O MIE NOUĂ SUTE ŞAPTE

Ce aţi făcut din ţara asta Ciocoi netrebnici, disperaţiCiclopi sluţiţi cu suflet rânced Şi obiceiuri de piraţi.

Făcutu-v-aţi covor de şters Pe pragul câte unui insVenit cu bani să vă dea şpertDe unde-a nins şi nu s-a prins.

Ce aţi făcut cu cerul ţării Cândva albastru şi senin? S-a ntunecat ca fundul mării Şi curge-acum din el venin.

Cândva, când ne ploua pe glie Rodea sămanţa-n piatră seacăJucam cu toţi de bucurie Şi -umpleam butoaiele cu apă.

Acum când plouă, blestematNici ploaia nu ne mai prieşteNici firul care –a apucatSă prinda viaţă , nu mai creşte.

Bogată ţară-aveam cândvaŞi toti râvneau la cerul ei Astăzi o daţi oricui o vrea Pe-un scaun şi pe câţiva lei.

Nimic nu e cum a mai fostNici cerul, apa , sau pământul,Până si soarele-i anostŞi doar prin pungi mai bate vântul.

Nici ochii nu ne mai zâmbesc Şi am uitat şi să glumimPrietenii nu mai golesc Când se-ntâlnesc, sticla cu vin.

Şi boii azi, când trag în jugSe uită-n spate cu mirare Ce hal de ham, ce hal de plug Le pun ţăranii pe spinare?

Nu mai aveţi nimic curat Nu mai aveti nimic frumosV-aţi scos conştiinţa la mezat Şi sufletul din noi l-aţi scos.

Bătranii n-au medicamente, Se chinuie să mai trăiască .Copii nu mai au de ce Şi nici nu vor să se mai nască .

Aţi reusit să întinaţi Tot ce-am avut mai sfânt în noi V-aţi bătut joc de de cei curaţiDe amintiri şi de eroi.

Priviti chiorâs şi juraţi falsNimic în voi nu este drept. Călcaţi morminte-n pas de vals, Căci n-aveţi inimă în piept.

Priviţi indiferenţi la tot Ce se petrece-n urma voastrăPe unde treceţi voi nu pot Nici buruienile să crească .

Hingheri inculţi, analfabeţiLegiuitori nelegiuţi Cât credeţi c-o să rămâneţi În fruntea ţării ţintuiţi ?

Noi v-am ales şi am gresitCă v-am chemat să cârmuiţi Dar nu-i nimic,noi am plătit Acum şi voi o sa plătiti.

Vă ajutăm să coborâţi De pe fotoliul unde staţi Şi ca să nu vă rătăciţiVeţi avea body- guarzi mascaţi.

Veţi da ’napoi tot ce-aţi luat Averi, speranţe, bucurii.Veţi avea botniţă şi lanţ Când apă plată veţi sorbi.

Să ciuguliţi precum găina Din palmă grea de temnicerSă nu v-ajungă-n ochi lumina Să nu vedeţi albastrul cer.

Să numai ştiţi unde e NordulŞi nici ce vreţi să nu mai ştiţiSă mergeţi pe pereţi ca orbul De aer sa vă sprijiniţi.

Şii când vă doare şi veţi vreaO mângâiere şi-un cuvântSă vă mângâie iarna grea Cu zloată şi nămeţi şi vânt.

Va veni timpul să trăiţi Ce am trăit de ani şi noi: Să plângeţi surd, neauziţi Sub nesimţire şi nevoi.

Aveţi numai un pic răbdare Că ne-a ajuns la os cuţitul. N-o să puteţi duce-n spinare Nici râsul şi nici hăhăitul.

Vă vor ajunge de pe urmăBlestemele atâtor morţi Atâtor suflete ce scurmă Sub tronuri de fanarioţi..

Va fi, vă garantez, plătitTot ce-aţi făcut, vorbe şi fapteDospeşte încă răzvrătit

O mie nouă sute şapte!