Octavia Zahwia. Absolventd a Liceului de ArtA ,,DinuLipatti' (Bucuregti, 1969). Licenld in muzicd, la sec,tiavioard, la Conservatoryl,,Ciprian Porumbescu,, (Bucuregti,1973). Profesoardla Liceul de Muzicd ,,Dinu Lipatti', gi la

liceul ,,George Enescu" (1973-1989). Inspectoare cuInvf,l5mdnful artistic in Ministerul invdldm6nrului (1990).Licen{6 in Filozofie 9i Teologie la Facultatea Iezuifilor dinParis, ,,Centre Sdwes" (1991-1995). Master in teologieDogmaticd qi Fundamentald la Institutul Catolic din paris(lees-1ee7).

OctaviaZaharia, O romdncd la Pqris

@ 2019, Instituhrl European, Iaqi

INSTITUTUL EUROPEANIagi, str. Grigore Ghica Vodd nr. 13,cod 700198, OP 6, CP 1309euroedit@hotmail.com; ediitra ie@yahoo.comhttp ://www.euroinst.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiZAHARIA, OCTAVIA

O romincl Ia Paris / OctaviaZaharia. - Iaqi: InstitutulEuropean, 2019

rsBN 978-60 6-24-0249-s

82 1.135.1

Potrivit Legii nr. 8/1996, a drephrlui de autor, reproducerea (par-t'al5 sau totald) aprezentei cdrf.fard acordul Editurii constituieinfracliune $i se pedepse$te in conformitate cu aceasta.

Printed in ROMAMA

Octavia Zaharia

O RomflncI la Paris

INSTITUTUL EUROPEAN2019

Cuprins

[aramea este frumoasd l llFirul Ariadnei I 16

Caofugardl24

Lumini qi scdnteieri / 29

Lume veche, lume noud l 33

Timpul se dilat[ / 39

O americancd la Avignon qi un Director disperat / 43

Munfi roqii qi cdmpuri delavandd l 46

Ca acasd I 49

Domnul Duca si Cdntdreful de Operd / 53

Un c0ine muribund / 61

O noapte cao clipd I 63

Un frate irxeligent / 67

Biserica de piatrL l 70

Studiu cu m0na stdngd I 76

Susanne / 79

Un moment istoric / 82

Poli sd vii? / 86

Fete miloase / 93

A 7 heures ou d 17 heures? I 98

Un acoperiq la Paris / 103

inv6l6minte pariziene I 107

Aici e pentru tine! / 113

Buchetul de flori / 116

Am vdzut nimicul I l2l,,Biserica Mam6". Sdgoldne / 125

Baroane qi Contese / 129

IanColman I 734

Studii, studii / 138

inconjurati de tineri I 143

Mii de fotografti I 148

Prietenii muzicieni I 153

Mobilitate maximd I 16I

Magazinul Vogue I 166

Lamyae qi copilul abandonat I l7lChemarea Europei / 175

Nevoia de liniqte / 185

Animalie litffgicd / 189

Amvdzut o plicuJS: ,,Paris" / 198

Cele 12 Dosare qi,,T6ndrul inrevolt6" 1206

Confesiune *Epilog / 212

10

fara mea este frumoasi

$tia cum sunt perdelele din casa mea, ce mobileaveam) cu cine locuiam, care sunt prietenii mei gi, de

asemenea, ce aveam in cap... A venit la Liceu qi m-ainvitat la Mililia Capitalei. Era foarte prietenos, se voiaparc5 intim cu mine...

Am apreciat ci studiase bine dosarul meu, daraceastl pdtrundere in viala mea de zi cu zi finea de

spargere de domiciliu sau de ,,viol" al intimit[fii mele.Am ?nleles imediat ci multe din informa{iile

din casd nu proveneau de la prieteni indiscrefi, ci de laperchezilia pe care o avusesem in casi cu 2-3 aniinainte. In 1918, a doua zi durpd intronarea Papei IoanPaul al Il-lea, trei birbali au venit la 6 diminea{a sd

caute ,,aur gi valutd". (Noi eram pr[p[di1i, ca mulfidintre rom6ni, qi nu fusesem inci in strdindtdli, ca sd

avem valut[.) In timpul percheziliei eram liniqtili ci nuvor g6si ,,ceea ce cdutau". Deqi au rdmas hei ore ca s[sconnoneascd in casi din pivni!6 pdnd in pod, totul era

numai intimidare: spargerea oric5rui entuziasm catolicin viafa noastr[.

Dar cei trei securigti gi-au frcut raporful, l-aupus la dosar gi acum il scoteau la iveali ca sd mdimbl6nzeasc6: de unde tonul mieros al marelui mililian.Cred cd avea un grad inalt in mililie, cdci incdpereaunde m-a primit era spafioasd, cu mobild gi draperii decalitate. Erau acolo qi doui frumoase canapele din pieleautentici (amintesc de canapele cdci vor deveni nigtealiate psihologice la un moment dat).

Deqi disculia a durat vreo ori gi jumdtate, amfost avantajatn de faptul ci nu era prezent qi un inspector

11

OCTAVIA ZAHAzuA

de mililie ,,rdu" qi agresiv. De multe ori la un interoga-toriu ei Tucreazdin cuplu: unul rdu qi unul bun.

La inceputul interogatoriului el punea intre-barea, iar eu puteam sd rdspund pe indelete.

Cu prima inlrebare imi interoga sufletul: de

unde vine credinla mea?Nu i-am rdspuns ,de la mogi gi strimoqi", sau

de la p6rinfi, sau de pe la vreo bisericd...Cum sunt muzicianl, ,,am implicat" compo-

zitorii qi m:uzica lor. Dificultatea a fost sd aleg dinbogdfia muzicii cdte ceva. I-am vorbit de profunzimeaqi majestatea concentratd a muzicii lui Bach, despre dra-matismul si sublimul din muzica lui Beethoven, desprefrumuselea gi transcendentul ce se degajd din Sonata a

III-a pentru vioard qi pian de George Enescu...(Nu i-am spus cI ascultam deseori noplile

Oratoriul dramatic loana pe rug de Arthur Honegger, cderam prinsd in interiorul muzicii lui Schubert, cdtoatdomenirea ar fi zguduitd qi impresionatd de bogSlia de

viald gi de moarte din Missa da Requiem de Verdi etc).I-am citat insi un mare sociolog german, Karl

Rahner (care de fapt este un mare teolog!) care spuneacd Mozart a adus mai mult pentru spiritualitateaomenirii dec6t o pleiadi de teologi.

A doua chestiune a inspectorului era orientatdspre activitatea mea pedagogicS: eu fiind profesoarS,aceastd credinJd ar putea sa aibd efecte negative asupraelevilor. (Dar, ce sd aibd efecte negative: sublimul,frumusefea?). I-am rdspuns ci pedagogia viorii este

departe de a fi transcendentali gi sublim6. Ci este chiarteribilS!

La inceputul studiului, qi mult timp dupi aeeea,

suntem concentrali asupm unei pozilii corecte pe

t2

O romdncd la Paris

vioari, cdci aceasti pozilie este cumva ,,contra naturii":

,,Jine vioara sus! Scoate cotul! Degetul mic rofunjit!Degetul ardtiltor culcat pe bagheti!" DupS aceea, incepem

infinita luptd pentru intonalie, oblinerea unui sunet

muzical, neagresiv gi curat!Suntem aqa de preocupali de tehnica viorii, cd

rareori putem ajunge la muzicd. De Sublim, de

Dumnezeu, de Majestate, de Transcendenfd, nu avem

deloc timp. Prepardm regulat studii, concerte qi c6te opies6, pentru examene qi audilii qcolare. Suntem prinqiin capcana competiliei (qi a lucrului bine fbcut, in cel

mai bun caz!).Ca profesoard, deqi imi iubeam elevii qi incercam

si le fac torhrra cAt mai seninS, nu aveam decdt o

speran!6 (foarte modestd): ca unii dintre elevi, cei maibuni, sd poati cdqtiga o pdine maitdrzil prin studiul c6t

mai corect al viorii.Inspectorul asculta perora{ia mea, dar nu pierdea

firuIplanului lui de interviu.

,,Dumneavoastrd strnteli greco-catolicd, iaraceasti Bisericd este in afaralegii".

Am rdspuns la aceastb intrebare printr-o altdintrebare, incuietoare: unde sunt eu greco-catolicd?

Cu un gest mi-a ardtat capul.I-am rdspuns cd mintea gi gdndurile mele, fie

ele orientate spre sublim sau transcendent, imi apa\incu strictele. Este comoara mea intimd, care nu line de

legile civile.A ajuns cu interogatoriul la subiectul carel

interesa pe el cu prioritate (istoriile cu muzica qi peda-

gogia nu au fost dec6t momente introductive). Voia simai aibd precizdri gi confirm[ri despre anumite per-

l3

OCTAVIA ZAHARIA

soane pe care le-a$ vedea eu in biseric6... Am utilizalexpresia ,,confirmiri" pentru cd dupd intrebdri inlele-geam cd, avea deja informaf,i ... Din acest moment alinterogatoriului nu ne-am mai infeles. El voia nume gi

fapte, iar eu refuzam si i le dau.Motilul invocat de mine a fost foarte simplu:

anumite persoane m-au dat pe mine pe o listd suspectd

gi de aceea mi aflu eu in fala lui la Mililia Capitalei.Din aceasti catzd eu nu weau si dau nici un nume pe

nici o listd. Nu vreau ca alte persoane sd fie convocateacolo din pricina mea. Cici s-ar putea ca acele persoane

si fie mai timide gi mai emotive ca mine gi si li se facd

riu, sau si intre in panicd in fala lui!Dupi ce am negociat cdtva timp in gol, mi-a

cerut si dau o declaralie. Am refuzat, cdci nu gdseam

nici un conlinut de pus intr-o declarafie. ,,Eu, subsem-natul, declar cdmuzica ne face sa fim veseli, sau ci nerelaxeazd...Eu declar pe propria mea rdspundere cdweau si-mi pdstrez o gdndire liberil'?

Refuzdnd eu declarafia, el ,,m-a ameninlat" cd,

voi fi relinutd in birou chiar toatdnoaptea daci este nece-sar. Aici intervin canapelele frumoase pe care le remar-casem chiar de 7a intrarea in birou, consol6ndu-m5...(Mi gdndeam cdt eram de departe de anii '50 cdnd

atAfia oameni au fost bdgati in puqcbria neagrS, de

multe ori pentru nimic!)Conchtzia acestei intrevederi a fost anunlatd la

sfrrqit: NU VETI PLECA NICIODATA N rnANlatTovardqe, i-am rispuns, JARA MEA ESTE

FRUMOASA!Nu am fost ironic5, ci i-am rdspuns din toati inima.

t4 l5

O romdncd la Paris

Mrula, sora mea, imi fbcuse rost de o invitaliepentru o vizitd in Franfa. Astfel am frcut cerere deplecare. insd recunosc cI nu eram prea entuziasmatl de

aceastl vizitL mI simfeam preatdndrd sau prea beffenLs5 plec, nu gtiam ce voi face acolo, cu cine voi vorbi, pe

cine voi intdlni! Nici nu qtiam de ce md duc...Cdnd Tovar6qul Inspector mi-a interzis si plec,

am simlit o ugurare...

OCTAVIAZAHARIA

Firul Ariudnei

Au venit de-odatd: qi criza profesionali qi

vdltoarea Revoluliei.Timpul cdtam stat in lard dupd Revolu{ie a fost

scurt, dar foarte intens gi tumultuos, pentru mine, dar qi

pentru fiecare dintre noi.

,,Firul Ariadnei", in loc sb fie unul salvator,care sd md conducd spre un port bun, de multe ori se

strAngea sub forma unui ghem incdlcit.Zbuciumul care s-a declanqat in intreag5 so-

cietatea romdneascd dupd evenimentele din '89 a fulge-rat capetele qi vie{ile noastre!

Cdnd peste cAliva ani, in timpul unui Seminarde Teologie-Politicd, mi-au cerut si le descriu ce s-a

intAmplat atunci la noi in tard, am folosit o alti imagine:cea a unei farfurii care se sparge. Dictatura s-a spart,dar cu ea se sparge regimul comunist carc regizatotul,se sparge statul cu toate reperele legate de el. Se spargeeconomia socialistd qi cu greu apar premisele unuiliberalism (deseori sdlbatic). Foloseam verbele laprezent cici, chiar daci disculia noastrd avea loc cu 5

ani dupd Revolulia romAnS, ,,farftria" se tot sparge...Ca un monstru din filme qi povegti care nu poate fiexterminat cu una cu doud, nici aceastd ,,farfurie" *care in imaginea mea teprezenta sistemul ,,vechi" inansamblul 1ui - nu dispare. Doar se sparge.

Marcatb fiind gi eu de aceste ingrijordri co-lective, am inceput sd gAndesc altfel, adicd intr-unregistru zbuciumat.

16 t7

O romdncd la Paris

Astfel mi-am dat seama ci eu nu mai voiam s5

fiu profesoard la Liceul de Muzicd, acolo unde fbcusem

studiile muzicale timp de 5 ani gi lucram de 17 anineintrerup{i.

imi dSdeam brusc seama ci gi a fi profesor de

vioari ili trebuie har! Cdnd nu am mai avut acest har -se terminase -, m-am speriat! Am alut o viziune: unghem care s-a terminat...

Dar, oare, ce har era acesta si formezi luptitori,,,gladiaIori"? Aveam c6liva elevi foarte buni la clasa de

vioarS, dar cu ce pre!?

Unul dintre ei s-a supdrat c6nd am primit-o ca

elevd pe o colegd de-a lui din acelagi an, dejafoarte bunl violonistS. Din momentul acela nua mai venit la cursurile mele! Alt elev mi s-a

pl6ns inainte de un examen important: ,,Credci sunt nebun"! I-am r[spuns: ,,Nu eqti nebun,

dar nu mai studia atdtala vioard". Un alt elev,dupd ce a cdqtigat doud concursuri internalio-nale, imi spune: ,,Vedeli ce bine apreciat am

fost acolo, numai dumneavoastri imi spunealicd nu cdnt inc[ bine". Nu i-am rdspuns c6,

dacd eu nu aq fi fost exigentd, probabil ci nuar fi c6qtigat...

Aveam, in anul in care s-a manifestat crizaprofesionald, trei elevi de liceu din acelaqi an. in con-textul unei competi{ii continue, m-am intrebat, ca inpiesa lui Caragiale: ,,Eu cu cine votez"? Eram intr-odilem[: ce piesd din reperloriul de vioard aq putea sd-idau fieciruia ca si fie ,,cel mai bun"?! Ca sd cdgtige infala celorlalli doi elevi!

OCTAVIAZAHARIA

Formam eu ,,tigrii"? $i elevii erau foarte ambi-

fiogi, qi pdrinlii erau foarte ambiliogi, dar qi eu fbceamtotul ca si cultiv aceastd ambilie qi spiritul de competifie.

Acum, la inceputul anilor '90, nu mai voiams6-i conduc pe acest drum!

Dar ce sd fac eu qi cum sd fac?

in troleibuzul care md ducea la liceu (aveam omare adunare pentru alegerea inspectorului) md totintrebam: cum s5 scap? Prin cap mi-au trecut doudg6nduri simple qi disperate: ori voi fi inspectoare, oriplec la fratii mei in strdinitate.

Ajungdnd la Liceu, aflu cd erau deja doi can-didali seriogi pentru Inspectorat: insugi directorulLiceului de artd,,George Enescu" gi un alt director alunei $coli de Muzicd din Bucureqti.

Dintr-odatd un coleg md intreabd intr-o doard:

,,Nu vrei tu sd fii inspectoare"? ii rispund'. ,,Dv"t.Acest ,,Da" s-a rdspdndit prin capetele votan-

lilor (colegilor din Bucureqti) qi am cdqtigat postul deinspectoare.

M-a pdtruns un curaj dintr-odatd qi mi-am spuscu simplitate: ,,Nici o problem6"!

$i atunci problemele au inceput!Din acea scurld perioadd de o lund qi jumdtate

nu-mi amintesc decdt de dou6lucruri: primul * pietreleqi gropile din Bucureqti. Inspectoratul inv5ldmdntuluiCapitalei era la Primdrie. Dar eu eram mult pe teren. $i,cum in Rom6nia era prejudecata ca o Inspectoare sd

poarte pantofi cu tocuri, cdlcam tot timpul cu dureri qi

ingrijorare. (Ajungdnd in Franfa, printre primele lucruripe care le-am constatat cu mirare qi mullumire a fost cdnu se purtau tocuri inalte).

18

O romdncd la Paris

Alt lucru care md solicita foarte mult erau

revendicSrile prea intense ale foqtilor mei colegi dinqcolile de muzicS, deoarece ,,eram de-a lor"! Cdnd

incercam sd ,,urc" revendicdrile lor nenumdrate lanivelul Inspectorului General din Bucuregti, acesta imiatrdgea atentja ci eu nu reprezint sindicatele profe-sorilor, ci fac parte acum din Administralia Statului.

Ducdndu-md la Minister sd iau contact cuInspectoarea pentru Arte, Ministerul era inconjurat deprofesori cu pancarte, adic[ de Sindicatele Generale ale

invdlimdntului.

(Primul lucru pe care l-am constatat c6nd mlapropiam sau intram in clddirea Ministeruluiera cd imi suna in minte qi in suflet SonataPrimdverii, pentru vioari qi pian, de Beethoven.

$i asta de fiecare datd, cu Sindicatele la poartd

sau frrd ele... Asta era sentimentul pozitiv qi

incurajator al noii mele misiuni.)

Situalia gravd era insi cd nu mai aveam nici uncorespondent in Minister. Doamna Inspectoare infunclie (solia Ministrului Industriilor sub Ceaugescu)nu mai voia sd fie Inspectoare de Artd cu nici un pre!.Era qi ea in aceeagi crizi profesionalS ca gi mine cu olunb qi jum6tate inainte... Mi-a pl6ns pe umir, amin{eles-o, ne-a frcut,,nebuni" pe noi, toli artigtii, qi m-arugat insistent sd vin eu la Minister in locul ei. Eu, ca sd

scap de gropile din Bucureqti qi de presiunea foqtilormei colegi ,Brea apropiali" din qcolile de muzicd, amacceptat. (In numele vechii prietenii, colegii imitelefonau pdnd qi sd le spun ce autobrz trebuie si ia dincartierul 1or pAni la Inspectorat!).

l9

OCTAVIA ZAHARIA

Directorul invSlimAntului Preuniversitar, SorinAntohi, m-a plScut, cdci eram scoasd la suprafald de

,,valurile Revoluliei", dar eram in acelagi timp calmd qi

echilibrati. M-a intrebat numai dacd nu mi-e fricd de

Sindicate. I-am rdspuns c5 nu mi-e fricd de SindicateleNalionale (...aveam o jend nemdrfurisiti numai fa!6 de

cele locale!).Colegii din Minister erau administratori in

marea lor majoritate calmi gi echilibrafi. Domnea chiaro anumitd solidaritate. Cdnd colegii mei de la Liceul de

Muzicd (unii foarte apropiaJi!) s-au organizat intr-oopozilie acerbi contra mea, pe motivul c5 eu fusesemaleasd de ei la Inspectoratul Capitalei qi nu in Minister

- au venit chiar cu delegalie la Ministru pentru asta -,el le-a rbspuns clar cd func{ionarii din Minister suntnLrmili qi nu aleqi.

Deqi nu am rlmas dec6t 9 luni de zile inMinister, am int6lnit acolo mai multe dificultSli majore.

in mod normal, ar fi trebuit sd existe o Direcliea invi{dmdntului Artistic sau, in cel mai rdu caz, mdcarun Birou cu mai mulli inspectori de artS: un inspectorresponsabil pentru $colile de Arte Plastice din !ard,unul pentru invdldmdntul Muzical General gi din

$colile de Muzic[, qi altul pentru Coregrafie.Nu existam decdt eu!

$i era o bdtSlie continud intre ,,innoirea", pe

care toli o revendicau dupd Revolufie, qi Tradilia depAnd acum, care nu trebuia schimbati deloc. Astfel,trebuiau frcute in vitezd Programe noi qi bune de

inv5ldmAnt (mai bune dec6t inainte de Revolulie!) darcu aceiagi oameni qi aceleaqi idei.

20

O romdncd la Paris

Cel mai greu mi-a fost cu Planurile de inv6!d-mdnt: c6te ore de matematicS, de romdnS, de instru-ment, de cor, de dans clasic, de sculptur[, de latini etc.

Cdnd fbceam suma tuturor orelor de curs dintr-osdptdm6nS, ieqeau cifre ,,mortale". Directorii mei imirepro$au c[ vrem s[,,asasindm" copiii din $colile de Arti.

Pentru cI am indrdznit sI scot din numirulenonn al cursurilor de clasa a 12-a instrumentulsecundar, profesoarele de ,,pian tehnic" de la liceu,fostele mele prietene, voiau s[ md omoare pe mine! (Defapt am convingerea cd m-au qi blestemat: eu care nu amprea iubit studiul la pian -, iar in clasa a l2-a refi;zamchiar sd merg la cursurile de pian -, m-am trezit cd de

doubzeci de ani incoace - qi in ziua de azi -, aproape

toli elevii vor sd urmeze cursuri de pian cu mine!).AltA dificultate venea din faptul cd, deqi

problemele invdldmdntului artistic erau foarte diferitede la o regiune la alta, deciziile Ministerului erau unice,trebuiau sa funclioneze peste tot la fel, lucru imposibil!

Dau numai un exemplu, tot legat de ,,luptasindicald".

Cdnd s-au frcut criteriile de titularizdri masivedupi Revolulie, la negocieri au participat mai ales

Sindicatele din Bucuregti cu criterii, pe buni dreptate,exigente. Dar aceleaqi criterii nu funclionau in intreaga

{ar5. Primeam telefoane de la Inspectori Generali dindiverse regiuni, cd ei nu pot s[ titularizeze pe nimenidupl criteriile anunlate de Minister! Mi-am luat ,,liber-tatea" sd le dau libertate de discemdmdnt: ,,Ac!iona!icum qtili mai bine pentru regiunea dumneavoastrd".

$i domnul ministru Mihai $ora mi se plAngea

ci toate regiunile qi oraqele au cerut - gi au obfinut

2l