O P O V ES TE D E P ES TE 100 D E A N IPentru că un palat face parte întotdeauna dintr-o poveste pe măsură, prefața poveștii Complexului Arhitectural Palatul Bragadiru își are originile la începutul anilor 1900. Astfel, clădirea Palatului a fost prima dată reprezentată pe planul geografic realizat de Institutul Geografic al Armatei în anii

1895-1899 și 1911.

Întregul domeniu poartă numele fondatorului său, Dumitru Marinescu Bragadiru. Acesta a început construcția «Colosului», așa cum era cunoscută clădirea la începuturile sale, în jurul anului 1905. Conceput ca Palat al Culturii, această clădire respectă o veche tradiție a fabricilor de bere și anume,

de a avea în imediata vecinătate un loc de recreere pentru oamenii care lucrau în această industrie.

Palatul Bragadiru a fost realizat după planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl în anul 1894. Este o construcție impresionantă, atât

prin mărime, cât și prin arhitectură și decorațiuni, cu o atenție deosebită acordată detaliilor.

Grădina de vară și terasa completează armonios această clădire cu arhitectură eclectică, cu scări în spirală în stil Normand, cu stucaturi, statui inserate în fațadă, oglinzi venețiene și balcoane în stil victorian. Palatul Bragadiru rămâne, până în prezent, una dintre cele mai impunătoare construcții

ale Bucureștiului de altă dată.

Compus dintr-o spectaculoasă sală de bal, care poate funcționa și ca sală de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicărie, numeroase camere, magazine și birouri ce funcționau la parter, Palatul Bragadiru îmbină stilurile celor mai renumite clădiri ale timpului: Camera de Comerț, Poșta Română,

Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC-ul) și clădirea Curții Supreme de Justiție,toate construite în aceeași perioadă.

Pe data de 11 iunie 1948, averea familiei este confiscată, iar Palatul este redenumit Casa de Cultură Lenin a sectorului V. Palatul continuă să funcționeze ca și Casă de Cultură până la Revoluția din 1989. Apoi, un con de umbră și nepăsare se abate asupra sa. În 2003, clădirea a fost

retrocedată proprietarilor de drept, urmașii direcți ai lui Dumitru Marinescu Bragadiru,care reușesc să refacă din ruine Palatul de odinioară.

Astăzi, Palatul Bragadiru este o locație elegantă, care găzduiește evenimente private, de la ceremonii de nuntă la petreceri aniversare, personale sau în cadrul fimei, precum și evenimente corporate. Sala Colosseum este cu adevărat spectaculoasă și orice eveniment organizat aici va fi impregnat de

atmosfera aristocratică și de strălucirea anilor de glorie ai Bucureștiului interbelic.

www.palatulbragadiru.ro

IS TO RIA F O N D ATO RU LU INăscut în anul 1842, Dumitru Marinescu și-a început ucenicia în jurul vârstei de 16 ani, lucrând ca ajutor în rachieria lui lancu Ștefănescu. Distingându-se încă de la început prin hărnicia și prin excepționala sa inteligență, Ștefănescu l-a luat asociat după scurtă vreme. Deși proprietarul îi interzisese să cumpere ceva cât timp el era plecat, Marinescu a cumpărat pe cont propriu de

la un vânzător spirt medicinal pe credit, și a început astfel să câștige bani.

Afacerea sa a atins apogeul în timpul războiului împotriva Imperiului Otoman din 1877. Spirtul medicinal era necesar pentru dezinfectarea rănilor şi era folosit și pe post de băutură, dând curaj soldaţilor pe câmpul de luptă.

Cu banii adunați, a început construirea primei fabrici de alcool rafinat în comuna Bragadiru.

La sfârşitul secolului al 19-lea, Dumitru și-a dat seama că producţia de bere în sudul României era inexistentă şi a început construirea unei fabrici de bere, pe care a terminat-o în 1909. Fabrica va purta numele Bere Bragadiru până la naționalizarea

din 11 iunie 1948 cand devine Bere Rahova.

Familia Bragadiru a devenit una dintre primele promotoare ale capitalismului în România. În acelaşi an,Dumitru a stabilit reşedinţa familiei în imediata apropiere a fabricii.

Dumitru Marinescu Bragadiru a dăruit Primăriei Capitalei 20.000 mp pentru construirea Bulevardului Regina Maria, astăzi Coșbuc și 5000 mp pentru strada Elena Doamna. A construit primul telefon rural din țară, care ajungea până la fabrica de spirt Bragadiru. Stâlpii și întreaga instalație telefonică a fost facută pe cheltuiala sa. A ajutat nenumărați comercianți în dorința sa de

a forma o clasă de tineri învățați, mai ales în materie de comerț, agricultură și horticultură.

A întreținut la studii mulți studenți în țară și în străinătate. La vremea sa a fost un foarte rar exemplu românesc de deosebită inteligență și înțelepciune. La moartea sa, întreaga presă a subliniat marea sa personalitate.

www.palatulbragadiru.ro