o uniune de drept: de la paris la lisabona filenotă prezenta broșură este publicată de...

SER I A I STOR I E

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă©

Un

iun

ea E

uro

pea

nă

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ăU

niu

nea

Eu

roU

niu

nea

Eu

ro

13 decembrie 2007, Lisabona, semnarea tratatului

25 aprilie 2005, Luxemburg, ceremonia de semnare

a tratatului de aderare a Bulgariei și a României

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă

25 martie 1957, Roma, ceremonia de semnare

a tratatelor CEE și Euratom

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă

18 aprilie 1951: Tratatul de la Paris instituie CECO: Paul van Zeeland, ministrul afacerilor

externe al Belgiei; Joseph Bech, ministrul afacerilor externe al Luxemburgului;

Joseph Meurice, ministrul comerțului exterior al Belgiei; Carlo Sforza, ministrul afacerilor

externe al Italiei; Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Franței;

Konrad Adenauer, cancelarul federal german și ministrul federal al afacerilor externe;

Dirk Stikker, ministrul afacerilor externe al Țărilor de Jos; Johannes van den Brink,

ministrul afacerilor economice al Țărilor de Jos

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă

TRATATELE UNIUNII EUROPENE

IĂ

RI

PR

I

INT

RA

RE

A ÎN

VIG

OA

RE

CR

ON

OR

ON

OLL

OG

IE ȘI

UNIUNEA EUROPEANĂ1951-2011: 60 DE ANI

DE UNIUNE DE DREPT

Tratatul de aderare Croaţia,

semnat la 9 decembrie 2011

în curs de ratificare

Tratatul de la Lisabona, 1 decembrie 2009

Tratatul de aderare Bulgaria și România, 1 ianuarie 2007

Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa,

semnat la 29 octombrie 2004

neintrat în vigoare

Tratatul de aderare Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia,

Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia,

1 mai 2004

Tratatul de la Nisa, 1 februarie 2003

Tratatul de la Amsterdam, 1 mai 1999

Tratatul de aderare Austria, Finlanda, Suedia, 1 ianuarie 1995

Actul de modificare a protocolului privind statutul BEI:

Fondul european de investiţii,

1 mai 1994

Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

1 noiembrie 1993

Actul Unic European, 1 iulie 1987

Tratatul de aderare Spania și Portugalia,

1 ianuarie 1986

Tratatul privind Groenlanda, 1 ianuarie 1985

Tratatul de aderare Grecia, 1 ianuarie 1981

Tratatul de modificare a protocolului privind statutul

Băncii Europene de Investiţii (BEI):

Modificarea unităţii de cont; metoda de conversie,

1 octombrie 1977

Tratatul de modificare a anumitor dispoziţii financiare,

1 iunie 1977

Tratatul de aderare Danemarca, Irlanda și Regatul Unit,

1 ianuarie 1973

Tratatul de modificare a anumitor dispoziţii bugetare:

„Resurse proprii”,

1 ianuarie 1971

Tratatul de fuziune a executivelor,

1 iulie 1967

Convenţia privind Antilele Olandeze,

1 octombrie 1964

Convenţia privind anumite instituţii comune:

Adunarea, Curtea de Justiţie, Comitetul Economic și Social,

1 ianuarie 1958

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene

a Energiei Atomice (CEEA),

1 ianuarie 1958

Tratatul de instituire a Comunităţii Economice

Europene (CEE),

1 ianuarie 1958


de Apărare, semnat la 27 mai 1952



a Cărbunelui și Oţelului (CECO),

23 iulie 1952

expirat la 23 iulie 2002

© U

niunea Europeană, 2011 —

ISBN 978-92-824-3476-5 —

doi:10.2860/27419 —

QC-32-11-757-RO

-P

wwwwwwww.consiliuuum.euroropa.eeueuwww.www.wwwwwww.www.www.wwww.wwwwww.www.www.wwconsconsconsconsconsconsnsconsconsconscoconsconsonsconsn iliuiliuiliuililiiliuiliuiliuiliuliuiliuiliuiliuiliuui m.eum.euum.em.eum.eum.euum.eumm.eum.em.eum.eum.eueum u oroparoparopaoparopapaaroparopaparoproproparoparoropapaapa.eu.eueu.eu.eu.eu.eueuueuueu.eu.e.eu.euu

Lisabona: 13 decembrie 2007

Nisa: 26 februarie 2001

Amsterdam: 2 octombrie 1997

Maastricht: 7 februarie 1992

Actul Unic: 17 și 28 februarie 1986

Roma: 25 martie 1957o uniune tot mai strânsă

între popoarele europene

Paris: 18 aprilie 1951

201201201201111111111111

595595955595111119199199199suntsuntss

fundamfundamentulentu Uniunii i.

AcesteAcestea sua suuntunt go iattnegonegociatiate șiș mnatesemnates de reprezentanţii statelor membre,

ratiratificaficaaatete de dee le naţionaleparlamparlamentele și e aprobate

p ez ţ de Parlamentul l EuropeEuropeanan

O Uniune de drept: de la Paris la Lisabona

Istoricul tratatelor Uniunii Europene

MARTIE 2012

SEC

RET

AR

IA

TU

L G

EN

ER

AL A

L C

ON

SILIU

LU

IC

OLEC

ȚIA

AR

HIV

E

RO

CONSILIUM

RO.indd 1 28/06/12 16:08

http://www.wwwwww.wwww.wwconsconsconsconsconsconsnsconsconsconscoconsconsons

Notă

Prezenta broșură este publicată de Secretariatul General al Consiliului și este pusă

la dispoziție doar cu titlu informativ.

Pentru orice informații cu privire la Consiliul European și la Consiliu puteți

consulta site-urile:

www.european-council.europa.eu

www.consilium.europa.eu

sau vă puteți adresa Serviciului de informare publică al Secretariatului General

al Consiliului la următoarea adresă:

Rue de la Loi/Wetstraat 175

1048 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Tel. +32 22815650

Fax +32 22814977

www.consilium.europa.eu/infopublic

Numeroase informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet

pe serverul Europa (http://europa.eu).

O fi șă catalografi că fi gurează la sfârșitul prezentei publicații.

Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2012

ISBN 978-92-824-3520-5

doi:10.2860/90463

© Uniunea Europeană, 2012

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei.

Printed in Belgium

Tipărit pe hârtie înălbită fără clor elementar (ECF)

RO.indd 2 28/06/12 16:10

http://www.european-council.europa.eu

http://www.consilium.europa.eu

http://www.consilium.europa.eu/infopublic

http://europa.eu



kg205052_RO_inside_b.indd 1 29/06/12 11:31

3

Cuprins

Cuvânt introductiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Anii ’50 și ’60: de la tratatele fondatoare la fuziunea executivelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

Anii ’70: tratate fi nanciare și instituționale; primul tratat de aderare. . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

Anii ’80: Actul Unic și tratate de aderare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Anii ’90: Tratatul privind Uniunea Europeană și tratate de aderare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Tratatele secolului XXI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

De la Paris la Lisabona: cronologia tratatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21


4

Cuvânt introductiv

Prezenta broșură reconstituie istoria construcției europene din tratat în tratat. Broșura a fost

elaborată în completarea afi șului seriei istorice (arhive): „Tratatele Uniunii Europene”.

Această broșură se adresează mediului academic, cercetătorilor, dar și tuturor celor care

manifestă un interes deosebit pentru istoria integrării europene.

O cronologie a tratatelor sub formă de tabel este, de asemenea, anexată.

Textele integrale sunt disponibile pe site-ul: http://eur-lex.europa.eu

Dacă doriți, ne puteți transmite observațiile sau sugestiile dumneavoastră prin e-mail la

adresa următoare: [email protected]


http://eur-lex.europa.eu

mailto:[email protected]

5

Introducere

Tratatele constituie fundamentul Uniunii Europene (UE). Sunt negociate de către

reprezentanții guvernelor statelor membre și adoptate de comun acord. Sunt semnate de

toate aceste state și ratifi cate în conformitate cu prevederile constituționale respective. Tra-

tatele nu intră în vigoare decât la sfârșitul acestui proces și numai dacă fi ecare etapă a fost

încheiată cu bine.

Parcurgerea istoriei acestor tratate ne permite:

� să urmărim evoluția Uniunii, sub aspectul său de comunitate economică și politică anga-

jată în domenii din ce în ce mai numeroase și mai complexe;

� să observăm modul în care statele membre au răspuns, etapă cu etapă, unor noi provocări

interne și internaționale; și

� să reconstituim evoluția treptată a unei Uniuni ce reunește popoare și state care au făcut

din supremația dreptului o valoare și o aspirație fundamentale.


6

Anii ’50 și ’60: de la tratatele fondatoare

la fuziunea executivelor

În urma declarației lui Robert Schuman, de la 9 mai 1950, care vizează punerea în comun

a producției franco-germane de cărbune și oțel, la 18 aprilie 1951 se semnează la Paris Tratatul

de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). După ratifi carea

de către Belgia, Republica Federală Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos

(„Cei șase”), tratatul intră în vigoare la 23 iulie 1952, pentru o perioadă de 50 de ani. Expiră

așadar la 22 iulie 2002.

Acest prim tratat are drept obiectiv imediat instituirea unei piețe comune a cărbunelui și

oțelului, materii prime strategice în acea perioadă. Un alt obiectiv este de a pune bazele unei

comunități economice și apoi, treptat, politice. Acest tratat, care înfi ințează o Înaltă Autoritate,

o Adunare Comună, un Consiliu Special de Miniștri și o Curte de Justiție, se afl ă la originea

sistemului instituțional al Uniunii Europene de astăzi.

La scurt timp după instituirea CECO, Franța prezintă un proiect de integrare militară

supranațională. Astfel, la 27 mai 1952, cei șase membri ai CECO semnează la Paris un Tra-

tat de instituire a Comunității Europene de Apărare (CEA). Tratatul prevede crearea unei

armate europene. Textul nu este însă ratifi cat de Adunarea Națională a Franței, care, la

30 august 1954, amână discutarea acestuia sine die. Prin urmare, tratatul privind CEA nu

intră în vigoare. Respingerea sa este însoțită de abandonarea proiectului conex de tratat pri-

vind statutul Comunității politice europene (CPE). Acesta din urmă fusese elaborat de către

adunarea ad hoc a CECO și prezentat la 10 mai 1953 reprezentanților guvernelor „Celor șase”.


7

Eșecul Comunității Europene de Apărare (CEA) atrage după sine o recentrare a construcției

europene în jurul sectoarelor economice. După Conferința de la Messina din 1-2 iunie 1955,

este înfi ințat un comitet prezidat de ministrul afacerilor externe al Belgiei, Paul-Henri Spaak,

în vederea elaborării unui model de piață comună europeană. Acest comitet fi nalizează două

proiecte de texte, cunoscute sub denumirea de „Tratatele de la Roma”, întrucât sunt semnate

la Roma de „Cei șase” la 25 martie 1957. Respectivele tratate intră în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Ceremonia semnării Tratatelor CEE și Euratom

(Sala Horaților și a Curiaților, Palatul Capitoliului, Roma, 25 martie 1957)

Primul tratat instituie Comunitatea Economică Europeană (CEE). Acesta extinde asupra

unor noi domenii principiile defi nite în Tratatul CECO. Tratatul CEE prevede astfel crea-

rea unei piețe comune bazate pe libera circulație a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor și

a capitalurilor, realizarea unei uniuni vamale și punerea în aplicare a unor politici comune,

precum politica agricolă și politica comercială. Prin intermediul îndeplinirii unor obiective

economice, scopul tratatului este de a contribui la construcția unei Europe politice. Statele

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă


8

semnatare se arată astfel hotărâte „să pună bazele unei uniuni tot mai strânse între popoarele

europene” (preambulul Tratatului CEE).

Al doilea tratat instituie Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom).

Obiectivul CEEA este coordonarea și partajarea programelor de cercetare în domeniul ener-

giei nucleare din sectorul civil.

Afi ș italian prin care se

celebrează semnarea

Tratatelor de la Roma,

la 25 martie 1957

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă


9

Astfel, tot la 25 martie 1957, este semnată Convenția privind anumite instituții comune

Comunităților Europene. Această convenție instituie o Adunare, o Curte de Justiție și un

Comitet Economic și Social comune CEE, CEEA și CECO.

Regimul de asociere a țărilor și teritoriilor de peste mări, defi nit în tratatul CEE (1), se aplică

Antilelor Olandeze, pentru produsele petroliere, în urma Protocolului privind Antilele

Olandeze, semnat la 13 noiembrie 1962 la Bruxelles și intrat în vigoare la 1 octombrie 1964.

La 1 iulie 1967, după „criza scaunului gol”, în care Franța se abține de la a participa la reu-

niunile Consiliului și ale organelor acestuia, intră în vigoare una dintre primele modifi cări

instituționale majore: Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice

ale Comunităților Europene, cunoscut mai ales sub denumirea de „Tratatul de fuziune

a executivelor”, care fusese semnat de „Cei șase” la 8 aprilie 1965. Cele trei Comunități dis-

pun de acum înainte de un Consiliu, de o Comisie și de un buget unice. În plus, acest tratat

instituționalizează Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper) în articolul 4, care

prevede că un comitet compus din reprezentanți permanenți ai statelor membre răspunde

de pregătirea lucrărilor Consiliului și de îndeplinirea mandatelor încredințate de acesta.

(1) Anexa IV la Tratatul CEE: țări și teritorii de peste mări cărora li se aplică dispozițiile din partea a patra

din tratat.


10

Anii ’70: tratate fi nanciare și instituționale;

primul tratat de aderare

În anii ’70 sunt continuate reformele instituționale, în paralel cu inițierea unor reforme

fi nanciare.

În urma Deciziei Consiliului din 21 aprilie 1970, care înlocuiește sistemul de fi nanțare al

Comunităților bazat pe contribuții ale statelor cu un sistem autonom de fi nanțare, sunt

semnate două tratate:

� la 22 aprilie 1970, Tratatul de la Luxemburg, de modifi care a anumitor dispoziții

bugetare. Tratatul intră în vigoare la 1 ianuarie 1971. Parlamentul European obține

anumite competențe bugetare și sunt instituite două tipuri principale de resurse proprii:

prelevările agricole și taxele vamale (2);

� la 22 iulie 1975, Tratatul de la Bruxelles, de modifi care a anumitor dispoziții fi nan-

ciare. Tratatul intră în vigoare la 1 iunie 1977. Parlamentul European obține dreptul

de a respinge bugetul în bloc și de a acorda Comisiei descărcarea de gestiune pentru

executarea acestuia. Este înfi ințată Curtea de Conturi.

Cele două tratate, care modifică Tratatul de la Roma, marchează începutul împărțirii

competențelor bugetare între Consiliu și Parlamentul European.

Tratatul de modifi care a protocolului privind statutul Băncii Europene de Investiții, din

10 iulie 1975, este semnat tot la Bruxelles și intră în vigoare la 1 octombrie 1977. În contextul

unei crize monetare internaționale, acest tratat împuternicește Consiliul guvernatorilor Băncii

Europene de Investiții (BEI) să modifi ce defi nirea unității de cont și metoda de conversie

a acesteia în monede naționale.

(2) Decizia 70/243/CECO, CEE, Euratom a Consiliului privind înlocuirea contribuțiilor fi nanciare ale

statelor membre cu resurse proprii ale Comunităților (21 aprilie 1970).


11

În aceeași perioadă, Tratatul de aderare a Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit la

CEE și la CEEA este semnat la 22 ianuarie 1972 și intră în vigoare la 1 ianuarie 1973. De ase-

menea, o decizie a Consiliului din 22 ianuarie 1972 prevede aderarea acestor state la CECO.

Între timp, și în urma referendumului cu rezultat negativ din 25 septembrie 1972, Norvegia

s-a retras din procesul de aderare (3).

(3) Decizia Consiliului CE din 1 ianuarie 1973 de adaptare a actelor privind aderarea unor noi state membre

la CE.

Edward Heath semnând Tratatul de aderare a Regatului Unit

(Palatul Egmont, Bruxelles, 22 ianuarie 1972)

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă


12

Anii ’80: Actul Unic și tratate de aderare

Începând cu 1979, în sudul Europei au loc schimbări de regim politic. În scopul stabilizării

democrației restaurate în Grecia și al consolidării economiei acestei țări, se semnează la Atena,

la 28 mai 1979, Tratatul de aderare a Greciei la Comunitățile Europene. Tratatul intră în

vigoare la 1 ianuarie 1981. De asemenea, Tratatul de aderare a Spaniei și a Portugaliei este

semnat la Madrid și la Lisabona la 12 iunie 1985 și intră în vigoare la 1 ianuarie 1986. Europa

celor șase, devenită ulterior a celor nouă și apoi a celor zece, va fi de acum înainte cunoscută

sub denumirea de Europa celor doisprezece.

Actul Unic, facsimil păstrat în Arhivele Consiliului

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă


13

În urma referendumului organizat de guvernul Groenlandei la 23 februarie 1982, Tratatul

privind Groenlanda, semnat la 13 martie 1984, prevede retragerea Groenlandei din tratatele

comunitare și îi aplică acesteia regimul teritoriilor de peste mări.

La 17 februarie, la Luxemburg, precum și la 28 februarie, la Haga, „Cei doisprezece” semnează

Actul Unic European, pentru a da un nou impuls politic și economic construcției europene.

Acest tratat intră în vigoare la 1 iulie 1987. Într-un discurs ținut în fața Parlamentului Euro-

pean în februarie 1987, Jacques Delors, președintele de atunci al Comisiei, rezumă obiectivele

Actului Unic după cum urmează: „Actul Unic este, într-o frază, obligația de a realiza simultan

marea piață fără frontiere, o mai mare coeziune economică și socială, o politică europeană

a cercetării și a tehnologiei, consolidarea Sistemului Monetar European, inițierea unui spațiu

social european și acțiuni semnifi cative în materie de mediu.”

Actul Unic prevede instituirea unei piețe interne și libera circulație a mărfurilor, a persoa-

nelor, a serviciilor și a capitalurilor începând cu 1 ianuarie 1993. Competențele comunitare

sunt extinse (mediu, cercetare, dezvoltare tehnologică), iar Consiliul poate adopta hotărâri

cu majoritate califi cată. Competența legislativă a Parlamentului European este consolidată

prin crearea procedurilor de aviz conform și de cooperare. Asistăm la începutul extinderii

treptate și, în paralel, de la un tratat la altul, a competențelor Parlamentului European în

calitate de colegiuitor alături de Consiliu și a numărului de domenii în care acesta din urmă

hotărăște mai degrabă cu majoritate califi cată decât în unanimitate.

Actul Unic menționează pentru prima dată Consiliul European. Actul include și dispoziții în

materie de cooperare politică europeană (CPE) – cooperare în domeniul politicii externe –

care sunt complet separate de dispozițiile referitoare la domeniul comunitar.


14

Anii ’90: Tratatul privind Uniunea Europeană

și tratate de aderare

În urma a două conferințe interguvernamentale (CIG), lansate la Roma la 15 decembrie 1990,

se semnează la Maastricht, la 7 februarie 1992, Tratatul privind Uniunea Europeană. Intră

în vigoare la 1 noiembrie 1993.

Acest tratat instituie o Uniune Europeană a cărei structură cuprinde trei piloni: cele trei

Comunități Europene (CE), politica externă și de securitate comună (PESC) și cooperarea

în domeniul justiției și al afacerilor interne (JAI).

În cadrul primului pilon, este lansată uniunea economică și monetară (UEM). Aceasta este

încununată de punerea în circulație a unei monede unice, euro, la 1 ianuarie 2002. Sunt extinse

competențele comunitare din domeniul mediului, al cercetării, al industriei și al politicii

de coeziune. În materie legislativă, instituirea procedurii de codecizie conferă Parlamentu-

lui European competența de a adopta acte juridice în comun cu Consiliul. Procedurile de

aviz conform și de cooperare, precum și votul cu majoritate califi cată în cadrul Consiliului

sunt extinse asupra unor noi domenii. Curtea de Conturi, înfi ințată în 1975, devine a cincea

instituție europeană și este instituit Comitetul Regiunilor.

În cadrul celui de al doilea pilon, PESC integrează și dezvoltă mecanismele acquis-ului CPE

și trasează primele etape ale unei politici comune în domeniul securității și al apărării.

În cadrul celui de al treilea pilon (JAI), tratatul cuprinde dispoziții privind controalele la

frontierele externe, combaterea terorismului, înfi ințarea Europol, instituirea unei politici

comune în materie de azil, combaterea imigrației ilegale și cooperarea judiciară în materie

civilă și penală.

În vederea stimulării creșterii economice, se creează Fondul european de investiții, printr-un

act semnat la 25 martie 1993. Actul intră în vigoare la 1 mai 1994.


15

Tratatul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei este semnat la 24 iunie 1994 la Corfu.

Ca și în 1972, Norvegia, cosemnatară a tratatului, se retrage din procesul de aderare în urma

referendumului din 28 noiembrie 1994.

Fotografi e de grup, Consiliul European de la Corfu

(24 iunie 1994)

La 29 martie 1996, este lansată o nouă CIG, la Torino, în vederea pregătirii revizuirii trata-

telor, prevăzută în articolul N al Tratatului privind Uniunea Europeană. Aceasta se încheie

cu semnarea, la 2 octombrie 1997, a Tratatului de la Amsterdam, care intră în vigoare la

1 mai 1999. Obiectivul tratatului este de a răspunde necesității de ajustare a instituțiilor și

a procesului decizional. În același timp, tratatul exprimă voința statelor membre de a apropia

Uniunea de cetățeni și prevede, în acest sens, dispoziții în materie de transparență.

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă


16

Sunt puse, de asemenea, în valoare conceptele de dezvoltare durabilă și de egalitate între femei

și bărbați, iar principiile respectării drepturilor omului, democrației și statului de drept devin

condiții prealabile oricărei aderări la UE.

Competențele Parlamentului European sunt în continuare lărgite prin extinderea procedurii

de codecizie la noi domenii și prin posibilitatea de a aproba sau respinge numirea președintelui

desemnat al Comisiei. În plus, PESC este consolidată prin crearea funcției de Înalt Reprezen-

tant (4) și prin stabilirea de legături mai strânse cu Uniunea Europei Occidentale.

Acquis-ul Schengen (care reunește Acordul de la Schengen, semnat la 14 iunie 1985, Convenția

Schengen, adoptată la 19 iunie 1990 și o serie de măsuri de punere în aplicare) este integrat

în UE prin intermediul unui protocol anexat la Tratatul de la Amsterdam. Acest acquis se

articulează în jurul a două axe de cooperare: armonizarea controalelor la frontierele externe

și consolidarea cooperării polițienești și judiciare. Este prevăzută crearea unui spațiu de

libertate, securitate și justiție. Dispozițiile privind vizele, azilul, imigrația și cooperarea judi-

ciară în materie civilă sunt transferate din al treilea pilon în primul și, în consecință, intră

sub incidența metodei comunitare.

În fi ne, tratatul defi nește condițiile în care statele membre care doresc acest lucru pot fi

autorizate să instituie între ele o cooperare consolidată.

(4) Funcție exercitată de secretarul general al Consiliului.


17

Tratatele secolului XXI

O declarație anexată la Tratatul de la Amsterdam afi rmă: „consolidarea instituțiilor este

o condiție indispensabilă pentru încheierea primelor negocieri de aderare”. Prin urmare,

încă de la deschiderea negocierilor de aderare cu țările candidate din est și din sud, în 1998,

este organizată o nouă CIG, în vederea revizuirii tratatelor. Astfel, la 26 februarie 2001, se

semnează Tratatul de la Nisa, care intră în vigoare la 1 februarie 2003. Acesta aduce noi

modifi cări dispozițiilor instituționale, în vederea unei Uniuni extinse la 25 de membri. La

16 aprilie 2003, la Atena, se semnează Tratatul de aderare a Republicii Cehe, a Estoniei,

a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slova-

ciei. Intră în vigoare la 1 mai 2004.

Fotografi e de grup cu ocazia semnării Tratatului de la Nisa

(Nisa, 26 februarie 2001)

„Declarația privind viitorul Uniunii”, anexată la Tratatul de la Nisa, prevede organizarea unei

CIG în 2004. În decembrie 2001, cu ocazia Consiliului European de la Laeken, este convocată

o Convenție privind viitorul Europei, în vederea pregătirii unui document care „va oferi un

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă


18

Fotografi e de grup cu ocazia semnării Tratatului de aderare

a Bulgariei și a României (Luxemburg, 25 aprilie 2005)

punct de plecare pentru dezbaterile ce vor avea loc în cadrul Conferinței Interguvernamen-

tale, care va lua deciziile fi nale”. Această Convenție, prezidată de Valéry Giscard d’Estaing,

elaborează și propune un proiect de tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa.

Acest tratat, negociat în cadrul unei noi CIG între 2003 și 2004, este semnat la 29 octom-

brie 2004 la Roma. Acesta vizează abrogarea tratatelor precedente – cu excepția Tratatului

Euratom – și înlocuirea lor cu un text unic cu rol de constituție. Însă, în urma referendumu-

rilor cu rezultate negative din 29 mai 2005, din Franța, și din 1 iunie 2005, din Țările de Jos,

procesul de ratifi care este întrerupt.

Între timp, la 25 aprilie 2005, se semnează la Luxemburg Tratatul de aderare a Bulgariei și

a României. Intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Întrucât Tratatul Constituțional nu a putut intra în vigoare, în 2007 sunt inițiate noi negocieri,

care vor duce la semnarea, la 13 decembrie 2007, și la intrarea în vigoare, la 1 decembrie 2009,

a Tratatului de la Lisabona.

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă


19

Tratatul de la Lisabona vizează ameliorarea efi cienței instituționale și consolidarea caracterului

democratic al Uniunii. De acum înainte, Uniunea se întemeiază pe două tratate: Tratatul pri-

vind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

care înlocuiește Tratatul de instituire a Comunității Europene. Tratatul Euratom, modifi cat,

de asemenea, prin Tratatul de la Lisabona, continuă să existe pentru o perioadă nelimitată (5).

Prin Tratatul de la Lisabona, UE dobândește personalitate juridică și include două noi

instituții: Banca Centrală Europeană (BCE) și Consiliul European, cu un președinte ales

pentru un mandat de doi ani și jumătate. Structura pe piloni, instituită prin Tratatul de la

Maastricht, dispare.

Regula de votare în cadrul Consiliului este modifi cată prin introducerea sistemului dublei

majorități (a statelor membre și a populației). Rolul Parlamentului European, în calitatea sa

de colegiuitor alături de Consiliu, este consolidat prin transformarea codeciziei în procedură

legislativă ordinară. Tratatul cuprinde un ansamblu de dispoziții care au drept obiectiv con-

solidarea caracterului democratic al Uniunii. În afară de consolidarea competențelor Parla-

mentului European, este vorba mai ales de dispoziții referitoare la implicarea parlamentelor

naționale în procesul decizional și la participarea cetățenilor [de exemplu, prin intermediul

inițiativei cetățenești (6)]. Odată cu Tratatul de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale

a Uniunii Europene dobândește valoarea juridică a tratatelor.

Pentru prima dată, este prevăzută posibilitatea de retragere din Uniune a unui stat membru.

„Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituționale, să se

retragă din Uniune.” (7)

La 9 decembrie, la Bruxelles, se semnează Tratatul de aderare a Croației. Intrarea sa în

vigoare este prevăzută pentru 1 iulie 2013 (8).

O serie de modifi cări la Tratatul de la Lisabona se afl ă în prezent în curs de examinare.

Va urma…

(5) Tratatul CECO expirase la 23 iulie 2002.

(6) Articolul 11 alineatul (4) din TUE.

(7) Articolul 50 alineatul (1) din TUE.

(8) Cu condiția ca toate instrumentele de ratifi care să fi fost depuse înaintea acestei date.


20Afi ș „Uniunea Europeană, 1951-2011: 60 de ani de Uniune de drept”

publicat în 2011, la 60 de ani de la semnarea primului tratat (CECO)0fifișș „UnUniuiuneneaa EuEuroropepeananăă, 1 1959511-20201111: 6060 d dee ananii dede U Uniniununee dede d dreptp ” AfiAfi

blicat în 2011, la 60 de ani de la semnarea primului tratat (CECO)pub

arSER I A I STOR I E

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă©

Un

iun

ea E

uro

Un

iun

ea E

uro

Un

iun

ea E

uro

©p

ean

ăp

ean

ă

13 decembrie 2007, Lisabona, semnarea tratatului

25 aprilie 2005, Luxemburg, ceremonia de semnare a tratatului de aderare a Bulgariei și a României

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă

25 martie 1957, Roma, ceremonia de semnare a tratatelor CEE și Euratom

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă

18 aprilie 1951: Tratatul de la Paris instituie CECO: Paul van Zeeland, ministrul afacerilor externe al Belgiei; Joseph Bech, ministrul afacerilor externe al Luxemburgului;

Joseph Meurice, ministrul comerțului exterior al Belgiei; Carlo Sforza, ministrul afacerilor externe al Italiei; Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Franței;

Konrad Adenauer, cancelarul federal german și ministrul federal al afacerilor externe; Dirk Stikker, ministrul afacerilor externe al Țărilor de Jos; Johannes van den Brink,

ministrul afacerilor economice al Țărilor de Jos

© U

niu

nea

Eu

rop

ean

ă

TRATATELE UNIUNII EUROPENE

IĂ

RI

PR

I IN

TR

AR

EA

ÎN V

IGO

AR

EC

ROO

NNOO

LLOG

IE ȘI

UNIUNEA EUROPEANĂ 1951-2011: 60 DE ANI DE UNIUNE DE DREPT

Tratatul de aderare Croaţia, semnat la 9 decembrie 2011

în curs de ratificare

Tratatul de la Lisabona, 1 decembrie 2009

Tratatul de aderare Bulgaria și România, 1 ianuarie 2007

Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, semnat la 29 octombrie 2004


Tratatul de aderare Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia,

1 mai 2004

Tratatul de la Nisa, 1 februarie 2003

Tratatul de la Amsterdam, 1 mai 1999

Tratatul de aderare Austria, Finlanda, Suedia, 1 ianuarie 1995

Actul de modificare a protocolului privind statutul BEI: Fondul european de investiţii,

1 mai 1994

Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), 1 noiembrie 1993

Actul Unic European, 1 iulie 1987

Tratatul de aderare Spania și Portugalia, 1 ianuarie 1986

Tratatul privind Groenlanda, 1 ianuarie 1985

Tratatul de aderare Grecia, 1 ianuarie 1981

Tratatul de modificare a protocolului privind statutul Băncii Europene de Investiţii (BEI):

Modificarea unităţii de cont; metoda de conversie, 1 octombrie 1977

Tratatul de modificare a anumitor dispoziţii financiare, 1 iunie 1977

Tratatul de aderare Danemarca, Irlanda și Regatul Unit, 1 ianuarie 1973

Tratatul de modificare a anumitor dispoziţii bugetare: „Resurse proprii”,

1 ianuarie 1971

Tratatul de fuziune a executivelor, 1 iulie 1967

Convenţia privind Antilele Olandeze, 1 octombrie 1964

Convenţia privind anumite instituţii comune: Adunarea, Curtea de Justiţie, Comitetul Economic și Social,

1 ianuarie 1958

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA),

1 ianuarie 1958

Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE),

1 ianuarie 1958

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene de Apărare, semnat la 27 mai 1952


Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui și Oţelului (CECO),

23 iulie 1952expirat la 23 iulie 2002

© U

niunea Europeană, 2011 —

ISBN 978-92-824-3476-5 —

doi:10.2860/27419 —

QC-32-11-757-RO

-Pwwww.consiliuuum.eurropa.eeuwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwww..............cccccccccccccccoooooooooooooonnnnnnnnnnnnnnnsssssssssssssssiiiiiiiiiiiiillllllllllllliiiiiiiiiiiiiiuuuuuuuuuuuuuummmmmmmmmmmmmm.............eeeeeeeeeeeeeeeuuuuuuuuuuuuuuurrrrrrrrrrrrrrrooooooooooooooooppppppppppppppppaaaaaaaaaaaaaaa............eeeeeeeeeeeeeeeeuuuuuuuuuuuuuuuu

Lisabona: 13 decembrie 2007

Nisa: 26 februarie 2001

Amsterdam: 2 octombrie 1997

Maastricht: 7 februarie 1992

Actul Unic: 17 și 28 februarie 1986

Roma: 25 martie 1957o uniune tot mai strânsă

între popoarele europene�

�

Paris: 18 aprilie 1951

�

2222000011111111111111111111

susuntntssfufundndamamenentutull UnU iiunii.

AcAcesestetea a susuuuntnt i tnneeggoocciiaate și tsemnates de reprezentanţii statelor membre,rraattiiffiiccaaaattee dde eee le naţionalepaparlama entel și e aprobate

p ţ de Parlamentul l EuEuroropepeanan..



21

De la Paris la Lisabona: cronologia tratatelor

Remarci preliminare:

� Versiunile originale ale tratatelor și ale instrumentelor naționale de ratifi care corespun-

zătoare sunt depuse în arhivele guvernului Republicii Italiene (Ministerul Afacerilor

Externe, Serviciul Contencios Diplomatic), cu excepția cazurilor în care există indicații

contrare în rubrica „Precizări”.

� În plus față de remarca precedentă, sunt oferite „Precizări” cu privire la caracterul fonda-

tor al tratatului, la adăugarea unei anexe la tratat, la expirarea unui tratat, la un proiect de

tratat nesemnat, la neratifi carea unui tratat, la excepțiile de aplicare prevăzute de tratate.

� Noile limbi autentice, rezultate în urma aderărilor succesive, sunt indicate cu caractere

aldine în momentul în care acestea apar ca noi limbi autentice.

� Data ratifi cării de către fi ecare stat membru corespunde datei depunerii instrumentelor

de ratifi care sau de aderare.

� Semnatarii menționați sunt reprezentanții plenipotențiari ai statelor lor respective.

� Informații suplimentare pot fi găsite în baza de date a Biroului Acorduri al Con-

siliului Uniunii Europene (http://www.consilium.europa.eu/policies/agreements/

search-the-agreements-database?lang=ro).

� Această cronologie se oprește la Tratatul de la Lisabona. Tratatele ulterioare, afl ate în

dezbatere sau în curs de ratifi care (9), nu sunt incluse. Acestea vor fi incluse cu ocazia

unei actualizări viitoare.

� Lista codurilor ISO ale tuturor limbilor ofi ciale ale Uniunii Europene se găsește la sfârșitul

broșurii.

(9) De exemplu, Tratatul de aderare a Croației, care a fost semnat la 9 decembrie 2011 la Bruxelles.


http://www.consilium.europa.eu/policies/agreements/search-the-agreements-database?lang=ro

http://www.consilium.europa.eu/policies/agreements/search-the-agreements-database?lang=ro

22

1Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului

„Tratatul de la Paris”

Data și locul semnării

18 aprilie 1951, Salon de l’Horloge, Quai d’Orsay, Paris, Franța

Semnatari

Konrad ADENAUER, cancelar și ministrul afacerilor externe (DE)

Paul VAN ZEELAND, ministrul afacerilor externe; Joseph MEURICE, ministrul comerțului exterior (BE)

Robert SCHUMAN, ministrul afacerilor externe (FR)

Carlo SFORZA, ministrul afacerilor externe (IT)

Joseph BECH, ministrul afacerilor externe (LU)

Dirk STIKKER, ministrul afacerilor externe; Jan VAN DEN BRINK, ministrul afacerilor economice (NL)

Intrarea în vigoare

23 iulie 1952

Limbile autentice

FR

Precizări

– Tratat fondator.

– A expirat la 23 iulie 2002.

– Versiunile originale ale tratatului și instrumentele naționale de ratificare, precum și instrumentele de

aderare succesive sunt depuse în arhivele Guvernului Republicii Franceze.


23

2Tratatul de instituire a Comunității Europene de Apărare

„Tratatul CEA”


27 mai 1952, Salon de l’Horloge, Quai d’Orsay, Paris, Franța

Semnatari

Konrad ADENAUER, cancelar, ministrul afacerilor externe (DE)

Paul VAN ZEELAND, ministrul afacerilor externe (BE)

Robert SCHUMAN, ministrul afacerilor externe (FR)

Alcide DE GASPERI, ministrul afacerilor externe (IT)

Joseph BECH, ministrul afacerilor externe (LU)

Dirk STIKKER, ministrul afacerilor externe (NL)


Neintrat în vigoare

Limbile autentice

DE, FR, IT, NL

Precizări

– Versiunile originale ale tratatului și instrumentele naționale de ratificare, precum și instrumentele de

aderare succesive sunt depuse în arhivele Guvernului Republicii Franceze.

– Proiectul de tratat CEA era legat de proiectul de tratat privind statutul Comunității Politice Europene (CPE),

adoptat de Adunarea ad-hoc a CECO la 10 martie 1953 (înaintat miniștrilor afacerilor externe ai CECO la 9

martie 1953). Proiectul de tratat CPE a devenit caduc în urma respingerii CEA.


24

3 – 4 – 5Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene

„Tratatul CEE” (10)

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice

„Tratatul CEEA sau Euratom” (11)

Convenția privind anumite instituții comune Comunităților Europene


25 martie 1957, Sala Horaților și a Curiaților, Palatul Capitoliului, Roma, Italia

Semnatari

Paul-Henri SPAAK, ministrul afacerilor externe; Jean-Charles SNOY ET D’OPPUERS, secretar general în

Ministerul Afacerilor Economice, președinte al delegației belgiene la Conferința interguvernamentală (BE)

Konrad ADENAUER, cancelar federal; Walter HALLSTEIN, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (DE)

Christian PINEAU, ministrul afacerilor externe; Maurice FAURE, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (FR)

Antonio SEGNI, președintele Consiliului de Miniștri; Gaetano MARTINO, ministrul afacerilor externe (IT)

Joseph BECH, președintele Guvernului, ministrul afacerilor externe; Lambert SCHAUS, ambasador, președintele

delegației luxemburgheze la Conferința interguvernamentală (LU)

Joseph LUNS, ministrul afacerilor externe; Hans LINTHORST HOMAN, președintele delegației neerlandeze la

Conferința interguvernamentală (NL)


1 ianuarie 1958

Limbile autentice

DE, FR, IT, NL

Precizări

CEE și Euratom: tratate fondatoare.

(10) Spre deosebire de celelalte protocoale anexate încă de la început la tratatul CEE, Protocolul

privind statutul Curții de Justiție a Comunității Economice Europene a fost semnat la Bruxelles

la 17 aprilie 1957. În afara modifi cărilor care i s-au adus prin tratatele ulterioare, acest protocol

a fost modifi cat prin Decizia Consiliului din 24 octombrie 1988 de instituire a Tribunalului

de Primă Instanță al Comunităților Europene (JO L 319, 25.11.1988).

(11) Protocolul privind statutul Curții de Justiție a Comunității Europene a Energiei Atomice,

anexat la tratatul Euratom, a fost semnat la Bruxelles la 17 aprilie 1957.


25

6Convenția din 13 noiembrie 1962 de revizuire a Tratatului de

instituire a Comunității Economice Europene în vederea aplicării

regimului special de asociere definit în partea a patra a acestui tratat

Antilelor Olandeze

„Convenția privind Antilele Olandeze”


13 noiembrie 1962, Bruxelles, Belgia

Semnatari

Henry FAYAT, ministru de stat la Ministerul Afacerilor Externe (BE)

Rolf LAHR, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (DE)

Jean-Marc BOEGNER, ambasador, președintele delegației franceze la Conferință (FR)

Carlo RUSSO, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (IT)

Eugène SCHAUS, vicepreședintele Guvernului și ministrul afacerilor externe (LU)

Hans VAN HOUTEN, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (NL)

Wim LAMPE, ministru plenipotențiar al Antilelor Olandeze

Intrarea în vigoare și publicarea în JO

1 octombrie 1964

JO nr. 150, 1.10.1964

Limbile autentice

DE, FR, IT, NL

Precizări

Anexează la tratatul CEE un protocol referitor la importurile de produse petroliere rafinate în Antilele

Olandeze.


26

7Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice

ale Comunităților Europene

„Tratatul de fuziune a executivelor” (12)


8 aprilie 1965, Bruxelles, Belgia

Semnatari

Paul-Henri SPAAK, viceprim-ministru și ministrul afacerilor externe (BE)

Kurt SCHMUECKER, ministrul afacerilor economice (DE)

Maurice COUVE DE MURVILLE, ministrul afacerilor externe (FR)

Amintore FANFANI, ministrul afacerilor externe (IT)

Pierre WERNER, președintele Guvernului și ministrul afacerilor externe (LU)

Joseph LUNS, ministrul afacerilor externe (NL)


1 iulie 1967

JO nr. 152, 13.7.1967

Limbile autentice

DE, FR, IT, NL

(12) Decizia reprezentanților guvernelor statelor membre privind instalarea provizorie a anumitor

instituții și a anumitor servicii ale Comunităților (JO nr. 152, 13.7.1967) a fost semnată și

a intrat în vigoare la aceleași date ca Tratatul de fuziune a executivelor.


27

8Tratatul de modificare a anumitor dispoziții bugetare ale Tratatelor

de instituire a Comunităților Europene și ale Tratatului de instituire

a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunităților Europene

„Tratatul de modificare a anumitor dispoziții bugetare”


22 aprilie 1970, Clădirea Alcide de Gasperi, Parlamentul European, Luxemburg, Luxemburg

Semnatari

Pierre HARMEL, ministrul afacerilor externe (BE)

Walter SCHEEL, ministrul afacerilor externe (DE)

Maurice SCHUMANN, ministrul afacerilor externe (FR)

Aldo MORO, ministrul afacerilor externe (IT)

Gaston THORN, ministrul afacerilor externe și al comerțului exterior (LU)

Hans DE KOSTER, secretar de stat la Afacerile Externe (NL)


1 ianuarie 1971

JO L 2, 2.1.1971

Limbile autentice

DE, FR, IT, NL


28

9Tratatul privind aderarea la Comunitatea Economică Europeană și la

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice a Regatului Danemarcei,

a Irlandei, a Regatului Norvegiei și a Regatului Unit al Marii Britanii

și Irlandei de Nord

„Tratatul de aderare a Danemarcei, a Irlandei

și a Regatului Unit la CEE și la Euratom” (13)


22 ianuarie 1972, Palatul Egmont, Bruxelles, Belgia (14)

Semnatari

Gaston EYSKENS, prim-ministru; Pierre HARMEL, ministrul afacerilor externe; Jan VAN DER MEULEN,

ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (BE)

Jens Otto KRAG, prim-ministru;

Ivar NØRGAARD, ministrul afacerilor economice externe; Jens CHRISTENSEN, secretar general al Afacerilor

Economice Externe în Ministerul Afacerilor Externe (DK)

Walter SCHEEL, ministrul afacerilor externe; H.-G. SACHS, ambasador, reprezentant permanent pe lângă

Comunitățile Europene (DE)

Maurice SCHUMANN, ministrul afacerilor externe; Jean-Marc BOEGNER, ambasador, reprezentant permanent

pe lângă Comunitățile Europene (FR)

Jack LYNCH, prim-ministru; Patrick HILLERY, ministrul afacerilor externe (IE)

Emilio COLOMBO, prim-ministru; Aldo MORO, ministrul afacerilor externe; Giorgio BOMBASSEI FRASCANI DE

VETTOR, ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (IT)

(13) Pentru aderarea la CECO, cf. Decizia Consiliului Comunităților Europene din 22 ianuarie 1972

privind aderarea la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a Regatului Danemarcei,

a Irlandei, a Regatului Norvegiei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,

JO L 73, 27.3.1972 (Acte privind aderarea la Comunitățile Europene a Regatului Danemarcei,

a Irlandei, a Regatului Norvegiei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

(14) Având în vedere neratifi carea tratatului de aderare de către Norvegia, tratatul de aderare și

celelalte acte privind aderarea au făcut obiectul Deciziei Consiliului Comunităților Euro-

pene din 1 ianuarie 1973 de adaptare a actelor privind aderarea unor noi state membre la

Comunitățile Europene, JO L 2, 1.1.1973.


29

Gaston THORN, ministrul afacerilor externe; Jean DONDELINGER, ambasador, reprezentant permanent pe

lângă Comunitățile Europene (LU)

Norbert SCHMELZER, ministrul afacerilor externe; Tjerk WESTERTERP, secretar de stat în Ministerul Afacerilor

Externe; Maan SASSEN, ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (NL)

Trygve BRATTELI, prim-ministru; Andreas CAPPELEN, ministrul afacerilor externe; Søren C. SOMMERFELT,

ambasador extraordinar și plenipotențiar (NO)

Edward HEATH, MBE, MP, prim-ministru, președintele Consiliului, ministrul administrației; Alec DOUGLAS-

HOME, KT, MP, ministru principal al Maiestății Sale pentru afaceri externe și Commonwealth; Geoffrey

RIPPON, QC, MP, cancelar al Ducatului de Lancaster (UK)


1 ianuarie 1973

JO L 73, 27.3.1972 (Acte privind aderarea la Comunitățile Europene a Regatului Danemarcei, a Irlandei,

a Regatului Norvegiei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord)

Limbile autentice

DA, DE, EN, FR, GA, IT, NL

Precizări

Referendum negativ în Norvegia la 25 septembrie 1972.


30

10Tratatul de modif icare a protocolului privind statutul Băncii

Europene de Investiții (15): împuternicirea Consiliului guvernatorilor

să modif ice definirea unității de cont și metoda de conversie în

monedă națională


10 iulie 1975, Bruxelles, Belgia

Semnatari

Willy DE CLERCQ, ministrul finanțelor (BE)

Per HÆKKERUP, ministrul afacerilor economice (DK)

Hans APEL, ministrul federal al finanțelor (DE)

Jean-Pierre FOURCADE, ministrul afacerilor economice (FR)

Charles MURRAY, secretar general la Departamentul Finanțelor din Irlanda (IE)

Emilio COLOMBO, ministrul Trezoreriei (IT)

Jean DONDELINGER, ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile

Europene (LU)

Laurens J. BRINKHORST, secretar de stat pentru Afaceri Externe (NL)

Michael PALLISER, KCMG, ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent pe lângă

Comunitățile Europene (UK)


1 octombrie 1977

JO L 91, 6.4.1978

Limbile autentice


(15) Protocolul privind statutul Băncii Europene de Investiții este anexat la Tratatul CEE.


31

11Tratatul de modificare a anumitor dispoziții financiare ale Tratatelor de

instituire a Comunităților Europene și ale Tratatului de instituire a unui

Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunităților Europene (16)

„Tratatul de modificare a anumitor dispoziții financiare”


22 iulie 1975, Bruxelles, Belgia

Semnatari

Renaat VAN ELSLANDE, ministrul afacerilor externe și al cooperării pentru dezvoltare (BE)

Niels ERSBØLL, ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile

Europene (DK)

Hans-Dietrich GENSCHER, ministrul federal al afacerilor externe (DE)

Jean-Marie SOUTOU, ambasadorul Franței, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (FR)

Garret FITZGERALD, ministrul afacerilor externe (IE)

Mariano RUMOR, ministrul afacerilor externe, președinte în exercițiu al Consiliului Comunităților Europene (IT)

Jean DONDELINGER, ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile

Europene (LU)

Laurens J. BRINKHORST, secretar de stat pentru Afaceri Externe (NL)

Michael PALLISER, KCMG, ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent pe lângă

Comunitățile Europene (UK)


1 iunie 1977

JO L 359, 31.12.1977

Limbile autentice


(16) Decizia reprezentanților guvernelor statelor membre din 5 aprilie 1977 privind instalarea

provizorie a Curții de Conturi (JO L 104, 28.4.1977) a fost semnată la 5 aprilie 1977 și a intrat

în vigoare la 1 iunie 1977.


32

12Tratat între Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală

Germania, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Marele

Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Unit al Marii

Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Comunităților Europene)

și Republica Elenă privind aderarea Republicii Elene la Comunitatea

Economică Europeană și la Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

„Tratatul de aderare a Greciei” (17)


28 mai 1979, Palatul Zappeion, Atena, Grecia

Semnatari

Wilfried MARTENS, prim-ministru; Henri SIMONET, ministrul afacerilor externe; Joseph VAN DER MEULEN,


Niels Anker KOFOED, ministrul agriculturii; Gunnar RIBERHOLDT, ambasador, reprezentant permanent pe

lângă Comunitățile Europene (DK)

Hans-Dietrich GENSCHER, ministrul afacerilor externe; Helmut SIGRIST, ambasador, reprezentant permanent

pe lângă Comunitățile Europene (DE)

Konstantinos KARAMANLIS, prim-ministru; Georgios RALLIS, ministrul afacerilor externe; Georgios

CONTOGEORGIS, ministru fără portofoliu, însărcinat cu relațiile cu Comunitățile Europene (EL)

Jean FRANÇOIS-PONCET, ministrul afacerilor externe; Pierre BERNARD-REYMOND, secretar de stat în Ministerul

Afacerilor Externe; Luc DE LA BARRE DE NANTEUIL, ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile

Europene (FR)

John LYNCH, prim-ministru; Michael O’KENNEDY, ministrul afacerilor externe; Brendan DILLON, ambasador,

reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (IE)

Giulio ANDREOTTI, președintele Consiliului de Miniștri; Adolfo BATTAGLIA, subsecretar de stat în Ministerul

Afacerilor Externe; Eugenio PLAJA, ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (IT)

(17) Pentru aderarea la CECO, cf. Decizia Consiliului Comunităților Europene din 24 mai 1979 pri-

vind aderarea Republicii Elene la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, JO L 291,

19.11.1979 (Acte privind aderarea Republicii Elene la Comunitățile Europene).


33

Gaston THORN, președintele Guvernului, ministrul afacerilor externe; Jean DONDELINGER, ambasador,

reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (LU)

Chris VAN DER KLAAUW, ministrul afacerilor externe; Jan LUBBERS, ambasador, reprezentant permanent pe

lângă Comunitățile Europene (NL)

Peter CARRINGTON, ministrul afacerilor externe și al Commonwealth-ului; Donald MAITLAND, ambasador,

reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (UK)


1 ianuarie 1981

JO L 291, 19.11.1979 (Acte privind aderarea Republicii Elene la Comunitățile Europene)

Limbile autentice

DA, DE, EL, EN, FR, GA, IT, NL


34

13Tratat de modificare a tratatelor de instituire a Comunităților Europene

cu privire la Groenlanda

„Tratatul privind Groenlanda”


13 martie 1984, Bruxelles, Belgia

Semnatari

Leo TINDEMANS, ministrul relațiilor externe al Regatului Belgiei (BE)

Uffe ELLEMANN-JENSEN, ministrul afacerilor externe al Danemarcei; Gunnar RIBERHOLDT, ambasador

extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent al Danemarcei (DK)

Hans-Dietrich GENSCHER, ministrul afacerilor externe al Republicii Federale Germania (DE)

Theodoros PANGALOS, secretar de stat pentru Afaceri Externe al Republicii Elene (EL)

Roland DUMAS, ministrul afacerilor europene al Republicii Franceze (FR)

Peter BARRY, ministrul afacerilor externe al Irlandei (IE)

Giulio ANDREOTTI, ministrul afacerilor externe al Republicii Italiene (IT)

Colette FLESCH, ministrul afacerilor externe al Guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului (LU)

Wim VAN EEKELEN, secretar de stat pentru Afaceri Externe al Țărilor de Jos; H.J.Ch. RUTTEN, ambasador

extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent al Țărilor de Jos (NL)

Geoffrey HOWE, QC, MP, secretar de stat pentru Afaceri Externe și Commonwealth (UK)


1 ianuarie 1985

JO L 29, 1.2.1985

Limbile autentice

DA, DE, EL, EN, FR, GA, IT, NL

Precizări

Tratatul privind Groenlanda anexează la Tratatul CEE Protocolul privind regimul special care se aplică

Groenlandei.


35


Germania, Republica Elenă, Republica Franceză, Irlanda, Republica

Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Regatul

Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Comunităților

Europene) și Regatul Spaniei, Republica Portugheză, privind aderarea

Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze la Comunitatea Economică

Europeană și la Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

„Tratatul de aderare a Spaniei și a Portugaliei la CEE și la Euratom” (18)


12 iunie 1985, „Sala Coloanelor”, Palatul Regal, Madrid, Spania – Palatul Belém, Lisabona, Portugalia

Semnatari

Wilfried MARTENS, prim-ministru; Leo TINDEMANS, ministrul afacerilor externe; Paul NOTERDAEME,


Poul SCHLÜTER, prim-ministru; Uffe ELLEMANN-JENSEN, ministrul afacerilor externe; Jakob Esper LARSEN,

ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (DK)

Hans-Dietrich GENSCHER, ministru federal al afacerilor externe; Gisbert POENSGEN, ambasador, reprezentant

permanent pe lângă Comunitățile Europene (DE)

Yannis HARALAMBOPOULOS, ministrul afacerilor externe; Theodoros PANGALOS, secretar de stat, ministru al

afacerilor externe (însărcinat cu problemele CEE); Alexandre ZAFIRIOU, ambasador, reprezentant permanent

pe lângă Comunitățile Europene (EL)

Felipe GONZÁLEZ MÁRQUEZ, președintele Guvernului; Fernando MÓRAN LÓPEZ, ministrul afacerilor externe;

Manuel MARÍN GONZÁLEZ, secretar de stat pentru relațiile cu Comunitățile Europene; Gabriel FERRÁN DE

ALFARO, ambasador, șeful Misiunii Spaniei pe lângă Comunitățile Europene (ES)

Laurent FABIUS, prim-ministru; Roland DUMAS, ministrul afacerilor externe; Catherine LALUMIÈRE, ministru

delegat însărcinat cu afacerile europene; Luc DE LA BARRE DE NANTEUIL, ambasador, reprezentant permanent

pe lângă Comunitățile Europene (FR)

(18) Pentru aderarea la CECO, cf. Decizia Consiliului Comunităților Europene din 11 iunie 1985

privind admiterea Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze în Comunitatea Economică

Europeană și la Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, JO L 302, 15.11.1985.


36

Garret FITZGERALD, TD, prim-ministru; Peter BARRY, TD, ministrul afacerilor externe; Andrew O’ROURKE,

ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (IE)

Bettino CRAXI, președintele Consiliului de Miniștri; Giulio ANDREOTTI, ministrul afacerilor externe;

Pietro CALAMIA, ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (IT)

Jacques F. POOS, vicepreședintele Guvernului, ministrul afacerilor externe; Joseph WEYLAND, ambasador,

reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (LU)

Ruud LUBBERS, prim-ministru, ministrul afacerilor generale; Hans VAN DEN BROEK, ministrul afacerilor

externe; H.J.Ch. RUTTEN, ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (NL)

Mário SOARES, prim-ministru; Rui MACHETE, viceprim-ministru; Jaime GAMA, ministrul afacerilor Externe;

Ernâni Rodrigues LOPES, ministrul finanțelor și planificării (PT)

Geoffrey HOWE, QC, MP, secretar de stat pentru afaceri externe și Commonwealth; Michael BUTLER,

ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunitățile Europene (UK)


1 ianuarie 1986

JO L 302, 15.11.1985 (Acte privind aderarea Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze la Comunitățile

Europene)

Limbile autentice

ES, DA, DE, EL, EN, FR, GA, IT, NL, PT


37

15Actul Unic European


17 februarie1986 (Belgia, Republica Federală Germania, Spania, Franța, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos,

Portugalia, Regatul Unit), Luxemburg, Luxemburg

28 februarie 1986 (Danemarca, Grecia, Italia), Haga, Țările de Jos

Semnatari

Leo TINDEMANS, ministrul afacerilor externe (BE)

Uffe ELLEMANN-JENSEN, ministrul afacerilor externe (DK)

Hans-Dietrich GENSCHER, ministrul federal al afacerilor externe (DE)

Karolos PAPOULIAS, ministrul afacerilor externe (EL)

Francisco FERNANDEZ ORDOÑEZ, ministrul afacerilor externe (ES)

Roland DUMAS, ministrul afacerilor externe (FR)

Peter BARRY, TD, ministrul afacerilor externe (IE)

Giulio ANDREOTTI, ministrul afacerilor externe (IT)

Robert GOEBBELS, secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe (LU)

Hans VAN DEN BROEK, ministrul afacerilor externe (NL)

Pedro PIRES DE MIRANDA, ministrul afacerilor externe (PT)

Lynda CHALKER, ministrul afacerilor externe și al Commonwealth-ului (UK)


1 iulie 1987

JO L 169, 29.6.1987

Limbile autentice


Precizări

Modifică Tratatul CECO, Tratatul CEE și Tratatul Euratom.


38

16Tratatul privind Uniunea Europeană

„Tratatul de la Maastricht”


7 februarie 1992, „Statenzaal”, Provinciehuis, Maastricht, Țările de Jos

Semnatari

Mark EYSKENS, ministrul afacerilor externe; Philippe MAYSTADT, ministrul finanțelor (BE)

Uffe ELLEMANN-JENSEN, ministrul afacerilor externe; Anders FOGH RASMUSSEN, ministrul afacerilor

economice (DK)

Hans-Dietrich GENSCHER, ministrul federal al afacerilor externe; Théodor WAIGEL, ministrul federal al

finanțelor (DE)

Antonios SAMARAS, ministrul afacerilor externe; Efthymios CHRISTODOULOU, ministrul economiei naționale (EL)

Francisco FERNANDEZ ORDOÑEZ, ministrul afacerilor externe; Carlos SOLCHAGA CATALÁN, ministrul economiei

și finanțelor (ES)

Roland DUMAS, ministrul afacerilor externe; Pierre BEREGOVOY, ministrul economiei, fi nanțelor și bugetului (FR)

Gerard COLLINS, ministrul afacerilor externe; Bertie AHERN, ministrul finanțelor (IE)

Gianni DE MICHELIS, ministrul afacerilor externe; Guido CARLI, ministrul Trezoreriei (IT)

Jacques F. POOS, viceprim-ministru, ministrul afacerilor externe; Jean-Claude JUNCKER, ministrul fi nanțelor (LU)

Hans VAN DEN BROEK, ministrul afacerilor externe; Wim KOK, ministrul finanțelor (NL)

João de Deus PINHEIRO, ministrul afacerilor externe; Jorge BRAGA DE MACEDO, ministrul finanțelor (PT)

Douglas HURD, ministrul afacerilor externe și al Commonwealth-ului; Francis MAUDE, secretar financiar al

Trezoreriei (UK)


1 noiembrie 1993

JO C 191, 29.7.1992

Limbile autentice



39

Precizări

Instituie Tratatul privind Uniunea Europeană.

Modifică Tratatul CEE în vederea instituirii Comunității Europene; modifică Tratatul CECO și Tratatul Euratom.

Excepții de la aplicarea tratatelor:

– Danemarca și Regatul Unit nu participă la cea de a treia etapă a uniunii economice și monetare (19).

– Danemarca nu participă la elaborarea și punerea în aplicare a politicii europene de securitate și de apărare

și în special la măsurile adoptate în temeiul titlului V din Tratatul UE cu implicații în materie de apărare (20).

(19) Cf. în special două protocoale anexate la Tratatul CE prin Tratatul privind Uniunea Europeană:

Protocolul privind unele dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de

Nord și Protocolul privind anumite dispoziții privind Danemarca.

(20) Cf. în special Protocolul privind poziția Danemarcei.


40

17Act de modificare a Protocolului privind statutul Băncii Europene de

Investiții de împuternicire a Consiliului guvernatorilor să creeze un

Fond european de investiții

„Act permițând crearea unui Fond european de investiții”


25 martie 1993, Bruxelles, Belgia

Semnatari

Philippe DE SCHOUTHEETE DE TERVARENT, ambasador, reprezentant permanent (BE)

Gunnar RIBERHOLDT, ambasador, reprezentant permanent (DK)

Jochen GRÜNHAGE, reprezentant permanent adjunct (DE)

Léonidas EVANGELIDIS, ambasador, reprezentant permanent (EL)

Camilo BARCIA GARCÍA-VILLAMIL, ambasador, reprezentant permanent (ES)

François SCHEER, ambasador, reprezentant permanent (FR)

Pádraig MAC KERNAN, ambasador, reprezentant permanent (IE)

Federico DI ROBERTO, ambasador, reprezentant permanent (IT)

Jean-Jacques KASEL, ambasador, reprezentant permanent (LU)

Ben BOT, ambasador, reprezentant permanent (NL)

José César PAULOURO DAS NEVES, ambasador, reprezentant permanent (PT)

John KERR, ambasador, reprezentant permanent (UK)


1 mai 1994

JO L 173, 7.7.1994

Limbile autentice



41


Germania, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză,

Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul

Țărilor de Jos, Republica Portugheză, Regatul Unit al Marii Britanii

și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Regatul

Norvegiei, Republica Austria, Republica Finlanda, Regatul Suediei,

privind aderarea Regatului Norvegiei, a Republicii Austria, a Republicii

Finlanda și a Regatului Suediei la Uniunea Europeană

„Tratatul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei la UE”


24 iunie 1994, Capela Sf. Gheorghe, Corfu, Grecia (21)

Semnatari

Jean-Luc DEHAENE, prim-ministru; Willy CLAES, ministrul afacerilor externe; Philippe DE SCHOUTHEETE DE

TERVARENT, ambasador, reprezentant permanent al Belgiei pe lângă Uniunea Europeană (BE)

Poul Nyrup RASMUSSEN, prim-ministru; Niels Helveg PETERSEN, ministrul afacerilor externe; Gunnar

RIBERHOLDT, ambasador, reprezentant permanent al Danemarcei pe lângă Uniunea Europeană (DK)

Helmut KOHL, cancelar federal; Klaus KINKEL, ministrul federal al afacerilor externe și vicecancelar; Dietrich

VON KYAW, ambasador, reprezentant permanent al Republicii Federale Germania pe lângă Uniunea

Europeană (DE)

Andreas PAPANDREOU, prim-ministru; Karolos PAPOULIAS, ministrul afacerilor externe; Theodoros PANGALOS,

ministrul adjunct al afacerilor externe (EL)

Felipe GONZÁLEZ MÁRQUEZ, președintele Guvernului; Javier SOLANA MADARIAGA, ministrul afacerilor externe;

Carlos WESTENDORP y CABEZA, secretar de stat pentru relațiile cu Comunitățile Europene (ES)

(21) Având în vedere neratifi carea tratatului de aderare de către Norvegia, tratatul de aderare și

celelalte acte referitoare la aderare au făcut obiectul Deciziei 95/1/CE a Consiliului Uniunii

Europene de adaptare a instrumentelor privind aderarea unor noi state membre la Uniunea

Europeană, JO L 1, 1.1.1995.


42

Édouard BALLADUR, prim-ministru; Alain JUPPÉ, ministrul afacerilor externe; Alain LAMASSOURE, ministru

delegat pe lângă ministrul afacerilor externe, însărcinat cu afaceri europene; Pierre DE BOISSIEU, ambasador,

reprezentant permanent al Franței pe lângă Uniunea Europeană (FR)

Albert REYNOLDS, prim-ministru; Dick SPRING, viceprim-ministru și ministru al afacerilor externe;

Padraic McKERNAN, ambasador, reprezentant permanent al Irlandei pe lângă Uniunea Europeană (IE)

Silvio BERLUSCONI, președintele Consiliului de Miniștri; Antonio MARTINO, ministrul afacerilor externe;

Livio CAPUTO, secretar de stat pentru afaceri externe (IT)

Jacques SANTER, prim-ministru; Jacques F. POOS, viceprim-ministru, ministrul afacerilor externe;

Jean-Jacques KASEL, ambasador, reprezentant permanent al Luxemburgului pe lângă Uniunea Europeană (LU)

Ruud LUBBERS, prim-ministru; Peter KOOIJMANS, ministrul afacerilor externe; Ben BOT, ambasador,

reprezentant permanent al Țărilor de Jos pe lângă Uniunea Europeană (NL)

Gro HARLEM BRUNDTLAND, prim-ministru; Bjørn TORE GODAL, ministrul afacerilor externe; Grete KNUDSEN,

ministrul comerțului și al marinei comerciale; Eivinn BERG, șeful delegației responsabile cu negocierile (NO)

Franz VRANITZKY, cancelar federal; Alois MOCK, ministrul federal al afacerilor externe; Ulrich STACHER,

director general, Cancelaria federală; Manfred SCHEICH, șef al Misiunii Austriece pe lângă Comunitățile

Europene (AT)

Aníbal CAVACO SILVA, prim-ministru; José Manuel DURÃO BARROSO, ministrul afacerilor externe;

Vítor MARTINS, secretar de stat pentru afaceri europene (PT)

Esko AHO, prim-ministru; Pertti SALOLAINEN, ministrul comerțului exterior; Heikki HAAVISTO, ministrul

afacerilor externe; Veli SUNDBAECK, secretar de stat pentru afaceri externe (FI)

Carl BILDT, prim-ministru; Margaretha af UGGLAS, ministrul afacerilor externe; Ulf DINKELSPIEL, ministrul

afacerilor europene și al comerțului exterior; Frank BELFRAGE, subsecretar de stat pentru afaceri europene și

comerț exterior (SE)

John MAJOR, prim-ministru; Douglas HURD, secretar de stat pentru afaceri externe și Commonwealth;

David HEATHCOAT-AMORY, ministru de stat pentru afaceri externe și Commonwealth (UK)


1 ianuarie 1995

JO C 241, 29.8.1994 (Acte privind aderarea)

Limbile autentice

ES, DA, DE, EL, EN, FR, GA, IT, NL, PT, FI, SV

Precizări

Norvegia întrerupe procesul de ratificare după referendumul negativ din 28 noiembrie 1994.


43

19Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea

Europeană, a tratatelor de instituire a Comunităților Europene și

a altor acte conexe

„Tratatul de la Amsterdam”


2 octombrie 1997, „Burgenzaal”, Palatul Regal Aan De Dam, Amsterdam, Țările de Jos

Semnatari

Erik DERYCKE, ministrul afacerilor externe (BE)

Niels Helveg PETERSEN, ministrul afacerilor externe (DK)

Klaus KINKEL, ministrul federal al afacerilor externe și vicecancelar (DE)

Theodoros PANGALOS, ministrul afacerilor externe (EL)

Juan Abel MATUTES, ministrul afacerilor externe (ES)

Hubert VÉDRINE, ministrul afacerilor externe (FR)

Raphael P. BURKE, ministrul afacerilor externe (IE)

Lamberto DINI, ministrul afacerilor externe (IT)

Jacques F. POOS, viceprim-ministru, ministrul afacerilor externe, comerțului exterior și cooperării (LU)

Hans VAN MIERLO, viceprim-ministru, ministrul afacerilor externe (NL)

Wolfgang SCHÜSSEL, ministrul federal al afacerilor externe și vicecancelar (AT)

Jaime GAMA, ministrul afacerilor externe (PT)

Tarja HALONEN, ministrul afacerilor externe (FI)

Lena HJELM-WALLÉN, ministrul afacerilor externe (SE)

Douglas HENDERSON, ministrul adjunct („Minister of State”) al afacerilor externe și al Commonwealth-ului (UK)


1 mai 1999

JO C 340, 10.11.1997

Limbile autentice



44

Precizări

Excepții de la aplicarea tratatelor:

– Acquis-ul Schengen, în momentul integrării acestuia în cadrul UE, angajează Danemarca, dar nu constituie

un acquis comunitar pentru acest stat (22). Danemarca beneficiază de o clauză de excludere voluntară

(opt-out) cu privire la adoptarea ulterioară, de către Consiliu, a unor măsuri în temeiul titlului IV

din Tratatul CE. Acest stat poate totuși să hotărască să transpună în dreptul său național o decizie

a Consiliului care urmărește dezvoltarea acquis-ului Schengen în conformitate cu dispozițiile titlului IV din

Tratatul CE (23).

– Irlanda și Regatul Unit nu sunt părți la acordurile privind acquis-ul Schengen; acquis-ul Schengen, în

momentul integrării acestuia în cadrul UE, nu se aplică acestor state. Ele pot totuși solicita participarea,

integrală sau parțială, la dispozițiile acestui acquis (24). De asemenea, aceste state pot participa voluntar

(opt-in) la adoptarea și la punerea în aplicare a unor măsuri în temeiul titlului IV din Tratatul CE (25).

(22) Cf. „Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene” anexat

la Tratatul de la Amsterdam.

(23) Cf. „Protocolul privind poziția Danemarcei”.

(24) Cf. „Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene”.

(25) Cf. „Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei” anexat la Tratatul de la Amsterdam.


45

20Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului privind Uniunea

Europeană, a tratatelor de instituire a Comunităților Europene și

a anumitor acte conexe

„Tratatul de la Nisa”


26 februarie 2001, „Sala de Bal”, Palatul Prefecturii (Palais Sarde), Prefectura Alpes-Maritimes, Nisa, Franța

Semnatari

Louis MICHEL, viceprim-ministru și ministru al afacerilor externe (BE)

Mogens LYKKETOFT, ministrul afacerilor externe (DK)

Joseph FISCHER, ministrul federal al afacerilor externe și vicecancelar (DE)

Georgios PAPANDREOU, ministrul afacerilor externe (EL)

Josep PIQUÉ I CAMPS, ministrul afacerilor externe (ES)

Hubert VÉDRINE, ministrul afacerilor externe (FR)

Brian COWEN, ministrul afacerilor externe (IE)

Lamberto DINI, ministrul afacerilor externe (IT)

Lydie POLFER, viceprim-ministru, ministrul afacerilor externe și al comerțului exterior (LU)

Jozias VAN AARTSEN, ministrul afacerilor externe (NL)

Benita FERRERO-WALDNER, ministrul federal al afacerilor externe (AT)

Jaime GAMA, ministru de stat, ministrul afacerilor externe (PT)

Erkki TUOMIOJA, ministrul afacerilor externe (FI)

Anna LINDH, ministrul afacerilor externe (SE)

Robin COOK, ministrul afacerilor externe și al Commonwealth-ului (UK)


1 februarie 2003

JO C 80, 10.3.2001

Limbile autentice



46

21Tratatul între Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală

Germania, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda,

Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor

de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Finlanda,

Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (statele

membre ale Uniunii Europene) și Republica Cehă, Republica Estonia,

Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica

Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia și

Republica Slovacă privind aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia,

a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii

Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și

a Republicii Slovace la Uniunea Europeană

„Tratatul marea extindere”


16 aprilie 2003, Stoa lui Attalus, Agora Antică, Atena, Grecia

Semnatari

Guy VERHOFSTADT, prim-ministru; Louis MICHEL, viceprim-ministru și ministru al afacerilor externe (BE)

Václav KLAUS, președinte; Vladimír ŠPIDLA, prim-ministru; Cyril SVOBODA, viceprim-ministru și ministru al

afacerilor externe; Pavel TELIČKA, șeful delegației Republicii Cehe responsabile cu negocierile privind aderarea

la Uniunea Europeană și ambasador și șeful Misiunii Republicii Cehe pe lângă Comunitățile Europene (CZ)

Anders Fogh RASMUSSEN, prim-ministru; Per Stig MØLLER, ministrul afacerilor externe (DK)

Gerhard SCHRÖDER, cancelar federal; Joseph FISCHER, ministrul federal al afacerilor externe și vicecancelar (DE)

Arnold RÜÜTEL, președinte; Kristiina OJULAND, ministrul afacerilor externe (EE)

Konstantinos SIMITIS, prim-ministru; Giorgos PAPANDREOU, ministrul afacerilor externe; Tassos GIANNITSIS,

ministrul adjunct al afacerilor externe (EL)

José Maria AZNAR LÓPEZ, președintele Guvernului; Ana PALACIO VALLELERSUNDI, ministrul afacerilor externe (ES)

Jean-Pierre RAFFARIN, prim-ministru; Dominique GALOUZEAU DE VILLEPIN, ministrul afacerilor externe;

Noëlle LENOIR, ministru delegat pe lângă ministrul afacerilor externe, însărcinat cu afaceri europene (FR)


47

Bertie AHERN, prim-ministru (Taoiseach); Brian COWEN, ministrul afacerilor externe (IE)

Silvio BERLUSCONI, președintele Consiliului de Miniștri; Franco FRATTINI, ministrul afacerilor externe (IT)

Tassos PAPADOPOULOS, președinte; George IACOVOU, ministrul afacerilor externe (CY)

Vaira VĪĶE-FREIBERGA, președinte; Einars REPŠE, prim-ministru; Sandra KALNIETE, ministrul afacerilor externe;

Andris KESTERIS, negociator principal pentru aderarea Republicii Letonia la Uniunea Europeană, subsecretar

de stat la ministerul afacerilor externe (LV)

Algirdas Mykolas BRAZAUSKAS, prim-ministru; Antanas VALIONIS, ministrul afacerilor externe (LT)

Jean-Claude JUNCKER, prim-ministru, ministru de stat; Lydie POLFER, ministrul afacerilor externe și al

comerțului exterior (LU)

Péter MEDGYESSY, prim-ministru; László KOVÁCS, ministrul afacerilor externe; Endre JUHÁSZ, ambasadorul

Republicii Ungare pe lângă Uniunea Europeană, negociator principal pentru aderarea Republicii Ungare la

Uniunea Europeană (HU)

Edward FENECH ADAMI, prim-ministru; Joe BORG, ministrul afacerilor externe; Richard CACHIA CARUANA, șeful

delegației responsabile cu negocierile (MT)

Jan Pieter BALKENENDE, prim-ministru; Jakob Gijsbert DE HOOP SCHEFFER, ministrul afacerilor externe (NL)

Wolfgang SCHÜSSEL, cancelar federal; Benita FERRERO-WALDNER, ministrul federal al afacerilor externe (AT)

Leszek MILLER, prim-ministru; Włodzimierz CIMOSZEWICZ, ministrul afacerilor externe; Danuta HÜBNER,

secretar de stat la ministerul afacerilor externe (PL)

José Manuel DURÃO BARROSO, prim-ministru; António MARTINS DA CRUZ, ministrul afacerilor externe (PT)

Janez DRNOVŠEK, președinte; Anton ROP, prim-ministru; Dimitrij RUPEL, ministrul afacerilor externe (SI)

Rudolf SCHUSTER, președinte; Mikuláš DZURINDA, prim-ministru; Eduard KUKAN, ministrul afacerilor externe;

Ján FIGEL, negociator principal pentru aderarea Republicii Slovace la Uniunea Europeană (SK)

Paavo LIPPONEN, prim-ministru; Jari VILÉN, ministrul comerțului exterior (FI)

Göran PERSSON, prim-ministru; Anna LINDH, ministrul afacerilor externe (SE)

Tony BLAIR, prim-ministru; Jack STRAW, ministrul afacerilor externe și al Commonwealth-ului (UK)


Publicarea în JO

1 mai 2004

JO L 236, 23.9.2003 (Acte privind aderarea) și JO C 227 E, 23.9.2003 (Apendice la anexele la Actul privind

condițiile de aderare)

Limbile autentice

ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, SK, SL, FI, SV


48

22Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa


29 octombrie 2004, Sala Horaților și a Curiaților, Palatul Capitoliului, Roma, Italia

Semnatari

Guy VERHOFSTADT, prim-ministru; Karel DE GUCHT, ministrul afacerilor externe (BE)

Stanislav GROSS, prim-ministru; Cyril SVOBODA, ministrul afacerilor externe (CZ)

Anders Fogh RASMUSSEN, prim-ministru; Per Stig MØLLER, ministrul afacerilor externe (DK)

Gerhard SCHRÖDER, cancelar federal; Joseph FISCHER, ministrul federal al afacerilor externe și vicecancelar (DE)

Juhan PARTS, prim-ministru; Kristiina OJULAND, ministrul afacerilor externe (EE)

Kostas KARAMANLIS, prim-ministru; Petros G. MOLYVIATIS, ministrul afacerilor externe (EL)

José Luis RODRÍGUEZ ZAPATERO, președintele Guvernului; Miguel Angel MORATINOS CUYAUBÉ, ministrul

afacerilor externe și cooperării (ES)

Jacques CHIRAC, președinte; Jean-Pierre RAFFARIN, prim-ministru; Michel BARNIER, ministrul afacerilor

externe (FR)

Bertie AHERN, prim-ministru (Taoiseach); Dermot AHERN, ministrul afacerilor externe (IE)

Silvio BERLUSCONI, președintele Consiliului de Miniștri; Franco FRATTINI, ministrul afacerilor externe (IT)

Tassos PAPADOPOULOS, președinte; George IACOVOU, ministrul afacerilor externe (CY)

Vaira VĪĶE-FREIBERGA, președinte; Indulis EMSIS, prim-ministru; Artis PABRIKS, ministrul afacerilor externe (LV)

Valdas ADAMKUS, președinte; Algirdas Mykolas BRAZAUSKAS, prim-ministru; Antanas VALIONIS, ministrul

afacerilor externe (LT)

Jean-Claude JUNCKER, prim-ministru, ministru de stat; Jean ASSELBORN, viceprim-ministru, ministrul

afacerilor externe și al comerțului exterior (LU)

Ferenc GYURCSÁNY, prim-ministru; László KOVÁCS, ministrul afacerilor externe (HU)

Lawrence GONZI, prim-ministru; Michael FRENDO, ministrul afacerilor externe (MT)


49

Jan Peter BALKENENDE, prim-ministru; Ben BOT, ministrul afacerilor externe (NL)

Wolfgang SCHÜSSEL, cancelar federal; Ursula PLASSNIK, ministrul federal al afacerilor externe (AT)

Marek BELKA, prim-ministru; Włodzimierz CIMOSZEWICZ, ministrul afacerilor externe (PL)

Pedro Miguel DE SANTANA LOPES, prim-ministru; António Victor MARTINS MONTEIRO, ministrul afacerilor

externe și al Comunităților Portugheze din Străinătate (PT)

Anton ROP, președintele Guvernului; Ivo VAJGL, ministrul afacerilor externe (SI)

Mikuláš DZURINDA, prim-ministru; Eduard KUKAN, ministrul afacerilor externe (SK)

Matti VANHANEN, prim-ministru; Erkki TUOMIOJA, ministrul afacerilor externe (FI)

Göran PERSSON, prim-ministru; Laila FREIVALDS, ministrul afacerilor externe (SE)

Tony BLAIR, prim-ministru; Jack STRAW, ministrul afacerilor externe și al Commonwealth-ului (UK)


Neintrat în vigoare

JO C 310, 16.12.2004

Limbile autentice

ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, SK, SL, FI, SV


50

23Tratatul între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei,

Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă,

Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană,

Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat

al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor

de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză,

Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul

Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre

ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind

aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană

„Tratatul de aderare a Bulgariei și a României”


25 aprilie 2005, Abația Neumünster, Luxemburg, Luxemburg

Semnatari

Karel DE GUCHT, ministru al afacerilor externe; Didier DONFUT, secretar de stat pentru afaceri europene,

delegat la Ministerul Afacerilor Externe (BE)

Georgi PARVANOV, președinte; Simeon SAXE-COBOURG, prim-ministru; Solomon PASSY, ministru al afacerilor

externe; Meglena KUNEVA, ministru al afacerilor europene (BG)

Vladimír MÜLLER, ministru adjunct pentru afacerile Uniunii; Jan KOHOUT, ambasador extraordinar și

plenipotențiar, reprezentant permanent al Republicii Cehe pe lângă Uniunea Europeană (CZ)

Friis Arne PETERSEN, secretar de stat permanent; Claus GRUBE, ambasador extraordinar și plenipotențiar,

reprezentant permanent al Regatului Danemarcei pe lângă Uniunea Europeană (DK)

Hans Martin BURY, ministru de stat pentru Europa; Wilhelm SCHÖNFELDER, ambasador extraordinar și

plenipotențiar, reprezentant permanent al Republicii Federale Germania pe lângă Uniunea Europeană (DE)

Urmas PAET, ministru al afacerilor externe; Väino REINART, ambasador extraordinar și plenipotențiar,

reprezentant permanent al Republicii Estonia pe lângă Uniunea Europeană (EE)

Yannis VALINAKIS, ministru adjunct al afacerilor externe; Vassilis KASKARELIS, ambasador extraordinar și

plenipotențiar, reprezentant permanent al Republicii Elene pe lângă Uniunea Europeană (EL)


51

Miguel Angel MORATINOS CUYAUBÉ, ministru al afacerilor externe și cooperării; Alberto NAVARRO GONZÁLEZ,

secretar de stat pentru Uniunea Europeană (ES)

Claudie HAIGNERÉ, ministru responsabil pentru afacerile europene, delegat la Ministerul Afacerilor Externe;

Pierre SELLAL, ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent al Republicii Franceze pe

lângă Uniunea Europeană (FR)

Dermot AHERN, ministru al afacerilor externe; Noel TREACY, ministru de stat pentru afaceri europene (IE)

Roberto ANTONIONE, subsecretar de stat pentru afaceri externe; Rocco Antonio CANGELOSI, ambasador

extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent al Republicii Italiene pe lângă Uniunea Europeană (IT)

George IACOVOU, ministru al afacerilor externe; Nicholas EMILIOU, ambasador extraordinar și plenipotențiar,

reprezentant permanent al Republicii Cipru pe lângă Uniunea Europeană (CY)

Artis PABRIKS, ministru al afacerilor externe; Eduards STIPRAIS, ambasador extraordinar și plenipotențiar,

reprezentant permanent al Republicii Letonia pe lângă Uniunea Europeană (LV)

Antanas VALIONIS, ministru al afacerilor externe; Albinas JANUSKA, subsecretar la Ministerul Afacerilor

Externe (LT)

Jean-Claude JUNCKER, prim-ministru, ministru de stat, ministru de finanțe; Jean ASSELBORN,

viceprim-ministru , ministru al afacerilor externe și al imigrării (LU)

Ferenc SOMOGYI, ministru al afacerilor externe; Etele BARÁTH, ministru fără portofoliu responsabil pentru

afacerile europene (HU)

Michael FRENDO, ministru al afacerilor externe; Richard CACHIA CARUANA, ambasador extraordinar și

plenipotențiar, reprezentant permanent al Maltei pe lângă Uniunea Europeană (MT)

Ben BOT, ministru al afacerilor externe; Atzo NICOLAÏ, ministru al afacerilor europene (NL)

Hubert GORBACH, vicecancelar; Ursula PLASSNIK, ministru federal al afacerilor externe (AT)

Adam Daniel ROTFELD, ministru al afacerilor externe; Jaroslaw PIETRAS, secretar de stat pentru afaceri europene (PT)

Diogo PINTO DE FREITAS DO AMARAL, ministru de stat și al afacerilor externe; Fernando Manuel de MENDONÇA

D’OLIVEIRA NEVES, secretar de stat pentru afaceri europene (PT)

Traian BĂSESCU, președinte; Călin POPESCU-TĂRICEANU, prim-ministru; Mihai-Răzvan UNGUREANU, ministru

al afacerilor externe; Leonard ORBAN, negociator-șef cu Uniunea Europeană (RO)

Božo CERAR, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (SI)

Eduard KUKAN, ministru al afacerilor externe; József BERÉNYI, secretar de stat pentru afaceri externe (SK)

Eikka KOSONEN, ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent al Republicii Finlanda pe

lângă Uniunea Europeană (FI)

Laila FREIVALDS, ministru al afacerilor externe; Sven-Olof PETERSSON, ambasador extraordinar și

plenipotențiar, reprezentant permanent al Regatului Suediei pe lângă Uniunea Europeană (SE)


52

John GRANT, KCMG, ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent al Regatului Unit al

Marii Britanii și Irlandei de Nord pe lângă Uniunea Europeană (UK)


1 ianuarie 2007

JO L 157, 21.6.2005 (Documente privind aderarea)

Limbile autentice

BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV


53

24Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea

Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene

„Tratatul de la Lisabona”


13 decembrie 2007, Mosteiros dos Jeronimos, Lisabona, Portugalia

Semnatari

Guy VERHOFSTADT, prim-ministru; Karel DE GUCHT, ministru al afacerilor externe (BE)

Sergei STANISHEV, prim-ministru; Ivailo KALFIN, viceprim-ministru și ministru al afacerilor externe (BG)

Mirek TOPOLÁNEK, prim-ministru; Karel SCHWARZENBERG, ministru al afacerilor externe (CZ)

Anders Fogh RASMUSSEN, prim-ministru; Per Stig MØLLER, ministru al afacerilor externe (DK)

Angela MERKEL, cancelar federal; Frank-Walter STEINMEIER, vicecancelar și ministru federal al afacerilor

externe (DE)

Andrus ANSIP, prim-ministru; Urmas PAET, ministru al afacerilor externe (EE)

Bertie AHERN, prim-ministru; Dermot AHERN, ministru al afacerilor externe (IE)

Konstantinos KARAMANLIS, prim-ministru; Dora BAKOYANNIS, ministru al afacerilor externe (EL)

José Luis RODRÍGUEZ ZAPATERO, președinte al Guvernului; Miguel Angel MORATINOS CUYAUBÉ, ministru al

afacerilor externe și al cooperării (ES)

Nicolas SARKOZY, președinte; François FILLON, prim-ministru; Bernard KOUCHNER, ministru al afacerilor

externe și europene (FR)

Romano PRODI, prim-ministru; Massimo D’ALEMA, viceprim-ministru, ministru al afacerilor externe (IT)

Tassos PAPADOPOULOS, președinte; Erato KOZAKOU-MARCOULLIS, ministru al afacerilor externe (CY)

Valdis ZATLERS, președinte; Aigars KALVĪTIS, prim-ministru; Māris RIEKSTIŅŠ, ministru al afacerilor externe (LV)

Valdas ADAMKUS, președinte; Gediminas KIRKILAS, prim-ministru; Petras VAITIEKŪNAS, ministru al afacerilor

externe (LT)

Jean-Claude JUNCKER, prim-ministru; Jean ASSELBORN, ministru al afacerilor externe (LU)

Ferenc GYURCSÁNY, prim-ministru; Kinga GÖNCZ, ministru al afacerilor externe (HU)

Lawrence GONZI, prim-ministru; Michael FRENDO, ministru al afacerilor externe (MT)

Jan Peter BALKENENDE, prim-ministru; Maxime VERHAGEN, ministru al afacerilor externe (NL)

Alfred GUSENBAUER, cancelar federal; Ursula PLASSNIK, ministru federal al afacerilor europene și

internaționale (AT)


54

Donald TUSK, prim-ministru; Radosław SIKORSKI, ministru al afacerilor externe (PL)

José SÓCRATES, prim-ministru; Luís Filipe AMADO, ministru de stat și al afacerilor externe (PT)

Traian BĂSESCU, președinte; Călin POPESCU-TĂRICEANU, prim-ministru; Adrian CIOROIANU, ministru al

afacerilor externe (RO)

Janez JANŠA, președinte al Guvernului; Dimitrij RUPEL, ministru al afacerilor externe (SI)

Robert FICO, prim-ministru; Ján KUBIŠ, ministru al afacerilor externe (SK)

Matti VANHANEN, prim-ministru; Ilkka KANERVA, ministru al afacerilor externe (FI)

Fredrik REINFELDT, prim-ministru; Cecilia MALMSTRÖM, ministru al afacerilor europene (SE)

Gordon BROWN, prim-ministru; David MILIBAND, ministru al afacerilor externe și al Commonwealth-ului (UK)


1 decembrie 2009

JO C 306, 17.12.2007

Limbile autentice

BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV


55

Limbile ofi ciale ale Uniunii E

Limbile oficial

1 bulgară (бълг

22 spaniolă (español) es

3 cehă (čeština) cs

4 daneză (dansk) da

5 germană (Deutsch) de

6 estonă (eesti keel) et

7 greacă (ελληνικά) el

8 englezzăă (E(English) en

9 franceză (français) fr

100 irlandeză (Gaeilgge) ga

11 italiană (italiano) it

12 letonă (latviešu valoda)a) lv

13 lituaniană (lietuvių kalba) lt

14 maghiară (magyar) hu

15 malteză (Malti) mt

16 neerrlalalandn eză (Nederlands) nl

17 polonăă ( (polski) pl

18 portugheză (( (popportuguês) pt

19 română (româmânănă) ro

2020 slovacă (slovenčina) sk

2121 slovenă (slovenščina) sl

22 finlnlanandeză (suomi) fi

23 suedeză (svenska) sv


Secretariatul General al Consiliului



Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicații al Uniunii Europene

2012 — 55 p. — 17,6 × 25 cm

ISBN 978-92-824-3520-5

doi:10.2860/90463


CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE?

Publicații gratuite:• prin EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);

• la reprezentanțele sau delegațiile Uniunii Europene.

Puteți obține datele de contact ale acestora vizitând

http://ec.europa.eu sau trimițând un fax la +352 292942758.

Publicații contra cost:• prin EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).

Abonamente contra cost (de exemplu, la Jurnalul Ofi cial al Uniunii Europene sau la repertoriile jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene):• contactând direct unul dintre agenții de vânzări ai Ofi ciului pentru Publicații al

Uniunii Europene (http://publications.europa.eu/others/agents/index_ro.htm).

RO.indd 3 28/06/12 16:10

http://bookshop.europa.eu

http://ec.europa.eu

http://bookshop.europa.eu

http://publications.europa.eu/others/agents/index_ro.htm

doi:10.2860/90463

ISBN 978-92-824-3520-5

Rue de la Loi/Wetstraat 175

1048 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Tel. +32 22816111

www.consilium.europa.eu

QC

-31-11

-40

7-R

O-C

CONSILIUM

RO.indd 4 28/06/12 16:10


o uniune de drept: de la paris la lisabona filenotă prezenta broșură este publicată de...

Documents