8/8/2019 O Noua Sinteza Despre Folclorul Literar Romanesc

1/3

O noua sintez despre folclorul literar romanesc

Pavel RUXANDOIU -Folclorul literar in contextul culturii populare romanestiEditura Grai si suflet Cultura Naionala, Colecia Cuminenia pmntului, Bucureti, 2001

Cu privire la trsturile folclorului, pe lng cele menionate in toate lucrrile de

specialitate (oral, colectiv, sincretic, anonim, formalizat, variabil), in cercetri recente s-aartat ca oralitatea a impus o serie de formule. Aproape fiecare categorie si-a creat formulele

ei formule-emblema ale unei categorii si formule calatoare ca elemente categoriale ale

discursului. Dintre acestea, un loc proeminent l ocupa frunza verde, formula fatica, termenlansat de Roman Jakobson, un paspartu, formule iniiale, prezente ndeosebi in lirica populara,

dar ntlnite si in cntecul epic, compuse din doua pari: una invariabila (aici rapsodulfolosete si formule diminutivale: foicica, frunzulia, foicica, foileana, frunzioara),

iar cealalt variabila, de obicei numele unei plante, care de cele mai multe ori are legtura cu

coninutul cntecului: Frunza verde si-un pelin/ Voinicel strin/ Strin si srac/ Unde

poposeti/ Gazda nu gseti. Exista, alturi de consonantele tematice, improvizri bizare,construcii pur rimofore: Frunza verde-ardeleneasca, Frunza verde de lcusta, Frunzaverde lemn proscris, Frunza verde untdelemn, Frunza verde solzi de peste s.a. (v. Ovidiu

Barlea, Folclorul romanesc, 1983). O alta trstura caracteristica a creaiei populare e

brevilocventa, trstura care figureaz intr-una din definiiile date folclorului de M.Eminescu: Farmecul poeziei populare l gsesc in faptul ca ea este expresia cea mai scurta a

simmntului si a gndirii. Creaia folclorica este in general scurta. Un basm nu arentinderea unui roman, o balada nu are desfurarea unei epopei, dei exista si cntece epice

care au peste 1000 de versuri, iar textele pluguoarelor cuprind pn la 500 de versuri.

Polisemia este o alta caracteristica a creaiilor folclorice. Dup cum a remarcat IonCoteanu, limbajul popular, ca varianta fundamentala a oricrui idiom, revela, prin structura

si substana sa, un stadiu de cultura si civilizaie si st la acest nivel doar un numr mic decuvinte obliga la polisemie. Autorul a constatat bogatie si varietate lexicala in toate

graiurile unui idiom luate impreuna, saracie si uniformitate intr-un singur grai (I. Coteanu,

Stilistica functionala a limbii romane, 1973).Fenomen plurivalent, folclorul isi dezvaluie, dincolo de functiile rituale, magico-

religioase, ceremoniale, practice, sociale si utilitare, caracterul dramatic, de festivitate, de

spectacular.

Examinat de specialisti ca procedeu de capetenie al stilului narativ, dialogulindeplineste in povestiri functii multiple, folosind forme diverse, de la simpla conversatie pina

la filozofarea pe marginea intimplarilor narate.Povestitorul realizeaza interesante compozitii dramatice, comunicind permanent cuauditoriul. Nararea presupune o coparticipare a povestitorului si o asociere a destinatarului si

se opune retinerii intelectuale din unele mesaje culte.Despre teatralitatea generica a literaturii populare romanesti au vorbit, pe larg, V.

Adascalitei in teza de doctorat sustinuta la Universitatea din Bucuresti in 1970 si V. Mandra

in Istoria literaturii dramatice romanesti (1985).

Ne vom referi, pe scurt, la citeva dintre ele. Metafora infirmata, insotita de dezlegareaei, e un termen introdus in folcloristica de Monica Bratulescu, ca o replica la terminologia

folosita in cercetarea eposului slav, unde se vorbeste despre antiteza slava sau paralelism

negativ. Autoarea arata ca procedeul isi are originea in magie, dar, laicizat, capata diferitegrade de complexitate. In cele mai multe cintece eroice, procedeul apare in fragmentele

8/8/2019 O Noua Sinteza Despre Folclorul Literar Romanesc

2/3

dramatizate, in care metafora e tratata ca o perceptie gresita, de obicei o confuzie a unuiadintre protagonisti, corectata de colectivitate: Un nourel ca-mi vedea/ Si lui Gruia asa-i graia/

Frate, fratiorul meu/ Ce se-ntoarce norul greu?/ Nu e nour ce privesti/ Ci sint turcii cei pagini(Gruia lui Novac).

Un alt procedeu artistic care trebuia amintit si comentat este contaminarea despre care

s-au pronuntat in folcloristica romaneasca B.P. Hasdeu, D. Caracostea, Gh. Vrabie, iar maiaproape de noi Ligia Bargu, intr-o lucrare de referinta, Contaminarea un procedeu artistic de

compozitie (in Studii de poetica si stilistica, 1966, p. 69-80), unde se subliniaza ca procedeuldevine un proces continuu de recompunere artistica a folclorului.

In folclor constatam, de asemenea, predilectia pentru antiteza, pentru aspectele

contrastante, propensiunea pentru personaje opuse: buni/rai, destepti/prosti,frumosi/monstruosi. Contrastul intre aparenta si esenta in compunerea unor personaje e un

procedeu artistic predilect in folclor (Prislea cel voinic, Pacala, Tugulea s.a.). Sint folositescheme compozitionale care fac o trecere rapida de la nefericire la fericire, de la boala la

sanatate, de la saracie la bogatie etc.

La examenul estetic si, acolo unde e cazul, sociologic, etnologic si nu in ultimul rindfilozofic, s-au consemnat interpretari si analize cu privire la unele categorii folclorice de

prima insemnatate. Fara indoiala ca intr-o poema de virf ca Miorita se implica o gama variata

de valori subsidiare: exista o valoare istorica, una documentara, una psihologica,

antropologica, etica pe care folcloristul le receptioneaza la modul specific. In Miorita (1964),Adrian Fochi distinge in poem prezenta a 18 teme si a patru nuclee tematice. In De la

Zalmoxe la Gingis-Khan (Paris, 1970), M. Eliade descifreaza in balada doua idei forta:crestinismul cosmic si teroarea istoriei. De asemenea, istoricul religiilor releva ca Miorita si

Mesterul Manole au ca motiv dramatic o moarte violenta acceptata cu seninatate. Prezenta

mortii in centrul spiritualitatii populare romanesti, subliniaza M. Eliade, nu inseamna insa oviziune pesimista asupra lumii, o rarefiere a debitului vital. In Dimensiunea romaneasca a

existentei (1943), M. Vulcanescu descifreaza in Miorita un acut sentiment al istoriei, alprezentului si care iti cere sa intervii acum ori niciodata si, de asemenea, revela lipsa de teama

in fata mortii, deosebindu-ne de nordici, care traiesc cu intensitate dramatica grija mortii st

deoarece pentru romani lucrurile de aici continua sa se desfasoare in lumea de dincolo, iarplingerea nu este ruperea sfisietoare, ci este chemare [s.n.] pentru integrarea in linistea a toate,

asezare, impacare (s.n.).

InEtnologie juridica (1970), Romulus Vulcanescu crede ca a descoperit in colindaJudecata pacurarilor un document juridic, mai mult decit o cutuma, o expresie artistica majora

a creatiei populare. Istoricul D. Pippidi arata ca in toate spatiile culturale moartea unui tinarnelumit a impresionat profund colectivitatile umane, iar in documente greco-latine se face

aluzie la mors immatura: Nu sfirsitul vietii e dureros, de vreme ce asta-i soarta fiecaruia, cimoartea timpurie si inaintea parintilor (la greci).

Si ne ofera si un exemplu dintr-un text latin: Quod parenti facere debuit filia, idimmatura filiae fecit pater (Ceea ce fiica ar fi trebuit sa faca parintelui sau, tatal a facut-o

fiicei sale nelumite).

Capitolul despre lirica populara e bine si interesant conceput. Glosele noastre razletela acest capitol pot fi privite doar ca o alta perspectiva care nu vine in contradictie cu

observatiile pertinente ale autorului.In Antropologia lui Kant exista o observatie profunda si adevarata cu privire la mecanismul

psihologic, la una dintre modalitatile de caracterizare a unui popor. Kant spune ca turcii

obisnuiau sa caracterizeze tarile prin care treceau dupa viciul cel mai vizibil. Procedind astfel,pe baza observatiilor acestora, filozoful a alcatuit urmatorul tablou:

8/8/2019 O Noua Sinteza Despre Folclorul Literar Romanesc

3/3

Tara modelor FrantaTara proastei dispozitii Anglia

Tara stramosilor SpaniaTara fastului Italia

Tara titlurilor Germania

Tara domnilor Polonia

Daca in acest tablou am schimba viciul in calitate, Romania ar putea figura cusintagma, credem noi, de tara a dorului. Prin anii 30, un francez a scris o carte intitulata

Romania tara a dorului (La Roumanie, terre du dor).

In lirica populara romaneasca sint frecvente sapte notiuni, cuvinte-cheie, cuvinte-tema,metafore fundamentale: dor, jale, frumos, urit, bine, rau, noroc, iar cuvintul

dor este notiunea-pilot si care poate fi integrata seriei arhetip-mit-simbol. Despre prezenta,denotatiile si estetica dorului in poezia populara romaneasca exista o bibliografie

impresionanta, de la Ov. Densusianu, L. Blaga, I. Pillat pina la G. Calinescu, Ov. Papadima, I.

Coteanu, Elena Balan-Osiac s.a.

Folclorul literar in contextul literaturii populare romanesti de Pavel Ruxandoiu este ocarte de care cultura noastra de azi avea nevoie. Este o pledoarie pentru creatia folcloricafacuta cu seriozitate, probitate si, nu in ultimul rind, cu talent pedagogic.