cheltuiala printeun marefolos. De sigur ca la Efirsit vom avea i nn indice de num".

Astfel peutru intaia oarà se va infatisa intecu chip ca totulvrednic corespondenta until variitor ronain.

192 OMENi CARI FOST

mare parte. Cetirea sa era de tot restrinsg.; varaintreagl §i-o petrecea privind din cerdacul easel saledin Mircestf frumuseta, totdeauna aceia§f, dar vesnicnoul, a cerurilor de Iu lie si August. CArtile clasiceale tuturor literaturilor aü rAmas inchise pentru dinsul,§1 din literaturile contemporane el cunostea numaf,intr'un chip usor, pe cea francesA, incepind de laromanticif eel marl, pe cari a autat, dupä puterf,slT imite. CArtile erad pentru dinsul un mijloc detrecere a timpuluf : niclodatä ele nu i-ad stors unstrigAt de admiratie, nicTodatl ele nu i-ad impus sA.cugete maf multa vreme la intelesul lor, sI scoatadin ele invAtäminte si indreptge. Veselul ciripitorn'avea privirea pätrunzAtoare a vulturuluf, nicf ne-voile acestuia de aier mult, de luminl bogatà, deinnAltime, spatiu si raze.

Niel oamenil nu-I erati bine cunoscutf, afarä deun mic cerc de prietenf, intre cari se simtia binepe cari-T chema cu bucurie acasA la dinsul, in zim-bitoarea-T locuintä de tat-A. Politicd a fAcut putinl §ifár multà tragere de iniml : 11 incälzia doar cutarechestie specialu, sad' chestia evreiascA, in care eraantisemitul cel mai hotarit.

N'a prea cAlAtorit. In strAinAtate a cautat numarorasele unde se due de obiceiii boierif nostri si care-ferail asa de cunoscute, incit nu maT vedea nimic inele. Paginf ca acelea ale schitelor de drum in Maroc,alatuite in tineretA, nu se maT intilnesc in operalilt If placea sl se strAmute numaT in locurile undeera sigur s gaseascA tot confortul si multAmirt finepe care nu le putea da tara.

Tot boier moldovean tipic era el §i in ceia ce pri-veste legaturile sale cu trecutul si cu acea parte a

A(

§i

CORESPONDENTA 1.1.1 ALECSAnDRI 193

presentuluY care e viata teranimil. Scrierile istoricele privia ca facind parte din domeniile specialitatil.Cu satenil sal va fi fost bun, dar mindria stapinuluYde pamint, a domnului de oamen1 nu 1 a Irtsat sailpiece privirea Ona la smerita bogAtie de simtirl ateranula Cel ce a strins si a prelucrat poesia po-pulara n'a stint, de fapt, ce se petrece in iniatacelor de cari a fost incunjurat mar mult in via ta.

Dec! corespondenta ILA trebuie sa aiba mai multun interes biografic decit unul literar *i asa si este.

Ea se imparte in acest d'intaiii volum, astfel: seri-sorT catre d. Maiorescu, scrisor1 catre d. Iacob Ne-gruzzi, scrisor1 cAtre Papadopol-Calimah si scrisor1catre d-na Paulina Alecsandri.

Cele d'intaiti sint de tot putine. Alecsandri s'a ra-liat la miscarea cConvorbirilor,, dar n'a avut legA-turi personale cu conducatorul cJunimil). El se adre-seaza d-luf Maiorescu, ma! mult ca ministrulul,cerindu-1 anurnite masurI si hotarirl. Scrisoarea-raportdespre biserica romina din Paris, scrisoarea-schiiadespre biserica din Mircest1 sint dintre cele maiintinse si mai ingrijite ale colectiel ChendiCarcalechi.

Din potriva, poetul a scris foarte des d-le Negruzzi,ca redactorulul cConvorbirilor D. Pentru productialiterarA a lui Alecsandri chiar, pentru felul cum eljudeca scrisele altora in general intr'un chip foarteusor, dar mat totdeauna prietenos pe cit se putea,chiar iertator cind era vorba de cineva care-I jig-nise , aceste scrisor1 aii o mare insemnatate. Sevede ma! ales cit de fara pregatire, gra cugetarlindelungate asupra unul subiect si felulul cum els'ar putea lucra mar bine, incepea Alecsandri scrie-

13

194 OAMENI CARI Ali FOST

rile sale. Se vede insA iarA§T ce InsemnAtate puneael pe unele semne de recunoa§tere din partea lumircare de cele mar multe orr n'a5 nicrun pret : corn-plimente de salon, laude ale confratilor, q. a. m. d.I s'a pArut totdeauna cA premiarea sa de Felibrirdin Sudul Francier, cari fArA a discuta seriositatealor aclamail pe un Latin de foarte departe, i s'apArut cA aceastA primire e o mare izbinclA §i unmare noroc, nu numar pentru el, ci §i pentru tara,pentru neamul sAii. Tresar/ de uimire cind il vezrpunind odata allturr luarta Plevnel §i incoronarealur la Montpellier.

Papadopol-Calimah era, in adevAr, un prieten intim,§i, fa t5. de acest coboritor de Domn, Alecsandri ieaun ton mar cald i se spoveduieve mar deplin. IarA§T,foarte multe §tirr despre viata zi de zi a poetulur.Multe apreciert cam exagerate ale insemnAtAti1 lite-rare a corespondentulur sAil. Plingerl mi§cAtoare, dinanir din urml, pentru moartea fratelur WI Iancu,pentru boala sa proprie, pentru neplAcerile §ederirIn Paris supt cerul rAU, fArl luminA, al iernir nor-dice, in isolarea stra§nicA a marifor multimr strAineIn ocupatia fArA plAcere a visitelor goale, a prinzu-rilor de galA, in care el, ministrul until' Stat mic§i privit cu blnuiall, se simtia a§a de putin, pe cindera deprins sl fie a§a de mult in palatul din Sinaiaal Regelul RomAniei unde Regina-cintAreatA 11 priviaca pe un maiestru in arta amindurora. Ceva des-plAcut e, aicr stAruinta cu care Alecsandri cere JulPapadopol-Calimah sA-T dovedeascA in public presu-pusa §i cu totul neadevArata obigie din nobilirAlessandri ar Venetiel.

FatA de d-na Paulina Alecsandri, poetul se arata

CORESPO \ DENTA LIA ALECSAMMI 195

un sot plin de cea mar adevArata iubire si de ingri-jirile cele mar delicate. Scrisorile yin din strlinAtate,din Sinaia, din Bucurestr pentru a face ca sotiarärnasä in Mircestr sA se bucure si ea de cinstea cese face sotulur glorios, de izbindele pe care el lecistigg.

Cetitorir volumulur riii din aceastä Corespondentlnu vor afla un Alecsandri nod, dar, algturr de multenoutgtr din viata lur Alecsandri, colturr simpaticedin sufletul celur bogat si mar zitnbitor dintre poetirliteraturir noastre mar vechr.

1 August 1901

XXXII.

LONGFELLOW.

America, §i impreund cu dinsa, toatä lumea delimbA englesà, serbeazd o sut d. de aril de la na§terealul Henry Wadsworth Longfellow, pe care istorialiteraturilor universale ii vor pune foarte sus cindse va judeca, in deplinä sigurantà, partea ce adavut-o scriitoriT in crearea simtirit §i moralitdtil vre-milor nota.

Culegerile mat vechi ale operelor sale il arata caun tinar cu pdrul mare revoltat, cu pdtrunzAtorilochl fàr cäldur. A§a va fi fost cind pleca in Eu-ropa, nu pentru aldtorie de pldcere, ci pentru ainvdta de la civilisatia ei batrind., care stdpine§te §iinima, nemultämindu-se cu descoperirea celor malbune mijloace de a studia §i intrebuinta natura,pentru a deprinde de la societatile acestea cu datine,de la literaturile acestea cu traditif, de la zidurileacelea cu trecut istoric §i de la pämintul acela cuamintir! un alt fel de a intelege viata decit cel pecare-1 avead aspri! republican! cu firea de otel, tare,dar rece. A invatat desdvir§it nemte§te, frantuze§te,italiene§te, spaniole§te ; a vdzut peisagit romantice,s'a apropiat de frunta0 cugetdrif i vieti! politice

108 OAMEN1 CAM A FOST

contemporane, a cetit cu rabdare toate literaturilecele marl ale continentului vechiii, din care §tia oparte pe de rost. Astfel §i-a facut o personalitatepoetica fina bogata, felurita §i, pe linga toate acestea,deosebit de duioasa, de rniloasa, de buna. Pe cind41 facea lectiile de istorie literara la una din Uni-vers.tatile cele mai marl ale Lumil Nota, el prelucramaterialul imbielpgat pe care-1 adusese cu sineTot romantismul, cu baladele lui mindre, cu suspi-nele lur sentimentale, cu groaza lur de taina, cu jocullur de cuvinte a fost infati§at astfel, in cea mar duke§i mai uoarà limba englesa, de un American pentruAtnericani. Pornind, ca de obiceiii, de la o temaeuropeana, el a cintat, dupa modelul lui Hermann fi

Dorolea, idila teraneasca a marelur Goethe, viatalini§tita, de fata de la tara, iubirea curata, lungaratacire trista dupa cel pierdut, zguduitoarea intilnire

Evanghelime), fiica cpActuril primitive,. Invatindu-sedupa Chateaubriand a iubi pe Indieni, pe bietii Pem-Roii prigonip, el li-a cintat viata in tablourile cin-tecelor luT Hiawatha.

Cu acestea §i, in lirica-T de tinereta, cu vestitulExcelsior, a§a de bine tradus de St. 0. Iosif, el 41atinse culmea. Dar /Jana la sfir§it el scria pentru unpublic plin de nesfir§ita iubire pentru el, poetul poe-tilor, ale caruT cintece patrunsesera pana §i in ceamar departata coliba a cautatorului de bogatie prinpadurile Vestulur. A pus pe Mintuitorul insug intr'otragedie, foarte curata, destul de sfinta, piing deversuri armonioase, dar care nu s'a impus. De obi-ceiü el lasa sa-f cada de pe buze clntece. Eraacuma un prea-frumos batrin, cu barba alba, cu ochifoarte buni, §i clnd, inteun tIrziü, moartea cuteza.

tI

insb,

LONGFELLOW 499

sA-1 aducà aminte de drumul cel lung, ea-1 gAsi cumierea cintArilor pe buze.

In altA tarA, la un adevArat popor, in alte vretrade avint al cugetarir, el ar fi intrebat maT mult su-fletul sàü insu§T §i ar fi rivnit maT sus, ar fi ginditmaT bArbAte§te asupra tainelor. A§a cum era insà,viata luT a fost pentru America engleg o binecu-vintare a inimiT tuturora in numele poesieT.

iatA ea §i-a adus aminte.

1907.

XXXIII.

PAGINILE ALEXANDRINEI MIHAESCU

(1876-1895).

Inteo casA de proprietarl de la munte in pArtileBuzau lut muntl dezgolitt, joV, uriti, dintre carise desfac riurt prin locurt care se zic pentru aceastaguri, la Gura SArAtit, cre§tea, acum vre-o zececinsprezece ant, o fatA §ubredA, care, prin exemplulgroaznic al surorilor ce se coboriaii pe rind la mor-mint, era deprinsA a se gindi la nimicnicia vietir, lazAdArnicia a§teptArilor, la spaima neagrA din groapA.I§T vedea moartea apropiindu-se, nu ca mingiietoareaunel viep obosite, stoarse de ilusit, slAbite de lupte,nu ca rAzboinica ce vine sA infrunte puterea, ci cahoata fArl miM ce se rApède asupra tineretitce se invier§uneazA a rupe din rAdAcinA pomul pecare au innAlbit abia florile lut April. Dar, cu totstrapicul gind ce-I louia supt fruntea deschisl intrevitele pArulut nesupus, ochit marl, stra§nic de mart,se deschideaU lacoml culeglnd in pripA cite prive-litl sl infati§eze acel colt de plmint, auzulfin prindea toate vorbele ce zburaU in toiul lucrulutsail in zgomotoasa bucurie, une ort brutalA, a hore-

intliii,

putea

202 OAMENi cAra AU FO,T

lor ; sufletul nesatios de viata, in a cad! trainicienu-1 era ingaduit a crede, prindea in sine cit puteadin traiul acelora cari mai aveaii zile innaintea lor.Si slaba mina alba a copile insemna grabit pe bucatlde hirtie, cu scrisoarea fina pe care i-o dàdea maimult gustul er firesc decit invatatura a patru claseprirnare de sat, versurT. schite, nuvele. Un frated.N. Mihaescu a destainuit, descoperindu-le din in-timplare, citeva din poesiile fetitel; alte aü iesitintedn voluma§ care a stirnit uimire si durere, duplmoartea la 21 Tunie 1895. Acum ele se infatiseazatoate in a doua editie a to.itor de zdpadri, pe careo da libraria Socec.

De moarte se tinguiesc toate versurile ; viata ocinta toate povestirile si descrierile. Un dualism carese lamureste usor: de o parte setea de a trai, dealta parte jalea, marturisita de suflet in singuratate,de a Nu putea trñi mai lnult.

In poesir, scrise une or! inteo prosa traganataalte or! in metrele obisnuite, adesea in acela al poe-sie poporale, pe care a auzit-o dese or! copila dela tall si pe care a si cules-o, jalea mortil se cintäin multe felua, dar in acela§1 ton simplu, adinc ome-nesc, fara nici-un mestesug si pregatire, gra niciocarta, invatata.

Vintule ràti i turbat,Multe flori al scuturat !Moarte, moarte rea:pustie,Multi ochi phut de veselieii adormi pentru vecieSupt o galbena faclie.

e!,

PAGINILE ALENANDRINO MtlIAESCU 203

neaparat, ca mintea din care a pornit aceastatinguire, e una care a primit hrana cartilor, a con-versatiilor ccultev, dar chemarea catre vintul ce scu-tura frunzele, genes alitatea dureril, duiosia feria,vadesc pe cineva care a baut larg la izvorul poesierpoporulur.

Vintul mi a stins florilemoartea surorile,

asa se mintuie aceasta tinguire. Mar,desavirsitain aceasta gatnä e una din putinele bucatr scrise capentru viata, acel 'Bate vintul v, in care este totusrstapinitoare nota de tristeta, fara obisnuita perspec-tiva a sicriulur pus pe masa si a cimitirulur uncledorm surorile :

0 veni vremea vre-odati,'De-o'nfrunzi pidurea toatg,Cind prin frunzele de nUc,Mi-o cinta usor un cue.

Mirezme eminesciene dulcr §i imbatatoare, se desfacdin cutare clntec de iubire :

0 lasi-ti bratul supt al midi,Sà mergem impreuni ;

sail din acel cNoapte buna,, care nu e o urare delinite si pace senina, ci Inca o forma de amintirea mortir :

in sicriü e intunerec,Noapte buni !

Florr, Inger!, vedenir, raze, In povestirl scurte,foarte curate si albe cuprinzind Insa in ele]acelasrnegru graunte al deznadejdir, nu yin de nicairr, sa5,

Siinti,

Si

204 ()AMEN! CAM AO FOST

mar bine, ele vin din Cartea de cetire, dar trecindprin sufle tul adinc al unur copil cum nu se aflA altir.

Cad in coltul er de lume inchisA, aceastA neobi§-nuitA fetitA bolnavA se innAltase, tot chinuindu-s1sufletul prin indelunga oprire dureroasA asupra lur,pAnA la vederr filosofice personale, pAna la gindurrasupra rostulur lumir, a carer cheie de suferin IA oavea :

Cum de-oiti muri acuma,Aceste mii de steleVor lumink tarinaDe-asupra groapei mele

alp simti-vor vrajaAtitor nopp frumoase,Cind eü voiii fi pierdutiPrin bolp intunecoase.

Sail in aceste patru scurte versurr, bogate'n inteles :

Flori albastre inflorite,Cit de trist ap fost ursite :leri inveseliati un munte,Azi impodobiti o frunte !

Prosa volumasulul cuprinde schite din viata desate, in coloare tomantica de obiceiil iubirr intreciobanT si domnisoare bogate de la ora§ dar citeuna zugravita tare, aspru, cu trAsAturr de realismenergic i constient. Se gAsesc pretutindenT compa-ratir nouA §i fine copiir cmarunter ca ulcelele,,luna ce se ive§te ccurioasA ca o fata la geam,, sAl-ciile care csaruta cu virfurile lor apa straveziel, ste-lele ce se sting dimineata cca niste fluturr argintirce in ajunul mortir mar bat Inca din aripTI cu-vinte ce intrupeaza o psihologie intreaga ; c a, decind n'am mar baut apA din satul mieü, zice flacaul

PAGIN1LE ALEXANDRINEI MII1XESCU 205

Intors de departe. 0 adeväratA capodoperkde serio-sitate mistica e povestea Maicel Domnulul ce merge

caute pe Isus coborit de pe cruce : n'am vdzut omaT desdvirsitä invesmintare in frumoase cuvintepoetice a legendelor religioase pe care le stie po-porul. Sint apor ideT poetice schitate in prosä rit-matd, sint scrisorT care- tT string inima de mila acestulsuflet superior care se stinge intr'un rece mediubanal, din care nu se afld nimenT sa-1 smulgacdcT In alte imprejurarT nenorocita fatd ar fl trait,spre folosul literaturil noastre sint paginT de jur-nal intim, cu scene de moarte, paginf care nu sintde loc maT prejos de acelea care ail facut pe MariaBaschirtev, autoarea cunoscutuluT ziar al vietir sale,intrerupte in tineretd, o scriitoare vestitä in toatdlumea.

Nu e numaT o curiositate psihologicd i literardaceasta carticica, ci o parte integrantd a literaturilromanestT mar nota.

1-id April 1907.

sA

XXXIV.

UN CERCETATOR AL VIETH POPORULUI RO-MANESC: S. FL. MARIAN.

A murit pgrintele Marian, blajinul membru al Aca-demier, care stgtea asa de sm,n-it intre colegif sgrdin Romgnia, politiciara marl, profesorr marl, boga-tasi mar!, la sesiunea generalg din Mart si care fdcea,In lara noastrà de respect pentru situatiile innalte,pentru bogAtiile triumfgtoare, o asa de ciudatg im-presie prin haina lur de preot ca orlcare altul, färg,macar, tgietura de creverendg, i ireturile rosif orrvinete, cgptuselile bgtgtoare la ochr ale vesmintulurclericilor de dincolo, cari fac parte din invatata Adu-nare. In fiecare an venia de la Suceava, se infiintade la inceputul sesiunir il visità prietenir bucovi-nen!, pe Dimitrie Onciul, pe V. Gr. Pop de la Con-siliul Permanent, care intreba pe toatg lurnea cunu still cite zile innainte dacà a venit cpopa Ma-rian, Marian popa,, asculta cu o nestirsitg rgbdaretoate cuvintgrile, cele bune si cele rele i celece se auziati i cele ce nu se auziati, nu dormia caatitia membri din Iarà, privia cu o neturburatg se-ningtate cele mar groase certe din comisiile de premir,

§l

z OS OAMENt CARI AO L'OST

vota cu puterea, §i pleca multamit acasd, MIA min-drie, dar fdra desgust.

Cine nu i-ar fi cetit cartile atitia dee! din co-legit' ha chiar ar fi putut crede ca acest biet preotin anteriii negru, care nu face nictodata comunicarTpublice, e unul dintre ratacitii in Academie, a me-ritul lul e numa1 ca. vine din Bucovina, cà e unuldin scriitorii cari nu scriii. De tapt insa, nu era a§a.Pe cind all! membri al' Academie! nu faceail macaro comunicatie intr'un an, el dadea in liecare an unvolum intreg. Cum il facea, cum il aducea, cum ilpresenta, cum i se vota, nu §tia nimeta. Dar de-odata apärea Inca una din cartile parintelta Marian.Si atunci in dadea! sunä a in anul acela toate lu.crurile all fost cum trebuie sa fie.

Lucra de mult. In tinereta, supt inriurirea poesiilorpopulare, culese §i prepilite de Alecsandri, §i el adu-nase cintece §i balade din Bucovina, pe cafe le.atiparit intr'o bro§ura la Boto§ara. Apot de la cintarea trecut la povestirea poetica. Fecior de teran dinsatul Ili§e§tr, Simion Florea Marian auzise in satulunde se nascuse §i copilarise, atitea legende §1 po-vest!, §i, prin satele unde trecea ca paroh, el stringeacita bogatie de aceasta o mai pastta, in vremilenoun, poporul. De la un timp a prins sä intrebe §iprin alte part!, pe la prieten!, pe la colegT de preotiepe la atitia alta, pe cari-1 credea in stare §i cu voiesa-1 ajute ; intrebärile lui s'aii intins apol §i in Ro-mania. Materialele se ingramadiaii §i, cind aduna.torului i se pareau destule, lua condeiul §i, incetinel,intr'un scris ingrijit, cu cite o floricia ici §i colo,I§I alcatuia cartea.

A inceput cu cite spune teranul nostru despre pa-

S. FL. MARIAN. 209

seri, pe care le §tie anume, le cunoa§te una cite unaca pe ni§te tovara§e §i prietene. Facind cele malma,1 silinte de stil din viata sa literarg, Marian ascris atuncr Ornitologia poporalà romina,, care s'atiparit acum vre-o dougzecr de any, in doug frumoasevolume, §i pe care a popularisat-o apol reproducereain culegerea mica §i ieftena a c Biblioteci! pentru top,.

Apo!, cam in aceia§r vreme cu d-ra Sevastos, cer-cetatorul bucovinean a inceput, indemnat §i de unitfactor! hotaritorl din Academie, a stringe datinelede la na§tere, de la nunta, de la moarte ale tera-nuluI, dind astfel capitole din adevgrata psihologiea poporuluf romin,. in volume marl se cuprindeaii,intr'o rinduiala care, daca nu era cea ma bung,nu era, de sigur, nict cea mat rea, sute §i mif de§tir1 venite din toate partile, ma! totdeauna de lacamera sigurl ; mica bibliografie ce se adunase asupradeosebitelor puncte era dup g. cuviinta intrebuintata.Astaz! nu se poate incerca pgtrunderea §tiintifica insufletul acestuf neam fàlrà intrebuintarea integrala atrebuincioaselor carti pe care le-a pregatit, poate farta-§T da seamg pe deplin de toata insemnatatea lor,harnicul §i modestul cleric.

Icl §i colo, el incerca §i cite o comparatie §i citeo explicare generala. Ca tot! oamena generatiel sale,el vedea pretutindenr la inceputurile noastre pe Ro-man!. Aceasta trebuia sa-1 clued la multe gre§ell.atitea lamurir! luminoase nu le putea da, in schimb,pentru indestularea culturil sale. A avutinsa bunulsimt care trebuie pentru a ocoli sail a atinge numafulor chestiile pe care n'af pregatirea sa le elucidezT.

Astfel a scapat de primejdia de a pune la un locutilul cu ridicolul.

14

210 OAMENI CART Ar.; FOST

Dar Marian nu s'a inchis aceasta opera. Odataiesia la lumina o culegere de «farmece, ale popo-ruluf, alta data cladea o pareche ornitologief publi-cind o adunare a celor ce le spune sáteanul despregizele pamintuluf si ale vazduhuluT, care ingina saüse apuca sa-f strice lucrul, saü despre dobitoacelece-I ajuta orf if fac paguba. Povestirile despre MaicaDomnuluf, maT ales despre durerile ef pentru fiulrästignit ca sä se ierte oamenif, aü mai adaus unvolum la opera WT. Doua volume marl, de tot fru-moase, cuprindeag mat de mult calendarul serbato-rilor poporuluf, celor crestine, prefacute de dinsul,dupa parerea §i gustul lul, §i celor pagine, pe carele apara de:orfce afurisenie bisericeasca un respectsuperstitios de data mil de anT. A incercat, cel

a vorbi despre colorile pe care le intrebuinteazamesterele din sate, si a scris crornatica poporala. Inmanuscript se spune ca. a lasat o intinsa lucrare debotanica a poporuluf.

$i sa nu uitam incercarea luf de a da Bucovinefo cetire culturala, in care sa se amestece totusT sidiscutia realitatilor politice, sa nu uitam Revistapolitica, din Suceava, care a trait mat putina vremede cum merita, i cele citeva scrierf istorice ale luf.

Printre tinerif din Bucovina vad oamenfdestoinicT i ambitio:g, vad atitia ambitiosf fara. afi destoinicT, dar intre rindurile a celora cari prinsituatia tor sociall nu pot ambitiona prea mult,nu vad cine ar putea lua mostenirea linitituluT lu-crator pentru cunosterea poporulul nostru care afost TiArintele Marian.

23 April 1907.

1i

mulctsi

d'in-taia,

LEON TOLSTOI.

in Leon Tolstoi, despre moartea cAruia s'a vorbit,fall temeiii, daunazi, nu numal Rusia, dar lumeaintreagA air Inca pe unul din cei mat marl oamenlat timpurilor de fata, mare prin opera, dar, in-nainte de toate, prin sufietul sail de credinta §i Lu-nAtate, cum nu mai este altul nicairt in timpurilenoastre.

A ajuns la optzecl de ant, vrista de patriarh pentruun om care are §i fata §i graiul §i viata de patriarh

cad de multi ant s'a coborit in mijlocul naturii,cerind de la simplicitatea el sublima un raspunssimplu la tainele sublime a caror deslegare il chi-nuise ant indelungatl, §i e acuma un frumos teranbAtrin, cu barba lunga, salbateca, cu plete ca deegumen, cu fata arsa de soare din care se desfacepatrunzAtoarea intrebare a nelini§titorilor ochi deleU *i multora li se va parea ca. e o mare deosebireintre acest bogat corn de tail', a amt bogitie ocautA §i o tin altil, intre acest predicator §i proorocin haine de teran, care vede in iubirea cre§tinA, Inpacea cre§tinA, in margenitea §i cumpAtarea cre§tina

212 OAMEN1 CAR1 AO FOST

a tuturor nevoilor, in cultivarea omului cre§tin dinfiecare, singura solutie multdmitoare a dureroaselorprobleme superioare, .t. i intre tindrul ofiter, intre pu-ternicul scriitor care coboard in operele WI, cu oputere de evocatie fArd pAreche, o lume, o vremeintreagd, cu toate tipurile et deosebite, dindu-i inacela§i timp intreaga viatd morald de care era in-sufletita §i zguduind-o de toate curentele de idei,de toate patimile timpulul, in mAretele creatiuni cesint, dupd schitele din Caucas, ' RAzboid §i pace, §i'Ana Carenin,. 5i de pe atitea buze cade cuvintulde superficiald §i lesnicioasd osinclA : deadere, sld-bire a insu§irilor productive, misticism, manie re-ligioasd !

Nv, nu a§a I Deaderea n'o pop' afla, nict obosealamarelut creator. In 'Sonata lui Kreutzer, care vreasd desguste de iubirea cArnil, in marile scene dedurere din romanul de bAtrinetd dnviere>, uncletotul trdie§te cu o putere de vrajd, de la bisericade sat luminatd de fAcliile invierii pAnd la casutapAcatului, pAnd la temnita crime §i la ispd§irea sur-gunulur, in cuprinzdtoarele schite care presintd pescurt viata unet nevinovate fdpturl cu patru picioarea aceluia§T Dumnezed, sad povestea mortil omene§ti,pe cin3pul viscolit ort in odaia luxoasd a functiona-rulul innalt, dar tot a§a de smeritd, de fricoasd, dechinuitd de dorinta until razim, unel mingiieri, unuiindemn, care nu pot fi din aceastd v:oaie viata aegoismului ce inflore§te pentru impodobirea limit,

in toate e acela§Y gest de invietor fericit §1 mdret.*i nu e nici misticism rAtdcitor, nu e nict complicatiede teorit §i visAri religioase in pArerile sale despreom, despre traid §i menirea WI', ci e simplicitatea

LEON TOLSTOI 213

evanghelicA, a carer supunere poate sA innalte marmult decit mindria.

Si e, de sigur, plinA de unitate aceastA viata.Vedetr pinzele acelea marl de rAzboiii, de viata so-ciald scumpA, innaltA, zgomotoasA, feluria. Sint multroamenr, sint atitudinr frumoase, sint miscArr indrAz-nete. Dar simtr indatA cA nu pentru a le infAti§a escrisA cartea. Rind de rind, paginA de paginA, ca-pitol de capitol aleargA flacAra intrebArir, desmier-dAtoare asupra unuia, crudA asupra aitnia, arzAtoareasupra unur al treilea. Si, la capAt, cind top' se duc,se resemneazA, se topesc, se acopAr de umbrA, limbade foc a intrebArit se miscA mar departe, tremurinddureros in marele intunerec. Ii trebuia, innainte detoate, si lur sA §tie

Ce sint aceste lucruri ce vesnice n'or fi.

in filosofie a gAsit vorbe rare care se ciocnesc,constructil innalte ridicate pe norr ce plutesc, argu-mentatir care multamesc ratiunea unur timp, dar nupot rodi in inimA, pe care n'o ating ; in pArerile mis-tice a gAsit crestinismul de origine fArA acea sim-plicitate si nevinovAtie care sint insusirile Jul celemarl prin care a putut §i a trebuit sl cucereascälumea.

Atuncl el abdicd mindria cugetArir, indrAznealagindulur rAzvrAtit cu care se lovise de portile dearaml ale tainer, si, dacA fAcu jertfa aceasta, segAsi alAturr de durerea §i bucuria orrcur, chiar alecelur mar umil, se infrAti cu zilele muncite ale celurmar sArac, §i trAi anr de batrinetA cum putinr frun-tasr ar epocer noastre de luptä aii putut sA-1 aibA,pe altA perinA de mingiiere.

214 OAMENI CARI Ai' FOST

*i ceia ce are insetnnAtatea cea mal mare, e clel nu s'A fAcut crestin dupl Evanghelie pentru fe-ricirea Rain 14 pe care 1-a ignorat totdeauna, cipentru suferinta acestuf Tad, In care at-A scop vAzutse zbate si se stoarce omenirea invrAjbitä, a carirmintuire el n'o vede in civilisatie, oprit de bru-tala el InfAtisare materiall de astazI.

15 lulie 1907.

XxxvI.

UN ARHIEREU ARTIST : ANASTASIE CRIMCA.

Facultatea de teologie cere ca licentiatil ei sa-sipublice tesele. Pe de altä parte, licenta in teologiee o nevoie pentru a ocupa locuri de preotl in orase.IV poate inchipui cineva numarul teselor de licentäce se tiparesc de parohil nostri orA§ene§tf 1 Ar fi oadevAratä legiune de scriitorT biserice§a, de maiestriin controverse, de morali§ti filosofici, de casui§ti sub-till, de istorici ai Bisericii romine. 'Mai multi chiarde cum s'ar cuveni... Cad am ajunge o tall cupreoti autorl in toate centrele marl, §i n'ar fi deajuns, daca e vorba ca lucrarile sa fie §1 bune, niciatunci cind toti oamenii cu chemare pentru §tiintasail cu talent pentru literaturd. ar veni sa primeascahirotonia. Si de unde sa scoatem pe cei cad lipsesc ?

De fapt insa, pana mai ierl, tesa de teologie a fosto simpla formalitate. Candidatul o liticra, adecd oprelucra, o copia., o traducea, o cirpogia ; cu aceastaintra in lumea scriitorilor §i indatä dupd aceastaiesia dintr'insa. Preotul cel noil nu era indemnatmacar a scrie un articol de revista, o notita politicain vre-un ziar, a tinea cel putin o predica acelorcari aa dreptul s'o astepte de la el, de la buzeleWI' curate.

216 OAMEN1 CARL All rosr

De citva timp nu de mult Facultatea e in-sufletita de un spirit noil. tntàii, s'a vazut la autoriide tese dorinta de a fi originalf §i folositorr. Acumael incep a izbuti. Carticica d-lu.f C. Partenie despreMitropolitul Anastasie Crimea e o dovada despreaceasta. E scrisä limpede, ingrijit, are o impartirebuna, stringe §tirile raspindite cu privire la acestprelat §i, icr §i colo, aduce acte necunoscute, intre-girt pretioase, indreptari care fac sa innainteze §tiin ta.

Figura Jur Crimea merita sa fie improspatatä.

Era un flu de bogat negustor din Suceava, ruda,nepot de sora poate, al vestitilor boierf Stroice§ti, cuatitea mo§ii, atita vaza. §i atita inriurire. Pe tatal

cherna Ion, pe mama Cristina, sail cum sezicea atunct, cind acest nume era romänese, §i nude irnprumut, Clrstina. Avea un frate, diacul Ilie,(caci n'a§ crede §i eü ca acest Ilie, calugarindu-se,s'a prefacut in Anastasie.; numele calugare§tf ince-peail cu aceia§f slova ca nurnele purtat in mirenie).Crimea batrinul a murit curind. Cristina e pomenitäsingura in 1587, cind Domnul de atunct, Petru *chic-pul, rasplate§te pe Ilie pentru slujba buna ce-I fa-cuse in vremea nävälirilor cazace§tf. Tot Ilie, saüAnastasie o ingropa la 14 Decembre 1594 in bise-ricuta veche dt la Petrauti linga Suceava, unde §iastazi se vede la scarl piatra tot mar §tearsä acjupanesel, (ccneaghinelp) decf ea era neam deboieri marl, sora lig Luca Stroicf, cred, cCristinaCrimcoaia D.

Anastasie crescuse pe linga Stroici, caruia-I im-prumuta §1 felul de a-§T face, foarte artistic, dupamoda latina din Polonia, iscalitura. Nu se poate §ti

sad 11

A NA "STASI E CITIMCA 217

uncle a intrat el intAii.1 in tagma calugAreascg, dince loc adeck pentru a .intrebuinta cuvintul vechiu,era cde postrig,. Un Anastasie, Grec, era egumende Galata, tnAnAstirea In! Petru Schiopul, clAditAipeunul din dealurile ce stApinesc Ia§iI ; acela nu einsA. Crimca : el §i-ar fi ingropat mama de sigur inmAnIstirea luT. La 1600 apoi, Mihai Viteazul, care,cucerind Moldova, nu gäsise niciun arhiereil, acitot! fugisera cu neamul domnitor al Movile§tilor, lacare tineaii, dAdu terit altg. ierarhie §i puse la Rg-(Mit! ca episcop pe un Anastasie, care-I jurA cre-

luY §i fiulur sAti, Nicolae-Vodal. S'ar credenici acest Anastasie nu poate fi Crimca : Stroice§tireraii §i 6' in tabAra DomnuluT fugar, §1 cu greii arfi putut ajunge Anastasie al nostru arhiereul iubital Movile§tilor dupA ce ar fi primit semnele Vldicide la cel mar stra§nic al lor du§man de moarte.Sapinirea lui Mihal a fost privita, apol, de frunta§iImoklovenY ca o nenorocire, §i el n'a putut gAsi intredin§ii niclun ajutnor al politicer sale. Pe vechea bi-sericutà, azT dArimatä, de la Dragomirna, tot inpreajma SuceveY, Anastasie, unul din ctitorY, ar fipurtat totu§! titlul de dost episcop de RadAutl.

La i6o8 insA, Domn fiind Constantin Movill, Anas-tasie Crimca ajunge episcop de Roman, unde stätrel ant. incàl din aceasa vreme, daa nu §i mai in-nainte, el incepuse ridicarea bisericii celei nouà dinDragomirna, bisericA de piatrA cu podoabe gotice,ciubuce in stilul Rena§terif §i rosete orientale. Ea semintuie numaY la 161o, in primävara, §i e unul dincele mar strAlucite monumente ale vechil noastrearchitecturY, iar pentru Crimca un titlu ve§nic deglorie.

dintA, cA

218 OAMENf CARI AC. FOST

La aceastd data, Inca din 16o8, Crimea eraMitropolit, In Domnia lul Constantin Movila; innaintarea luT se datore§te maril puterT pe care o aveailStroicesta supt acest tindr Dornn, care nu putea cirmuidupa ideile §i potrivit cu cuno§tintele sale. Cit sta..tura Movile§til in Scaun, Anastasie avu aceia§1 tre-cere la Curte. I-o 'Astra chiar noul Domn, batrinulStefan Tom§a, care, cu toatä asprimea luT brutald,nu cutezd sa se atingd de dinsul. Cind insa DoamnaluT Ieremia trecu Nistrul, aducind pe tinerelul eTcucon Alexandrel, Crimea turnd pe pletele acestuiamirul sfintiriT ca Domn. Doamna nu putu sd päs-treze Scaunul de Domnie al MoldoveT, ea fu Incun-juratä de o§tT turce§t! venite tiptil, necinstitd, prinsd,dusa in Stambul, unde intra. in haremul unuT Aga.Radu Mihnea, Veniaminul Turcilor, IT lua locul, siel sili pe Anastasie sà lese cirja din mina.

Urma§ul luT Radu, Croatul, catolicul Ga§par Gra-tiani, chemd innapol Insa pe mazil. Nu stiii ce pur-tare avu Anastasie in rdscoala acestuia impotrivaSultanultd: de bunà sarna, invdtat de restri§te, setitiu de-o parte. in curind, avu bucuria sd primeascaun Domn noil din singele Movile§tilor, pe Miron-Vocla Barnovschi, linga care statea evlavioasa luTmaica Elisafta.

Dupa sfatul luT, Doamna bdtrind §i Domnul tinarclädesc bisericl noud, frumoase : Sf. Ioan Botezatoruldin < driculi, din mijlocul Ia§uluT, astde cu totulpreschimbatd, de§i formeaza vechea pisanie, Sinta-maria, nu departe de aceasta biserica lul Bar-novschi de astazi, §i ea rdli prefacuta, ba chiar ardinscriptie, §1, in sfir§it, mareata Birnovd, pe mo§iade unde tatAl luT Miron I§T trAgea numele, cad Bar-

ANASTASIE CRIMEA 21g

novschi nu InseamnA alta decit Birnoveanul, boierulde la Birnova. Pe altA movie, la Hangu, se ridiaiarls1 un schit, iar la mo§ia pArinteasca din Topo-rAutT o biserica, §i ea pAstratA rAil. Pe toate n'arevreme sA le mintuie ; ramin inceputurT ruinate pecare le desAvir§esc Vasile Lupu, Istrate Dabija, dupgciteva zed de an!.

Si tot gindul Anastasie e in hotdrirea luT Mironde a moralisa clerul din mAnAstirr, decAzut de la ovreme, de la moartea marelta Mitropolit al veacultaal XVIlea, Teofan. Se introduce pretutindenf felulde viatA din Dragomirna. Flacaf din Ardeal sA numaT intre in manAstirT, pentru a nu se ivi neintele-gerT cu Craiul de acolo ; cAlugAriT strainT sA fie ada-postitT numaT treT zile. FratiT sA trAiasa fArA averedeosebitg, totT laolaltà. Sal! aleagA pe cite un an,putindu-1 intari §1 ma! departe, un egumen, un numArde staretT pentru administratia intinsuluT domeniu,de metosarT de pe la metoace, un eclesiarh, purtAtoral socotelilor, un econom ; sA nu fie primire deas1de mirenT, nicl ospete cu yin, ci numaT la visite deDomnl, la soboare, un pahar-doua de cblagoslovie,si mincare mar aleasA ; muierile, tigAncile, calugA-ritele 2, i chiar <coconiT,, iea talpAvita de pela sfintele laca§uri (1626). Nu putu opri pe Domnulsail de a inchina biserica SintA-MArief sail Adormirirla Sf. Mormint, dar hotArise, din parte-f, cA Dra-gomirna nu va fi nicTodatA si niciunuT Scaun rAsA-ritean inchinatA, ci va rAminea locuitA numaT decalugarT moldovenl.

In sfirsit, pentru Dragomirna luT, Anastasie lucrasecartile de nevoie, din care se pastreazA doua Evan-ghelif, doul Liturghif §i un Apostol, care dovedesc

luT

tsal!

220 OAMENJ CAB1 Af,' FOST

In el unul din ce! mal insernnat! miniaturist! a! trecutuluf nostru.

Anastasie nu trAi mal mult decit acest ultim prietendomnesc al sail. Chid capul frumosulur Miron-Vodàdidea la Constantinopol, unde el fusese ispitit cunAdejdr de Domnie noug, trupul MitropolituluT zAceasupt lespezile DragomirneT, unde cAlugAriT n'ail fostdestul de recunoscatorT pentru a-T säpa numele pemormint si el insusT n'avuse trufia de a-s! gäti incadin viatä piatra de pomenire.

29 Julie 1907.

XXXII".

B. P. HASDEO

Inclinindu-ml innaintea mormintulut kit B. P.Hasded, n'am nimic de retras din tot rAul si nictdin tot binele ce am fost adus a spune, in deosebiteprilejurY, despre dinsul.

A fost un om genial cine i-a putut tagadui se-rios aceastA insusire ? , a dispus de cunostintt ne-obisnuite in toate domeniile, asa incit oricind puteauimi pe cet mat multt ; a avut un spirit elastic cumcu greil s'ar mat putea glsi altul, si, pe lingd aceasta,pAtrunzAtor, ascutit ; a fost un scriitor indraznet inluptd si de o necrutdtoare ironie, a fost un convor-bitor care aducea in discutie puncte de vedere nouAsi, cind nu putea lumina., orbia prin scapArarea scin-teilor, si, cind nu putea convinge pe dusman, il in-depArta prin jignirea crudA a mIndriet celet matlegitime, a sentimentelor celor mai gingase §i aideilor celor mat indelung si mat adevdrat iubite.Chiar biruit in fata lumit, el 10 incunjura retragereade a strAlucire mestesugitA care silia ochit sa Se in-chidA si !Asa totdeauna impresia unet superioritAttomenestI netAgAduite.'

222 OAMEN1 CARI At FOST

A dat culegerilor noastre de izvoare c Archiva is-torica,, cea d'intaig carte a slavistice! la Romin! ;a strins fn 4 Cuvente din batrinf, probe intr'ales dinvechea limba, lucru ce nu se ma! facuse de alti! ;a grabit desvoltarea studiilor istorice, aruncind incirculatie, ma! ales pentru vremile mai vechT, prineIstoria critica,, o uria§ä multime de informatie nouà ;a cutezat sa viseze o mare Enciclopedie nationala,incercata prin e Magnum Etyrnologicuml. In atitearamurl ale §tiinti! istorice §i filologice, el a fost undeschizator de cale, care, ce e drept, s'a multamitadesea sa arate numal drumul.

Dupa Incercarl poetice §i nuvelistice, el a izbutitsa grupeze de ma! multe or! in jurul sag un marenumar de scriitorr a! epocer sale, de la foitele dinIa§! 'Ana la (Revista Notia,. i in politica el s'a in-semnat prin violentele paginf de satira din ziarulsag, c Traian,, inchinat lupte contra dinastie! noua.

A lasat Oliva §colarl §i un numar nesfir§it de ad-miratorl, de §i a murit intre slug! §i lingu§itor! deultima treapta.

A fost frumos, a fost iubit, a fost mindru, a gustatlarg din mierea cereasca a gloriel ; os de Domn, s'avisat Domn el insu§!. A fost §i bogat pe vremurT.A trait mult §i a luat vieti! tot ce ea poate sa dea.

i de unde vine atund acel indelungat zbucium,acele multe schimbarl de ocupatie, care ag speriat§i pe cel ma! plecatl credincio§! a! 14 acea nesta-tornicie in ide! §i parer!, acea ve§nica Inlocuire deprietenr, acea trista singuratate a zilelor lur dinurma. ? De ce tagaduirea din partea cConvorbirilorliterares; care 1-aii invins oarecum, de ce Indu§ma-

B. P. IIASDEti 223

nirea cu top' frunta§il generatiei sale, de ce intoar-cerea-i minioasA impotriva tineretului care intelegeasä ducA mai departe opera sa, de ce atacurile ne-drepte care all smuls, care ni-aii srnuls rAspunsurinerespectuoase, pe care nu le-am fi voit ?

FiindzA, potrivit cu cel d'intAiti mediu al sail, po-Ion §i rusesc a invatat la Universitatea din Harcov§i a venit la noT ca tinAr format , el avea ca normaa vietii romantismul lui Pu§chin §i Lertnontov, in-dividualismul rAzboinic, care dispune capricios, cumvrea, fara ulna, dar cu atita geniald plAcere, de tot :teorii, idei, sentimente, lucruri, oameni. Sigur §i im-bAtat de superioritatea sa, el, eroul in sens romantic,a inteles s5.-§1 supuie, cu orice silinti ale sale §i su-ferinti §i pagube ale altora, toate.

Teoriile pentru el ; §tiinta pentru el ; pentruel literatura liricA, pentru el viata cu miile de iz-voare ale placerii, pentru el prietenir, gata a se jertfica robii vechilor regt barbary. Pentru el, pentru su-perba lut individualitate, careia i se inchina. Cindrana adincl a mortii copilei iubite 1-a oprit in avintulbiruintelor sale §i i-a indreptat gindul calm altelurni, el a inlaturat cre§tinismul pentru totT, legeacelor multi, saracr, §i orfani, §i, a fAcut, §i dincolo demargenile traiulur, palatul deosebit al mindriei sale.

i, in viata, in sitntire, in scris, in gind, cind tenig bine, ramine maT ales ce ai dat altora, ce ailAsat de la tine, ce al jertfit. Prin instrainarea detine insuti capeti §i consecventa §i staruinta §i ca-racterul, §i iubirea oamenilor.

Astfel pot! raminea pentru multe timpuri un stilpde luminA calda in jurul cAruia cre§te §i inflore§teviatae; altfel, bine inteles, pot! sA ram!! oricit de

22i OAMENI CARI Ar FOST

mare, dar ca statuia de sare a sotiet lur Loth, uria§d,clarg, rece i amarg in mijlocul pustiulut ve§nic.

A§a cum a fost insg, neamul sü nu-1 va uita §i,chiar refusindu-T iubirea, va opri admiratia fatgde aceast g. stralucita minte omeneascg ce a scInteiatIntre not, §i poate cg, in cre§tinescul (Dumnezeil sg-1ierte,, rostit la pragul mormintulul ce cuprinde uria§afrunte a cugetgtorulut §i lumina ochilor istett, se vortopi, pentru cet ce yin dupg not, gre§elile at cgrormarturt, phut de supgrare uhe ort, dar mar adeseade durere pentru mgrimea celut ce le sgvir§ia, amfost not.

2 Septembre 1907.

nu-§T

IOSIF VULCAN.

intre membril de cdincolo, ar Academier nu eraunul mar. nelipsit de la sesiunea generala decit IosifVulcan, care §i-a vestit, parca, de'nnainte moarteanevenind in Martie trecut, pentru intaia§1 data in-tr'un lung §ir de anL La locul lur de mult stator-nicit aparea odata pe an chipul batrinulur blajin,cu mustajile albe sucite Inca dirz, cum credea el ase cuvine unur membru al Academie! care iea partela sesiunea generala. Era nalt, sprinten §1 avea omare redingota neagra. A§a statea §i a§a se ridica,incit mar mult decit faja chema luarea-aminte acelbust impunator §i japan, iar mar mult decit bustulinsu§r, redingota. Aducea citeva rapoarte, tot a§a. :uscate, mindre, foarte blajine tnsä. Tinea sa fie binecu toata lumea, incepind, fire§te, cu cer mar puter-nicr, pentru cari bunul batrin avea un adevarat cult ;dar se gindia §i la zeir mar nor §i tinerr. Si Doamnece incurcat era dinsul cind certe, vrajma§ir grozavedezbinail Olimpul, §i divinitäjile Jur, finer! §i batrinr,moral! §1 imorall, cu talent §i gra, IT cereail saaleaga Se poate atita -cruzime faja de un oaspete,

15

XXXVIII.

226 (AMEN! CARI At FOST

va fi zis el, intepenindu-se §i ma jenat in so-lemna luI redingotA ! Atund fAcea ce putea : unuia-rvorbia m5gulitor, pe altul 11 lAuda in scris. Si, dacltotn§i se supAra vre unul §i mergea cu supArareapAnA acolo incit sä-1 atace pe el bietul, care n'aveanick) plato§A, nu-I intorcea rAul cu rad. Doar re-dacta §i el, dupa multa chinuire de sine, douA-treirinduri de tinguire elegiaca §i, apor, cind intilnia pedu§man, nu §tia cum sa se apropie de el, cum sa-1descreteasca §i sl-1 impace. Avea toata bunatateaslAbiciunii, dar poate §i mal mult decit

SArmanul bltrin ! Si era u§or s11 fad placere. Nucerea laude, §1 ar fi spus insu§I cA nu i se prea cuvinmarl. II ajungea o invitatie, un semn de atentie.Odata a tiparit o' cartA de visita in revista lul! Dar,and era acasA, intre oamenl pe cari-I cuno§tea bine,pe cari-I §tia ca ail mai multa bunavointa de cheltuitcu el §i-§T aduc aminte mai bine de folosul ce aiiavut pe urma lul, atunci cind, la adunArile (Aso-ciatier,, ale asociatier pentru Fondul de Teatru, laalcAtuirea areia avuse o parte insemnata §i la careel era acuma orinduitorul §i cApetenia recunoscuta,se represintaii piesele sale, §i se a§eza scaunul sAil depre§edinte, §i se aclama persoana sa, o ! atunci rectin-gota se umfia mindra, minile stingace faceau gesturilargi, cite o scinteie seapara in ochil pa§nici §i glasul,chiar glasul se auzia. Acolo sA fi fost ca sA §tii cinee Iosif Vulcan

RAposatului i se va multami pentru indemnul cea dat In vederea introduceriI la Rominil din Ardeal§i Ungaria a acelui mijloc minunat de culturA §i

,atita....

fel

,..

s

IOSIF VULCAN 227

moralisare, care este, care poate fi, dacä se afiA inmint bune, Teatrul. Chid se va ridica In vre-uncentru mar fericit cea d'intliii zidire de teatru ro-manesc, aceia va cuprinde poate chipul lur Vulcan,fAcut In marmurA sail bronz, a§a Inca el sl se cu.tremure de bucurie in mormintul

In istoria literaturir romAne§tr mar nouA, el nu seva insemna prin versurile sentimentale ce a scris,nicr prin cele citeva paginr de prosa risipitA pe me-leagurile uitArit a doua zi dui:a ce all fost scrise:un roman, nuvele, piese de teatru, nicr prin solemnele-1 cuvintarr de ocasie. Meritul saIl cel mare epublicarea, timp de mar multe decenir, publicareaIngrijitA, gospodareasca, in adevAr prieteneascA, a re-vister cFamilia,, care a murit daunazr, luind cu dinsarOstul, dacA nu sufletul lur Vulcan.

InsemnAtatea acester for literare2, cu poesir adeseanevinovate, cu povestirr bune de cetit innaintea tu-turora, cu §tirI de tot felul, salonul, lur Vulcan,cu cronica mAriti§urilor §i a raposArilor, cu ilustratirde imprumut, de prin foile neamurilor bogate, §i

chipurl de coamenr mart, din Rominime, pAnA la d.Shim din RudAria, premiat al Academier Romine,stA in trer tapte :

intAiil a ie§it acolo, in Oradea-Mare a Ungurilor§i Jidanilor, In pArtile acelea rAslete §1 primejduiteunde orrce publicatie romAneascA e ca un steag rAmaspe o cetate nApAditA de du§manr, steag care prinsingurA fluturarea lur de§teaptA simtul de onoare §ichiamA apArAtorl.

Apor cl a rupt cu rAtAcirile latine§tr, cu ortografiasavanta, cu lirnba invAtata §i a scris, urmlnd mi§-

sAd.

228 OAMENI CART AU FOST

clrii tinerilor din tail, romAneasca bunl §i simplaa poporului, indemnind, deci, la intrebuintarea inviata a graiului acestuia ce se dovedia vrednic deliteraturà.

i, in sfir§it, cä, de la tiparirea unei articele ilu-strate, cu chipurile §i biografiile märirilor de c din-coace,, pAnA la ultimele publicatir de carti de visitl§i cronici bucure§tene, el a tinut legltura cu centrulfiresc al culturii nearnului, Romania, despre careniciodatI n'a vorbit rail

Astfel acest om cu puteri modeste,_ dar cu atitabunAvointA, a fost unul din predicatoril unitatif cul-turale, ceia ce nu trebuie sl uite nitnenl, §i noT, maiales, cei de aid, nu vom uita.

9 Septembre 1097.

XXXIX.

DANTE IN ROMANETE.

Versurile cele maY cuprinzAtoare, ma lapidare dinorice literaturl a orIcaruT timp, o adincime pAnd infundul cAreia nu rAsbate totdeauna nicr celitorul celmaT bine pregAtit §i pregAtirea in acest cas nupoate insemna altceva decit cunoa§terea deplinA ascolasticel medievale §i a vietiY italiene §i universaleIn veacul al XIII-lea , un amestec uria§ de tra-gedie, de superstitie, de Inchipuire inflAcAratA, desimbole pline de inteles §i de alte simbole, al cArorinteles s'a pierdut de mult, icoane care trec deg-vir§ite, in fulgerul unur singur vers adesea, unindlumea noastrA cu altA lume care pentru noT e adeseapoesie religioasd, iar pentru contemporanT InfAti§a orealitate ingrozitoare sad plind de.. mingliere, §i, pelingd toate acestea, revelatia uneT limb! literarenoul, minunatA cu mlAdiere, ca energie §i putintAde expresie, dar purtind Ina pe dinsa toatd rouascinteietoare §i nevinovatd a tinereteT sale, aceastaeste opera luT Dante.

Fiecare om cult §tie ceva dintr'insa : putinT ad strd-bAtuto intreagl : poate nimAruf altuia decit specia-

230 OAMEN! CARI Ag FOST

listulul ea nu ia lasat o impresie de totala§a sintemde deosebitl fata de cugetarea §i sitntirea acelul veacbatrin ! ci rams la cel mat multi icoanele§i mal ales acele dulci versurl de dureroasä plingerea unor vremi nenorocite.

E o intrebare claca Dante se poate traduce; o alta,mal indreptatita, daca el trebuie tradus. Cad se aflaoare cine sa poata reda versul de bronz, batut cu cio-canul greil al unel convingeri fanatice, in religie §ipolitica, ce nu se mar intilne§te astazi ? $i se poate'Astra acea melodie cu totul particulara ce se desface din strecurarea solemna a silabelor ce ad in eleceva fatidic, ca destainuirea zdrumecata a unel Sibile ?

Daca, totu§l, se admite c orice popor are dreptulsa-§i aiba in limba luf capodoperele literaturil uni-versale, apol traducatorul lul Dante se cuvine a fiun om in vrista, purtind in suflet melancolia multorincercari grele din viata, multor desilusil iet tate §irani tamaduite, un QM bun §i klInd, inseninat prinlamurirea sufletului sail dea lungul anilor, un sin-guratec in mijlocul valma§agulul lumil, la care saiea parte numaI de forma, §i, in acela§/ timp, unspirit care sä fi pastrat ceva din naivitatea ce deo-sebe§te vremurl ca ale lul Dante §i care la el seavinta, totu§T, spre culmile sublimulul.

Intre scriitoril no§tri cu gred s'ar fi gasit acesteinsu§irY la alt cineva decit la d. Gane. Alegind pentruanil sal de batrineta pe Dante, in lumea caruia s'acufundat cu incredere inteo calatorie a§a de lunga,d-sa n'a gre§it. Mal degraba decit un me§ter al formelpoetice, ingrijit de efectele une virtuositati supe-rioare, mar degraba decit un savant, intreg sad pe

li-al

DANTE iN ROMINEFE 231

jumatate, care sa trateze ca un sir de probleme alecugetaril si limbit textul mareluf Florentin, erachemat sa incerce o astfel de opera grea un scriitorcare O. aduca o stare de spirit asamanatoare, prinlinistea-1 cam trista, prin conceptia-Y de un realismsimplu, ce cla de la sine poesia, cu acel model ne-atins care e poetul celor trer lacasurr ale sufletelor.

cInfernulp i-as fi zis cIadul, iese in a douaeditie a traducerit sale romanestl. Cetitorul va gasiarmonie egala cu sine, limpeziciune de forma,pe alocurt energie in imaginf sail in exclamatit,totdeauna o rima naturala si sigura, iar, mat presusde toate, o tinerefti, o spontaneitate noua care faccea mal mare cinste traducAtorulur. hi ceia ce a datgeneratia precedenta, in produsele literaturit matnoua, cu greil se va gasi o lucrare asa de intinsa,de grea si totust asa de linistita si sigura, infatisatacu asa de putina pretentie, intr'o miscare asa de fi-reasca si cu un zimbet asa de bun, ca aceasta.

Traducerea (Infernulul, nu e un t eveniment li-terar,, ci o fapta bunA si folositoare, pe atit de simpla,pe cit de merhorie. Ea poate si trebuie sa fie ur-mata insa de traducerea celorlalte doul partr dincDivina Comedie). La vrista sa innaintata, d. Ganeni se dovedeste destul de tin Ar pentru a ni le da.

18 Novembre 1907.

XL.

LICIU 1 TEATRUL LIft ALECSANDRI.

Pe cind Teatrul, asa de bine condus formal deun director carell stie mestesugul si e multämit cuatita, dä cSherlock Holmes' si operele autorilorevreo-francesl al literaturif parisiene, Liciu cu-treierg. provincia. Pretutindenl e bine primit, si, printalentul saii, prin scoala sa superioara si prin deo-sebitul saii simt de datorie, merita o asemenea pri-mire. E alta intrebare daca piesele de efect, foartemoderne, pe care le alege, sint potrivite pentru unpublic care trebuie educat catre arta d-sale i-ospun aceasta ; d-lur Davila insä nu, fiindca ar fi Inzadar si, mar ales, daca ele sint vrednice de ta-lentul interpretulul. Caci cea mar innalta datorie auntil artist e sa nu consimta, pentru nimic, a se co-bort mar jos decit chernarea sa fireasca.

L-am vazut pe cel mar cult dintre actoril nostrila o represintatie a cPietrer din Casa, si apor laaceia a t Lipitorilor SatulurD. In amindouà rindurileam avut o indoita uimire placuta. Pe de o parte,era innaintea mea un artist care ar fi in frunte laorrce teatru din lume ; sigur, mladios, demn si adese

234 OAMENt CARI Au FOST

orr chiar tragic in mijlocul unor situatir care s'arparea ca nu pot da decit efecte cornice. Pe de altavedeam cit adevar, cita. coloare, cita informatie fo-lositoare imbracata in vesmintul literar care da trai-nicia, se gasesc in acele comedir pe care Alecsandrile scria mar mult jucindu-se in Ia§ul anilor 1840§i 1850.

Iaca nor ne-am deprins cu literOturr rafinate, cu_risurr suptirr si rele, cu rinjirt dureroase ; am avutmar adesea innaintea noastra imitatir moderne, ex-puse crud de o §coall francesa, nemiloasa, care afost imitata in toata Europa ; neam invatat a nechinui innaintea unor probleme care se aduc peteatru, fara a li se da, dupa bunul sfat al vechiulurAristotele, acea solutie definitivà care sa ni ingaduiea pleca de acolo- cu gindul impacat §i sufletul adusinnapor in stare de armonie. De la aceasta innaltimene uitam despretuitorr la farsa naiva a vechiulurpoet moldovean, care inchide §i deschide dulapurile,face pe oamenT a se bate pe 'ntunerec §i aduce, sprerecunoa§terr si impacarr, pe eroil sar din toate col-turile.

Multr vorbesc rail de Alecsandri, mar ales ca autordramatic. Atitia nicr nu 1-au cetit. Dar chiar dintrecel ce 1-a5 avut In mina. Cred insä ca orrcine vavedea acest teatru, in care totr a miscarea asa desprintena §i de sprentara, vorba atit de iute, zim-betul atit de bun §i hohotul a§a din toata inima,dar mar ales infati§eaza inteo forma asa d simpa-tica o veche societate disparuta, pe urma careia auvenit insä parintir sail bunicir nostri, orrcine dinacestr privitorl I§T va schimba parerea. Nu, acesta

LIC1U F TEATRUL LUT ALECSANDRI 236

nu e un repertoriu de uitat, de aruncat. Pentru In-vAtAtura ca §i pentru plAcerea noastrA, el trebuiechemat iarAst la viatg.

Pentru a reda figurile lut Alecsandri se cere inslo bunAtate adevAratA §i, pe lingg dinsa, putinta deinchipuire simpaticg. a trecutulut, in legAturl cu adeosebitA culturg ; interpretul trebuie sA aibl singemoldovenesc curat, fire romAneascl adevAratA §i,deer, modestia, sfiala aceia fatg de lucrurile insem-nate, care deosebe§te neamul nostru.

$i, asa find, cine ar fi mar potrivit pentru invierea§i purtarea prin largul terif a intregulut teatru allut Alecsandri decit Petru Liciu ?

II vAd, pang, impreung cu finer! entusiastr, avind invedere, nu succesul zgomotos si cistigul §i reclama deactor!, ci arta §i tara bor. Prin el §i al lut ar invia tot!ace! bunt cunoscutt at Ie§enilor de pe vremurr, de laIorgu de la Sadagura On g. la cocoana Chirita. Arfi o veselie, un ris sAngtos §i senin, o voie bunA WApgreche : bAtrinir s'ar simti tined §i ar ride de-avalmacu tineretul cel mat nal.

Si, in acelast timp, s'ar afla cA moda de instrAi-nare, cu snobismul ce tirAste dupA dinsa, e pe sfir-§ite, §i cA innodArn iargsr legAtura, neapgratg, in orIceculturg serioasg, cu traditia.

28 Ncvembre 1907.

XLI.

LA DESVALIREA MONUMENTLU! LUIALECSANDRI.

Chid vor apàrea aceste endue, cer cigva Ie§enfcrestinf §i. multiI Eyre iesenr vor fi avut pläcerea dea vedea pe una din pietele orasulur lor chipul demarmurA al lur Vasile Alecsandri. Inteleg din notiteleziarelor1 el desvAlirea statuiT s'a flcut cu o pompldeosebitA inaintea elementulur oficial al vietiY roml-nestY. Regina Ins AO a scris versurl intru amintireaaceluY poet, si national, si de Curte, care a fost labAtrinetele sale un oaspete iubit al palatulul de li-bertate si poesie din Sinaia. nil a mal vorbi de alteode, de panegirice, dintre care unele au fost mar cum-pAtate, de medaliile rivale pe care le- all bAtut, intre-cindu-se in uriciune, dintre acel library al Iasilorcari tin sl se afirme, cu tot dreptul, la orice mani-festatie patrioticA si culturalA.

Toate aceste semne de admiratie : statuie, discur-surf, versurr, prosA, medaliT evreiestY, le-a prevAzutde sigur Alecsandri in cugetArile sale asupra viitorululla care se putea astepta. Sigur de sine insusI, de usu-rinta creatiunif sale, de farmecul sAU cuceritor, de

1 Serbarea s'a aminat.

238 OAMENT CARI At FOST

neaparata simpatie pentru dinsul a celor mullr sicelor marl, el a purtat o coroana OA spini si a sta.lucit fall sä sufere si fail sa se rnistuie. Si-a traitviata toata, §i lucrul sail de scriitor, in loc sa i-o fiscurtat prin chinurile iscodirif de gindurr si fap-tuiril de cuvinte, prin straduintele grele Intru la-murirea simtiriT, i-a prelungit-o poate prin constiintastapfnitoare a unel gloril cfstigate rapede si pe carepang la batrinete a §tiut sa o pastreze.

Gine a cfrtit Impotriva luT ? Vre-un nemernic acärul lipsa de talent §1 de caracter lua orIce pretspuselor sale. Cine La. tagaduit ? Vre-un final-, pe carenu-1 asculta mal nimenT, si Inca si acela cu cit in-cunjur, cu citä sfiala si pietate 1

Si nu i s'a IntImplat macar ceia ce se intimplararilor scriitorT cu batrinete lungI pe cari mar multe:§irurT de contimporanT 11 recunosc pe rind. Nicl dupamoartea luI critica n'a cutezat a vorbi raspicat, atagadui vesnicia semizeulul. Din potrivä, poetul morta fost rasbunat foarte rapede §i de acele usoare atacurlpe care avuse a le suferi fail a pagubi nimic prinele. Pe Incetul, lumea, condusa de scriitorT si de cri-ticiT de mestesug, s'a Intors la vechea parere de in-chinare fall reserva inaintea lul. El a ramas astfel side acum Innainte, cu toata intregirea culturil noastrecu toata adincirea sufietulul nostru, cu toata cres-terea simtulul pentru adevarata limba. romaneasca,asa cum o vorbeste si o Intelege acel ce a faptuit-o:poporul, el a ramas ded descriitorul fericit al na-turil si al oamenilor de la noT, armonisatorul maiestrual cintecului popular, vrajitorul trecutulul eroic, aedulrenasterit noastre, 'al luptelor si triumfurilor din urma,Int'un cuvint Intruparea poetica a geniuluf national.

LA DESICALIREA MONUMENTULUI LUI ALECSANDRI 239

Un altul, foarte nenorocit de la un capAt la altulal vigil sale, creind cu greutate, din mAduva si sin-gele sail, opere care 1-ail inveninat totdeauna de des-nAdejdea idealtgur neindeplinit, un altul care n'a aflatmacar in iubirea frateasca a tovarlsilor, inteolege're largl §i deplinA a publiculur mingliere pentru.aceasta mare si vesnicA suferinta, un altul pe caredusmanir nu 1-aU crutat, pe care prostil nu 1-aii ier-tat, prietenir nu 1-ail respectat, pe care nimeni nu1-ati inteles In intregimea lur, un oarecare MihailEminescu, de profesie, rind pe rind, actor, revisor, ga-zetar si nebun, cAruia citiva admiratorl din cer gu-ralivr inchinat caricatura de bolovani intr'o piatAbotusAneanA si un bust ca acela de pe mormintuloamenilor cu avere, la Ateneul din Bucurestr, acelaa numit pe Alecsandri, in cea mar scurta si mar bungcaracterisare : ve§nic tinar si fence,. Pe cind el,sArmanul, care lauda asa de frumos, Mra niclun gindde rivalitate, a fost bAtrin in cugetarea sa cu multinnainte de vreme si, prin urmarea fireasca a unoruriase insusirr nestApinite, de el insug sati de mediu :

4vesnic neferice,.ajuns, cum se va intimpla totdeauna

orrcaruia din generatia mea, care va fi adus a vorbidespre Alecsandri, la neapArata comparatie cu Emi-nescu. Orr cu cit simt istoric ne-am inarma, orlcitam pretui lini§tea §i seninItatea, oricit am dori sAnu jignim parerr respectabile, nu putem da lur Alec-sandri, a arta faptA o intelegem si o pretuim, inimanoastra, pe care E ininescu o stApineste.

Insa iarAsr intelegem foarte bine, si prin urmarenu invinuim, pe cerlaltr can iubesc pe Alecsandriin acelasr timp in care II recunosc meritele. Cer ce

Inte-

iatl-ma

i-ad

240 OAMENI CARI ACT FOST

fac Jun sport din iubirea pentru popor, din iubireapentru trecut, din iubirea pentru neam, din artasfinta a poesiel, aceia nu pot cere ma/ mult decitce li da acest bogat §i stralucit diletant care a fostAlecsandri. i iarasl exteriorii prudenti, cumpatati,masuratii, pieptanatil, gatitii, solemnil si pompoiii nupot gäsi in toata literatura romaneasca un altul dinscriitorif marl care sa-I multameasca atit. Ca e unscriitor mare, nu incape vorba. Dar la el nu va jigniniciodata si pe nimeni un gind adinc §i obscur, osimtire care sa uimeasca si sa arunce in laturi, ocomparatie care sa izbucneasca, un strigat care sazguduie, un cuvint macar care sä nu se poata auzioricind. Acesta e un perfect om de societate, unrespectuos al tuturor formelor si conventiilor, un_

eminent cnici prea-prea, nici foarte-foarte,.Asa fiind, si lui i s'a consacrat ce i se cuvenia

mai mult, si admiratorif lui, cari nu dispun de inimalor pentru literatura, i-ail dat ce-I puteail da maiscutnp, cind s'a ridicat statuia de marmura de laIasi.

Toti aceia cari pot face o deosebire hotarita intreinsemnatatea istorica a unui scriitor si valoarea Julactualä, toti aceia cari cred ca asemenea subiectetrebuie atinse, nu cu mestesug de vorbe inflorite, cicu o deplina seripsitate de suflet si cu un innalt simtde raspundere, in stirsit toti cei cari au despre unscriitor aceiasi parere §i in zilele obisnuite si in celeextraordinare, vor iscali aceasta parere.

23 Oetombre 4005.

XLII.

LUEGER.

Putine nume sint mar populare in Austria decitacela al oaspetelur nostru. El e, nu numar cunoscutpana in stratele adincr ale neamulur sag german sicrestin, dar §1 iubit, cu acea iubire admiratoare §iplina de recunostinta care se da numar luptatorilorgra. preget. Primarul Viener va raminea, in ciudaputerir de sus, in ciuda intereselor bane§tr de lamijloc, in ciuda unor anumite uneltirr ce yin de jos,stapinul oraplur sag, atita vreme cit va voi. $i vavoi pang. va avea Inca de lucru.

Lueger nu e numar un puternic vorbitor, care im-pune prin caldura ca §i prin sinceritatea fraser sale.El nu e numar o personalitate cu desavirsire sim-patica, tfrumosul Carob, zic ascultatoarele cuvinta-rilor sale de la Primarie si din Parlament. El e siun foarte bun gospodar. Viena cum a gasit-o el, In-cepuse a se ticalosi, prin oportunismul sfios al altorprimarr, din cer cu bunavointa inceata, fara programsi fara tinta ; ea se pleca umilita fata de marea stra.-lucire noua, americana §i evreiasca, a Pester. Da-tinile cele vechr o stapiniag in circulatie, in luminat,in hrana. Lueger a venit cu hotarirea de a innalta

16

242 OAMENI CARI AU FOST

iara§r la locul ce i se cuvine vechea cetate impara-teasel, in care s'a nascut, unde a locuit totdeauna§i pe care o iube§te gra de margini. Un timp a fosto revolutie generala pe stradele vienese : gropr,muntr de pietre, tuburr, stilpr de felinare risipitrpretutindenr §i, in desele zile de ploaie rece, biel§ugde noroiii negru §i cleios. Dar peste citiva anr, nor).tile Vienel scinteiail in lumina nota, tramvaiele cuaburr incunjurail Ringul, trenurr fumegail supt pa-mint, §1 unul din cele mar minunate bulevarde dinlume se desfA§ura larg pe locul unde odata duhliãdin urita ripa acel piriia§ al Wien-el, care s'ar numila nor... Calcaina. Inca odata, Viena se prefacuse,cu gust §i cu indrazneala, dupa nevoile cele marlale timpulul.

Astfel de servicil nu se uita nicrodata, §i nu ori-cine le poate aduce. Dar numele de Lueger nu tre-ze§te in mintea atitora amintirea ispravilor de gos-podarie ale primarulur pe viata al Viener, ci el ra-suna ca un strigat de chemare in Jupta. LuegerinseamnA antisemitul luptator §i biruitor.

Nu un antisemit de teorie care sa imparta peoamenr dupa singe in prietenr neaparatl §i du§manl&qtr. Nu, dar el, mar mult decit oricine, §i-a datsc,ama de jidovirea rapede, cu toate urmarile el demurdarie, de demoralisare, care ameninta Viena saiubita. Impotriva du§rnanulur din Leopoldstadt a in-ceput el lupta. In zadar a scos acesta, pe lingatoate trupele sale, §i pe acelea, puternice, ale alia-tilor, sociali§tr, cosmopolitr. Scri§nind din dinti marmult decit odata, barbaril asiaticr din cetatea cre§tinaa ImpAratuluf ail trebuit sa afle biruinta lur Lueger.

Dincolo de Leitha insa, acest neam e adevaratul

LUEGER 243

stApinitor, in ve§mintele medievale §i supt steagulrevolutionar al UngarieT. Lueger nu poate sA iubeascA pe aceia cari s'ail lAsat cople§itY §i cari selaudA, se mindresc cu aceastA cople§ire, pe aceia cariInfAti§eazA in acela§f front pe urma§if cavalerilor dela 1300 §1 pe econtopitif, din veacul al XIX-lea §i alXX-lea. De aid politica anti-maghiarl a WI Lueger,care se impel de alminterea §i cu loialitatea sen-timentelor sale austriace.

Venirea luf Lueger la nof e o demonstra tie ; elvine la cef ce se luptA cu Evreimea §i cu prietenifeT de pretutindenT. Ca o demonstratie o primim.Strigind : c TrAiascl prietenul nostru Lueger2, sintemsigurf cA vom afla un rAsunet in toate inimile ro-mAne§tf.

8 lunie 1906.

XLIII.

LA MORMINTUL LU1 KOGALNICEANU.

0 parte din liberalil din he ail facut drumul pana.la cimifir pentru a se inchina amintirir lur MihailKogalniceanu.

Odata partidul facea 4 pelerinagir, la mormintullur Bratianu, la al lur Rosetti. De o bucata de vreme,ele ail incetat. Mare lur organisator si om de isprava,ca si visatorulur cu viata cinstita, politicianulut faraargintr, !Arms pana la capat putin poet, nu mar arenimenI sa li ceara sfaturI. E bine a macar mor-mintul lur Kogalniceanu e privit Inca drept un izvorde inspiratie. Daca toll ce cef ari mers sa-1 vada, s'auapropiat cu inima curata a omulur ce vine sa se re-Innoiasca prin pomenirea faptelor Insemnate ale unurmar mare decit sine, atuncl oracolul venit de pestepragul vietil a putut spune vorbe ca acestea :

Ca nu este un adevarat om politic, patriotic sibinefacator. Intelegator al timpuluT saU si pregatitoral viitorulul decit acela care, ca Mihail Kogalniceanu,Incepe Intahl printeo larga culturä moderna, pe careel, Kogalniceanu, si-o clstigase In Germania stapinitade marele curent idealist de la inceputul veaculul.

Ca a fi liberal sail conservator, orT a se zice numal

246 OAMEN! CARI POST

liberal sail conservator, n'are nick) insemngtate laun biet popor care se luptg sg se ridice din celemar stra§nice adincurl ale sgrlcieT si lipse! de lu-ming, dar cg are o mare insemngtate pentru un ompolitic calitatea, puterea nationalismuluT sàü, iubiriTsale pentru neam. Prin aceasta ggsest! de la sinedrumurl, pe care nu le pot! descoperi cu felinarulchior §1 fumeggtor al formulel liberale orI cu iascaseacg a datine! conservatoare.

Cg nu poate fi un neam trainic acela care se al-catuie§te cu adevgrat numa! din spuma de sus, care,chiar dacg nu e murdarg, se va niurdäri de totpraful pe care-I mgturg de-asuprg-I vinturile celemar! ale lumir. Ci un adevgrat neam e acel ce cu-prinde in sine toat a. viata, ve§nic miscatg, totdeaunainnoitg si pe deplin curatg, a multimilor muncitoare§i cinstite.

CA nu e un om politic vrednic de acest numeme§terul ce §tie sg ci§tige du§manil, sg ocoleasc&piedecile, sg crute munca si s scape de primejdie.Ci este numal acela care, vgzind o neclintitä §i lu-minoasg tintg, merge indrgznet cgtre dinsa, infrun-tind du§maniT, miscind din loc piedecile, primind inpiept primejdiile, cu siguranta cl, perind chiar incale, tot drumul ce a putut sg-1 facg e ci§tigat pentruurma§iI ce vor veni neapgrat dupg vitejia A§aa judecat Kogglniceanu atacind, in vremt foarte ne-sigure §i amenintAtoare, chestil ca averea de mosira sträinilor din mángstirile grece§tI §i ca lipsa deogor si de neattrnare a teranulur.

din ce n'a fAcut el, acuma se desface si aceast&ultimg invgtgturg : CA un om politic trebuie sg-§Ssprijine fapta pe o viatg personalg cu desgvir§ire

ACI

luT.

LA MORMiNTUL LUi KOGALN10EANU 247

curatl, cad altfel va fi invins u§or, stApinit §i in-trebuintat de altiT, maT slabi, mar putin chematfdecit dinsul, cari insa pAcate saii tiü sA le as-cundA mal bine. *i astfel, din nenorocire, o sara, unneam vor pierde pe cirmaciul cel mat bun cind aravea maT mult1 nevoie de dinsul.

Pentru cine poate auzi, acestea le spune mor-mintul luT Mihail Kogalniceanu.

29 Iunie 1906.

Wad

LXIV.

LA TRECEREA UNUI ER00.

Ultimul dintre Rákócze§tY, Francisc, s'a rasculatimpotriva Casey imparate§tY de Habsburg, stapinä aUngarie cucerite de la Turd, a urmat cu stralucireexemplul altur crege ungur,, Emeric Tao ly, a sta-pinit o bucata de vreme Nordul Ungariel, a intre-linut legaturY cu anumite State din Apus, ca Frantacare-1 sprijinia cu caldura ca sä faca in nacaz ve-chilor sal du§manY de la Viena §i, la urma, a trebuitsa se recunoasca invins. Dupa anul de lichidare 1711,el a luat drumul catre tara sprijinitorulul sail Lu-dovic al XIV-lea, dar n'a incaput nici acolo precumar fi dorit §i, la urma, si-a aflat adapostul, cu tainde la Padi§ahul, in Turcia, urmind §i In aceasta pri-vinta, pe regele Emeric. Pe pamintul strain s'a stirfsel dupa lungY §i durero§I anl de pribegie la 1735 §ia fost ingropat la Rodosto, pe malul Marif Negre.

UnguriI nu 1-ad uitat Insa, nicr in timpul cit as-cultad de Austriaci, nicY astazt. in el acest neamdirz §i sigur de sine a vazut pe luptatorul cavale-resc §i indaratnic, care null parase§te drepturile §inu vrea sa-§I plece capul fata de nimenl. In el adma! respectat pe cel din urrnä represintant al mai-if

250 OAMENI CARI AO FOST

dinastir rákócze§tr, supt care Ardealul stapinit un-gure§te a insemnat ceva in istoria lumiL

De mult Inca, er facusera planul patriotic §i ro-mantic de a aduce din groapa sa departata pe eeldin urma care a purtat o coroana ungureasca. Im-paratul.rege, care iarta a§a de mult pentru el §i carepoate ierta §i pentru stramo§ir Jur, can au osinditla moarte ca tradAtor pe Francisc RitkOczy, n'a avutnimic de zis impotriva acester pomenirr nationale.Acum citeva zile Parlamentul din Pesta a votat rea-bilitarea, curatirea de osinda, a memorier Craiulurde rdscoalA. 0 corabie a mariner austro-ungare a ri-dicat oasele scumpe Ungurilor. Ea s'a oprit Jot laConstanta. Un tren special a dus cosciugurile ye-chiulur rege §i ale tovaralilor sal* pe linga Bucure§tr,de-a lungul intregulur §es al Romanier, prin ora§eunde pretutindenr erail libere sA-T iasä intru intim-pinare coloniile ungure§tt cu tricolorul §i sA rasuneastfel accentele limbil maghiare, 'Ana la Or§ova, undea§tepta primirea cea mare.

Francisc RdliOczy nu e o figura antipatica pentruRomini. In partile ardelene de sus, in partile mara-mura§ene, el a intilnit, ca un viteaz ce era, spriji-nitorr vitejr printre teranir no§tri. VIAdica romin IonTirca, pus de dinsul, IT scria ca until cCraiii alTerir Ungure§tr de sus §i Ardealulur, §i-I urà csabiruiasca dumanir Marie Sale, cum a biruit DavidCraiil pizma§ir sal,. Si astazl se pastreaza in cutarebiserica veche steagul supt care teranir no§tri, mindrilflacar ar muntelur, ail luptat pentru Craiul cRacoltea1.

Sand mar mult pe aiurea, pana pe la Ca§ovia, unde-1a§teapta pomposul mormint al recuno§tintir nationale,.RakOczy cel tinAr n'a putut avea legaturr mar dese

LA TRECEREA UNUf ERO 251

cu al nostri de dincoace. Dar bunicul si strAbunul sad,Gheorghe I-id §1 al II-lea, Doran! aT Ardealulur, aiifost bunt §i statornici prietenT ar luf VodA Mate dinTirgoviste §i 0 lul VocIA Vasile din Iasi', si DoamnaElina a lul Matel scria bAtrinulul 4 Craid} prin careajunsese la Domnie acel care zace acuma in singurA-tatea de munte de la Arnota olteanA, numindu 1 cuiubire : cpArinte si socotitor si invatAtor de toatelucrurile noastre} §i iscAlind ca cfatA a Marie! Sale'.

OrIcite am suferi de la orlcine, e o cinste a nea-mulul acestuia romAnesc cA nu uitA binele, macarvorba bung pe care a primit-o odatA, §1 o cinste §imal mare cA el intelege orTunde §i respectA vitejiacuratA, iubirea de neam, jertfa de sine.

De aceia, dacA nu vor suna acum in satele arde-lene clopotele pe care le cere prin poruncA Minis-teriul din Pesta, no/ totI, si cel de aid, cari am lAsatdrum slobod sentimentelor &est! ale oaspetilor nostrimaghiarr, §1 eel de dincolo, cari stia O. deosebeascAintre oamenif ce fac parte din acelast popor, ne des-coperim innaintea sicriulul in care un erod doarme,infiorat in bAtrinele sale oase de duhul terit sale, sivom zice viteazulul cavaler care se intoarce : g fie

in veer pomenitA la toate neamurile amintirea celutce a luptat, a suferit, a pribegit si murit pentrmneamul sad,.

Iar a doua zi sintem iarA§l nor, noi, §i el, 61.

19 0,ftombre 1906.

LXV.

UN PROFESOR : DIMITRIE A. LAURIAN.

A murit zilele trecute in Bucure§tI §i a tost in-gropat in mijlocul deosebiter duio§if a multor colegide §coala, fo§ti §colari §i prietenT Dimitrie AugustLaurian, un om care se vedea gra ca supt picioarelelul sa fie piatra ordinara a uneT situatir. A fostscriitor cu condeiul u§or §i mIldios, ziarist cu simtde rlspundere, om de carte care acuse cu stralucirestudiT innalte, cuvintator elegant §i armonios, dascAliubitor de chemarea sa, a carii insemnatate pentruintemeiarea uner noua societati romane§ti o intelegeabine ; a fost un om politic, pentru cà avea vederilesale lAmurite §i nu intelegea sa le paraseasca pentruo ispita mare sail o ispita mica ; a fost un om desocietate, §tiind sa fie dinsul WA a lasa jignirt inurma lui §i, in sfir§it, a fost pentru acel ce-1 cuno§-teat"' bine, bine de tot, un prieten pe care, cum aiispus-o innaintea mormintului sail, nu-1 vor uita nici-odata.

Viata acestur om ales e vrednicA insA de a fi prinsa§i altfel decit intr'o scurta caracterisare generala.

Era fiul lui August Laurian, invatatul cu sufletultare, cu vointa neinduplecata, cu credinta nezgu-

254 OAMENI CAnI Ae FOST

duita, cu munca de fier. A fost cresout de dinsulIn parerile lur : nationalism romanesc Innalt, cuprin-zind pe Rominir de orrsiunde, mindrie ardeleana,constiinta latina, cult pentru limba purificata, pentruortografia ce lasa sa se stravada obirsia romana, pentrufapta i scrisul vechil Rome ; iubire pentru stiinta caremintuie, stiinta naturir i stiinta celor in afara de.dinsa, nouale stlintr naturale si vechea filosofiecare erail si pentru innaintasul Jul Laurian batrinul,§i mar batrinul Lazar, cercul menit inchinaciunir.

A Invatat temeinic, la Nemtr, filologie clasica si4filosofie natural12. Dupa o tesa de cuprins filosofic.-el Intra la 1872 in viata publica, in acelasr timp caprofesor i ca director, si se face, impreuna cu priete-nul sail de anr indelungatr, $tefan Mihailescu, redac-tor al g Transactiunilor literare si

E interesant sa se coboare cineva prin aceastarevista in sufletul, doritor de lupta, necrutatorcaustic, al tingrulur de acum trerzecr de anr care lavrista de batrineta se ducea dintre nor.

Laurian e un ironic care nu primeste Insä nihi-lismul dogmatic, afirmarea cu juramint cA totul nue vrednic de nimic. De sigur ca nu-1 place stareapolitica si sociala. de dupa. Unire, ca descopere, cutoata proslavirea ce faceati sa se auda cer multamitl

mindri de isprava lor, g ceva mic, meschin, pocitputred in ceia ce avem astazr2, cä vede, in locul

pamintulur cu grind de lapte), dar gra <florr de lu-mina), al politicianilor, go tara de muribunzr, ves-tejita si in agonie, a aril existenta e pusa in chestieja primul tipat al unur Jidan cu chibriturr). Dar elsocoate ca se pot indrepta lucrurile ; in trecut se in-china marilor figurr eroice, bur Iancu, clegenda Abru-

stiintifice,.

si

§ial

UN PROFESOR DIMITRIE A LAURIAN 255

duluTI, luT Bolintineanu, lui Eliad ; in present, elalege tinerT cu aceia§! invatAturA ca a luT, pe ceTmaT bunT din tinerimea bucure§teanä de atund (An-ghel Demetriescu, Gr. Paucescu, §i citTva altil) §i,impreura cu eT, intelege sä dea lupta cea mare aeducatiel nouà razimatä pe §tiintä. Stiinta aceastaif pare mintuitoare ; pretuind, cu toate ImpunsAturilece-1 veniail din cercul de la Ia§1 al Convorbirilorliterare,, curentul literar positiv §i poporan plecatde acolo, el, inapt Incà in ortografia §i stilul unuTpärinte autoritar §i vrednic de admiratie, credese poate aduce tot atita folos prin cultivarea §tiin-telor exacte §i naturale §i-§T cautà tovar4i1 la operade reformA, in tara §i strainitate, de la Tiberghienla dr. Davila.

Revista a mers un an, §i acela cu grel ApoI Lau-Tian §i aT luT trecurl la cRevista contemporanA,,care lupta cu Convorbirile, §i fu invinsA, pentrucontemporanf ca §i pentru urma§T. intre prin§i1 derAzboiii blestemarà soarta maT putin, fu D.A. Laurian, emancipat de puterea pärinteascl.

$i pe urmä ? Sint convingerT fecunde §i sint con-vingerT, ma! putin convinse, care ucid. Polemistulliterar se flcu ziarist politic de partid, finul zia-rist de la cRomAnia liberA §i de la c Constitutio-nalull, se facu ziarist MIA iscàiitur, legiuitor färärAspundere, apoT functionar Mr personalitate, insfir§it desgustatul din ultimiT anT.

E adevärat ca rAmAsese profesorul, colegul, omulde societate, prietenul. Acela a murit acum, multtimp dupg cellalt.

2 Novembre 1906.

cl

cari.al

XLVI.

ALECSANDRI 1 (LIPITORILE SATELOR,.

Am vAzut zilele acestea la Teatru (Lipitorile Sa-tului,. invioratA de talentul lui Liciu, sustinutA bineprin jocul foarte ingrijit al celorlalti actori, impo-dobitA cu decoruri foarte potrivite, si unul din ele

al pAdurii chiar cu adevArat mAret, se des-fAsura in acte care nu sint, la dreptul vorbind, decito insirare de tablouri, vechea tragi-comedie a sa-tului moldovenesc de munte din anii 1840. IatA casateslarulul teran Ion, cu nevasta lui Inca destul detinArA pentru a da fiori until spinzurat de Grec, iatafeciorul voinic al lui Ion, flAcAul amorezat cu atitacurAtie de nevinovata orfanA MAriuca, iatA argatulsirb Gavril, betiv si rAzbunAtor dud e beat. MabAtrinul Vintura-Tara, razes izgonit din rAzAsia WY,care urmAreste, rAtAcind, orlunde pe Lipitorile Sa-tului §i se pricepe a le pedepsi. Acesta e un colt, celterAnesc.

Dincolo uite circiuma : satul intreg se stringe ladinsa, bind §i chiuind, fAcind haz de nAcaz, de citnAcaz este Inca in cuprinsul saii. 0 balabusta, care-nu se vede, drege rachiul innuntru, pe cind la ivealA.

17

258 OAMENI CARI A6 FOST

iese Moise, MoisilicA pentru Rominf, Moisachi pentruGrec, cine §tie cum pentru zisa balabustA : un omuletin caftan rupt, in ciorapl §i papucl, asa cum 11 stieLiciii; o pociturA fArl vristd, fArA incheieturi, careumblA, tremurA, numArA, se tirAste, se strecoarA, semilogeste, ca sl se ridice, une orT, intr'o miscare decAmAtar care se simte. Acesta e coltul jidovesc: inodaia din fund cu multe pene de giscA, cu poli-candru si lingurite de alarnA galbenA, cu sfintul cornnegru si sfintul talAs soios, sint copiil, multI ccuptib,unul pe an, bucuria luI Moise care totu§l nu facecredit cre§tinilor, cgoilor, puturo§1 §i lenesI si prostlcari-sl ingAduie si el a se inrnulti odatA la an.

La curte, in odaia cu velinte frumoase, cu icoanade la Sfintul Munte Atos, cu masa si scaunele delemn alb si cu catastifele maiestre pe polita ascunslstA Grecul, cheme-1 cum il va cherna, c boierub prinarencil al satulut. Calcà maret ca din pod, are giu-beaua si fesul cel lung de acasA si-§r unge mustAtilesuptirl ca sA stea dirze. Abia minincA si bea ; areharapnicul in mina, dar nu bate ; tipl, dar poate slfugl. Are o singurl slAbiciune : 11 plac fetele din sat.Pe cele ce le lasA, le tocmeste poslusnice in casA,cu voia de a-1 bate, ca mAtusa Ruxanda ; pe cine setine mindrA, e gata s'o iea de nevastA, s'o invetegrece§te si s'o poarte in caleascl la Iasl, ca ins1§1Ichiria, cocoana sa : asa socoate sl facA §i cu MA-riuca. Asta e coltul arendAsesc.

BoierI nu se prea vAd, stail la Ia§l sail in strAi-nAtate ; dar uite la caraghiosul de c domn sub-prefecb cu pAlAriuta de paie si pantalonit vArgall ;tinerel, spAlAtel, foarte gAsit. Dar, altfel, e om curn

ALECSANDRI St t L1P1TORILE sArELona 259

se cade, judecA bine si se crede dator a ccivilisa,pe teranul rnoldovean.

Si am vAzut cum Moise i Grecul ispitesc cu banirimprumutulur pe Ion teslarul, cum se minie pe dinsul

rApun scotInd una din scindurile scheler unde ellucreaza i aruncind rAspunderea pe bietul Sirb tot-deauna cu vinul in cap ; am vAzut cum cautA apora ucide cu otravA pe presupusul ucigas, care a fugit,dar a gAsit apor plAcere sA se IntoarcA, am vAzutpe Grec curtenind, rApind la curie, scApind din cuscApe MAriuca, am vAzut pe Moise tremurind de fricatuturor felurilor de moarte i mArturisind de fricladevArul si pe cdomnul subprefecb fAcind dreptate,lumnd pe MAriuca de lingl Grec §i dind-o flacAulurcare o iubeste.

Apor perdeaua a cAzut asupra tuturor teranilormultAmitr si, cind a fost sA plearn acasA, ni-am ziscu totir : nu, nu e atita ; nor mar stim ceva, domnuleAlecsandri, tinere poet senin al anilor 1840 !

Iath ce stim nor, dupl optzecr de an!, asupra acestursat si celor ce se aflau, celor ce all venit pe urrnA,acolo.

A murit mama Catrina a teslarulur. PArechea deinsurAter, Nitu i MAriuca, s'a asezat in casa rapo-satulur, bine si gospodAreste clAditA de dinsul. CindIncepeau a imbAtrini, a venit veste in sat a Vodl-Cuza, prietenul poetulur Alecsandri, a hotirit Im-proprietArirea teranulur. Cum sint er insA la munte,cu pAmintul lor, s'aii bucurat mar mult pentruAil avut multr copir, ca din dragoste bun g. si sand-toasA. Fiecare din er a fost de zece orr mar sAracdecIt pArintir. Unul a nemerit la dascalul pus de un

§i-I

altir.

260 OAMENI CART AO FOST

boier binefAcAtor §i s'a boierit el insu§f. E undevamembru la o innaltA Curte ; I§T zice Theslard §1 ruscrie nicTodatA acasl. CelaltT se luptA, cu nevoT grele,§i sint acum ni§te mo§negl chinuitT. Ni§te EvreTmarT, unit! cu bogAta§1 rominlacum nu maT e o Mol-dovA, ci o RomAnie fierástraie in munte

taie pAdurea de-o rad ; acolo carA, butucif §i§i copiiT lor. Ace§tI copil, oamenT in toatA firea,

§i eT copiT, dar din averea MAriucAl a rAmas-numaT un peticel de vorbA-sA-fie, cople§it de datoril.Cu sAptAminile salahoresc bArbatiT in pAdur1; femeile.se clati in dragoste cu orIce ciocoiü §ugubAt; unelebeau basamac §i cad pe drumurT. Decorul trebuie cutotul WI tot schimbat. Pe un pAmint stirpit §i slutittrAiesc ni§te bietT sAlbatecT destrinatI.

Jos cAciulile, mojicilor ! Trece in trAsurA arenda§ulmuntilor, regele Carpatilor ; ro§u la fata, cu o.helarrpe nasul coroiat, in bland scumpA, cu o cAciulA cum,n'aavut-o nicT VodA Vasile Lupu. Lingl el, o elegantO,doamnA, care-I samAnA la nas. CopiT in haine demarinar ; guvernantA de la Paris. Se vorbe§te ames-tecat : cind jidove§te, cind romlne§te cu cintec, cinclcfrantuze§tek. E domnul Mosessohn, care aveaptä.

numal impAmintenirea pentru a se aseza in celita,,linga cutare Scandalopulo, IIngä CacAtAev (frantu-ze§te : <de Kakataeff,) Bulgarul, lingl SvinicT Sirbul§i domnul de Lumpatius de la cLuceafArul romin,,societate de petrol, lingl boierimea cea nouä inter--nationalA, care prime§te in mijlocul eI §i pe cite unbeizadea de beizadea trAincl din fum §i din datoriT.

titT cine e insl acest Mosessohn de la societateaforestierl cMosessohn, GA§tinescu §i Compania,Tata luT era ccuptib la Moi§ilica pe care-1 puteat

regalA , ad§i 134-

trinilad

ALECSANDRI SI oLIPITORILE SATELorts 261

scutura cu batul peste caftanul rupt, la Moisilica celmititel i umil, care tremura. Nepotul, ccuptilub de4 cuptib, vine une on in satul natal, unde un vartine circiuma pentru stafiile vinete ale cteranilorrominTv, < preocupatia, tuturor mesagiilor i raspun-surilor la mesagiI. Mal este si un cumnat o, ceberbant dragut ! care sta la curte fiindca-I placfetele. Vin toate la dinsul, care e un om dulce lavorba i darnic. A botezat un copil primarului, eprieten bun cu pärintele de la biserica si a dat afara.cu jandarmit pe un rebegit de invatator, care facea

sozialisrn, pentru RominI in tara Jidanulur. D. Moi-lilica insusI i balabusta dorm intr'un cimitir dinCzernowitz, unde ati mers sa T petreaca linitit ba-trinetele, pentru ca acolo mulll jandarml pazesc pejidant cari n'ad nevoie sa tremure.

Grecul a gasit o fata care 1.a luat. $i ce bogats'a facut, dupa ce a iesit din puscarie I Cind a murit,fiind crestin christianbs, fratico, , era senator.TotT copia i-a crescut la Paris ; pe o fata o tine unmarchis oarecare din Spania, pe alta un iunciir dinPrusia, pe a treia un baron din Sicilia, a cincea eprintesa in Rusia, a sesea e dupa un sublocotenent dinAtena, cu a saptea a ajutat pe un pirlit de boier mu-ritor de foame, care se coboara de la Mircea-cel-Ba-trin si de la maT mulp TiganI din casä, cu cari samana.Dintre baietit luI, a dat cite unul fiecaruf departa-ment din viata Romaniel constitutionale. Ail topautomobile faimoase i aI omorit, la un loc, zeceValahb. Nu §i-ail schimbat numele n'ad de ce;

§il scriü chiar cu ortografie cantica D. Marl patr:otila tribuna Cind se aduna toata familia, se vorbesteo limba care aduce aminte dialectul juatorilor decarp masluite din Paris pe cari localnicil II numesc

:

262 OAMENt CAM AO FOST

cu cuvintul (grec)). Rasa mindra, stapinitoare, dardespre trainicia careia n'are idet mart MosessohnCheltuiesc prea mult.

Dupa gdomnul subprefect,, de la 1840 se poatesa1 uitám ! au venit multI altil, la cite jumatatede an. Din ce in ce mar putin idealistt i filantropicr.Cel de-acuma al doul-sutelea guvernator In plasa,e un cbArbat politic, in vrista de patruz?.cr de ant.Rasa nchotarita, vorba moldoveneasca ; la prilejurrmart vorbeste Insa limba terit frantuzeste. Fura trelan!, ft-el' ant rabda. Fabrica alegerr. 11 placfetele care still bine menirea lor pe lume. I le aducjandarmil. Joaca carp. A fost de zece ort liberal, eacuma a cincea oara cons7rvator.

E sigur ca pentru el, licentiat in drept, era ne-merit un portofoliu de rninistru, dar lumea e nere-cunoszatoare. Crede ca porcit de aiurea: sint mat binetratatf decit un pore de cine ca dinsul. Nevasta n'are;copiil cu terancele i 1 cresc teranil : se deosebesc decerlaltt fiindca nu vrea5 sa mearga la plug, furlgainile i, de la patru ant, se tin pe urma catrin-telor. Pentru neamul d-lut Iani i neamul clluf Moi-ilial subprefect e un cpretios auxiliar, : la el

mininca, la et bea, de la el se imprumuta cinctjoaca, adesea, cartr in casa lor, cistiga totdeauna.

Am tinut sa descriena aceste tipurf i fiindca elen'ati fost nici intr'un dulap al Expositiet NationaleJubilare din Rorngnia anulul 1906.

Dupa optzect de ant, cind se va scrie urmarea laacest articol, frica mi-e cal povestitorul va vorbisad de o revolutie sad de o cucerire strain4.

12 Norembre 4906.

i luT

d.:

t

XLVII.

UN DISPARUT : VINCENTIU BABES.

A murit Vincentiu Babes, membru al Academie!Romine, la o vrista foarte innaintata. Era un ominvatat, si, pe titnpurile sale, i se incredintasera deRominii de dincolo, cari voiati sal! desparta cu totulBiserica lor ortodoxl de Biserica Sirbilor, misiunide incredere. A fost mutt timp magistrat innalt sideputat in Pesta. A scris putin si lucruri de multuitate,Intre altele si in foaia cAlbina,. Uitat era sidinsul, care, trecut de optzeci de ani, putea fi privit,de an! de zile, ca scos din rindul celor vii. Acumvre-o sese-septe anT mai venia Inca !a sedinteleplenare din Mart ale Academie! ; marunt, slab, oumbra de om, el pastra insä o mare vioiciune neas-timparata si glasul suptire desfasura nervos argumen-tatiT pasionate.

tn politica veche si-a avut partea, cu deosebire in le-gatura cu bogata familie de magnati Mocioni. innumele acestora mai ales, el si-a spus cuvintul si intimpurile mai apropiate, cind mai venia pe la si-noade si consfatuiri. El insusi n'a avut niclodataidel originate, nici tinte propril, fie macar si per-sonale. Dar era unul dintre oameniT aceia carturari

264 OAMENI CARI Aa FOST

§i dibacr cari servesc bine causele altora. i dibaciilera fall indoiala. Un exemplu : dindu-i-se la Aca-demie sä faca o recensie despre o carte a unur ompe carel urail cel mar multi' dintre colegif sar, el agash mijlocul sa scape din incurcatura, fail sä atacevaloarea cartil, spunind ca este numal volumul in-WU cartea era o culegere de documente cu olunga prefatä, care, aceia, era lucrarea originall §i seispravia in acest volum d'intaiii. ApoT s'a raspins,fire§te, §i volumul al doilea, pentru ca... era numarvolumul al doilea.

Ar fi greil de spus daca era in adevar pentru cac-tivitate, sail pentru cpasivitate), daca-T era simpaticaorT antipatica vreo personalitate politica. IT erau sinu-I erail. Sufletul luT era ferit de top, chiar de aceiasupt steagul carora statea, pentru un motiv sailpentru altul : poate chiar ca era ferit de sine insusT.Avea un zirnbet rece, cu o stralucire de ghiata inochil MIA odihna, care spunea aceasta : cCu omuldin mine n'avelf a face ; n'am a face, cred, et1 ipsumT,.

S'ar savir§i o nedreptate impotriva memorieT saleInsa claca nu s'ar recunoaste ca prin cunostinteleluT de drept, de istorie, prin elasticitatea luf de spirit,prin usurinta luT de vorba §i prin talentul de a umblacu oamenil marl el a represintat bine pe Rominilde confesia §i din Tinutul luT, §i astfel a adus servicirneamuluT. Din cind in cind povestitorul desvoltarirmoderne a Rominilor din monarhia vecina va aveasa pomeneascä si numele luT Babe§. lstoricul literar,

mar putin.

28 lanuar 1907.

XLVIII.

DR. ISAK.

Din Boto§ant vine trista §tir a mortil batrinulut.dr. Isak. De buna searnd ca nu e Botu§anean caresa nu-1 cunoasca numele. Medic fail argintr, om deo nernargenitä bunatate §i milostivire fata de micesuferintä, prieten statornic al tuturor celor ce fuse-sera ajutatt de dinsul, cavaler, nobil, aristocrat alsufletulut §i al inimit, a§a a trait pe acest pamintal railor si al nedreptilor doctorul Isak. Venise lanor din tara tut robitä §i umilitä, din Po Ionia cesingera din sute de rant, venise din valmalagul re-volutieT invinse, pastrind din steagul rupt atita citsalt aduca aminte a a luptat cu bratul sail definal' pentru neamul osindit. *i, din acest inceputal sag eroic, a pastrat totdeauna atita cit sa fie su-perior mediulur sail pana la adincl batrinete, cindin tinuta dreapta, in privirea stralucitoare de bu-natate, in cinstita §i barbateasca stringere de mina,-In dulcea tut romaneasca stricata §i in fapta lutlarga, IT traia Inca partea cea mar bunä a tineretet.

Dintre citt oaspett straint a avut aceasta tall, ni-ment nu ne-a trite les, iertat §i iubit mat mutt decitace§tt ideali§t1 pana la mormint at revolutiet polone.

266 OANIEN1 CARI AU FOST

Isak suferia de toate suferintele noastre fiinda acolo,in Boto§anit cople§itr, murdAritl §i demoralisatr, nuse putea bucura de niclo bucurie ce am fi avut no!.Chid 1-am vAzut ultima oark dui:4 ce mi-a vorbitsenin de moartea luT apropiatk de patria luT pier-dutl, de tinereta luT stinsA, uitindu-mi se In ochrpentru a cAuta icoana tatAlur mieü mort, prietenullut din vremurT, §i sArutindu-ml des, cum 1-ar fi sA-rutat pe dinsul, dupA ce a incheiat toate aminti-rile §i toate lAmuririle, el fAcu un mare gest de des-nAdejde, care se intindea parcä asupra ora§uluT intreg,§i zise intäiü a§a :

<Aid, §i colo, §i colo, aü tost tot RomInT, boierT,prietent, acuma nu ma! sint. Ai venit in loc cti-lalfi ; voT sintetT pierdutt. ,

ApoT stAtu pe gindurT, asamana in tAcere cele dela dinsul de-acasA cu cele de la not, §i incheie astfel,cu aceasta frasA ca o loviturA de topor, una singurA,ce dA jos.

La noT all rupt ramurile Poloniel, dar Poloniao sa trAiascA. Pe vol, pe vot, v'all smuls din rAdAcinA

$i, cit voill trAi, n'o sA uit profetia asta grozava.

8 Februar 1907.

XLIX.

MOARTEA GENERALULUI LAHOVARI.

in urma uner operatir facute la Paris a rnurit ge-neralul Iacob Lahovari, ministru de Externe. Erape vremurl un om insufletit de dorinta de a reformko§tirea noastrn, §i a luat citeva mnsurr bune in acestsens. Pe urmn insn a fost cu totul cucerit de po-liticianism, pierzindu-§1 in vAlmn§agul lui vulgar,pe lingn insu§irile suflete§tr, §1 sAnAtatea. Comba-terea violentn a cumpArarir tunurilor noun din Ger-mania 1 a flcut O. nu mar poatn ocupa portofoliulRnzboiulur In Ministeriul de astnzt. I s'ail dat Ex-ternele fiindcl nu i se putea gnsi alt loc. Aid aflcut o politick prea putin dibace, in acea chestiemacedoneann, care, cu tot conflictul intre Statulnostru §i Grecia, cu toate expulsArile §i manifesta-tiile zgomotoase, cu toate vorbele mar! aruncate laorrce_prileb in sfir§it cu toatn cAlAtoria generalulurin Apus, n'a apropiat intru nimic pe Arominr descopul firesc al silintilor lor.

Moartea lur Jacob Lahovari, care nu era tachist,nu putea fi tachist, de §i nu se numnra printre can-tacuzini§tr, va inrAutnti §i mar mult legAturile dintre

268 OAMENI CARL AU FOST

cele dota tabere, care fac la un loc cel maT slab §imar nenorocit Guvern romAnesc.

De putin timp, II murise generaluluT Lahovari uniiü iubit ; sotia sa e greil bolnavA. El insu§T azusein marl incurcAturT. Rare orT un om cu insu§irr mar!de inteligenta 5i vointa, cu o largl culturà a fost,§i pänä dIunAzI, profesor de matematicT la Univer-sitatea din Bucure§tI §i cu o strAlucitA cariera detinereta, frumos, bogat, purtind un nume cunoscut,a avut un maT nenorocit sfir§it decit ministrul IacobLahovari.

15 Februar 1907.

L.

GR. TRIANDAFIL.

A murit, Vineri dimineata, presedintele Camerei,Grigore Triandafil. Nu era un vorbitor, §i-i lipsia cutotul temperamentul si originalitatea. Doctor in dreptde la Paris, magistrat de carierA, apoi avocat cu is-tetime si om bogat, el si-a aflat un rost in politiclprin §tiinta sa de a nu supAra si jigni pe nimeni.A fost primar al Capita lei §i ministru de Justitie,ail ca ora§ul Bucuresti sail Dreptatea romAneascAsl aiba a-I pomeni numele pentru ceva. La locullui era ca presedinte al unei Camere in care, dacAnu impAca, prin autoritatea ce ar fi avut, patimile,cel putin nu le atita prin greselile de tact de caremulti altif s'ar fi fAcut vinovati.

In partidul sAti el lasA, nu atita un gol, cit unboo gol, pe care atitia s'ati rApezit sA-1 cuprindA, dela gloriosul fost ministru VlAdescu, pe care 1-ar fiscos innainte unit dintre Cantacuzini§tr, pAnA la in-sus! d. BAdArAii, cAruia nu 1 lipseste, de sigur, undeosebit prestigiu, pentru ca el sl se dea, la urmA,cuiva care nu-1 ambitiona, bogatul proprietar C.Cantacuzino-Pascanu. Opositiei ir pare rAti de dis-paritia acestui om blind care nu credea cl e pe

270 OAMENI CARI AU FOST

fotoliul de pre§edinte ca sä joace rolul de vatafal partidului sati. Publicul... Multi afla acuma capre§edinte al Camerei era papicul, calculatul §i pru-.clentul Grigore Triandafil. Alta 1§1 aduc aminte deo singeroasa gluma a d-lui Carp, pe care Triandafila primit-o, fara sa rida de sigur, dar fara sa tienacaz.

Era insa, un om foarte cinstit, §i chiar binefa-cator in acea masura marunta in care §tiii sa fiebinefacatori bogatii no§tri in aceasta WA de mare§i umila saracie. Era Inca printre aceia putini cari-§Tlac datoria punctual, peril Ia jertfa a murit pentrua se indaratnicise a petrece, ca prieten, dar maiales ca pre§edinte al Camerei, pana la mormint, pegeneralul Lahovari §i a tinea o cuvintare innainteasicriulur.

in partidul sail, nu rAmin multi oameni ca dinsul,zari sa rascumpere prin corectitudine §i harnicie lipsade insu§iri positive.

1-id Mart 107.

:

LI.

GRIGORE SI ADINA OLANESCU.

Dora suflete bune, ideal §i all comparatie debune, s'aii stIns. Un accident de tren in Ungaria aucis pe Grigore P. OlAnescu §i pe sotia sa, Adina,care se duceati sA.-§1 caute lini§tea in strAinAtate,nemal putind vedea grozAvia §i rAutatea vietil ro-mAne§tI de astAzT, furia oarbA a unora §i rAsbunareacrudA a celorlaltl.

Nu se poate spune in de-ajuns ce pierde socie-tatea romAneascA prin disparitia acestor firl nobile.Grigore 011nescu era un om de largl culturA, uneconomist sigur de §tiinta WI, un financiar care nuse lAsa In§elat de me§te§ugurile politicianilor carifac finante in dauna teril. Pe urma luT rAmin scrierTtemeinice §i curagioase. D-na Adina OlAnescu, nAs-cutä Ghica, era o rudA a vestitel scriitoare Dorad'Istria §i mo§tenise o inteligentA §i o adevAratA pa-siune pentru culturA, in toate formele eT ; nu eranumaT o cetitoare cu pAtrundere a scrierilor privi-toare la trecutul nostru, ci §i o cunoscAtoare, cumn'arn mar cunoscut alta Intre doamnele noastre, aacestul trecut ; singurA clasase mica arhivA de fa-milie §1 hirtiile rAmase de la domneasca eT rudA,

272 ()OMNI CAR! At FOST

Alexandru-Vocla Ghica, cel nobil §i bun ; cetia curentvechea scrisoare §i colaborase la redactarea genea-logiel familie sotuluI el.

Si unul §i altul avead, cu toata inriurirea mediulurinstrainat care-I incunjura, in cel mal innalt gradiubirea literaturil romane§tl. Cind Societatea Fe-meilor romine s'a hotarit a organisa in 1904 o §coallromanesca pentru fetele din farniliile marl §i o seriede conferinte pentru societatea innalta, sufletul acestelopere culturale, patriotice §1 nationale a fo:t A dinaOlanescu. Nelipsita a fost buna doamna la toateconferintele, §i in ()chi! el strälucitorl de intelegererapecie, in zimbetul er fin afla orlcine un indemn inexpunerea sa. Cind, in Mart trecut, s'a luat hota-rirea nenorocita de a se da, sfidind lumea, o repre-sintatie francesä la Teatrul National de catre telita)romaneasca, Grigore §i Adina Olanescu §i-ad cheltuittoate silintile pentru ca sà impiedece conflictele. Dinnenorocire n'ail fost ascultatT de aceia can stäruiatiin atitudinea lor de la inceput. Nu void uita nicl-odata cuvintele §i scrisele amindurora in acele zile.

Dupä singeroasele ciocnirI de pe Piata TeatruluI,,cind neintelegatora §i interesatiT se cll.:lead inläturrinnaintea studentilor (salbatecl, §i a profesoruluftdeschilibrat, care i ar fi cintelit>, aceasta familierara a recunoscut dreptatea cause! noastre §1 a intelesca n'a fost voia noastra a se petrece ceia ce s'a pe-trecut. In casa lor s'a vorbit de atitea or! cum s'arputea face pentru a se incepe din nod patrioticaopera de infratire prin cultura ; staruing ad fostpuse de d-na Olanescu §i de o parte §i de alta, §i la-muririle ce am dat in cel mal impaciuitor sens incEpoca,, ad fost cerute de aceasta nobila femeie,

GRIGORE SI ADINA OLINESCU 273

care voit sa se pastreze opera el iubita de natio-nalisare prin literatura a clasel dominante, si cumina ei chiar a fost scrisa acea scrisoare. Cu durerea vazut apor ca una din part! n'a putut fi cistigata.

Cind s'a organisat serbarea de infratire din April,in care am vorbit laudind vechea boierime bung sicerind celel noua sal! faca datoria de a o imita,in loje nu era numaT d. N. Filipescu, care nu va fiuitat ce a spus atunci cinstigatorul, a§ don s'ospuie astazl, si de la cavalerismul sad o pot pre-tinde ci si Grigore si Adina OIanescu. Ef raspin-disera cele mar multe bilete in societatea buna.la sfirsit, cind pe peronul Teatrulul ad aparut blindulbatrin maruntel §1 impunatoarea figura de Domnitä,cu liniile energice si cu frumoasa cununä a paruluralb, care parea o irrviere a femeilor trecutulul nostrude credinta si de lupta, uriase aplause s'ad ridicafdin mijlocul tinerimil, din partea lumil intregl. Afost o clipa de triumf pe care nu vor fi uitat-o,triumful jertfel prejudecatilor de clasa pentru biruintasufletuluI national, cuprins in limba, in literaturaromaneasca. Adina Olanescu, fericita si jenata, avealacrimI in ochi.

Banil resultatl din represintatie ail fost impartiticu mina el ; a dat cea mat mare parte asiluluf detuberculosT din Bucure§tr, alta c Piinil Zilnice,; baniToferitI cObolulul, ad fost refusap. *i era asa demindra ca a putut sa ajute cu acestl banT deosebitde curatl o parte din marea suferinta omeneasca...

Amindol aü fost dintre aceia cari nu se pot uita,dintre sufletele acelea tag prin nesfirsita lor buna-tate, prin luminoasa lor inteligenta care nu se potcrede stinse. Altil se vor aseza n frumosul palat

18

274 OAMENI CARI Ali FOSt

alb de pe Ca lea Victoria, a cArit cea mat frumoasApodoabl era biblioteca. Pentru altit vor inflori floriledin grldinA, pentru altir vor veni trAsurile, pentrualtir se vor lumina. fei Wile in serile de primire. Darpentru mine, pentru nor cer cari i.am cunoscut bine§i i-am apreciat deplin, pentru not tott va fi necon-tenit acolo micul batrin bun, ocupat in cercetareacartilor sale severe, §i. alba DomnitA aplecatA asuprascrierilor romIne§tT. $i numat glasul lor prietenos §1dulce, care de atitea orb dAdea indemn §i mingliere,glasul acela nu-1 vom mat auzi. $i aceasta va fi unadin marile pierderr ale vietit noastre.

5 April 1907.

LII.

0 FIGURA : VASILE L &SCAR.

A murit, dupl o lungA boalA, fostul ministru deinterne al liberalilor in doul perioade de guvernA-mint, Vasile Lascar.

De loc din Gorj, el a fost primar al Tirgu-Jiiului,apol, multi an! de zile, deputat cu deosebitA trecereprintre a! sAT §i, In sfir§it, a lost chemat, pentruenergia sa, ca §i pentru mAsura de care a dat do-vadA totdeauna, a conduce departatnentul cel marprimejdios §i mai ginga§, lute() taa unde a cirmuiinseamnA a prepara alegerile §i a multAmi, stApi-nindu-i totu§i pentru ca sl nu dArime Statulpe partisani! politic!. *i a fost un foarte bun ministru,aspru cu functionarii ce fAceati datoria, cute-And sA-T infrunte, clacA nu sl-i scoatA, chiar atuncidud erati mutre sitnandicoase de prefect! cu valoareelectoralA ; fArA brutalitate §i fanfaronadA, a §tiut slfie tare; fArA §iretenie §i mid me§te§uguri, s'a priceputsl fie amabil cu toti, afarA de aceia cari aveati sA-i.dea seamA pentru gre§eli in indeplinirea functiunii lor.

Lascar era avocat, ca optzed la sutA dintre pro-fesioni§tir politicer noastre cari se schirnbA la guvern.FAcuse foarte bune studif in Paris, §i era privit ca

nu.si

276 OAMEN! CAII1 FOST

un cunoscator adinc al dreptulul §i ca un sigur spri-jinitor la judecata. Elocventa de fapte, de logicas trinsä, care nu scapa din ghiare subiedtul, dar nu.poate zbura sus cu dinsul, de prosa bine stapinita,de alusil usturatoare §i de conclusiT stringente,avocatuluT, a marelui advocat care nu se coboarala meschinariT , a advocatului cinstit care nu fal-sifica §i nu scapa prin tangenta §i nu zvirle praf inochi , elocventa aceasta placuta, distinsa. §i efectivaa stramutat-o §1 in domeniul politicer, unde era tota§a de greil sa-1 incurci in argumentatie, cum erade neingaduit sa-1 intimpinT cu o brutalitate. Figuralul fina, slabita §i ingalbenita curind de boala, inti-pa rita prea timpurid de batrineta, cu u§oarele bar-bete albe, influenta simpatic pe ascultatori.

In ultimiT anT al vietiT sale, cind abia incepease recunoasca. de unele individualitati isolate dinpartidul liberal nevoia reformelor care se proclama.astazi in urletele rascoalel §i in bubuitul tunurilor,Vasile Lascar a cutezat sa vie cu un program deindreptari in administratie, program care era, faraindoiala, democratic §i venia din cele mai frumoaseintentif ale acestuT om care pornise, de §i de origineboiereasca, dintr'un Tinut de teranime. A propus o.noua rinduire a comunelor §1 o noul politie, in caresa se afle tined cult!, cu soarta asigurata prin ina-movibilitate ; a planuit o mare opera sanitara infolosul teranulte. Din nenorocire, el n'a aflat, in par-tidul sad ca §1 in tail, terenul potrivit pentru ase-menea prefacer!. Tinerir liberal! innaintatt, fostifsocialist!, 1-aii combAtut cu Inviersunare, pentru mo-tive de tactica, Invinuindu-1 de nesinceritate (s'a spuschiar vorba cruda de cOltean cu dota funduri Ia

i

a

sa

0 Mull X : VASILE LASCAR 277

Iiträ)). Bgtrinil reactionarl sad oportuni*t! ati lucratma! cu me*te*ug ; eY s'ail multAmit sä camendeze,legile lu! Lascar, sg le amputeze *i crimpoteasca a*a-Inca putin, prea putin din constructia planuita deautorul el se Intruchipg in adevAr. 0 deceptie *i oarrarlciune *i ma! mar! If erad pgstrate insg : erama! u*or sa se fixeze ctrcumscriptiile cinspectorilorcomunal!, cari Inlocuiad acum pe vechiT subprefectl,sä se vgpseascg tablele pentru Sfaturile sgte*tl *i

pentru infirmeriile rurale, sä se coase uniformele nougale gardi*tilor *i ofiterilor de politie, decit sä se afleriamenii ce trebuiad pentru a fi inspector!, agentTsanitarl, politi*tT modernT. S'ad ma! adaus *i atiteacAlcArT ale legi! pentru a se face loc agentilor elec-toral! din cele doug. partide *i tuturor azgturilorneutilisabile. in cele din urmg zile ale sale. Lascara putut cgpgta astfel dureroasa incredintare a ad-ministratia *i politia intemeiate de el nu *i-ail acutdatoria, cà n'ad putut ajuta pe teran ca prieten! *inu bad *tiut supraveghia ca stgpinl *i temnicerT ; i-afost dat sg audg cg un Guvern liberal a suspendat,pentru zilele de teroare de jos *i de sus, legea sa deinamovibilitate, pAng la desfiintarea el, ce se prevede.

Spre amintirea luT se indreaptg insg simpatiilenoastre, ale celor citiva isolatT, neintelee, jigniti *iprigonitT necontenit, tocmal pentru aceasta tristetg.a bunelor intentil venite innainte de vreme, pe care .realitatea, grosolang totdeauna, tragicg une orT, inaceastg targ, le sfarmg grosolan *i crud.

29 M-trt 1907.

Lill.

FREDERIC DAME.

A murit Frederic Dame. Fusese amestecat in Co-muna revolutionarA din Paris, si-T era greil sA rAmiiein Franta. A fost adus pentru ziarele liberale. IndatIa inceput Insl a intemeia ziare propriT : La Libertj,l'Indt:pendance Rournaine, in parte, §i alte citeva pu-blicatil francese ad venit din spiritul slii de !titre-prindere, care nu era servit si de un deosebit talent.A tipArit si un ziar de romane §i nuvele traduse dinfrantuzeste, cCimpoiul,, pe care-1 Inviase acum InurmA liberalitatea d-luT Tache Ionescu, pe sama celorce avead afaceri pe la perceptiT. Ziarul cel vechidera Ingrijit si bine ilustrat; se vindea mult : in el amcetit IntAid, cu cea ma! strasnicl emotie, romanulcu avinturT lirice si cu atitea scene dramatice al luTHugo, 93D, care, astAzI cind se impuscA teraniT, arfi de actualitate in Romania.

Scriind uor, a incercat poeme, piese de teatru,nuvele, mediocre. A tradus In frantuzeste o partedin (Istoria criticAD a d-luT Hasded. A scris In cola-boratie si o carte despre ArominT. I se datoreste undictionarid romin-frances si frances-romin, care e

280 OAMENT CARI AC FOST

cel mai bun §i care inseamnA i o contributie la lexi-cografia romaneasca.

Imprejurarl foarte neplAcute pentru el I-aii silit sanu se poatA intoarce un timp in tara pe care o pa-rasise inteun chip care uimise. In Paris a scris pentruAlcan o dstorie a Romanier contemporane,, plinade gre§eli §i insufletita de un spirit du§man nouäin multe parti ; in altele, el servia pe noil sal stapini,conservatoril , mai ales pe tachi§tr. A fost asprucriticat. Stefan Oraanu i-a nimicit cartea intr'unstudiu publicat in cConvorbiri literare,. Si eü amaratat de ce neingaduite sentirnente e intiparita lu-crarea, in cRomania JunA,.

La intoarcerea Tache Ionescu ca stApin alterir, Dame s'a intors in tara. Fire§te nu ca profesor ;i s'a dat Iocul de inspector financiar. De fapt insa,era rasplatit pentru articolele sale din La Roumanie),pe care o conducea. Nu pot §ti intru cit era ras-punzator pentru tonul pe care in atitea chestir 1-aavut acest ziar. Se anunta aparitia until cBucure§tiin 1907,, care trebuie sa cuprinda lucrurl bune.SperAmca. va ie§i.

Dintre strainii ce se a§eaza la noi, pentru a-si faceo carierl mai buna decit acasa, Dame a fost, desigur, cel mai harnic, acela pe urma caruia rAminemai mult scris, §i lucrurf scrise "mai bune.

40 Maili 1907.

d-lui

UV.

GIUSEPPE GARIBALDI.

Italia intreagA, smulgindu-se de la nimicurile §i ti-cAlo§iile politiceT de interese, Intorcindu-§T fata cudesgust de la procese ca al 10 Nasi, tostul ministrudilapidator care vine ca sA fie achitat, §i de la afacerTca a bandef de hop cu situatiT innalte, cum e Ca-morra, asociatia poftelor, §i a celor criminale, dinprovinciile sudice,Italia IntreagA, ded, de la bAtrinitcari all vAzut acele zile pAnA la tineriT cari trebuie sAfle ideali§tT dacl acea frumoasl tarl este sI aibAun viitor, serbeazA suta de ani de la na§terea luT

Giuseppe Garibaldi.E una din acele serbArl care yin la un popor ca

o EunA ploaie rodnicA asupra unor cImpt secatl dear§itä sAlbatecl. Sufletul oamenilor simpli e primitor§i pastreazA bine. DacA InvatatiT, inteleptil, practicil§i hir§itil, dupl ceil vor plasa discursul despre Ga-ribaldi §i-§T vor juca rolul In serbArY, vor fi, ca §iinnainte, urmAritorT de plAcerT cu banul pe carenu 1-ail meritat prin talent §i muncA, poporul va tineaminte §i maT bine dupA aceasta pe marele desinte-resat, pe nebunul idealulur, pe hiruitorul prin cre-dintA. Si va zice cA, de vreme ce innaintea acestuT

282 OAMENI CAR1 A1 FOST

chip de om nepractic §i lipsit de orice viclenie, sepleacA a§a de adinc cei inzorzonati cu decoratii §icusuir in aurul uniformelor, toatl oficialitatea tru-fa§1 a Filistenilor, este ceva superior in nepractici-tatea poeticA §i in sufletul curat de dibacir §i ter-tipurr. *i se va simti astfel poporul ca dupA o slujbAbisericeascA din acelea care strAmutA in altA lumemar bunA §i indeamnA pe cel ce ati fost de fatl sAcaute a imbunAtAti §i ei lurnea.

In fiecare carte de cetire pentru §colarr §i in fie-care manual pentru cethtenr, ar trebui sa fie un ca-pitol despre Garibaldi. Nu Garibaldi tragicul §i porn-posul, cel cu vorbe multe §i marl, pe care-I cuno§teac cuconu' Leonida cind se rAzboia cu (Reactiunea ciGaribaldi luptAtorul, fAcAtorul de minuni prin vitejie§i spirit de jertfA.

BAiat de cApitan de corabie, care copilAre§te inportul Genovet cu traditif republicane, in preajmaFrancier liberale, pe care a iubit-o pentru c intrupaRevolutia, chiar atuncl cind se vinzolia cu soldatir luTNapoleon al III-lea, prietenul Paper §i du§manul li-bertAtii italiene. Cre§te in marele curent revolutionaral lul Mazzini. Pe cind insA Mazzini e teoreticianulmetodic, cind nu e sentimentalul exclamatiilor multe,acesta e omul faptel. Intelege bine acest adevAr ele-mentar, pe care altiT nu ajung a-I intelege niclodatA :cA in societAtile omene§ti se poate trezi oricind simtulcAtre ce e nobil, frumo3 §i adevArat, §i cA acest simtcapla puteri uria§e, in stare sA zdrobeascA cea maidibace §i veche alcAtuire materialA, cu douA conditii.SA fie un om unul singur in care sA se con-centrue avintul, §i acel om sl nu predice de pe

GIUSEPPE GARIBALDI 283

cuptor, ci sl meargA in cele mar depArtate rindurfale sentinelelor pierdute, §i dincolo chiar de acelerindurl. CAcI, dacA oamenil pot pArAsi dreptatea cesufere si-o pot uita chiar In locul el de zAcare, elnu sint asa de misel incit sA nu alerge dupl drep-tatea care se incinge pentru luptA si sare asupradusmanulta.

ImprejurArile din Italia nu se par potrivite tinA-rulul care vrea sl lucreze. Nu stA pe loc in astep-tare. Merge aiurea peste Ocean, la altI Latinr, cetdin America, intre cari face practica. eroismulul.Intors, el stA gata sl loveascl cu sabia lu1 rAsp1A-titoare, orr de cite orI neamul Jul incAtusat se miscl.Lumea se deprinde a vedea steagul in minile Jur.Oficialil se sperie, Isl scuipl 'n sin, 41 boscorodesc laurechl, chiar cel mar genial! dintre cumintI. El n'area face cu dinsil. 11 place doar de regele Victor Ema-nuel, fiinda e si dinsal un emancipat, bun ostas,.bun prieten, bun tovarls, simpatic §i in pAcatele salede risipA §i iubire. De cellaltI, tuns!, rasI, redingotat1§i impodobitI cu ochelarl, ce-I este luI ?

valul vine de-1 iea. In sfirsit Piemontul, Casade Savoia ail dovedit cl pot clucra prin sine3.. Informele protocoalelor au fAcut rAzboiti, aü incheiatpacea prielnica, aU anexat. Se opresc. PrevAd o notacampanie diplomaticA dupA aliat1, zece anT poate desilinti mestesugite la Curtile prietene. Garibaldi dAsolutia ; cu cAmAsile rosi13 ce-1 incunjurA. el inne-buneste Sudul napoletan, Sicilia. Mia lul de ostas1se face un mAnunchiU de legiunI. Cea maI frumoasIparte a Italie! e dAruitA regelul noil de acest parti-cular, de acest individualist pe care nu ti-ar fi venitsA1 poftestI cu cartonul obisnuit la o creceptie3 a

$i

234 OAMENI CAW Ar; FOST

-Curti!. DacA n'a putut lua si Roma, dacA oficialil,urmind politica luT, trebuirl sA trimeatA gloante aceltucare represinta totusT idealul national al Italie! intregi,el a insemnat prin dira singelur sail drumul pe carese poate merge, prin fapta indrAzneatA, la culmeaItalie! una .

Biografil singurf sint osindit! a vorbi despra Ga-ribaldi bAtrinul, deputat, luptAtor pentru Franta in-vinsA, pustnic la Caprera, insula Zvi. Ne oprim aid,la dovada strAlucitA a puterilor minunate pe careconvingerea le trezeste intr'o fire eroicA, in stare slschimbe, de azi pe mine, o tarA.

Multi oamenl superior! in deosebitele ramurY dAsi vremea noastrA la deosebitele popoare ! El incapin morminte de marmurA in PanteonurT nationale,in statui de rAspintie, in capitole de istorie oficialA.In Plutarh insA, nu. Anticitatea eroicA pare a fi pe-cetluit ultima paginA a BiblieT eroismulur. CAutindu-sema! bine, s'a gAsit un loc pentru Garibaldi. PAng.acum Inca numat pentru el.

28 Iunie 1907.

LV.

NICOL AE GRIGORESCU.

Una din cele maT marT §i maT curate glori! ale-patrie! §i neamuluf, un mare eroti modest al artel,un uria§ lucrator, un intim al naturi! cu care vorbia-de-a dreptul fail InvAtator §i talmachi, un suflet ro-manesc de o energie §i luminA geniale ail dispArut..Pot jubila elevil diplomati aT celebritAtilor apusene,dichisitil §i decadentiI, profesoril, tehniciana, dile-tanti! §i teoreticianiT picturiT : marele Grigorescu nu.maT este. Si-t! pare in Imprejurarl de acestea ca §icum o mina pizma§a s'ar rapezi asupra mantic! deglorie §i onoare a teriT tale §i-ar smulge, pentru anu-1 ma! da nicf odatA InnapoI, unul din cele marcurate mArgaritare ce o lmpodobiaii.

Ce frutnos bAtrIn, cu ochil de o strAlucire minu-nata, de strabator diamant negru! Ce aristocraticldistinctie, ca de print, ca de rege, in aceasta fat1de fiii din popor, care nu era macar boier §i careIncepuse ca zugrav de icoane I Ce siguranta In mi§-car!, parc'ar fi fost un tinAr ! Ce cumpAnire a cu-vintelor, luate totdeauna intr'ales ! Ce bunAtate §i

28(3 OAMENI CAM FOST

simplicitate desävirsita in tonul blind al glasulul sücare nu se va mai auzi ! Ce bucurie in a face bu-curia, ce regula munificenta in a raspindi darul mi-nunilor ce-T rasariail de la sine supt mina magica !Ce insusir! rare strinse din mila lur Dumnezed inacelasT suflet mare de simplu genial I

Va veni o vreme clad se vor scrie volume desprefapta luT care a cuprins jumatate de veac, din anifsal de incercare ca mester, de ratacire in Apus inclutarea tehniceT nouä, liana la zenitul de Bigurantasi maiestrie de armonioasa perfeclie a artel sale,pans la seninatatea de idila a batrinetel harnicecare pe incetul jertfeste contururile, formele, topestetot maT mult natura in albastrul visuluT, parca ar ficoborit tot maT mult cer asupra pamintuluT, 'Dana ceel insusT, marele singuratec, de mult fara nicTo le-gatura cu oameniT, s'a deslipit de pe acesta pentrua se pierde in lumina buna a aceluia, pe care eramindria luT s'o descopere, s'o urmareasca, s'o redea.

Se va spune insa orlcind ceia ce se spunea, ierlcu mindrie, az! cu durere, despre mindria aceasta na-fionala. Se va spune c prin voia unor puterT malmarl decit noT s'a dat in el acestel terT, acestuT neamIntreg, omul care sa le inteleaga In toata adincimea§i nevinovatia, in toata mindria si duiosia, in toatafrumuseta si simplicitatea, in toatà castitatea sipoesia lor. El a ajuns astfel cel ma! mare poet princolor! al RominimiT adevarate, al vietil teränest!, alidileT pastorest! milenare. Raza ce-T cazuse pe frunteaInnalta, inspirindu-1 pe viata, raza aceia i-a luminatpana in ultima clipä de lucru, i-a luminat cu au-reola de ideal pe cef multI, saracl si nevinovat! a!

At

NICOLAE GRIGORESCU 287

acestet natil, cu cari, totT, s'a simtit una §i al carormai-et Innaltator prin arta a fost.

Nu e nevoie sali dorirn, batrine, ca tarina sa-ITfe u§oara. Cur altuia i-ar putea fi mat dulce decittie, care ar fost prietenul cel mat calduros al acesteTlarine, cu toate florile el, cu toata podoaba eT, cutoata viata ce s'a desfa§urat pe dinsa ? Pe cine 1-arputea ea invali mar cu iubire, pe cine 1-ar cuprindemat cald in brate de mama, pe cine 1-ar feri matcu ingrijire de tot zvonul §i valma§agul zadarnic alcelor ce alearga de-asupra, pentru binele §i triumfulmica luT finite ?

Pe malul Inflorit al Prahovet, in fata zarilor largl,supt cerul curat al verit, care a fost bucuria ta, inrevarsarea de lumina a soareluT, care-t! sarutà ve§nicpinzele, dorm!, poete alb, dar fail batrineta, dorm!,muncitor neodihnit, dar fail oboseall. Nu-IT trebuiefier §i bronz, lux §i mindrie, lucrurT ale oamenilor,tu care te afli impreuna cu zeit cimpuluT §i paduriT,tu care te-aT dus cu sufietul !titre geniile idileT ro-mane§tT. Crucea, Insä, sä fie, crucea datinel pe mo-vila, §i numele tad singur pe dinsa face cit toatesträlucirile gloriilor fal§e laolalta.

In sufletele noastre a! lasat !ma o icoana pe careniment nu ni.o poate lua innapor, §i ea va fi o partescumpa din comoara pe care n'o aratarn nimärul,dar din care hränim zilnic munca noastra pentruscopurt eare ad fost §i ale tale, pentru ideale cugindul la care ti s'ad inchis pleoapele asupra dum-nezeie§tif lumin! a ochilor ve§nic tined !

29 Iulie 1907.

LVI.

LASCAR CATARGIU.

S'a inaugurat statuia de marmura a luf LascarCatargiu, statuie tare §i alba (a§a i a fost tare §ialb sufletul ; succesorilor sai in spe li se va face ostatuie de nichel). De mult putea s'o vada toatalumea, ascunsa intr'un cer§af,unitar in momentelede viata unitara a partidulut, spircuit cind acestase desfacuse in doua, in trel ; cirpit cind cconser-vatorifp s'ail fusionat. Poate cä inaugurarea s'a facut,nu numaI pentru ca d. Carp sa anunte a are ni§teproiecte de lee pe care d-sa le-a judecat bune §isà trimeata, prin urmare, pe at sat acasa, unde saorganiseze §i resistenta (??) , ci pentru a inlatura onoua spircuire de vinturile toamnet §i ierniI a cear-§afuluI profetic, care determina soarta partidulur.

Lascar Catargiu vede acuma. A vazut la un loccamera pe cari nu el i-a strins laolalta §i de adu-natura carora, numitä cu un cuvint strain, din aceleape care el nu le intelegea, n'are de ce se bucura.A vazut un mare bulevard de risipa, in care se tinlant case de boied pe cari el i-ar fi dorit la tara, §ide parvenitt pe cari nu i-a imbogatit el, ci accilalff

19

290 OAMESI CARL ACT POST

si, pe urmg, partidul csAg,, care a urmat aceleasTdrumurl. 5i, dacg va fi i auzit, I va fl fost datafle cá d. Carp, care doria bAtrinuluT o cIngroparede clasa prin urmare si o statuie de mar-murg i o intreagg parad g. de cuvintArT, cá decl.succesorul sgg d. Carp i ceflaltl ii socot (mare bArbatde Stat,.

Dail din umerT statuile ? Nu se pomeneste nicluncas. Dar de sigur cg trebuie sg aibl un mijloc de

arAta indignarea sag macar plictiseala (stitT, asacum simtr plictiseala cind te nApAdesc mustile caretotusT te apreciazg, gasindu-te duke, sag cind teindeas1 ploile mgrunte si recT, care insg corespunduntil rost al naturil). Trebuie sA aiba, deer, i ele,statuile, un mijloc pentru a spune ceia ce no!, oa-menil, spunem prin riaicarea din umerf, supremscurt argument. Cgc1 altfel s'ar desagrega de des-perare, ar cAdea jos in pulbere desnAdgjduitg.

sg. stitT cA asa a fácut Lascar Catargiu cumeste astAzI in statuie.

(Mare bArbat de Stat ?) c Apreciator al talentelor ?,Spungtor de cuvinte mart ? Ironist, mg rog ? Ceglume proaste !

I se zicea si Lascar Catargiu, dar el era ccuconu'Lascarz. InvAtase si el, dar nu prea. Nu cetia. N'ascris nicTodatg. N'avea nicTun talent de vorbg. Daravea, Triteo lume care umbla cu pAlgria ca sg prindgstelele din cer i gAsia adesea supt pAlgrie ce seaflA pe pAmint in marginea drumuluT, avea, prinurmare, un talent, maT putin : o facultate, am nemerimaT bine zicind : un sirnt un instinct acela de a sti

sa

si

intain.,

a-al

LASCAR CA.rARGIU 291

ce se poate. Cauta i nemeria daca se poate, bre-omulel (se zice cà vorbia asa) sad 'nu se poate, bre

Rosetti, pentru care trebuie sa fi avut ceamar mare lipsa de pretuire, zicea : g Voieste i verputea. Frumoasa maxima francesa! Acestalalt insa,Aloldoveanul, de moda cea mar veche, i, astazT, mar

zicea : cSe poate ? Voiestel. Dar numar dacdse poate.

Cad era gospodar innainte de toate, om al pa-mintulur si al case sale, cu cerdacul sad', cu ogorul

cu batrina sa, care uite a plecat si ea toctnal-In aceastä zi a glorier lur ca sa-T duca, parca vestr-de pe lumea aceasta, a oamenilor zapacitr. Advocatu',poetul, savantul teoretic, aceia sint oamenr deprinsta crea, in domeniile lor, dincolo de realitate. i fac totasa in politica. La tara, la taring insa nu se faceasa : acolo ce se poate, e suveran.

poate ca aceasta filoscfie a vesniculut tacut ecea mar mare. Cind e servita insa de o energier6zimata pe o cinste, cind e legata de alt mare in-stinct : al interesulur public.

Asa a fost el, iar toti cerlaltr ce se gudurad pelinga marmura lul, stilt altfel.

cind se suiail la cer, spre stihia cea mar dejos numal, cuvintärile acestor mesterr i maiestri,erar slobod sä te gindestr la deosebirea ce este introfocurile de artificil cu litere, cu embleme, cu figurr,

verzr, albastre, o d-le Tache lonescu i oCarp, plus cerlaItT citr atr fost ! i intre un

foc de teara simplu, luminos i caM, care imprastiestafiile intunereculur i izgoneste fiarele.

1-iti Noveitbre 1907.

rara,

rosir,

-ornulea.

sal,

.1.1e

LVII.

D R. I. RADOVICL

in adincurile rnAriT albastre de primAvarA s'a cc-borit pentru a-0 gAsi odihna de durerile sArmanuluTsAii trup si de suferintele until suflet nobil ale cAruTavinturT toate se sfArtnail de stinca boliT crude, d-rulloan Radovicl. Cu el dispare una din cele maT no-bile figurl ale tineretuluT nostru, unul din oamenilceT mal ale§l prin culturl, inteligenta, inima caldá.prietenie sigurA §i cavalerism eroic pe cari i-a avutaceasta tail. Prin moartea sa silnica, de om carejertfeste o ramAsitA de viata pe care n'o mal credefolositoare pentru multi' al tiT cArora li inchinase toateputerile sale, se desAvirseste una din cele maT strA-lucite fapte de altruism pe care le poate pomeniistoria poporuluT nostru.

Cu lacrimT in ochl pentru pierderea acestul omexceptional, cAruia-T pAstram toatA simpatia pe caretrebuia s'o trezeascl sufletul sAii curat si frumos,amin'esc ca un exemplu pentru generatiile ce seridicA istoria sacrificiuluT pe care l-a fAcut dr. Ra-41ovicT.

InsAnAtcisat pe deplin, dupl multe IngrijirT si prin

294 OAMENY CAR1 AC FOST

hotArirea unur caracter de otel, dr. Radovict se bu-cura de tot ceia ce viata poate s ofere unel indi-vidualitAtr superioare. Tin Ar, bogat, incunjurat deiubirea prietenilor si de respectul adversarilor, im-pAcat in constiinta sa, bucuros de muncA, fericit cg.putea sl ajute pe sAracir intru apArarea i alinareacArora era totdeauna gata, el primi vestea rAscoa-lelor terAnestr din Mart 1907, a celor d'intAiii salvein carne vie, a celor nenorocirr revArsateasupra terir.

Pentru a cruta pierderl de vietr imense trebuia canoul Guvern sA dea judetelor conducAtorl experientr,energicr, dar mar ales dreptr Er nu seputeail afla decit in cele rindurr ale socie-tAtir romAnestr, printre aceia cari nu primesc deobiceiü un post ca acela de prefect.

Din fericire s'ati gAsit astfel de oamenr, gata slporneascA lupta impotriva patimilor deslAntuite fára pedepsi dreptatea rAzvrAtitA in folosul nedreptAtirapArate de lege si datinr. Ger mar multi eraii oamenrvoinicr, cari aveall puterr de cheltuit. Meritul lor e,de sigur, mare, dar pAnA la sublimul altruismulurse ridica omul subred, incA bolnAvicios, care incepuopera sa de prefect, stiind aproape cA scrie ultimulcapitol al vietir sale minunate. Acela a fost Radovicr.

S'a intors din Vasluiii, judetul sad, unde nu sevArsase o picAturA de singe, cu totul stors de puterr.L-am vAzut atuncr, i fata Jur spunea in de ajunscl sacrificiul era consumat. Noptile de veghe, grijileindelungate, luptele crincene cu destrAbAlarea, prostia,neomenia chemaserA boala innapor. Lumina frigu-rilor scinteià in ochil bun! si transfigura fata expre.

§i milo§r.

.

d'intAin

DR. I. RADovicr 295

sivA. Se ImbrAcase in cArna§a mortir. De-atunci nus'a mai intremat. Cind, dupA vacantA, incepurA, incomisia parlamentarA, discutiile noilor legT agrare,el vAzu foarte bine cl se inselase in sperantele pecare le pusese in liberali, atribuindu-li el, fostul so-cialist fervent, o mare misiune revolutionarl in fo-losul sAracilor, indelung apAsati si chinuiti. TrebuisA pArlseasa tara in curind, dupA raza de luminAcaldl care mai tine pe bolnavii in trupul cAroraviata se stinge incet, §i vestile pe care le primiaacolo in Italia 11 intAriaii tot mai mult in desilusiasa definitivA.

Ar fi vrut sl se poatA intoarce, sA. aibl o zi devigoare mar mult decit omeneascA, sA vie in Cameratirguielilor si acordurilor, si, intr'o ultimA incordaretitanicA, sA arunce ultimele adevAruri in obrazul ace-lora cari, la glasul sad, ar fi plecat fruntile. AceastAmultAmire InsA n'o avu.

Acuma e dincolo de hotarul vederii noastre, alintelegeril si chibzuielilor noastre. E acolo unde amvoi adesea sA fim, cind viata-si gramAdeste prea multloviturile, asupra noastrA si asupra celor iubiti denol. E unde nu-1 putem urmAri.

Printr'o suprema miscare de discretie aristocraticA,el a indepArtat de la tArina lui pompa prohoadelorsi discursurilor, a zAdArniciilor si ipocrisiilor. S'a sfiitpare cl §i de plinsul lacrimilor celor mai adevArate.Valurile amare tree asupra lui, si ele nu ni-1 vor daniciodatA innapor, cu fata-1 de tristetA si frumosiiochi scinteietori, acuma inchisi in adormire. Dar insufletul tuturor celor bunt cari cunoscut va fipentru dinsul un cenotaf de amintire, cAtre care ne

I-ad

296 OAMENT CARI Ati VOST

vom Indrepta spre mArturisirl si sfaturl ca fatA de prie-tenul via, si odatA acest neam, ajuns la Intelegereacelor cari In adevAr 1-au iubit, va ridica un monu-ment vAzut eroului.

24 April 1908.

cCUGETARILE2 D-NEI ADINA OLANESCU.

Ar fi fost pleat ca o asa de frumoas1 inteligentl,ca o fortA moralA asa de curatA si de puternicAo simtire atit de aleas1 ca ale d-ner Adina OW.nescu s. disparl färä sä fi lAsat acele urme scrisein care, cind voiestr, poll sA a fli iarAsI sufletul sirn-patie i prieten care s'a pierdut.

Adina OlAneseu n'a tipArit nimic ; pentru o fireca a et ar fi fost o pretentie putin potrivitA pentrureserva superioara de care credea c trebuie sA seIneunjure viata femeil. Nu nuniar cA n'a tipArit, darnic! n'a c3municat cuiva din aceia cari o incunjurati maraproape chiar, ceia ce gAsise cu eale, ceia ce simtise ne-voia de a ImbrAca in formA trainicA, din ginduri le eIcarese opriail asupra intrebArilor marl ale morale!, ale cre-dinter crestinefiind ea, femeia foarte cultA si de o in-telegere superioarA, o ererlinciogsd din acelea care nucred numal cu sufletul, ci i servese luI Dumnezeilmat ales cu dinsul precum i asupra grelelor pro-bleme, care chiamA la o discutie vesnicA, ale filo-sofiel i tiintelor, in partea ce priveste, nu consta-

ci legAturile i yaloarea lor.

si

298 OAMENi CABI AC FOST

Din fericire aceste cugetArr si consideratir, acestemarturisirr si indemnurr ca pentru sine insdsr, acesteefusiunt in singurAtate, aceste fixdri de adevArurrajunse personale prin experientd prin gasirea si in-cercarea lor, s'ad pAstrat Adina Oldnescu a avut

mostenitorr piosi. Tot ce o incunjura i purta asade puternic pecetea gustulur si simtulur er deosebits'a imprdstiat, dar aü rAntas foile de hirtie care cu-prind aceste rare si ferite spovedanir.

lin intreg volum le dd astAzT. Va fi cetit de tog,cad asa trebuie, dar mar ales e o cetire care seimpune femeilor. Celor ce muncess.: in viata si prinaceste paginl vor putea gasi mar bine drumul spreinnAltimr, dar i acelor ce nu muncesc, nu cred, nu-sratribuie vre-o chemare i vre-o raspundere, cidrum slobod until individualism salbatec sail pervers,ajutat de toate indemAnarile vietir. Pentru acesteacartea Adiner Oldnescu, pe care vor trebui sd searate cd aü avuto in mind cdcr si ea era, prinnume i avere, din ceata lor va fi o strasnicdmustrare i o asprA lectie, ardtindu-li in cuvinte caretate, prin adevdrul ca i ruin blindeta lor, cd viata.nu e un teatru de .varietatr picante unde anumepersoane ad, de drept, locurr in loje sad in stalurile

ci un cimp de incercare, de pregAtire, o tabarduriasd a muncir, ia care orrcine are a se ingriji, nunumar de plAcerea lul, ci de datoria ce ia cAzut,de ajutarea celorlaltr in datoria de care sint legal!,de sprijinirea prin activitate i jertfd a -conceptelorsuperioare care se chiaml : tard, neam, civilisatie.

Li urdm sd Ii foloseascd Orrcit ni-am da samA derivalitatea fireascd a claselor sociale intr'o singurlsocietate, nu ne putem despArti de dorinta uner viet1

si

lasA.

intAid,

ADINA OLANESCU 299'

nationale unitare §i depline care sl cuprindA §i sAdomine conflictele fire§tY, cu acea putere cu careidealul senin se bolte§te de-asupra frAmintArilor ma-teriel rebele. i in vederea acestul ideal avem ifevoie§i de oamenil aceia, pentru persoana lor, cit §i,mar ales, pentru numele ce-1 poartA, pentru bogAtia§i puterea ce se aflA incA adunate in el.

2 Mai%) 1908.

LIX.

zo MAIU I VODA-CUZA.

Un nal cZece Maid' trece in filfiit de steagur4in cintec de musicI, in sunet de arme, pe cind ofi-cialitatea, in uniforme aurite orl in plastroane croc-molite, se inchina, i undeva, inteun colt, un smeritcredincios al dinastiei, dindu-si seamä de insemná-tatea acestul puternic sprijin al vietif noastre con-temporane si de valoarea pentru viitor a acesteigarantii, aclama pe Maria Sa Biruitorul, stapinitorde tara timp de jumatate de veac, pe Regele batrin,care, pregatindu-se pentru ziva infatisarii martiale ce-se asteapta de la purtatorul Coroanel romanestr,strabate Dunärea triumfal, primind salutari oficialeputin trainice, calduroase rugaminti ale teranimirscotocite din bordeie, care stie ca., din mosi-stra-mosI, are dreptul sä ceara, frä niciun mijlocitor, dela Maria Sa, si nu face greseala de a-I pune in so-coteala gloantele i ghiulelele din Mart 119o7,omagiile interesate i viclene ale suveranilor de pesteDunare, cari se inchina Regelui ca rege, Hohen-zollernului ca Hohenzollern, batrinului cirmuitorpentru batrinetele sale si pastreaza Romanier acelasidespret, pe care, cu ajutorul lur Dumnezeti i daca

si

302 OAMENI CARI At FOST

tara aceasta va incapea in mint bune, va veni vremeasa-1 inlaturam prin biruintt culturale saU sa-1 pe-depsim cu arma.

(Traiasca Regele, e strigatul pe care, daca nu.anumite sentimente, macar cea mat superflciala ju-decata a imprejurarilor §i cel mat elementar simt deloialitate la acest popor, a§a de loial in masele sale,trebuie sa-1 smulga ortaruia din cetateniT Romaniet,supu§t Marie/ Sale, pentru a in Maria Sa vedernintrupata azt Romania insa§1, precum sufletul Ro-maniet de mine dorim sa-1 vedem intrupat in tinärulcare va conduce-o dupa Maria Sa Carol I-iU.

Maria Sa, orice ar zice lingu§itorit mita, darnorocoasä speta ! , are innainta§1, unit departatt, deo marime uria§a. $i nu pott uita nictodata, §i nictcu acest prilej de to Maid, pe acela care a gatitpentru Maria Sa cprintul strain), dorit §i de dinsul,aceasta incapatoare casa a Romanier unice inteme-iata pe base nezguduite.

Acum citeva zile, la plecarea Bucovinenilor, amfost, pentru intaia§t data, la mormintul din Rugi-noasa al lut Alexandru loan I-id. Tined entusia§tI§i oament cari unesc convingerile cu acel curaj cetrebuie pentru a le marturisi public in aceasta Ora,ail mat fost pe acolo, pentru a pomeni ziva liberal-itteranilor prin acest Domn care, coborindu-se dinvecht §i bunt boiert romini, nu mo§tenise pacatelelor §i nu intelegea sä le pastreze celorlaltt. EU, §idestur din cet ce erau cu mine, nu vazusem nicf-odata acest mormint incunjurat de o taina trista §ide o amara ironie, acest mausolea ale carur proportitmeschine sint acelea ale simtulur politic, ale puteritde judecata §i recuno§tinta, ale respectulur fata de

10 MAIL SI NODA-GUZA 303

mortir marl in lumea stapinitoare a politicianilorromin! din ultima jumatate de veac.

Am trecut printre terani dintre cari unil foartesmolitl la fata adeca Tiganl curati cari se milogiadteatral, am vazut un parc in paraginä prin care seplimbad ca stapinl, cu aierul cuiva care petrece intr'ogradina de vara, strainl ca i nol. Am vazut unmare castel nelocuit, in dosul geamurilor caruia sevedea slugarit petrecind ca la circiuma din sat, simi-a iesit innainte un mosneag zdravan pe care nu

cine mi-1 presinta cu pietate ca pe cvizitiul lulVoda-Cuza, si care juca destul de bine rolul suide relicvie vivanta. Un cimitir cu citeva mormintenuma!, in stil romantic b mal : innaintea unuia cuinscriptia prin tul Alexandru Cuza fiul citivatined de scoala cintaü un imn, crezind ca aü aflatlocul de odihna al lul Von.

Am intrat apol intr'o mare biserica, purtind Incao inscriptie boiereasca de la inceputul veaculul trecut,

Sturzestilor nu se supara d. D. A. Sturdza, celmaT statornic dintre dusmanif peste mormint alerouluT dezrobiriI, fArA tunurf §i pusti moderne, alleranilor romin!. Prefacuta. cu totul, modernisata,spoita de mini jidovestY probabil: o hala luminoasa,buna pentru intrunirl, nu pentru reculegere si me-ditatil. lin preot zgribulit, negru si mut. In partectstinga nu dreapta a bisericil, o marmura gra-vata cenusid, cu patru floricele de aur o inscriptieavind gresell de limba chiar de la aceste d'intaidcuvinte : cCusa Alexandru Jon Lumea se in-gramadia Intr'un cavod ingust, cu scara dreapta ; inacest cavod sint stramutate oasele celul d'intaidDomn al unel singur! Romani!, libera in toate cla-

stiti

Mil,.

a -

i

a3 OAMENi CARI AO FOST

sele cetatenilor e §i mindra fata de streinatate. N'a.cintat nimenr ; te stringea de git ceva.

Acest ceva se chiama indignare. Si alte neamurf,.Bulgaril de exemplu, §i-ad detronat stapinitorii. Dar,a doua zi dupa moartea lor, meritele ci§tigate de el,insemnatatea lor simbolicä in desvoltarea teril §i aneamului a biruit, a existat singard. Azi la mor-mintul celullalt Alexandru, Battenberg, splendid mau-solea a§ezat in mijlocul Sofiel, paze§te intre drapelebiruitoare stegarul din ziva de biruinta de la Sliv-nita §i, in avintul unui intreg popor, §i Suveranulcel nod pleca genunchil pe piatra celui care a §tiut,luptind intaiii, jertfindu-se pe urma, sä-1 lase o mo§-tenire.

Alexandru-Voda al nostru a fost aruncat cu graba.in pamintul de ingropare al bisericir de pe mo§iasa, o mo§ie cumparata, cu care nici el, nici neamulsad n'aii avut nick) legatura. Ad lucrat rapede §ibine ingropatoril, §tiind cit de viii, cit de periculosde vitt' pentru reputatia lor era acel mort. De atunciad trecut patruzeci de ani, §i din aceste biete oase,de ici pana colo in aceasta biserica gra maretie §igra mister, curge ca §i atuncl, in ziva mortir, izvorde viata §i se revarsa lumina. Viata §i lumina in-naintea carora cei vinovati se dad Inca in laturf,ingroziti de ele, cum se cuvine sa fie ingroziti defapta lor.

Si iara§f vor mai trece cinzeci de anr. Tara aceastava peri in mir§avie, pe mini de politician! pripitrsa-1 smulga §i cel din urma inel din degete, sail seva preface, se va cuminti §i innälta. Cred de §ia§ munci §i gra aceasta credinta ca aceasta dinurrnci se va petrece. Si atunci se va putea face opera.

'10 MAIO §I VODA-CUZA. 305

cea mare, de unire sufleteascd deplind in cuprinsulhotarelor Romanier, ca sl putem rivni la unirea ma-terialà peste hotarele el. In acela§1 simt de cethtenTse vor uni cet de jos, pe cari azT IT pgzeste nouljandarm jubilar al reformelor, si cel de sus, pazitTnumal de fiara egoismuluT lor josnic. In aceiasi iu-bire a teriT §i neamuluT se vor cuprinde top acelcari au lucrat in viata lor pe pAmint ca sä le in-nalte §i sl le inthreasa, si Presentul va da minaTraditier, ridicath din unghiul prigonirilor si adusain lumina recunostinter §i glorief.

$i atund ye! pArAsi locul Oil de surgun, in careaT zN.cut indelung, scirbit de uitarea §i ura celor cariati avut atita bine din minile tale, veT porni dincoltul thti de mosie, Vodà Alexandre, sAvirsitorpaznic cavaleresc si eroic al Uniril romanestl. De-asupra rämasitelor tale vor fin steagurile RomAniel,in adevär libere, si de bubuit de tunurT se va cu-tremura cenusa ta. Vel sta, ctitor al teril unite, inmormint de marmuth, in locul cuvenit Voevozilor,in Mitropolia ScaunuluT OA de Domnie din Bucu-restI saii in Mitropolia Iasu luT iubit de tine, undeinthiti al purtat, cu binecuvintarea luT Dumnezeil,coroana romäneasca prin vointa singurl a Rominilor.

$i atuncT, nunica atunci, cind uriIe nu vor marpluti ca thsiT de negurT negre asupra lucrurilor deveneratie si iubire, atund se va bolti curcubäti depace asupra teriT, si numele care trebuie rostit cuevlavie nu va mar fi nume de vrajb a. si strigAt dechemare la arme pe buzele arse de nevoT si de pa-tima ale thsculatilor din bordeie.

11 Maiii '1908.

20

§i

LX.

TUDOR DE FLONDOR.

Din Bucovina sose§te §tirea tristA a mortir cava-ierulur Tudor de Flondor, componistul cAruia incaaunazr, la Sibiiii ca §i la Bucure§tr, i se fAccati niar§i de deplin meritate ovatit.

Dintr'un neam care se afla pomenit in istorianoastra Inca din veacul al XVII-lea §i care, rarniindin Bucovina la anexare, a capatat predicatul nobiliar§i titlul de cavaler, Tudor de Flondor a avut dorfratr ; unul din el, d. Nicu de Flondor, e cunoscutBucure§tenilor din vremea Expositier, cind a ci§tigatsimpatia generall prin amabilitatea sa ; cellalt e d.lancu de Flondor, care a fost odatA §eful partidulurnational romin in vechiul Tinut moklovenesc.

Tudor de Flonclor, fire impresionabilA §i delicatA,visator incorigibil, t: Aind intr'o lume a lur in carebanir si alte nimicurr n'aveati nick) valoare §i in careoamenif lunecati ca nite umbre pe care nu le potrrecunoa§te §i numi, a fost din tinereta un musicantfanatic §i exclusiv, inchis in iubirea arter sale. Astrabatut-o intreaga ca admirator fervent al maie§trilorcelor mart §i, intre auditiile sale, a inceput sA scrie,puind deocamdata in musicA versurr de-ale lur Ro--beanu adeca Gheorghe Popovici insue, sail simple cin-

308 OAMENI CARI AO FOST

tece fara valoare. Cine n'a auzit acum doua zed de-anT serenada plinä de melancolie linä, «Luna doarme,,a aril musica e de Flondor ?

Spre innaltimea mal mare a operetel s'a avintatin <Mos Ciocirlan,, care a fost pentru Rominir depretutindenT o revelatie. Operetä teraneasca, in caresint fete frumoase, vinatori viteji, Greci fricosi sialte ingrediente ale comediilor lui Alecsandti, lacare Flondor ramasese in ceia ce priveste literatura.Compositorul dovedia strAlucit call amintia de multesi putea sä combine cu succes amintirile sale. Lipsiainsà nota populara, care era de asteptat, si lipsia vioi-ciunea vesela pe care o cerea subiectul si pe careel, pierdut in reveriile luT triste, nu o putea da.

*i asupra acestuT sfirsit discret se lasä ca o umbramai' adinca din serbatorirea 10 Porumbescu, mortsi mai tit-tar, dar dupa ce daduse glas aspiratiiloruntil neam, in atitudinea de revolta a unul Pro-meted pe care boala-1 roade pe stinca siguranter in,el si in chemarea lul.

18 Iunie '1908.

LXI.

EPISCOPUL NICOLAE POPEA.

In iadul de intrigl §i de pacate ale Caransebe-plur, unde s'a tacut intaiii de ris §coala §i Biserica§i presa romäneasca innaintea Ungurilor, a muritde batrineta §i de inima zdrolNità acela supt numelecaruia se savir§isera gre§elile §i impotriva caruia s'atlintors loviturile cerlaltr simtindu-le prea putin ,nevinovatul batritt Nicolae Popea. Desgustat de ti-calo§iile vietil, pe care nu o putea nicr stapini, nicrschimba, el a plecat din noroiul zilelor de azr pentrua duce solie de jale §i umilinta aceluia in numelecareia dupa al lur Dumnezeti a trait, a lucrat §ia pastorit in viata, marelur sail dascal §i parinte su-fletesc, WI aguna.

In istoria Bisericil romane§tr §i a desvoltaril ideilorpolitice t dincolo,, Nicolae Popea nu va raminea cao mare flgura, dar o figura va fi.

Era fecior de preot din Tara Birser, dinteun neamde oamenr cinstitr, omenosr, staruitorr §i patrun§I deintelesul moral al vietir. Fratele lur loan Popea, afost unul din cer mal respectatr §i iubitr profesorl algimnasiulur din Bra§ov, caruia el i-a dat lectir de

310 OAMENi CARI AO YOST

stiinta §i exernplu de neclintit §i senin idealism, denesfirsita rivna pentru lege, cultura si neam.

Mintuind studir bune, Nicolae Popea a cistigatluarea aminte a ha Saguna, care nu judeca pe oa-menT dupd recomandatir §i zvonurr, dupa infatisarebuna si lingusirr tiritoare, dupa diplome si certifi-cate, ci dupa curatia sufletulur si dupa destoiniciala rnunca. Ajutatorr cu credinta, cu demnitate §i har-nicie IT trebuiati marelur arhiered, care a pästorit oBiserica asa cum se cirmuieste un popor. Intre el afost un Ilarion Puscariu, care e Inca o podoaba aBisericir romanestr de peste muntr prin carturarie sicaracter, §i a fost Nicolae Popea.

Sint une on ucenicr prea bunt', can piing pana lasfirsit moartea invatatorulur si nu §tid sa-I paraseascdmormintul din care sa fi luat in sine o parte dinsuflet pentru a propovddui si mar departe necredin-ciosilor, pentru a da luptd dusmanilor si a mingiiape eel ce asteapta solie buil in suferintile bor. Inera cea luminoasa. a Bisericir ortodoxe din Ardeal siUngaria, Saguna a fost tot, §i dupa el n'a ramas,ca indreptare sigurd si talent de Guvern, nimica. Unsoare ce apune, lasind cerul negru care nu mar poatesa astepte, in deasa scinteiere de stele §1 in call-tone vesnica de luceferr, alt rasärit.

De aid venia la sinoade ve§nic sumbru §i neim-pacat, criticind prin insasr infati§area sa, un batrindirz, cu sprincene stufoase de pustnic, cu privirilerazboinice in -dosul ochelarilor, cu barba lungd depatriarh, cu mersul unur teran vechid de zile. Mur-mura mult §i vorbia in public putin, iar, de lucrat,renuntase sa lucreze, in zile fara de speranta de rele.Aprins si neientator in lucrurr de ottodoxie, dusman

EPISCOPIIL NICOLAE POPEA 311

pasionat al cuniatilor,, despretuitor de orice politicain care s'ar cuprinde transactie cu neamul stäpinitor,cornpatimitor al uner Rotnanii in care strainir, culimba, cu banul §i puterea lor, tin locurilestricindu-i caracterul de tall cre§tina §i drept-cre-dincioasa, el se inchidea in sufletul sàü mihnit MIAsa. alba acel indemn spre indreptare, care, §i in ca-surile cele mar desnadujduit.a, Inca folosege ceva.

Cind a fost ales membru al Academiel Romine,nu s'a speriat nier de nepotrivirea ce ar fi intreaceasta demnitate §i meritele sale de scriitor pentrumemoria lui Saguna §i gloria ortodoxiei romane§tr,nici de gindul ca va trebui, ca sa §I tie discursul deintrare, sa mearga la Bucure§ti un drum la gindulcaruia tremura Vladicir romini de peste munti. Ne-pasator pentru urmarl, despretuitor de §ubreda-r sa-natate de batrin, episcopul de Caransebe§ §i-a facutdatoria §i a cuvintat despre Saguna in centrul firescal vietir poporulur saii A zacut pe urma, s'a intorsintr'un tarzia acasa, §i portile schimniciei sale ama-rite s'ati inchis asupra acestur prisonier al idealululsag, dincolo de ve§nicia caruia nu vroia sa vada §isä §tie nimic.

Ce s'a facut in umbra lui, mar la urma nu-r pasa.Ce poate sä insemne o gre§ala, un §ir de gre§elr, unmorman de pacate atunci cind raul cel mare e aiurea,in parasirea drumulul, in caderea steagulur, in lipsacapeteniei venite de la Dumnezeil ? Dincolo de u§apecetluita a pe§terii sale, s'ati putut rasfata la soaregindacir lacomi, putut tint melcir balo§r §i s'atiputut sageta cu limbi veninoase §erpit. El stäteaimpietrit innuntru, cu gindul la pacatul cel mar mare

s'ag

d'intaiii,

312 OAMENI CARL AU FOST

si la rAtAcirea cea mal rea, asa de impietrit incitnu gAsia macar o lacrima si o rugAciune.

DacA este un loc de odihna al dreptilor, VlAdicaPopea va merge acolo. SA nu se intilneascA insa ctiSaguna. I-ar cere socoteala de mostenire mab alesWI', uceniculul celur mab iubit. Si n'ar putea-o da,nicl pentru altif, de cari nu e chemat a raspunde,dar nicI pentru el.

1-111 August 1908.

LXII.

AMINTIREA LUI SIMION BARNUT.

Membril 4 Asociatiei, aveati de gind, pana a vorbitrepresintantul Guvernulut, sä adauge la programulde aprobari si banchete, fail macar, la sfirsit, un balfrumos, care sa pregateasca intemeierea citorva fa-milli, a face un pelerinagiu la mormintul cellamat mare dintre flit Salagiulur romanesc, la locul deodihnä al WI Simion Barnut, sail, pentru a-1 scriecum se scria, dupa norme din Roma veche : Bar-nutiu. Intrebam, cind s'a zvonit de acest plan, dacaUniversitatea din last, p?, care aii innaltat-o cursu-rile tinute, ant indelungatt, de Barnut, se va gindila acest nobil invatator si formator de suflete pentrua pune pe piatra sa una din acele cununi care nupot sa lipseasca.

Pelerinagiul nu s'a facut, pentru a se dovedi Incaodata ce pasnic, rabdator si supus neam de oamentsint si acestf Valahr, de cari totust nu incape atitalume. Universitatea din last a putut sä uite, in dulceaodihna a verit, turburata doar de jargonul d-lut fi-lolog Hecht, de vestitul invatator al et pe vremurt.Numat preotul din Bocsa a fdcut slujba de odihnasufletulut ; ail ascultat citTva terant, intelegind mat

314 OAMENI CAR1 AO FoST

putin rostul slujber, iar jandarmir cu pene de coco§patriotic la pAlgrie aü pgzit de o primejdie ce n'aexistat nicrodatl.

$i totusT ar fi spus cva, cu oarecaremormintul luT Bgrnut. $i mar ales doug lucrurr.

Cine nu §tie vestita lur cuvintare cgtre adevgratulpopor, cgtre miile de sgtenT doritorr d?. a-§T aflavestea mintuirir din robie §i nedreptate, cuvintaretinutg. in Cimpul cel nod al LibertAtir, la 3 Maid1848 ? Filosofia profesoruluT de filosofie a trecut fArginriurire, si numal cind s'a vorbit in graiü viii dedurerr vir §i ngdejcir ce infloriail de fapt in suflete,numar cind s'a grgit tuturor, in graiul pe care tollil tiü i-1 intrebuinteazg, numar atuncr s'a fAcut aceasfintg impArtAsenie a sufletelor, care creeazg mo-mentele mad.

Peste citIva anT, Bat-nut predich la IasT, in lectirde drept, crezul national roma:nese, sco tind din teo-riile sale, rgbator desvoltate, incheierea cA sintemun neam si trebuie sg. clAclim toate ale noastre peconstiinta acester fiintr deosehite, firestr si legitimea neamulur nostru.

$i a venit un filosof mar nog, mar invgtat, poatemar ager, d. T. Maiorescu §i cu vioiciunea tinereteri-a distrus sistemul de argumentare. Aid s'a opritinsg, neputind pune la loc un altul. $i, iatg, dui:4trecere de multr anT, nu negatia d-lur Maiorescu, ciafirmatia lul BArnut ne stgpineste, ne lumineazg §ine inalzeste.

$i astfel s'a dovedit inca odatA ca ideia insgsr rg-mine, orrcum ea ar fi fost servitg intr'un timp, prinorIce constructir de filosofie si metafisicA trecatoare.

lilcuire,

AMINTIREA LEI SIMION BARNET 315

CAcl rAdacina el se afla aiurea, §i nimenI n'o poatesfnulge de acolo.

$i de aceia märimea lul BArnut- nu scade cu anil,§i memoria lul nu s'a intunecat odatà cu generatiaucenicilor sAY.

6 August 1908.

LXIII.

MITROPOLITUL IOSIF GHEORGHIAN.

Locul de Mitropolit Prim at e liber ; e liber §i

acesta. Lur Iosif Gheorghian i s'a iertat, dupl ru-glciunile sale, greutatea bAtrinetelor, §i sufletul sAiis'a sAIA§luit in lAcaprile dreptilor.

Dar intre acer dreptr cari s'ati pierdut in sfinteniavietil lor particulare §i n'aii avut ochi pentru sll-biciunr pe care trebuiail sA le !nature §i pentru pa-cate pe care eraii chematt sl le osindeascA. BunulpArinte Iosif, ocupat cu grija rugAciunilor sale, cusuferintele bltrinetelor, cu traducerea cArtilor fran-cese, cu cAlAtorit 'in strAinAtate pentru indulcirea bo-lilor, n'a dus Biserica romAneascI innapor pe drumulpe care-1 pArAsise de mult, §i nicY n'a crezut vre-odatI cl ar putea Indrazni o indreptare moralA a§a-de grea.

Slab fata de Guverue, a venit, a plecat §i s'a intorsla Mitropolie dupA chemarea lor.

De aceia mormintuL 11.11 de la Cernica nu va fi unloc de pelerinagiu, ci acer cari vor dori marea pre-facere a Bisericil §i vor cAuta sl se inspire de la

318 OAMENI CARI /CC FOST

innaintasil lor, aceia vor cerceta tnorminte mal vechr,pe care le vor curAti de praful i muschiul uitlrirpentru a Ingenunchia pe dinsele.

1-iikyebruar 1909.

LXIV.

CORIOLAN BREDICEANU.

A murit in Lugoj pe nea§teptate cel mal popularluptAtor politic romin din Banat, Coriolan Bredi-ceanu, deputat al Oravitei, dar mindria LugojuluT,a marelui centru romAnesc pe care-I conducea insensul celul mai strict §i mai hotArit nationalism.

Brediceanu, care avea aproape vrista de 6o deani, era totu§T un om voinic §i plin de viata. Bu-cure§teniT putut vedea cu prilejul Expositiei ju-biliare, cind el a fost unul dintre aceia cari ati in-drAznit sa vie, §1 nu pe furi§, ci in vederea tuturora,defilind mindru intre peregrinii Rominimii de pestehotare cu ochii la tricolorurile ce fIlfiiaü innainteaalaiului pe Calea Grivitel.

Nu era un om cAlduros, §i Inca mai putin un en-tusiast. Nu a§tepta dintr'o zi pe ita lucruri marl.PAstra din tineretele lui unele prejudecAti §i credeain biruinta neamulul nostru printr'o strinsA prieteniecu Austria, cu o noua Austrie, libera de a ni facebine. Vorba lul tot a§a de curgAtoare in roma-ne§te ca §i ungure§te avea insä energia §i avintuloratorului de temperament. Era un adevArat cuvin-tator, dintre ace! cari zic drept la inima.

820 oamENi CARI Al FOST

in Parlament nu vorbise de citva timp. Moartea-1era prevestia de oboseala : poate nu era alt motival täceri! sale.

Disparitia luf e cu atit ma de plins, cu cit el eradintre ace! oamenT politic!, totu§! putin!, al Roml-nilor de dincolo, cari, ie§it! din popor, pästraii celema! strinse legAturY cu dinsul §i aflati crezare laterani.

De aceia cu greil va fi inlocuit.

Februar 1909.1-ia

LXV.

P. S. AURELIAN.

Dispare la o vristl Innaintatä P. S. Aurelian, pre-§edintele Senatulu/.

Raposatul a fost unul dintre ceI d'intAi5 Romin!cari ail avut cunogtinte serioase de agriculturil. Astudiat §i sci is citva timp in acest domeniu, fiind §iprofesor al §coliI de aceastA specialitate. Cu vremeael a ajuns a cuprinde Intreg domeniu al economielnationale, §i actiunea liberalilor, la cari se alipise,a fost determinatä, prin ani! '8o, de ideile sale pro-tectioniste §i industrialiste.

Din ce in ce politica 1-a prins ma! mult, ail caacest om rece §i cumpAnit sl fi avut pasiune pentrudinsa. Totu§r, cind o seamä de liberal! maI tinedn'aii ma! vrut sA fie supt mina asprl §i In cerculde idel cam strimt al d-lul D. A. Sturdza, (drape-li§tiI, ail gindit a se poate face un §ef de partiddin P. S. Aurelian, blind, Impäciuitor, foarte cuminte,vorbitor cumpätat §i placut, §i, afarl de aceste In-su§irI, economist recunoscut §i plAnuitor al Case!Rurale. TulburArile pricinuite de nechibzuita izgo-nire cu politia a Mitropolituluf Ghenadie, care,innainte de toate, represinta, 'Dana la depunerea

21.

322 OAMENI CARL At FOST

cider, Biserica RomAnier, i ail dat prilejul de a in-locui, pe citeva lunr, pe d. Sturdza.

Citva timp, partidul a vegetat apor in opositie. Afugit rgpede in rindurile ostir celer marl, feirci steag.Vina acestel desertiunT a purtat-o de sigur si acelacgruia steagul, acum ascuns, IT fusese incredintat.Dar P. S. Aurelian nu ceruse aceastg onoare.

Cum n'a cerut nicr pe aceia de a fi presedinteal Academie Romine, in care calitate iar nu i seputeati aduce critice.

S'a stins linistit intr'o zi mare a neamulur, o ziin care s'ail ridicat lingg vechr sleagurr glorioasesteagurr noug, pe care tineretul le-a tinut sus ca sg sevadg de departe. Moartea lur a fost un incident; unulmar impresionant pentru multi insg inmormintarealur, la care aU venit destur cprietenT politicr,, darnicrun credincios al vechiulur sef, de atita timp ajuns siel la normalitatea smeritg a vietir politice de partid.

1-id Februar 1900.

LXVI.

A. MOCSONYI.

A§a se scria raposatul, §i cu aceastg ortografie se§1 se iscglesc tot1 din acest neam de AromInr,

inzestratI de la o vreme cu nobilime ungureascg.RAposatul a jucst pe vrernurr un mare rol activ

in politica Rominilor de peste muntr, fArg a se gindiprea mult la leggturile lur sociale §i de familie cuMaghiarif. Totu§r el impunea RomInilor foarte multprin nume, prin avere, prin imprejurgrile, neobi--nuite pentru er, in care se gäsia.

Fatg de directir mar noug in politica neamulurde acoIo, el s'a argtat foarte reservat. Rare orr, dinadgpostul säti feodal, veniaü scurte declaratir deprincipir. Totu§r in chip fericit se amesteca in po-litica zilnicg, §i inspira chiar un ziar bAngtean. Alder1§1 intrebuinta vremea cu cetirt serioase §i a dat §iun opuscul filosofic.

Dispare bgtrin, lgsind mar mult o mare amintiredecit un loc gol.

27 Mart 1909.

sOil

iuchIia

LXVII.

DOAMNA ELENA CUZA.

A murit la Piatra-Neamt femeia ideal de bund §imodesta care a fost Maria Sa Doamna Elena, tova-rd§a lul \Todd Cuza.

Sint sicrie pe care nu se depun nicI florile celemai din inimd inchinate. Or Ice laudd, orlce semnde durere par nepotrivite fata de mareata simplici-tate a fiintel pdminte§tI care, träind intre nol, celplinl de neajunsurl §i pdcate, a dus curatá viata ce-reascd, asemenea ingerilor.

Dintre aceste fiintI alese, a fost Doamna Elena,a aril viatd intreagd inseamnd : uitare de sine, ier-tare pentru altir, binefacere ascunsä de lume.

Odihneascd in pace in acel pdmint al teril desprecare spunea cd numar cine s'a nascut in cuprinsulI'll poate sd-1 iubeascd !

Pentru noT, ceT al pdmintuluI acestuia, ea n'amurit : icoana ideald s'a ridicat numal, prin cea dinurmä, dacd. nu §i cea ma grea suferintä, ceva maTsus, §i un glas din timpurile mal bune a tdcut.

5 April 1909.

LXVIII.

0 AMINTIRE DESPRE DOAMNA ELENA.

Pe Domna Elena am vazut-o in zilele serbäriloramintitoare ale Uniril. Intovaräsiam doul studenteale Universitatil din Bucurestl care veniati sa-I in-fati§eze o adresa de omagiu din partea colegelor lor.

Casa ei o daruise Doamna, d-lui Teodor Rosetti,atuncl cind ea se hotarise a parasi tara. Intorcin-du-se nu still de ce pIecase, dar se intorsese dedor, ea primi gazduirea unel familil bogate dinPiatra-Neatnt, care-I puse la dispositie o casutä cu-rata si vesela, in care al fi crezut mai degraba ca.se salásluie§te primavara unel familil de functionarishad', decit ca in ea se adaposteste aceia care a fostDoamna terii.

Multa simplicitate §i la primirea de catre perso-nalul strain care incunjura pe Maria Sa. i multacuviinta reservata, multa lini§te rece. Mi se pareaca intru intr'un cavoil §1 ca dincolo de u§a inchisä,in odaia pe care o prevedeam tacuta §i inghetata,void gasi o umbra din acelea care multa vreme Incaflutura in jurul mormintelor marl, fara plins, fArA glas.

i nu, in acea odaita neagra, in care se deslu§ia,in fundul until fotoliu, dintr'o saraca rochie de doliuve§nic, supt un cauc de clIugarita acoperit cu unval simplu de Hill, o figura marunta sapata fin in

328 OAMENI CARI Ae FOST

filde§ palid, in odaia aceia era o viata care §tia,cetia, afla, care unia cunostinta intreaga a trecutulurcu cunostinta desavirsit a. a celor de astazr, era ocugetare sigura si cuminte, era o inirnà care bateapentru tot ce e nobil §i ochr in cari nu secase iz-vorul lacrirnilor acelora care tin vir durerile celemarl, ascunse de lume, pe care ele n'o privesc.

Cind una din ceIe doul fete if ceti, cu emotia ce§i-o poate inchipui orrcine, rindurile din inchinare,Doamna se ridica, sprijinindu-se gre5 pe bietele minrbatrine, care facusera odata atita bine §i care tre-mura5 sMbite in minecile de lina neagra. 0 vedearnacum limpede : era o femeie micuta de stat, foarte de-licatä, pe care o simtiar insa ca putuse sta odinioaraalaturr de un Domn, si ce Domn !

Indrazniiii a ma uita in ochir er, marl*, luminosT,adincr in vechile portrete, care räzirna5 de fotoliulscump, sterna terir. In orbitele adinc sapate, plineafund de o umbra trista, ochiul ramasese, in linistealur impacata, via si puternic, une orr cu cautaturastapinitoare, alte orr induiosat, bun, plin de bine-cuvintare.

Cit se auzi pomenindu-se numele si faptele aceluiapentru care avuse toata iubirea ferneil §i o iertare .

pe care putine o pot da, acest ochiii privi undeva,departe, unde mergea si gindul tuturor celor de fata.Apol, in arcuitura de jos a orbiter adincr, o lacrimamare se strecura incet. Dupa patruzed de an! eaputea sä plinga Inca pentru dinsul.

*i vorbi, cu un glas care n'avea indoielr si zabavrsi in care slabiciunea punea doar un ritm incet, carete facea sa simtl cä acestea nu sint vorbe ca ale

0 AMINTIRE DESPRE DOAMNA ELENA 329

tuturor celorlalit oament, cä e intr'insele ceva ima-terial, as zice aproape supranatural, ca in tot ceprivia pe aceastg femeie de mult iesita din rindurilegrabite, zgomotoase, pAtimase i vulgare ale oa-menilor.

Si, in felul e de a vorbi, stia sA amestece dougelemente care nu mat merg impreung azr, dar carftprin unirea lor fAcead i tnarele farmec al elocventetmarelut el sot : cea mat desAvirsita simplicitatecea mat autentica maiestate.

Cind cetirea adreser se ispravi, auziid aceste cu-vinte de multamire, pe care le intovArAsia un ade-vgrat gest de suverang :

(ISA traiasca Romania tinara

Nu venisem sa intreb, i eram bucuros ca Doamnainsgst intreba despre tot ce poate interesa pe o Ro-minca de o innalta culturg, de o distinsa experientasi care-st iubeste adinc tara:

Despre ce a vorbit, rAspunzind, intregind, indrep-tind ? Despre ce n'a vorbit, in aceiast exprimare si-gura si simplg, pe care o intrerupead afirmart pa-sionate, care scuturati tot trupul subred, inviind inel maretia celor citiva ant neuitatf !

A vorbit despre Biserica terit sale, despre mareleVeniamin care stiu sg inIature pretentiiIe unuf MihatSturza si sa. pgrAseascA un Scaun pe care nu-1 puteaapgra, fiind si un sfint i un luptator pentru lege.A vorbit despre lipsa de mingiiere crestineascg acelor sgract, despre preotif aceia cari lasg mortul indrum, dacg li se ofera plata prea mica, i desprepedeapsa pe care a dat-o Voda-Cuza unuia pe care-1prinsese asupra faptulur.

si

330 OAMENI CARI AC FOST

A vorbit despre teranI, despre durerea cea marepe care a simtit-o cind tun partid liberal a venit laGuvern prin valurile de singe ale terAnimit liberatede Cuza-VodA,, despre iarna grea pe care o duc ce/sArmanI, despre lipsa de nutret, despre primejdia cear putea veni In primAvard din aceastA stare de su-ferintl. A stAruit asupra nevoiI unel gospodAriT noul.si bune pentru adevArata InnAltare a acestur popor.Si avea amAnunte de bunl gospodinA asupra culturiIprunilor, asupra tpovidlet,...

A vorbit despre un singur dusman, despre care,fArA o ipocrisie de care un altfel de suflet e inca-pabil, spusese cA. 1-a uitat si cl nu-T pare rAil de ne-norocirea 10.

Fireste, a pomenit, de mat multe oil, pe DomnulUniriI. Il infatisa ca pe un om lipsit de toatA jubireapentru pompl, simplu ca orIce om de rind dintresupusil sir ; nu, mar simplu, mult mar simplu, strA-bAtind stradele, pierdut in multime.

Si-I ziceam une orI.. StA si se opreste, cAutindcuvintul : cMAria Ta,, i se pare prea solemn, clnu-I zicea astfel. Nu, sA spuie cum II spunea :Si-I ziceam une ort : Omule, de ce nu te pAzestI ?Se glseste poate vre-un nebun care sl tragA asuprata. Da' el dAdea din umerl, lul nu-f pAsa...

Si cirmuirea era grea pentru dinsul, nu capentru altil cari se trezesc de-odatA mart si cAroratotI li se inchinA. CA, vez/ d-ta, el avea cunostint4rudeniI, prietent. Si, or/cum, nu putea sA se poartecu dinsit numat ca Domn.

StAtu pe gindurt. Apot aminti pe Regele §i Regina

0 AMINTIRE DESPRE DOAMNA ELENA 331

ducind iubirea §i mila lor la Messina, cea,mat nenorocitA dintre cetati.

i tii de ce o fAcea el aceasta ? Pentru cl eraom al pArnintulut aceluia...

TAcu o clipl §i, adinc mi§catt, tAcurAm cu totix.

Altfel, primia puterea care vine de la Dumnezeil§i, fArA pretentie, dar Mr scAdere, ea intretinea le-gAturr bune cu o Curte nottA, care une ofi I aduceaaminte de dinsa §i o cAuta prin telegratne oficioase,in lini§tea el resignatA.

I s'a pArut odatA cA a§ fi atins pAcatul lui, carea fost durerea el, §i atuncl itnt tAie cuvintul §i in-cepu, dureros, o frasä care trebuia sA-1. apere §i pecare mA grbiil s'o impiedec.

*i a mat spus altele pe care le tin pentru min-glierea §i imbArbAtarea mea in luptA, precurn tincu sfintenie rindurile dictate de dinsa §i iscAlite cumina et tremurAtoare, in care, ca amintire pentru ointerventie in vederea serbAril dupI cuviintA a semi-centenariulut Unirir, ea dAdea binecuvintarea et, deoctogenarl §i de DoamnA, copiilor miet.

A§a am cunoscut o clipa, o hind de zile innainteabola care a rApus-o, pe sotia lut Alexandru Ion 145,pe Doamna Elena a RomAniet.

Am crezut cA nu am dreptul s mà opresc de lacomunicarea acestet arnintiri.

Maill 1909.

LXIX.

AUREL MURE$IANU.

Cu Aurel Muresianu, batrinul redactor brasovean,nu dispare numat un om, un scriitor stapin pe con-deiti, un cunoscator deplin al politicet, un om deintreprindere si de mare stäruinta, un represintantpe dreptate respectat al generatiet mar vechr, ciuna din infatisArile gazetarulut romin de cdincolo,,poate mat interesantä ort mat vrednica de stimldecit cuceritoare, populara si simpatia.

(Gazeta Transilvaniet,, foaia mostenità de Mure-sianu, dintr'o familie at carit membri mosteniaii da-torit literare si datorit de publicist politic, se deo-sebia hotArit de celelalte organe ale preset fratilornostri din Ungaria. *i aceastä deosebire nu se da-toria redactorilor, tinert asemenea cu ace! can scriiila alte fot, in stare si et sä ail:4 patima lupter si säse mingiie cu vre-o gluma. Ci se datorià numat sinumat lut Muresianu, care inspira articolele, li dadeatonul, le cetia si le recetia, le indrepta, le refaceaadesea, le distrugea une or!. El era, chiar de pepatul de suferinte unde a zacut multà vreme, redac-torul, adevärat, veghetor si plin de simtul räspun-deli!, al foil sale.

334 OAMENf CARI AO FOST

Ea oglindia mat putin fiinta lur sufleteasca, fatade originalitatea careia fusese, de sigur, cind ea martrAia, tot a§a de neindurat ca §i fata de originali-tatea tinerilor pe carig aduna linga el, ci conceptialur despre memrea unel gazete. Si mar ales a aceleigazete, gazeta Jul Iacob §i Andre! Mura§anu, a lu!Barit, de care se apropia, gindindu-se la ace§tInainta§!, numal cu cel mar mare respect. A:a fiind,redactorul (Gazetell se sitntia dator a da inteunstil masurat, gra avint, dar ara nesigurante, ceti-torilor sal, cari §i el eraU special!, avind aceia§levlavie fata de foaie, §tirl cu totul sigure §i absolutobiective, judeatT cumpanite, chiar dacá nu eraiidrepte, tablourr ale situatier in care se vedea silintade a prinde de sus lucrurile mar!. S'a atacat carac-terul oracular al Gazete!}, care nu era nic! pentruactivism, nicl pentru pasivism, §i in multe aveaaceia§l atitudine ferita ; dar in aceasta nu era sfialA§i mar putin frica de a intra in conflict cu procu-rorul §i in atingere cu juratil neamulul vrajma§, ciera numal un covir§itor simt de respect fata de greu--tatea uner probleme politice.

Locul Jul Mure§ianu 11 vor lua altil,cacl nu credsä dispara cGazetal §i n'ar fi tine, pentru ca cdin-colo, ea e una din putinele noastre traditi!, §i ceni trebuie poate astazI mar mult, in orIce domeniu,sint traditiile. Daca räposatul redactor ar fi lasatun fiu ziarist, el ar fi condus, la rindul lul, potrivitcu normele dinastiel; poate ca Insa altâ vreme, ner-voasä, pasionatä, personala, nedreapt, revolutionara,1-ar fi stäpinit, §i tatäl §i-ar fi privit cu durere unmo§tenitor pe care nu-I putea deposeda, dar nicfschimba. Nefiind acest urma§ de drept, cerlaltl, de.

In-

AUREL MURESIANU 335

prin§T a lucra de mult la ( Gazetä), vor trebui sä chib-zuiasca bine pentru a putea uni doul eletnente nea-Orate : pastrarea caracteruluT special al foil, care-rindreptate§te existenta, §i intelegerea pentru spiritultimpulul, pe care nimenr nu se gindia sa o ceara lurMure§ianu, dar pe care totr o vor cere orrcur altuia.

Poate ca inteo directie cultural-politica, lini§tita§i spornica, e viitorul cbatrineb for bra§ovene, alecalif batrinete se pot Incheia astazr prin moarteabatrinulur er redactor.

12 lunie 1909.

LXX.

VEDERILE POLITICE ALE LUI EMINESCU

GENERATIA DE AZI.- PENTRU 0 PUBLICATIE FACUT.1 CU PRILEJUL SERIARILOR DE LA

14 II-ME 1909. -

Intfo limbA minunatl, cu o logia in aparentdnezguduità, cu toate mijloacele poetice ale icoaner,fantasiel, ironier, Eminescu, redactor la Timpul,conservatorilor, expune §i in aceste articole teoriaca vremea veche era intreagd bunA §i vremea nouae toatä rea, §i aceasta din pricina innoitorilor li-berall flrà §tiintl, talent, practicl §i sinceritate.

Cetitorul trebuie in§tiintat Vechiul regim politicavea groaznice vicit de orientalism. Dar el cuprindeain sine o traditie serioasg. §i fecundl, a§ezAminte careizvoriserA din adincul fiinter noastre nationale, datinrcare corespundeati insu§irilor noastre osebitoare, oviatA morall care era a tuturora fiindcd venia dela totr, o solidaritate care stringea necontenit

o lume nationala.Le-am pierdut pe toate acestea, §i e o pierdere

uria§A.Sincerr multi din et, nepregItiti §i mediocri cer mar

multr, liberalir aü vrut sa clAdeascI pe ruinele acester

22

SI

lao-laltä

338 okMENI CAR1 Ali FOST

cladirr rnodeste un noU palat in stil apusean, a caluTdesavir§ire era mindria lor. H avern : vara, ne arde,iarna, ne zgribulim de frig, receala napade§te paretir§1 oasele noastre, fumul ne Inneaca, praful ne inna-bud, mirosurile grele ne desgusta, zgomotul incun-jurator ne ameteste. Dorirn de vechea pace, racoare,trainicie, de vechile mirezrne ale odailor sanätoase.

Nu le voin avea la loc .nicrodata. Vremea le-aluat, pe. dreptate sail fára. In cladirea noua trebuieInceputa Msg. o intreaga opera gospodareasca deadaptare, pe care ambitio§iI intemeietorl aU despre-tuit-o. A cazut casa bung. a parintilor nostri ; datorianoastra e sa potrivim casa bung a copiilor nostri.

Trecutul sanatos §i plin de cuviinta oni va fi sta..tuitor §i indreptator la tot pasul. Cu el ne vom In-telege iarasl, dar intelegerea aceasta nu ne va ducela ura oarba. §i stearpa, ci la iubire intelegatoare,iertatoare §i muncitoare.

In critica ne vom putea sprijini pe genialul Innainta§:o vom corecta insa §i restringe. Inchinindu-ne ge-nialef umbre, vom trece totu§i pe JingA durerea etpentru a cauta munca noastra.

19 Iunie 1909.

LXXI.

VASILE COSMOVICI.

murit in Paris poetul Vasile CosmovicT.A fost un om de talent, stiind sA flureascd versul.

stiind maT putin era medicinist ajuns functionarsA ggseascl ideia. A scris acurn vre-o douAzecT

de anT la c Revista Nota,, unde nu era printre ceTdin urmg. Hasdeii 1-a indrAgit, i pentru infAtisareamefistofelicA i macabrA a figuriT luT cu aspre liniTcrispate, pentru focul sAlbatec al ochilor negri. 5i1-a fAcut mediu, i CosmovicT, care tinea rnult labAtrinul cugetAtor, a cgrul viatl incerca dAunAzT s'oscrie ducA amintirT povestite de "insusr Hasdeti s'aVisa prefacut in mediu. NumaT la urmA cind a des-coperit in sfirsit sarlatania ordinarl care se ascun-dea supt spiritismub lingusitor i exploatator al unoradin colegiT sAT de csedinte oculte,, el a renuntat lajertfa de a se da in spectacol siretilor, pe cind ochilde visionar ironic aT < maestruluT, urmAriati pe hirtienesigurantele voite ale until condeiti inspirat de...complesentl,.I-a venit maT tirzii ambitia de a lucra pentru

teatru, el, liricul de pAnA atund. A scris o cDoamnAOltea,, care s'a represintat i cuprinde multe ver-surf bune. ApoT a vrut sA redea tragedia luT Miron

A

340 OAMENI CARI At FOST

Costin, careia i se poate gasi numar cu greil o vred-nica motivare dramaticd.

Spre sfirsit, cind il chinuiati suferintele nervoasecare l-a5 rapus, el a scoborit o treapta literara, in-cercind a reda prin jocurf de cuvinte, mar multsilite, humorul grosolan al until ostas romin cares'ar fi luptat pe vremea grenadirilor luf Napoleon.

S'a stins departe, intre rudele francese ale sotiefsale (a fost de doul or! casatorit la Paris, unde astat mulp an! de zile). Caracteristica figura de mu-cenic desperat al suferintelor fisice §i al unel ambitifliterare foarte viT, pe care n'a avut ragazul s'o ser-veasca potrivit cu mijloacele WI, care era5 reale,a disparut. SI pastram un gind bun pentru vechiulprieten §i tovara§ Vasile Cosmovicf, unul dintrece! din urrna romantic! sincerf, §i rama§! pana laurma romantic!, fail ban!, farà rost, fail titlu, intr'olume de o practicitate a§a de grosolana, §i sä sa-lutam adinc, acum chid, tirziii, i se aflä moartea, peomul de§tept care n'a §tiut sa ajunga la nimic inRomania.

lanuar 1909.

LXXII.

INVATAMINTE DIN VIATA SI DOMNIA LUICUZA-VODA1.

I.

De istoria pragmaticA de fapte a luT Cuza-Vod A. nu maT poate vorbi astAzT, dupà cartea d-IuTA. D. Xenopol, cu oarecare noutate.

Starea izvoarelcr impiedecl de la aceasta. Isto-ricul luT Cuza-Vodä a lucrat dupä ziarele timpuluT,dupà desbaterile parlamentare si dupä unele actecare i-ati lost ImpärtAsite.

Din aceastä categorie de informatie pot iesi pa-gini interesante une orT, dar icoana intreagä a vremiTnu se poate desface.

In adevär, ziarul minte ; el e fäcut ca sl mintA, insensul intereselor unuT partid sail altuia, al intere-selor deosebitilor indivizi amestecatI in politicA. Adescurca adevArul cuprins In aceastà zilnia min-ciunl e lucru greil, si pentru aceasta trebuie s5. ca-pete cineva IndreptArile de aiurea. FArA a maT vorbide ziarele care prind opinia publica, simtul general

1 Tema unel conferinte tioute la Hue.

342 OAMENi CARI AO FOST

al momentutuf, in gre§elile sale, §i-1 exagereazapentru a-1 lingu§i, a <bate 'n struna,, §i astfel amina banul la Casa onoratet Administratit. Ce ar fi,In adevar, daca ar avea cineva naivitatea de a scrieistorie dupl judecata cutärut cFagure, de la cutarec Adivor , ?

Desbaterile parlamentare represinta marturisirl po-litice pregatite, foarte adese or! revazute, mat muttdecit odatà fundamental schimbate. Sint un docu-ment care nu e totdeauna interesant §i care poatefi dese ort putin autentic.

Actele de Stat care se pot avea mat lesne, sintmenite, or! a face constatärt care pot fi indiferente,ort a da supt o anume coloare, acoperind, rnistifi-cind §i momind, situatia until moment.

Pentru a intregi §i a rectifica, pentru a da icoaneadevarate §i judecatt drepte, trebuie izvoare de alt fel.Trebuie memorif §i scrisort particulare.

Memoriile se scrid tärzid pe basa unor Insem-art zilnice une oft, §i acesta e §i casul cel matbun ; se scriti de oament cari ad parasit scenapolitica §i cari nu mat ad interese actuate, de oa-men! cari traiesc in singuratate §i acolo-§f culegamintirile, le orinduiesc §i le critica. Le critica avindacum un simt al datoriel de adevar, pe care orIcine§tie ceva o are fata de urma§T, generatia pe careo respectt §i nu cutezt a o minti fiindca n'at vazut-o,nu teat deprins cu gre§elite et §i §t f ca te va ju-deca.

Memorir avem putine in literatura noastra. Oa-menu nu le scrid u§or. Sint multe motive, adecadefecte, orientate. Tinerea In curent a notitelor pre-gatitoare, cercetarea §i redactia lor cer o muncl

INVITXMINTE DIN VIATA LUT CUZA-VODA 343

grea §i statornica, de care putint sint in stare. Inal doilea rind, e in not Inca acea stare de spiritnenorocita, o exagerata §i falsa discretie ort sfiala,care ne face sa nu ne camestecam2, pentru ca olume rativoitoare sä nu creada a la basa manifes-tatiet noastre e o dorinta de a ie§i la iveala, pe cind,de fapt, oricine a prins in amintirea sa ceva dinfaptele mart ale unel epoce, ceva din personalitateaunul om hotaritor, n'are dreptul sa dila in mormintfarime de adevär trait care nu sint ale lur. i, insfir§it, atitia cari n'ar fi opritt de aceste motive, nuscriü fiindca nu cred ca pot scrie, de§i nu e vorbade un scris impodobit, literar poate cele mat buneamintirt privitoare la razboaiele Int Napoleonsint ale ofiterilor inferiort ridicati dintre osta§l, orTaie cine §tie caruia soldat chiar. E adevarat ca §i oeducatie gre§ita nu pune la inclamina oricut a trecutprin §colt putinta de a scrie cuviincios.

Astfel, cu privire la Domnia lut Cuza-Vocla, n'a-vem Inca memorit. Doar cind, daundzi, serbat50 de ant de la intemeiarea Romanier, unit ofiterlde-al lut aü vorbit, in ziarele jubilare, cu priviremat ales la crima impotriva onoaret pe care ail fa-cut-o militarit conjuratt din Februar 1866. Marturisi-rile ail provocat polemice, cuprinzind alte marturi-sirt, §i cu toatele vor fi de folos acelut care va fiin masura a scrie pe larg §i temeinic despre aceazi nenorocitA.

Scrisori particulare, corespondente personale §i se-crete vor ie§i poate la iveala, multamita mat alesobiceiulut de a se vinde, de mo§tenitort, hirtiile TA-va§ite ale oamenilor cari ati jucat un rol in aceasta

sail

liii

341 OAMENI CAR1 Ai FOS1

anticvarilor evrer, cari le vind apol, cuAcademie Romine.

Avem insa doul colectir de asemenea acte carefara indoiala se vor publicà. Hirtiile ramase in sta.-pinirea lul Voda-Cuza au fost pAstrate credincios deraposata Doamna Elena, care le a incredintat frate-illl sail d. Teodor Rosetti, iar de la d. Rosetti eleail ajuns la prietenul mieil A. C. Cuza. Ele cuprindacte privitoare la persoana Domnulur, innaintedupa detronare, precum i corespondente diplomaticede o mare insemnatate.

Alte hirtil aU fost luate, in clipa tradarir si dininsarcinarea Guvernulur cel nou, de cineva care marputin decit orlcine ar fi avut dreptul sà scormoneascain aceste hirtir cu scopul, marturisit, de a gAsi dovezrde politica rea, de ctradare, a terir, in corespon-denta secretA a lur Voda-Cuza. cPot sA caute cit orvrea, nu vor gasi ce doresc er,, a spus Domnul de-tronat, dupa marturisirea sotier. lul. Si in adevar za-darnic scotocira pripit minile patimase : din acelescrisorr n'a iesit nimic alta decit ceia ce stia i lumeade atuncl si ceia ce stim mar bine nor, cer de astazr :cA toata activitatea publica a lur Voda-Cuza a fostinchinata numar binelur teri i neamulur.

SA nAdajduim cl i aceste hirtir vor vedea in cu.rind lumina.

Pana atuncl, pand la cunoasterea izvoarelor noul,se va putea vorbi de Domnia lur Cuza-VodA dintr'unpunct de vedere care nu e cel istoric propriu zis.

Cacr o epoca din viata unur popor poate fi expusa

tara, cl§tig,

§i

INVXTXMINTE DIN VIATA LTA CULA-VOIA 35

din punctul de vedere al faptelor intaiti. Le afli, lefixezI, le in§irl §i dar astfel, cu luminarile §i inlan-tuirea pe care e§t1 in stare a le da, istoria pragma-tica a epoce aceleia.

PotI §i istorie, in adevaratul inteles al cuvintu-luf, sa se incumete a o face nume cine are acestdad , pot! sa reconstitur figurf sa invii viata. inchipurl marl, stapinitoare. Atuncl al trait o epoca,§i fad §i pe cellaltl sä o traiasca.

Dar din stabilirea §i orinduirea faptelor, din inte-legerea §i zugravirea figurilor, se desface un al trei-lea element, care e moral-istoric. Orlcine a lucratpe lume nu scapa de judecata, de o judecata pe carefiecare epoca o reiea potrivit cu alte norme de drept§i in alta raza de vedere. De la o vreme se impuneo sentinta care rämine, de§i revisuirl partiale, adu-cind dupa ele modificarl ale conditiilor unet repu-tatir. maI sint cu putinta.

Din aceste desbaterI, care pot fi foarte pasionatefata de anumitl oamenl §i de anumite timpuri. re-sultä fnsa invdpiminte, regule de conducere politica,exemple de imitat, care sint bune in orice vreme §ipentru orlce popor, dar mal ales bune pentru po-porul in mijlocul caruia §i cu privire la care s'a des-fa§urat o activitate politica, s'a afirmat o personali-tate conducatoare. i, dintre generatiile carora iipoate folosi povata §i exemplul, aceia care trebuiesa fie mat lacoma de a le prinde, fiindca-1 poateajuta ma! mult, e generatia care vine pulina vremedupa o crisa istorica, dupl un era' al istoria

In acest sens voiii sa vorbesc de fapta §i de firealul Cuza-Voda.

pentru aceasta, el poate fi privit din trel puncte$i,

346 OAMENI CAR1 AO FOST

de vedere : cum a inteles datoria sa de Domn : cuma tratat problemele politice ale epoca sale ; cum apurtat povara nenorociril sale.

III.

Cind un print e crescut pentru tron, cind din ceamar fragedA copilArie a purtat uniforma, a avut re-gimente, a vAzut presintindu-i-se arma §i inchinin-du-i-se steagurl, cind i-aii stat la indemina cel d'in-tAiti oamen! af neamulul atit mal rArt pentru cine-1creste, dacA-1 lasA la o parte pe acestia, pentru alua mediocritAtl supuse, personalitAtl neclare, orl cinestie ce educator! de meserie, bun! pentru print! ru-sest!, or!, dacA nu, persanl , cind astfel de oamen!i-ail stat dee! la indeminA, pentru a-1 initia in toateramurile vieti! publice, care nu trebuie sl fie necu-noscute until Suveran, atuncl al tot dreptul de afi pretentios §i aspru fatA de unul care, ajuns la cir-muire., aratA a nu-s! dA seama in de ajuns de da-toria de a munci stAruitor pentru binele teril si nea-mulu1 sAti, orl teri! si neamuluf care 1-au adoptat,urmArindu-1 cu iubire de la eel d'intAiii pa§l al salin viatl.

Asa a fost insA cu Alexandru Cuza, ajuns Domndin intimplare, prin noroc, nu norocul lui, care §i-acheltuit viata in §epte an!, ci norocul nostru, cariam folosit de pe urtna acestel mArinimoase risipir!de puterl ?

Fid de boier, din familie mare, §i nu prea mare,cu avere, §i nu tocma! cu multA avere, crescut caorice fiii de boier din acel timp. Frantuzeste la pen-sion, istorie sacril, istorie anticA, istorie a Francief,cliteraturA,, aritmeticA, arte de societate, maniere,

iNVATAMINTE DIN VIATA MA CUZA-V0Di 347

calltorie la Paris pentru bacalaureat, care, orrcum,era mar greti pentru un §colar, astfel pregAtit, alpensioanelor moldo-romine decit doctoratul de acumpentru absolventil §i licentiatir Facultatilor noastre.

S'a intors in tall. N'a fost, ca Mihail Kogalni-ceanu, agricultor care sd practice agricultura, n'aintemeiat, ca aceastä fire neastimpdratd in geniali-tatea el, industrif : a hirtiel vechiii sistem fallcincurajárl, de la Stat , a postavulul. Desi trdiasupt cirmuirea until Grigore Ghica, venit prin re-volutionar! §i bucuros de colaborarea lor, na flcutadministratie. Ofiter cu cariera fulgerätoare §i

panä astazr nu vedem nol, in alte dotnenit, carierea§a de fulgerdtoare 1 , colonelul printeun capriciual Caimacamulu! Vogoridi, simtind mar mult ce tre-buia sa fie un ofiter decit deprins la aceasta printeo§coald militard orr prin activitate la regiment, astfelera Cuza iu ziva cind fu ales Domn, ca sä nu sealeagd. Mihal Sturza orT Grigore Sturza §i ca sd. fiein stápinirea celel mar innalte putert macar un omsimplu §i simpatic, lipsit de ambitie personala §i

lucru foarte insemnat dispuind, ca loctiitor alMinistrulul de Rdzboiti, de o§tire.

Cuno§tea putind lume, doar cercul de tined intrecani trdise, eleganta lume femeiasca din Ia§!. Pe cerde jos i-a descoperit dupa ce a luat Domnia ; atunclintdiii, potrivit cu datoria luT, a recunoscut el cubucurie omenia, munca rabdatoare, vitejia, credintacare sint virtutile teranulur nostru. In stir§it, el n'a-vuse legaturr cu lumea de peste Milcov, care, princonducatorif e! liberal!, fo§tif republican! din 1848§i de dupa 1848, dorise un alt Domn, pe generalulNicolae Golescu, o figurd cunoscutd in Bucure§tf.

348 OAMENI CARI Ar FOSI

Si, indata dupa alegere, ce s'a intimplat cuaceasta fire läsatoare, aplecata catre petrecerr, strainaOra atunci de orrce munca statornica, de orrcespirit de jertfire ? S'a intimplat ca, intr'o schimbaresubita, fulgeratoare, printr'o genialä intuitie a da-torier, omul s'a transformat. Colonelul Cuza e una,Voda-Cuza alta; cel din urma. a 1uat de la cel

doar anumite prietenir impovaratoare §i o sin-gurA pentru care-.1 mustra mar mult acercari n'ari iubit nicrodata. Incolo, pentru nor un omnoir, adevarat nod, stralucit nog, a rasárit in Ia-nuar 1859.

El a ramas acela§1 pana in clipa abdicarii. Cuza-Vodä nu era urn om solemn, pompos, formalist. Nuinvatase nicairr eticheta Habsburgilor §i ceremo-nialul lour Carol Ouintul sad al lur Filip Tenebrosul;nu §tia §i nu voià. sa §tie cum se orinduiesc la unjubileti faitoanele, de la ce/ mar maret oaspete strainpana la cel din urrna lingaO de curte §i de ograda.Eticheta a suferit continuii de pe urma until Domncare se cufunda bucuros in rindurile multimil, ca saafle, ca sa indrepte, ca sa pedepseasca §i sa minglie,ca sä miluiasca pe ascuns de ochir lumil, cum afacut apor pastrindu-T mo§tenirea, buna §i miloasalul sotie, cu un cuvint ca sa raspunda nevoir su-flete§tr a neamulur acestuia, de a fi iubit de suve-ranul sag §i de a 1 iubi in schimb, calduros, farareserve, din toata inima.

Si totu§T el a ramas cel d'intaiii din poporul saO.Ceva 11 ridica mar presus de cellaltr: aceia ca ni-menT nu §T facea datoria mar viteaz, mar despre-

d'in-taig

iubire,

iNViTAMINTE DIN VIATA LID CUZA-VODX. 349

tuitor de (mice meschina prudenta, mar infruntatoral celor mar strasnice primejdir, decit el.

Sufletul lul intreg era schimbat. Prin gura lul numar vorbia un om, ci, cum se cuvine yentru un stä-pinitor de oamenr, un neam intreg. Intruparea na-tiunil era el in gind si graiii. Cel d'intaig fior demindrie I-a avut generatia de atuncl cind s'ag auzitcuvintele mindre cu care el vorbia Turcilor, Cabi-netelor europene, proclamirid o Romanie mindrä.

Amintiti-va pe acelea din ultimul mesagiu, cuciteva lunr innainte de abdicare, acele demne cu-vinte prin care nega, de pe tron, orlce ambitiepentru sine si, amintindu-sT de ceia ce fusese, fa-gaduia, cu gindul la principele strain, pe care-1 pre-gatise, un colonel Cuza, bun, modest si harnic pa-triot, intors intre tovarasil sal de odinioará pentrua lucra mar departe la binele teril si neamulur.

Si vorbe marl, in cea mar simpla forma, gasia el,nu numar pentru eel de sus §i in clipele cind pri-virile tuturora erail indreptate asupra lul, ci si atuncrcind in cabiwttul sad de lucru se indrepta catre unofiter din cel mar maruntl, chemat ca O. auda do-jane sag laude. Cacr el t;tia ca, in aceasta lume undeleea nu poate prevedea toate si unde nu se pot1126. raspMtirr pentru orice fel de rnerite, cel ce facemal mult decit datoria sa are drept la cea mar fru-moasa rasplata. care vine din cel mar stralucit simar nobil privilegiu al unur principe : acela de aface pe cel vrednic sa coboare scat-He palatulur sailcu puterr de munca inzecite §i, Mile, de a face ase pleca fruntea acelur care §i-a calcat datoria faraca legea sa-1 poata atinge.

850 OAMENT CARI Ai FOST

IV.

Acest nepregAtit altfel decit prin puterea lui deintuitie avu, din cea zi a Cirmuirit sale,o situatie politicA asa cum putini printi crescutipentru tron aü avut-o innaintea lor: o situatie cutotul nouA, cuprinzind in toate privintile problemegrele care cereati sa fie neapArat i farà zAbavA re-solvite.

Administratie modernA i unitarl pentru amin-doul Principatele nu exista. Finantele erati intr'unadevArat haos. Oastea trebuia inighebatA din douàcorpurl de militare deprinse a sluji supt steaguri deo-sebite, i vechiul spirit al companiilor de militie in-locuit prin spiritul unor regirnente luptAtoare. Si, inacelasi timp, se ridicatl amenintAtoare pentru insAsifiinta noului Stat problemele cele mar!: a situatieiinternationale a RomAnief unitA trecAtor sail de-finitiv, pentru un timp numar sa pentru toate tim-purile ; a inlAturArir vechif stApiniri a mAnAstirilorgrecesti pe pAmint romAnesc i, in sfirsit, a impro-prietAriri! teranilor.

Cuza-VodA ar fi putut gresi in alegerea dome-miulur unde trebuia sA lucreze intiü energia Arfi putut sl facA precum fac spiritele cornode, cAu-tind o manifestare aparentA, fie si strAlucitoarezgomotoasl, in domenil in care se poate facefoarte usor un fel de dovadA de originalitate, schim-bind, in uniformele ofiterilor, de pildl, catifeaua gu-lerelor cu astrahanul, inlocuind mantaua cu dol-manul frances or! reglementind forma chipiului

schimbind, in ordine administrativA, intinderea

Jul.

mid,

iargsT,

d'intait

si

INVITIMINTE DIN VIATA LUI CUZA-V0Dit. 351

plasilor, numele administratorilor, leafa pe care oprimesc s. a.

Atitia n'ar fi cutezat sä infrunte, inteo situalieasa de subreda §i cu atit de putina deprindere alucrurilor publice, chestil de o asa de covirsitoareinsemnAtate. Ar fi inchis ochii asupra greutatilor.ori ar fi cautat sä scape de ele, in momentele cinds'ar fi impus mai mult, prin masuri de oportunismcare zAbovesc resolvirea problernelor primejdioase,dar o si ingreuie in mAsura zabavii aduse.

Domnul. din 1859 a indrAznit sa atinga cu uncuraj consecvent, cu un cavalerism jertfltor, cu uninnalt simt al celei mar innalte datorii, pe care dupadinsul nu le-a mai avut nimeni, cele trei problemede cApetenie. *tia cl una-1 pune in conflict cu Turcia,care avea pe atunci multi si puternici aliati, cà alta-1creiaza protivnici in cAlugArir greci, deci in toatAgrecimea, atit de solidarA, si in puternica Rusia, care,confiscind acasa averea calugarilor greci, nu inte-legea ca altii, mar mid, sa indrAzneascA tot asa demult. Iar chestia terAneascA trebuia sa trezeasca dus-mania proprietarilor afara doar de citrva idealist!desinteresati ca dinsul cari proprietari formai'atunci intreaga clasa politica, pe care n'o putealatinge fArA a te meni uner singure cAderi.

Toate problemele ail fost atinse, cercetate, resol-vite. DacA legea de la 1864 nu e cum am fi dorit-o,aceasta se datoreste silintilor inviersunate ale pro-prietarilor, §i mar ales faptulur ca acel care a decretatlegea neputind-o trece prin Camera n'a avutragazul, si ce indelungat ragaz s'ar fi cerut !pentru a o pune in aplicare asa cum se cuvenia.

Cu aceasta insa Cuza-Vocla iscalise peirea sa. Ean'a intirziat.

352 OAMENI CARI AO Fosf

V.

Am avut in trecutul nostru multl pribegf, dintreboierf, dintre clerid, dintre Domnf, pe cari-I goniaUplcatele lor saU rgutatea noastrg. $tim ce fAceaU.Cel vechf mergeail cer§ind, din targ in targ, de lao Curte la alta, dintr'un ora§ in altul, inati§indulfgenealogia §i rugindu-se de un ajutor de drum, deun sprijin diplomatic. Unde n'a5 fgcut ef de ris tara§i neamul lor ?

in timpurf mal noug ati pribegit, dintre DomnifmuntenT : Alexandra Ghica, Bibescu, Barbu $tirbef,dintre Moldovenf : Ion Sandu Sturza, Mihal Sturza,Grigore Ghica.

Ce fAceati ef dupg pierderea puterif ?PgrAsiati tara, chiar ail a fi silitf. If innabu§ia

aierul, if desgusta pgmintul, if umpleaU de minieoamenif nerecunoscAtorf. IV pästrail prietenil ade-vAratr, partisanir; ir Intetiati in du§mAnia fatg deregimul cel nou, cel putin Ong la venirea ca Domna Principeluf Carol. Se intorce4 numai atuncf andzorile unef a doua Domnif pgreaU cg rgsar pentrudin§iI.

Dof singurf fac exceptie. Acel Grigore Ghica-Vodgcare, trgind simplu in strgingtate, luptA pentru Unireacu principele strgin, distrugind astfel ortce viitor po-litic pentru dinsul, §1 care, neinteles, calomniat, §1in ceia ce prive§te onestitatea sa personalg, s'a im-pu§cat mal curind decit sA se apere. $i acel, mgvechiti, Ioan Sandu Sturza, care rgspundea, in 1828,ofiteruluf rus venit sg-1 iea In primire ca prins po-litic, aceste simple §i memorabile cuvinte : c Spune-fdumisale cg, de vra sl mg pgzeascg din porunca,

NVATAMINTE, DIN IATA LU CliZA-VODX 353

salt urmeze datoria lur cum §tie, iar, de vra sa-mlfaca teremonie, it multamesc, cä n'am trebuinta destraja ruseascA, fiindcA ma pAze§te Dumnezeil,.

Ca din§il §i mar presus decit din§if a fost inexilul sáI VodA-Cuza. IndatA ce avu cuno§tinta deconstituirea unlit noil Guvern legal, el ceru sa fiescos din tarA. Nu pentru ca o urh, dar pentru ca.§tia bine ca presenta sa ar strica o pace de careaveati nevoie institutiile cele noua pentru a se inra-dacina, regimul cel nod pentru a se consolida.

A plecat. Din strAinAtate n'a venit de la dinsulnick) protestare, nick) plingere, nicto atitare, pe carele despretuia de o potriva. Nobilele lut scrisorf catreprincipele Carol, inlocuitorul sàü, sint vrednice dea fi cuprinse in ortce carte pentru cultura politicaa poporulut.

Odata ambasadorul frances din Viena s'a oferitsa ajute intoarcerea lut pe tron. Cu indignare, Cuzaa rAspins sprijinul strain.

Alta data a fost ales deputat, senator, de aceaopinie publica romAneascA, in§elata o clipa, zapAcita,innabu§itä mar mult, care se de§teptA insa indata,plina de recuno§tinta §i admiratie, in favoareaA refusat. Pacea terit ha it era mar scumpa decitorfce alta pe lume.

TrAind a§a ultimit sat ant, el a adaus la invataturacä nu trebuie sa ocupt locul la innaltimea cAruianu te pott ridica, o a doua : cA e dator un SuveransA risce §i situatia sa pentru a da o solutie cura-gioasA problemelor mart ale timpulut, §i o a treia :ca jertfa pe care at facut-o odata pentru binele nea-mulut §i terit, n'ar dreptul s'o retragt.

23

LXXIII.

UN AVENTURIER INTERESANT : GHEORGHE

BRANCOVICI cBRINCOVEANU,, FRATELE NU-

TROPOLITULUI ROMANESC SAVA.NOTE DESPRE 0 CARTE NOUX --

in Tara-Romaneasca a trait pe vremea luf erbanCantacuzino, care cuteza sa viseze de Bizant si as-tepta mintuirea de la Nemtl, de la catanele Impa-ratulul, un om care si el tragea nadejde sa capeteceva la o sfasiare a ImpAratief turce§tr, pe caremultf o credeati cu putinta dupA cele din urmA in-fringer! §i pierderf de provincif ale Turcilor.

Sirb de obir§ie, dar aproape cu totul romanisat,fratele sAil era doar VIAdicA romAnesc in Ardeal,Sava,Gheorghe Brancovici era intrebuintat adeseaca agent secret al diplomatier, cam pretentioase sicu putina basa, a luT erban. De la o bucata devreme rosturile lul de pretendent la despotatul Sir-bilor, la Domnia Iliricultd, il despart de noI, dar untimp uneltirile acestuI om indraznet si priceput inmulte fac parte din istoria noastrA.

De aceia publicarea, de invAtatul sirb loan Rado-vicf, a unel intinse culegerf de documente cu privire

--

356 ()AMEN! CAR1 AU FOsT

la acest aventurier, care era fara indoiala un §ar-latan, dar unul dintre aceia cari pot in§ela multa.lume §i lasa in urma lor o amintire foarte intere-santa, nu e gra folos pentru nor'. Gasim aicr actuldin 1607 al principelur ardelean Sigismund RákOczypentru Vladica Sava, care-1 ajutase a lua Lipova(pp. 6-7), oferta lur Brancovicr, din 1673, de a daImparatulur §i ajutor de oaste romaneasca.

La aceasta data el asigura ca §i fratele Ma, epis-copul Sava Brancovicr, de tragica amintire, va cieiin posesiunile imparate§tr, prin Moldova orr Tara-Romäneasca, dupd ce va fi vindut toata averea fa-milier (p. 24 §i urin.). La 1687 tmparatul, dupa pri-mirea solulur muntean Antide Dunod, calugar frances,scrie Patriarhulur din Constantinopol ca ca dat pu-tere generalulur sii Serban Cantacuzino, Domn alTerir-Romane§tr ca sa vie, rapede §i slobod, cuo§tile cre§tine unite din preajrna lub. supt ocrotireasal (pp. 37-9). La 27 Octombre 1688 se face de ace-la§r un dar lub Brancovicr, sol al bur Serban (pp.41-2). Din cTara-Romaneasca, in 1689) Brancovicrrecomandä, ca d es p o t , mo§tenitor legiuit, cu milalur Dumnezeil, al Iliriculur intreg §i al Domnier Irn-pAr4ieT de Rdsarit, mare-duce al Mesier-de-sus §i dejos §i print al Sfintulur Imperiu Roman, al SfintulurSava §i al Muntenegrulur, domn ve§nic al Herte-goviner, Sirrniulur §i Inaulur, conte prin partile Un-garier §i cele adause erP, pe apitanul sati Novac-Petrovicr ; redacteaza acest act secretariul, care nu.e altul decit Ierernia Cacavela, viitorul dascal al lur

za istoriu Srba i Ugarscoi u XVI, XVII i XVIIIirem, 1, Novisad (Neoplanta), 1909.

Prelozi

I.HEORGHE BRANCOVICI CBRINCOVEANtiv 357

Dimitrie Cantemir (pp. 43-4). In numele sail si alPatriarhulul de Fedi, Arsenie, el chema in acelasian pe Sirbi la Orsova pentru a incepe lupta cuTurcil (p. 45). Acolo venise el din Bucurestr (p. 47).In Iu lie el se scria eguvernator al SerbieT, Slavonielsi unde se vorbeste limba sirbeasca2, si primia, dinSemendria pe Dungre, scrisod de la Vlgdica Sava dePea si de la caluggrul Dosofteiii (pp. 48-9).

El insusi data tot tin Valachia Subalpina,. Cu pri-lejul acestor uneltid se spune a Brincoveanu, cindera Inca boier, ar fi vrut csä capete o stApinire inSerbia, de unde-i vine semintial (!), cu ajutorul Im-perialilor (p. 51). (Expeditia, c despotulul rgsgritean ),se isprgvi printr'o mare desilusie : in zgdar asteptael la Orsova pe VlAdica de Crusedol si altii ; abiaputu stringe citiva ostasi, si astfel el crezu a e binesg. se intoara in Tara-Romgneascg. (p, 51).

La 1693 aventurierul era la Viena, de unde dAdeadiplome slavone, in care lua si titlul de stgpinireal Severinului (p. 74). Marchisul de Baden, gene-ralisim imperial, il atrage in tabgra de la Fetislamsi-1 aresteazg. acolo. Dus la Sibiiii, el era trimes deacolo la Curte (pp. 118-9). Austriacii stiuserä sä pa-zeascg bine pe acest cutezgtor, care li putea facemulte incurcatud. La 1705 era la Eger, bine inchis.§i se plingea de povara bgtrinetelor si de supgrärilebolif (p. 137).

De septesprezece ani isi ispAsia pacatul de a fimintit si poftit prea mult in viata lig (p. 158). I serefusa strgmutarea la Praga si cresterea pensiecare-1 impiedeca de a muri de foame (pp. 162-3).La 1707 Impgratul orinduia unde sa fie ingropatGheorghe, dacg ar cadea asupra WI moarte napras-

358 OAMEN1 CAR1 AU YOST

nica (p. 168). in saracia §i nenorocirea 10 el spuneainsä §i maT departe a e rucla cu imparatil Rasari-tulul §i mo§tenitor drept al Serbiel (p. 213). Cu toatenadejdile el muria, tot in Eger, la 1711 (p. 216).Läsa datoril §i da Inca o dovada cit e de primejdiosa servi Casa de Austria .

1909.

1 Litre hirtiile lul l'a Omit ccrespondenta lul erban Ganta-culla() cu principele Ardealulul Mihail Apaffy, azl pierd-util.

LXXIV.

IN AMINTIREA LUI EMINESCU.

Se pomeneste amintirea a doulzecf de anf de lamoartea luf Eminescu, privit astazf, si pe cea medesavirsita dreptate, ca Intruparea cea mal deplinaa geniuluf romanesc in a doua jumatate a veaculuftrecut. .

Nu sintem in stare Inca a-I praznui, cind dinpunctul pe vedere moral nu formam Inca un popor,cacl prin instrainare ni lipseste clasa de sus, prinignoranta cea de jos, iar clasa de mijloc romaneasca,intru cit se poate Incalzi de amintirea gloriilor noastreintelectuale, se reduce la un numar destul de restrinsde carturarl.

Tineretul, caruia-f revine mai mult decit oricul sar-cina pioasä de a se inchina marilor suflE te trecute deaicf sus, in lumea unde scinteie, de o lumina limpede sivesnica, viata, ded cugetarea §i simtirea aleasä a nea-muluf, acest tineret nu se poate manifesta Incaunitar si disciplinat, ceia ce ar da manifestarilor saleo maf mare putere §i un prestigiu netagaduit. OrT-cum insa, si in orfce forma : prin carp, orIcit s'arrecunoaste in ele rostul comercial, prin articole derevista, in numele deosebitelor cenacule si societätf

360 OAMENi CAM ACT FOST

in comandia, prin cuvintärt ocasionale, mat ales princomemorarea din Cern Aug a Bucovinenilor, Eminescu41 va fi avut ziva lig. i, anume, cu deplina recu-noa§tere a rostulut sAil celuI adevarat.

Aceastä reputatie intreagä ad statornicit-o numatanit din urml, mat ales dupg. cunoa§terea manuscrip-telor Jul poetice, dupä invierea articolelor de cuge-tare, de polemicd §1 indrumare, din care se desfaccredintele §i convingerile unut suflet cu totul supe-rior. Chiar §i in vechea formä, nelAmuritA, putin cu-getatA §i sentimentalA din punctul de vedere, in-jositor, al nebunieI §i al mortit innainte de vreme apoetulut, sail din acela, tilcuitor cu tendinte, al co-mentatorilor interesatT, aceastl reputatie nu e preaveche.

Colaboratorul cFamiliel, trecuse neobservat. c Din-colo ,, lipsia simtul pentru mlAdierea §i energia unetlimb! poetice care era noud, ortcit ar fi fost inriuritàde stilul Jul Bolintineanu. La not acest stil era compro-mis, prin sine insu§t, intdid, §i apol prin prea multe re-zicerl §i ecourt, in scrisele poetilor mdruntt din vremealut Cuza. Eminescu primise inriurirea Jul Bolintineanu,nu din tara, ci din Bucovina, unde,incA de cind foaiafratilor Hurmuzachi reproducea in foileton, cu Mu-dAtoare recomandatit, poesiile acestut sentimentalvorbaret §i negligent, care ajunsese a trece dreptun inspirat cintaret al amintirilor §i idealelor nea-mulut, faima liriculut muntean nu slabise. DoarPetrin6, cu toate inriuririle scriitorilor germant matcetitt prin anit 186o, purcede in parte, a§ zice chiarin bunä parte, din Bolintineanu, decit care el areinsä hotdritorul merit al sinceritatit poetice pasionate.

in tail, unde moda literarä francesA stApinia., ele-

IN AMINTIREA EMINESGUUlf 361

mentul nog pe care-1 aducea Inca de pe atund Emi-nescu, al arta suflet era imbogatit de reflexivitateagermana, nu putea fi pretuit. Lirismul luf de iubire,din induio§atele poesiT pe care le publicail mult dis-cutatele cConvorbirf literare,, parea prea simplupentru un gust falsificat de retorica amoroasa curenta.Evocarile luf stralucite dintr'un trecut care puteasa.-1 atraga ca pe un romantic, dar care-f era §i cu-noscut adinc, intim, prin cetirf indelungate in vecheanoastra literatura pe atunci cu totul desprefuitd,chiar in f Junirneai, fi cunoscutd numai §tiintific, deun BasdEit , nu afiaii cuvenita pretuire, nici chiarIn cercul, atit de ironic, al Junimif,, in care umbreleeroice n'aveati intrare pentru a nu turbura bataiacu perinele, anecdotele d-luf Caragiani orf mica por-nografie curenta. In sfir§it, d. Maiorescu, doar, §1

citeva persoane din cerc puteati sa aiba intelegerepentru filosofia care dadea un innalt inteles cRuga-ciunii unuf Dac, §i (Satirelor), filosofie care capa-tase la poet energia unef credinte atotstapinitoare.*i chiar acel element din satire in care se coboriapresentul, innaltindu-se prin aceasta §i mai mult gloria,serioasa §i sincera, omeneasca §i plina de evlavie,a secolelor viteze §i credincioase, nu putea sa aibaprimire simpatica : doar societatea de atuncf, ie§itabiruitoare, pe nea§teptate, din mar! framintarf §i crisepolitice §i sociale, avea toata admiratia pentru operaeT, cu care, §i din ne§tiinta, nu putea compara mareaopera a trecutuluf, §i ea n'avea presimtirea crisefmorale care trebuia sä se declare indatä, urmind apol§i pana in zilele noastre. De la satira personala a luiBolintineanu, innacrit de oboseala §i nelini§tit de in-ceputurile boll! sale, de la satira glumeata, de cuvinte,

362 OAMENI CARI AO FOST

a lul Baronzi Ora la aceastd satirä, era o distant4uria§A, pe care contemporanil n'o puteaii trece.

Nic! simtul pentru superioara facturl a limbil poe-tice noul nu-1 avea qunimea,, cu tot numärul In-semnat de oamen1 de gust §1 de filologi (ma de rareor oamenI de gust 1) pe care-I cuprindea societatea.Din gura until membru al cerculuI din Ia§T stiii alectura celor maf frumoase poesif ale lul Eminescunu era intovArAsitA de acea evlavioasá atentie carear fi flcut bine unul suflet asa de delicat, ci cu ob-servatiI critice jignitoare, cu glume grosolane, cu ri-sete inconstiente, care toate 41 aflail scusa In c de-fectele stilistice, ale scrisuluI lul Eminescu. I se cereail,ca orIcul, §i in acela§! ton, schimbArr. Trebuie säadlugim insä ca el, deplin con§tient de valoarea opereIsale §1 de indreptAtirea until graiti format din cetireaintregi! noastre literatur! §i din ascultarea Rominilorde pretutindenT, raspingea cu o receall hotArita pro-punerile de schimbare, läsind, cel mult, ca ele sa se-facA, gra §tiinta luT, de obisnuitul redactor-corectoral foil.

Nenorocirea lul Eminescu a desteptat intliii dintr'oindiferentl care ar fi foarte vinovatä dacl n'ar fifost atit de fireasca, publicul nostru. Ace! cari nuurmArisera pe poet In greaua, indelungata §i rnareasa evolutie, luarg in min g. cu interes frumosul vo-luma§ alb, cu frontispiciile delicate §i impodobit cuchipul, de o seninatate §i cur-5.0e de o frumusetälini§titl §i sigura, de o calml privire dominatoare alscriitorulul fArA. noroc. In tineretul din §colI se pornio nernArgenitl simtire de milä pentru zeul tinAr care-azuse fulgerat, din Olimpul luminos cu flor1 albe de-cires, rnirezme de teI, blonde chipurI iubitoare cu

fri AMINTIREA LEY EMINESEU 363

ochf albastri in lacrimT, cu fantasme marete de voi-nicT pururea biruitorT, in Iadul intunerecululscrisniri dintilor. Versurile se cetira cu luare aminte,atuncl pentru intiiasf data, i rnagia lor, acel farmecvrajit care te cucereste din nod la insutita cetire apaginilor unice, ramase unice, poate pentru tot-deauna, se trezi i birui. Marele singuratec si nein-teles patrunse printr'o intelegere dureroasa in viata.

tinipulul sad, si revolutia pe care trebuia s'o inde-plineasca in cugetarea, i mar ales in toata sim-tirea noastra, incepu.

Era prin 1886. Intre not, scolaril de curs superiorde la liceul din Botosanr, Neagu aduse celvestea uneT nouà EvangheliT pentru tineret. Mar maredecit nor, avind acum sufletul sail de barbat, cu toatecoardele din el vibrind, el intelegea. Peste un an, laliceul din IasT, not, CO din clasa a IV-a, in telegeamcu totil.

Era, de fapt, nu o cetire, intovarasitä de simpatie,de entusiasm chiar, a until poet, ci o initiare, aproape-religioasa, o prefacere sufleteasca a unor tinerl de-prinsl cu aceiasT glurna groasa care ramasese si Invrista matura membrilor cu aceiasT atmo-sfera de materialism cras. Aceasta poesie minunatadin cele o suta de pagini ale carticelel albe ne ri-dica spre ideal, in iubire, care mijia nelamurita insufletele noastre, in cugetare, spre care se incercad.intaid aripile noastre slabe, in taina tuturor depar-tarilor si innaltimilor. Daca e putina bunatate astazrin nor, daca, prin valurile turburi ale unor timpur1de prefacere, ne-am pastrat cer maT multT curatlnobilT in viata noastra de simtire, aceasta luT i-o da-torim. Pe pragul deschis al asteptarilor vristeT nu

d'intlig.

junimit,,

si

364 OAMENI CAR1 AC POST

lunecati ispititoare fantasme de desfriti, cu ochir boPnay! de o molipsitoare betie, ci se opriad drepte inlumina primavarateca feteIe, blinde, albe, tiind inmina, ca sfintele stilpari pentru gloria Mintuitorulul.crenguta smerita a florilor albe de cires.

Supt alte fete vedead altif pe Eminescu, altiide alta vristä si de aiurea decit din acea serioasa.§i naiva Moldova a noastra, a aril' inima bate tot-deauna pentru noile ve§tr bune ale idealulut Darsupt alte fete ni s'a Infatisat si nouà poetul neno-rocit. Nu ne- a molipsit cer§ituI public, cel putin in-discret, cu publicare de scrisorl §i amanunte desgus-tatoare ale uner boli urite, §i in aceste scrisort seamesteca §i numele surorir lur, Henrieta, pe caremi-o aduc aminte, asa de asemenea cu fratele el,zeul tinär, tot asa alba, cu fata de marmura, sigurain unit, cu ochir lini§titr negri, adaugindu-se la aceastainfati§are de nerealitate, de frumoasa inchipuire, des-pretuitoare pentru viata, nemiscarea, aproape desd-virsita, a uner ciudate paralisil de tinereta. Nu I-amjignit, am putea zice, de si era yid, nu i-am jignitmemoria, prin cuvintarile de berarie in folosulunor subscriptir mar mult sad mar putin factice, n'amtrimbitat si crainicit boala lur, care mar la urmaurmei nu-1 privia decit pe dinsul, intru cit 11 maiputea privi ceva, §i pe cel saracT cari-1 cautailin saracie, iar pe ceilalti if putea indemna doarla ajutorul ascuns pe care mina stinga nu-1 §tie inclipa cind ii depune dreapta. N'am asteptat inter-pretarea sociala a d-lui Gherea din cContemporanub,un fel de c Viata Romaneasca, a timpulur, mar bru-tala, dar mar sincera, mar grosolana, dar mar putinperfidd, pentru a primi in nor pe Eminescu.

IN AMINTIREA LW EMINESCU 365

Trecea pe stradele Iasu lur un om greoiii, gros, cumustátile rase, rdii imbrdcat, impiedecat in miscArl,carell smulgea firele de par de pe fata i apucade turnure pe femeile care-I placeaCr. Multi' se ti-neail de dinsul, Doamne iartd-r ! distrindu-se.Nor intorceam capul de la -el, cum 1-ar intoarce dela trupul neinsufletit, ajuns hidos prin impia des-compunere, al uner fiinte respectate i iubite. in Bo-tosara intra apor, asteptat de o searnd de lume, lingaHenrieta, nicr trista, nicr veseld, ci nemiscata inalba er figura linistita, acelasr om gros, fdra vristä,pe buza de sus a caruia se desacea acum o mustatagroasa neagrd. Acasa la el veniail acum des prie-tenir, ca sä afle vest!, care ajungeaii pe urrnd inpresd. Odata linga piata cea mare il intilniiii, thin-du-sr greil picioarele bolna ve, cu ochir pironitr injos. S'a uitat lung la acela care-I salutase geniul, casi cum n'ar fi fost la mijloc ceata nenorociril,apor picioarele bolnave tirira mar daparte pe acelcare fusese Mihail Eminescu.

...Si care n'a mar fost nicrodatd, de sigur nicro-data el insusr, cu toate scurtele licdrirr inselatoare.Cind interesatif Ii scoaserd innainte din noti la Bu-curestr, cu cFintina Blandusier,, un simt de rusineindignata ni strinse sufletele. Moartea, orrze moarteera mar bund, i, cind moartea cea mar rea desrobide tirania uner boll Injositoare un suflet care se in-trupase pe vecir vecilor in versurr nemuritoare, cao vedenie uritä se departa de nor. Eminescu se ab-sorbise Intreg in gloria sa.

Ea creste zilnic. Tineril altor generatir pot fi ro-bitr trecator de alte stele, mar apropiate de el'. Lumina lor nu ni e straina si 0 primim cu multamita,_

§i

366 OAMENI CARI AO FOST

.dar, cit priveste minglierea, indemnul, religioasa pu-rificare §i innaltare a sufletulul pe care ar dreptulsa o cer de la poesie, si pe care ea o (IA asa de rar.nor, cari am fost tineril de acum dotazecr de anr,nu mar avem nevoie sI cAutAm raze. Neclintitä si.eternI ni le trimite si azI steaua noastra.

1909.

LXXV.

D. CA1AN.

A murit la Focsanr, in vristl de 71 de ani, pro-fesorul D. Caian, fost director al liceuluf si primaral orasului.

Caian era de loc din Ardeal. PAstrase, ca putinidintre Ardelenii ce traiesc fn tall, acind aver! fru-moase, dragostea pentru al lui de acasa si interespentru causa cea mare a rominismului. Noua sectiea Lige! s'a intemeiat in mare parte prin silintile sale.

A scris istoria Focsanilor pe basa intinsulul ma-terial inedit pe care-1 stringea de multa vreme, cuo exemplarl rivnä si iubire de stiinta. A avut bu-curia sl-s1 vadA cartea premiata de Academie.

Om hotArit si muncitor, el nu-0 va afla usor ur-masul, in toate rosturile in care era amestecatl per-sonalitatea sa vrednia de toatl stima.

Un partid politic il numärA intre membril sll :noT ni aducem aminte a a semnalat de mult pri-mejdia evreiasa.

21 August 1909.

LXXVI.

GIMNASTICUL MOCEANU.

Moartea gimnasticulur Moceanu. De loc din ArdealMoldovam Gergely batea daunazI din pintenir de

imprumut spunind c intaiul nume al lur Moceanua fost acela, ungurit, de Mociari el s'e asezat lanot pentru a indeplini o opera pe care, dui:a ideilesi puterile WI, a si indeplinit-o. A dat o intreagapleiada de gimnastict indrgznetr, proi i, de artilli deechilibristica, si rnindria lur era sa-I poata arata §1strainatatir. smulgindu-I aplausele.

A inteles insä si valoarea dantulur popular, §i panala sfirsit avea o mare bucurie sa-I joace in tnijlocultineretulut pregatit de dinsul. Astfel invatamintul lurare si o insemnatate actuala.

Era acum un batrin de septezed de ant care, caun adevarat eroil al gimnasticer, nu se dadea. Parulmare, negru, bine ingrijit ; ochiul focos si viii, fatarutnena, putina incetineala doara in mers, care nuera insa obosit. Fcguri, era in stare atr face orrcind..

De cite orr era vorba ca, inteo serbare -cu scopurtnationale, gimnastica sa-sr aibá partea, putear fi sigur-ca-1 at pa Moceanu. ii aveaI fara plata. Si 1-ar fi

24

370 OAMENI CARI Att POST

putut avea §i gra. multämirf.. Bucuria luf era a nu1-af uitat, ca nu i-ar uitat arta.

Nu nurnaT o figurA, dar §i un om de bine, acestrepresintant, dintre cer din urrnA, ar Ardelenilor ve-nitf pentru a deschide la nof, cu orrce pret, drumurfnouà.

23 Septembre 1909.

LXXVII.

BARONUL NICOLAE HURMUZACHI.

Din Bucovina ni se anuntA moartea baronulur Ni-colae Hurmuzachi, membru onorar al AcademierRomine, care a raposat la 19 Septembre in vristAde 83 de anr. Era ultimul dintre marir Hurmuzl-che§tr, dintre feciorir bunulur boier Doxachi, atit deMoldovean, de cre§tin §1 de gospodar, dintre mindrirfeciorl de boierl räsAritl in Curti le de la Cernauca,unde azt domne§te un proprietar evreil, pe end bi-serica se apleaca spre ruinl §i mu§chiul mininclpiatra mormintelor familia

A flcut §i el frumoase studir la Paris §i la Berlin,pe vremea cind neamul nostru pretutindenr apätacuno§tinta de el insu§r §1 cind in acelea§T §colr dinFranta §i Germania auta lumina, pentru a o re-vArsa larg asupra neamulur WI', genialul Mihail Ko-gAlniceanu §i cintAretul farä oboseall §i durere trai-nicA Vasile Alecsandri. Si el s'a pAtruns de fioriranulur '48, cind fratil lur proclamarl prin graiii §i

scris cä trAie§te in Bucovina o natie romgneascg, aareia este, §i trebuie sA fie tam de mo§tenire.

Dar Nicolae Hurmuzachi nu era un luptator, de§ilupta neamulur sail, pe orrce teren, nu 1-a lAsat

,173 OAMENI CA111 AT FOST

vre-odatA nepasator. A stat la mosie, in mijlocul fa-millet Jur, fAcind acele studit de stiintA care i-aii me-ritat alegerea la Academie, dot ant dupl ce Austriaii fAcuse baron.

La moartea unlit bltrin asa de impovArat de ant,pArerile de rail se soptesc numat. Totust de fapt cudurere se pomeneste trecerea din mijlocul celorcari ati munca, rAspunderea si suferinta lor, a celuidin urmA dintre oamenil unel marl generatit careprin singura fiinta sa putea sa fie pentru vremea deazt o mustrare, pentru ziva de mint un indemn.

27 Septembre 1909.

vit,

LXXVIII.

POMENIREA LUI SAGUNA.- 0 PUBLICATIE JIJIML 111X -

DupA cercetthl mai indelungate d. I. Lupas, pro-fesor in Sibiiti §i cel mar bun scriitor istoric dintingra generatie ardeleang, ni dg, cu prilejul anuluijubilar, care ar fi trebuit serbat dupg cuviintg, §i detoatl lumea, cartea sa despre Andrei Saguna I.

Subiectul e foarte intins. Din multe puncte devedere se poate privi aceastl figurg. mare , mgreatg,n'as zice, §i se va vedea de ce, in doul feluri el afost creatorul Bisericii ortodoxe a marii majoritgtia Rominilor din Ardeal si Ungaria. A creat-o prinorganisarea culturall si scolarg, ridicindu-1 starea desupt neinsemnatul Moga, o turmg de popi pletosi,bgrbosi si neluminati supt un pAcurar adormit cucirja in ming., si, al doilea, prin alcgtuirea pentruaceastg Bisericg, intgritg si inaltata innainte detoate prin culturg, a unei forme superioare, recu-noscute de Stat si inggduind o manifestatie a preo-tilor si credinciosilor care trecea de margenile bise-

1 Mitropo?itul Andret &gu,na ; Sibi iu. 1909.

371 OAMENI CARI All FOST

rice§tf pentru a fi nationala. in aceasta mal multdecit In orIce, st a. meritul ve§nic al luT Saguna. DaralaturT de arhiereul care nu §tie numal sa. binecu-vinteze, ci §tie sa §i indemne luptInd §i sa Infrineze cir-muind, alfost §i intelegatorul nevoilor unel culturT na-tionale, care a lucrat hotaritor pentru Intemeiareat AsociatieT,, de la care a§tepta altceva decit insti-tutia protocolara, §i personala de mar tirziii. $i, indesbaterile politice privitoare la noua soarta a natierromine Intregt intru cit e supusä monarhieT vecine,el §i-a avut punctul de vedere, pe care 1-a represintatcu statornicie, 1-a al:in-at cu talent §i a cules biruin-tile morale ce se puteaii culege.

Aceasta parte, maT Intinsä, din cartea d-luI Lupa§,intereseaza maT mult. Cartea ar interesa Intreaga ineel ma! Innalt grad, fiind bine lucrata §i szrisa foartelimpede, daca s'ar fi incercat lucru pe care-1 re-cunosc a e foarte greti a se infati§a inteo singurdlegdturd toata cugetarea §i fapta luT $aguna. $i astfelinsä, trebui sä fim recunoscatorT aceluia care ni da.mijlocul de a ne larnuri maT bine asupra capitoleloractivitätiT mareluT arhierea.

Dec! partea maT noul §i folositoare, §i prin potri-virea cu imprejurarile de astazT, a cartiT de fata eaceia care se refera la atitudinea politica a luT $aguna.

El a fost om imparatesc. Aceasta nu inseamna can'a iubit neamul nostru, de §i nu se ridicase din ma-sele luT adincl §i nu-§T träise tinereta intr'un mediucurat romanesc, de§i n'a legat relatiT mai strinse cuRominiT din alte part!, pe cari abia de i-a cunoscutde §i, in sfir§it, el nu §i-a facut o cultura specific ro-maneasca, prin cetirea literaturil noastre maT vecht

POMEN1BEA LUi SAGUNA 375

§i prin urmArirea celei contemporane. Chiar sl nufi fost din bun neam arominesc §i s nu fi apucatvremea cind Arominii instrAinati pAstrati in grad in-nalt con§tiinta nationald, el era dintre ace! oamenTcan aü ca regula de viata a represinta dupA cuviintAa§ezArnintul in fruntea cAruia ajung. aguna a in-teles c acea BisericA ortodoxA e, cel putin tot peatita, o BisericA romAneascA, menitd a lupta pentruun neam, §i dee! in aceastA directie §i-a cheltuitsilintile.

Ca unul din conducAtorii AdunAril din Blaj, cadeputat la doul diete ardelene, ca om de increderela Viena el a vorbit pentru ridicarea Rominilor larangul de adevAratA natie, inzestratA cu institutir §igarantatA in desvoltarea el. S'a deosebit insA de Barit,care nu era mai putin patriot decit dinsul, dar aveamai putine insu§irT de om politic §i era lipsit debasa soliclA pe care i-o dAdea lui *aguna ScaunulsAii de episcop, prin aceia cd nu tinea la principatulardelean ca zid de apArare pentru nationalita teanoastrA. S'a deosebit apol de altii prin resemnareacu care a primit, dupA catastrofa din 1867 a tuturorsperantelor, dualismul, §i prin combaterea pasivis-mului, a desinteresArir, adecA, in fortrele constitu-tionale, de o viatA politicA nedemnA.

Cu credintA a pAstrat sentimentele fatl de dinastie,cu recuno§tintA i-a primit darurile, cu o supuneretristA desilusiile venite de la cTronul prea-innalt,.Nu 1-a revoltat, nici macar desgustat, trecerea de laun program la altul, intetirea aspiratiilor nationale§i tendinta de a le innAbu§i, programul de centra-lisare §i, indatA dupA aceia, sfi§iarea unitAtiT reale,toate acestea legate prin firul tare al unur egoism

176 OAMENI CAM A FOST

diriastic, pe care oricine-1 va gasi firesc, dar caruiaputinI vor crede ca se cuvine a i se jertfi ce are onatie mal scump, credinta in ea insA§Y, prin caresingura se poate mintui.

In aceasta sta slabiciunea Saguna. CA a fostun om mare, aceasta o pot tagadui numal mintileInguste orf stapinite de prejudecati care n'ail cecauta in apreciarea figurilor istorice. A fost insadintre oamenif marl cari sint cu totul din vrernealor, a cAror actiune se desfalura intreaga in marge-nele posibilulul, -ale celor imediat posibile §i caripentru aceia biruiesc §i mor impacatr cu el in§if, bu-curo§i de o izbincla statornica. Ceva ma! marl sintaceia a caror mina puternica smulge din viitorul pecare cellalti nu-I zaresc, folos pentru causa ce oapara. El lasa, nu numai situatil, ci §i invataturrve§nice ; de Ia el pleaca un drum larg care se pierdein nesfir§ituI idealulul. EI n'ail vamuit numal vremealor, ci ail gasit vraja prin care orice vremuri pot datot ce trebuie until popor. $i sint altif cari, pe aceast4cale, ifaiI izbutit, cari stors puterile in Iupta§i ail cazut la un colt de drum, pe cind pe cararearataciril treceail supt steagurl, in sunet de mu-sic!, in aplause §i strigate de biruinta, cel multi,gloata timpulul lor ; dar, cind s'a vazut ratacirea,platita cu atitea silinti, §i multimile intors innapol,ele aü trebuit sa treaca pe acolo unde zacea mortuluitat, §1, oricit ar fi fost de grAbite, pentru cit timprisipiserl, aü trebuit sa afle vreme pentru a presaratarina asupra celuT cazut §i aprinde la cap o lu-minare ce se hrane§te rninunat din flacAra el insa§I§i nu se stinge in veac.

luT

s'ad

a-T

POMENIREA LEL SAGUNA 177

DacA te uip bine, ace§tI oamenr, biruitorI sail in-vin§T, aü o singurci tainc Increderea in puterile celeadevArate, cultivarea §i IntArirea lor, pentru ca prinele sA se atingA, minI orr peste citeva veacurf, scopulfiresc. Cu privire la un neam, taina e simplA : prinel insue.

Astfel privind lucrurile, fapta lul *aguna se mic-§ureazA intru citva : institutiile fur sint un adApostpentru ceb ce rAtAcesc Inca pe drumurI strAine. Folositor adApost, WA care ar fi stat in primejdia fri-guluI §i furtunilor. Nu-I putem fi destul de recunos-cAtorl pentru cA le-a Intemeiat. Dar va veni o vremecind ele se vor ruinA, pArAsite de neamul nostru,pornit aiurea, pe calea cea grea, dar sigurA, ce ducespre izbIndA. i atuncI InsA numele lul nu va fi uitat,maur pentru a a fost un om mare intr'un neamcare nu-I dA in toate zilele §i pentru cl a §tiut me§-te§ugul de a face sl i se ierte aceastA crimA.

1909.

:

LXXIX.

IVIREA LUI AGUNA.

Pomenirea lul aguria vine la timpul säü, si astferdupA moarte chiar marele arhiereit inriureste asuprasoarte! BisericiT intemeiate de dinsul.

In toatA viata luf el a luptat si a izbutit --pentru trel scopurr, de cApetenie, pentru fret scopurfculturale si morale, afarA de scopul, politic, al orga-nisAri! bisericest! autonome, pe care 1-a atins.

A vrut s facl din preotil sAT oamenT de culturgsi de constiintA, i represintant! adevArat a! natieTromAnestr.

A vrut si Innalte demnitatea unuT arhiereil romina sa de sus, incit sA poatA sta alAturT cu ce! maltmindri represintantr ar oficialitAtiT civile si militare.

A vrut ca aceastA BisericA, de culturd. i demni-tate, O. fie pentru cel de altA lege si de alt neamcetate de cremene cu portile inchise.

AstAzr, pang la primejduirea formelor pe care le-acistigat pentru Biserica sa, in care se cuprind cefmaT mull! RominT din Ardeal i Ungaria, sint gretiatinse, din vina rnultor factor!, dar mai ales a celor

380 GAMES! CAIII AI FOST

cari, asezindu-se in mostenirea lur, cerut spiri--tulur sAtl mare sA se coboare asupra lor, elementelemorale pe care el le-a cistigat pentru neamul

LegAtura strinsA intre preotimea romAneascA or-todoxA si cultura romAneascA, steag sfint si minu-natA pavAzA, scade pe zi ce merge. Preotul lasA caaltir, pe lingA el si impotriva lu, sA-T iea locul celd'intliti in munca pentru culturA. A fi bun biserica§§i bun gospodar ajunge ca pe vremea lur Mogapentru pAstorul de sat romAnesc.

Al doilea, pe and aguna gAsia usr deschise siascultare respectuoasA pretutindenT, pAna la PalatulImpAr Mese, acum cApeteniile religioase si nationaleale Rominilor sint tratate peste umAr de te mirr cetrecAtor consilier ministerial, si, fatA de oamenT cenu stiii sA-§1 tie prestigiul, oficialitatea cuteazA atate din picior si, poate cu uimirea er, se vede as-cultatA. in Telegraful Romin, foaia Jur *aguna, serecomandA Rominilor politica moderatA a lur BabesEmil, care nu InseamnA altceva decit fricA, slugar-nicie, abdicare. La picioarele statuir lur KossuthLajos se tirAste un episcop romAnesc. CandidatT deepiscopie se InfAtiseazA la toate usile pentru a mAr-turisi sentimente patriotice si a cersi astfel mila con-firmArir, prin d. ministru, de impAratul. in cutaremAnAstire, un cAlugAr cu fruntea plecatA, ochir tul-burr i miscArile furise tese, ajutat de cine n'artrebui, cu nicrun pret si pentru niclo legAturA desinge, sA se coboare pAnA acolo, intrigA impotrivacelor ce se aleg, pentru ca la urmA sA ajungA el inlocul unde nu-1 trimet meritele sale si vrednicia sa.

in sfIrsit, un asalt furios se dA Impotriva ce--tatuir pe ale cAril zidurr, tot mar dArApAnate din

c

nab

sat.

IVIREA LUI SAGUNA 381

neingrijire, flutura in anume ceasuri, tinuta de minitradatoare, zdreanta alba a pacii.

$i, de aceia e bine ca, macar citeva ceasuri, $a-guna sa iasa din mormint, omul de lume, omulde carte, stapinitorul cu cirja in mina, Domnul ro-manesc de BisericA, tinind crucea de-asupra slabi-ciunilor i patimilor !

4 Octombre 1909.

LXXX.

V. ROLA PIECARSCHI.

A murit bietul Rola Piecarschi.Ciudat om 1 Un Polon adApostit la nor, venit Dum-

nezeii §tie de unde §1 de ce. RAU ImbrAcat, stingaciil,milogitor la InfAti§are, trAind cea maT sArAcAcioasAviatA de boem, fArA cAma§1 pe el §i cu pAhArutulalAturT.

Era de mirare cite le §tia! Si cu cit simt intelegealucrurile noastre. Un foarte talentat pictor decorativ.Foile luT de titlu in color! tarT §i liniT aspre nu eraillipsite de un deosebit shalt al ImpodobiriT. Casa deediturA (Minerva, IT datore§te mult. Si noT totT cariam tipArit la dinsa. Desemnurile luT Piecarschi auchemat publicul la cetirea cArtilor noastre.

Unde e azuma, i1 de sigur maT bine pribeagulut.Aid pe plmint a avut mult amar. *i, in clipele cindera singur cu dinsul, singur §i cu mintea limpede,va fi curs, Inteo tresArire de mindrie, §i o lacrimlasupra suferintelor sale, pentru care §i el era vinovat,

Intre altele fiindcl a§a-1 lAsase Dumnezeil.

30 Octombre 4909.

LXXXI.

POMENIREA LIn MIHAI VITEAZUL.

La 8 Novembre 1909, implinindu-se 310 anT de lacucerirea ArdealuluT, Liga Culturalä a f Acut un pe-lerinagiU la mormintul de la MAnästirea DealuluT alluT Mihal Viteazul, zic mormint, dar mormintul afost profanat de me§teril strainT de la restaurarea lulVodA Bibescu, capul scos §1 pus pe o mas1 de lemn,apol intr'un dulap de sticIA, lingA al lul Radu-cel-Mare, ctitorul mAnAstiriT, §i, pentru a nu fi confundatcu altul, o ming naiv-profanatoare a scris cu slovemarl numele marelut Domn §i mi se pare §i anif deDomnie.

S'ail inscris pentru aceastA pioasA cAlAtorie, pentruaceastA comemorare datoritA, 270 de persoane dinceT 800 de membri bucure§tenT aT LigeT. Ministeriulde LucrArl Publice acordase reducere de jurnAtate.Din tineretul §colilor aU venit, intre altil, 55 de §co-larT din clasele superioare ale SeminariuluT Central,alcAtuind un cor de cea mal bunA pregAtire §i decea maT desAvir§itl intelegere a sensuluT innalt pecare-1 avea serbarea. Un numAr de membri aT sec-tiunix Ploie§tI, cAreia nu i se acordase reducere pe

25

386 OAMENI CARI AU FOST

CM le Ferate, al tinut sa vie totusi, cu secretariullor, profesorul D. Munteanu-Rimnic, in frunte. Dela Pitestl a sosit un numar insemnat de mernbri atLige!, purtind frurnoase cocarde tricolore.

Liga instiintase din timp, invitindu-1 la serbare,pe dd. prefect, primar si comandant de garnisoanadin Tirgovi§te. D. prefect Dimitriu, care nu igno-reaza nicluna din datoriile situatiel sale, lipsia din

Altfel, credem cá ar fi aduca peunil oament la simtul chemarit lor, care nu e numalla birod intre tunctionari. Gara era pustie, stradelein stare destul de rea. Cu toate silintile, vrednicede lauda, ale d-luI director de heed Chr. Georgescusi ale d-luI revisor scolar Cherciu, cari ne-ad si in-timpinat impreund cu d. institutor Carpenisanu, pu-tine trasurl asteptad pe pelerini. Ele ad ajuns abiapentru doamne §i domnisoare i pentru ace! membriat Liget cari nu puteati face pe jos, prin noroid,drumul de patru chilometri pana la manastire.

Pelerinit ad strabatut Tirgovistea in cea ma! fru-moasI ordine, supt steagul Lige. A§teptail, in cale,multi cetatenr §i un numar de ofiterr cari ad salutatsteagul. Mal departe insa, am vazut cu mirare finer!ofiterl caldrind in preajma mandstiril fall a salutasteagul si fära aminti cä la o aruneatura de sa-geata de el se afla in lacasul sail de odihna ocro-titorul ve§nic al ostilor romanestl, nemuritorul Ar-hanghel al vechilor biruinte, mucenicul celeI maimarl gloril romanestr.

Represintantil Comitetului Central ad cerut ca ra-masitele lul Mihal sa fie asezate la locul lor, in mo-nu.nentul, orlcit de vechid, care poate fi privit caun mormint pana ce Liga va da si ctitorului de ma-

tara. stint sa

POMENIREA LUT MMAI VITEAZUL 387

stire, RAdu, §i acestd ctitor al idealulul nostru,locul cuvenit in mausolee de marmura. A fost o clipladinc emotionantl cind trupa a salutat steagulcind, la trecerea preotuluI cit sfinta moaste, soldatirdescoperip aü presintat armele In sunetele prelunglale ruglciuni1 ostirilor.

Protoiereul judetulta i treI preotI ail facut slujba,In bisericuta plina de oaspeP, care pgriä sus in fundulboltit al cupola indrAznete se umplea de glasurilepreoPlor de mine cari vor samana prin satele plinede intunerec si sterpe la sufidt sAminta bunã a cre-dinteI ce izbaveste prin muncl, a nädejdilor ce seIndeplinesc prin faptä. pomenit robiI luT Dum-nezeil MihaI, Stanca Doamna luI, Nicolae-Voda pri-beagul si Florica Domnita, Teodora, mama cu ochilcuprinsI de grijä i innecap in ceata lacrimilor.

Venerabilul presedinte al Lige a gasit cuvintecalde pentru amintirea erouluI crestin i romin carese pomenia. Locotenentul Tudor Popescu a vorbitca un ostas, in graiul ca si in ochif caruia scinteih,sigur de o neapärata biruinta, otelul luptelor pentruneam, i, cind mina voinica a tinaruluT ofiter a lovitpe minerul sabieI, gata a-sI face datoria la chemareace se asteaptä, un fior a trecut prin asistenir,multI ochl aü plins.

In numele tineretuluI din scolI a vorbit un Arde-lean, Bota, care in cuvinte simtite a rostit o dorinta

o fagaduiald, care veniail si din partea acelor cari-1trimesesera la scolile din BucurestI.

D. capitan Hergot, comandantul scoliI de copiI detrupl din manAstire, i d. locotenent M. Popescu,ajutorul sil, ne-ail primit cu toata cinstea si dra-gostea arAtat, prin represintarea uneI piese de

Sail

si

si

fi

ni-ad

388 OAMENI CAR! All FOST

ocasie, ca tineril datT in searna d-lor nu primescnumar o pregatire militara, ci §i o buna pregAtire-sufleteasca.

In sala de arme, pusä binevoitor la dispositianoastra, s'a rostit de secretarul Lige!, innaintea tu-turor pelerinilor §i a unui insemnat numar de Tir-govi§tenT cult1 §i cu sentimente bune, de la carisintem in drept a a§tepta o inviere a acestur sfintora§ de marire romaneasca, o conferinta pe care odam in resumat, dupa notele pe care le-a luat celmar bun cunoscator al Tirgovi§tir, d. Virgil DrAghi-ceanu.

Invititurile ce le di Mihal Viteazul.

I.

Persoanele sosite cu nor nu mar ail nevoie de afi lamurite asupra scopulur cu care am venit nor aid.

0 fac aceasta pentru acea parte din Tirgovi§tentcan ail venit sa, ne vada §i sa ne asculte §i carorali exprim in lipsa celorlaltr multamirl pentruprimirea ce ni s'a facut in acest ora§ de cultura.

Venim fara nicrun scop ascuns §i fail nicrun sen-timent de interes personal or/ de partid. Venimpentru biserica in care zace Mihar.Voda, venim sapraznuim 313 ant de la implinirea dater cind o oasteromaneasca a intrat in Balgrad, in Alba-Iulia, prindreptul biruinter, prin rasplata dreapta a unor silintemart, a unor grele jertfe. De aceia am venit.

*i eram datorr A. venim, chiar in imprejura-rile in care am venit, pentru ca atuncr cind s'aaimplinit 300 de an! in capat de la petrecerea eve-

POMENIREA Lill WHAT VITEAZUL 389

nimentelor care alcatuiesc epopeia anilor: 1595-1601,cind s'ail putut socoti treT veacurr depline de la is-prAvile strabunilor, gindul societAti1 romanest1 eraaiurea, la micile noastre nevor si patimr, la pAstrarealocurilor cIstigate In lupta politica si la aducerea pecalla obisnuite a unor stapinT. nor.

Totdeauna, ca si la serbatorirea zilelor marT aleluT Mihar Viteazul, tara aceasta a fost prea ocupatapentru all pierde vremea In cultul eroilor sat'.

i maT era ceva care a Impiedecat comemoratiacuvenita. Sintem deprine a intreba, cind e vorbade comoara amintirilor si de flacara nadejdilor noastre,si pe dusmanT, pentru ca si el, aliatiT nostri, al n1Ingaduie amintirea si asteptarea. Intrebam Viena.care intreabA la rindul eT Pesta, claca avem voie saserbam pe aceT cari, avind o inima, o Indrazneala,un avint, si-ati Ingaduit sa cucereasca pentru neamgra sa Intrebe nic1 Pesta, nicf Viena.

De aceia, cind s'ail implinit treT sute de anT de lamarea biruinta si de la fulgerAtoarea tragedie a luTMihaT Viteazul de la infringerea luT la MirislAti, dela rasbunarea din GoroslAil, de la CalugareniT celuTd'intAiii luminis de sAbil romAnestr libere, de la luareaIn stapinire a pAmintulul romAnesc din Ardeal, dela intregirea prin cistigarea Moldovef a trupulut na-tional romanesc desrobit, de la trAdarea si mAcela-rirea ViteazuluT, aceiasT liniste neturburatA ca si as-tazI stapinia In Tirgoviste, In manastirea Dealulul.

Macar astazT si macar noT am venit.am fi venit fntr'un fntunerec si mar adinc. cu

si maT slabe puter1 ca sa ni facem datoria, catreneam, de a lumina.

N'am venit la mormintul luT Mihal Viteazul ca la

Si

390 OAMENI CAM Ail FOST

or1ce mormint. Cad shit morminte inchise si allele-pe care nirnic, nicTo vointa dusmana, nick) tiranienu le poate 1nchide. *i mormintul luT Mihal Viteazule dintre acelea care nu pot fi inchise. Acolo se zbu-ciuma, neImpacat si dureros, idealul nostru, si, cittimp va fi neindeplinit acest ideal ce se zbuciumain durere, nu va fi loc si ceas de odihna pentruacel mort de acolo care e vid in cugetele noastre,care e insas1 viata, rivnitoare spre dreptate, spre lu-mina, spre putere a acestor cugete.

In Tirgovistea moarta de azi, noT, ceT vii, am venitastfel sa vorbim cu Mihai, cel vesnic via in sufe-rinta. *i, In tacerea de mormint de acolo, el ni-avorbit, dupa clipa rugaciunilor de pomenire si asoaptelor de nadejde.

Puhoiul neamurilor ne stapaneste si ne-a stapinit,si, fata de acest blestem, atita am §tiut sa facem,sa'ne intrebam : pinii cind aceasta nemilostivire dum-nezeiasca, pina cind aceasta mucenicie a until popornevinovat ? i n'am Inteles a rugaciunile cer§esc Inzadar mila cerurilor ! N'am inteles ca adevarata ru-gaciune, primita de Dumnezeu in orIce ceas, esteaceia a muncef, a constiintel de sine. Cerurile, carenu arunca binecuvintarea lor asupra cersetorilor, sedeschid, bogate In binecuvintari, asupra munciT ome-nest! constiente de scopurile eT, asupra vitejieT, asuprastraduintelor Inclaratnice, asupra ispravii indeplinite.

Prin fapta luT, a§a vorbeste MihaT. El a venit In-tr'un present netrebnic, pe care uniT 11 lingusiail sise folosiaii de pe urma luT, altiT 11 Induraii, altitplingeail si se rugaii §i cereail dreptate, iar el, inar-mindu-se, 1-a raspins.

POMENIREA Lter MrnAi VITEAZUL 391

Constfintg noug §i tare, luminatä asupra dreptu--rilor noastre §i asupra puterilor ce eraü in nol, el aizgonit cu sabia de foc a arhangheluluf pe aceT carinu intelegeau cg. trebuie sg. plece de pe pgmintulaltur neam. N'a chibzuit prea mutt si n'a cerut sfa-turf indelungate intelepciunil, care potriveste drutnulla fapte, mar rare orl decit moraliseazg pe urina lordupg ce, färä dinsa, ele aü fost indeplinite. Prin rgs-coala contra Turcilor, el, sapinitor slab peste targ

el, nesigur .de al sgl, a infruntat pe cel maimare Imparat al }until, stApin pe cele mar uriaseputerl de boggtie §i de ostire: a provocat lumea tur-ceasca, admirabil .disciplinata. Un viteaz, aceastainseamnI, adaugind la acea slAbiciune, la acea ne-sigurantl elemerrtul personal care transforma si in-vinge. Astfel el a putut fi liberatorul acestuT nearnromanesc in glorie i jertfg, nu in socoteli i cersire.

Si, astgzi, pot sg iea aminte cci ce intreabg ora-colul, cu mniIe pline de daruri, si stall pe ginduriintre Viena i Pesta, intre Impgrat si Kossuth, intreKossuth si justh. Liberarea unul neam se plgtestecu singe, §i neamul care n'are in present acest prisosscump de viatg pentru a-si pregAti viata viitorului,acela sg-si suporte robia in tAcere. Cad nimic nuse poate dobindi , cum o spunea in bisericg pre-sedintele nostru, decit prin tine insuti, prin ce-tigatesti luptind cu primejdia vietiT, cu generoasa ri-sipa a singela tingr.

Nu pe o cale plinà de flori, zvirlite din dreaptasi din stinga, pe and de sus ploug lumina cerulufalbastru, ci pe calea tragica a trupurilor calde, stro.pite de singe, se merge drept la izbinclg. Cu ostasiT,si nu cu cersitoriX neobositi al tuturor vretnurilor !Biruinta smulag la Caloggrenl luf Sinan-Pasa n'a fost,

slaba,

392 OAMENY CARI AO FOST

astfel, fapta unuT singur om, ci a until neam intreg,a rniilor de finer! can de blind voie coboritsupt brazdA, jertfindu-se pentru ca s putem trAi noT,ceT de astAzT.

Si iatA o IntAie invatAturA pentru cel ce se ducacolo la mormintul LuT, de unde se revarsA in ve§nicizvor cuvintul de viatA : ca pentru a putea trAi oviatl, ce ti-a fost dAruitA, e§tT dator s'o merit!, caom i ca neam, in fiecare clipA.

Si a doua invAtAturA ni vine din greutAtile vietitluT, din suferinta i moartea strAbunuluT.

Dupa CAlugarenT, avintul rAzboinic II ducea matdeparte, intr'un mare vifor de patimA, de primejdie,de osteneall i suferintA. innainte de-a trece, el,Domnul muntean liber, in Moldova, innainte de aintra in Ia§1 §i in Suceava, fAcind sA tresarA demindrie in mormintul luT de la Putna Stefan-VodA-eel-Mare, unind gloria lul noul cu sfinta glorie veche,el a intrat in Ardeal, trecind Carpatil despArtiriTseculare. In ceasul acesta la Selimber se innaltA fArlpomenire, lipsitA de recuno§tinta invin§ilor O. de tA.-miia celor de un neam cu InvingAtoriT, movila mor-tilor no§tri din ceasul cuceriril, asupra cArora n'aiicurs Inca lacrimile noastre juruind rAsbunare, rAsplatA.

Dar nu ca induio§at Domn romin intra MihaT-Vodä in Ardeal, ci, dupA idealul timpuluT aceluia,ca mindru cuceritor. Acel care, in 1595, desrobiaTara cu un mare gest eroic, patrundea in Ardeal,nu cu acea con§tiintl care se rAspInde§te astAzT min-tuitoare, ci ca represintant al drepturilor impAratulut

s'aa

POMENIREA LEY MIHAT VITEAZUL 393

de la Viena, al dinastiel habsburgice, care totdeaunaa stint sg intinclA mina cind a crezut cl folosul sepoate avea ail rise, sg. o retragg dupg ce s'a friptsi sl ggseascg pe altiT pentru a-sT arde minile casl i-1 scoatA din flacgra primejdieT.

fn Iunie 1598, cinstitul, credinciosul Mihar-VocIA,om al vremurilor de cinste si credintg, virtutT pier-dute de atuncl, jura la mAngstirea DealuluT, In fatarepresintantilor imperialT, jurgmintul de credintA lm-pgratulul crestin. DecT, el vasal, eroul libertgtiTnoastre ? Dar nu e deosebire intre vasalitatea de-claratg de atuncl, si Intre cea de azT. nedeclaratg.Sint vasalitAtT cu libertate si este o libertate unitgcu cea maY pggubitoare robie. Eram stgpfnl atuncT,la noT acasg, pe bogAtia noastrg, pe idealul nostru.AzT, in vremea neatirnAriT, a glorier, a strAlucitoarelcoroane ridicate, Inteo ultirng miscare, de miniletinere care Intepeniaii de atingerea mortil pe cImpulde luptg, noT nu maT sintem stApinT pe boggtiilenoastre, §i nu prin tirania din afarg, ci prin frica dinlguntru chiar, ni se interzice dreptul de a pgstraidealurile noastre.

Si, IntrInd in Ardeal, a gAsit MihaT multA lume,de natiT, suflete si limbT deosebite. A gAsit pe Un-guriT neimpAcatT, cari strigail a me bine ar trimeteImpAratul din curtile sale un mAturgtor dectt sg liimpuie pe acest 4 Valah,.

A ggsit pe SasT, constientT pgng azT cl, clacg sintacolo si trebuie sà fie, o datoresc mariT lor natiT.lurninate, solidare si puternice, aT cgror represintangsint el aicT, la poalele Carpatilor.

Dar a ggsit si pe RomInil sgT, cari-1 astepta.

394 OAMENI CARI All POST

Astfel se dovedia §i atuncf cA maf adevArat decitcugetarea criticA a celor de sus e instinctul sigur,pornind de la puterile cele marl ale vietif, de la tai-nele organismelor nationale, al multimilor omene§tf.

s'a sculat astfel in ceasul izblviriT, s'a sculat satcu sat la vestea intrArif lul Mihaf. In vAile mun-tilor, pe Intinderea §esurilor, mit de miT, in sate bl-trine, ad nIdAjduit §i ad aclamat. Aceia. cari, §i azr,dupA trecere de 300 de an!, in robie §i umilintl, Inindiferenta noastrA desAvir§itA fatA de ef, sin t in a--teptarea Craiuluf, a ImpAratuluf romAnesc, pe care-Icer cef din Ungaria, cind n'ati dreptate de la Lin-gua §i pe care-1 vad in viitor teranif bucovinenf,cind, In umbra unef ctitorif a lul *tefan impArat,Intreabl pe oaspetele din Tail and va sl vie im-pAratul romAnesc cel nod.

Aceasta era, §i e pAnA astAzi, dupA cele trel sutede ant de indiferentA din partea noastrA, starea despirit a terAnimif de acolo. Dar Mihal Viteazul eraun om politic adesea orf a§a de putin §i de ne-sigur lucru, chiar cind e cineva un adevArat om po-litic, §i nu un biet politician , §i, ca un om politic,el se IncredintA factorilor competenti cari se chiamAazi in Ungaria Andrassy, Apponyi, Kossuth, Justh,iar la not cum If §tim fiecare. *i cfactorif compe-tentf,, IndepArtindu-1 de al sAf la fiecare pas, peneted drum de oficialitate, 1-ad adus la infringereade la MirAslAti, 1-ail intrebuintat la GoroslAii §i 1-adtIrit la TrAdarea de la Turda.

Mare InvatAturA. Prin neamul nostru se putea In-deplini trainic idealul, dacA, intru eft era cu putintAmgicar, eroul ar fi tinut seamA de acest factor, ne-competent. Tot geniul sail militar nu i-a putut asi-

i

POMENIREA LUi MIIIAT VITEAZUL 395

gura insa biruinta pe calea allora, pe care se rata"-cisera pa§ir saT, dupà stralucirea ispitel. CalugareniTail fost sfarimarea portilor IaduluT, §i osinditil nevi-novatT strigaii din durerT catre Arhanghelul izbindef,dar el a mers innainte, pe drumul de bucurif ispi-titoare, la capatul aruia ii zimbia Raiul §i-1 a§teptaprapastia, §i decit Iadul ma! neagrä. Gre§ea1a deatund nu ma/ trebuie repetata. Orlunde e o farimadin neamul nostru, de ea trebuie sä tinem seamaintaiit Din pamintul nostru sa scoatem aurul care-Tzace in adincim1.

Si, acum, al treilea invatamint, cel ce vine, duparnoartea erouluT, din neräsbunarea luT.

Niclun om mare nu e a§a de mare incit el singursa poata indeplini o opera mare.

Omul cel mar mare are nevoie de cel ma! mid,de dorinta de munca, de setea de jerta a lor. Inaceastä neaparata. solidaritate omeneasca la cele marinnalte lucrurl ale vietil e o imbarbatare §i o min-giiere pentru cine n'a fost ales din cerurT pentru asta in frunte. Nenorocirea Jul Mihal Viteazul fu cael se gasi de la o vreme singur cu con§tiinta luT,

cu increderea luf in sine, cu vitejia §i mindria luf.Oamenil marT insa cresc in puterl prin valoarea mo-rail a societatil in care traiesc. Altfel se inneaca intrivialitatea vietiT obi§nuite, orT se sfarma. Sint oa-men! cari fac pasul greil d'intaiii, in jos, §i in cu-rind numar un virtej al apeT murdare arata unde aildisparut ; pe mormintul lor nu se pune niclo cruce§i nu se varsä nick. lacrima. *i sint oamenT marl

396 OAMENT URI Ail YOST

cari nu consimt a intovarasi, pentru avantagiile lorpersonale, in pacatele er o societate ordinarA.

El se zdrobesc. Dar, chiar daca un astfel de omse zdrobeste, zdrobirea lub nu e zadarnica. Peste tra-gedia luT pluteste o amintire vesnica pe care n'opot nimici ace cari 1-aa ucis, si, neapärat, vor venitimpurT care se vor curati prin aducerea aminte aceluT care a suferit martiriul.

Asa fu soarta lub Mihab Viteazul. Daca s'ar fi spri-jinit pe o societate insufletitä de spiritul sail, el n'arfi ratacit ca un prigonit de soarta pe pamintul TeriTcareia-b daduse libertatea. N'ar fi ratacit ca un fugarde la Buzaa la Arges, de la Arges in Oltenia, inmindra Oltenie unde fusese si el Ban al Mehedin-tilor si care acum statea nesimtitoare la nenorocirealub. Nu si-ar fi singerat fruntea de treptele c tronulubprea-innalb. Nu s'ar fi intors brat la brat cu Bastasi nu s'ar fi intimplat apob ce s'a intimplat la Turda.

0 tara intreaga s'ar fi ridicat sa-1 apere, sa-1 in-nalte, OA rasbune, si s'ar fi vazut ce poate face otail intreaga.

L-a ucis crima MT Basta, dar nob Intaia, stramosibnostri. L-a ucis siguranta lub Basta a nimenT nuse va ridica sa-1 rasbune, a dupa uciderea lub varaminea partid imparatesc la nob, pe care nu-I va des-gusta nedreptatea si nu-I va cutremura crima.

Astfel Mihal a petit din lipsa de constiinta a po-porulur sail. Dar veacurl aii .trecut, si constiintanoastra invie la lumina amintirib lub.

Nob IT vom da capulub profanat, scos spre pri-veala curiosilor si doritorilor de distractie, un mau-solea de marmura. Dar piatra de de-asupra lub nu-1

POMENIREA LUT MIRA! VITEAZUL 397

va Inchide. 0 cheie de aur vom pAstra-o pentru adeschide mormintul in ceasul care se va cuveni,Cultura romäneasc1-1 va pregAti, prin toate a§ezl.mintele el., §i prin acesta al nostru in care pätrunde§i o razA din alt ideal. Cheia de aur o yam tineaaproape de inima noastrA. i in ziva cuvenitl cuea vom atinge mormintul, §i el se va deschide pentrua crete puterea con§tiintel noastre cu puterea mi,nunatA a Viteazulul ce a§teaptA.

13 Novembre 1909.

LXXXII.

IN AMINTIREA PRIETENULUI

AUGUSTIN BUNEA.

Nu se putea ca Rominii de dincolo, in ce privestevaloarea lor culturalA si moralA, sä sufere o mai stras-nicA pierdere, ca a lui Augustin Bunea.

Fiii de preot din Tara Oltului, el cApAtase invAtA-tura sa in scolile romanestr din Ardeal si le desl-virsi la Roma. Intors la Blaj, -unde era atita de lucrupentru oamenii obisnuiti, dar mai ales pentru oa-meni asa de neobisnuiti ca dinsul, pe cari de multIT astepta Biserica unitA a Rominilor si intreg neamulromAnesc, el a fost, o viatA intreagA, asa de plinAde fapte, de si s'a isprAvit asa de rApede, un hide-plinitor al datorier. A fost un invAtat in toatA pu-terea cuvintului, spirit critic, deosebit de pAtrunzAtor,minte constructiva din acelea, rare, care cautA aclAdi totdeauna din resultatul sigur al cercetAriloradincite un sistem, a stApinit un stil stiintific cum-pAtat si limpede, dar a fost in stare sA se ridiceIn cuvintArile sale pAnA la cele mar marl innAltimiale oratorulur stApinit de puternice sentimente nobile.

Ar fi avut dreptul sA InchidA usa cAmArutel sale

400 OAMEN1 CAR1 At FOST

de lucru §1 sa nu ingaduie ca, griji materiale sa-Itulbure. Totu§I de la niciun serviciu pe care-1 cereaBiserica sa, §i prin ea natia sa, n'a vrut sa se deain laturi. An! intregi, a purtat socotelile mo§iilor in-tinse ale Mitropoliel, do vedindu-se un gospodar emi-nent §i crescind veniturile din care se tine Biserica§i Scoala romaneasca. In mal toate comisiunile arhi-diecesel se poate urmari activitatea sa, aceia pe careo cla un om mai greil, fiindcä nu se rasplate§te §inu se vede. In timpul din urina luase §i rectoratulSeminariulul blajean.

In cele politice nu parea amestecat, dar cine dintreconducatorii Rominilor de dincolo n'ar fi folosit dinsfaturile lui ? Credea intr'un viitor al neamul tit sátt§ii pastra nadejdea, pe care §i daunAzI mi-o exprimain scris, cu toata convingerea, ca prin Habsburg! vorveni in curind zile mai bune.

Rare or! am vazut un om de un merit a§a de mareimpodobit cu atita modestie. La Blaj avea o ca mitacu dotia, trei oda!, in care insä era totdeauna locpentru oaspetl. La Bucure§ti II ajungea o odaitade student la Arhiepiscopia catolica. lin Scaun deepiscop n'a rivnit niciodata, §i voturile fricoase deGuvern ail §tiut totdeauna a nu se pot opri asupraacestui om intreg .

Acum citeva fun! Academia Romina 11 alegeamembru activ al el, §i a§teptam cu top a-I auzicuvintarea de intrare, In care af fi rasunat ceva dindurerea celor incatu§ati at neamului nostru. Daunazipomenia cu acea energie senina care se potrivia cuInati§area lui robusta, cu aspra lui figura de Romanyin care straluciail ochi de o neobi§nuita lumina fos-forica, cu glasul sag puternic, pe lacob Muralanu,

AthUSTJN BUNEA 401

muncitor cazut pe brazda, fArà sa §tie ca brazda celerdin urmä silinti a 10 nu era nici ea departe. La So-cietatea de teatru acum in toamna el a vorbit maifrumos decit oricind, parind cà ridicà pana la cerdurerile alor sal pentru a sili minglierea sä se co-boare asupra lor. Poate niciodata o adunare de Ro-mini neliberl n'a fost strabätuta de fiorl ca aceia pecari puterea lul de cuvint a §tiut sa-i trezeasca, inteomanifestare de o indrazneala care putea uimi.

Mai sigur de dinsul, mai increzator in ce ni a§-teapta neamul prin acele locuri de suferinta mile-nara, mai bucuros de munca §i de lupta nu fuseseniciodata. i moartea 1.a vrut astfel, in clipa celelmai triutnatoare energii. L-a luat fara nicio durere,ca pe un eroil, intr'o apoteosa tragica a muncil sale.

acum, in chiliuta parintelur Augustin va fi, untimp, pace. Grijile nu vor mai trezi pe nimeni. Gin-durile marl nu-§T vor mai infa§ura aripile pentru a in-capea intre eel patru pareti al saraciei. Lumina idea-lulu!' nu va mai stralluci in tarziile ceasurl de noaptecind se scriii rindurile care nu mor nicrodata, fiindcaflu vel §ti niclodatä cine ti-a tinut atuncl mina detarina. Cartile prietene nu vor mai spune taina lorochiulul ager obi§nuit sa le strabata, ci ele vor mergecine §tie unde la vre o biblioteca a tuturora.

Toate vor trece, draga parinte Augustine. Cine§tie ce viata nota se va sa.1a§lui in locul de undevor Ii ridicat trupul tau invins de osteneala ! Darsutletul tail niclun mormint nu va putea sa-1 incapa,cad e dintre acelea care all tintit prea mult spre-ceruri in toata trecerea lor pe pamint ca saafle in sfir§it Mewl acolo. Viii te vom pastra inmin tea noastra, nol aceia cari cu tine viii am imr-

26

Si,

nu-ar

402 OAMENY CARI AC; FOST

pgrtit rivniri si am schimbat gindurr, si cari n'avemnevoie sg fim acum in chiliuta ta pling de oamenice pling pentru a ni vArsa lacrima cu care intovg-rg§im trecerea ta la vesnicie.

Vei rgrninea viti in viata noastrg, §i, cind ea seva isprgvi, vom simti doar cl §i noi ne ridicgm, dinmila aceluiasi ideal §i din meritul aceleiasT jertfe,ncet incet, acolo unde esti tu acuma.

22 Novembre 1909.

LXXXI1I.

KARL KRUMBACHER.

Mare le bizantinist, intemeietorul bizantinologiefmoderne, autorul uimitoaref enciclopediT bizantinepe care o intitulase clstoria literaturif bizantine,,conduatorul revistef Byzantinische Zeitschrifb, re-vista care unia silintile bizantini§tilor din toate te-rile §i neamurile, a murit la MUnchen, unde eraprofesor la Universitate, in vristä de abia 54 de anT,cdupA o maf tunga suferintà, dar nea§teptat de iute,,spune in§tiintarea.

Pentru Rominf moartea luf Krumbacher e deosebitde dureroasä. Räposatul ne cuprindea in vastul cercal atentiet sale luminoase. Pentru §tiinta noastrà §irepresintantif ef, el a avut simpatir care nu se vor§terge din inima celor ce aü fost onoratf de dinsele.Rind pe rind un numAr destul de mare de studentfrominf iaI urmat cursurile §i seminariul, in care nuodaa numele terif §1 natief noastre a fost numit.

Cade cople§it de o muna supraomeneascA, iii ati-tudinea eroicA a celuf ce nu s'a crutat in indeplinireasarcinif ideale cAreia-f inchinas! viata. Cuvintul

401 0A3IENI CARI Arr ROST

nostru de durere trebuie sä se audä innaintea acestuTmormint la cApátliul caruia va arde nestinsA candelacelel mal curate glorir.

13 DecEmbre 1901.

LXXXIV.

I. RUSU S,IRIANU.

A murit in Bucure§tl, unde cAutase, de putinavreme, un adapost pentru desilusiile, oboseala §i boalaluI, care a innaintat nea§teptat de rApede, I. RusuSirianu.

RAposatul a fost, innainte de toate cad a scris§i un volum de nuvele §i a alcAtuit o mare lucrarede statisticA, cRomini! din Statul, ungarl §i chiar unstudiu istoric de proporti! marl despre Iobagie,unziarist. A inceput la nol, Wind InvatAtura lui la ga-zetele liberale. Cind s'a dus cdincolo) el era din

iria-Vilagos, locul capitularir Ungurilor in 1848stagiul sAii la liberalir din Bucure§tr s'a cunoscut.Un timp c Tribuna Poporulub, apol c Tribunal a fostel. Aceasta inseamna a cTribuna, vAdia un spiritistet, o minte aleasa de om cult §i un deosebit talentde a scrie, energic mal totdeauna, une or! cu o mareputere de a induio§a.

Dar iarA§T cTribunal lul Rusu Sirianu a urmatOra la ultima ratacire nespusele Injosirl fata deUngur! In interesul candidaturil episcopale Mangraindicatiile patronilor liberal! din Bucure§t!. Pang ierr

406 OAMENI CARI AU FOST

a mar ramas ceva, cit de putintel §i cit de rar, dinspiritul de atuncr..

deputat a fost Rusu $irianu, §i Inca unul alescu mult entusiasm. N'a Minas InsA multä vreme. Lanoile alegerr n'a izbutit. intre el §i deputatir acestoralegerr, printre cari multr din fo§tir sär colegr, a dom-nit astfel, un timp, receala, apor du§manie. Lupta)de la Pesta a clubulur deputatilor, ziar salutat cubucurie de toata lumea, care a§tepta o formula noul,era menita a distruge vechea cTribuna), opera lurRusu. El §i colegir sar ail tinut insa a 'Astra foir loro nediscutabila intaietate.

Pentru deosebite motive Rusu $irianu se duceaacum citeva run! la Bucure§tr, Nu banuia nimenr càse duce sa moara. Ardelenir din Romania vor §ti saonoreze mormintul acestur luptator, cazut de oste-nelile lupter pe care altir o duc astazr innainte.

18 Decembre 1.909.

$i

LXXXV.

ADELINA TAZLAUANU.

Din Sibiiti vestea tristA a mortif doamnei AdelinaTAzialuanu, nAscutA Olteanu.

D-na TAzIAuanu a tipArit cArti pentru copil, foartepotrivite §i scrise in limba cea mai limpede.

Cine a cunoscut pe aceastA femeie de elitA, carerAspindia in jurul ei bunAtate §i luminA, n'o va uitaniclodatA. In Sibiiii, unde inteligenta §i distinctia nusint rare, ea a fost mai mult decit o foarte distins6femeie, de o inteligentA deosebitA. Aducind din c tarl)traditiile unei vieti sociale de o finetA superioarA,ea a dat in scurta-1 viatA, ingrijind de copiii rl-ma§i de pe urma suroril ei §i a neuitatului profesorBarcianu, dovezi de o putere de jertfl, de o cari-tate cre§tinA de care sint in stare numar sufletelecele mai nobile. Stiindu-se osinditA la o moarte tim-purie, ea n'a crutat totu§i nicrodatA puterile salepentru a face binele. Frumuseta fisicA §i moralA erailunite in persoana el in chip nedespArtit.

Astfel ea a fost dintre acele fiinti iubite de Dum-nezeil, dintre acele suflete de innaltA poesie §i bu-nAtate, care nu se pling in zAdar, ci care rAmin §idupl moarte exemplu viti pentru toate vremurile.

12 lanuar 1910.

LXXXVI

EUGENIU CARADA.

A murit omul care in Romania a facut mar multapolitica, timp de jumAtate de veac, Mil sag fi aplicatcineva legile, fail sA-I fi cetit discursurile, fArg. sa-Ifi auzit glasul §i WA sa-I fi vgzut chipul.

_ Carada era un oin de o mare inteligenta organi-satoare, un general de stat-major, conducind multrant de zile campaniile uner marl o§tirr de la masalur de lucru, far g. sa fi comandat un asalt §i O. fivAzut singele unur ranit, §i era o vointA careia, cahotarire §i statornicie, rar i s'ar gasi parechea. A-1privi insa ca a personalitate pe acest dnvisibil, §i

mut, ve§nic cocult a, al liberalilor, ar fi o mare gre-§ealg. Carada era §i mar putin §i mar mult declt atita.

Era insu§r vechiul liberalism din §coala WI Mazzini.A avut inteo tineretA agrementata cu lucrad deliteraturg, traduced, adaptarr §i imita tit pentruTeatrul National din Bucure§tr, luat in antreprisade prietenul cu care samana a§a de mult, Rosetti,fasa luptatorulur crop,. Polemist indaratnic §i sectar,fara generositate, toleranta §i poesie, fara umanitatein lupta lur, el a fost pentru tRominuli !Lir Rosetti

410 OAMENI CAra Al' FOST

un redactor ideal. Libertate, de o parte, despotismde alta, lumina decI 4i intunerec, moralitate §i imo-ralitate, virtute §i viciu, bine §i rail, maf mult :talent §i lipsä de talent, acesta era felul luI de ajudeca.

S'a coborit §i in strada, cu gestul cuiva care,intr'o clipa solemna, se suie pe o tribuna. Urind, dintoate puterile sufletulul säü, pe Cuza-Voda, ca despot§i ca imoral,, el a luat parte la tulburarile din Bu-cure§tr, izbucnite in lipsa DomnuluT, care, la intoar-cere, raspunse printr'un larg act de amnistie. A re-dactat, se zice, Constitutia tuturor libertatilor pentrunoul principe Carol §i a veghiat asupra faptelorlui cu gelosia republicanuluT fanatic §i ireductibil,care, din motive de oportunitate, ingaduie un mo-narh. L-a prins §1. pe acest stapinitof in ,flagrant-,delict de anti-liberalism §1 a lucrat pentru revolttiade la Ploie§tY, cu fo§t1 ofiter1,--LCandiano Popescu-4§f cu ofiter1 .in activitate. A fost dat in judecata §1a trecut innaintea tribunalelor. A trebuit sa inceapao nouà pribegie, in Parisul de unde culesese in ti-nereta o nestinsa ura 'impotriva idespotilor,.

Palatul nu 1-a avut ca oaspe. Prim Camera abiaa trecut, vazind el de la inceput ce siat CamereleliberalismuluI sAi. Un altul §i-ar fi incheiat altfel carriera : cu pálaria de carbonarô pe dap, cu sombrerope umed, ar fi cautat o baricada linde se poatemuri pentru libertate, cum ail facut atitia . pe 'cari-/mina o nestinsa sete a maftiriultil modein, pentruideie oft pentru ilusie.

Nu, el a ramas. Din tinereta 10 el a pastrat unsingur lucru, iubirea exdlusivä, stapinitoare, vrednicade cea maT.mare munca §i de cea maY desavir§itd

I-iii

EUGENIC CAnADA 41/

abdicare, pentru partid. Ca un parinte care nu ma!iese in public cu copilul luT, fiindca a apucat drumur/pe care le desaproba de §1 le intelege, dar care, laintunerec, urmare§te top pa§iT luT, aparind providen-tial in orice clipa de crisa §1 lipsindu-se de strictulnecesar pentru a-I stringe o avere uria§a, astfel alucrat aproape o jumatate de veac Carada. AltiT aüfundat Banca Nationala §i Creditele §i celelalte a§e-zaminte financiare ale liberalilor. El le-a creat caputerl active, menite sa ajunga rapede la inflorire.Le-a creat, el patriotul declamator din piesele deteatru trecatoare,§i pentru natie, pe care o iubia,in Romania §i afara din Romania, dar cu mult ma!mult pentru cal cari pentru el, care n'avea fa-milia cea mica, erail ca o mare familie, cu careinsa nu ie§ia la primblare niciodata.

Batrinul Mazzinian, prefacut in cel maT caracte-ristic §i admirabil sectar pe care I-a cunoscut Ro-mania, a dat mortiT, la 73 de anT, o lupta pe careputinT tinerl ar fi in stare s'o deie. Fara voie a pa-räsit lumea in care pana la urma a stat in rindurileintaiii ale muncii. $i, ca sal! rasbune, a lasat un loccare va raminea ve§nic gol, cad nu se va afia, intr'olume care gusta viata cu patima, un urma§ al vir-tutilor sale de simplicitate, renuntare, credinta §iharnicie.

46 Februar 1910.

Ws,

LXXXVII.

DR. LUEGER.

DupA suferintr fArA nume, indurate crestineste, cuacel despret de moarte pe care4 pot avea numalce cari si-ail fAcut datoria cu prisos fArA a cerenimic vietir, s'a stins primarul Viene, dr. CarolLueger.

In aceastA revistA a maT fost odatA prilejul de ase vorbi de aceastA mare personalitate, atuncl cind,in zilele de miscare ale Expositie jubilare, tot Bu-curestiul alerga sA primeascl, mal bine decit pe unSuveran indiferent, venit Mil vadA innaltele rudedin RomAnia, pe unul din maril prietenT aT nostri.

In mil si mil de rindurl, prin sute si sute de cu-vintArT, Viena si Austria intreagA vor spune ce ailpierdut. Cele d'intAiil i-a redat caracterul crestininnainte de a face din ea, prin cele maT indrAzneteconceptif si cea mar stäruitoare si desinteresatA muncA,un strAlucit oras modern. CealaltA a cApAtat prinLueger ce avea mar putin : un suflet. CAcT el a pre-fAcut instinctul dinastic in sentiment austriac, si nue vina luT cl acest sentiment, pAtrunzind in anti-mite cercuri cu ambitil medievale, a produs fantasma

414 OAMENI CARI AU FOST

until Gross-Oesterreich de limba germana si de di-nastie habsburgicA. gata a primi in castelul sail destilul veacului al XV-lea toate popoarele pentru ale mintui.

In Viena multr vor plinge pe onsul cunoscut lor,pe tinarul frumos si voinic, care fermeca femeileprin singurA infatisarea lul, pe cuvintatorul plin desinceritate, de spirit, de istetime populara, care des-pretuia §1 diplomatia si parada, pe care se sprijinaatitea reputatil oratorice §i politice, pe bunul primartotdeauna gata a primi pe iubitil sal stcpuV §i armirgIia macar printr'o vorba de bun camarad, ve-sell, din inima ve§nic tinarA. In curind personalitatealuI va primi de la cei multI cari 1 aü admirat, ves-mintul legendei nemuritoare.

Va fi. mare bucuria in Ierusalim §i in Noul Ieru-salim maghiar. A murit un dusman care nu cruta.

N'aibA grija, vor rasari altii. Sint prPa rai acesaIudei §i Iudeo-Maghiari pentru a putea sa ramiie fàràclumanif pe merita. Dar un prieten ca dinsulvom capata gred nor, a carora bunatate cine o stieoare! Si de aceia moartea JuT, prevazuta totusl deatita vreme, o aflam cu un simt de durere deosebita.

1-ill Mart 19,10.

cari-I

LXXXVIII.

BJORNSTIERNE BJORNSON.

A murit la Paris marele scriitor Bjornstierne Björn-son, care a inttles cà apärarea drepthtir e unul dindrepturile cele mar net AgA.duite ale unui mare scriitor

A lost un om din vremea lig, din tara lui, i, printara la din omenirea de asthzr. Nick) problema n'afost care sA nu-r frAminte mintea, nicro durere ome-neascA de care inima lur sA nu bath, nicrun imncAtre ideal la care glasul lur puternic sa nu seadauge.

Tara lur 11 va plinge, §i, cind se va ispthvi, mine,ceasul plinsulur, 11 va a§eza in rindul celor mart aler; mar mult : in rindul ctitorilor vietir er culturale§i, prin ea, al vietil er de Stat, asigurath prin con-§tiinta pe care el a coborit-o in fiecare om de sin-gele lul §i respectath pentru gloria pe care, fata deneamurile celelalte, el a revarsat o asupra nea-mulur

Istoricir literarr, culturalr, politicr nu vor mar is-prAvi scriind despre dinsul, an de an §i veac deveac. Er il vor cerceta, ii vor Mmuri, Il vor judeca,11 vor Muda atita, pAnA ce, tot er. se vor simti da-

sad.

416 OAMENI CAB! A FOST

torr sa-1 injoseasca. Mal presus §i maT trainic decittot scrisul lor va fi rostirea universala i ve§nicaprin care se va spune ca in veacul egoismulub crud§i al razboirif crincene a intereselor materiale, inveacul zarver trecatoare §i a imbulzelilor de o clipa,a fost un om care a trait o viata intreagä panà labatrinetele patriarhilor in mijlocul ideilor luminoase,a scrisulul frumos §1 a faptelor bune §i cä pentruaceia Bjornstierne Björnson a fost a§ezat de toateneamurile in rindurile Dreptilor nemuritorL

19 Ap/11 1910.

LXXX1X

UN REGE CARE S'A DUS

A pgrAsit viata un om care a iubit-o mult in toatefarmecele el' materiale, ingrijindu-se prea putin decelelalte, regele engles Eduard al VII-lea, 601-atal Indiilor.

Oamenii politici cari pot fi judecati §i din punctulde vedere al unei superioare moralitgtr personale,al unei vieti private lipsite de ogee patg, intrec ne-sfir§it pe ceilalti, ba chiar se pare cd pentru a-i numitrebuie un calificativ mai distins decit acela de oa-meni politici, de bgrbati de Stat. Bgrbatul de Statare insg dreptul de a cere s5. fie judecat de contem-porani supt singurul raport al forosului pe care1-a adus Statului in serviciul cgruia a fost, cu unmandat de represintant in buzunar, cu un portofoliude ministru supt brat sail chiar cu o coroang pe cap.

CO mai marl bgrbati de Stat sint acei cari adáu-gese ce au primit, augmentatorii patriei, prin con-solidarea interioarg sail prin ridicarea prestigiuluief. Aceia se nasc insg, nu din orice tovarg§ie onae-neascg, ci numai din acelea pe care, fárg sg vadgnimeni, Dumnezei le-a miruit cu sfintul §1 rarul miral divinitgtil sale.

27

418 OAMEN1 CP,111 AJ FOST

Altil pgstreazg numai, paznici neadormiti, ce ii s'adat in seamg, apgrind Statul de orlce dusmgnie. Maisus insg decit aceastg spetA comung a oamenilor deStat e alta : a celor cari asigurg i dupg dinsir taraincredintatA conducerii lor.

Intre acestia a fost rAposatul rege al Angliel. Ela stiut sg dea acestei tee un viitor politic sigur, pecare ig nu-1 poatg ameninta niment. Prin legAturilelui de familie, prin arnabilitatea lur, prin garantiilepe care le oferia un caracter politic lipsit de am-bitie si de talente prea mar! , el a tacut o An-glie care, din siguranta de astAzi a muncii i culturirsale, fAgAduieste o vesnicA pomenire recunoscgtoarelit! Eduard al VII-lea.

30 April 1910.

XC.

CEVA DESPRE ION CREANGA

Lad comemorat pe CreangA la IasT. Pentru cAacolo i se aflA mormintul. De lemn bun trebuie sAfie crucea, fiindcA n'a putrezit (lemnul era maT ieftencind I-ad ingropat). Se zice cA imprejur nu-s florT.Dar nicT el n'a fost om de floricele ale stiluluT.

Un scriitor instinctiv foarte caracteristic. Ni e drag.nu atita pentru el, care, orIcit am scotoci noT azIdupl asa ceva, n'a avut intr'insul nimic sentimental,ci pentru ce se vede prin el asa de limpede si deintreg, in tot hazul, in toatA sfiala, in toatA intelep-ciunea i supunerea luT crestineascA : neamul nostru.CreangA a fost totul prin acest neam, fiind i rA-

mlind un teran ca totT cellaltT, mar istet doar sicAzut intre boierT cArora ii plAcead cprostiile) luT,macar pentru cA se deosebiad asa de mult de ele-gantele lor. DacA e vorba sa i se facA vre-un mo-nument la groapa, n'ad ce cAuta marmura, fieraur. Ar trebui, In locul crucil de la IasT, crucea dinsatul luT, asa cum se pune la toll mortiT, chiar i laaceia can aü fost preolf i n'ad stiut sA rAmlie preotr.Fiindca, orIcum, el tot a ramas preot, in dragostea

§i

420 OAMENI CARI AI1 FOST

pe care o avea ca invatator, fie si de oras mare,pentru sufletul copiilor datr in sama lur. 5i in oricecopil este, o parte hotarit religioasa, si sint si taine,sfinte taine, in nevinovatia lul, si este la capat raiulsi iadul, dupa judecata cea d'intaiii, a vrednicier.

La crucea Jur Ion Creanga ail vorbit tinerr, stu-dent!, oamenr mar invatatl de cum a fost el. Ce ailvorbit arata legAtura strinsa ce este astazr intre cineare intelepciune din cartl si cine o are numar dinincercarr si suferinte. Scriitori n'all fost : redactiercVietir Rornanestr, nu-I miroase bine studentul sistudentulur nu-i miroase bine redactia cVietir Ro-Ecanesti»,redactia si mar ales administratia. PrietenirWI Creanga s'ail dus si er sa-1 intilneasca pe altalume. Iar cite unul din cer cari ail lucrat cu dinsulla cart): de scoall va fi fost si el, prin multime.

Putine still despre viata lur ail iesit la iveala cuprilejul acester comernorarr. La dreptul vorbind, ela §i avut numar atita viata cita poate incApea intr'ocasuta ca a lul. Nu eil voiii putea sa contribuiti cuamintirr la biografia acestur scriitor al neamulur,al neamulu! intreg : prin cer de jos, si de la cer dejos pentru toti ceilaltr. Mi-1 aduc aminte odata la uncongres didactic unde se discuta daca scoala de lasat trebuie sa fie si cea de la oras si unde cer in-naintair in vederr, democratir, pan g. la cer mar stras-nici socialistr, cereail un singur tip de scoala ince-patoare, pentru ca sa nu mar fie vorba de clase. 0ilusie care .incalzia pe multi ! Pe scena Teatrulur s'asuit atunci un om scurt, gros si rosu, cam burtossi imbracat ca un dascal de biserica ; pare c'a scossi o basma de cele mad care se clail la mortr si s'asters pe frunte, pe barba, pe mustatI ca dupa ploaie

CEVA DESPIIE ION efiEANW:c 121

oil la o caldura mare. Toata sala ridea, de si stiacà va vorbi Creanga, saU tocmaI de aceia. El eraom bun si s'a gindit ca nu trebuie strice cheful.Si a vorbit ca sa ricla sala si mal departe. A spusdotia-treT vorbe, incheind cu aceia cà e pentru contra.S'a ris mult i s'a trecut maI departe, Ora sa creadacineva cà s'a emis o parere, de o persoana foartecompetenta. 5i, fata de scoala cu un singur tip, ceade la oras, i pentru sat, aceasta era hotarirea ceabung. : pentra (ono a al lui Ion Creanga.

Peste citeva lunI stätea in bisericA, i avea doualuminarl la cap. Se uita multa lume la dinsul, si oa-men1 Invatatl, dacà nu chiar de la Junimea, undefacusera atita haz de dinsul. Nu era un mort :

cazuse bun Onatos si era rosu la fata, cu gura in-tredeschisa ca pentru a vorbi si lumina facliilorparcà facea sa-I joace pleoapele apasate ca pentrusomn. 5i era in stare s'o fi facut intr'adins. De cesa supere el atita lume mar suptire decit dinsul care,daca venise sa 1 vada, nu trebuia sa duel innapolacasä o intiparire rea ?

Daunazl foiletam Gazeta din Iasl, a junimistilor,can i atuncl erau tot asa de tinerl ea i acum. Eramare lupta electorala in 1866, pentru cele d'intaidCatnere ale Jul Vocla. Carol, print constitutional, ceiace avea o deosebita insemnatate. Se faceati marl dis-cutil de principil, la care lua parte si d Maiorescu,

cGazeta, publica darile de seama ale Parlamen-tulul electoral.

A indrAznit sa vie si Creanga, pe atuncl preot.Cuvintarea Jul nu se tipareste : nu era la nivel. Darse arata ce voia parintele : cinvatätura elementara,

sa-I

mit

432 OAMENI CARL AO FOST

care pAnA astAzT nu este Inca destul de bine orga-nisatA,.

Trebuie sl fi fost ca la congres. Atita numaT capArintele era tinAr : c tin pArinte tinAr de ant', frumosde figurá, blond de pAr,, scrie foiletonistul, c bun degurA si viguros ca o creangl de stejar). Glumia, sicine se uitA in gura cuT glumeste ? Ride si trece.cand vorbia acesta,, urmeaza tinArul invAtat dinfoiletonul c Gazetel,, <se inflacara auditoriul cumplit :totT peroraii de odata. Talentul WI oratoric infecta(sic) intreaga adunare, astfel incit, in tot timpul citavea cuvintul pArintele, luau gra autorisatie cuvintulcu totiT, nu prea stiti pentru ce cuvint, de si maTcA mi-a§ explica scopub.

Si iatA de ce, ori de cite or oamenl cu invataturavorbesc serios si frumos de chestiT grave, cu acelsimt de raspundere care deosebeste pe omul de Stat,pe profesor, pe conferentiar, pe scriitorul romin, sirAsare de undeva cite unul care glumeste si se ridede glutna luY §i se trece la ordinea zilel fiindcA ela glumit si el a5 ris, mA gindesc la CreangA cel din1866 vorbind innaintea inteligentel si boierimir ie-sene si la Creangl din 1889 vorbind innaintea ma-rilor pedagogf §i profesorilor de Universitate, caOarecine, care avea in vrista lul tot atita nevinovAtieca el in umilinta lul, innaintea fariseilor strinsT laSinagogA.

10 Ianuar 1910.

TEOHARI ANTONESCU.

A fost din generatia noasträ, a studentilor carimergeam in strgingtate acum dougzecl de aril aumai puting ambitie strAlucitoare si rece. sigurg demecanismul el, decit alte generatii. Am studiat laaceleasi Universitati, am cunoscut in acelea§1 impre-jurgri arta §1 viata moderng, am locuit supt acelasracoperemint. Si, cu toate cl, in aceastg strinsg co-legialitate, n'am fost prietenr, cu dinsul se duce cevadin tinereta mea, §1 pling si pentru dinsa cind amin-tesc cu adincg pgrere de rgii pe acest tovargs destudii din anil tineri.

Antonescu era un elev al lui Odobescu §i un eleval d-lui Maiorescu, iubit de amindol si incercind, cuo recunoscgtoare admiratie, a se apropia de amindor.ln tesa sa despre Cultul Cabirilor, ca si in articolelesi publicatiile sale urtngtoare, se vede spiritul luiOdobescu : iubirea stilului frumos, cu draperif largiazind cam lenes si luxul expunerii, al ilustratiel,al ipotesei si reverie stiintifice,

In felul de ali face lectiile, si chiar in convorbire,era vgditg inriurirea d-lui Maiorescu, WI a dege-nera in acea jenantä caricaturg pe care o afli la altil.

XCL

424 ()AMEN' CARE AU FOSE

inchis, timp de douAzeci de ani, intr'o viatä defamilie care-I ajungea, el n'a fost un om de actiune,nicl un om de convingeri. Profesorul de arheologiedin Iasi tra.'ia estetic, intr'o lume a WI, pe care odominà un rece ideal de frumusetä etern5.. Si aiciera Inca o inriurire a unuia dintre cel doi maiestriai WI.

Se duce inca final-, lAsind totusi impresia uneivietl incheiate, care-I placea insà, tocmai prin aceiaca, in pacea ei asiguratà in toate privintile, nu maiascundea nick) surprindere. Nu fara un zimbet inurma a intrat astfel sufletul Id in luntrea ce trecepeste apele riului de uitare

17 hnuar MO

XCII.

DISCURSURILE LUI V. BOERESCU.

0 ingrijire pioasg a pus in minile cetitorilor carinu sint prea absorbiti de politica noug pentru ca sali lipseascg rggazul de a strgbate paginile in care sevorbe§te de politica veche, volumul intaiii dinDiscursurile lui Vasile Boerescu. El merge de lainceputul carieref marelui cuvintAtor §i insemnatulurbarbat de Stat pang in preajma Razboiuluf in careintimplarea a voit ca el sg nu aibg un rol insemnat,apgrind interesele teriT.

PutinT i§T mai aduc aminte de acela pentru carecu vreo doug, ft-el decenii in urtra nu se gasiaiidestule laude din partea prietenilor. Ce nu se uita !*i in tam noastra mar iute decit aiurea. Iar cel ceail tinut locurl intaid in politicà mar degrabà decitalti corifei ai timpului, lor. Asttel cartea a trecut inmijlocul indiferenter generale, cite un redactor maibinevoitor multamindu-se a strecura titlul ei la bi-bliografia gazetei sale.

Boerescu merita sa. fie amintit pe larg cu acestprilej. Domnii autori de pamfiete sapthminale saillunare, in loc sa cleveteascg pe urma oamenilor cari

426 OAMENI CARI AO FOST

muncesc avind un scop innaintea lor, ar fi putut sa-§1cheltuiascA istetimea §1 strAbAtind paginile acestuTvolum.

In adevAr, Boerescu a fost un otn politic, si nu unpolitician. Ba a fost asa de putin politician, 'Meltclasarea luT in vre unul din partide IntimpinA greu-tAtT. i el lnsu§1 tAgAduia scurt §i cuprinzAtor i dupl1866 rostul partidelor asemenea cu cele din strli-nAtate. I se pArea cA maT e mult de lucru pAnA laintregirea formelor constitutionale §i la crearea rea-litAtiT constitutionale. Pe urml solutii clare, absolutopuse, in chestiile marT sociale si nationale, solutiTin legAtura cu desvoltarea normall a claselor i cuevolutia fireasca a ideilor, ar fi rAmas a da partideadevArate.

De sigur cA arnestecul but in frAmintArile partidelor,adecl, in mare parte, a individualitAtilor ce se t1.-gAduiail intre sine, n'a insemnat o aderare la politicanenorocitA care a Impiedecat acea creare de realitateconstitutionall §i care azT tAgAduie§te osebirile ne-tede, cu neputintA de trecut, intre ideT §i interesesociale.

Om invatat, deprins a vorbi, nu ca advocat, ci, incea ma! mare parte, mai ales ca profesor de drept ;cugetAtor politic vreclnic de acest nume, om de rAs-pundere si de caracter, el dAdea, prin aceste InsusirIale sufletuluT, talentuluT sAti oratoric un fond fArA decare mice u§urintA de vorbA oboseste §i desgusta.insetnnate serviciT aduse patrieT 'Inca din tineretaaclAugiaii o deosebith autoritate criticelor ca si in-demnurilor sale.

Astfel, din toate aceste puncte de vedere, discutia

DISCURSURILE LTA V. BOERESCU 427

cu privire la chestia rurala, la credite, la Calle Fe-rate, aceia care atinge innainte de Razboiii, impo-triva lur Kogalniceanu si cu cita antica demni-tate ! , politica externa a Romanier, all o mare va-loare si astazr.

De aid tineretul care infra in politica va capätainformatie temeinica si lectil de purtare demna sipatriotica.

25 April 1910,

XCIII.

0 NOUA EDITIE A AMINTIRILOR LUIDINICU GOLESCU 1.

D. Nerva Hodo d o editie perfect'al a notelor decAlAtorie pe care acum optzecr de ani le publica laBuda, pentru folosul bietei sale natii unilite i rg-mase in urmg, pentru invAtAtura er prin exemplelecivilisatiel apusene, nu numai a celei materiale, careuimeste mai usor si trezeste mai gred emulatia <bar-barilor ingroziti de minunile tehnicel, ci mai alesa celei morale , Dinicu Golescu.

Editia e perfectg prin reproducerea ingrijitg si si-gut-A a textului fAra d. Nerva Hodo§ n'am fi avutBibliografi rorndneascd vcche, inteleg : aceia pe careo avem prin boggtia stirilor cuprinse in Prefata,prin varietatea multora din informatir si prin criticadiscretg. cu care e scos la luming adevgrul. Se dad

ilustratil trebuitoare : un chip frumos al lui Go-lescu, in toatg mgretia boierier sale, care se intre-vede mai putin in scrierea ce urmeazg, o pisanie debisericg si foaia d'intgiii a editiel originale.

1 Constantin (Dinicu) Golescu, Insernnare a caleitoriel nieleanal 18:?4, 18'2.1, 1820, tipärità din nod si insotitá de o introdu-cere de Nerva Hodor, bibliotecar-ajutor al Academiel Romine ;Bucurestl, 1910.

ei

430 OAMENI CAR1 AU OST

Multe crtT vechi se pot retipAri intr'un timp,pentru plAcerea si usurinta eruditilor, pentru multa-mirea bibliografilor, cArora astfel de daruri ca edi-.tia d-lui Hodo§ in conditir de excelentA tehnicl, iisint nepretuite, pentru intimplAtoarea cetire a celorce nu se multAmesc numai cu beletristica vremil lor.Unele din ele, foarte putine, se cer a fi tipArite dinnoti §i, apArind intr'un noil vesmint, exercitA o in-riurire vecesard asupra spiritulur und epoce.

Intre acestea un loc de frunte-1 iea cartea Go-It sculur.

Si azi avem nevoie de oameni cari es comparestarea noastrA, de Sigur nenorocitA, cu starea maifericia a altor ter! §i neamuri. Acel care o facetrebuie sA tie seamI, innainte de toate, fArA careconditie ar fi dat numai o lucrare de curiositate siinteres trecAtor , de motivele exclusiv morale albunei-stAri de care se bucurA Europa in adevAr ci-vilisatA el trebuie sA descopere sufletul de munasi jertfA, de solidaritate si ideal, de credintA si spe-rantA care e la basa triumfurflor lumil moderne instApinirea §i folosirea naturii.

DacA acest om va fi un biet scriitor orr un marescriitor, un cugetAtor de orice treaptA, va fi folos,dar nu asa de insemnat. Doar acesta e mestesugulscriitorului si al cugetAtorului sA se IncAlzeascApentru ce e frumos, bun, nobil, vrednic de omeniresi sA vadA, din mijlocul societAtiT care-1 cuprinde sibinevoieste a-1 Indura, ceia ce in toate acele privintie mai presus de stArile de lucruri actuale, peste carezboarA avintul simtirii si cugetArii sale I Un preotcare se inchinä cu evlavie de dimineatA pAnA seara

GOLESCU 431

intr'o tovArA§ie de 'Agin!, ce poate fi mar firesc ! Nuse impresioneazA himenT, §i con§tiinta nimAnuf nu sezguduie §i nu se preface prin acea zguduire.

Altfel e insA cind unul din acer pAginf cari seuitA la cer numat de vreme bunA on rea se treze§te,prin voia lul Dumnezeil care 1-a pornit pe drumulDamasculuf §i 1-a fulgerat cu mila sa, altul, cindel, cel aspru §i crud, tAgAduitorul si batjocuritorul,cind el ridicA minile luf Inca pline de singe spreInnaltimile unde nu ajunge omul §i pleaca genunchifluf dirjf de luptAtor §i se roagA avind in glas nevi-novatia copiluluf. Cind un boier de la 1820, un mareboier, un mare stApin de pAminturf §i de oamenf,scrie cartea de cAintA, de durere pentru suferintaomeneascA, de ru§ine pentru cbarbaria, romAneascA,pe care o fAcut-o Dinicu Golescu, acesta e lucrulcel mare. $i poate aceastA stare de spirit a boie-rimil de la 1820-30 a folosit maf mult pentru inte-meiarea RomAniel moderne decit toate marile dis-cursurT revolutiohare, invAtate pe din afarA de la1848.

Mu'te avem dreptul sA a§teptam in zilele turburlde astAzl, cind prin vAzduh plute§te incA un film desinge nevinovat. Maf ales insA a§teptIm pe omul carede la innAltimea puterif, a bogAtieT, a numeluf sArisl spuie despre viata §i viitorul nostru, rAzimat pecomparatif drepte pentru a trage incheierf crude,cu aceia§f sinceritate ca Dinicu Golescu, ceia cespunea intorcindu-se din cEuropa2, cu sufletul schim-bat, acest fruntas al vremii vechf.

46 Maill 1910.

D1NICL7

XCIV.

I. CODRU DRAGUSANU, UN CALATOR ARDE-

LEAN PRIN EUROPA APUSEANA 1

Prin anii 1820 Dinicu Golescu, boier muntean cuoarecare educatie, greceasca si apuseana, cu multainteligenta fireasca si cu o inima simtitoare pentrusuferintile ca §i pentru ispravile omenirii, strábateaEuropa, pentru al! duce copiii la §colf mai innaltesail mai bune si nu credea, la intors, sa-sr poatalipsi natia de invataturile ce se desfaceaa pentrudinsul, neuitate §i indemnatoare, din aceste drumurlnoua prin lumea mare a arter, a tehnicel biruitoare,a rinduielif disciplinate, a solidaritatii omenesti, acivilisatiei.

Tot atunci insa unul, a carui amintire s'a pierdutcu totul §i de mult a. vreme, un fecior de c boier 1 dinFagaras, cu pergamente si fara, avere, trecea inc Tara, pentru a incerca sa-si cistige viata intre fratiide aceiasi limba. A trait o bucata de vreme in Prin-

I prelati la eCalltoriile unul Romin ardelean», de I. CodruDr6gu§lnu, Vlienil-de-Niunte, 1910. XVIII + 250 pp.

28

434 ()DIEM CARI Al." FOST

cipatul muntean, sus la Cimpulung, jos in Ialomita,§i, dupa ce a trait pe linga mar mull! §i a incercatdiferite ocupatir, el avu norocul, §tiind acum §i Iran-tuze§te, sa intovara§easca la Paris pe un <print, bu-cure§tean, care-1 aduse In Capita la culturir apusene§i, dupa o cearta, il Msg. acolo.

Tinarul era, nu numar de o inteligentä deosebita,stralucitoare §i originalä, dar §i de o mare vitejiefn a infrunta greutatile vietit Descoperi prietenrbun!, prietene cu iubire de sora, §i, la urma, se gäsila biroul uner bibliotecT circulante. Tinu, zece zile,locul de invatator la Puteaux, in Sud. Apt:A plecain Italia, pe care o strabatu cu aceia§r siguranta casatele din Tara Oltulur, de unde plecase. Peste citevalunr era ccurierul), secretarul de drum, al until ca-Mtor rus care pleca din Neapole acasa. Rasaria decrtocmai in Rusia. Si din Rusia se intorcea, cu altprint, un cneaz muscalesc, in Parisul ce-I era a§ade bine cunoscut, §i mergea cu stapinul sail, bolnavde obosell razboinice, in Elvetia.

Se pare a In adevar acest Romin inzestrat cu celemar bune insu§irr ale neamulur nostru scria necon-tenit, pe rind : din tara, din Germania, din Franta,din Anglia, din Italia din Rusia, din Elvetia, de la1835 la 1843, §i de acolo innainte, panä la o datape care n'o putem §ti, until' prieten de acasa, ca.ruia-I amintia locurile de na§tere §i chipurile decare-I fusese incunjurata copilaria. Cind se intoarsedefinitiv acasa, calltorul nesatios de cerurr noua, I.Codru Dr6gusanu (nascut, spune V. Gr. Pop, la 1823 ;

de la d. dr. Dragu§anu, fiul sail, medic al oraplurSinaia, am putut capata §i alte §tirr), ajuns cdirector

I. CODRU DRiGU§AKU 435

al prefecturiI, la Fggara§, publich la Sibiiü, in cpre-vezaturaP luY S. Filtsch, ctomul li din aPeregrinulutranselvanu, sail Epistole scrise den tiere straineunui amicu in patria, de la anulu 1835 pana inchi-sive 1848.)

Cartea e foarte rar. N'o are nicI Academia Ro-miná. Cu o astfel de ortografie §i cu atitea cuvintefabricate, ea nu se putea ceti.

Az!, clnd apare cu limba de azI, inlgturindu-secapriciile filologice din Ardealul aceluI timp, e ocarte cu totul noul. Si, de sigur, una din cele malinteresante, ma! bogate in ideI, In fantasie, in punctede vedere originale din cite le are literatura noastrA.Avem astfel bucuria de a invia un scriitor a aril!vervä originala, al are pAtrunzAtor spirit de ob-servatie, unit cu zbeguirl romantice §i cu apucAturlironice de care nu e capabil orIcine, II asigarä unloc onorabil in literatura noastrA mar veche.

Citva timp din viata luI I. Codru Drggu§anu rä-mine nelämurit. In 1847 el apare ins ca profesorla Ploie§tf §i la 15 Novembre el roste§te un ccuvint§colastic, la deschiderea cursurilor. iloan GermaniuCodru2, precum zicea acuma, nu cllätorise InzAdar prin lumea largä. El socotia cä un InvAtAtore loctiitor al Statulur §i al pärintilor §i, decY, ccaloctiitor al StatuluI are o grea responsabilitate in-naintea lumil, ca loctiitor al pArintilor o are §i ma!grea innaintea luI Dumnezeii,. Fericirea spre caretind societatile prin educatie o §tia el a estä inchiar inima ornuluI, in con§tiinta sa, in sentimentulvirtutiI, in curatia cugetuluI, in pacea d'innAuntru,.

41

436 OAMENI CARI AI FOST

Si era constient de datoria ce o aveaii toti invatä-torir de atunci de c a forma o generatie noul, apa-rata de erorile, defectele si vitiile D celer vechi, maiales prin buna crestere, superioara invatAturit, carepoate fi une or! numai o condamnabila cspoiturldeseart).

cTimpul luminärif si al desmortirir), sosit acum sipentru Romeinia. cere neaparat indeplinirea acestefmisiuni. Si sfirsitul cuvintaril are ceva din inustra-toarea energie a le Lazar : cRomini, Romini undee locul ce ocupam odatl intre popoare, unde e su-venirea gloriei si a virtutilor strAbune ?... Virtuteastrábunä sA ni fie tinta tendintelor ; pamintul nostrusa.-1 punem la contributie prin industrie, negot sicultura 1,

La 27 Octombre 1848 e acum acasa ; a doua zi,functionar ales.

Apo! ne mai intilnim cu el abia in i86o, cind, la17 Octombre, ca c adjunct pretorial, supt regimulabsolutist, mai prielnic Rominilor, el vorbeste la des-chiderea scolii romAnesti din Cincul-Mare. Dataaceasta, era incredintat a sprijinul imparatesc vafolosi Rominilor pentru a-0 deschide drumuri noua.Pan g. atunci doar in Biserica daca se putuse ada-posti sufletul teranului robit, si Biserica, neajutatlde Stat si platia din agonisita putina a until neamsarac, trebuia sA, decadl insasi. (Cresterea in insti-tutiile strAine a fost moartea mai multor ginti.,Scolile notiA vor putea crea frig, prin culturA, vi-itorul neamului, daca ele vor fi ajutate si iubite detot!, c 'Ana in coliba cella mai de pe urtnä sAtean,2.

1 Universul din 1818, a-1 1.2 Amicul qcoliti, 1860, p. 368.

1. CODRU RRXGUSANU 437

Peste dol anr era vice-cApiran la FAgara§ §i vorbiala examenele din MaiiiIunie. Amintia ca csArAciamoralAn, alAturT de cea fisicA, ne-a tinut patru vea-curl in loc. Acum cam ajuns insA acel timp de re-inviere cind nimenr nu se mal ru§ineazA de a fiRominn, afarA de cel csArac de Inger,. t NumaT acelae adevArat Romin care incA nu §i-a uitat de opincl§i se jertfe§te pentru sArmanul popor., c Om deomenien, §i el vrea sä foloseascA totT din 4 putinelecuno§tinte ce mi-am ci§tigat pribegind in lumen, §iinnaintea alor Jul se infAti§eazA, nu ca un om mare,invAtat §i puternic, ci csimplu, cum ma cunoa§tetTdin copilarie,.

UrmeazA cu sfaturT bune. Natia sA se inteleaga insfir§it. (Nu e Tinut, nu e sat, nu e farnilie unde sànu se ridice unul asupra altuia.2 SA primeascA bu-curo§T pe noir §1 prielnicil cdregatorrn rominl, cari,oricum, se deosebesc de eel ecari se bucura de baniT,de puil §i de ouAlen de prin sate, iar, cind omul arede lucru cu el, tor! nu s'a sculat, orl e la masA,or! e prea tArziii, §i sint astfel de-o potrivA cu cunhot §1 talharn.

Neintelegerea poporuluT nu trebuie sa desguste pedregAtorul cel bun. Si, cu acest prilej, se dati, inton poporal, recomandatir necrutatoare noilor juzlcomunalT al regimulul Constitutie, cari trebuie sAaibA iertarea §i mila totdeauna ca indemn pentruhotArirl mar drepte decit dreptatea. In schimb nicllumea nu trebuie sä faca binele numal ide silAn. Si,la urmA, sint paginl intregI pline de coloare §i dehaz, in care vedern insA§T viata de atuncT a Romi-nilor de peste muntl.

438 OAMENI CARI AU FOST

cCU ocasiunea solemner incorporle a domeniululBranulur cu districtul Terir FAgAraplub, Dragu§anvorbe§te, la 30 MaiiI 1863 : el punea in vedere Ro-minilor, scApatt de supt un aspru regim nepopular,cl poate-I a§teaptA patruzect de ant al caintel pAnA.sl intre cu adevArat In rindul neamurilor, avind Infrunte oamen/ in stare a-I duce la bine. (Not ampribegit destub, spunea el cu durere, cam cer§itpinea altora, §i ni-a fost amarA... SA mergem pepicioarele noastre, dupl cAlAuzil no§tri, a§a cum ilavem, §i vom ajunge la tinta

Membru al Dieter Ardealulul, ca deputat de Hateg,Codru vorbia la 20 Septembre 1863, declarind de laInceput ca 'nu §tie nicto boabA ungure§te,, cerindsd se respecte in administratie drepturile limbil ro-mAne§tI, pe care o vorbesc douA treimI din locuitorl§i o inteleg ceIlaltr a

La Iulie 1868 el vorbia in Sinodul ortodox alFAgAra§ulut, ardtind ce se poate numi un popor ci-vilisat. Era incredintat cA Rominil vor merita incurind a fi numitl astfel, poporul fiind cdotat ciimart talente, In genere blind, docil §1 de-o mora-litate exemplarAI, lAsindu-se la o parte vitiile, ca-pAtate, ale nepAsArit §i betiet. Clasa cultA InsA suferede clipsa de caracter,, cAreia, orIce s'ar zice, cnimicanu-I poate servi de scusa 1. Educatia e chematl afructifica insu§irile §i a inlAtura pt incetul pAcatele.LAudind a§ezAmintul sinodal, el vorbia de a§coala

1 Telegraful Romin, XI, 42.2 Manuscrisul d-lul d-r Dr6gu§anu, pp. 35-44. Dupg manus

cript am intrebuintat i celelalte articole.

doritl

I. CODIII3 DRAGU§ANU 439

amarita ce se pastreaza in FAgara§, cpatria luYNegru.Voda', unde ar trebui co §coala capitala cen-trald', fie §i cu ajutorul cuneI colecte la fratil no§tridin Romania', unde, adauge el, cam cunoscutr multibarbatr genero§1'. cReuniunI libere de temperanta',adeca de infrinarea de la bauturl spirtoase, ar folosi§1 ele mult pentru insanato§area natiel. Si una §i altas'ar face supt scutul Sinodulul 1.

La 1/13 Septembre 1869 vice-capitanul avea bu-curia sail inaugureze c§coala capitala' din FagAra§,pe care o numi c§coala Radu Negru'. in cuvintareace o tinu atund se vorbe§te de educatia integrala,care, daca nu da totdeauna oamen! superior!, for-meazA totu§T un popor. Cultura strAina da sufleteinstrainate, care ajung a urt neamul lor, pe care Inchip flresc II vad tot a§a ca §i strainiI la cari ailinvatat. Unil merg pana acolo incit 41 ascund §ioriginea 2

In acela§1 an, Inca din 9 Mart, Dragu§anu vorbiaa legatorilor sal, cboierl' §i altI satenr, strin§! la vrei.o300 in biserica ortodoxa din FAgara§. El arata obir§ianeamulu! §i-I schita pe scurt desvoltarea peste muntl.in vremile mal noul el pome3ia faptul ca pAna la186o cRomInil n'all gustat recuno§tinta pentru sa-crificiile lor, cu 40.000 de suflete cazute In rAzboiulcivil, pentru apArarea Tronulul contra Maghiarilorl.Fata de desconsiderarea Rotninilor in cea d'intaitidieta ardeleanA dupa restabilirea Constitutie (186o),

I Federatia, no. 101/289, 21/12 Septembre 1869. Scriitorul ci-teaet cartea sa aRegulamente pentru vittAsi1 si decurib, 1864.

2 Federa(ia, 1869, no. 105 208, din 26/14 Septembre.

440 OAMENY CAM Ae FOST

prin care se facu unirea cu Ungaria, fata de lipsade rost a deputatilor romini in dieta comma din1865-8, el recomanda abtinerea, pasivitatea, hotaritaIn consfatuirea de la Miercurea, legea electoralanoua fiind Inge co batjocura nationala,. Rugh pea! lui sA nu voteze dusmani, strain! or! renegati, canenorocita natie, de 3.000.000 totusi, a c Slovacilorsail Tautilor, carora noi ii zicem drotofb. c0 Ro-minilor, nu cred sa va dejositi i d-voastra ca dro-tosiT, sa va bucurati de mincare i bautura. i caIsav sa va vindeti dreptul pe blidul de linte la vraj.masil natiunif voastrel,.

In 1870 scriitorul nostru vorbeste la Congresul bi-sericesc, laudind in *aguna pe ctrimesul Providenteiapoi la Beclean ca vicepresedinte al c AsociatieT>,cerind notia arme pentru noile primejdii, ce ame-nintA neamul, arme care se pot afla in arsenalulculturil nationale.

Un discurs din 1873 in legatura cu alegerile sino-dale e cel din urma : si in el se afirma caracterulpractic, luptator al epocei noul. i iarasT in culturavedea el semnul vremiT, care trebuie sä inteleaga alt-fel, adAugim, pe De§teaptci-te Romine. Astfel, prinmunca si jertfa tuturora, vom ajunge sa nu maicmaturam la usile altora,.

Inca la 1871 Dragusanu ocupa functia sa adminis-trativa. La 188o trecea la Sibiiü, in serviciul averi-Ior graniceresti.

Moare in Novembre 1884 dupa comunicarea

1 Dupl mmuseriptul eitat. pp. 62-72.

I. CODRU urSAMI 441

fiulu sài, d. d-r Emil Codru Drggusanu; mormintulluf e la biserica din Groapg.

Viata sa intreagg fusese indreptatä dupg ideile pecare le trezise in sufletul sAti de tingr civilisatia apu-seang, cunoscutg in toatg intregimea si valoarea ef,idealg §i practicg.

E un invgtgmint in aceasta, si cu semnalarea lufincheiti aceste rindurf tnenite sg atragä atentia dinnoil asupra unuf om de talent care a fost §i un omde bine

27 Iunie 1910.

1 Sotia rAposatulu1 d-r Ion Turcu, care a descris excursiilesale prin muntif FgglrasuluI, era flica WI. I. Codru DrAgusanuse casAtorise la 4855 cu Elena Georgescu din Birlad.

c UN POETA MINOR, : N. VOLENTI.

A murit la Ia.§1, dupA o lung-A boall care era ocrudA agonie, mintea fiind intemnitatl, lucidA §i vie,in trupul rnort, N. Volenti, fost magistrat, membrual clubulul conservator din localitate, dar, dupl gustul§i aplearile lur, innainte de toate poet.

Poet pentru prietenr, pentru un public foarte res-trins, dar mar ales pentru el. CA nu-I §tia lumea ceamare, de unde yin incoronArile pompoase ale rega-litAtilor literare, de cele mar multe ori a§a de tre-cAtoare, ori macar acele aplause, cit de discrete, dincare se hrane§te vanitatea omeneascA, aceasta nu-Iinteresa. Fondul melancolic, dispositia sfioasa a su-fletului sail nu numai cA-I fAceati sA se impace culipsa lui de csucces,, dar de sigur cA impiedecatde a se gindi vre-odatA la dinsa. In tinereta vristelsale §i in tinereta, sociabilA, idealistA, a culturil noastremoderne, cind doi scriitori puteail sta alAturi pentrualt ceva decit pentru a-§I lua mAsura, el s'a simtitdator fata de sine sA cinte, §i i-a plAcut cA poatecinta. Sentimente alese §i cugetarl innalte se gAsescimbrAcate intr'o formA plAcuta in putinele scrierf,

1-aa

444 OAMENT CART Ae FOST

tipArite 'n Convorbir!. retipArite 'ntr'un alb volumuitat §i pe care poate rudele orr intimiT, dacAavut, le vor Trivia ca un omagiu adus memoriefacestuT otn cum se cade, care nu lag decit parer!de rail

Din viata sa literarA incheiatA, el pastrase ochTduld §i blinzr, senina MO de frumuseta visatoare,graiul vibrant i incet ca pentru rugAciune, aplecareaspre ceT pe cari §i.1 simtia fratT in cuget, insu§irrcare deosebiail pe poetiT acelor fericite zile de idilAin care-§T petrecuse aniT ce! maT bun!. Apo! nu-1 maTintilni nimenT. Se arAta numaT fereasta unor fru-moase case marT, dincolo de perdeaua albA a carorase stingea incet un suflet ale are legAturf cu lumeafuseserA rupte de fatalitatea oarbA care cruta malputin pe ceT nascutl ca sA fie mg cu deosebirecrutatT.

Privirea care cauta de la acea fereastA, ce incadra,lumea apusurile de soare in cerurf stritute §i tre-sAririle de primAvarA in grAdinile bogate ale mareluTora§ de amintirT, s'a stins. Lin, ca o razA. $i numaTacel cintec al luT, ferit de lume, ascuns ca un tesaur,rAtnine sA ni aducl aminte de dinsul.

PAmIntul nu-1 va fi grei visItoruluf : el are doarflorT pe dinsul !

26 Septerchre 1910.

i-a

tat,

XCVI.

UN OM CUM NI-AR TREBUI MULTI :

AL. TEFULESCU.

Acum douà sAptAmint citiva prietent petreceaU lamormint pe institutorul Al. tefulescu, din Tirgu-Jiiulta. Pe lingl dinsir se adluseserA citiva invatAtorrgorjent cari-§I aduceail aminte ce bun revisor, cutragere de inimA pentru nevoile lor, fusese, pe vre-murt rAposatul. Nieto foaie din Bucure§tt n'a po-menit cuvintArt funebre ce s'ar fi iostit la aceastlingropare. i nici n'ar fi fost de nevoie, cAct doarcine era sA stie, intre oamenit cari se preocupA doarde talentele pe care le admira si de scandalurile pecare le iartA, de politica de azt si de protagonistirpe cari-I tirAste in viltoarea et, cine era sA §tie deacest modest om de muncA ?

DacA, in tara aceasta unde nu e nimic mat obis-nuit decit miserabila plAcere de a te intrerupelucrul pe ogorul tAii pentru a zvirli o piatrA inogorul, mat sArac ort mat bogat, unde unul ca tine,mat destoinic ort mat putin destoinic, lucreazA acelastlucru, dacA intr'o tara ca aceasta am avea o revistAistorica, recensentul, prefAcut in panegirist, ar insira

din_

446 ()AMEN! CAM At VOST

titlurile cartilor ce a scris Stefulescu §i ar face cri-tica discreta a lipsurilor WI, care erati reale, ca §imeritele.

Aceasta nu e insa o revistä istorica, §i cetitorir nucer bibliografia exacta a operelor acelur care a dat,In Tisrnana, in istoria TirguJiiuluf, in Gorjul, inmonografiile despre manastirile Polovracr §i Strimba,despre satul CAle§tr, contributil documentare pentrucunoa§terea ten!, care vor raminea in mijloacele deinforrnatie ale orIcarur istoric. El nicr nu pretind saafle cit de bine §tia slovone§te institutorul gorjan §icare erail defectele de metoda §i plan ale culege-rilor lur.

Pe din§ir iata ce-I poate interesa. Si, Doamne, pemulti i-ar putea interesa in aceasta lume de oamenrcan se pregatesc cu multa cheltuialA, cari rivnescfoarte sus, cari costa foarte scump, cari se admirafoarte mult §i can °lair, in conditir de lucru minu-nate, a§a de putin ! Ne intereseaza pe to t! can putemavea un simt pentru scopurile carora li se poate in-china o viata omeneasca §i pentru ceia ce poate lasaIn urma, sensul acester vietr retrase de om fara fain*§i, daca voitr, farä talent.

Iata un institutor inteligent §i energic. Are §i elvointa mo§neanulur gorjean, §i puterea Va fi fost§i un bun vorbitor, cacr, dintre toll Oltenil pe carii-am cunoscut, doar colegul mieti d. C. Radulescu-Motru daca gingave§te, §i cind cugeta ! Ce ex-celent material pentru un barbat politic de provincie,care se simte 1 Era firesc csa se inscrie : la liberal!,la conservator!, la tachi§t1,, sa-1 mute partidul laBucure§tr, sa-I faca director, mar tarziii sal aleagadeputat. Si la moarte un judet intreg ar fi plins la

luT.

AL. FrEFULESCU 447

groapa c eminentulut nostru prieten) §i cadversarulutnostru loial, !

Dar Asta era un om ciudat, cum doar printrecet de departe, in Tinuturt rurale §i rustice, it marafli. VoiA sA §tie ce zice in cpieile de cerb, din O.-culetele cu documente ale mo§nenilor. Eraii multein slavone§te. Ce-are a face : o sl invete slavone§te !*i a invAtat. A crezut el naivA inchipuire ! cA

limba sanscritã nu i-ar strica. A invatat-o. De s'arfi gAsit cineva care sl-T recomande limba turceascA,s'ar fi apucat §i de a§a ceva. *tia a in Viena seafll un mare slavist, profesorul jiredek, s'a dusla Viena. L-ar fi cAutat §i in alt continent poate !

Altul s'ar fi multamit sA §tie, sl ail:4 el multl-mirea cl in toatA Oltenia e singurul om in stare aceti §i traduce o carte domneascl s!avonA. Dar aidse adauge al doilea element al acestet viett folosi-toare §i vrednice de a fi luatA ca exemplu de atitiaprofesort de liceii, impodobitt cu diplome sterpe §icu invAtAturA zAdarnicA. Autodidactul s'a aruncatcu patimA asupra comorilor istorice care-I stAteailinnainte.

An de an, cu o minunatA rAbdare, el a scos dintA§ulcile teranilor sAY povestea until intreg Tinut, §ia unuia din cele mat interesante ale terit. 0 avemacuma la indeminA, §1 cel mar iscusit scriitor n'aredecit O. rAsfoiascA pentru a cApAta informatie destull.

Dar omul acesta era §i un gospodar. Dintre oa-menir de §tiintI §i el nu era un om de §tiintA indeplinul inteles al c,uvintulul, §1 de aceia lucra in-nainte, oil de-1 tineail in seaml, orf de-1 despretuiailbArbatil eruditt at patriet noastre , at! lag pelingl cgrtile lor §i un drum deschis pentru altit Ce

.118 OAMENI CAM AU FOST

ar veni pe urnal ! Ba a1 gäsi §i de aceia cafi ar in-chide bucuros toate cärärile dupä din§i1, nurna sase opreascA or1ce cercetare ulterioarA. §tefulescu erainsA un om de tail, un simplu -al acestuY pamint.i de aceia, pe urma straduinter lur §i a ciudatulul

pribeag Rola Piekarski, ajutat1 §i de profesorul I.Moisil, Gorjul sitgur intre toate judetele teriT 41 areMuseul , §tiut orr ne§tiut de Cirmuirile ce trec.

M'am simtit dator a scrie aceste rindurI §i pentru§colariI mieI, de ierI or de azI, can cAlätoresc ceImar multr, §i vor callAtori, pe buna §osea, cu avan-tagil, pe care deosebitele alatuid de interese §i am-bitiI ad a§ternut-o pentru picioarele ginga§e. Amcrezut bine sl li al-At a in tara talentelor mar trA-ie§te id §i colo cite un biet om care §tie ce sä facädin viata lig, pe care nu i-a dat.o nichin §ef departid.

21 Novembre 4910.

XCVII.

UN POET-COPIL : C. D. CRACIUNESCU.(0 PIIEFAN

in volumul care se deschide prin aceste rindurTse, vor ggsi vgdite. semne ale unuT talent insemnat.Tingrul cu ochil frumosT, fata slabg §i trupul plecatparcg spre un mormint innainte de vreme, §i-ar filuat, in citiva anT, locul printre scriitoriT ceT bunTaT timpuluf nat.

Avea o simtire aleasg., care va fi ajutat si-1 nimi-ceascg, o culturg superioarg celeT pe care o potT cerede la vrista luT §i un mare me§te§ug firesc al graiuluT.Versul luT se cete§te cu pläcere, fragmentele deprosg aü o alcgtuire solidg, o inchegare sigurg., oprecisie de cuvint care impresioneazg la cele d'intgiilrindurT. E o adeväratä evocare in aceste scene dincariera lul Ioan-Vodg. cel Cumplit.

impreung cu alt1 scriitorT cari nu putut rostilämurit nicT intgiul cuvint, CrAciunescu din Craiovae, de sigur, dintre aceia al cgror scris nu se ginde§tenimenT a-1 judeca, dar al cgror nume nu are dreptulnimenT a-1 uita.

De cite or! cite un talent care fággduia dispare,

1 La volumul : Constantin D. Cetciunescu: Versurl i Prosli.

29

I.

ei-ad

450 OAMENI CARI Arl FOST

e datoria celor in mina cArora ad intrat hirtiile hi!O. le aleagl §i sä le publice. Poate a §i acel cares'a incumetat sl zugrAveascA furtuna tragicA a ca-rierer lur Ioan-VodA mar avea scrise care sl fie des-coperite. Ele se pot adlugi mai tArzi5 la cele cevAd lumina astazt.

Iar cind, imprejurArile de culturA fiind la not, insiir§it §i la noi, altele, culegerile de poesie mar vechevor avea altA soartl decit cArticelele noastre dinseria (Poetilor Romint> pe care nu le cere niment,s'ar putea alege din Alexandrina MihAescu, din MariaMavrodin, din CrAciunescu, din citiva altit cari aiiavut o soartA omeneascA tot a§a de tristä, mate-rialul pentru un volum de cintece ce se pot cinta§i mat departe decit ziva cind a5 izvorit din sufletetinere pe care rnoartea le pripia din urml.

2 Maia 1910.

XCV

MARIA MAVRODIN.

inteo revistA din Ia§!, cFrAtia RomAneascA, d.Eugen Revent, poet §i el, tipAri in vara anulul trecutciteva poesi! iscAlite Maria Mavrodin, cu Insemnarea

autoarea lor, o studentA, de loc din Roman, amurit, de boala care iea la vrista aceasta, alegind,cu cruzime, pe eel ma! bun!.

Era o revelatie de duioas1 frumusetA simplA, decurat dor al iubirif; dar nu fArA un simt filosofic alzadArnicieT lumiT, al mariT minciuni a vietil, pe caresingurA munca o poate inviora i mingiia, lucru pecare nu-1 tiü cele ma1 puternice mint! la douAzedde an!.

Semnalind, odata cu descoperirea acestuT talent,stingerea lul a§a de rApede, d. Revent mi-a trimesdouà din poesiile Marie Mavrodin, care ati §i apArutIn .eNeamul RomAnesc, §i in calendarul acester for.

IncA de la inceput arAtasern dorinta de a cuprindeintr'un volum versurile rAmase dupA nenorocita fatAal cariT luminos suflet s'a desprins a§a de curind, cutoatA sfA§ietoarea eT rugAminte de a trAi, numar dea trAi, orIcit de In§elltoare ar fi viata.

Furtuni i patimi, mai venitimult qi mult mi chinuiti,

cl

$i

42 OAMENI CARI AO FOST

Aprindeti voi prina rece,Al mortil prag al nu-1 pot trece.

Am scris vechiulul mie5 prieten profesorul N.Apostol din Roman, §i el, interesindu-se, a gasitundeva, in oras, o sarmana batrina nemingliata,care-§I Ingina suferintile el de mama parasita privindchipul plin de energie §i 1nte1egere al celeI duse §icetinduI scrisul, vesnica-I marturisire, de vis, de dor,de iubire, de suferinta si desnadejde.

S'a invoit cu grea sa-mI puie la indaminä acestcaiet, care incepe astfel : c Aceste sint poesiile scumpelmele Mari!, copiate de mine, nemingiiata el mama ;1906, August 22 a §i se mintuie cu aceastalalta in-seranare : aSfirsitul poesiilor scumpeI mele pierdutepe vecI §i ea, sarmana mama nemingfiata, ramasanumal cu suvenirea el,. Am aflat poesiile ce ur-meaza, deslu§ite pe cit se poate dintr'o copiare peatit de mi§catoare, pe eft de defectuoasa ; am lasatInsa la o parte trel bucatf de prosa poetica, frumoaseca limba., dar scrise intr'un gen de romantism demult parasit si avind unele falsul ritm de poesie pecare 1-a propagat, cu scrisele uneY doamne din Ia§T,una din cele mal vechI reviste de acolo.

Poesiile Marie! Mavrodin sint scrise intre 1903 §i1906 ; un progres se simte, fail ca forma sa fi ajuns-vre-odata ca a poetilor pe deplin format!. Pentru aurmari acest progres, tabla da bucatile in ordineacronologica. in reproducerea lor am pastrat ordineacaietuluI.

Aceastä carticia, In care zace un suflet superior§i o calda simtire tinara, va avea, de sigur, si ceti-tort §i judecatorl cari vor §ti cu ce masura se masuraopera mortilor carora nu li-a fost dat all trai viata.

1909.

XCIX.

UN BUST LUI ION GHICA.

NicI nu §tiI cind yin initiativele pentru un act dedreptate. line astfel de initiative nea§teptate, §i carede sigur cä n'a venit prea curind, i se datore§te im-podobirea gradinil AteneuluI cu bustul luI Ion Ghica.

Si e foarte interesant cine I-au comemorat : unliberal ajuns conservator-democrat, un liberal ramasliberal, dar care n'a avut nicIodata legaturf strinsecu Ion Ghica. Prietenil politict, vechir prietenr deaproape, tinerir formatr pe linga dinsul ? Vor fi fostocupall aiurea, In aceste zile de congrese noua pentrulucrurI §i moravurl foarte vechI. Prietenir personall ?Dar cine nu §tie ce inseamna in Romania, sa zicemmat larg : la Romini, cprieten personal, ?

Despre politica luI Ion Ghica se pot spune multe.Cel mar adevarat lucru ar fi acela ca el a fost unuldin oamenit politict, foarte multt la numar, cari nufac politica. .Na pot s'o faca. in casul luI special, arfi facut politica, §i Inca a§a de activa, in acele Im-prejurarf ale vechiuluI regirn pe care le osindia, dealtfel, din toate puterile sufletulul sati. Acest liberal,

454 oAmENi cAni At FOS"'

nu prea liberal, avea aptitudinr mo§tenite pentruipolitica de cabinet, care in legaturile dintre Statese chiama diplomatie, dar care la popoarele nelibereinlocuie§te propaganda larga, crearea si conducereacurentelor, pastrarea contactulur cu o intreaga lumecare, odata trezita la viata, intelege a o trai, §i

cu cita patima ! A inceput conspirator, a urrnatca beig de Samos, reformator in sens european, §icu mult succes; a incheiat ca represintant al Roma-nier la Londra. In sfatuirr §tia sa taca §i s a§tepte ;la Ministerig avea, din educatia pe care o primise,rivnirr spre nepartenirea Statulur, a§a cum o aflimar mult sag mar putin la Apusenr; in Cameranu-§r afla locul, deqi ca profesor se dovedise vor-bitor. Unit din tovara§ir sar de activitate nu 1-aucrutat mar mult decit du§manir: putinr i-ag stat inadevar aproape §i aü pastrat despre dinsul o amin-tire vie §i iubita.

In literatura a scris si un roman §i in §tiinta,daca e vorba de evolutia former literare, a cuvintelororr a conceptier §tiintifice, abia, daca i s'ar putea faceun loc. Ca profesor a functionat putin, de §i in im-prejurarr care nu se vor mar intoarce ca sens, va-loare si folos at uner catedre. Daca Ion Ghica secuvenia de mutt sa aiba un semn de amintire, aceastase datore§te insa, nu aceler politice de nuanta putincam orientala in ton, orT aspiratiilor spre occidenta-lism pe care ea le imbraca, §i, in sfir§it, meritelorscriitorulur, barbatulur de §tiinta, ci insemndtaiii tutculturale.

A venit intr'o vreme cind, urmarind acela§r scop,innoitorir §tiag gaseasca fiecare drumul sagsalt

UN BUST Lur ION (MICA 155

deosebit, potrivit cu insu§irile de care era inzestratfiecare ; a venit ca represintantul aceluT sfir§it de veacal XVIII-lea, fArA nimic romantic, modern in el. Eraomul lectiilor pe care le primise, al cArtilor pe carele cetise. Nu poate fi socotit nicT ca un inginer, nicrca un matematic, nicT ca un naturalist, nicl, in sfir§it,cu toate sfaturile pe care le-a dat in aceastA pH-vintl, cuprinzindu-le intr'un volum intreg, ca eco-nomist. Dar avea, ca invAtAtoril sAT prin graiii iprin scris, o incredere nemArgenitA in §tiinta, in§tiinta positivA, exactA, cAreia-1 atribuia §i o superi-oarA valoare educativA, socotind-o ca mijlocul princare, reformindu-se toatA cugetarea lumiT, se poatecrea o nouA omenire pe deplin lAmuritA asupra mo-tivelor, indreptAtiriT §i urmArilor tuturor faptelor sale,noua omenire fericitA a Libertatil, EgalitAtir, Fra-ternitAtiT, logic §i definitiv demonstrate.

Fire§te cl in aceastA conceptie era o gre§ealA. Nucu cele treT cuvinte magice, nicT cu deprinderea ar-gumentelor §i cu practica sofismelor innainteazAlumea, ci cu o culturA moralA care nu vine din si-logisme, nicf nu se sprijine pe teoreme. Dar din acestfel de gindire putea sl iasA un fenomen sufletesccare, acela, innaltA §i impune : admiratia pentru cu-ceririle §tiintei, pentru supunerea naturif de dinsa,pentru apropierea oamenilor unul de altul §i alinareagreutAtilor traiuluT. i sentimentul acesta era la IonGhica a§a de puternic, incit el dA aripT frasel §tiin-tifice §i amestecA intr'o cuvintare inauguralA, inteolectie, intr'un articol de revistA, paginT de aceleacare, prin superiorul lor idealism §i energia afirma-tiilor de ordin innalt, pot servi la ridicarea sufletulufgeneratiilor tinere.

456 OAMENY GAM ACT FOST

Un bust ? Cutare primar bucurestean are o statuieintreagl. Poate cä luI Ghica astäzi i se cuveniaceva maI mult : a se pune linga povestirile lui dinviata trecutulul, acele 4 ScrisorI cltre V. Alecsandri,du/A care-1 cunoaste lumea, scrierile märunte ri-sipite prin reviste, pierdute ca brosurI. in ele creda s'ar gAsi, prin astfel de pagini, ceia ce trebuiepentru a-1 aseza si maI sus in stima timpurilor noastre.

23 Mahl 1910.

C.

iN LEGATURA CU CARTEA DESPRE GRIGO-RESCU A D-LUI VLAHUTA.

Cartea de prietenie §i pietate a d-luI Vlahutgdespre Grigorescu a aparut. E un vrednic prinosadus memoriel celul mal mare artist pe care I-aprodus aceasta tarA pentru a se recunoa§te, inseni-nata, Innaltath §i ve§nicita, in opera lul. Pana acumnu s'a tiparit la not o scriere a caril Infati§are ex-terioara sg fie a§a de mult la nivelul datoriel de re-cuno§tinta pe care o infati§eaza.

Multe se pot spune despre aceasta biografie poe-tica §i interpretatie lirica, prin care autorul el a datInca odata dovada de finul sail simt pentru frumu-seta atinsa §i prin alte mijloace decit ale literaturil,In care ocupa un loc de frunte. Aid vreail sa amin-tesc Insa numal doua mart datoril pe care le avert.'lap de pictorul terit §i teranulur nostru.

Grigorescu era dintre ace oament cari se InchidIn misiunea lor ideala, cari In latura orIce curiosi-tate profana de la un laboratoriii de arta din careail tinut §i §tiut sa faca un altar, cari nu se pot

458 OAMENI CAR1 AU FOST

vedea pe el decit in ce aii ajuns sA indeplineasclprin contopirea deplinA a sufletulul lor cu dunine-zeiescul model. Ce poate fi pentru un asemenea om,care a lepAdat de mult zdrentele sale vulgare depersonalitate tinzind a fi numal o individualitatein cuprinsul artel lor amAnuntul biografic, genea-logic, cromologic : accidente, legAturr cu lumea, dela care de mult s'a hotArit sA nu primeascA nick)inriurire, oprindu-se chiar de la cetitul in ceasurilelibere, pline pentru dinsul de visiunl nouA ? Astfela doua zi dupA moartea sa marele pictor a intratin legendA, in acea clegendA de aur, pe care ta-lentul d-luf VlahutA o schiteazA astazb cu mAiestrie.

Dar noul ni e iertat s dorim a afla lucrurb pecare Grigorescu insue nu le-a pretuit §i de care n'avrut sl audA. RecunNtinta noastrA, fár s piardAcaracterul el pios, vrea sA le §tie. Nu vor fi tot-deauna esentiale pentru arta WI prin care s'a in-scris in paginile d'intAid ale vietil neamulur, dar, §iastfel, pAnA la cel mat cneinsemnat) punct din atin-gerile cu pAmintul ale acestur om care §i-a gAsit ocArare in cerurf luminoase, ne simtim datorb a cu-noa§te. i, orlcum, cel maT singuratec dintre isolati,prin modestie orb mindrie umanA, sufere de aid dejos atingerb care schimbl alcAtuirea intiml a acelufsuflet pe care s'a chinuit a§a de mult sA-1 tie maTpresus de orice influentA.

Avem nevoie de biografia amAnuntitä a luT Gri-gorescu. Azi inca ea nu se poate scrie. Dar se cu-vine sA o pregAteascA orbcine are in pAstrarea sa oinformatie care poate folosi. D. Livianu, care a cu-noscut pe pictor in anib de la inceput, a scris o viatAa luT Grigorescu, de proportiT destul de intinse, §i

N. GR1GORESCU 159

o tine gata de tipar : poate ca vom putea.o da incurind. Intre hirtiile raposatuluf academician Gre-cescu se afla scrisorf inedite ale artistuluf tinAr, careinvAta in Apus o disciplina artistica si se formã in-tr'un mediu care lipsia la nof. Acasa, in locuinta demunca din Cimpina, fiul mareluf initiator in picturadespre nof insine poseda de sigur .o sumedenie dehirtif asupra cArora si publicul are drepturile sale.Gine ar lua asupralf sarcina de a cerceta, clash siintrebuinta aceste materiale, ar merita, de sigur, mul-tarnita tuturor. SA se grabeasca: in aceasta tall anoastrA lucrurile cele mar pretioase se imprastie sise pierd rApede, in mijlocul unef indiferente carearatA ce superficiala e Inca acea cultura cu care neplace a ne mindri.

Grigorescu nu s'a invoit nicrodata la populari-sarea, in orfce chip, si de orfcine, a operef sale. DA-duse forma definitiva, tipul caracteruluf artistic alunuf popor, dar popular nu era nicT prin gusturf,nicf prin ambitie, nicf prin dorinta de traiii bun. hera de ajuns ca tablourile luf slut, ca le vede, ca levad si altif, cari pot intelege ceva din ele. A le pre-face orf a le vedea prefacute in fototipif if era pestemasura de antipatic. Tot! cari l-ail cunoscut stia cuce groaza se cutremura el la ideia acestel imputi-all triviale a celor realisate de dinsul cu atita si-lintA a sufletuluf intreg, setos de a se exprimaintr'o forma invariabila.

De sigur cA este o mare deosebire intre tablourTsi cea mar izbutita reproducere a lor. Mar ales cindaf a face cu opere de acelea in care conturul se in-latura ca artificial, in care coloarea insasf e silita ada efecte care nu par a putea sa fie in limita mijr

460 OAMENI CARI Arl POST

loacelor materiale, in care, In sfir§it, tendinta, totmar pronuntata, in despretul orIcariT aprecierl, e sadea prin natura un fior de poesie supranaturall.

Insa aceasta e osinda picturiT, fiecare arta avin-du-§T osinda de insuficienta. Altfel nu-1 putem aveatotT pe acela§I Grigorescu. i trebuie sä-1 avem.Sintem astazT In stare sä simtim aceasta nevoie. NeIncunjuram de propria noastra fiinta prin el. Prinmijlocirea luT primim o maT innalta con§tiinta devaloarea noastra §i o maT deplina simtire pentru ele-mentele ideale care in sufletul nostru a§teapta sa fiechemate. 0 necesitate morala e astazT sa avem suptochiT no§tri carale ratacitoare, fetele zagravite dinnevinovatie §i lumina, pästoril incunjuratI de naturadin care eT fac parte intregitoare, primävara pomilor§i a florilor, scenele cliper eroice a RazboiuluT.

SI aiba curagiul un editor dar nu fara sfatui-torul sail artistic de a impodobi tot Tinutul vieti!noastre nationale cu bune reproducer! din pinzele.cele marl ale luT Grigorescu. Ar contribui la edu-catia noastra a tuturora. Sail Casa *calor, care aeditat splendidul volum al d-luf Vlahuta, li-ar puteada astfel o mar larga raspindire prin cli§ei ele unercart1 care costa 90 de lel.

24 Octombre 1910.

CI.

LA. MOARTEA LIJI TOLSTOI.

Ce greii e sa pop' trai pentru gindul tail, nurnal:pentru el ! SA inchie u§ile case §i usile sufletulul.SA te intorcl spre tine, spre constiinta ta, spre cre-dinta ta, dar nu pentru a te opri acolo, ci pentru aintra astfel in legatura cu puterile cele marl §i ves-nice de uncle vine toata acea lume din launtru pecare atunct n'o mal potl crede peritoare.

Mare vis, §i vis zadarnic. Vis neingaduit insa, desigur. Tu estl, nu pentru Dumnezeg de la care so-cop ca vil, §1 pe care-1 reclarni pentru tine, ci toc-mal pentru acea lume pe care vrel s'o inlaturl, de carevrel sa te fere§tl, innaintea careia vrei sa te ascune.Tu WI pentru sotia aceia cu toane bune sag rele,pentru copiil aceia cari-ti samAna oe ba in alcAtu-irea si indreptarea lor sufieteascA, estI pentru veciniltal, chiar daca-t1 stria linistea, pentru cel ce tevad trecind pe strada §i poate rid de tine, estl pen-tru curio§iI ce navalesc in casa ta, cit de bine pa-zita, cu intrebarl sag cu interviewurl, cu acele apa-rate de fotografie sail de... cinematograf, estl pentrudu§manul tal cel mat strasnic, care pare sa aiba,

462 OAMENI CkRI At" FOST

el, un drept asupra ta. Om, esti pentru oamenr. Si nupentru a li cruta sarcina de a se ingriji de tine, cipentru a primi sarcina de a te ingriji de eL

Filosoful cel mare si dusmanul cel mare al filo-sofiei, cugetatorul adinc si tagaduitorul cugetaril,urestinul cel entusiast si provocatorul crestinismululcare este, si poate trebuie sa fie , a hränit si elultimul vis al pcistrdrif pentru sine, al ruperil lega-turilor cu omul tatarnic i zddarnic. A fugit dinmijlocul glorier, si a uitat a fuge din mijlocul da-toiler, care nu e totdeauna placuta, dar e inevita-hiM totdeauna. A cautat un ascunzi§ pentru zile,luni, poate ani din urma. Si, peste citeva ceasurr,el gifiia in durerile agonier pe patul improvisat dinsatuceanul Astacovo. Acolo-sr dadea sufletul singur,pe cind casuta care slujeste de gara era návalita detot ce credea a a lasat pentru totdeauna in urma.

Soarta a raspuns astfel la intrebarea lui. Pentrua iesi din viata nu e decit o singura poarta.: amortil. Si ce e mar cuminte e sa asteptr sa ti-o des-chidä puterea de la care tir viata. lar panä atuncifir al celorlalti, cit pop mai mult si cu cit mar multäbucurie. Va fi o vreme si poate e aproape cindvel trai numar printeinsit. Oricità lumina ar fi inRaiul tuturor sperantelor !

14 Novembre 1910.

§i

CII.

D. A. TEODORU.

Un accident de automobil mintuie zilele lui D. A.Teodoru, secretarul-general al Ministeriului de In-structie.

Teodoru era o inteligentl clard, un vorbitor plinde vervA, un cugetAtor care avea interes pentrumarile probleme, un scriitor elegant, care a scris §iversuri, un om foarte cult, care fAcuse bune studiristorice. Pe vremuri, ca socialist, se dovedise uncAlduros prieten al claselor nenorocite. Prins de po-litica de partid, aceasta-1 ridicase la onoruri, dar nefAcea adesea sd nu mai putem recunoa§te in actelelui administrative libertatea de spirit §i lArgimea devederi a fostului nostru coleg.

Moartea lui nea§teptatd §i a§a de grozav d. e unuldin acele evenimente care aratA in ce stA valoareavietii omene§tr, al, al-if viitor se OA 'n puterea na-turii incon§tiente : in singurele fapte, pe care nimicnu le poate nimici, in ele sad in urmArile lor.

42 Decembre 1910.

CIII.

0 CARTE DESPRE IORDACHI GOLESCU 1.

Istoria literaturiT noastre vorbe§te despre cartilecare nu s'ail cetit. Aceasta e §i deosebirea cea mareintre dInsa §i istoria literaturilor ApusuluT, care tra-teaza despre cart! care s'aii cetit, s'ail pastrat, s'ailcautat din nod, aii fost iubite, admirate §i prefacutede oameniT pe cari ele-1 Inriurisera, in realitate vie,sociala §i politica.

i la nol sufletul omenesc simtia nevoia sä vor-beasca altfel cleat Inteo absoluta intimitate, §i intr'ointimitate trecatoare. Voià sa pastreze clipa dureriT,a bucurief, scinteierea fulgeratoare a gindulul, cu-tremurul zguduitor al faptuluT. i atund boierul luacondeiul §i Insemna, in chirilica rapede, supt formade cronica, de satira, de cintec, ceia ce se mi§caseinlauntrul sail. in ragaz de batrinete putea sa Inti-tinereasca la cetirea acelor rindurr, §i, daca avea unbun prieten, IT Imprumuta caietul , ca sa-1 cunoasa.maT bine.

1 N. Bänescu, Viaa §i scrierile lui lordachi Golescu, Tipo-grafia sNeamul RomArtesca, VAlenli-de-Munte.

30

466 OAMENI CARI AU FOST

In acest tirnp me§terif de tipar lucrad la Psaltirrqi Evanghelit, la carp' de tilcuire §i Indrumare cre§-tineasca. Ace lea trebuiait sa se publice. Acestelalteadesea nu trebuiati sa se publice. Erati doar ca unfel de Memorit secrete, pline de marl primejdit.

Une oil rar se gAsia In familie cite o fiica. iu-bitoare. Flica, nu fiii , fiindca aceia, fiind ei sailnefiind nimic, nu traiesc linga vre-o amintire. Eadadea la tipar manuscrisul. Mat ales daca-1 cereavre-un tipograf de maximea intelectuala a until Eliadorl Kogalniceanu. Si astfel aparea cartea, dar tot casa nu se ceteasca. Pentru ca vremea et trecuse, §iciti sint, citl pot §i vreaft sä fie mat mult decit oa-menit vremit lor !

Nu e o Intimplare ca astazt Iordachi Golescu invieprin pietatea unor descendente ale familiel, d-neleGolescu §i Perticari. Opera de publicare §i interpre- .

tare a luat-o asupra-§1 d. N. Banescu, care a chel-tuit atita timp pentru luminarea Imprejurarilor lite-rare din veacul al XIX-lea §i a dat dovada de o pie-tate a§a de inteligenta fata de figurile ce tot malmult 'Isar innaintea noasträ pentru a rosti vorbe deIntelepciune, care, in marea lor vechime, par nouu.

0 biografie neobi§nuit de bine informata cau-tInduse §i prin dosarele din Arhivele Statulul §i

de o limpiditate desavtr§ita deschide volumul. Avemapot satirele in chip de comedie. Studiile but GolescuII indreptasera spre aceasta forma de infati§are anemultamirif, a indignarit, a pasiunil lut raspMtitoare.E vorba de birurt mart, de grozave suferinti, de aver)*scandaloase, de favorurt compromitatoare. E sfir§itulC fa n a rio tis m u 1 ur , prins de un colaborator al Jul, careIntelege, simte §i se pocaie§te. Fara su fi avut ca

GOLESOU 467

motiv al acestel stArI de suflet nouA, ca fratele sAtiDinicu, cAlAtorul in cEuropa.2, comparatia cu ordinea§i nepArtenirea administratiel de acolo, dominate deideia birielur public, Iordachi face acelea§T mArturi-sirl. Nume cit el nu trece dincolo de ele pentru aimpArtA§i o durere, care e omeneascA, §i e a oame-nilor din neamul sAü. If ajunge sA denunte, §i intonul piriT e urA, temperatA doar de glurna, nu milA.

Iordachi Golescu nu era cunoscut ca traducAtor,nic! ca un spirit preocupat de probleme morale su-perioare. Fragmentele din Iliada sa romAneascA §idin cugetArile sale pe care le .dA d. BAnescu, sintdecr o surprindere plAcutA.

Chiar cind e banal orT trivial, Golescu stApine§teminunat, cu toatA ucenicia sa, §colarA §i literarA, inelineste, graiul romAnesc al poporuluf aceluia des-poiat §1 batjocurit de fiarele mar! §i mid ale une!fiscalitAt1 odioase. A cules proverbe prin care-1cunoa§tem , a publicat o gramaticA nu fArA in-teres dar, pe lingA aceasta, a strins multe altelucruri, si a avut chiar acesta fiind §i scopul sAtidin urmA marea ambitie a unit! dictionar, pe carea §i realisat-o in parte. D. BAnescu 1-a semnalat siapreciat : va veni vremea cind informatia cuprinsAin el va intra in circulatie.

AceastA carte era pentru editoare o datorie, acArif indeplinire le onoreazA, §i, a fost pentru d.BAnescu o plIcutA ocupatie, de roadele cAreia tre-buie sA-1 multAmim ; nu §tiii ce va fi pentru cetitorl,dar pentru istoria culturalA e incA un pretios izvorsi pentru literatura romAneascA o intregirot neapA-rata si de mult cerutA.

28 Novembre 1910.

IORDACIII

CIV.

GRIGORE *TEFANESCU.

Dintre membril Academiel se mai duce unul careera 'paten numa1 in numarul anilor 73, zice ne-crologul , dar altfel avea toata puterea fisica, toataharnicia, toata pasiunea until' om mult mar final-.in usurinta cu care pleca la congrese si facea failosteneala drumuri lungT, in regularitatea cu carevenia la toate sedintele adunarii de la Universi-tate plecase de mult , in vioiciunea cu care urmariatoate manifestarile vieti! publice in Iunie el presidain Bucurest! meetingul (Lige) impotriva silnicie!din alegerile de peste muntY , in nervositatea cucare-0 manifesta simpatiile si antipatiile, la carenicTodata n'a renuntat, se simtia, daca nu tineretahii, macar nebiruita tinereta a unet epoce fericite,peste represintantil politic! si cultural! a! eareia ba-trineta, socotita, prudenta, practica, nu s'a pututinstapini pe deplin nicrodata.

Grigore tefgnescu are o lunga cariera de om de§tiinta, arnestecat, ca mar toatä lumea la no!, dincind in cind si in imprejurarile politice A ocupatmull! an! 'catedra de geologie la Universitatea din

470 OAMENt CART Af1 FOST

Bucure§tr, a fost §i rector §i un bun rector, cinstit,gospodar §i pArintesc fata de studentr, a fAcutparte din Corpurile Legiuitoare, §i pAnA In ultimazi a purtat: grija unur Mused de Geologie pe care-1atingead adesea, spre marele lur nAcaz, care nu zA-bovia cu desmintirea cea mar aprinsä, criticele tine-retulur. A scris mult, §i manualul lur de Geologie1-ati avut In mini' atitia dintre §colaril invAtAmIntulurnostru secundar, pAnl ce I-aii inlocuit alte cArtr, -marapropiate de actualul nivel al cuno§tintelor. Nu i-alipsit norocul in descoperirr pe care nicr adversarillur nu i le tAgAduiesc.

Ace§tI adversari aveati mar multA §tiintA decitdinsul, dar, crud el fAceall sA reiasA deosebirea, uitatiun lucru, care trebuie sA IntiureascA judecata orrcur.Grigore $teflnescu fAcea parte dintre acer oamenrcu nesfir§itA iubire pentru culturA, cu nobil entusiasmpentru specialitatea lor, cu intelegere pentru ne-voile intelectuale ale until neam ce trec peste mar-genile unel singure stiinte, cari, intor§r din strAinA-tate, au adus cu din§ir, er cer d'intAiti, interesulpentru cuno§tintile Innalte, pentru explicatiile supe-rioare, pentru conceptiile dominante ale lumir. Nus'aii inchis in laboratorir, nicr in bibliotecT, ci, petoate cAile, prin conferinte, prin cursurr, prin con-vorbirr, prin cArtr, manuale de §coalA, reviste, ziare,ari trezit societatea la o viatA potrivitA cu civilisatiamodernA. Ce greuthtI ail intimpinat, putem judecadupl acelea care astAzT Ina se intimpinA. gRevista§tiintificA, a bur $tefAnescu §i Aurelian a luptat anTde zile ca sl se poatA mentinea intre neintelegAtorr,§i numar dupl cele maI marl jertfe 'de timp §i debani redactorir eT ati trebuit sa renunte la o publi-

GRIGORE FEFINESCU 471

catie instructivg. §i seninä, de felul cAreia §i acumaam dori sA avem una. NumaT cit dorinta de a folosicelor cu o neindestulltoare cultura a släbit simtitorde atuncea, §i speciali§tir mar mult sail ma! putinbine instalatr stail prea sus pentru a vedea in cenecuno§tintA trlie§te Inca poporul lor.

Aceste lucrurT trebuie amintite, innainte de orfce,de cite orr unul dintre ceT d'intAiii luminAtorT §tiintificraf societAtir noastre romAne§tI ne pArAse§te.

27 Februar 1911..

CV.

G. ORLE XNU .

in Gheorghe Orleanu, plecat dintre noI, dupa in-grozitoare i indelungate suferinti, in timpul cArorael dispAruse, ascunzIndu-sI in strAinAtatea depArtatAcele din urmA chinurY, literatura romAneascA su-fere WA indoiall o pierdere, precum sufere o pier-dere si societatea, in care el se deosebise totdeaunaprin purtArile alese ale until om de felul cAroraavem prea putinI.

Gheorghe Orleanu, versat ca putinl altil in litera-tura francesl, mar ales aceia din timpurile malera un orn de talent. StApinià forma poeticl, nu eralipsit de imaginatie, i traducerile sale sint printrecele mar bune ale literaturil noastre. A scris foarteIngrijite sonete i s'a incercat chiar in drama isto-ricA, schitind intr'un moment de entusiasm general,in zilele cornemoratief nationale din 1914, epoca lur*tefan-cel-Mare. 0 parte din aceastA lucrare a fostpublicatA In C a le n d a ru 1 Ligef Culturalep, pe 1907,

n'a aflat pretuirea trebuitoare.Dacl numele regretatulul poet nu e mar cunoscut,

aceasta se datoreste i lipselor temperamentuluf

nouA,

§i

sad.

474 OAMENI CAR1 Al, FOST

Orleanu era un sfios de lume, un visItor strain derealitate, un cetitor pasionat care trAia prea mult increatiunea altora ca sA poatA cApAta vre-o-datA aceaincredere in sine care e conditia neapAratA a crea-tiunilor proprit ; intelegea prea multe §i In prea multechipurt pentru a putea sA fie el insu§r, sA capete aceadefinire §i. persistentA a caracterulul care exclude in-fluentele, care taie hotare de isolare pentru ca sufietul,indreptat asupra lut insu§t, sA dea mAsura lut IntreagA.Ce a fast mal bun in acela a cArut amintire ne in-cunjurA azt, s'a dus ImpreunA cu dinsul : blindeta,prietenia, plAcerea de a vorbi cu alp, ignorindu-sepe sine, dar, in acelasi timp, §i putert care n'ati fostlAsate, de cea mat timidA discretie, a ie§i in lupta§i a invinge.

L-am auzit vorbind de citeva ort, la Bucure§tt §i.la Galatt, unde stAtea. le scria cele citeva cuvintece era sA spuie. i nu le nemeria nici atuncea, pier-zindu-se la cele d'intAiil sunete ale glasulut sAti, care,in acea multime, il impresiona rAti. *i totti§1, prinicoanele ce-I rAsAriati in minte, prin stapinirea sti-lulu! oratoric, prin simpatia ce trezia infAti§area luIde artist cu lune bucle crete in jurul stralucitoarerhunt! palide, ar fi fost un foarte bun vorbitor.

L-arn avut tovar4 de excursie, Intr'una InspAi-mintat de tot ce se imbulzWe §i face zgomot pelume, pierzind astfel orice plAcere de a trAi, cAc/nicAirt pe pAmint zeit n'ati lasat un colt pentru cerce rivnesc numat cAtre din§it. A luat parte atvatimp la lupta noastrA politica §i a cules 350 de vo-turf la Colegiul al II-lea de Covurluiii, in alegerilegenerale din 1908. Apor se lAs1 prins in clubul con-servator §i se simti a§a de jenat de aceastA pArAsire,

G. ORLEANU 475

care la oamen1 ca dinsul nu e nicIodatd o desertare,incit, gra cuvintul de explicare pe care nu 1-ar fiputut scrie, alergd cu o mie de lel In sprijinul so-cietAtir noastre de editurd.

Familia ar trebui sä pdstreze intr'o carte care nus'ar uita, ce s'a indurat el sd scrie, §i mal ales ce aindrAznit sd arunce in circulatia literard acest sufletales, menit sa trdiascd in lini§titä §i tacutd fericire§i asupra cdruia natura §i-a incercat cele mar stra§-nice cruziml ale er.

6 Mart 1911.

UN EXEMPLU IN VIATA POLITICA A BUL-GARILOR : DRAGAN TANCOV.

A murit in Bulgaria unul din ace oamenf cari,cu toate greselile lor, cu toatI schitnbarea la fata,pe care li-a impus-o ambitia, nAcazul pe ridicareaaltora orl slAbiciunea vrister, ail pentru un popormarele, neintrecutul folos de a InMti§a In fiinta lor,rdmasä pe pätnint parc . anume pentru aceasta, pestemargenile obi§nuite ale vristel omene§tI, trecutul desfinte sperante si eroice lupte ale teril si neamulullor. FatA de tineril unel vreml bAtrine el rAmin ba-trinil unel vremf care trAieste tinArA in amintireatuturora.

La 1859, anul Uniri/ noastre, Dragan Tancov in--cepea sl publice cea d'intliii adevAratA foaie politiadincolo de DunAre, Bulgaria. Supus, ca si patriotilromini din acea vreme, inriuriril francese, din trium-fAtoarea epocA a lul Napoleon al III-lea, el se fAcuunit din urA. impotriva Fanariotismulul, care stApiniaInca toatA viata bisericeascA si culturall a natier sale(pe atuncl unchiul d-ruluf Racovschi, care vrea sa,fie neapArat seful socialistilor dArA patrie, in Ro--

CVL

478 OAMENI CARI All FOST

mania, se lupta din Belgrad pentru vechea ortodoxiede care nepotul habar n'avea ; unchiul era un t aven-turier,, cun cap nesigur §i cu toane,, scrie Jire6ek).

In luptele pentru autonomia Bisericii bulgare eli§r 'Astra rolul. Facea parte, ca mai toti scriitorii,din mi§carea t democratiei2. Cind printul Alexandrulua in 1881 puterea absoluta, el se puse in frunteaagitatorilor, dar trebui sa rnearga la Vrata pentrua medita inteo onorabila detinere politica asupractiranilor). In fruntea coalitiei partidelor, el ha con-ducerea Ministeriului constitutional. Du§manul sailcel maT statornic, liberalul Caravelov, poet cu pletemar!, rasturna pe acest conservator. De atunct Tan-cov ajunse fire§te du§rnanul de moarte al printulutcare daduse puterea lui Caravelov, §1 el lua partela criminala fapta a izgonirii celur care daduse Bul-gariei unitate §i glorie.

Ura impotriva noulut print Ferdinand 11 inlaturaapor cu totul din rindul oamenilor politici cari maiaii actiune in tara lor. Ireductibil, amarit, batrinulrevolutionar .s'a stins, lasind pentru cine face, chiarcu meritele lui, politica lui, o lectie.

18 Mart 1911.

CVII.

IOSIF STERCA $ULUT1U.

Batrinul, foarte batrinul pre§edinte al Asociatierardelene a murit, a dona zi dupa aprinse polemice,§i. i s'aU" adus la mormint laude de care in lungalur viata nu s'a imparta§it prea mult. Vom avea fie-care parte de lauda pe care n'orn auzi-o, §i tot emar bine decit batjocura pe care nu mar e§tr in stares'o rasping!.

Iosif Sterca $ulutiU n'a fost nicr un orator, Iliaun scriitor de frunte, nicr un om politic cu vaza,care sa fi jucat un rol mare : el nu s'a impus recu-no§tintir urma§ilor nicr prin a§ezarnintul pe care ne-tagaduit sa 1 fi innaltat §i intarit, de §i i-a fost datsa presideze serbarile pentru inaugurarea Palatulurdin Sibiiti al Asociatier. Era §i un om cu mijloacemateriale foarte modeste, §i nu s'au revarsat dindarnicia lur binefacer! asupra natier.

Si cu toate acestea cuvintele de pietate spuseacum citeva zile in cimitirul bisericil unite a Si-biiulur nu sint numar indeplinirea uner ultirne da-torir de buna-cuviinta oficiala. Macar acum pre§e-dintele Asociatier trebuia sa primeasca o recunoa§-tere generala. Si anume pentru trer motive.

4E0 OAMENi CARI AtJ FOST

in poporul acesta al nostru sint atitia cari segindesc, din neamul lor, numaf la eT §i primesc bu-curos a paräsi §i o parte ma! mare or/ mar micadin trecutul lor personal. OamenT cari sa simta da-toria ce aü fata de un nume cinstit, fata de uninnainta§ respectat, nu prea intilne§t1. i meritul luT*ulutid a fost acela de a fi facut parte dintre acestepersoane rare. Nepot al unuT bun, blind §i darnicepiscop romin, caruia soarta prielnica i-a ingaduita ridica Biserica sa la vechea demnitate metropoli-tana, el n'a uitat nicrodata ce datorie-T impuneaaceasta inrudire. A trait in amintirea unchiuluT sad,§i memoria acestuia a gasit in el cel maT convins.aparator.

Vladica uiutiü n'a invidiat pe marele Sagunapentru puterT omene§tI care nu sint date oricuT. Adtrait mult timp bine impreuna. Ceia ce Mitropolitulunit i-a recunoscut §i, in unele privintkpoate §i Inga-duit Mitropolituiur celuTlalt, Iosif ulutiiI n'a vrutnicT sä recunoasca, nicT sa ingaduie. A fost un in-vier§unat detractor ale celuT ma! insemnat barbatpolitic ce a stat in fruntea Rominilor din Ungaria,§i n'a crutat nimic pentru a-I scadea In ochiT no§tri.Uritä fapta, aT zice. Dar, gindindu-te la motivele eT,o indreptatiaT mal mult Inca, ajungeaT la o Innaltastima pentru omul care, impotriva tuturor, dinteonezguduita convingere, unita cu o preferintä fireasca,apära la lumina zileT, luind asupra luT tot odiul, oconceptie de care nimic nu 1-a putut desparti. Simtialca. nu era vorba de dinsul, de persoana luT §1 de in-teresele acestel persoane In ponegrirea neimpacataa marelta mort, §i nu puteaT s'o condamn! cum gralndoiala in alte ImprejurArT eraT dator a o face.

1OSIF STERCA SULUTIU 481

Stiind ce datoria numele sad, $ulutid avea, insfirsit, o prestanta aristocratica, un simt de aleasädemnitate, o supraveghere a purtArilor, cuvintelorsi atitudinilor sale, care dadea cAsociatiel, in uneleimprejurArT un anume prestigiu pe care cea malgrea muncà sad talentul cel mal recunoscut nu potsa-1 dea in aceiasT masura. Era omul marilor solem-nitatT, al inaugurärilor, al comemoratiilor, si, cind dela natiile celelalte veniad nobilT de veche obIrsie §iinnaltr demnitari de Stat, ill parea bine ea pot!opune morgeT lor despretuitoare reserva rece de pa-trician a acesa batrin fruntas romin.

Prieteni1 luT ad plecat innainte de dinsul; admi-ratorT n'ad putut cuceri insusirile lui modeste. Darcel cari 1-au stimat vor si-mti in anume momentelipsa acestuf om care de sigur sea. nu era cum sinttot! celialtf.

27 Mart 1911

31

CVIII.

NICOLAE DENSUS1ANU.

S'a dus dintre not un om tIcut §i aspru, neindu-plecat §i fanatic, un visionar de &dull marT, deipotese imposibile, de fantastice teorif indrAznete.Nu un poet ca Hasdeil, zburInd pe aripile de vulturale uneT Inchipuirt uria§e, nu o minte superioarl fi-losoficA, scAldindu-se in eterica luminA a ideilor ne-muritoare. Nu atita §i a§a de mult, ci un indArAtnical credintelor sale, care ajungeali in §tiintl, venindde aiurea.

A fost dect Nicolae Densu§ianu, bAtrinul singu-ratec, care a murit pe ascuns de oamenI, strAinl dedinsul §i uritl de dinsul, a fost el un om politic careslit serveascl scopurile §i prin cArtr de istorie ? Ajucat el, ca orator, ca agitator, ca deputat in Par-lament un rol oarecare in acele timpur! de dupà '48,dar mar ales de dupA '66, dupA silnica unire cu Un-garia §i pierderea tuturor drepturilor §i risipa grozavAa tuturor sperantelor ?

Nu : a fost un gazetar literar, un polemist, iar lanot un pribeag. Tipul pribeagulul care nu intelege,nu admite, nu iartA, care nu poate §i nu vrea sl se

48i OAMENT CARI A r FOST

asimileze. Nu unul din acer Ardelenr cari se gasescbine in cluburile, cafenelele orr saloanele noastre si,odata naturalisatr, dar i fára aceia, del asalt laleafa, la situatie, la notorietate. i era d:stul de in-teligent, destul de energic si de harnic ca sà ras-bata, daca nu prin lingusirea i intrigile, familiare,din nenorocire, altor emigra0 din tara de unde ideal,nu pofte trebuie sä .ni se aduca, macar prin mindrasiguranta de sine, pe care ca anume Ardelenr oavea. i n'a fost decit bibliotecarul Statulur-major,si la mormintul lur, de unde. lipsia Academia Ro-mina, de si-r fusese membru corespondent, a vorbitdoar un ofiter, coleg de slujba.

N. Densusianu a strins un material istoric pretios.El a inchinat lur Horea o monografie extraordinarde bine informata, care va raminea i ar merita safie retiparita. A atras atentia asupra permanenteruner organisarl politice la Rominil din Ungaria,in acest spirit a strins, din carp' tiparite, cele cincrvolume de intregire la colectia cHurmuzaki,. Poatese, va vedea ce ipotese, de sigur mar mult decitodata curioase, se cuprind in cartea de munca in-delungata in care pretindea sä explice altfel decittotr cellaltr vremile stravechi ale acestor terl locuite

astázr de Rominr.Dar mar interesant decit acest szris al sail, care

cuprinde informatie buna i paginl ce nu vor muri,era el insusr. Traia in acest batrin, coboritor de ne-mesr din jurul ruinelor Ulpiel Traiane, nu mindriaromana, cum i-ar fi placut lur, ci o neinvinsa Inca-pltinare daca. i mar traia ceva : constiinta tuturorsuferintelor indurate de ar nostri acolo, de la celd'intaid aparator al tarinir ardelene cazut innaintea

si

si

MCC LAE DLNSC§IANU 483

calaretilor maghiarf al navalirif pana la moartea sil-nicä a tataluf slit, in zilele cumplite ale revolutielde la 1848. Acest om parea, cu statura luf innalta,cu aspra luf privire, cu batrineta luf dirza, cu vorba-fputina §i sila de lume, icoana insa§f a nenoroculufnostru care nu se da, a infringerif noastre care intacere gate§te dupa cea din urma lupta pierdutthi clipacelel mal apropiate rasbunarr.

e pacat c s'a dus in rnormint fär sa aiba sin-gura bucurie de care sufletul sail fara zimbet erafn stare.

3 April 1941.

CIX

C. STOICESCU.

A murit rApede acest represintant distins al vietilpolitice dominante astAzi. Mat ierf stAtea in Parla-ment, bolnav dupA cit se spunea, dar rumAn la fatA,voinic, bucuros de vorbA §i de luptA. Az! douA, trerboll neiertAtoare 1-ail rApus.

In istoria contemporanA a RomAniel numele fos-tuluf ministru, in tref endue, nu se va pomeni. N'aavut niclo ideie care sA-I apartie in a§a chip thatsl nu poatA fi despArtitA de amintirea luT. Elocventaluf era elocventa generatier luf : pregAtitl, solemnA,fardatA ; foarte plAcutA, dar, dacl nu in acel mo-ment, macar a doua zi, fArl urmArf. A jucat §i elodatA rolurf prime Inteo pies1 proastA care se va uita.

Nu putea suferi pe csociali§tif, cari in ultimeletimpurf luaserl tot In partidul liberal, pAnA §1 spe-rantele luf de a maf fi ministru. *i putinA dreptatede sigur cl avea. La clAdirea case! liberale, bunArea, cum e, dar mare, incApAtoare §i cu veniturf In-semnate, niclunul din ace§tf domnf §i domni§orf n'aadus o cArAmidA, n'a dat o loviturA cu ciocanul. Darmal multr sergentf de stradA cred a recunosc in el

488 OAMENT CAM Afr FOST

pe aceia cari, mar de mult, cercaserl sg. dea foc imo-bilulut in care s'ail instalat acuma, cu zgomotul, ll-faiala §i beatitudinea eintelectualilor, cari n'aii muncit§i n'aii produs.

Dacl Stoic escu nu-1 putea suferi pentru acest ca-racter de usurpatort avea dreptate. Dar, daca-T ura,

. ;ca sociali§tt, gre§m. Nu sint §i nicr n'ail fost socia-li§tt. Speta autentica n'a existat nictodatä la not, ince prive§te pe indigent. Caracterele et sint idealism,pasiune, §i proselitism, disciplinl, ostg§ie, apostolat.Cunoa§tetf pe cineva care sl samene cu aceastä ca-racterisare ?

Dar de sigur nu era vorba de aceasta. Nu eravorba nict de liberalism. El se stinge prin colturilede provincie unde sint bItrint cu plete albe cari vi-seazA revolutia trecind peste mormintele lor in curinddeschise. (Liberalit, clrora li apartinea Stoicescu,cet d'intähl epigoni, sint fratt bunt cu tachi§tif §in'ail alte apuclturl cleat sociali§tit, fratele cel mic,cu acela§r aier de familie.

Saraänä a§a de bine, /mit nu se pot rAbda, pentrua li e cu neputinta O. tricapa unit de altit.

18 Maid 1911.

CX.

ION ADAM.

in Ion Adam, pe care o boall grozava-1 iea detinar dup ce i-a intunecat gindul in ultimul timp,literatura romäneasca pierde una din cele mar ori-ginale naturr de artist.

Daca ar fi luat cineva in mina orrce carte a IAatara doar de aceia, ie§ita daunazr, care-r cuprindeglumele populare, hazliile snoave, pove§tile simple §ifara nicruna din acele pretentir stilistice care potnumar sa li strice, ar fi crezut a are innaintea sape un estet crescut in contactul cu civilisatiile apu-sene care nu mar pot da noutate decit in exagerarea§1 ciudatenia stilistica, or! in bizareria conceptillor,In fantasia desläntuitä fail Mil a chipurilor §1 situa-tiilor. Mar ales din cele d'intaiii nu lipsiail diafanefigurr de castelane, erol cu puterr neobipuite, clip ede un dramatism curios §1 jignitor pentru gust. Edeer tocmar infati§area acelor cad vitt in mijloculuner lumr a§a de noua cu oboseala §i goana dupasensatir neintilnite pang- atuncr a anumitor cercurrcintelectuale, din batrina Europa apuseana.

*i nu. Omul era un fill de satean, un fost inva.

490 OAMENT CARI AO FOST

tator. Fusese si el prin alta lume si cetise si el inalte limb!, dar nu la vrista cind sufletul se inriurestesi se schimbl. Daca stapinia la dinsul aceasta notatare, neasteptata, zguduitoare sail tulburatoare, erade vina sufletul lout insusI, suferintile, ce se prega-tiati, ale aceste sufiet. Asa-I era lul dat sa fie, omnenorocit, scriitor cu uimitoare si bolnave hal-ill,adesea mar frumoase decit cea maI deplina si siguralumina.

*i ca nu era la dinsul o rnaniera de imprumut orfun calcul de stilist, ca era un om nal in aceste lu-crurI noua, sincer si cind putea fi banuit de malmulta afectare, ca. el dadea adevarate visiura ale luIsi combinatil logice pentru dinsul, o dovedia ade-varul, stralucit adesea, al notarilor si caracterisarilorluI, miscarea puternica de viata a scenelor 14 co-loritul specific romanesc al atitor part! din opera sa.

Cind va vrea cineva sa alcatuiasca o carte de ce-tire cu ce se gaseste mat serios 4i egal in scrisulromanesc nu va culege poate nimic din Ion Adam,dar cind originalitatea fiecaruia se va desemna inde ajuns, nu still zaz: cill vor putea sta alaturl cudinsul.

22 Mdia 1911.

C. ALIMANE$TIANU.

De .un timp moartea culege §i printre cel mar ti-ned. In C. Alimäneeianu, mort la 45 de anl, cindabia vgzuse o parte din indaratnicele sale silintl in- .

cununate cu stralucitgl izbinda, nu nume partidul sail,care de astfel de oamenI are mar multa nevoie decitde advocatl frasorl §i de diletantl obositl, dar taraIntreaga pierde o forfd, o fortà necontenit activä, se-toasa de intreprinderl noud, pasionata dea cuceri,de-a stapini, de-a adlugi.

Nu venia din Bizantul unef tamilil marl, nic/ dinburghesia oraseneascl Imbogatita de partidul sgii, §iInca mar putin facea parte, cu toatä calitatea sa deprieten personal al fostulul §i viitorulul prim-ministru,din acea pretioasá tinerime, atit de Innaintata §i atitde rafinatà in acelae timp, care se plimbl prin viatanoastra politicl §i socialA prea adese orr ca printr'unParc aux Cerfs.

Nu Ohl dacl era fiii de sätean, dar de la sat venia.i era teran prin partea cea mar bung §i mar folo-

sitoare a sufletulul sail. Staruitor, socotit, econom,simplu in moravurl, practic, scurt §i stIngaciti in

492 OAMEN1 CAR1 At FOST

vorbA, c boieril, nu sint asa. *i era indatoritor, O.-ritor la nevoie, bun ajutAtor al prietenilor sAT, cumsint de obiceiti oamenif dintre cari el s'a ridicat.

De la dinsul nu va rAminea amintirea unuI talentstrAlucitor, ci ceva cu mult me mare pentru impre-jurArile de astAzt ale teri1 noastre : exemplul unerenergil triumfAtoare.

3 Iunie 1911.

CXII.

UNUL CARE S'A DUS : EPISCOPUL SZABO.

Gherla nu are episcop. Joan SzabO cel nevazut adisparut din mijlocul putinora cari se puteaa apropiade dinsul. Acuma II da seatna aiurea de ceia cefacut, §I not n'avem sa ne ocupám de dinsul pentrua reinnoi asupra mormintulur acea aspra mustrareindignata care s'a indreptat totdeauna, farä patimapersonall, dar fara putinta de iertare, impotriva cellace traia, intre Romini, dar pentru cellaltt.

Get mat multi incunjurat cu negru viata, altifcu negru it incunjura vestea mortir. E o deosebirede judecata.. Pe unit IT §tim sincert, nici nu potfi altfel, n'aii de ce sa fie altfel ; sincert IT banuim§1 pe cellaltt. Afara de rudele sale vor fi mat fostochl romane§tT cari sa plingà la acest sicriii care n'ainchis niclo speranta.

aceasta e interesant. imbucurator insa, nu. Cadasupra until Vladica romanesc, viü sail mort, nu poatefi decit o singurd parere. i activitatea lui nu sepoate presinta decit dintr'un singur punct de vedere.

Dumnezeil n'a facut lumea pentru episcopt, nicrpentru catehisme, nici pentru dogme. Ci pentru oa-

i-aU

Si

494 ofitsiEN1 CARI Aer FOS T

pe cari va fi §tiut de cé i-a facut, a inspiratdogme, a ingaduit catehisme §i a pus Vladici. UnVlaclica bun e un indemnator §i minglietor de oa-meni pe caile insemnate de vointa ve§nica a lumii.Aceste cal sint insa ale nearnurilor.

Vladica evlavios, curat, cinstit, la o natie nenorocita, prigonita, umilita, fárä ca el sa-T sara in ajutor,orl cu ajutorul ml adaus la silnicia du§manilor,aceasta nu se poate decit pentru mintea infirma auntil confesionalist cu teasta strimbata. Un Saguna,un Strossmayer, iata Vladicii din mila Jul Dumnezell.Cella lti doar din mila Pape! §i a Guvernuluf strainpot sa. fie. Dar asta nu ni ajunge.

astfel, daca a fost un cleric cuvios, pot sa-1 §ibeatifice in latine§te aceia can aii aceasta chemare,clar laude rostite in romane§te nu pot petrece la sä-vir§irea din viala pe cine n'a iubit aceasta limba anoastra §i sufletul ce se exprinia intr'insa.

.8 Maiu 4914

menT,

CXIII.

UN DUSMAN AL ROMINILOR CARE DISPARE.

Ungaria n'a pierdut in Desideriu Banffy, mort lao vristA innaintatA, pe un bArbat politic in staresl-T ma! aducA servicif. Ungaria, adecA ob§tea ma-ghiarA saii maghiarisatA din aceastl tarA ; cit desprenatiile celelalte, clasificate despretuitor ca cnationa-litAtf,, ele nu scapA de un du§man in stare sA lemaf loveascl, ci privesc la incheierea deplinA a untilcapitol de mult intrerupt al istoriel ungure§tr.

Intre oamenif cari de la moartea luf Tisza celmare aii cApItat puterea in Statul vecin, nicTunuln'a avut maf mult decit Bánffy meritul sinceritAtif.Acesta cel putin nu umbla, ca Apponyi, cu dis-cursurf despre umanitate, culturA §i pace intre nea-mull, nu se imbrAca in uniforma de Curte care poatesA impuie celor apAsatf, cum face astAzI Khuen-Hedervary, §i nu §optia, ca groful Zichy, cuvintemisterioase despre era nouA de dreptate, pe care va§ti s'o deschidä Mo§tenitorul. Cinic §i. brutal, darcuragios §i primind tot riscul, el i§f fAcea de cap,cu haita de procurorf §i de jandarmf dupA dinsul,dar 1§T fAcea de capul lui. Cu o nespusl indrAznealla luat drumul drept care ducea, in credinta WI, la

4,6 uAMENI CAW AU FoS1

indeplinirea visurilor §oviniste, la Maghiaria unitara,cu un singur fel de cbuze,. A mers cit a putut, cuincordarea tuturor puterilor lul, §i, cind a cazut,nu era nevoie sä bati tufiwrile ca sä 1 descoperi ;zacea pe acel drum larg al luptei sale, in vedereatuturora, cu picioarele frinte, ranit de moarte.

De atunci a trait olunga §i dureroasa agonie, pecare multi ar fi putut-o privi ca o pedeapsa. In nolavinturi catre acela§I scop altii se aruncail, schim-bindu se raped:. ; la dinsul nu se gindiail. ET aveailalte caf §i nu-1 puteail vedea. Iar pentru dinsul per-sonal dacà nu pentru nationalistul maghiar el ao ultima satisfactie in aest fapt ca, de§i cazut, ranit,sfir§it, altul nu cuteza sa-I iasa innainte pe aceia§icale.

Deosebirea de temperament intre dinsul §i altfbärbati de Stat unguri, e vaditä. Ea cere o expli-catie, i o da chipul sail, obir§ia sa, numeleN'avea in vinele sale singele de perfidie asiatica alnatiel sale, pe care o servia. Se nascuse in Ardeal,la Cluj, dintr'un neam care traise in coltul nord-ostic al terii, neam de nobill copincath, pe cariadevarata nobilime de dincolo de Tisa i-a despretuittotdeauna. Cu fata le rotunda, cu ochil marl, foco§l,el se abatea de la osaiii sail puhavii lul colegi deParlarnent. Si numele sail insu§i spune ce era : uncfiil de Ban', de Ban valah in aceste part! de granita.

$i astfel intimplarea tragica a voit, pe de o parte,sa nu fi avut un mai aprins du§man decit acestfrate de singe, dar ea n'a putut impiedeca vadirea,in aceastä lupta chiar, a insu§irilor acelui singe.

16 Maiu 1911.

Wt.

CUPRINSUL.

Pag.

Teal Friona . . . . . 5

Lin utopist : August Treboniu Laurian 9Angel Demetriescu. . 15Un «idealists : Apostol MArgArit . 21

Doctorul Davila 27

tirbel-Vodà . . 33tefan OrAganu . 39

Andrel aguna . 45Alexandra Odobescu 51Anton Pann. . 61Gheorghe Baritiu . 690 icoanA curatA : Mitropolitul Veniamin Costachi 75Erninescu fi generalia de astAzl. . 81Un orator al generatiel bAtrine : Nicolae Ionescu 87ljn scriitor pentru popor: I. Pop Reteganul . . 93Serbirile pentru Schiller . . . . 99Citeva rindurl de adincoaces in amintirea lul Timoteiii

Cipariu . . . 105C. Negruzzi . . . 111Cel d'intlid volum din operele in prod ale lal Eminescu 117Mommsen . . . . 123Statuia lul Cuza-VodA . . . 1290 lacrimA pentru George Popovicl . 135Jubileul d-lul P. Poni . 443Jubileal episcopulul Popea . . . 147MI scriitor necunoscut : Mihail Teliman 154

tin eroil modern: Hearin Ibsen. . 457

32

.

. ... . ...

. .

. .. . .

. .

.

. .

. .

. ..... . .

408 CUPRINSUL

Pag.

Ua poet di vremile nehotArite : N. Nicoleanu 163Ura poet basarabean : C. Stamati . 1690 personalitate culturall diu Ardeal: Ion LApedatu 177Un roman de Eminescu . 185Corespondenta lul Alecsandri 191Longfellow . . . . 197Pa&inile Alexandrinel Mihlescu. 20Un cerceator al vieti1 poporulul rornAnesc: S. Fl. Marian 207Leon Tolstol. . . . 211Un arbiered artist : Anastasia Crimca. 215B. P. Hasdeil . 221Iosif Vulcan . . 225Dante in romanegte . 229Liciu i teatrul lul Alecsandri . . . 23.3

La desvalirea monumentulul lul Alecsandri 237Lueger . . 2,1La mormintul lul Kogilniceanu 215La trecerea until eroti. . 219Un profesor : Dimitrie A. Laurian 253Alecsandri i Lipitorile Satelora 2Z 7

Un dispArut : Vicentiu Babeg 203Dr. leak . 265Moartea generalulul Lahovari 267Gr. Triandafil . 269Grigore gi Adina OlAnescu 2710 figurA: Vasile Lascar 275Fredéric Dame . 279GiusePpe Garibaldi 281Nicolae GrigorFscu 295Lascar Catargiu . 289Dr. I. RadovicI . 293CugetAriles d-nel Adina 016nescu 297

10 Malt' i Voda-Cuza 301Tudor de Flondur . 107

Episcopul Nicolae Popea 309Amintirea lul Simion BArnut 313Mitropolitul losif Gheorghian 317Coriolan Brediceanu . 319P. S. Aurelian . 321

$

. . .

. . . .

....

.

.

CUPRINSUL 499

Pag.

A. Mocsonyi. 323Doamna Elena Cuza . . . 325o amintire despre Doamna Elena .327

Aural Murelianu . . 333Vederile politice ale lul Em inescu i generatia de azY . 337

Vasile Cosmovicl . . . 339invatamint din viata i Domnia Jul Cuza-Voda . . 341Un aventurier interesant : Gheorghe Brancovicl tiBriaeo-

veanus, fratele Mitropolitulul romanesc Sava 355In amintirea Jul Eminescu 359D. Caian 367Gimnasticul Moceanu . . 369

Baronul Nicolae Hurmuzachi 371

Pomenirea Jul aguna 373lvirea Jul igunaV. Rola Piecarschi 383Pomenirea Jul Mihal Viteazul 385in amintirea prietenulul Augustin Bunea. 391

Karl Krumbacher. 403I. Rusu iriartu . 405Adelina Tazlauanu 407Eugeniu Carada . 409Dr. Lueger . . 413BjUrnstierne Bjornson. 145Un rege care s'a dus . 417Ceva despre loan Creanga . 419Teohari Antonescu . 423Discursurile Jul V. Boerescu . 425o noua editie a amintirilor lul Dinicu Golescu . 429I. Codru Dritmanu, un callitor ardelean prin Europa

apuseana . . 433aUn poeta minors : N. Volenti . . . 443Un om cum ni-ar trebui multi: Al. tefulescu 445Un poet copil : C. D. Craciunescu . 149Maria Mavrodin . . 451Un bust al lul Ion Ghica . 453In legatura cu cartea despre Grigorescu a d-lul Vlahutl 457La moartea" lul Tobtot . 461D. A. Teodoru . 463

.

376

. . .

.

. .

500 CUPIIINSUL

Pag.

0 carte despre Tordachi Golescu. . 465Grigore tefinescu . . 469G. Orleanu . . 473Un exemplu in viata politici a Bulgarilor : Dragan Tancov 77Iosif Stern tilutiu . '09Nicolae Densugianu . 483C. Stoicescu 187Ion Adam . 489C. AlimAnegteanu 491Unul care s'a dus : Episcopu1 Szabó . 193Un dugman al Rominilor care dispare 495

. . .

. . . . .

. ....