O ESCURSIUNE BOTANICAIN

R O M Â N IA SI D O BRO G EA .

BCU Cluj-Napoca

DE

Dr. A. P. ALEXI,profesor la gimnasiulu superiorii romanescu din Naseudu.

S I B I I U .T IP A R IU L U T IP O G R A F IE I A R C H ID IEC E SA N E.

1883.

Indice alfabeticii.

A b s i n t h i u m vulgare O'drt. . A c h i 1 e a nobilis L. Ach. Neil-

reichii K em ; Ach. odorataPal Schkurii Spr.....................

A d e n o l i u m austriacum B l. . A g at h o p h y tu m glaucumMoq. A j u g a Chamaepitys Schreb. .Algae ..........................................A l i s m a Plantago L ..................A l t h a e a officinalis L. . . . A n t h e m i s tinctoria L. . , .Antirrhineae Juss...........................A n t i rr h i n u m genistifolium L. A p iu m Sium Orantz . . . . A r t e m i s i a Absinthium L. . A r t e m i s i a austriaca Iacq. Ar.

nivea R ad.; Ar. orientalis Willd; Ar. repens Pal . .

Asclepiadae R. Br.....................A s p e r u l a cynanchica L. . . A s p e r u l a humifusa M. B. .

B a l l o t a horealis Sch.; B. foe- tida L .; B. nigra L. . . .

B e r t e r o a incana D. O. . . B e r u l a angustifolia Koch . . B l i t u m glaucum Koch . . .Boragineae Des...............................B r a s i c a arvensis H. . . . B r a s i c a orientalis / / . . . . B r o m u s arvensis (nutans); Br.

commutatus Koch; Br. multi- florus 1Post; Br. patulus M. K.

Pag.61

6336 93 88

10610137647879 53 60

62755556

87325293733132

104

Pag-C a n a b i s salivai.;C .gigantea;

C. i n d i c a ...............................98Carum c a r v i ......................... 28C e n t a u r e a solstitialis L. . . 67Cepha lar ia transilvanica Sch. 57C e r a to sa n th u s consolidaSc5. 29C h a m a e p i t y s trifida Dwm.;

C. vulgaris Dam...................... 89Chenopodeae Yent.......................92C h e n o p o d iu m album L .; Ch.

glaucum L .................................92C hrisanthem um inodorum L. 65Compo8itae Adans................. 58Convolvulaceae Juss................... 73C o n v o l v u l u s arvensis A .; C.

sepium L ...................................73C o r o n i l l a varia L ..................45C ryp togam ae ...............................106Cruciferae Juss............................30Cucurbifaceae Juss..................... 51C u c u m i s agrestis Bl. . . . 52C y a n u s solstitialis Bmgt. . . 68C y n a n c h u m acutum L. . . 72

D a u c u s Carota L .................... 53D a u c u s vulgaris Olus. . . . 54D e l p h i n i u m consolida L. . 28D ia n th u s BalhissiSer.; D. col-

linus Bal.; I). glaucophyllus Rchb.; D. liburnicus Borti.;D. propinquus......................... 34

D ic o t i le d o n a e ......................... 27Dipsaceae D. O ..........................57

C al i t r a p a Adami Willd; C.solstitialis Sch.....................

Campanulaceae Juss . . . C a m p a n u l a sihirica L. ..

687171

E c b a l i o n offieinale N. . E c b a l i u m agreste Rchb. E c b a l i u m Elaterium R. E c h i n o p s Ritro L. . .

52525166

E c liin o p s ruthenicus M, B. E ta le r iu m cordifolium M. E ry s im u m canescens Roth E ry s im u m diffusum Ehrh. Euphorbiaceae Juss. . . . E u p b o rb ia incana Seh.; E. ni

caeensis Al.; E. pallida Willd E u p b o r b ia salicifolia Host E u p b o rb ia multicaulis Thuil

E. serotila Host . . . .

F a r s e t i a incana R. Br. .

G a 1 i u m Mollugo L ., G. verum L G itb a g o segetum Des. . .G1 a u c i u m coniculatum C.; &]

luteum Scop.; G1 rubrum Rchb G la u c iu m pheniceum Gărt. Gramineae Juss......................

H e d isa ru m Onobrycbis L. He 1 io t ro p in m europaeum L H e s io d ia montana Dum. E

bicolor Mon........................I i ib i s c u s Trionum D. O. . Hypericineae D. O. . . . Hy p e r i cum tţlegans St., H

Kohliauum Sp .....................I îy p e r ic u m perforatum L.

I n u l a Britanica L. . . .I n u 1 a Helenium . . . .

Labiatae Juss.........................L a c tu ca salig/ia L. . . .L a t h y r u s tuberosus L . . . L a v a t h e r a tburingiaca L.Lemnaceae JÂnk.....................Lom na minor I ..................L e o n u r u s cardiaca L. - . L i n a r i a genistifolia Mitl .Lineae D C . ..........................L i n u m austriacum L. . .L i n u m usitantissimum L. . L y c h n i a arvensis Roth; L. di

oica DC..............................L y c h n is vesorptina Sihth..

Pag.

Malvaceae D C . .......................... 36M a l va silvestris L .................... 36M a r r u b i u m ereticum MM;

M. peregrinum L .................... 86M a t r i c a r i a inodora L. . . 64M e d i c a g o falcata L. . . . 42M e l a n d r i u m album Mill; M.

pratense Rchb.......................... 35M e 1 i 1 o t u s alba Desr.; M. ar-

guta Rchb.; M. leucantha Koch.; M. Petitpierreanum W i/d; M. officinalis Desr.; M. nivea Bm g; M. vulgaris Host 43

M o i n o r d i c a Elaterium L. . 51M o n o e o tile d o n a e . . . . 101

N i g e l l a sativa L ...................... 28

O l b i a thurii)giaca Med . . . 39O n o b r y c h i s sativa Lam. . . 46O n o n i s arvensis L.; 0. Inrcina

Iacq............................................. 42O n o n i s spinosa L ..................... 41O r t b o s p e r i n u i n glaucum Sch. 93

P a n i c u m miiiaceum L. . . 103Papaveraceac D. C. . . . . 29Papilionaceac L .......................... 41P h a n e r o g a m a e ..................... 27P b y s a l i s Alkekengi L. . ■ 76Piantagineae Juss........................ 90P l a n t a g o lanceolata L.; P.

m edia......................................... , 91Polygoneae Juss........................... 93P o l y g o n u m aviculare L .; P.

incanutn Sch............................. 95P o l y g o n u m lapathifolium L. 94P o t e n t i l l a argentea L .; P.

crassa Tamseh; P. hirta A ii; P. recta Fi. d .......................... 49

P o t e n t i l l a pilosa Willd. . . 48

P o t e n t i l l a reptans . . . . 50P y r e t h r u m inodorum Sm. . 65

Ranunculaceae Juss................... 27R a n u n c u l u s auricomus L .; R.

repens L .................................... 27Resedaceae D. C. ...................... 3

Pag.6752303196

9796

98

32

5728

3029

103

4773

853939

4039

5960

81714838

1021028878363638

3635

Pag.

R e 8 e da inodora Bchb.; R. me-diteranea Gmel............................... 33

R ob in i a pseudacacia L. . . 24Rosaceae Juss.....................................48R o s m a r i n u s officinalis L. . 89R u m e x aquaticus Pol. . . . 94R u m ex Hydrolapathum Ilwls. 93

Salsolaceae Moq................................ 92S a l vi a Aethiopis L .................. 81S a l v ia pratensis L .; S. varie-

gâta K it............................................82S c a b i o s a transilvanica L. . 58S c ân d ix infesta L ........................... 55S c o l y m u s bispanicus L. . . 69S c o l y m u s grandiflorus Desf.;

Sc. maculatus Scop................. 70S e n e c i o identiculatus Nolt. . 66S e n e ci o vulgaris var. radia-

tus Koch...........................................65S i d e r i t i s montana L. S. ;

syriaca L ......................................... 85Sileneae D. C . ................................ 34S i l e n e armeria L. . . . ̂ 34S i n a p i s alba; S. arvensis S.;

S. nigra S. orientalis L. . . 31S iu m angustifolium L .; S. Be-

rula Gouan......................................53S ium erectum Huds.................. 53Solaiieae Juss..................... ..... . 74S o 1 a n u m Dulcamara L .; S. hir-

sutum K it.; S. nitens Schult;S. vulgatum Bmgt................... 75

S o 1 a n u m nigrum L. var. croc- cum, legitimiim, luteum, mi- niatum, viride.................................74

S t a c b y s angustifolia M. 11. . 84S t a c h y s annua L ............................83Stelatae L ........................................... 55S u c c i s a transilvanica Bchb. . 58S y n e d r a Alexiana Scha. . . 106

S y n e d r a Caroli principis Sch. S y n ed ra Sehaarschmidtii Kan.

T e u c r i u m Chamaepitys L.;T. Polium L .............................

T h y m u s coljinus M. B .; Th. glabrescens Willd.; Th. hir- sutus M. B .; Th. Marscha- lianus Willd.; Th. montanus W. K .; Th. numularius Th. ;pannonicus Al..........................

T h y m u s incanus Sibth.. . . T or i i i s helvetica Gin. . . . T o r i 1 i s infesta D.; T. neglecta

Spr.; T. trichosperma Sânt. . T r a g o p o g o n pratensis L. . T r i f o l i u m album L ois. . .T r i f o l i u m Meliiotus officina­

lis L ...........................................T r i p l e u r o s p e r m u m inodo-

rum C. H . ...............................T r i t i c u m (j) banaticum Ueuf. ;

Tr. elongatum Host.; Tr. jun- ceum fj) giganteum Both.; Tr. rigidum Schr.............................

Umbeliferae Juss.........................Urticaceae Juss............................U s t i l a g o destruens . . . .

Verbasceae Borti.......................V e r b a s c u m australe Schrad;

Y. rugulosum Willd. ; Y. Thap-sus 1‘l e n k ...............................

V e r b a s c u m phlomoides L. . V e r o n i c a Clusii Schot; V. or-

chidea Kra. ; V. spicata; V.squamosa P r.............................

V e r o n i c a crassifolia Kit.; V.cristata B .; Y . hybrida M. B.

V i c i a angustissima, eracca, te-n u ifo lia ....................................

, V i c i a tenuifolia Both. . . .

X e r a n t h e m u m annuum L. .

Pag.107106-

89

836054

55 70 43

43

65

105

5298

103

77

7877

79

81

4747

68

Indice alfabeticu romanescu

Pag.A c h i l e a n o b i l a ........................... 63A lg ie le ..............................................106A l i s m a plantaginosa . . . 101A n tirh in e ile ......................................78Asclepiadeile..................................... 75A s p e r u l a humi fusa. . . . 56A s p e r u l a vulgara . . . . 55

B a r b a c a p r e i ................................ 70B a r b u l i t i a de rîtu . . . . 70B a r b u s i o r a inalbita . . . 30B e r u l a cu foi înguste . . . 52B o g l a r i .......................................... 27B o r a g in e ile ..................................... 73B r i l i o n c a ascuţita . . . . 72B r o m n multiflorn......................... 104B u r u i a n a de inu . . . . 78

Campanulaceile .................................71C a m p a n u l a (Clopotielu) si-

birica................................................71Cân epa v u lg a r a ......................... 100C â n e p i o r a vulgara . . . . 58C a p a t i n o s a albastra . . . 66C a r o f i l u .......................................... 33C a t u s i a negra................................ 87C e n t a u r e a solstitiala . . . 67Chenopodeile......................................92C h i m e n u negru, Ch imi on u

negru................................................28Cimb ru panonicu...........................83Cinci d e g e t e .................................50Coda s i o r e c e l u l u i . . . . 63C o l b a c e s a in forma de secere 42 C o l b a c e s a vulgara . . . . 42C om posltele ......................................58Convolvulaceile.......................... 73

C o r o n i t i’a pestritia, varie, Co-r o n iş t e ...........................................45

C r e s t’a cucosiului........................... 88Cruciferile...........................................30C r u c i u l i t i a vulgara radiata 65C u cu rb itaceile .................................51C u i s i o r e ...........................................33

D a r m o t i u .................................... 42D e l f i n ;u tatarescu . . . . 28D ipsaceile...........................................57D u m b e t i u alburiu . . . . 89

E rb a de feru muntenesca . . 85E r b a de p e tra ......................... 44E rb a d e g e te lo ru ....................50E r b a flocosa..............................88E rb a grasa de gradina . . . 95E r b a m a r e .............................. 59E rb a ovesului, vântului. . . 104E r b a r o ş i e ..............................94E r y s i m u canescentu . . . 30E s p a r s e t a Por............................... 46Euforbiaceile..................................... 96E u t o r b i a cu foi ca salcia . 96E u f o r b i a de Nicăa . . . . 97

F a r se t i a albiciosa, surie . . 32F l o r e de câmpu galbina . . 70F l o r e de p e r in a ........................... 64F l o r e a S-tului Ionu . . . . 57F o r f e c a r u de agri . . . . 73F r u n d i a de cinci degete . . 50

G a l b i n o s a barbusiora . . . 30Gard fa lib u rn ica ...........................33G a r o f i l u ...........................................33

G h i s d e i u comunu . . . . G l a u c i u fenicianu . . . .Gramineile....................................Grâu r ig id u ...............................

H a t l m a c i u c h i magariului . H e l i o t r o p u europeanu . .H o l b u r a de a g r i.....................Hypericineile...............................

Inu a u s t r i a c u .....................Inu s e lb a t ic u ..........................In a l a britanica..........................

l a i e a n u a l a ..........................J a l e cu foi înguste . . . .J a l e de campu..........................J a l e e t i o p ic a ..........................

Laba g â s c e i alba . . . . L a b a g â s c e i glauca . . .L a b ia te le ....................................L a c t u c a salciosa (Morele) .

L a p t e l e cânelui . . . . |

L a t i r u tu b ero su .....................L a v a t e r a turingiaca . . .L i m b a broscei..........................Lemnaceile....................................L e m n i c a , Lintitia, Linte sel-

batica..........................................L e o n u r u vulgara.....................L i n a r i c a cu foi ca dropşoraluL in e ile ..........................................L i n t e tuberosa (de rîtu) . .L i p i t o r e ....................................L o s n i c i d r a ...............................L o t u corn icu latu .....................L u m i n a r i c a vulgara . . . L u z e r n a in forma de secere

M ă c iu c ă transilvanica . . .M a c r i s i u de apa.....................M a l a i u m eruntu .....................Malvaceile....................................

Pag.

M am a.padurei................................ 55M a r u b iu peregrinu . . . . 86M a z a r i c h e ......................................47M a z a r i c h e gutîdsa . . . . 48M o m o r d i c a purgatore. . . 51M o r c o v u (Murcoiu) vulgara. 53 M u s i e t i e l u nemirositoriu. . 64M u s t a r i u de campu orientalu 31

N a l b a a lb a ......................................37N a l b a de pădure s. selbatica 36 N e g r u s c a vulgara . . . . 28N e m t i s i o r u de campu. . . 28N i g e l â cu lt iv a ta ........................... 28

O b s i g a , Or s i g a , O x i g a . . 104O c h i u lu b o u l u i ........................... 50O c h i u l u s o r e lu i ........................... 73O p a l i t i e l u a lb u ........................... 35O n o n i d a spindsa........................... 41O s u lu ie p u r e lu i ........................... 41

P a p a r u n a r o ş i e ...........................29Papaveraoeile..................................... 29Papilionaceile......................................41P a r î n c u genuinu......................... 103P ă t l ă g e l e negre. . . . . 74P e l i nu amara, bunu, Pelinitia 60P e 1 in u austriacu ........................... 62P i c l o r u l u cocosiului tîrîtoriu 27 P i c i o r u l u gâscei alba . . . 92P i n t e n a s i u de campu . . . 28Plantagineile..................................... 90P l a t a n g i n a de apa. . . . 101 P l a t a n g i n a mijlocie . . . 90P l a t a n g i n a lanceolata (îngu­

stă) ................................................91P l e v i t i a (Plevaitia) anuala . 68P o d b e a l u de apa . . . . 101P o ly g o n e ile ......................................93P o p e l e u (Popele) vulgara . 76P o r e i n u ...........................................95P o t e n t i l a argintie . . . . 49P o t e n t i l a perdsa . . . . 48

Pag.4429

103103

54737339

367859

83848281

9292817196974838

104102

102887836485575447742

5793

10336

P o s i a r n i t i a eleganta . . . P o s i a r n i t i a vulgara . . .

R ă p i t i a de câmpu, orientala R a n u n c h i u , Ranunculu tîrî-

toru, repente . . . . . .R anunculaceile..........................R e se d a c e ile ...............................R e s e d a nemirositdre . . . R o m a n i t i a galbina, nemiro-

sitore.........................................R o sa c e ile ....................................

S a ls o la c e ile ...............................S a l a t a de i e r n a .....................S a l c â m u ....................................Sa l i s i td j re (Por.) . . . .Sa l i vi a (jalea) de câmpu . .S a 1 v i a e t i o p i c a .....................S a m a c h i s i a ..........................S â n z i a n a (Simziene) . . .S â n z i a n a galbina (Por.) . .S c a i u auriu, hispanicu . . . S c a i u rotundioru (Por.) . .S c r i n t i t o r e perose. . . .S d r e t i a ....................................S i l e n e i l e ....................................S i l e n a de gradina . . . .S o la n e i le ....................................S o l a n u n e g r u ..........................S o l a nu dulce-amaru. . . .S p â n a cu albu, albestriu . . S p a r c e t a cultivata . . . .S p a r s e t a vulgara . . . . S t a c h i d a (Jale) anuala . . S t ac h i da cu foi înguste . .

Pag.

S t e j a ( S t e z a ) ................................ 93S t e la t e le ...........................................55S u n a t o r e , (Sanitore) . . . 89S u d o r e a calului, capului . . 41S u l c i n a a l b a ................................ 43S u l c i n a officinala . . . . 44S u l c i n a sp in o sa ........................... 41S y n e d r a Alexiana . . . . 106 S y n e d r a principelui Car o lu 107 S y n e d r a Schaarschmidtiana . 106

T a lp a gâscei . . . . . . 88T o p o n i s i u , T o p o r a s i u . 28T r i f o i u m a r e ................................ 43T r i f o i s t e cornurata, coltiu-

r a t a ................................................44T r o s c o t i e l u , Troscota por-

cesca ................................................94T r o s c o t i e l u paserescu, Tro-

scotu g r a s u ................................ 95T u r b u r e l a helvetica . . . 54

Umbeliferele (Umbrelosele) . 52Urticaceile...........................................98

V a rz a de locuri cultivate . . 31V a r z a o r ie n ta la ........................... 31V e n e r i t i a de aratura . . . 88V e n t r i l i c a spicata . . . . 79V e r b a sc e ile ..................................... 77V e r o n i c a orchidea (crestată) 80V e r o n i c a spicata . . . . 79V i c a subţire în foi . . . . *47V o l b u r a pe a g r i........................... 73

Z a m o s i t i a besicdsa. . . . 89Z i r n a ................................................75

Pag.4039

31

27273333

6448

927024418281455557696648

10233347474759246468384

I.

In ver’a anului 1880, lunile Iuliu si Augustu, amu facutu o escursiune in R om a n i ’a si in nou’a ei pro­vincia D o b r o g e a . M’amu folositu totuodata de acea ocasiune pentru a face in mai multe locuri investigatiuni botanice, precumu si pentru a face unele recolte pe sem’a modestului meu „ H e r b a r i u 11 si pe sem’a unoru amici.

Determinarea exacta a acestoru plante amu a o multiami sucursului binevoitoriu ce mi l’au datu in mare parte d. F i o r . cav. d e P o r c i u s , eminentulu botanistu romanu din Transilvani’a, apoi d. Y i c t o r u d e J a n k a , celu mai renumitu botanistu orientale, carele prin desele sale escursiuni botanice făcute in tote tienuturile si tie- rile orientului, a inavutitu forte multu sciinti’a botanica. Er’ unu numeru de specii de A l g i e ce amu recoltatu in societate cu alte specii de p h a n e r o g a m e a q u a - t i c e in lacurile dela Megidie, cari sunt forte avute in de aceste C r y p t o g a m e , au binevoitu a le determina, ma unele chiaru a le diagnosâ cl. d. profesoru dela uni­versitatea din Clusiu Dr. Au g . K a n i t z , autorulu in­teresantului opu scientificu „Plantas Romaniae hucusque cognitas“*) împreuna cu d. Dr. I u l i u S c h a a r s c h m i d t , unu distinsu cryptogamistu si asistentu la catedr’a de bo-

*) In acestu opu sunt enumerate 2451 de specii, dintre cari 2074 sunt Phanerogame, er’ restulu Cryptogame, la care se vede cumcâ d. autoru câ renumitu botanicu ce este, s’a silita a folosi tote fântânile.

1

2

tanica a universitatiei din Clusiu, câror’a le datorescu respectuosa multiamita. Totu acestora domni amu a mul- tiaml determinarea si diagnosarea ălora trei specii noue de A 1 g i e aflate si recoltate de mine la M e g i d i e ; tote 3 apartienu genului S y n e d r e e l o r u , si anume:

Synedra Schaarschmidtii Kan. in onorea d-lui Dr.I. S c h a a r s c h m i d t .

Synedra (3. Alexiana Sch. după numele meu, siS. Caroli principis Sch. in onorea Majestat. Sale

Regelui României C a r o lu I.

Tote aceste 3 specii s’au publicatu împreuna cu diag- nosele loru in „PI. Rom.“, in care se citeza mai intrega colectiunea mea ce amu fostu imprumutat’o spre acestu scopu.

După ce au aparutu „PI. Rom.“ a d-lui K a n i t z , amu stătu multa vreme pe gânduri, ddca se publicu re- sultatulu investigatiuniloru mele ori nu. In urma m’amu decisu câ se’lu publicu, inse nu numai in form’a unei simple enumeratiuni de plante, precumu este „PI. Rom.u ci impreunatu cu o diagnosa in limb’a romanesca. Amu facutu acest’a si asiu dori câ toti Floristii romani se faca asemenea, din motivulu cumcâ numai asia vomu pute veni si noi mai curendu in posessiunea unei cârti roma­neşti de botanica, a unei cârti sistematice si exacte, după care sb se pota studia si determina vegetatiunea tuturoru provincieloru locuite de romani.

La alte popore, precumu: f r a n c e s i , n e m ţ i , an- g l e s i , si altele inaintate in toti ramii de sciintie prin urmare si in ramulu stiintiei botanice, in ale câroru limbi botanistulu pote s e ’si a l e g a cârtile de determinare si de studiu, si cari au o literatura intrega pe acestu terenu, — la atari popore dicu, publicatiunea mea aru pute remane frumosu.

Inse la noi lucrulu stâ altucumu; suntemu numai incepetori.

3

Romanii locuescu cea mai frumosa parte a Europei centrale, intielegu pe toti romanii din tote provinşiele, locuite de ei si pe cei din T r a n s i l v a n i ’a, B a n a tu, C r i s i a n ’a, S i l v a n i ’a, M a r m a t i ’a, B u c o v i n ’a, B a s a r a b i ’a si in urma si pe cei dela P i n d u . Deca inse ne punemu întrebarea, cate lucrări, cate cârti romanesci avemu din frumosulu ramu alu sciintiei botanice, cate studii s’au facutu asupr’a prodigiosei vegetatiuni din ace­ste binecuventate provincii, ne tredimu la unu resultatu ce nu ne face nici o onore.

Rari tienuturi se afla in Europ’a, cari se fia bine­cuventate cu o vegetatiune atâtu de abundanta si varianta câ tienuturile Carpatiloru noştri. Cine a suitu vre-unu munte din Carpati, cine a calatoritu prin romanticele loru vai, cine a percursu manosele siesuri estinse dela polele si bas’a acestor’a , acel’a credu eu ca se va fi convinsu despre acest’a, va fi avutu ocasiunea se admire acesta vegetatiune.

Suntemu preste 10 milione de romani, si n’avemu nici o mica „ Flora “, fia si numai a unui tienutu, n’avemu nici o mica carte, cu ajutoriulu cărei’a se se pota de­termina si studia vegetatiunea respectivului tienutu, si care se o putemu pune in man’a acelor’a ce aru voi a se aplica la acestu interesantu studiu si cu deosebire in man’a profesoriloru de specialitate si a studentiloru uni­versitari.

Studii botanice s’au facutu in tote provinciele ro­manesci, inse cumu? Se incepemu cu Romani’a.

D. Dr. De m. B r â n d z a , profesoru la universita­tea din Bucuresci, in eruditulu seu discursu de receptiune tienutu in siedinti’a Academiei romane dela 11 Aprile 1880, despre „ V e g e t a t i u n e a R o m â n i e i " , apoi in introducerea dela opulu seu „ P r o d r o m u l u F l o r e i r o m a n e " , ne infatiosieza o icona clara despre tote studiele si explorările, cate s’au facutu in Moldov’a catu si in Romani’a, din care dare de sdma se vede, cumca

1*

4

mai tote studiele făcute pana acum’a despre vegetatiunea României suntu in limbi străine. 0 unica carte in limb’a romanesca de adeverata valore scientifica, este după câtu sciu eu, esceptionandu tractatele mai mici, opulu amin- titu „ P r o d r o m u l u F l o r e i r o m a n e seu E n u m e - r a t i u n e a p l a n t e l o r u p a n a a s t a d i c u n o s c u t e " p. I. Gratulezu d-lui Dr. B r â n d z a pentru acestu bunu inceputu, dorindu’i ca in scurtu se termineze acesta utila lucrare.

Si deca nice in Romani’a nu s’a pututu face câ se apara o carte completa despre vegetatiunea e i , o carte atatu de trebuinciosa si pentru alte afaceri ale tierei, atunci nu trebue se ne miramu, deca celelalte provincii stau si mai inapoi, n’au nici unu micu inceputu, pentru câ acele sunt lipsite de acele mari binefaceri, de cari se bucura si in alu câroru sore prospereza Romani’a libera.

Câ se remanemu in curentu cu progresulu botanicu si alu celoralalte provincie, amintescu cumcâ vegetatiunea Transilvaniei este mai bine studiata decâtu a României, pote mai bine câ si a ori-carei provincii. O mulţime de barbati specialişti au exploratu acesta tiera si au com- pusu frumose „ H e r b a r i e " , adeverate magazine scien- tifice. Baumgarten, Bielz, Fuss, Griesebach, Haynald, Heuffel, Heujler, Janka, Kotschy, Porcius, Schenk, Schur, W olf s. a. m .: au recoltatu vegetatiunea Transil­vaniei, au studiat’o si au publicatu resultatele studieloru loru in diferite foi de sciintia. Ma sunt si opuri aprope complete. Asiâ a publicatu Baumgarten o „Enumeratio Stirpium“ cuprindiendu 2584 specii; S c h u r I. Ferd< a publicatu „Enumeratio plantarnm Transilvaniae“ cuprindiendu 4622 specii; dr’ M i c h . F u s s a publicatu chiaru o „Flora Transilvaniae excursoria“ indigitandu 3478 de specii.

Despre Banatu avemu, afara de tractate mai mici unu opu de Dr. H e u f f e l : „Enumeratio plantarum e Banatu Temesiensi.“

5 —i

Despre Bucovin’a avemu asemenea unu opu de Dr. H e r b i c h : „Flora v. Bucovina “ Despre celelalte pro­vincii romanesci nu cunoscemu opuri insemnate.

Este bine se ne insemnamu, cumcâ in sîrulu acest’a mare de botanisti câţi au studiatu vegetatiunea acestoru provincii, afara de Romani’a nu aflamu decatu unu sin­gura romanu, pe d. Florianu cav. de Porcius, dela care avemu si o eminenta lucrare botanica in limb’a romanesca anume: F l o r a p h a n e r o g a m a d i n f o s t u l u d i s - t r i c t u a l u N a s e u d u l u i , premiata din partea Asocia- tiunei transilvane si care s’a publicatu in „ Transilvania “ din 1881 si 1882.

Amu facutu acesta scurta schitia, pentru câ fia-care se ne putemu cunosce cumu stamu, pentru câ se vedemu câtu de puţina grija se pune la noi pentru acestu fru- mosu studiu, câtu de puţinu s’a facutu si se face pentru studiarea tieriloru nostre prin noi insine. Pana cându se lasamu câ streinii se ne invetie vegetatiunea frumose- loru provincii locuite de noi ? Pana cându se invetiamu Flor’a nostra din opere scrise in alte limbi?

Aru fi timpulu, câ in paralelu cu alte studii folosi- tore, in paralelu cu promovarea altora afaceri folositore nemului nostru, se nu dâmu uitarei acestu interesantu si utilu studiu, se nu uitâmu cumcâ noi suntemu singuri datori se studiamu vegetatiunea pamentului nostru pe care traimu si care-lu stapanimu.

Amu espusu până aci starea studiului botanicu, inse trebue se dechiaru, câ nu amu facutu acest’a cu intentiunea se făcu imputări trecutului, care ’lu cunoscemu cu totii câ a fostu destulu de amara. Intentiunea mea este, câ acestea puţine sire se servesca romaniloru iubitori de bine si de progresu de unu puternicu indemnu pentru viitoriu, este se deştepte mai mare interesu pentru bota- nic’a romana.

Desvoltarea firesca a nemului nostru de pana astadi a adusu cu sine, câ romanii se se intereseze in prim’a

6

linia de istori’a si de limb’a loru. Străinii ne disputau ori­ginea nemului, prin urmare si a limbei, ne disputau istori’a, prin urmare si drepturile istorice. Astadi inse lumea s’a chiarificatu in privinti’a nostra, astadi nici unu omu cu minte nu mai trage la indoiela originea nostra, precumu nici a istoriei nostre. Numele romanescu ’si-a castigatu unu locu neperitoriu in cartea gintiloru, este stimatu, respectatu si privitu cu încredere de tote poporele culte. Si in adeveru la tote acestea au ajunsu romanii ei prin ei, prin mintea loru, prin virtuţile loru, prin brahiale loru.

Istori’a si limb’a nu avemu se le tememu mai multu, dara avemu altu lucru nu puginu greu, lucru de-a ne conserva si a ne fortifica numele, si a’lu face neperitoriu pentru vecia. Acestu lucru greu după a mea părere, numai asia ’lu vomu pute îndeplini, deca vomu imbratiosiâ cu căldură sciintiele, in prim’a linia sciintiele naturale, intre cari „ B o t a n i c ’a r o m a n a s du s c i i n t i ’a d e ­s p r e v e g e t a t i u n e a p a m e n t u l u i l o c u i t u d e r o ­mani . " Pentru ce se asteptamu ca străinii se exploreze vegetatiunea tienuturiloru nostre si câ e i . se ne invetie ce plante prospereza pe la noi ? De ce nu noi pe ei ? Nice minte, nice capabilitate nu au ei mai multa decatu ro- manulu, carele a doveditu acest’a de mii de ori. Nu ne lipsesce decatu o vointia firma si tote se potu.

Este adeveru, cumca greutăţile sunt aici mai mari câ la ori care alta sciintia de cabinetu. Mi se pare câ chiaru acestea greutati au lipsitu pe mulţi barbati de ai noştri de curagiulu de a se aplica la acestu studiu.

Istoriculu, Filologulu, Matematiculu, Philosofulu, Iu- ristulu se potu aprofunda comodu in studiele loru intre patru păreţi, seu in o biblioteca din lips’a unei literature corespundietore. Chiaru si Fisiculu, Chimiculu, ma si Anatomulu isi indeplinescu esperimentele si studiele loru in atelierele seu cabinetele loru, neinpedecati de nimic’a.

Numai Botanistulu este mai restrinsu si mai impe- decatu si legatu mai de multe condiţii chiaru si de câtu

7

geologulu si archeologulu. Botanistulu este silitu se faca ierbarisari in tdte părţile si câtu de multe. Are se adune pe fia-care planta la timpulu seu, se o studieze, se o determineze, se o usuce. Fia-care planta isi are vremea ei de inflorire. Botanistulu are se tina socotela de acdst’a. La altele deca voimu se le determinamu bine, nu este destula numai florea, ci mai trebuiesce si fruc- tulu; spre acestu scopu trebue se mai aştepte Botanis­tulu si timpulu maturitatiei fructului. Dara pre lângă tdte acestea, de cate ori nu pote esecutâ nici una nici alfa, impedecatu fiindu de elementele naturei, de ploi, furtune etc. La acestea sunt de adausu spesele, alta- data nu neînsemnate, împreunate cu fia-care escursiune, si cari de multe ori silescu pe omu câ cu părere de reu se abdica dela plăcerea de a cultiva acestu frumosu studiu.

Uniculu mijlocu de a delaturâ aceste impedecamente aru fi după a mea părere, principiulu asoşiarei. Se se faca si la noi ceea ce s’a facutu si se face neincetatu la alte nemuri, la cari mai in totu orasiulu gasimu cate o societate pentru sciintiele naturale, de nu chiaru spe- cialu botanice, dispundndu preste mijloce însemnate. Grupandu-ne in jurulu acestui principiu si pe acestu terenu resultatele aru fi preste aşteptare, precumu ne-amu convinsu ca amu pututu ajunge pe ori-ce terenu, unde s’a introdusu principiulu asoşiatiunei.

Na fia-care Romanu are vointia si putintia se se faca botanicu, se faca escursiuni si colectiuni, dar’ fia- care pote presta unu micu ajutoriu, o modesta taxa câ membru unei societăţi ce ’si-aru pune de scopu studiulu botanicu alu tieriloru romanesci.

In acestu modu s’aru imbarbatâ si recruta omenii de specialitate, de oparte s’aru usiurâ, dr’ de alta parte s’aru inmulti exploratiunile botanice, s’aru aduna mate- rialulu de lipsa, din carele la timpulu seu o mana iscu­sita aru pute compune cea mai mare si mai interesanta carte romanesca, o „ F l o r a r o m a n a " .

8

Este lucru firescu, cumcâ avendu câtu de multe astufeliu de reuniuni botanice, mai in fia-care tienutu, va trebui se treea unu siru de ani pana candu vomu pute ajunge la resultatulu doritu, lucrandu sute de specialişti. Eu cunoscu botanici, cari au studiatu numai unu singuru tienutu peste 20 de ani, si cu tote acestea si astadi mai afla, pe locuri amblate si explorate de nenumerate ori, plante noue. De aci ne putemu face o idea despre munc’a ce trebue se punemu cu totii, câ se putemu veni la starea de a cunosce bine „ F l o r ’a r o m a n a " .

Dar’ se me oprescu aci.Amu facutu acestea observatiuni, repetiescu, cu sco-

pulu de a propaga imbratiosiarea sciintiei botanice cu mai multa căldură, de a trage atenţiunea celoru compe­tenţi, câ se lucre pentru inaintarea sciintiei botanice pe terenulu Asoţiatiunei. Dara si pana se voru face paşii in acest’a direcţiune, va fi bine se ne tînemu de dato- rintia se nu stamu pe locu, ci fia-care se contribuimu la adunarea materialului de lipsa.

Cu gândulu de a aduce si eu o petricica la edifi- ficiulu sciintiei botanice romane, dau la publicitate acestu catalogu. Yoindu alu face mai folositoriu, am incercatu a da la fia-care specia diagnosa romanesca. Nu sciu cumu voiu fi gâcitu cu aceste diagnose si cumu voiu fi nimeritu cu limb’a ; le-amu facutu câ o proba, si voru servi câ ma- terialu de discussiune botaniciloru si chiaru si filologiloru.

Si eu apartlenu pareriloru despre puritatea limbei, de a ne feri de barbarisme si neologisme in scrierile nostre romaneşti. Acesta inse după a mea părere se pote face in orice genu de scriere, numai in scrieri curatu scientifice si cu deosebire in cele botanice nu se pote esecuta. Chiaru aici lipsindu’ti cuvintele corespun- diatore, te vedi silitu se ti-le formedi singuru.

L a d i a g n o s a r e a u n e i p l a n t e se r e c e r e , c â a c e e a s e f i a p r e c i s a , s i f i a - c a r e c u v e n t u se e s p r i m e u n u c a r a c t e r u . Yoindu a face acest’a, cir­

9

cumscrierile trebuescu abandonate. Lipsindu’mi cuvintele pentru a diagnosâ in acestu intielesu, amu urmatu esem- plulu d-lui Dr. Brândza, uniculu pe care-lu sciu a fi facutu diagnosa romanesca, amu recursu la mam’a limbei nostre, la limb’a latina. Acest’a este cea mai de antaia fontana, dela care avemu dreptulu se imprumutamu ter­mini scientifici, ceea ce au facutu si sororile limbei nostre, ma chiaru si limbi ne-latine.

Cu tote acestea nu me capriciezu pe terminii si intreg’a limba folosita de mine. Asteptu se mi se indice alţi termini, alte cuvinte mai potrivite seu mai puşinu la­tineşti si sum gafa a’i primi cu multiamire, indata ce voiu fi convinsu câ-su mai buni.

Unu altu interesu credu a ave acestu catalogu sî prin aceea, căci la fia-care specia am lasatu se urmeze indata după numirea latinesca (technica) de genu, de specia seu de varietate, si numirea romanesca, si pe unde am pututu si numirile vulgare, indicându fontanele prin abreviari; asemenea credu a fi de interesu si folositoriu notele ce am lasatu se urmeze la unele specii mai re- spandite, despre folosulu loru din viati’a practica.

i

Ceva despre etno- si orografi’a si des­pre geologi’a Dobrogei.

Alpii sunt fara indoiâla munţii cei mai inalti, cei mai insemnati, sunt regele continentelui nostru, cari ser- vescu de o adeverata cheia pentru studiele geologice ale Europei, cari ne spunu etatea si formarea acestui con- tinentu. Nu de mai putina importantia sunt ceilalţi munţi ce păru in adeveru o ramificare subalpina, intre cari este a se numerâ caten’a nordu-ostica seu Carpatii si caten’a sudu-ostica seu Balcanulu.

Unu fluviu puternicu ce crucisi^dia Earop’a vine a se alimenta din apele curgatore din acest! munţi. Be- tranulu I s t r u se pote considera in adeveru câ o remi- niscintia din acele periode geologice, candu marea pano- nica domnia deserturile Ungariei si siesurile Dunărei de josu si cându s’au formatu sinurile geologice numite sinulu daco-mysianu si sinulu ponticu, cu tote straturile loru.

Falnicu se estinde Balcanulu cu subramificarile sale dela Adri’a pana la p o n t u l u E u x i n u , pentru a se­para formaţiunile t r i a s i c e ale sinului D u n a r e a n u inferioru, de sinulu numitu M a r i t i a. Formaţiunile sale metamorfice de ş i s t u r i si c a l c a r u, preserate ici co­lea cu şisturi cristalinice, apoi cu unele parti de g n e i u (gneiss), g r a n i t u si p o r f i r u ; aceste formaţiuni din tienutulu I s k e r u l u i câ si cele metamorfice dela nordu- vestu, invelite i n g r e s u r o s i u s i d e c a l c a r u j u r a s i c u c o m p a c t u ; si in urma câ si formaţiunile dela nordu si nordu-ostu, avute in c r e t a , g r e s u v e r d e , m a r n a

II.

12

a r g i l o s a si c a l c a r u o r b i t u l i t i c u ; tote acestea formaţiuni ce se inaltia ici colea in piscuri de stanei erup­tive dela 1000— 2600 metri, dau la sudu o mulţime de isvore calde, er’ spre nordu adapa Dunarea cu o mulţime de riuri si riuretie. In urma dau o frumosa si abun- danta vegetatiune, care lega după cumu dice d. Janka pe botanistu, de locu, câ prin farmece din poveste.

Dar’ nu mai pucinu falnicu se intindu Carpatii, după ce Dunarea ’i separedia de alpi, spre resaritu si spre nordu, pana ce se perdu in siesurile Rusiei occidentale. Panoram’a ce ne infatiosiedia aceşti munţi locuiţi in mare parte de romani, atătu prin văile si câmpurile loru, câtu si in siesurile estinse la polele loru, este un’a din cele mai pitoresci si mai atragatbre. Cea mai importanta pâr­tie din Carpati este cea mai frumosa cununa, ce incun- giura Transilvani’a de tote părţile, in form’a unui tetra- gonu, si formedia din dens’a cea mai frumosa, cea mai pitoresca si cea mai interesanta fortaretia naturale, ce numai se pote cugeta.

Dar’ nu numai pentru frumsetie naturale sunt im­portanţi alpii Transilvaniei. O massa puternica de g r e g u (gneiss) invelita si insolita de ş i s t u r i m i c a c e e , a r - g i l o s e si de h o r n b l e n d a , insolita de c a l c a r u g r a n u l o s u , ici colea de g r a u v a c k e , de etage de granitu, granulitu si stânci porfiroide, — isi ridica piscu­rile sale măreţie până 2500 m. trimitiendu spre cen- trulu Transilvaniei f o r m a ţ i u n i t e r ţ i a r e forte varii.

O mulţime de riuri si riurele se varsa din aceşti munţi in Dunăre, carea prin acţiunea sa fisica pururea vigurosa si energica, a contribuitu la formarea sinului de josu dunareanu, la formarea sedimenteloru din multe sie- suri estinse pe ambele maluri ale lui si in urma a con­tribuitu la formaţiunile geologice ale Dobrogei

Varietatea compositiunei geologice a acestoru munţi este de mare importantia, nu numai pentru avuti’a de metale ce se esplotedia din sinulu loru; nu numai pen­

13

tru vegetatiunea atâtu de prodigiosa ce procuredia natu­ralistului deosebitu interesu si’lu invita la studiu; dar’ este importantu a cunosce formaţiunile geologice, pentru ca stau in mare legătură cu cele dela malurile Dunărei si născute prin influinti’a Dunărei.

Celu ce voiesce se studiedie tienutulu Dunărei de josu si in specie Dobrogea, trebue se tina socotea de ambele acestea ramificări alpine, ale Bulcanului si ale Carpatiloru, si de influintiele loru asupra modificariloru geologice din tote periodele intemplate la gurile Dunărei si tienuturile pe unde dens’a si-a versatu apele.

Dintre tote tienuturile ce apartienu la fluvii insem- nate, precumu este Dunarea, nice unulu nu este in stare se explice in unu gradu asia de mare istori’a desvoltarei continente] ui nostru in unu spaţiu asia bine circumscrisu. Nice o parte a Europei nu este asia intimu legata cu Asi’a, precumu sunt in fapta tierile Dunărei de josu prin particularitatea formatiuniloru celoru mai prospete. Nicairi nu apare colonisarea si istori’a poporeloru, dependenta in asemenea mesura dela configuratiunea si soiulu pa- mentului (solului), câ in acele locuri ce le percurge Du­nărea impreunatore de sinuri cu unu fluviu unicu in acestu soiu.*)

Dintre tienuturile Dunărei de josu Dobrogea este de cea mai mare importantia; de aceea lasu se premerga catalogului planteloru mele o scurta schitia orografica si geologica a acestei provincie noua a României.**) O făcu acest’a si din causa, câ aici amu facutu cele mai multe si mai avute explorări botanice, si pentru câ vegetatiunea unei tieri este pendenta dela multe influintie, intre cari

*) K. F. Peters. Donau, Vorwort. .**) Acesta schitia o reproducu in mare parte după „Fa-

mili’a“ d-lui I. Vulcanu Nr. 84, 85, unde amu publicatu 6 seria lunga de articuli sub numirea: „Suveniri si notitie de caletoria in Romani’a, Transilvani’a si Dobrogea."

14

inse fara indoiela cea mai insemnata o are pamentulu (solulu), adeca formaţiunile geologice.

Configuratiunea teritoriului Dobrogei, după cumu dice P. S. Aurelianu,*) este variata si infatiosiedia serii de undulatiuni. O mulţime de vai roditore si recorose stră­bătu despre Dunăre in interiorulu tierei. Localităţile de pre tiermurii Dunărei sunt supuse innecariloru, candu se revărsă fluviulu. Friguri palustre bantuescu localităţile in urm’a acestoru versari de ape.

Dobrogea este impartita in doue judetie: T u 1 c e a si C o n s t a n t i’a; ea are unu arealu de 14,758 chim. patrati, cuprindiendu si D e l t a Dunărei cu 2027 chim. patrati.

După recensimentulu dela 1879 Dobrogea are 106,948 locuitori apartienatori la 12 comune urbane, 254 comune rurale si 348 sate. Poporatiunea nu este egalu de desa. In judetiulu Tulcei vinu pe unu chim. p. 13-5, er’ in alu Constantiei 4 5 locuitori. După nationalitati sunt:

Romani . . . . . 21,718Bulgari . . . . . 31,772Turci . . . . . . 16,483Lipoveni . . . . . 10,958Tatari . . . . . . 6 ,549Ruşi . . . . . . 6,162Greci . . . . . . 3 ,195Germani . . . . . 2,471Evrei . . . . . . 1,951Armeni . . .« . . . 803Alte nationalitati. . . 308

Afara de marea Negra si de Dunăre, de cari este inchisa Dobrogea, si afara de lacurile cele multe, ape

*) P. S. Aurelianu. Tier’a nostra, schitie economice, ed. Il-a, 1880.

15

curgatore n’are de ceva importantia. Drumuri de comu- nicatiune sunt forte puţine. Cale ferata numai dela Cer­navoda la Constanti’a.

Studii geologice mai importante asupr’a Dobrogei, au facutu eruditulu meu profesoru de mineralogia si geolo­gia dela universitatea din Gratz Dr. K. F. Peters, pu­blicate mai antaiu in analele Academiei c. r. de sciintie din Vien’a, apoi in Oest. Revue*) si la 1876 in biblio- tec’a scientifica internaţionala.**) îmi permitu a impar- tasl la acestu locu unu estrasu scurtu din acele studii, seu mai bine disu, o scurta dare de sdma despre studiele geologice cunoscute pana acum’a.

Amu disu mai susu, cumca Balcanulu si Carpatii formedia acele insemnate catene de munţi din Europ’a, printre cari curge betrânulu Iistru si dela cari primesce densulu insemnate riuri si riuletie. Formaţiunile geolo­gice ale acestora munţi au contribuitu si contribue ne- incetatu la nascerea formatiuniloru dunărene, cu cari sta in legătură mai deaprope si structur’a geologica a Do­brogei.

De si configuratiunea geografica ne indica Dobrogea ca apartienendu la continuitatea Balcanului, cu care altu- cumu este inruditu geologicesce, câ si cu Carpatii, — totuşi geologi’a ne dovedesce, cumca acestu petecu de pa- mentu a fostu chiaru si in timpuri vechi geologice de sine statatoriu. Dobrogea formase chiaru si in p e r i - od’a s a r m a ţ i ca si pontica, o insula cu totulu separata pe tienutulu c r e t o s u s u b b a l c a n i c u . In p e r i o d ’a p o n t i c a era atatu de j6sa, incâtu massele argilose se­dimentate pe acele timpuri, le aflamu astadi 300 m. pre-

*) Reisebriefe eines deutschen Naturforschers aus der Dobrogea. Oest. Revue 1865, IV— VII 1866 K. F. Peters.

**) Die Donau und ihr Gebiet, eine geologische Skizze v. K. F. Peters, Profesor an der Universităt in Gratz, pag. 334—372.

16

ste nivelulu marei. Chiaru si pe timpulu d i l u v i u l u i , căndu se forma L o s s - u l u , ave o stare afunda, ma in genere se pote afirma, câ in raportu cu Marea nici odata nu s’a aflatu mai susu decumu se afla astadi, din contra, a fostu o epoca, in care după ce s’au formatu t e r a s - s e l e de L o s s cari ingradescu P o n t u l u pana la inal- time de 10— 50 m., si după ce s’a excavatu sinulu pon- ticu modernu, Mediteran’a a stătu celu puţinu cu 20 m. mai susu câ astadi. Inse au trebuitu se intrevina schim­bări repedi si insemnate, atâtu la fundulu câtu si la tier- murii Mediteranei, cari se aduca cu sine scăderea apei marine si a Pontului Euxinu si cu acest’a o dirupere flu- viatila a intregei table de L o s s p o n t i c u .

Dobrogea are munţi, ale caroru inaltimi in unele locuri sunt pana la 495 m. era in alte locuri 2— 300 m. In partea nordica formeza grupuri seu unu sistemu in- tregu bine ordinatu. Acesta tiera a fostu lipsita de cul­tura inalta inca din timpurile antice. Inca Traianu si succesorii lui au consideratu acesta tiera de semibarbara si tote interesele erau sacrificate intereseloru strategice ale legiuniloru postate aci. Yenetianii si Genuesii s’au multiamitu cu întemeierea unoru puncte fortificate la tier- muri. Navigatiunea moderna a avutu puţina grigia de interesele unei tieri supuse Porţiei. Asia a remasu acesta tiera necunoscuta pana la 1854, cându cu ocasiunea res- boiului de Crimu poporele occidentali au descoperitu din nou acesta mica tiera.

Munţii Dobrogei se intindu dealungulu tierei pana la gurile Dunărei (Delta), unde se termina in unu grupu de munţi cu vîrfuri pana preste 500 m. (Sakar-Bair are 515 m.*), cari se numescu munţii dela Tulcea si Babadag.

Ajungendu la S i l i s t r ’a, de unde incepe Dobrogea, se constata, cumcâ dealurile de aci sunt compuse din stra­

*) C. J. Jirecek, Geschichte der Bulgaren, Prag 1876, pag. 12.

17

turi ce apartienu f o r m a t i u n e i c r e t o s e , er’ la basea straturiloru de Loss vinu la ivela s t r a t u r i j u r a s i c e cu multu mai pronuntiate decâtu la Rusciucu.

La R a s s o v a tote văile cate se deschidu in Dunăre sunt taiate in c a l c a r u si m a r n a , cari prin resturi organice fosile dovedescu a apartiene in parte la etagiulu M a l m si in parte la T i t h o n i a n u . Aceste se ridica in unele locuri mai in laîntrulu tierei chiaru si preste nivelulu Lossului, carele ajunge aici la 170 m. elev. numerându-se aici si tumuli (turc. Tepe) artificiali con­struiţi pe L o s s , dintre cari cei mai însemnaţi se afla in apropiarea Dunărei.

Celu mai frumosu etagiu de Malm se afla in stâncile (rocele) dela Cernavoda, de unde Dunarea incepe a’si lua direcţiunea sa nordica si unde s’au descoperitu mai multe conchilii ( D i c e r a s m o n s t r u m , P t e r o c e r a s O c e a n i).

Nu mai puşinu interesantu este c a l c a r u l u a l b u dela T o p a l o avutu in B r a c h i o p o d e , la jumetate calea spre Hirsov’a, unde pe stânci se afla ruinele pro- spete ale unei fortaretie cându-va vestite. Spre interio- rulu tierei, circa IV2 mila nemtiesca spre ostu dela To­palo se inaltia unu grupu de munţi A l l a h - b a i r (mun­tele lui D-dieu) compusu in parte mai mare din c a l ­c a r u a l b u apartienatoriu f o r m a t i u n e i c r e t o s e - s u p e r i o r e . La bas’a acestui grupu incepe unu sistemu compusu din vechi sisturi-verdi si de Grunstein (petra verde), carele se trage de aici spre nordu pe sub Loss si ajungendu la marginea sudica a insemnatiloru munţi dela Babadag, ajunge la cea mai mare diffusiune.

Munţii dela Babadag se numescu si silvanali dela frumosele păduri cu cari au fostu acoperiţi aceşti munţi, cari inse au cadiutu in cea mai mare parte prada de- vastarei poporeloru câte au navalitu si s’au perîndatu pe aici in toti timpii. Mai multu inse le-au devastatu T a-

2

18

t a r i i colonisati aici la 1855 si C e r c h e s i i importaţi aici la 1864.

Aceşti munţi compuşi in parte din m a r n a si c a l - c a r u s i l i c i o s u apartienatoriu la f o r m a ţ i u n e a m e ­d i e de c r e t a , si prin aceste roce impreunati forte strinsu cu terâmurile s u b b a l c a n i c e , nu impunu in­tru atât’a prin inaltimea loru, carea numai in puţine puncte intrece preste 350 m., dar’ mai multu impunu prin estensiunea si compacti’a loru. In estensiunea loru dela W. N. W. spre O. S. O. ocupa intreg’a lăţime a tierei, circa 7 ’3 miluri nemtiesci, avendu latimea cea mai mare de 1*9 miluri nemtiesci. La marginile longitudi- dinale ale acestoru munţi se manifesta mai bine compli- cati’a structurei geologice a Dobrogei. La marginea dela sudu unu valu puternicu din p o r f i r u - q u a r t i o s u se- paredia acele s i s t u r i - v e r d i de catra formaţiunea cre- tosa, mai la suduvestu se mai asociedia si o stâncarie de g r a n i tu de mare afinitate cu S y e n i t u l u dela Y i t o s si formedia aici cea mai inalta culme a tierei ( S a l k a r - b a i r de 515 m.), er’ in urma se mai asociedia si nisce porţiuni mici de c a l c a r u j u r a s i c u s i porţiuni de T r i a s , ce se ivescu ici colea din LSss. La mar­ginea nordica sunt compuşi mai multu numai din calcaru apartienatoriu formatiunei t r i a s i c a - m e d i a si i n f e - r i o ra.

O icona interesanta ne infatiosiedia regiunea nordu- ostica a Dobrogei dela Delt’a Dunărei. L o s s u l u aco­pere si aici părţile formatiunei T r i a s , de sub care ese la ivela ici o stanca piedisia, colea unu conu singuraticu, er’ la tiermurile Deltei se desvelesce intrega. La satulu C a t a l n i - n e m t i e s c u se afla sistu h a l o b i e n i c u , pe stâncos’a insula P o p u din laculu R a s i m u se afla adeveratu calcaru conchiliaru (Muschelkalk) forte avutu in fosile, pe muntele numitu D e n i s t e p e (culmea Marei), de o elevatiune de 237 m. se afla o specie de g r e s u , care trece mai multu in Lia, s nealpinu, er’ la marginea

19

extrema spre ostu la gur’a riuletiului D u n a v e t i u se afla o banca de c a l c a r u j u r a s i c u - s u p e r i o r u ca­rele prin colorea lui întunecata si cu multe fosile anima­lice semena multu cu M a l m u l u - m o s c o v i t i c u . Sirulu de munţi particulari numiţi B e s t e p e (cinci culme), aco­periţi ici colea cu frumose păduri, formedia marginea su­dica dela Delt’a Dunărei. Aceşti munţi, cu cea mai mare inaltime de 254 metri, cari se intindu in direcţiunea prin­cipala a muntiloru din Dobrogea, au fostu unici notati de cartografii de mai înainte, pentru câ densii sunt mai aprope pentru caletorii de pe braţele Deltei, S u l i n ’a si St. G e o r g i u . Sunt compuşi din g r e s u b r u n u apar- tienatoriu formatiunei T r i a s i n f e r i o r u . De insemnatu este depărtarea pana unde se estinde acestu gresu, pana pe i n s u l ’a s i e r p i l o r u , ce se afla la o depărtare de 4 5 miluri nemtiesci. Asemene se afla Ia T u l c e a o stânca cunoscuta de multu câ impedecamentu pe Dunăre.

Interesantu este pentru geologi si acelu grupu de munţi ce se întinde dela T u l c e a , I s a c c e a s i B a b a d a g spre B r a i l’a si unu ramu spre G a l a ţ i , cari se numescu munţii M a c i n u 1 u i. Aceşti munţi nordu-vestici sunt însemnaţi nu intru atâtu pentru mulţimea masseloru de compusetiune, câtu pentru natur’a loru. Bas’a loru este compusa din g r a n i t u si g n e i u (gneis), cari formeza in apropiare de G r e c i inaltimi pana preste 479 metri. Dar’ nu pen­tru înălţimile acestea sunt însemnaţi aceşti munţi, ci pen­tru câ partea loru vestica, de câtra M a c i nu , are nisce coste ce sunt forte pezisie, sunt aprope verticale. Spre sudu urmedia o compositie de P h y l l i t , Q u a r z i t si unu ş i s t u a r g i l o s u p a l â o z o i c u , in care credi cum- câ la fia-care pasu trebue se descoperi fossile apartiena- tore formatiunei inferiore c a r b o n i f e r e , era de aci mai spre sudu totu feliulu de formaţiuni t r i a s i c e. Acea parte inse care se inaltia indata lângă Dunăre in conture atâtu de pronunţiate, este compusa din M ei ap h i ru in massa forte compacta ce se amesteca ici colea si cu s t r a t u r i

2*

20

t r i a s i c e . Formaţiuni e o g â n i c e si m i o g â n i c e , pre­curmi si stanei de T r a c h y t lipsescu de totu.

Importanţi sunt tiermurii M a r i i n e g r e d e l a C o n - s t a n t i ’a, cari se caracterisedia prin asia numitele e t a g e s a r m a t i c e , cari asemene sunt acoperite cu L o s s si avute in fossile ( T a p e s G r e g a r i a) si cari infatiosiedia deplinu aspectulu de c a l e a r u p a n o n i c u , bogatu in N u l l i p o r e .

Unu fenomenu deosebitu interesantu ne presenta for­maţiunile ce se afla in distantia de 1 5 miluri nemtiesci spre nordu dela C o n s t a n t i ’a, unde se vede formaţiunea de c r e t a s u p e r i o r a i n form’a ei nordu-vestu-europena. Cret’a ce se afla la tiermurii lacului C a n a r ’a, formandu rupturi de 2— 4 metri de înalte, nu se pote afirma a fi creta de scrisu, inse este de o colore deplinu alba, forte bine stratificata, care coloredia bine, de si contiene argilu si e împluta cu bucăţi de cremene. Acest’a creta este avuta in conchilii ( B e l e m n i t e l a m u c r o n a t a , O s - t r e a v e s i c u l a r i s ) . A fostu o mare norocire deca acesta interesanta formaţiune a resistatu atat’a timpu la tote lovi­turile produse de talazurile Pontului Euxinu, cari s’au multiamitu cu spalarea calcarului de invelitorea de Loss.*)

*) Sub numirea de Loss ce vine desu inainte in acestu capitulu, este a se intielege o formaţiune geologica d i 1 u v i a 1 a, compusa din a r e n a f i n a seu din l u t u p u l v e r i s a t u si de o colore sura galburie, care lutu se formedia cu deosebire din o substantia argilosa amestecata cu Ve parte c a l c a r u - a c - c i d u c a r b o n i c u si 1/8 a r e n a m i c a c e a si c u a r t i o s a . Ocura cu deosebire in tienutulu Renului si ajunge alta-data până la grosime de 2— 300 urme, inse este lipsitu de form’a paturosa, precumu au celelalte formaţiuni sedimentarie. De multe ori se gasescu in Loss si fossile pr. M a m u ţ i , R i ­n o c e r i , si forte adeseori este avutu in totu feliulu de c o n c h i l i i .

21

Interesanta este la acesta formaţiune impregiurarea, ca de sub banc’a de varu esu mai multe isvdre de apa dulce de o calitate eminenta si forte abundante. De aceea acestu lacu a servitu cu deosebire in timpi de resboie de etappe pentru trupele ce se aflau dela Varn’a pana la Babadag.

Amu facutu amintire mai susu, cumcâ Dobrogea nu are fluvii de mare importantia. Intre puţinele riurele amintescu „ D u n a v e t i u l u “, carele se vdrsa in R a - s i m u. Acest’a a avutu insemnatate in navigatiunea tre­cutului, candu Genovesii erau domnii tiermuriloru acelui lacu si cându naile loru puteau intra in lacu, căci nu era inchisu la gura cu împluturi de nasipu precumu este astadi. In urma făcu amintire si de riuletiulu, seu mai bine disu, pareulu ce se varsa la C e r n a - Y o d a si ca­rele are acesta numire, seu se mai numesce după limb’a turcesca C a r a s (apa n6gra). Acest’a inca a jucatu candu- va unu rolu mare. Inse atunci se compunea din apele ce isvorau din L o s s u l u Constantiei si a fostu insemnatu, pentru ca ap’a lui forma unu riurelu deştulu de mare intre C e r n a V o d a si Constanti’a, care a formatu o vale de insemnatate istorica, pentru ca pe aici au fostu co- municatiunile dintre Dunăre si mare in toti timpii. Pe inaltimile ce ingradescu acesta vale, se afla cei mai mulţi t u m u l i artificiali, cari ne vorbescu cu destula elocentia despre esistenti’a unui poporu stravechiu. Pe la anulu 1830— 1840 se ventila intre Austri’a si Turci’a planulu de a se deschide pe aci unu canalu, se vede inse ca finantiele erau camu desecate la ambele staturi, căci a remasu nerealisatu. La 1865 o societate englesa a câsti- gatu dela Turci’a nu numai concesiunea pentru construirea unei cai ferate intre C e r n a - Y o d a si C o n s t a n t i ’a, dara si dreptulu se-si ia ori catu pamentu ii va trebui pentru folosele sale. Laşa ca englesulu a sciutu folosi acestu dreptu.

Construirea unui canalu pe aci pana in Marea ne-

22

gra aru favorisâ-o chiaru natur’a acestei vai, pentru că in interiorulu tierei are o basa sub nivelulu Dunărei. Acest’a se cunosce de acolo, că e plinu de mlastine si bălti. Asemenea ne constata acest’a si numerii ce indica diferitele inaltimi ale sîneloru dela drumulu de feru; aceşti numeri incependu dela C e r n a - Y o d a spre Con- s t a n t i ’a sunt 16, 10, 24 si 60 metri.

Urmările ce le aducu apele stagnante din interiorulu acestei vai sunt forte daunose, sunt mulţimea de morburi tifoide ce stirpescu populatiunea acestui tienutu. Esemplu este M e g i d i e cea inflorita de alta-data, care astadi abia are preste 1000 locuitori, pre căndu alta-data avea cu diecile de mii. Construirea liniei ferate in locu se mic- sioredie a inmultitu reulu, pentru că impedecăndu si mai multu scurgerea apeloru stagnante prin diferite impluturi, a facutu ca bolele paludine se se inmultiesca. Contr’a acestora bole, după a mea părere, numai o doftoria este, inse o doftoria radicala, anume desfundarea si scurgerea apeloru stagnante cu ori-ce pretiu, si atunci poporatiunea de aci va fi scutita de bole, va prosperă.

„Clim’a Dobrogei — dice d. Aurelianu la pag. 330 din T i e r ’a n o s t r a — are mare asemenare cu a Ro­mâniei si in specialu cu a judetieloru l a l o m i t i ’a si B ra i Pa. Prima ver’a este timpuria si tiene puţin u căsi tomn’a. . . Ern’a este scurta si potrivita.. . “

O lipsa din cele mai simtitore atătu pentru clim’a cătu si pentru agricultur’a Dobrogei este lips’a de păduri, cu deosebire in interiorulu tierei. Lips’a de păduri după ultimulu cuventu alu sciintiei aduce lips’a de neguri si de apa. Lips’a de neguri, ploi si apa aduce seceta si lipsa de vegetatiuni prodigiose. Este unu faptu consta- tatu prin sciintia, cumcă unu tienutu cu cătu are mai

23

multe păduri, cu atâtu si pamentulu este mai bine ada- patu cu apa si cu atâtu este mai producatoriu in totu feliulu de vegetatiuni.

Plantele au darulu de a transpira cantitati insem- nate de abori prin frundiele si prin alte organe ale loru. Cu câtu unu arbore, are mai multe frundie si unu tienutu este mai avutu in arbori' frundiosi, cu atâtu se produce mai multu aboru, carele la rendulu seu produce cunoscu­tele fenomene meteorologice apose pr. rouă, ploie, etc. Cantitatile de abori ce le transpira o pădure in o sin­gura di, sunt forte insemnate si se potu apretiâ de acolo, câci la unu singuru arbore bine desvoltatu s’a calculatu cumcâ transpira pana la 100 kgr. de apa.

Odiniora Dobrogea ave destule păduri, astadi inse este devastata. Acesta impregiurare nu numai a facutu se sece isvorele, dar’ a facutu se fia espusa la o seceta tropicala. De aci urmedia, câ o mare parte din pamen­tulu ei remane secu si necultivatu si cumcâ păstorirea a infloritu, pe cându agricultur’a a datu indareptu.

Puţinele p’aduri ce le are Dobrogea, sunt compuse la Dunăre din sălci, anini (arini), er’ cele din interiorulu tierei mai cu sema din stejari, pre lângă care se mai afla carpînu, ulmu, plopu si jugastru.

Deca guvernulu romanu voiesce se faca din Dobro­gea in adeveru o tiera agricola, atunci după a mea pă­rere, are se grigiesca:

a) câ se se pună capetu pustiirei paduriloru;

b) câ se se plantedie păduri in tote locurile sterpe.

Plantarea de păduri s’aru face mai cu succesu si in modu mai practicu, deca deocamdată la inceputu s’aru

24

planta numai acele specii de arbori, cari se prindu si crescu mai usioru. Celu mai bunu arbore carele cresce mai repede, carele in cati-va ani aru face păduri întregi si carele in modulu acest’a aru recompensa in puţini ani ostenelele puse la plantarea lui, este s a 1 c â m u 1 u (acatiu selbaticu, R o b i n i a p s e u d o - a c a c i a ) . La scutuluace­stui arbore, carele amu disu că, cresce si se desvolta de minune repede, s’aru pute cresce si altu-feliu de arbori pr. stejaru, carpînu, fagu etc. caror’a le trebuiesce altu- cumu timpu mai indelungatu câ se crdsca si se se des- volte in păduri.

Catalogulu planteloru recoltate in Ro- mani’a si Dobrogea,

Plantele din acestu catalogu le-amu recoltatu pe la jumetate Iuliu pana la 5 Augustu c. n. si anume la C o n s t a n t i’a (pe rituri pana la distantia de 2— 8 chim. apoi la tiermurii Marei-negre); la M e g i d i e (pe lacuri, lângă drumulu de feru si pe dealurile dela V a l u l u l u i T r a i a n u ) ; la M a c i n u (lângă tiermurile Dunărei, pe platoulu din dosulu opidului Macinu, precumu si pe par­tea nordica a muntelui dela Macinu); la F a u r e i (pe siesurile si prin holdele in giurulu statiei calei ferate); la B u z e u (pe unu rîtu camu apatosu in apropierea garei) si in urma la P 1 o i e s t i (pe unu rîtu nu departe de gara si pe lângă o cale noua, ce se construia dela gara spre orasiu).

Timpulu, in care amu facutu aceste recolte a fostu forte nepotrivitu, pentrucâ vegetatiunea era prea înain­tata si in mare parte trecuta (deflorata). Precumu m’a incredintiatu d. Y i c t o r u de J a n k a , carele a facutu mai multe escursiuni prin D o b r o g e a , B u l g a r i ’a si R o m a n i ' a si carele a descoperitu mai multe specii noue, celu mai potrivitu timpu de a face investigatiuni botanice cu deosebire in Dobrogea si pe siesurile României este in lun’a lui Martiu până in Maiu. Acestu timpu ilu re- comandu la toti aceia, cari aru voi se exploredie vege­tatiunea Dobrogei. I u n i u , I u l i u si puşinu din A u ­g u s t u sunt menite mai multu numai pentru explorarea aceloru plante ale câroru diagnosare se basedia mai multu pe caracterele fructeloru si ale semintieloru.

Pentru economisarea de spaţiu amu introdusu unele scurtări (abreviatiuni), cari le esplicamu la acestu locu înainte de a incepe publicarea catalogului, ca asia se fie mai usioru de intielesu. Aceste scurtări le facemu numai

III.

26

acolo unde se presupune ca nu sunt intielese, lasandu cele mai usitate pr. L = Linne, DC — De Candolle, Juss = Jussieu etc. neesplicate.

Bmgt. — Baumgarten Enumeratio stirpium in M. Pr. Tr.

Br. Pr. FI. r. = Brandza Dr. D. Prodromulu Florei romane.

F. FI. Tr. — Fuss Flora Transilvaniae.Heuj}. En. PI. B. Tem. = Heufpel Enumeratio

Plantarum in Banatu Temesiensi.Kan. PI. R. Ad. et Cor. ~ K anitz Plantas Ro-

maniae, Addenda et Corrigenda.Koch Syn. FI. germ. et helv. — Koch Synopsis

Florae germanicae et helveticae, ed. III.Koch. Tasch. d. deutsch. und schw. FI. == Taschen-

buck der deutschen u. schweizerischen Flora.Neil. ung. PJl. Geogr. — Neilreich ungarische

Pflanzengeografie (recte Aufzăhlung der in Ungam und Slavonien bisher beobachteten Gefăsspflanzen).

Por. = Porcius Flor’a phanerogama a districtului Naseudu.

Rchb. ic. = Reichenbach Icones (recte Rchb. Icones, Germanicae et Helveticae).

Sch. — Schaarschmidt.Sch. En. pl. Tr. = Schur Enumeratio planta­

rum Transilvaniae.Bre. = bracteele. Cal. = calicele. F. = foile. Ped.—

Pedunculu. Pet. = Petiolele. Cor. — Corola. FI. = Flo- res. florile. Frd. = frundia. Fr. = frudu. Pis. = . pistilu. T. — tulpina. Riz. — Rîzoma. R. = Rădăcină. S. — Se­minţie. St. = ; Stamini.

Alte abreviatiuni.Numerii latini si după densii cei arabici indica clasea

si ordulu după Linne de es. XII. 2 — clasea a 12 si ordinulu alu 2. Linne.

0 = anualu, @ = bienalu, 4 == perenalu.

PI. Phanerogamae.

A. Dicotyledonae.I . K a n u u c u la c e a e . J i is s . B a n n n c u la c e e le .

1. Ranunculus repens L.Ranunculu tîrîtoriu s. repente; vulg. Piciorulu

cocosiului tîrîtoriu. Br. Ranunculu repente; vulg. Ra- nunchiu, Boglari Por.

Riz. scurta, multifibrosa, stolonifera; Stolonii cau- liformi s. cârceiformi, foliati, cate odata la geniculi ra- dicanti. T. din basa procumbenta (culcata), ascendenta s. erecta, mai desu ramificată si multiflora, împreuna cu foile glabra s. alipitu - vilosa pana .patentu - pilosa, la basa neingrosieta. F. basilare (s. radicale) petiolate, ternate si biternate; foliolele trei-lobate s. trei-fidate, incisatu-dentiate; F. caulicare equiformate, scurtu-petio- la te ; F. superiore sesile, mai puginu partite s. numai trei-fidate. Ped. sulcati. Calicele patentu. Receptaculii setacei. Capitulii subglobosi. Carpelele comprese, margi- nate, meruntielu-punctate, glabre, lungrostrate; rostrulu multu-puţinu cârligatu, aprope câtu 1/a carpel’a de lungu.

Tulpin’a 2 5 — 70 cmt. Corol’a galbina auria.XIII. 5. 2\. Maiu-Augustu.Forte comuna prin locuri umede.Leg. Buzeu (pe unu rîtu baltosu).(Bmgt. n. 1109; Rchb. ic. n. 4610; Schur. E. n. pl.

Tr. n. 113; F. FI. Tr. n. 106; Br. Pr. FI. r. p. 21; Kan. Pl. R. n. 37).

Nota. Acesta pl. câ toti ranunculii se caracterisedia prin unu sucu particulariu, forte volatilii si acra, ce se afla cu deosebire in frac-

28

tele necopte, de unde mulţi botanici le numera intre plantele veninose si semiveninose. Cu tote acestea, acesta specia ca si R. a u r i c o m u s L. se considera de alimentatore de alu II. ordinu pentru animalele erbivore.

2. Nigella sativa L.Nigella cultivata (?) vulg. Negrusica, Chimen ne­

gru, Br. Negrusica vulgara, Chimionu negru. Por.R. fusiforma. T. erecta, subpatent-ramosa, multiflora,

împreuna cu foile glabra s. la basa vilosa. F. 2 — mul­tiplu penatu-partite, laginiele angustu - lineare, întregi. Invalucru lipsesce. Calicele petaloidu, regulatu, foliatu, caduce. Petalele 5-unghiculate. Anterele nearistate (mutice). Capsulele glandulosu-scabre, in dosu inervate, concrescute dela basa pana in vîrfu. S. 3-angulate, transversu-rugose.

T. 20— 24 cm. Calicele alburiu.XIII. 5 0 Iuliu— Augustu.Leg. Constanţi’a pe unu podereu numitu „la vii“

selbaticu (spontaneu).D. Br. Pr. FI. r. p. 5, dice a se afla in Rom. cul­

tivata prin grădini si câte odata subspontaneu in giu- rulu locuintieloru. Bmgt. n. 1066 indica a se afla in campi’a Transilvaniei; Schur. En. pl. n. 147 intre se- menaturile de tomna la Sibiiu, er’ F. FI. Tr. n. 147 este de părere cumcâ nu ocura spantaneu in Flor’a Transil­vaniei. v. Rchb. ic. f. 4 7 36 ; Br. Pr. FI. r. p. 4 ; Kan. Pl. R. n. 60.

Nota. Acest’a pl. are nisce seminţie negre de unde Nigella isi împrumuta numirea. Este aromatica si producenta de radiaturi, de aceea mai de multu eră oficinale. Acum’a se folosesce numai câ planta aro­matica. In Greci’a semintiele Nigellei sunt articlu de comerciu, pentru câ se folosescu la facerea panei precum in tierile nemtiesci secareu’a (Carum carvi). Cei vechi le foloseu contr’a multoru bole. Pliniu o nu- miâ G i t h (de aci G i t h a g o s e g e t h u m Des.). D i o s c o r i d e s o nu- miâ M e l a n t h i o n (dela t/eXag = negru si a v tto g = fiore). In Ger- mani’a si cu deosebire la Erfurt se cultiva prin grădini si de aci s’a respanditu prin tota Europ’a câ pl. de gradina.

3. Delphinium consolida L.Delphinu tatanesa, vulg. Nemtisioru de campu,

Taponisiu Br., Pintenasiu de campu vulg. Nemtisioru, Toporasiu Por.

29

R. fusiforma, anuala. T. erecta, devaricatu-rami- ficata, impreuna cu foile si pedunculii adpresu-pubescenta. F 3 fidate —- multi-partite, inferiorele petiolate, su- periorele sesile; Laţiniele lineale, intregi. Florile in ra- cemi scurţi, laxi si pauciflori. Galicele 5 sepalu, petaloidu, neregulatu, sepalulu posterioru prelungitu in pintenu ascutitu. Corol’a 2 petale; Pet. concrescute suprapusa sepalului superioru, 8 lobate, bractelele simplu pintenate. Pintenulu de 2 ori mai lungu decâtu calicele. Pedunculii 1 foliculari; Pedicelii multu mai lungi câ bractelele; foliculele oblonge, glabre. Sem. ndgra.

T. 25— 70 cm. FI. albastre (azuria mai raru albe).XIII. 3, 0 Iuniu— Augustu.Forte comuna preste totu loculu, cu deosebire prin

semenaturi.Leg. Constanţi’a, Faurei, Ploieşti. Amu vediut’o pe

siesulu dela Giurgiu catra Smârdanu.Syn. Ceratosanthus consolida Schur; En. pl. Tr.

n. 160; (Bmgt. n. 1047; Rchb. ic. f. 4 6 6 9 ; F. FI. Tr. 154; Br. Pr. FI. r. p. 9 ; Kan. pl. R. n. 74).

Nota. Este o buruena forte molestatore, inse incetatienita prin holdele nostre. F16rea se folosesce de câfra Tartari pentru a produce dintr’ensa materia de colore verde si deca se impreuna cu Alaunu, o materia de colore albastra. Sementi’a se folosesce la prepararea unui extractu cu carea se spala omenii pe capu coutr’a parasi'tiloru (peduchi). Acestu extractu, se preparedia din sementi’a acestei plante, punendu-se acestea in o sticla cu vinarsu (rachiu) si apoi tînendu-se acest’a mai multa vreme la sore.

I I . P a p a v e ra c e a e . D . C . P a p a v e ra c e e le .

4. Glaucium pheniceum Gărtn.Glauciu phenicianu vulg. Paparună roşia Br.R. fusiforma. T. erecta, mai desu ramosa si multi-

flora, impreuna cu foile hispide. F. in circumferentia oblonge, s. sinuatu - penatu - fidate; radicalele cu pi- tiole ingustate; caulicalele sesile cu basa cordata s. trun- cata, laşiniele oblonge, afundu si neegalu dentiate, diva-

30

ricate. Pedunculii multu puginu hispidati. Calicele2 -sepalicu, caduce, corol’a 4 petala. Silicele lineale in susu ingustate, setosu-hispidate.

Tulpin’a 10— 45 cmt. Florea roşia (fenicee).XIII. 1. 0 Iuniu— Augustu. D. Br. sustiene a in-

florl numai in Maiu si Iuniu (Pr. FI. R. p. 114). Eu amu aflatu in 1 Augustu cu flori forte frumose.

Pe araturi lângă drumuri.Leg. Macinu pe podereiu prin semenaturi.Syn. Glaucium corniculatum Curt. Gl. rubrum

Rchb. ic. f. 4447. (Bmgt. n. 1021; Schur. En. pl. n. 210; F. FI. Tr. n. 203; Kan. Pl. Rom. n. 89).

Nota. Tulpin’a si radacin’a se folosiau in anticitate câ oficinale. Prin Asi’a mica si Greci’a se folosesce suculu acestei plante la falsifi­carea de opiu, o beutura multu usitata in Orientu. Din sementi’a acestei’a că.tu si a altei specie afine, Gl. L u t e u m Scop . se prepara unu uleu ce se folosesce la maneari, la luminări si la fabricări de săpunuri.

I I I . C r u c ife r a e J n s s . C ru c ife r e le .

5. Erysimum canescens Roth.Erysimu canescentu, vulg. Barbusiora inalbita Br,

Galbinos a barbusidra Por.R. fusiforma, ramificată, rare ori pluricipita si pre

lângă tulpinele florifere producendu fasciculi foliati, sterili. T. erecta s. ascendenta, simpla, s. ramosa, ad- presu - perosa, in axil’a foiloru cu ramurele sterile, parvi-foliate. F. linialu - lanceolate s. lineale, intregi, rare ori puşinu-dentieulate, la vîrfu reflexe, cu peri mai toti simpli, subaspri, inferiorele brevi-mucronate, cu pi- tiole ingustate; superiorele lineale, ascuţite. Pedunculii mai asia de lungi câ calicele, cu multu mai scurţi câ silic’a. Petalele la basa cuneate. Silicele patente, 4 unghiulare, surie, cu dungi verdi subglabre, mai grâsa decătu peduncululu oblicu-patentu, ascendente, s. patente, laxe; Sementiele nearipate.

T. 20— 90 cmtr. adeseori divaricate, rambse. Flo­rile galbine sulfurie. Silicele 5— 10 mm. lungi.

XV. 2. 0 — 2J.. Iuniu— Augustu.D. Br. indica timpulu inflorirei Maiu— Iuniu, prin lo­

curi aride din Vlasca la Cotnaria; inse eu amu recoltatu pe malulu Marei negre, forte frumosu inflorite si in 28 Iuliu. Schur afirma a se afla in Transilvania pana in regiuni alpine 1200— 5000' pe formaţiuni aluviale, şistu micaceu s. substratu varosu.

Leg. Constanţi a in o surpatura la malulu nordu-osticu alu Marei negre, forte avuta in vegetatiuni.

Syn .: Erysimum diffusum Ehrh (V. Bmgt. n. 1368; Rchb. ic. f. 4 3 9 4 ; Sch. En. pl. n. 328; F. FI. Tr. n. 301; Br. Pr. FI. r. p. 120; Kan. Pl. R. 135).

6. Sinapis arvensis L.După Br. Varza de locuri cultivate vulg. Mustaru

(Rapitia) de campu Por.R. fusiforma. T. erecta, ramificată, împreuna cu foile

hirta s. desupra glabra. F. ovate, obovate s. oblonge, neegalu-dentiate, adese ori sinuatu-incise s. cu deosebire inferiorele la basa auriculate s. sublyrate, obtusa s. acute, superibrele sesile. Silicele lineal-terete, torâse, glabre s. hispidate, erectu-patente, in rostru difluente, rostrulu egale s. mai scurtu decâtu s ilica ; valvulele j> ner- vate; nervii prominenti. Sem. globose.

T. 30— 75 cmt. FI. galbina.XV. 2 © Maiu— Septembre. Pe araturi, rituri,

siantiuri, drumuri.Leg. Constanţi’a, Megidie, Faurei, Buzeu.Syn. Brasica arvensis. H. B n .; Br. Prod. FI. rom.

p. 123; (V. Bmgt. 1356; Rchb. icon. f. 4425; Schur En. pl. n. 35 3 ; F. FI. Tr. n. 375; Kan. Pl. Rom. p. 155).

7. Sinapis orientalis L.După Br. Varza orientala vulg. Mustaru orien-

talu. Rapitia orientala Por.

— 31 —

32

Acesta pl. semena intru tote cu A. arvensis L. de unde mulţi botanici o privescu dreptu de varietate (Neil. FI. v. Nied. p. 735; Koch, Tasch. d. deut. und Schw. FI. p. 41). Se deosebesce numai prin silicele cari aci sunt pe dosu hispidate (retrorsu-hispidate).

Syn. Brasica orientalis. H. Bn. Br. Pr. Fior. p. 123 (v. Bmgt. n. 1357; Rchb exc. Germ. n. 4 426 ; Sch. En. pl. n. 355; F. FI. Tr. n. 316; Kan. Pl. R. n. 156).

Nota. Aceste spegii de Mustaru sunt nisce ospeti tare neplăcuţi pentru agricultori in holdele loru; pe câtu sunt celelalte specii S. n i- gra , S. a lb a si altele de folositore pe atâtu sunt acestea de neplăcute si fâra folosu.

8. Berteroa incana D. C.După Dr. Br. Farsetia albiciâsa, deorace densulu

ia numirea de genu Farsetia in locu de Berteroa. Far­setia suria Por.

R. fusiforma ramosa. T. erbacea, erecta, s. ascen­denta, ramosa impreuna cu intrega pl., glaucosa prin perisiori stelati. F. lanceolate, intregi s. ligidate; infe- riorele ingustate in petiole optuse; superiorele sesilş, acutiuscule. Petalele 2 fidater de 2 ori mai lungi de- câtu calicele. Calicele după deflorare caduce. Staminii cei mai lungi sunt la basa aripaţi, cei scurţi dentiati. Siliculele eliptice, convexu conprese, pubescente.

T. 30— 75 cmt. Florile mari si albe.

XV. 1 © Iuliu— Octobre. Pe pasciune, drumuri, marginea agriloru.

Leg. Constanţi’a. După Dr. Br. la Coman’a in Flasca; in munţii Vâlcei la Golotreni pe valea Lotrului, la Bârladu pad. Crîngu.

Syn. Farsetia incana R. Br. (Rchb. ic. f. 4284; Alyssum incanum L. Bmgt. n. 1306; Sch. En. pl. n. 382; F. FI. Tr. n. 337; Br. Pr. FI. R. p. 126; Kan. Pl. R. n. 164).

33

I V . R esed aceae D . C . R e se d a ce e le .

9. Reseda inodora, Rchb.

Reseda nemirositore (roseta).R. fusiforma. T. erecta s. ascendenta, simpla s. ra­

mificată, rare ori asprisiora (asperulenta). F. lanceolate, intregi spre petiolu îngustate; interiorele simple, mijlociele si superiorele 3-fidate rare ori 2— 4-fidate cu loburi linearu- lanceolate. Ragemulu laxifloru. Calicele 6 -sepalu cu la- cinie linearie, constante, chiaru si pe timpulu maturi- tatii fructului. Pedunculii mai lungi decâtu sepalele si multu mai scurţi decatu capsulele mature. Capsulele eliptice acuminate, erecte, membranacee, nedehiscente, la vîrfu deschise, polysperme, cu 4 dinţi; unghiurile (cantele) capsuleloru serate.

Tulpin’a 25— 50 cmt. Fio rea alba-galburie (ochlo- reuca).

XI. 3. © Augustu.Leg. Pe lângă căi si prin holde pe platoulu din

dosulu Macinului.Acesta pl. este necunoscuta pana acuma in F lora

Transilvaniei. După Dr. Kanitz (Pl. R. 208) la Galatiu 1. Dunăre.

Syn. R. mediterranea Gm. (K. Pl. R. n. 208). R. mediterranea Schult. et Sadl. (Heufiel En. Pl. in B. T. n. 226. in lapidosis apricis montium ad danubium e. c. Bazias) Rchbach ic. f. 4445 b .; Neilreich. A. der ung. Gef. p. 268.

V . S ilen ea e I>. C . S fle n e e le .

10. Dianthus liburnicus Bartling.Garofa liburnica; vulg. Garojilu, Carojilu, Cui-

siore.R. multicipita, lemnosa. T. simpla, erecta, dedesubtu

subtetragonale, desupra tereta si cu foile rouratu-glau-3

— 34

cose (rorido-glauco). Foile lineale 5 — 6 nervate. Va­gin a mai lunga decătu lam ina foiloru duplicata. Flârea terminale agregata, in unu capitulu 6 -floru s. multifloru. Calicele tubulosu-subconicu, negru-sangineu, glabru, cu dinţi subulati, lanceolati. Scamele 6 -mere, palidu-rosii, acuminate, mai scurte decătu jumetate cali­cele. Petalele late, obovate, dentiate, pe partea inferiora mai palide, sub-perose, unghiti’a de 2 ori mai lunga de­cătu lamin’a. Bractelele lanceolate cu base obovate forte acuminate, egale de lungi cu capitululu.

X. 2 . 2 ). Iuliu— Augustu.Tulpin’a BO— 70 cmt. Florea purpurie.Pe dealuri petrose păna la 1000 '.Leg. Platoulu Macinului si la polele muntelui

Macinu.Syn. D. Balbissi Ler. D. glaucophyllus Rchb. ic. f.

5015. D. collinus Balb. (non W. K.) D. propinquus Schur En. PI. Tr. n. 556; F. FI. Tr. n. 4 85 ; Heuff En. PI. B. n. 245) D. collinus W. K. (?) Kan. PI. Rom. n. 276. Ad. et Cor. n. 326. Pe Ceahlau).

11. Silene armeria L.Silena de gradina.R. fusiforma, simpla. T. erecta s. ascendenta, gla-

bra si ceruleu -pruinâsa precumu este intrdga plant’a, la geniculii superiori glutinosa, simpla s. furcata ra- mosa. Foile ovate s. oblong-ovate, acute, intregi, infe- riorele ingustate spre base; superiorele cu base mai late, adeseori ovate amplexicaule. FI. hermafrodite, terminate in cyme 1 — 3 flori s. in cyme plurifurcate multîflore fasciculate. Cal. cylindricu-obovatu, 1 0 -nervatu, aveniu, glabru, erectu, pe timpulu maturitatiei fructului con­stanta (neschimbata). Dinţii calicelui ovati, obtusi. Co- rol’a 5-petale. Petalele obovate, afundu-emarginate. Co- ronulele profundu-incise. Capsulele la basa 3-loculare, dehiscente. Sem. globosa, reniformu-compresa, dorso- caniculata.

35

X. 3. © Iuniu— Augustu.T. 20— 60 cmt. Calicele rosieticu. FI. mici, deschisu-

purpurie, rareori rosee s. albe. Prin locuri arenose s. petrosa 1 . garduri.

Leg. . . Platoulu din dosulu Marinului.(Rchb. ic. f. 5079; Sch. En. PI. n. 614; FI. Tr.

n. 542 ; Heuf. En. PI. in. JB. Tem. n. 277 ; Kan. PI. Rom. n. 251. si Ad. et. Cor. n. 297).

Nota. Pentru colorea frumosa purpuria, deschisa ce o are fldrea, care de multe ori trece in roşia s. alba, se cultivedia adeseori acesta planta prin grădini.

12. Lychnis vespertina Sibth.Opalitielu albu.R. fusiformu - ramilicata. T. erecta s. ascendenta,

simpla s. furcatu-ramificata, dimpreună cu foile hirta, rareori subglutinosa. F. intregi, acute; inferiorele elip­tice s. oblonge, in petiolu defluente; superiorele oblong- lanceolate s. lanceolate, sesile. Florile dioice terminate in cyme i —j flori s. in cyme plurifurcate. Cal. pa- tentu-pilosu; dela florile masculine cylindricu, oblongu, 1 0 -nervatu, slabu-vînosu; dela florile feminine sinuatu- cuneiformu, inflatu, 2 0 -nervatu, oblicu-vînosu, la maturi­tatea fructului mai mare, oyiformu. Dinţii calicelui ovatu- lanceolati s. lanceolati cam obtusi (obtusiusculi). Petalele 2 -fidate. Stilurile 5, rareori 6 — 8 . Capsulele ovoidu- cuneiforme, dehiscente cu dinţii porrecti.

T. 20— 80 m. Cal. mare alburiu; Cor. mare alba, rareori roşia.

X. 5 © si 2 J. Maiu— Septembre.Pe rituri, holde, lângă drumuri, prin păduri.Leg. Constanti’a si Buzeu la gar’a calei ferate.Nota. Ser’a produce unu mirosu plaeutu.

Syn. = Melandrium pratense Roehl. (Sch. En. PI. Tr. n. 628) M. album M ill (Kan. PI. R. n. 243 et Ad. et Cor. n. 287).

3 *

36

Lychnis arvensis Roth. (Bmgt. 869) — L. dioica. (3. L, L. dioica D. C. (Protr. 1 , 8 8 6 ).

. T I . Iiin e a e I>. C . U n e e le ( lu ă r ile ) .

13. Linum austriacum L.lnu austriaca.R. fusiforma, pluricipita, ferenea. T. culcata (pro-

cumbenta), ascendenta s. erecta (radicata), tereta, glabra precumu este intrega plant’a. F. alterne, linearu-lan- ceolate, acuminate 1 -nervice, intregi cu margine neteda (leva ad. fara glandule) FI. terminate in cyme conaso- ciate, racemiformu-flaecide, adeseori paniculate. Ped. mai lungi decatu calicele, la maturitatea fructului unila­terala pendulaţi. Sepalele 5 ovate, cu margini eglan- dulose, scurtu mucronate, glabre, neciliate, cele 3 inte­riore obtuse, cele 2 exteriore anguste, acute, mai scurte decatu capsulele. Pet. 5 subrotundu-obovate, acoperin- du-se pe sine cu intrega marginea; unghiti’a 3-unghiu- lara, latimea cu lungimea egale. Capsul’a globosa.

T. 3 0 — 90 cm. F. verdi. FI. cerulee (albastre).Y. 5. 2j. Iuniu— Augustu.Pe pasciuni montdse, rituri.Leg. Constanţi’a (la vii).Syn. Adenolinum austriacum Rchb. ic. f. 5156.

(Bmgt. n. 578; F. FI. Tr. n. 652; Sch. En. pl. Tr. n. 738; Kan. Pl. R. n. 366. Ad. et Cor. n. 435).

Nota. Acesta specia de inu se cultivedia cu deosebire in Franci’a mai in asemene mesura cu inulu comunu (Linum udtantissimwm L.) nu­mai câtu din acest’a nu se producu decatu producte textile mai dure.

Folosulu inului la tieseturi este destulu de cunoscutu, asemenea si sementi’a in medicina cu deosebire pentru a face ranele moi; apoi in economia la producerea asia numitului oleiu de inu atâtu de usi- tatu in vieti’a practica.

T U I . M a lva cea e D . C . M alvaceele (BTalbile).

14. Malva silvestris L.Nalba de pădure s. selbatica.R. fusiformu-ramificata. T. culcata (preocumbenta)

ascendenta s. erecta, ramificată, imprastiatu-pfiosa, (sparsu-

37

pilosa) precumu este intrega plant’a. F. petiolate, re- nichiforme s. cordatu-suborbiculare; 5— 7 slabu-lobate s. superiorele palmatu-5— 7-fidate, lobii neegalu-crenati.FI. cumulate cate 2— 6 in axilarele foiloru. Pedunculii erecţi si pe timpulu maturitatii fructului. Corol’a 5- petala. Calicele 5-fidatu. Involucrulu calicelui 3 fo- liatu. F. dela involucrulu calicelui oblonge. Petalele de 3 — 4 ori mai lungi decătu calicele, profundu emar- ginate la unghitia desu-barbate. Carpelele foveatu- rugose, glabre.

T. 0 5 pana 1 metru. FI. purpurie deschise si fortemari.

XVI. 4. @ Iuliu— Augustu.Pe rituri, langa drumuri, siantiuri.Leg. Faurei.(Rchb. ic. f. 4 8 40 ; Bmgt. 1436; Sch. En. pl. n.

760; F. En. pl. n. 658; Kan. Pl. R. n. 356; Ad. et Cor. n. 424).

Nota. Acesta planta este forte respandita câ si M. mlgaris Fr., cu deosebire in Greci’a unde cresce selbatica pe tote pasciunile si in tote grădinile.

Inca in timpurile cele vechi se folosiâ câ un’a din cele mai plă­cute plante culinarie apoi se folosiâ in medicina la b61e interne si esterne. Mediciloru elini erâ cunoscuta sub numirea de fxaXetxt] (dela ţisX âacud). Plutarchu si Luculu spunu cumcâ acesta nalba serviâ de comunu câ alimentu omeniloru celoru seraci. Dara folosulu ei este astadi introdusu in medicina. Flores et herbae Malvae sunt destulu de cunoscute in medicina si se prescriu cu deosebire la prepararea gargarismeloru la bole de grumadiu, la scalde etc. Se mai folosesce si câ alimentu la animalele rumegatorie.

15. Althaea officinalis L.Altea oficinala, vulg. Nalba alba.R. la inceputu fusiformu-ramificata mai tardiu for-

media o rizoma grosa, orisontala, cilindrica. T. erecta simpla s. ramificată, mâle-tomentâsa precumu este in­tr ig a plant’a. F. petiolate, inferiorele cordatu-suborbi-

38

culare, slabu 5-lobate, celelalte ovate s. ovatu-oblonge, deformu-3 -lobate; lobii neegalu-crenati s. duplu-crenati, Ped. axilari, mai adese ori ramificaţi si pluriflori mai scurţi decătu foile, formandu unu racemu compusu, fo- liatu s. la vîrfulu tulpinei golu (nudu).

Calicele 5-fidatu. Involucrulu calicelui 9-fidatu cu lacinie lanceolate, acuminate. Corol’a 5-petalei. Carpe- lele numerose, monosperme, nedehiscente.

T. 80— 170 cm. F. verdi. moi, albe s. pubescente.XVI. 4. 2 j. Iuliu— Augustu.Prin pasciuni, siantiuri, garduri, drumuri.Leg. Megidie lănga drumulu de feru si lacuri.(Rchb. ic. f. 4 8 49 ; Bmgt. 1430; Sch. En. PI. n.

750; F. FI. Tr. n. 661; Kan. PI. Rom. n. 351; Ad. et Cor. n. 420).

16. Lavathera thuringiaca L.Lavatera turingiaca.R. fusiformu-ramificata. T. erecta, ramificată, ier-

bacee de desuptu hirsuta, desupr’a tomentosa precumu sunt si petiolele, pedunculii si calicele. F. petiolate, slabu 5-lobate, pe dosu tomentose, pe faşia pubescente s. sub- glabre, superiorele 3-lobate cu lobi neegali-serati. FI. pedunculate, solitare in axilariele foiloru, la vîrfulu ra- miloru confluente in unu racemu scurtu s. in unu corymbu. Calicele 5-fidatu. Involucrulu calicelui 3-fidatu cu lacinie suborbiculare, scurtu-acuminate. Corol’a 5-petala; Peta­lele de 3 ori mai lungi decatu calicele, profundu-emar- ginate s. duplulobate.

Carpelele numerose, monosperme, nedehiscente. T. 50— 100 cm. F. pe dosu glaucosa. FI. forte mari, palidu-rosii.

XVI. 4. 2 j. Iuliu— Augustu.Pre locuri uscate, langa drumuri, marginea padu-

riloru.

39

Leg. Buzeu, Macinu.Este forte cautata de albine.Syn. Olbia thuringiaca Medic., F. FI. Tr. n. 6 6 6 .(Rchb. ic. f. 4 8 5 4 ; Bmgt 1438; Sch. En. PI. 7 4 8 ;

Kan. PI. Rom. n. 354; Ad. et. Cor. n. 422).

17. Hibiscus Trionum L.Zamositia besicâsa.R. fusiforma. T. procumbenta s. ascendenta, rami­

ficată, hispida precumu e plant’a intrega. Foile petio- late, inferiorele cordatu-orbiculare; puţinu 5-lobate, su- periorele 3— 5-fidate; laciniele oblonge, duru s. pinnatu- fidatu-dentiate. Pedunculii axilari, uniflori, asemenea de lungi s. mai scurţi decâtu foile. Involucrulu calicelui ierbaceu impartitu in 1 2 foi lineare. Calicele 5-sepalicu, cuticularu semi-5-fidatu, umflatu, venosu, 2 0 -striatu. Co- rol’a 5-petala. Staminii monodelfici. Stili 5. Capsulele 5-lobate, 5-locularie ; Loculele despărţite la midilocu prin părete, cu un’a seu mai multe seminţie. Tulpin’a 20— 70 ctm. Florile mari, palidu-sulfurii. Infloresce numai la lumin’a sorelui câteva cesuri.

XYI. 4. © Iuliu— Augustu.Prin semănături, pasciuni.Leg. Ploiesci, Buzeu, Macinu. Amu vediutu si la

Giurgiu pre lângă drumuri.Nota. Se cultivedia si prin grădini.

(Rchb. ic. 4860 ; Bmgt. n. 1439 ; Sch. En. n. 793 ; F. FI. Tr. n. 667; Kan. n. 347 ; Ad. et Corr. 416).

I X . H y p e r ic in e a e I>. C. H ip e r ic in e ile (P o - sia ru itia le ) .

18. Hypericum perforatum L.Posiarniti’a vulgara (vulg. Sunatdre, Sanitâre).R. fusiformu-ramificata, multicipita, cu stoloni sub­

terani filiformi. T. erecta s. ascendenta, ramificată, sub-

40

cilindricu-ancipita, nearipata, glabra precumu este in- trega planta. Foile ovale, oblonge s. oblongu-lineale, obtuse, intregi, pellucidu-punctate. FI. mai totudeun’a multiflore in cime paniculatu-compuse. Calicele 5-sepa- licu. Sepalele lanceolate arareori eliptice, acute s. acu- minate, cu margini intregi, eglandulose de 2 ori mai lungi decâtu ovariulu, Staminii 50— 60. T. suhfructi- cosa. FI. galbina (flava).

XVII. 3. 2\. Iuniu— Augustu.Prin tufisiuri, pe câmpuri, rituri, lângă drumuri in

regiuni inferiore până montane.Leg. Faur ei.(Rchb. ic. 5176; Bmgt. n. 1604; Sch. En. pl.

Tr. n. 775; F. FI. Tr. n. 673; Kan. Pl. R. n. 346; Ad et. Corr. n. 415).

19. Hypericum elegans Steph.Posiarnitia eleganta.R. fusiformu-ramificata, multicipita, cu stoloni fili-

formi, subterani. T. erecta, subancipita. F. din basa cordate lanceolate s. ovate, pe margine atropunctate, pe discu pellucidu-punctate. Sepalele lanceolate, acute, fim- briate; Jimbriele mai scurte decătu diametrulu trans- versalu alu sepaleloru, la apice (vîrfu) glandulosulate. Pet. obovate crenate, pe margini negru-glandulose. S. puncticulate.

Pe coline, vii, rituri, locuri de fagia.XVII. 3. 2 j. Iuniu— Augustu.Leg. Buzeu.Syn. H. Kohlianum Spreng.H. elegans Stev. Wild. Sp. 3. 1396; Rchb. ic.

5190. (Sch. En. pl. n. 776; F. FI. Tr. n. 682; Kan. Pl. R. n. 343; Ad. et. Corr. n. 412).

Nota. Tote Hypericineile contienu mai multu ori mai puţinu unu sucu particulariu de colore galbina s. roşia numitu Hypendnu, carele se

41

afla cu deosebire in punctele cele pellucide, seu in glandurile succifere precumu si in glandurile negre. Partialu se afla in flori, deca se freca printre degete, pelea capeta o colore roşia că sângele, ce se numesce si sângele lui Ioanu. Din flori de H. comunu se preparedia prin ferbere asia numitulu Oleum hypericum, ce mai înainte se folosiâ si in medicina.

In giurulu Naseudului este usitatu ca medicina poporale cu deo­sebire la anumite morburi femeiesci.

Hyperiainulu amestecatu cu spirtu de vinu se folosesce Ia coloritu. In unele locuri se usita la colorirea vinarsului (rachiului).

In vremi mai vechi se culegea acesta planta in noptea St. Ioanu si se conservă, câ unu midilocu sympateticu si pentru suculu celu rosiu de unu bunu midilocu aparatoriu contr’a vrajitoriloru, strigoiloru si a tuturora duhuriloru rele.

Fetele si acum’a mai au datina de a storce florile acestei plante invelindu-le in o pândia si din petele cele roşii născute din ele ’si pro- fetiescu sortea in viitoriu.

Cele mai multe Hypericinee se cultivedia câ flori de gradina.

X. P a p ilio n a c e a e Ii. P a p llio n a c e ile .

20. Ononis spinosa L.Otionida spinosa, vulg. Sudârea calului (osulu

iepurelui, Darmotiu) spinosu Br. Sulcina spinâsa. Su­dârea capului. Sudârea calului. ' Salasitore. Por.

R. fusiformu-ramificata, pluricaula. T. subfructicosa, erecta s. ascendenta, neradicaula, monoserialu-vilosa, pro- vediuta câ si calicele cu peri simpli, scurtaţi, glanduli- ferenti si mai multu ori mai puginu conspersi (impras- ciati), câte odata subglabra, ramosisima, ramii tineri cu deosebire dela ramii cei inferiori excurenti in i — 2

spini subulati. F. împreuna cu stipolele glandulosu-pe- rosa s. subglabre, inferiorele 3-mere, superiorele si late­ralele simple. Foliolele si foile simple lanceolate pana ovale, obtuse, denticulatu-serate. Stipolele subovate, con­crescute, denticulate. FI. brevipetiolate, in axilare mai multu solitare, cele dela capetele ramiloru seu ale ra- mureiloru formedia racemuri foliâse întrerupte sâu agregate. Cal. g-sepalu, la maturitate deschisu, pu­ginu mai mare, egale s. mai scurtu decdtu păstăii a oviforma. Sem. verucosulata.

42

T. 30— 70 ctm. virgulata, Florea mare.XVI. 3. 2 ). Iuniu— Augustu.Pre pasciuni, lângă cai, pe câmpuri.Leg. Megidie, pe araturi.Syn. O. arvensis fi. Lm .; Sch. En. pl. Tr. n. 885.(Bmgt. n. 1475; F. Fr. Tr. n. 766; Br. Pr. FI.

rom. p. 105; Kan. Pl. R. n. 423 ; Ad. et. Corr. n. 496).Nota. Atâtu acest’a specia câtu si O. arvensis L. O. hircina Jacq.

se folosescu cu deosebire radacin’a in farmacie. Badix et kerba Ononis sunt destulu de cunoscute atâtu in medicina câtu si in veterinarie.

21. Medicago falcata L.Luzerna in forma de secere — vulg. Colbacesa in

forma de secere Br.; Cobelcesca vulgara Por.R. fusiformu-ramificata, multicipita. T. procumbenta

s. ascendenta, ramosa, impreuna cu dosulu foiloru pu- bescenta s. mai glabra. Foile 3-mere. Foliolele mucro- nate, câtra vîrfu dentiate, dela foile inferiore oblongu- cuneate, dela cele superiore linealu-cuneate. Stipolele ovatu-lanceolate, subulatu-acuminate, inferiorele dentiate. Racemulu multifloru, scurtu adese ori subcapitatu. Pedunculii mai scurţi decâtu calicele, după deflorare erecţi. Corol’a caduce, carina obtusa. Staminii didelfici ne- concrescuti cu coron’a. Păstăi’a inerma, falcata s. in- târsa in unu singuru ciclu, reticulatu-vînosa, pubes- centa s. patentu-perosa s. glandulosu-perdsa.

T. 10— 25 ctm. patentisimu-ramosa. Florea flava (galbina).

XVII. 3. 2 f. Iuniu— Septembre.Pe rituri, coline, pasciune.Leg. Constanţi’a.(Bmgt. n. 1597; F. FI. Tr. n. 773; Sch. En. pl.

Tr. n. 896; Br. Pr. FI. r. pag. 103; Kan. Pl. R. n. 42 6 ; Ad. et Cor. n. 499).

Nota. Acesta specia că tote speciele de Luzerna este forte res- pandita, forte buna si folositore la nutrirea viteloru. De aceea in multe locuri se cultivedia că si cerealele.

43

Este de insemnatu cumcâ acesta planta este transportata la noi din Oriente si astadi aclimatisata in tota Europ’a. Mai antâiu s’a adusu din Media prin Alexandru celu mare in E lad’a, era de aici la an. 1550 prin Heracles Lucho la Veneti’a, de aci prin episcopulu Montigli in sta- tulu papalu si in Lombardi'a, de unde in urma s’a respanditu in tota Europ’a ma chiaru si in Amerie’a.

Acesta planta folositore este persecutata câte odata de unu mare dusîmanu, unu burete parasitu (mycetes) numitu Ithizocionia Medicaginis, carele face se se usuce de multe ori grădini si livedi întregi cultivate cu Luzerna.

22. Melilotus alba Desrouss.Sulcina alba, Trifoiu mare, P.R. fusiforma. Tulpin’a erecta s. ascendenta, ramosa,

glabfa câ si intrega plant’a s. glabra in cea mai mare parte. Foile 3-mere. Foliolele obtuse, argutu-serate, foliolele foiloru interiore obovate s. eliptice, ale foiloru su- periore oblonge s. oblongu-lanceolate. Stipolele lanceo- latu-subulate, intregi s. cele ale foiloru inferiore 1 — 2

dentiate. Racemii axilari, nudi, laxi si mai in urma elon- gati. Pedicelele numai jumetate asia de lungi câ calicele. Aripele si carin’a egale de mari, inse mai scurte, de- câtu vexilulu. Pastaile ovate, obtuse, mucronate, reti- culatu-rugâsa, pre sutur’a superiora obtusu-carinate, gla- bre. Calicele 5-dentiatu. Corol’a caduce. Stăm. didel- fici, neconcrescuti cu corol’a.

T. 25— 50 ctm. • Florea alba.XVII. 3. © Iuliu— Septembre.Pre rituri, araturi, lângă drumuri.Leg. Constanţi’a, la malulu Marei negre, spre nordu

dela Constanti’a.Syn. M vulgaris Host. FI. dan. t. 1705; Wild.

En. 750. M. leucantha Koch ap. D. C.Trifolium Melilotus opicinalis (3. L. Trifohum

album Lois. Melilotus Petitpierreanum Wild. (non Rchb.) M. officinalis nivea Bmgt. 1566). M. ar guta Rchb. exc. germ. p. 299).

u

(P. M. n. 2685; F. FI. Tr. n. 782; Sch. En. pl. Tr. n. 909; Kan. PI. R. n. 43 5 ; Ad. et Cor. n. 511).

23. Melilotus officinalis Desrouss.Sulcina officinala vulg. Erba de petra.R. fusiforma. T. erecta, ascendenta s. procumbenta,

glabra câ intrega pl. seu glabra numai in cea mai mare parte a plantei. F. trimere. Foliolele obtuse, argutu- serate; foliolele foiloru inferiore obovate s. eliptice dela foile superiore oblonge s. oblongu-lanceolate. Stipolele lanceolatu-subulate, intregi s. cele dela foile inferiore 1— 2 dentiate. Racemii axilari nudi, laxi si in urma elongati. Pedicelele mai scurte decatu calicele. Aripele si calicele egali, inse mai scurte decatu vexilulu. Pastaile ovate, obtuse, mucronate, transversale rugosu-plicate, la sutur’a desupr’a rotundite, obtusu-carinate, glabre.

T. 20— 95 ctm. FI. galbina. Pe timpulu inflorirei are unu mirosu petrundiatoriu, in stare uscata este si mai mirositoria.

XVII. 3. @ Iuniu— Septembre.Pre araturi, rituri, siantiuri, drumuri.Leg. Faurei.Syn. M. Petitpierreana Rchb. exc. germ. p. 498.

Schur sert. n. 701 var. b. Trifolium Petitpierreanum Hayne Arz. Gew. 2 , t. 33.

M. officinalis Desf. Bmgt. 1566. M. arvensis Wallr. M. officinalis var. a L.

(Sch. En. pl. Tr. n. 907; F. FI. Tr. n. 783; Kan. Pl. R. n. 432; Ad. et Cor. n. 508.

Nota. M. alba cresce alta data pana la mărime de 1\5 metru, mai alesu in Americ’a, de unde s’a adusu la a. 1828, inse avendu unu mirosu de totu prea tare, nu se folosesce că nutretiu uscatu pentru vite.

M. officinalis se afla spontaneu. Are unu gustu amaru. Florea este cautata de albine.

24. Lotus corniculatus L.Lotu corniculatu; vulg. Ghisdeiu (visdeiu) co-

munu. Trifoiste cornurata, Trifoişte coltiurata Por.

45

R. fusiformu-ramosa, multicipita. T. procumbenta s. ascendenta, ramosa, glabra impreuna cu foile si cu cali­cele imprastiatu (disit)-perosa s. villosa. F. 3-mere, la aparintia 2 jugatu-fidate pentru ambele stipole, equifor- mate cu foliolele. Foliolele lineale pana obovate, întregi, acute si obtuse. Florile petiolate în cyme axilare, ori- sontalu-patente s. pendulate precumu sunt si pastaile. Pedunculii de 4— 5 ori mai lungi, decâtu foile. Calicele 5-dentiatu s. 5-fidatu. D inţii calicelui, din o basa j-ungulara subulati mai egali, asemenea de lungi, cu tubulu inainte de eflorescintia confluente s. connivente ; aripele lanceolatu-obovate. Corol’a caduce, carin’a sub- romboidala, rectu-ascendenta. Stăm. didelfici neconcres- cuti cu coroPa. Pastaile lineale, cilindrice, recte. Florile galbene flavescente.

XVII. 3. 2 j- Maiu pana tomn’a.Pe rituri, pasciune, araturi.Leg. Megidie, Buzeu, Ploiesci.Syn. L. arvensis Schkh. t. 211.(Bmgt. n. 1530; F. FI. Tr. n. 824; Sch. En. pl.

Tr. n. 949; Br. Pr. FI. r. p. 96; Kan. PI. R. n. 4 5 9 ; Ad. et Cor. n. 538).

Nota. Acesta planta este forte folositore că nutrementu pentru vite, de aceea se si semina in estensiuni mari. De ora-ce este forte cautata de albine, se cultivedia de câtra agricultori.

25. Coronilla varia L.Coronitia pestritia Br. Coronitia varia, vulg.

Samachisia, Coroniste Por.R. cilindrica, ramosa, repenta. T. erbacea, decum-

benta s. scandenta, ramosa, impreuna cu foile glabra s. sparsu-pilosa (imprastiatu-perosa). F. pennate, glauce, mai multu 10-jugale. Foliolele oblonge s. ovate, întregi, obtuse s. emarginate. Stipolele lanceolate, libere, sesile la basea petiolului, rapede marcescente (vesteditdre). Cimele axi-

46

lare, lungu-petiolate cu 1 2 — 20 flori. Pedicelele de 3

ori mai lungi, decătu tubulu calicelui. Calicele 5-den- tiatu, aprope bilabiatu. Petalele brevi-unghitiate, unghiti’a egale cu calicele. Pastaile 4 ungulare, 3— 12 articulate, moniliforme, la geniculi munite cu unu inelu prominentu, arenatu-patente.

T. 30— 90 ctm. FI. albe s. rosee, de regula ve- xilulu rosiu, aripele si carin’a albe.

XVII. 3. 4 . Iuniu— Septembre.Pe rituri, coline, araturi, drumuri, dumeturi.Leg. Buzeu, Ploiesci, Faurei. Am vediutu la Giurgiu.(Bmgt. n. 1562; Sch. En. pl. n. 990; F. FI. Tr.

n. 863; Br. Pr. FI. r. p. 107; Kan. Pl. R. n. 46 0 ; Ad. et Cor. n. 540).

Nota. Acesta planta apartiene celoru veninose. Willdbrand comu­nica in Handbuch der Botanik p. 236 cumcâ 2 fete au muritu in urm’a sucului ce l’au storsu dela acesta planta si l’au luatu câ medicamentu contr’a friguriloru.

26. Onobrychis sativa Lam.Sparceta cultivata Br. Sparseta vulgara. Espar-

seta Por.R. fusiformu-ramosa, cespitosa, multicipita. T. as­

cendenta s. procumbenta, simpla, impreuna cu foile glabra s. sparsu-pubescenta. F. pinnate. Foliolele eliptice, oblonge s. linealu-oblonge, intregi, obtuse s. emarginate. FI. lungu- petiolate in racemi axilari. Racemii la inceputu conden­saţi, ovati apoi elongati, sublineali. Aripele forte mici, mai mici decătu calicele. Carin’a mai lunga decătu ve- xilulu. Pastaile cu marginele anteriore carinate, cu dis­curile elevatu-reticulate cu marginile si discurile spinosu- dentiate. D inţii jumetate asia de lungi că latimea carinei. Areolele midilocii ale reticulei mai mari.

T. 20— 90 ctm. Florile roşie cu vergi purpurie.XXVII. 3. 4 Maiu— Augustu.Pre rituri, coline, marginea araturiloru, lănga drumuri.

47

Leg. Macinu.Syn. Hedysarum Onobrychis L. Jacq. A. t. 352.

Sturm. H. 19. FI. d. T. 2243.(Bmgt. 1557; Sch. En. pl. n. 996; F. FI. Tr. n.

8 6 8 ; Br. Pr. FI. r. p. 106; Kan. Pl. R. n. 47 8 ; Ad. et Cor..n. 565).

Nota. Acesta planta este in privinti’a folosului, indata după tri- foiu si luzerna, ofere unu bunu nutrementu animaleloru domestice, cu deosebire pentru acelea ce ne dau lapte, de aceea se bucura de o cul­tura estinsa. Ii priesce bine cu deosebire pre substratu de varu si de creta. F16rea este cautata de albine.

27. Vicia tenuifolia Roth.Vie a subţire in fo i; Mazariche.Rhiz. cilindrica, ramâsa, repenta. T. procumbenta,

scandenta s. erecta, ramosa, impreuna cu foile perosa. Foile pinnate, 8 — 12-jugale, terminate in cate unu câr- celu simplu s. pluri-furcatu. Foliolele oblonge, lanceolate s. lineale, intregi, acute s. obtuse, nervosu-venosa, cele infime patentu-perosa. Stipolele semihastate, intregi. Ra- cemii lungu-pedunculati, multiflori, condensaţi, axilari, mai lungi decatu florile. Calicele 5-dentiatu. Dinţii din o basa larga deodata subulati forte scurţi. Lam ina vexilului inca odata asia de lunga câ unghiti’a. Pastaile linealu-oblonge, glabre, pendulate. Stipetele pastailoru mai scurte, decatu calicele.

T. 20— 100 ctm. Florile 15— 20 m/m. de colore violaceu-cerulee, aripele mai palide s. chiaru albe. Pa­staile pana la 25 m/m. lungi si pana la 5 m/m. late.

XVII. 3. 2 ). Iuniu— Augustu.Pe marginea paduriloru, pe coline, rituri.Leg. Faurei.Syn. V. crac ca var. tenuifolia Spen. var. a)

angustissima Neilr. FI. v. Wien si FI. Niederost. pag 959.(Bmgt. n. 1515 ; Sch. En. 1002 ; F. FI. Tr. n. 880 ;

Kan. Ad. et Cor. n. 592).

48

28. Lathyrus tuberosus L.Latiru tuberosu, vulg. Linte tuberose, vulg. Linte

de rttu Por./ Mazariche guliosa Br.Riz. cilindrica, ramosa, repenta, munita cu tubere

oblonge seu subrotunde. T. procumbenta seu scandenta, simpla seu ramosa, 4 ungulara, câ si petiolele nearipata, glabra câ intrega pl. F. unijugatu-pinnate, terminate in unu cârcelu simplu s. plurifurcatu. Foliolele ovale s. oblongu- ovate, intregi, obtuse s. acute. Stipolele semisagitate, în­tregi. Pedunculii axilari, racemosi, 2 — pluriflori, mai lungi decâtu foile. Calicele 5-fidatu s. 5-dentiatu. Dinţii su­periori scurţi, 3-ungulari. Pastaile lineale, oblonge, gla- bre, reticulatu-venosa. Sem. subnodosa.

T. 35— 100 cmt. FI. purpurie.XVII. 3. 2 ). Iuniu— Augustu.Pe araturi, vii, rituri, prin vii.Leg. Faurei, Ploieşti.(Bmgt. 1495; FI. dan. t. 1463; Sch. En. pl. n.

1056; F. FI. Tr. n. 904; Br. Pr. FI. r. p. 83 ; Kan. Pl. R. n. 48 8 ; Ad. et Cor. n. 573).

Nota. Agricultorii numera acesta planta intre cele nefolositorie (buruiene) si cerca se o stirpesca din araturile loru. Tuberele le sapa si manca porcii. Unele popora precumu Tatarii se servescu de aceste tu­bere pentru a pregăti mancari plăcute. Pregătirea se face in multe mo­duri că, si din tuberele baraboiloru (cartofiloru).

In Germani’a se folosescu aceste tubere la ingrasiarea de porci, pentrucâ sunt forte avute in amilu. Florile sunt cautate de albine.

X I . R o sa ce a e Juss R o s a c e ile .

29. Potentilla pilosa Willd.Potentila perosa, Scrintitore perâsa.R. fusiforma, ramosa, multicipita. T. erecta, hirsuta

cu peri elongati, insidenta pre unu nodu, deodata sub- vilosu-tementosa cu peri scurţi. F. 5-mere. Foliolele lanceolatu-oblonge, dela midiulocu spre basa angustate,

49

grosserate, consperse si ciliate, la ambele laturi cu peri elongati; foliolele dela foile interiore obovatu-oblonge. Carpelele rugose, incinse cu o carina forte angusta si arguta.

T. 30— 70 ctm. FI. galbina.

XII. 5. 2j. luniu— Augustu.Pe coline in faşi’a sorelui, printre frutescete, mar­

ginea viiloru, pe rituri.Leg. Faurei.Syn. P. reda. FI. dan. t. 1820; P. reda, b.

Ledeb. Ross 2 ‘46. P. hirta. AU. ped. t. 71. P. crassa Tausch.

(Bmgt. 99 6 ; Willd. Sp. 1100; Sch. En. pl. Tr. 1173; F. FI. Tr. n. 98 3 ; Kan. Pl. R. n. 555; Ad. et. Cor. 636).

D. Kanitz o enumera sub P. reda L., care inse este cu totulu alta specia diferita de P. pillosa Willd.

D. Dr. Br. in Pr. FI. r. inca are numai P. reda L .; era de P. pillosa W illd nu face amintire.

Asemenea nu se afla nici in En. pl. lui Guebhard, nici la Edel si nice la Hoffm.

30. Potentilla argentea L.Potentila argintie, vulg. Scrintitâre Br.Potentila argintie Por.R. fusiformu-ramosa, multicipita. T. erecta s. as­

cendenta, tomentâsa impreuna cu calicele cu petiolele foiloru si cu pedunculii jloriloru, munita totu odata mai multu sdu mai puginu cu peri eglandulosi p a ­tenti, terminata desupr a in corymbi-ramosi, multijlori. F. palmata, g — j sedate; Segmentele din o basa în- trega angusta, obovate, profundu-incisu-serate s. pinnatu- fidatu-laciniate, cu margini revolute, ddsupra verdi in-

4

50

chise glabrescente, de dembtu albe tomentâse. Pedun- culii erecţi si după deflorare. Nuculinele rugose, emar- ginate.

T. 10— 50 ctm. florile mici si galbine.Prin poieni, pe coline petrose, pe rituri, pasciuni.XII. 6 . 4 Iuniu— Septembre.Leg. Faurei, Buzeu. Amu vediut’o la Brail’a.(Bmgt. n. 999; FI. dan. t. 86 5 ; Sturm H. 17;

Sch. En. n. 1117; F. FI. Tr. n. 985; Br. Pr. FI. r. p. 50; Kan. PI. R. n. 557 ; Ad. et Cor. n. 639).

31. Potentilla reptans L.Potentila tîratoria vulg. Cinci-degete, Erb’ a dege-

teloru Br.Potentila reptanta, vulg. Frundia de 5 degete,

Ochiulu boului Por.R. fusiformu-ramosa, perenea, lemnosa, multicipita.

7. stoloniforma, simpla s. ramo'sa, prostrata, la geni- culi radicanta, impreuna cu petiolulu si pedunculii adpresu-pilâsa. F. 5-mere, mestecate cu altele numai3-mere, palmatu-fidate. Foliolele (segmentele) oblongu- obovate, incependu mai dela basa serate, glabre s. pe dosu depresu-perosa; Seraturii ovati, obtusi. FI. solita- rie, 5-petalice, pedunculate. Cariopsele glabre, granulate, scabre.

T. 30— 100 ctm. FI: galbine, aurie, mari de 2— 3 ctm. in diametru.

XII. 6. 2|. Iuniu— Septembre.Pe rituri, locuri umede, siantiuri, pasciuni, 1. drumuri.

Leg. Faurei, Buzeu.(Bmgt. 1009; FI. dan. t. 1164; Sch. En. 1202;

F. FI. Tr. n. 99 1 ; Br. Pr. FI. r. p. 4 9 ; Kan. PI. R. n. 564; Ad. et Cor. 546).

51

X I I . C u c u r b ita c e a e Juss C u c u r b ita c e lle .

32. Momordica Elaterium L.Momordica purgatore.

R. fusiforma, la capetu subramosa, de 2 ori asia de lunga si multu mai grosa decatu tulpin’a. T. brevis- sima, ramosu-prostrata s. erecta, hispidata câ intrega plant’a. F. lungu-petiolate, obtuse, crenate, la basa cor- date, cuneiformate s. triungulare, 5-lobate, lobii subob- tusi, marginile sinuate. FI. regulate monoice. Horea masculina: Calicele 5-dentiatu. Corol’a 5-partita, seg­mentele oblongu-acute. Staminele cu filamentele triadel- fice. Conectiv’a antereloru lata. Florea femenina: Ova- riulu fusiformu. Calicele 5-dentiatu. Corol’a 5-partita, segmentele oblongu-acute. Stăm. castraţi, parviternati. Stilulu trifidu, cu stigme bicrure. Ovariulu hispidu, papulosu, cu locule multi-ovulate. Bac’a 'hispidata, la maturitate caduce, dehiscenta. Sem. elastica se arunca afara prin foramenulu basilaru. La cea mai mica atin­gere ce se face pe pedunculu la bas’a fructului, acest’a se deschide si sementi’a sare departe.

Cymele axilare semena cu a pepeniloru (cucumis). Cârceii lipsescu.

T. 6 — 12 ctm. R. 20— 24 ctm. FI. virescenta-alba.XXI. 6 © Iuliu— Augustu.Pe tiermurii Marei negre si adriatice.Leg. Constanţi’a.D. Dr. Kanitz cit^za in Ad. et Cor. dela PI. R. n.

691 cumcâ fraţii Uechtritz et Sintenis aru fi aflatu acesta planta langa drumulu de feru dintre Constanţi’a si Cer­navoda. Eu inse nu amu aflatu-o, decatu singuru la tiermurile Marei negre si anume chiaru in portulu dela Constanţi’a.

Syn. Ecballium Elaterium Rich. Dict. clas. de hist. nat. VI. 19; v. Rchb. ic. t. 258 MDCXIX.

4 *

52

Ecballium agreste. Rchb. Exc. 294.Cucumis agrestis Blackh.Ecbalion officinale N. ab. Es. Leunis Syn. §. 426. 3.Elaterium cordifolium Mokch.Nota. Acesta pl. este domesticită cu deosebire in Greci’a. In Ro-

mani’a până acum’a nu s’a aflatu, după câtu ’mi este mie cunoscutu ni- caire acesta planta, afara dela Pontulu Euxinu.

Plinim numiâ acesta planta Cucumis silveslris, er’ Dioscorides ffiy.og a yQ io ş . Suculu acestei pl. si numai in mica cantitate este unu bunu medicamentu purgatoriu, carele era cunoscutu chiaru si lui Eippocrates. Mai înainte se prepara din fructulu acestei pl. si unu estractu numitu elaterium, (dela i'ÂartiQiov — mânatoriu = purgatoriu), ce se folosiâ contr’a multora bole si cu deosebire la turbare.

De ore-ce fructulu se deschide forte usioru si sementi’a împreuna cu suculu săra in depărtare, trebue avuta multa precautiune câ se nu sara in ochi, unde pdte se fia periculosu.

X I I I . U m b e llife r a e Juss. U m b reI6 sele.

33. Berula angustifolia Koch.Berul’a cu fo i auguste.R. fasciculatu-fibrosa, cilindrica, subteraneu-stoloni-

fera. T. erecta s. ascendenta, cilindrica, subtilu-striata, ramosa, glabra câ si intrega plant’a, tubulosa impreuna cu petiolele inferiore ale foiloru. F. simplu penatu-sec- tate; segmentele lanceolate s. ovalu-lanceolate, acute ne- egalu incisu-serate s. lobate. Involucrulu si involucelulu multifoiatu; foliolele lanceolate, penatu-fidate si intregi. Umbrelele (umbrella) pedunculate, opuse foiloru (opposi- tifolia). Florile hermafrodite. Calicele 5-dentiatu. Pet. egali prin lobulele finali introflexe obovate. Fructulu ovalu, cu laturi contrase, aprope binodosu. Carpelele 5-costate; costele filiforme, egali, celea 2 coste laterali asiediate inaintea marginei. Valeculele si planulu comi- suralu multu-vitate. Vitalele acoperite cu pericarpiu corticalu. Spermapodiulu bipartitu, cu planulu corni- suralu concrescutu. Albumenulu convexu, de acea in secţiune transversale obicularu s. aprope hexagonalu.

53

T. 45— 115 cm. FI. albe.Y. 2 . 4 Iuliu— Augusta.Pe lacuri, ape stagnante, perae.Leg. Megidie pe lacuri.Syn. Sium angustifolium L. sp. 1672 Jacq a. t. 67.S. Berula Gouan monsp. 218.S. erectum Huds. angl. 103.Apium Sium Crantz Spirp. III. p. 215.(Sch. En. 1510; F. FI. Tr. 1235; Bmgt. 529;

Kan. PI. R. Ad. et Cor. n. 811).Nota. Radacinele se tînu pre multe locuri de venindse; inse foile

tinere se manca pe multe locuri câ si salat’a cu otietu si cu oleiu.

34. Daucus Carota L.Morcovu (Murcoiu) vulgaru.R. fusiforma. T. erecta, ramosa, sulcata, hispida câ

intrega plant’a. F. duplu pana triplu-penate, opace (fara lustru). Pinulele penatu-fidate, laciniele lanceolatu- cuspidate. Involucru multifoiatu, foliolele penatu-partite cu latinii lineali si cu umbelulele subequante. Involucelele multifoiate, foliolele 2— 3 fidate si intregi. FI. herma­frodite. Petalele cordate, neegali, cele dela marginea um­brelei mai mari, semi-bifidate, adese-ori radiante. Fruc- tulu ovatu s. ovalu, cu dosulu puţinii comprimatu. Car- pelele 9-costate, costele principale 5, filiforme, setose, cele 3 din mediulocu supinate cu dosulu, cele 2 laterale su- pinate (procumbente) cu planulu; costele secundari 4, multu mai ridicate, l-serialu-aculeate. Yaleculele de sub costele secundarie 1-vitate. Spermapodiul liberu, 2 -partite. Albumenulu dinainte puşinu planu.

T. 30— 80 cm. FI. albe, arare-ori rosacee.

V. 2. © Iuniu— Septembre.

Pe araturi, siantiuri, gradine, drumuri, dumeturi.

Leg. Constanti’a.

54

Syn. Daucus vulgaris Clus. Stirp. Pann. p. 701.(Bmgt. 538; Schkh. t. 61; FI. dan. t. 723; Wag-

ner t. 61 et 62 ; Sch. En. n. 1637 ; F. FI. Tr. 1328; Kan. PI. Rom. n. 665; Ad. et Cor. n. 754).

Nota. Acesta planta o numi Collumella Pastinaca; er’ Apieim o numi Oarota, Se cultiveza in grădini pentru radecin’a, care prin cultura se ingrosia forte tare si dâ, unu mirosu particulara si unu gustu placutu. Aceste radecini se folosescu la ingrasiatu de vite si in bucătărie. In Engliter’a se folosescu la ingrasiatu de cai. Taiate si fripte se folosescu câ surogatu de cafea, precumu si in medicina in legatorile de rane si ar­suri. Suculu se folosesce câ Roob daud (sncu de morcovu) la colorire galbina, la substituirea zahărului in bucătărie.

35. Torilis helvetica Gmel.Turburela helvetica (Hatlmaciuchii magariului)-R. fusiforma. Tulpina erecta, cilindrica, fum valicu-

lata, adpresu-hispidata, aspra câ intrega plant’a, ramosa, ramii erectu-patenti, divaricati. F. inferiore duplu penatu- fidate, segmentele oblonge s. lanceolate, acute, profundu- incisu-serate pana penate sectate. Involucrulu monofilu s. lipsesce. Involucelele multifoiate, foliolele subulate. Umbrelele lungu-pedunculate. Calicele 5-dentiatu. Pet. asiâ de lungi câ ovariulu, obovate, neegale, dela marginea esterna a umbeluleloru (umbrelutieloru) mai mari, jume- tate bifidate, câte odata radiante. Stilulu duplu lungu câ stilopodiulu. Fructulu ovalu, pe laturi contrasu, mai binodosu. Carpelele 9-costate. Coste principale 5, coste laterale 4. Cele principale aculeate; j din mediulocu dorsate abia se observeza, 2 laterale pe planulu comi- suralu; cele laterale plane, forte late, aculeate, aculeii glochidiati, planurile comisurali lineale, avitate. Valecu- lele sub costele laterali monovitate. Spermapodiulu liberu, bipartitu. Albumenulu inainte intorsu curvatu.

T. 30— 80 cmt. FI. neregulate, albe s. albiciose.V. 2 0 — 0 Iuliu— Augustu.Pe coline, in vii, sub garduri, lângă lacuri, drumuri,

dumeturi.

55

Leg. Megidie, Constanţi’a (la vii), Macinu (1. D u­năre), la Berladu Kan. PI. R. n. 669, in Delt’a Dună­rei pr. Cara Osmanu Kan. Ad. et Cor. n. 760.

Syn. T. helvetica. DC. Prodr. 219.T. infesta. D. fl. 2. p. 364.T. trichosperma Sânt. Vers. p. 33 non Sprengel.T. neglecta Sprengl R. et Sch. Lyst VI. p. 484.Caucalis arvensis Huds angl. p. 113.C. infesta. Curt. Lond. fasc. 6 t. 23.C. helvetica Jacq. Hort. vind. III. t. 16.Scandix infesta L. sist. XII. p. 732.(Bmgt. n. 542; Sch. En. pl. n. 1644; F. Fl. Tr.

n. 1535; Kan. Pl. R. n. 669 et 760).

X I V S te la ta e L . S te la te le (R u b ia e e a e Ju s s ) .

36. Asperula cynanchica L.

Asperula vulgara ( M amapadurei, Lipitore, Sân­ziana).

R. fusiformu ramosa, cu ramurei subţiri pereni si rare-ori lemnosi, cespitosa. T. procumbenta (culcata), ascendenta s. erecta, ramosa, 4-angulata, glabra, leva. F. oposite in verticele de 4 — 6 foi, lineale, cu margine intrega, acute seu mucronate, glabre, la margine scabriu- scule, concalore neegale (inaequalis). Fl. corymbose.

Br. lanceolate s. linealu-lanceolate, mucronate. Cor. infundibuliforma, 4 -fidata, finu-punctata, glabra s. sub- leva, tubulu egalu cu limbulu. St. 4. Pistilu bifidatu. Fr. granulatu-scabriusculu, uscatu, binodosu, 2 -mericar- picu-semiglobosu.

T. si foile nitente. Fl. din launtru albe, dinafara rosiu inchisa (carnee).

IV. 1. 4- lunhi— Septembre.Pe rituri, cobne, pasciuni, locuri necultivate.

56

Leg. Constanţi’a. După Gr. si la Bucureşti.(Bmgt. 105; F. FI. Tr. n. 1377; Sch. En. pl. n.

1675; Kan. Pl. r. n. 773 ; Ad. et Cor. n. 882).

37. Asperula humifusa. M. B.Asperula humifusa.

R. fusiforma ramosa. T. procumbenta s. subascen- denta, ramosa, 4-angulara la cânte aspra, glabra, sub- pubescenta. F. oposite in verticele dela 6 — 8 linealu- lanceolate, mucronate. Cor. subcampanulosa, 4-fidata, glabra s. subleva. St. 4. Pist. bifidatu. Fr. granulosu, uscatu, binodosu, 2 -mericarpicu-semiglobosu.

T. 35 — 1 1 0 cmt. FI. galbine.IV. 1. 2j. Iuniu— Septembre.Pe rituri, coline, siesuri.Leg. Buzeu.După Kan. Pl. R. n. 768 se afla in riturile din

Moldov’a. Ad. et Cor. n. 876 in Dobrogea prin desier- turi, rituri cu păduri, lângă vii.

Syn. Galium debile Leder. a) pilosum in dilluv. et alluv. C. Koch XXI (1851) 464.

In Flora Transilvaniei, a Germaniei, Austriei si Helvetiei nu’mi este cunoscutu se se afle.

Nota. Radecin’a dela tote speciele acestui genu (Asperula) se fo- losescu la coloritu. Iu unele locuri se folosesce tulpin’a acestor’a la pre­pararea unora beuturi de primavera (in lun’a lui Maiu). După cumu ne inpartasiesce Hieronymus Bock (1539) acest’a s’a facutu si in vecu- rile trecute. Prepararea se intempla in modulu urmatoriu: Se iâ o mana din tulpin’a acestei plante inainte de ce s’a desvoltatu mugurele floralu, se amesteca cu circa */, chil. zaharu iu unu vasu, apoi se torna preste acest’a amestecătura vinu de mesa. Acesta beutura se numesce prin tierile nemtiesci „vinu de maiu“, er’ prin prăvălii se capeta sub numirea de Extract de Asperula.

Chndu este infloritu se folosescu mai tote speciele in multe locuri pentru a impleti cununi, ce pentru mirosulu loru placutu se aterna in cuie prin case, seu se ducu chiaru in biserici pentru a impodobi iconele si praporii.

57

38. Galium verum L.Sân-joane galbene. Por. (vulg. Simziene, Flârea

St. loanu).R. fusiformu-ramdsa, producenta de tulpinitie cauli-

forme, adese lemnose. Tulpin’a e drepta, ascendenta, rigida, ramosa, patru-costata, glabra s. pubescentu-sca- brosa. F. verticilate, 6 — 12 in unu verticilu, lineale s. subfiliforme, mucronate, uni-nervate, la margini revolute, fati’a glabra, dosulu sub-velutinu, puberulu incanu. Flo­rile terminate in cyme desu-paniculatu-compuse. Pedi- celele suborisontalu-patente. Corol’a rotacea, planu-pa- tenta, 4-foliata, laciniele corolei obtusiuscule forte scurtu- apiculate. Fr. glabru, levu.

T. 25— 95 ctm. labosa, une-ori subfrutescenta. FI. galb. de unu mirosu tare in form’a mirosului de cera.

IV. 1. 2ţ Iuniu— Septembre.Pe rituri, pe pasciuni, marginea paduriloru, coline.Leg. Macinu.(Rchb. ic. t. 136; f. II. Bmgt. 161; Sch. En. pl.

n. 1695; F FI. Tr. n. 139; Kan. Pl R. n. 759; Ad. , et Cor. 865).

Nota. Florea dela acesta planta, precumu si radecinele dela alte mai multe specii pr. G-allium Mollugo L. servescu pentru a estrage din ele o colore galbina si roşia. In Svedi’a se aduna radecini anume pen­tru colorea galbina, er’ suculu prospetu se folosesce la facerea brânzii. Putsche e de părere, câ asta planta e daunosa porciloru.

Prin Transilvani’a in multe parti se aduna acesta planta in şerb. Nascerei St. loanu Bot. (6/24 Iuniu) si se formeza cununi, cari se arunca pe casa; aceste cununi, după credinti’a poporului, aducu norocu la casa, peţitori s. a.

X V . D ip s a c e a e D C . D ip s a c e e le .

39. Cephalaria transilvanica Schrad.Maciuc’a transilvanica.R. fusiforma. T. erecta, ramosa, impreuna cu foile,

mai muitu ori mai puşinu hispidata, partea inferiora mai

58

multu hirsuta decâtu cea superiora, subglabra. F. lirate, pennatu-fidate s. pinnatu-partite; laciniele foiloru interiore oblonge s. lanceolate, acute, profundu-serate, er’ a celoru superiore lineale, acute, serate s. cu margine intrega. Laciniele din vîrfu sunt mai mari la cele mai multe foi. Capitululu planu-convexu, er’ cei fruptiferi globosu-ovi- forma. FI. marginasia mai mari, mai radiante. Foile involucrate, s i paleale ovalu-lanceolate, stricte, scariose, aristatu-cuspidate. Marginea caliciului 8 -dentiata pe din afara, er’ pe din launtru 16— 20 dentiata. Corol’a4-fidata.

T. 25— 95 ctm. FI. albe s. galbiore, arare albastre. Foile involucrale si paleale albiciose, la vîrfu violaceu- fuscose prin ce se distinge.

IY. 1. © Iuliu— Augustu.Pe araturi, langa drumuri, rituri.Leg. Ploiesci.Syn. Scabiosa transilvanica L. Bmgt. n. 134. Suc-

cisa trănsil. Rchb. pl. crit. 2 f. 234. ic. 12, f. 1387.(Sch. En. pl. n. 1745; K. Pl. K. n. 792; Ad. et

Cor. n. 909). Dobrogea, Delt’a Dunării, Buceciu, valea Ialomiti’a).

X V I . C o m p o zlta e Adans. f. 2, p. 103. C o m p o z ite le .

40. Eupatorium cannabinum L.Canepiora vulgara.Riz. cilindrica, nodosa, oblica. T. erecta, hirta îm­

preunată cu foile, simpla s. ramosa, la vîrfu racemosa, multicipita. F. oposite, petiolate, 3— 5 partite, mai raru nedivise; segmentele s. foile ovatu-lanceolatu-nedivise, acu- minate, neegalu-profundu-serate, segmentulu mediu mai lungu; capitulii fasciculati, cu 5— 6 flori. Involucru im- bricatu-cilindricu; foliolele 2— 3 seriate, scurte de totu in seri’a esteriora. FI. puţine, hermafrodite, tubulosu- infundibuliforme, 5-dentiate, limbulu se angusta din ce in

59

ce in tubu; stilii cu crurele elongate, puberulate. Achene oblonge. Recept. nudu. Papulu pilosu.

T. 55— 150 cmt. Flori purpurie, rare ori albe.XIX. 1. 2 f. Iuliu— Augustu.Prin locuri umede si păduri, la tiermii peraieloru,

rîuriloru, in siantiuri afunde, marginea lacuriloru.Leg. Macinu si Megidie langa lacuri. După K.

PI. R. n. 889 la Iaşi, (Râpe dea, Nitielea), Tergulu Ocnei, Slanicu Br. 1 0 0 .

(Rchb. ic. 16 t. 1 f. 892; FI. dan. t. 745; Bmgt. 1767; Sch. En. pl. 1774; F. FI. Trans. 1453; K. PI. R. Ad. et Cor. 1017).

Nota. Cotorulu e de unu gustu amara, de aceea mai de multu se numera intre pl. oficinale. Se folosesce la poporu câ medicina de casa pentru rane, si pentru umflaturi: sdrobita bine si pusa pe rana. Cresce prin păduri si pana la 1V2 metri si chiaru mai mare. Fiinducâ se ra­mifica tare e considerata de o planta veninosa, respective daundsa. Tul- pin’a i se pote folosi câ si canep’a, de unde poporulu o numesce câne- piora. Venatorii dicu câ cerbii răniţi manca acesta planta spre a se vindecâ.

41. Inula Britanica L.Inul’a Britanica, vulg. Erba-mare.Riz. cilindrica, nodosa, oblica si cu fibre lungi. T.

erecta, lanatu-hirta, la vîrfu 2— 3 capitata, s. pannicu- latu-ramosa si multi-capitata. F. lineale-lanceolate, pana la oblongu-lanceolate, intregi, s. subdenticulate, fagi’a subglabra, dosulu vilosudanatu; inferiârele cu basele atenuate in petiole; superiârele cu bas’a cor data, am- plexicaula (sessila). Involucrulu imbricatu, foliolele interiore ale involucrului linealu-lanceolate, atenuate; esteriorele egale in lungime cu interiorele si cu disculu, s. superante. FI. marginale femenine lingulate, uniseriale, neregulata-3-fidate, fi. centrale hermafrodite, tubulatu-in- fundibiliforme, 5-dentiate. Antherele caudate. Achenele teretre-hirte, papulu perosu, conformu-uniserialu. Re­cept. nudu.

60

T. 30— 70 ctm. capitululu 3— 5 m/m. FI. galbina- auria.

XIX. 2. 2J. Iuliu— Augustu.Pe pasciuni umede, lângă siantiuri, drumuri.Leg. Faurei, Buzeu, Ploiesci.După Kan. PI. R. n. 885 la Iaşi Br., er’ Ad. et

Cor. n. 1 1 2 , in Dobrogea la Buzeu, Ilfovu.(Rchb. ic. f. 926 I.; Bmgt. 1859; FI. dan. t. 41 3 ;

Sch. En. pl. n. 1834; F. FI. Tr. 1504).Nota. Numirea speciale de Britanica nu o are dela insul’a Bri-

tani’a, unde nici nu cresce acesta planta, ci dela cuventulu vechiu grecu BQETUVrjxtj. Acesta pl. câ tote speciile ei afine (afara de I. helenium) se folosiâ in vechime ca medicamentu. Astadi inca se vinde florea ace­stei pl. sub nume de flore de Amica. însemnata e specia I. Helenium, cu radecini grose, cu unu mirosu particularu câ camforulu, cunoscute sub numele de radix helenii s. inulae. Din radecini se estrage Heleninulu, cira de inula, si Inulinulu. Din Inulinu câ si din Amilu se face unu aluatu grosu si cleiosu, tornandu apa preste elu. Radecin’a dela I. helenium se folosesce câ medicina aprobata la morburi de plumani, căci actioneza asupr’a membraneloru mucose. Vinulu heleninu preparatu din suculu ace­stei plante si mustu de struguri, e bunu contr’a slabirei de stomachu. Radecin’a se folosesce chiaru spre pregătirea de colore albastra.

Pliniu in scrierile sale lauda forte tare acesta planta si o ridica in totu feliulu dicendu, cumcâ sucurile acestei plante conserva si sustienu cu totu dreptulu frumseti’a femeiloru; era de originea acestei plante ne vorbesce elu forte frumosu in o fabula a sa, in care fabula se dice, cumcâ Inula helenium, aru fi resarita din lacrimele Helenei pe cându isi jalea pe barbatulu ei atlatoriu in Troi’a. (Helen’a erâ la Greci simbolulu frum- setii adeverate). Astufeliu vorbesce despre acesta planta Pliniu in ope- rile sale, inse după cercetările mai noue ale filosofului Sibthorp se vede câ Pliniu a fostu cadiutu in o erore forte mare, câci nu acesta planta dâ nisce sucuri cari conserva frumseti’a femeiesca, ci o alta planta nu­mita Thymus inccmus Sibth., asia dar’ Pliniu a confundatu plant’a Inula Helenium. cu Thymus incanus Sibth.

42. Artemisia Absinthium L.Pelinu amaru, Pelinitia, Pelinu bunu.

R. ramosa. T. subfructescenta, erecta paniculata. F. incane, seu pe fatia (desupr’a) subglabre, inferiorele

61

petiolate, triplu-prinatu-fidate, petiolele exauriculate, su- periorele sesile, 1 -duplu-penatu-fidate; laciniile lanceolates. linealu-lanceolate, intregi, acute s. obtuse. Ramii flo­rali erectu-patenti, racemosi, multicapitulati. Capitulii subglobosi, nutanti. Foliolele involucrului incane, cele interiore forte obtuse, la margini scariose, cele exteriore lineare, la vîrfu scariosa, egale cu inferiorele. Recep- tacululu hirsutu. Florile centralu-hermafrodite, cele mar­ginale femenine. Achenele obovate. Papulu lipsesce.

T. 50— 150 cmt. adese-ori in form’a unei pyra- mide. Panicul’a lunga la 30 cmt. Laciniile foiloru circa 2 m/m. late. Capitulii forte mici abia 4— 5 m/m. in diametru. Intrega plant’a are o colore grisea (sura), unu mirosu particularu aromaticu si unu gustu forte amaru. Florea este galbina sulfurea.

XIX. 2. 4- Iuniu— Augustu.Acdsta este un’a dintre cele mai respandite plante.

Se afla cu deosebire pe locuri necultivate, grădini fru- tiscete, locuri petrose, montane, cu deosebire pe locuri varose si de gresu.

Leg. Macinu.După Kan. PI. R. n. 844 la IaşiB erladu , Vîr-

ciorov a, Ocn’a mare.Syn. Absinthium vulgare. Gârtn. fruct. 2 . 293.

t. 164.(Bmgt. 1773; Rchb. ic. 16 f. 1029; Sch. En.

p i. n. 1866; F. FI. Tr. n. 1530).Nota. Pelinulu este o planta oficinala dintre cele mai amare, de

aceea se si cultivedia forte desu. Cultur’a acestei pl. eră chiaru si pe timpulu lui Carolu ceiu Mare. Foile si florile sunt cunoscute în medi­cina sub numirea de Herba et Summitates Absinthii, au unu mirosu aro­maticu, neplacutu si unu gustu de totu amaru. Contiene oleu ethericu si o substantia extractiva forte amara Abdnthmin. Acestu oleu, sub- stanti’a extractiva si tinctur’a se folosescu in medicina sub numirea de Extractum Tinctura et Oleum aethericum cu deosebire la morburi din or­ganele digestiunei si de limbrici. Extractulu de pelinu se folosesce si la prepararea de vinarsu (liquere). Asemenea se folosesce la prepa­

62

rarea asiâ numitului Elixir viscerale Hoffmann (picuri de stomacu seu picurii lui Hoffman), ce se folosescu la regularea stomaeuriloru deranjate.

Pelinulu s’a folosita inca pe timpulu Eliniloru si a Romaniloru, si se folosesce astadi la prepararea asiâ numitului vinu cu pelinu. Prin Greci’a si astadi se eultivedia.

Cându ocura in cantitate mare se considera câ o buruiana odiosa.

43. Artemisia austriaca Jacq.Pelinu austriacu.

Riz. teretra, ramosa, repenta. T. subfructicosa, erecta s. ascendenta, albu-tomentosa, er’ dedesubtu gla- bra, desupr’a racemosu s. paniculatu-ramosa. F. incanu- tomentose, subrotunde, bipinnatu-multufidate; radicalele petiolate, la petiole auriculate, superiorele sesile, laciniele lineare intregi, acute s. acuminate. Pedunculii erectu patenti s. divaricati, racemosi multicapitati. Capitulii cane- scenti, subrotundu-ovati. Foliolele involucrului oblonge, obtuse, la margine scariate cele exteriore mai scurte, her- bacee. Receptacululu glabru. FI. centrale hermafrodite cele marginale femenine, tote fertile.

T. 30— 60 cmt. Capitulii mici. FI. galbine-ro- sietece.

XIX. 2 . 2). Iuliu— Septembre.Pe pasciuni, locuri seci, langa drumuri.Leg. Constanţi’a.Syn. A repens P ali in Willd. sp. PI. 3. t. 840.A. orientalis W illd sp. 3. 1836.A nivea Redowsk. in Willd. en. 2. p. 863.

(Bmgt. 1769; Sch. En. pl. Tr. n. 1880; F. Fi. Tr. n. 1537; Kan. Pl. R. n. 847; Ad. et Cor. n. 969).

Nota. Are unu mirosu forte penetranta. Intre duşmanii ei cei mulţi mai mare este unu insecta, Cassida austriaca, care ’si depune ouăle in receptacululu acestei plante, de unde acest’a capeta o forma mon- struose. Asemene este si insectulu Baridius absinthii.

Exemplariele ce le amu recoltata eu la Constanti’a mai tote aveu capitali de acesta forma monstruosa.

63

44. Achillea nobilis L.Achilea nobila} vulg. Câd’a siorecelului.Riz. teretra, ramosa, repenta. T. erecta, impreuna

cu foile lanatu-pubescenta, la vîrfu corymbosu-ramosa multicapitulata. F. la periferia linealu-lanceolate, duplu pinnatu-fidate, laciniele lineale, intregi seu dentiate, cele mai numerose 5— 7 dentiate, mucronate, superiorele con­densate, subcristate. Radiulu 4— 5 floralu, florile ra­diante, reflexe, 3— 4 ori mai scurte decatu involucrulu. FI. centrale tubulosu-infundibuliforme, $-den tia teher­mafrodite, cele marginale lingulate, uniscriale, fe- menine.

T. 20— 50 cmt. F. glaucose, regulatu divisate, cele dela mijloculu tulpinei pana 25 m/m. lungime, 8 — 9 m/m. lăţime. Florile radiante forte mici, ochroleuce.

XIX. 2 . 2 ). Iuniu— Augustu.Pe câmpii, coline, locuri calcarice, necultivate.Leg. Constanţi’a.Syn. Neilreichii Kern. Kan. PI. R. Ad. et Cor.

n. 952 la Buceciu.Syn. A. corymbifera S. G. Gmel. it. p. 137, t. 25, f. 1 .A. odorata Pali.A. Schkurvi Spreng.(Rchb. ic. f. 1024. II; Schkh. t. 255; Bmgt. 1883;

Sch. En. pl. n. 1912; F. FI. Tr. n. 1565).Nota. A. nobilis câ si A. millefolium sunt plante medicinale. A.

nobilis de multe ori se preferesce faţia de A. millefolium pentru că. are unu mirosu si unu efectu mai mare, cu deosebire in tierile meridionale ale Europei unde se gasesce mai desu decătu in Europ’a de mediulocu. Florile si cotorulu sunt cunoscute sub numirea de Flores, Serba et Svm- mitates achilleae din cari se estrage unu extractu amaru, oleu etbericu si fdrte puşinu sulfura, si se folosesce la morburi de stomachu. Popo- rulu se folosesce forte multu de acesta planta la diferite morburi, o fo­losesce si câ thee.

Vitele o mananca cu plăcere. Se folosesce in horticultura pentru foile divisate, cari suferu a se tunde, si a cresce din nou, la infrumse- tiarea straturiloru.

64

45. Anthemis tinctoria L.Romanitia galbina, Flore de perina (Romonitia).R. fusiformu-ramosa. T. erecta, pubescenta-lanata,

mai desu ramosa, ramii 1-capitulaţi. F. bipinnatu-par- tite, cu rachis dentiatu; penitielele dispusa in form a de peptene; serate, seraturele mucronate. Florile centrale si cele marginale uniformu-colorate. Receptacululu subliemisfericu. Paleele lanceolate, intregi, acuminate in unu mucronu (ghimpu) rigidu. Achenele tetrago- nalu-comprese, angustu-aripate, de ambele parti 5-striate, cu margine argutu-terminata. FI. centrale 5-dentiate, tubulosu - infundibuliforme, hermafrodite, cele marginale ligulate, uniceriale, femenine; ligulele diumetate asid de lungi ca diametrulu discului.

T. 3 0 — 60 cmt. Capitulele mare, circa 3 cmt. in diametru. Florile galbine-aurie. însoţite de unu mirosu debilu aromaticu.

XIX. 2 . © si 2 j_ Iuliu— Augustu.Pe araturi, rituri, locuri colinare si montane.Leg. Constanţi’a.După Kan. PI. R. n. 817 la Iaşi, Berladu, Bacau,

Muscelu, Bucuresci, Buceciu la Strunga, Vîrciorov’a.(Bmgt. n. 1894; F. FI. Tr. n. 1567; Sch. En. pl.

n. 1915. Kan. Ad. et Cor. n. 938).Nota. Tulpin’a acestei plante produce o colore intensiva duravera.

46. Matricaria inodora L.Musiatielu nemirositoriu, vulg. Romonitia nemi-

rositore.R. fusiforma. T. erecta s. ascendenta, glabra câ

si plant’a intrega, mai multu corymbosu-ramosa si multi- capitata. F. 3-pennate, laciniele lineare, s. linearu-fili- forme, mucronate. FI. marginale radiante, radiulu cate odata lipsesce. Receptacululu subhemisfericu s. in urma conicu s. subcilindricu, cu latimea sa de 2 ori mai lungu,

65

implutu. Involucrulu la inceputulu basei turbinatu, er’ de aci plinu. FI. centrale tubulosu-infundibuliforme, 5-den- tiate, hermafrodite, cele marginale ligulate, uniseriale, feminine. Antherele necaudate. Achenele exalte con­vexe si estriate pe spate, er’ pe fole (venter) tricostate, 2 ocupa marginele er’ a 3-a mediuloculu.

T. dela 10— 50 ctm. Capitulii cu margini albe si centru galbenu. Achenele pana 2 m/m. de lungi. De Matricaria Chamomilla se deosebesce prin discu implutu, er’ de Anthemis prin receptacululu nudu.

XIX. 2 . 0 © Iuniu— Septembre.Pe araturi, pasduni, langa drumuri si garduri.Leg. Constanţi’a, Megidie, Faurei, Macinu, Buzeu.După Kan. PI. R. n. 840. Tanacetum inodorum

(a) Kan. la Berladu si Vîrciorova; Ad. et Cor. n. 962 Iaşi, Ungeni, Ciocanesci.

Syn. Tripleurospermum inodorum C. H. Schultz bip. d. Tan. p. 31.

Chrysanthemum inodorum L. sp. 1253.Pyrethrum inodorum Sm. brit. p. 900 Schktt. 253.

(Bmgt. n. 2818; F. FI. Tr. n. 1581; Sch. En. pl. n. 1934).

Nota. Omenii necunoscatori de multe ori o cufunda cu Matricaria Chamomilla folosita câ pl. medicinale. Se manca si de câtra vite.

47. Senecio vulgaris L. var. radiatus Koch.Cruciulitia vulgara radiata.

/

R. fusiforma. T. erecta seu ascendenta împreuna cu foile glabre s. arachnoideu-lanata, corymbosu-ramosa, multicapitata. F. oblonge s. oblongu-obovate, pinnatu- fidate, inferiorele atenuate in petiole, superiorele sesile cu basa auriculata amplexicaula; penutiele ovate s. oblonge, obstuse, neegalu - angulatu - dentiate. Involucrulu cilin- dricu, glabru, foliolele secundari cu multu mai scurte,

5

66

decatu cele ale involucrului, adprese. Capitulii ra­diaţi. FI. centrale hermafrodite, tubulosu-infundibuliforme,5-dentiate, stilulu desupr’a glabru, stigm’a semitereta, ca- pitatu-truncata. FI. marginate neligulate. Achenele puberulente.

T. 3— 30 ctm. Foile involucrului la vîrfu mai multu negre. FI. galbene.

XIX. 2. 0 Martie— Novembre.

Peste totu loculu, cu deosebire prin locuri cultivate, lângă drumuri.

Koch Sjnopsis FI. Germ. et Helv. p. 331 deosebesce acesta planta câ o varietate de S. vulgaris, prin capi­tulii radianţi. X identiculatus Nolt. nov. fl. helv. p. 71.

(Rchb. ic. 16 f. 059 I; Bmgt. 1819; Sch. En. pl. n. 1984; F. Fl. Tr. n. 1622; Kan. Pl. R. 816 la Co- man’a; Ad. et Cor. n. 937).

Nota. Este o planta forte respandita, ce infloresce tota ver’a; se folosesce câ nntrementu la vite de ordinulu alu 2-lea. In Londr’â si alte orasie seminti’a se vinde câ nutrementu pentru paseri Canari. In vechime se folosiâ cotorulu sdrobitu la vindecarea de rane.

48. Echinops Ritro L.Capatinosa albastra vulg. Scaiu rotundioru (Por.)

R. fusiforma. T. erecta, desu si albu-tomentosa s. in partea inferiora glabra, unicapitata seu la vîrfu cu câti-va râmi unicapitati. F. divaricatu-duplu-pennatu- fidate, bicolore, pe facia glabre s. arachonoideu-subla- nate, pe dosu niveu-tomentose ; inferiorele petiolate, su- periorele sesile amplexicaule; laciniele spinosu-dentiate. Poliâlele şirului esterioru alu involucrului finu-lineale, de 3 — 4 ori mai scurte decatu involucrulu, cele din sirulu interioru glabre, terminate in unu spinu acu- minatu. Fl. tubulosu-campanulbsa, 5-fidate, hermafro­dite. Achenele teretre. Papulu constante, scurtu-setaceu seu multu puginu coronulatu.

67

T. 30— 70 ctm. Capitululu sfericu de 2 — 4 ctm. in diametru. Vîrfulu foiloru involucrale si alu coronei al- bastre-azurie.

XX. 5. 2 |. Iuliu— AugustuPe coline sterile si cu deosebire pre deluri varose.Leg. Macinu pe crest’a muntelui.Kan. PI. Rom. Ad. et Cor. n. 1028 numera acesta

specia sub E. ruthenicus M. B. N’amu vediutu acesta planta, pe care o identica d. Kan. cu E. Ritro, inse după diagnos’a lui Heuffel (En. pl. in Ban. Tom. n. 971) totuşi se afla o diferintia intre aceste 2 specii. Asemenea diferesce acesta specia de E. ruth. si după diagnosele lui Fuss (FI. Tr. n. 1651— 1652). Sch. En. pl. Tr. n. 2332 si 2335. După diagnos’a lui Schur la E. ruth. inter- stitiele dintre lacinie sunt setosu-ciliate, pre cându la E. Ritro. sunt neciliate.

(Rchb. ic. n. XY. 732; Koch syn. FI. Germ. et Helv. ed. 2, p. 337).

49. Centaurea solstitialis L.Centauru solstitialu.

R. fusiforma, cate odata pluricipita. T. erecta, îm­preuna cu foile lanatu-griseu-tomentâse divaricatu-ramosa; ramii unicapitati. T. inferiore s. radicale, cari lipsescu de regula pe timpului inflorirei, lirate s. sinuatu-penatu- fidate, angustate in petiolu; celelalte linealu-lanceolate, intregi, mucronate, pe tulpina decurente. Foliolele in- volucrului ovate s. oblonge, deprese, la vîrfu (apice) pal- matu-spinose; spinii laterali fini, forte scurţi, cei dela mediulocu mai aspri; squarosu-patente, mai lungi decâtu capitulu. Florile marginate mai mici decâtu cele cen­trale, tubulosa, 5-fidate, hermafrodite. Papulu mai asia de lungu ca si achenele.

T. 15— 30 ctm. canescenta. FI. galbine (citrinee).XIX. 3. © Iuliu— Septembre.

5 *

68

Pe araturi, locuri seci, langa drumuri.Leg. Constanţi’a.După Kan. la Berladu, Vîrciorov’a, Oltetiu, Sabar-

Argiesiu (?).Syn. C. solstilialis Schur. sert. r. 1389 Cyanus

solstitialis Bmgt. n. 1755. Calcitrapa solstitialis Schur. var. fi. C. Adami Willd.

Se deosebesce de C. solstitialis prin aceea, ca spinii involucrului sunt mai mici, si tulpin’a nearipata.

Schur. (En. pl. Tr. n. 2248) o enumera câ o spe­cia noua Calcitrapa Adam i Schur syn .: Centaurea Adami Willd.

(Sch. En. pl. Tr. n. 2247; Rchb ic. 1. e. f. 795 I; Bmgt. 1755; F. FI. Tr. n. 1739; K. Pl. n. R. n. 9 48 ; Ad. et Cor. 1092).

Nota. Florea acestei plante că a tuturora Centaurielom contiene substanti’a colorifera, inse se folosesce puginu la coloritu, de ore-ce co- lorea nu tiene multu. Florea este cautata de albine, era seminti’a de paseri.

50. Xeranthemum anuum L.Plevitia (Plevaitia) anuale.R. fusiforma. T. erecta, impreuna cu foile griseu-

tomentose, lanate, mai multu ramificată, ramii unicapitati. F. lanceolate, intregi, acute, sesile. Involucrulu hemis- fericu, glabru; foliolele glaberine mucronate, cele este- riâre ovate, cele interiore lanceolate, de 2 ori mai Inngi decatu disculu, petaliforme, radiante. FI. centrale tu- bulose, hermafrodite, fertile, cele marginate feminine, 2 -labiate. Papulu acheneloru centrale paleaceu, paleele in numeru de 5— 10 la base lanceolate, la achenele mar­ginale lipsesce papulu. Receptacululu paleaceu.

T. 30— 70 ctm. Capitulii mari pana la 4 ctm., steliformi, foliolele radiante a le involucrului nitente, pu r­purie rare-ori albe nemarcescente (nevesteditore). FI. mici, alburie.

69

XIX. 2 . © Iuniu— Augustu.Pe araturi petrose, locuri nasipose.Leg. Constanţi’a, Megidie, Macinu.Janka a aflatu si la Cernavoda. După Kan. PI.

R. n. 902 la Berladu, Tecuciu si Vîrciorov’a.Unii botanici idu acesta planta câ o varietate dela

X. anuurn L., X anuum a) radiatum Lam. După alţii se ia X radiatum Lam. câ synonimu X. anuum L.

(Bmgt. n. 1803; Sch. En. pi. Tr. n. 2323; F. FI. Tr. n. 1749; K. PI. R. Ad. et Cor. n. 1032).

Nota. Acesta planta se cultivedia si in grădini si e planta plă­cută, pentru ch nu vestediesce; este cunoscuta intre plantele inmortale (inmortelle) pr. GuapkaKum, Gomphrena s. a., cari se folosescu de gră­dinari la facerea de buchete in timpu de ierna.

51. Scolymus hispaniosus L.Scolimu hispanicu (Scaiu auriu).

R. cilindricu-fusiforma. T. erecta, rigida, ramosa, lanatu-perosa, prin foile semidecurente intreruptu-aripata. F. undulatu-penatu-fidate, aspre prin nisce peri scurţi mucronati; laciniele divaricate, sinuatu-dentiate, acumi- nate in spini rigidi câ si dinţii. Capitulii in axilare so­litari seu câte 2— 4, fia-care invelita de 2 bractele cana- liculate penatu-fidate, reflexe. Foliolele involucrâte oblongu- lanceolate, mucronate. Achenele oblongu-obovate com­prese. Paleele receptaculul ovate, inchidu achenele. Pa- pulu este o margine intrega s. subcrenata.

T. 25— 70 ctm. fasciculata, cu spini rigidi (tiapini). F. verdi, nemaculate, stricte (tiapene) forte inpungatore (strapungatore). Capitulii marisiori. Florile aurie.

XIX. 1. © Iuniu— Augustu.Pe lângă drumuri, locuri petrose.Leg. Macinu.După Kan. (PI. R. Ad. et Cor. n. 1182), dlu

Schaarschmidt a aflatu si la tiermurele Pontului Euxinu

70

la Constanti’a, eu inse nu amu aflatu numai la Macinu. Koch (Syn. FI. Gr. et Helv. ed. 3, p. 350) enumera totu aci câ syn. S. maculatus Scop., S. maculatus L. si S. grandijiorus Desf, cari puginu se deosebescu deS. hispanicus.

In F lora Transilvaniei si a Banatului după cătu im i este cunoscutu, nu ocura acesta planta.

Nota. Patri’a acestei plante este Europ’a sudica si cu deosebire Greci’a unde se cultivedia pentru radacinele si mladitiele cele tinere ce se folosescu in bucătărie câ verdetiuri (zarzavaturi, legume). Radecinele se intrebuintiau de câtra medicii cei vechi elini in medicina.

Florile se folosescu la falsificare de siofranu.

52. Tragopogon pratensis L.Barbulitia de rîtu vulg. Barb’a caprei, Salata de

ierna, Flore de cămpu galbina.

R. fusiforma. T. erecta, impreuna cu foile glabra seu sublanatu-flocosa, divisata in râmi unicapitati. Pe- dunculii egali, sub capitulu numai puginu ingrosiati. F. elongate-lineale, lungu-acuminate, intregi, adese-ori undulose, recurvate, diferitu-sucite s. involute, cu basa dilatata mai multu elipticu-sinuata, senii amplexantu-sesila. Involucrulu octofilu. Foliolele involucrului lanceolate, foliforme, egali s. mai lungi decătu florile marginale. Achenele marginale g-ungulate, muricate, egale de lungi s. mai scurte decâtu rostrulu tuberculatu-scabrosu. Radii papului plumosi intertexti. Receptacululu nudu. Capi­talii mici, se inchidu intre 8 — 9 cesuri diminetra. FI. galbine (flave). Antherele dedesuptu galbine desupr’a ne- gru-fuscose (pullute).

XIX. 1 . @ Maiu— Augustu.Pe rituri, câmpuri, pasciuni.Leg. Ploiesci.(Bmgt. 1612; Sch. En. pl. n. 2049; F. FI. Tr.

n. 1771; Kan. Pl. R. n .,1 0 1 0 ; Ad. et Cor. n. 1161).

71

Nota. Numirea de Tragopogon a datu-o Theophrast (rQ ayoQ = tiapu, 7T (oyw v=barba), pentru ch florile plumose seu si folidlele invo-. lucrului au ore-care asemenare cu o barba de tiapu.

Radecinile si frundiele dela tote speciele se folosescu in bucataria, frundiele se pregatescu in unele locuri de salata.

Animaleloru servesce de nutrementu de alu 2-lea ordinu.

53. Lactuca saligna L.Lactuca salcicâsa (.Morele).R. fusiforma. T. erecta, osdsa, albida, glabra câ

intriga pi. s. la basa centrala, ramosa, ramii virgati, muniti cu capituli numeroşi, racemosu-spicati. F. basilari (radicale), precum si cele caulicare inferiore runcinatu- pennatu-fidate, cu lacinii lanceolate acute si intregi, pe dosu aculeate s. inerme, in petiolu anguste; foile cele­lalte caulinare elongatu-lineare, intregi, acuminate, sesile cu basa sagitata. Capitulii 9— 15 florali. In- volucrulu cilindricu, imbricatu. Rostrulu albu, filiformu, de 2 ori mai lungu decâtu achenile. Achenile 5-striate planu-comprese. Florile bi-triseriale. Receptacululu nudu. Papulu perosu, albu.

T. 35— 100 ctm. Capitulii mici. F. galbine (flave).XIX. 1. © Iuliu— Augustu.Pe rituri, araturi, lângă drumuri etc.Leg. Ploiesci.(Bmgt. 1690; Sch. En. pl. Tr. n. 2086; F. F1.

Tr. 1807; Kan. Pl. R. n. 961; Ad. et Cor. n. 1169);

X W . C a m p a n u la c c a e Juss C a m p u n n l M e .

54. Campanula sibirica L.Campanula ( Clopotielu) sibirica.

R. fusiformu-ramosa, grosa, carnosa. T. erecta, ob- tusu-angulata, hirta câ intrega pl. FI. repande undulate s. crispate (incretite); inferiorele oblongu-cuneiforme s. lanceolate, obtuse, in petiolu atenuate, superiorele linealu-

72

lanceolate, acute, sesile. FI. pedunculate, in unu ra- cemu compusu-paniculatu si erectu. Laciniele calicelui lanceolatu-subulate. Sinulu calicelui munitu cu apen­dice dejlexu. Apendicele equante (egalu de lungu) cu tubulu calicelui. Limbulu corolei glabru s. forte puginu perosu. Capsulele nutante. Tubulu calicelui tur- binatu. Corol’a campanulata, in 5 segmente divisata. Filamentele 5, la basa oviformu-dilatate, antherele libere. Ovariulu turbinatu. Capsulele dehiscente prin foramine (găuri).

T. 30— 50 ctm. FI. numerose. Corol’a 15— 25 m/m. de lunga, rosiu-violetu, rare-ori lilacina s. alba.

Y. 1. © Maiu— Augustu.Pe pasciuni, rituri seci, păduri, lănga drumuri si

ziduri.Leg. Faurei.Syn. Marianthemtim sibiricum Schur sext. n. 1837.(Bmgt. 316; Sch. En. pl Tr. n. 2361; F. FI. Tr.

n. 1954; Kan. Pl. R. n. 1035; Ad. et Cor. n. 1189).

X V I I . A sc le p ia d c a e R. Brown. A s c le p ia d e ile .

55. Cynanchum acutum L.Brilionca ascuţita.R. cilindrica. T. volubila, tereta. Foile profundu-

cordatu-acuminate, oposite, întregi. Corol’a glabra. Co- ron’a esteriora 10-lobata, 5 lobi lanceolati acuţi, 5 esce- denti din interjectiunile emarginate, corona interiâra cinci-lobata, lobii acuţi. Calicele 5-partitu, persistenta. Stamine 5-inserati la basea corolei, 2-ovarie, 2-stili, stigm’a comuna la ambele stiluri, dilatata, pentagonala, dungile (angulii) glanduliferi. Fr. 2-folicule. Sementi’a imbracata, pendulată. Albumenulu subţire. Embrionulu rectu, cu radicula inversa spre hilu.

Y. 1. 2j. Iuliu— Augustu.Pe tiermurii mariloru.

73

După Koch (Syn. FI. Germ. et Helv. p. 419) pe Scoglio di S. Marino in golfo di Medolino, la partea sudica a Istriei, Tommasini.

Leg. Constării?a, pe tiermurile Pontului Euxinu.(Kan. PI. Rom. Ad. et Cor. n. 1242).

X V III. Convoi vulaceac Juss. Convulvulacetle.

56. Convolvulus arvensis L.Volbura (Holbura, forfecaru) de agri.

Riz. cilindrica, ramosa, repenta. T. volubila pro- strata s. scandenta, câ si foile glabra s. hirta, la basa ramosa. F. petiolate, ovate s. oblonge, obtuse intregi, er' la basa sagitate; auriculele ascuţite. Pedunculii so­litari, axilari, subuniflori. Bracteele dela flore depărtate (remote). Cor. infundibuliformu-campanulata, angulatu- 5-lobata, 5-plicata. Stilulu nedivisu, bistigmatu. Cap- sul’a biloculara, localii bispermici.

T. 100 ctm. FI. mici, albe s. rosee, mirositore.V. 1 . 2 ). Maiu— Septembre.Pe locuri cultivate, pe araturi, pe siliciu de fluvii.Leg. Constant?a.(Bmgt. 292; Sch. En. pl. Tr. n. 2488; F. FI. Tr.

n. 2048; Kan. Pl. R. Ad. et Cor. n. 1268).Nota. Acesta pl. ca si O. sepium L. sunt nisce buruiene forte

niolestatore. Rizomele ei sunt afunde si forte ramificate, de aceea prin holde se stîrpescu forte anevoie. Altcum aceste rizome sunt cautate de porci.

X I X . B o ra g in e a e Desv. Juss. B o r a g in e ile .

57. Heliotropium europaeum L.Heliotropu europeu ( Ochiulu sorelui).

R. fusiforma. T. erecta, mai multu ramosa dela basa, ierbacea, tomentosu-scabrosa (aspra) precum este

74

intrega plant’a. F. ovate, obtuse, întregi, petiolate. FI. spice, subsolitare, laterale, si geminatu-terminale. Calicele fructiferu stellatu-patentu. Cor. infundibuliforma, limbulu plicatu, gâtulu (grumadiulu) deschisu (perviu). Stilulu simplu, ovariu 1, nuci 4, plane la basa.

T. 8— 30 cmt. FI. mici, albe s. palidu-violacee.Y. 1 . 0 Iuliu— Augustu.Pe locuri cultivate, araturi, prin vii.Leg. Macinu la polele muntelui Macinu.(Bmgt. 226; Sch. En. pl. Tr. n. 2 495 ; F. FI. Tr.

n. 2 055 ; K. FI. R. Ad. et Cor. n. 1278).

X X . S o la n e a e Juss. S o la n e lle .

58. Solanum nigrum L.Solanu negru, Pătlăgele negre vulg. Zirna.

R. fusiforma, anuala. T. ierbacea, erecta, ramosa, hirsutu pana lanatu-vilosa, cu cânte prominule, (slabu) tuberculate. F petiolate, ovate subdeltoidee, acute, si- nuatu-dentiate, pubescente; perii incurbatu erecţi. FI. in racemi simpli, laterali. Pedicelii fructiferi la vîrfu ingrosiati, deflexi. Calicele 5-sepalu, permanenta Co- rol’a rotacea, 5-partita s. 5-lobata. Antherele conivente, la vîrfu prin 2 pori, (găuri) dehiscente. Boba (baca) globosa negra.

T. 30— 60 ctm. FI. albe pana violetu-deschisa.Antherele mari, galbine. Colorea bobeloru este

regulatu negra, inse varieza si in alte colori. Neilreich (FI. v. Niederost. p. 535) face după colorile bobei 5 varietati:

a) viride, cu bobe verdi syn. S. humile Bernh.fi) luteum, cu bobe galbine câ cera, syn. S. fla-

vium Kit.y) croceum, cu bobe siofranee pana rosiu-orangie.

Syn. S. nigrum villosum L.

75

0) miniatum, bobele apatosu-rosie, Syn. X. minia­tum Bernk. in Wild. En. hort. berol. 1 . p. 236.

f) legitimum, cu bâbe negre.Syn. X. nigrum L. recoltata de mine.(Rchb. Icon. X. f. 1283; Koch Syn. FI. Germ. et

Helv. ed. III. p. 440 n. 4).Y. 1. 0 Iuliu—Octombre.Pe locuri cultivate si necultivate, langa drumuri,

garduri, muri, araturi.Leg. Megidie, Constanţi’a, Macinu.Syn. X. vulgatum Bmg. en. 1 . n. 354.

X. nitens, decipiens, Schultesii, Tauschii et Reineg- geri Opiz in Ber. oecon. FI. Boh. 3. 1. XX— XXIV.

X hirsutum et X. acutifolium Kit. Kaiiitz addit 1864 p. 136. (Kan. PI. R. Ad. et Cor. n. 1333; Sch. En. pl. Tr. n. 2 565 ; F. FI. Tr. n. 2114).

Nota. Acest’a este o buruiana si inea veninosa. Din tulpina si din bobele ei se estrage unu sucu „Soltminulu“ eare este unu veninu narcoticu ma ckiaru si omorîtoriu. Cându se usucă acesta planta pro­duce unu mirosu ametitoriu. Bobele au unu gustu amara si producu inbetaciune si vomare. Paserile domestice pieru deca manca bobe de acestea. Wittstein ne povestesce cumcâ ara fi muritu o copila la câteva eesuri după ce a mancatu frundia de acesta pl. Porcii cari manca S. negru semena cu porcii musîcati de câni turbati. Dioscorides a nu- mitu acesta pl. o t q v x vo? Xfijraîog (Solanu crescatoriu in grădini).

59. Solanum Dulcamara L.Solanu dulce-amaru vulg. Losniciora.

R. ramosa, perenee. T. fruticoîa (frutescenta), lemnâsa, ramosa, ram ii ierbacei culcata (procumbenta) seu scadenta (urcatore), impreuna cu foile adpresu pe- râsa. F. petiolate ovate s. oblongu-ovate, acuminate, intregi, la basa adese-ori cordate, superiorele hastate s. semihastatu-auriculate. FI. in corymbi subopositifoliali. Bobele elipsoidice, roşie.

76

Celelalte caractere câ si la S. nigrum. Ramii cul­caţi 30— 60 ctm., er’ cei urcători pana la 3 metri. FI. violacee, laciniele retroflexe. Antherele mari, galbine.

V. 1 . 1) Iuniu— Augustu.Pe lănga parae, siantiuri, marginea paduriloru, pre-

ste totu prin locuri umede.Leg. Macinu.(Bmgt. n. 353; Sch. En. pl. Tr. n. 2566; F. FI.

Tr. n. 2116; Kan. Pl. R. Ad. et Cor. n. 1336; Koch Syn. FI. Germ. et Helv. ed. III. p. 440).

Nota. Cu deosebire din ramii tineri anuali cunoscuţi sub numirea de Stipites dulcamarae, se estrage câ si dela 8. nigrum, Solanin; apoi inea unu extractu numitu Dulcamarin. Aceşti râmi sunt la inceputu de gustu amaru, mai târdiu inse dulce, de unde si-au luatu numirea de Dulcamara. Acesta planta este si oficinala. Extraclum dulcamarae este cunoscutu câ unu mediulocu forte puternicu contr’a morburiloru de pieptu, de piele, de rane grele. Bobele sunt veninose si influintieza puternicu asupr’a tubului de digestiune. Dioscorides numesce acesta planta O TOv/vog v yvw T ix d g (Solanu adormitoriu).

60. Physalis Alkekengi L.Popoleu vulgaru. (Popele).

R. teretra, ramosa, repenta. T. ierbacea, erecta, simpla s. ramosa, impreuna cu foile hirta. F. petiolate, ovate, acute s. acuminate, repande. FI. solitare, axilare, pedunculate, nutante câ si calicele fructului. Calicele 5-sepalicu, persistente, pe timpulu maturitatii cu multu mai mare, oviformu, inflatu. Corol’a rotacea, 5-lobata. Antherele conivente, longitudinalu dehiscente. Bobele inchise in calice, 2 -loculare, multi-spennice.

T. 30— 7 0 ctm. FI. albe, marisiore. Calicele fruc­tului de 2— 3'5 ctm. de mare, arachnoidu-vînosu, la inceputu verde, in urma impreuna cu bob’a miniatu (rosia- patosa). Bobele sunt dulci nestricaciose si sunt cautate forte tare de câtra fasani. Calicele inse secreteza pe partea interiora unu sucu narcoticu forte amaru.

77

Y. 1. 2). Maiu— Iuliu.

Pe locuri umede si umbrose, in vii, tufisiuri.

Leg. Macinu.(Bmgt. 352; Sch. En. pl. Tr. n. 2569; F. FI. Tr.

n. 2117; Kan. Pl. R. Ad. et Cor. n. 1339; Heuff. En. Pl. in Ban. Tem. n. 1230).

Nota. Bobele se manca pe unele locuri crude seu preparate in otietu. De pe partea interiora a calicelui se secreteza o pulbere, care atingendu bobele le da unu gustu forte reu si amarii.” In multe locuri se cultiveza acesta planta prin grădini, pentru-câ calicele ei celu fru- mosu-rosiu remane aternatu si preste ierna.

Numirea o are dela ip v (S a llg = besîca pentru calicile ei îmflatu si dela cuventulu arabu Alkekengiluatu dela cuventulu elinu a k ix ă x a p o v («Zc;=sare x â x a Ş o g = 6 \& , adeca fructu saratu in calice besicosu).

X X I . V erb a scea e Bartl. V e rb a sce ile .

61. Verbascum phlomoides L.Luminarica vulgara.

R. fusiformu-ramosa. T. erecta, indesatu-tomentosa ca si intrega pl. F. crenate, inferiorele oblongu-obovate, atenuate in petiolu, obtuse s. acute; superiorele oviforme, eleptice s. oblongu-lanceolate, acute s. acuminate, acuşi sesile cu basa semiamplexanta acuşi multu puginu decurente dela unu foiu la altulu. FI. solitari si fas- ciculate in racemi solitari. Racemii elongati, laxi s. con­densaţi, simpli s. la basa ramificaţi. Pedunculii mai scurţi decătu calicele. Corol’a rotacea, plana. Fila­mentele 2 mai lungi glabre s. la vîrfu puginu perâse, de 2 ori mai lungi decătu antherele decurente pe deo­parte, j filamente mai scurte albu-lanate. Stigm’a cuneiforma bivalvata.

T. 60— 140 ctm. Racemulu 30— 60 ctm.Corol’a galbina (flavescenta), rare-ori alba, mirositore.Y. 1. © Iuliu— Augustu.

Pe coline, locuri necultivate, petrose, 1. drumuri câmpii arenose.

Leg. Faurei.Syn. V. rugulosum Willd. en. h. berol. 1224.V. Thapsus Plenk. t. 109.V. australe Schrad. monogr. 1 . p. 28 t. 2.(Bmgt. n. S 3 7 ; Sch. En. pl. Tr. n. 2588; F. FI.

Tr. n. 2 1 25 ; Kan. FI. II. Ad. et Cor. n. 1354; Koch Syn. FI. Germ. et Helw. ed. III. p. 442).

Nota. FI. si foile dela acesta pl. precum si dela V. thapsus si thapsiforme au unu gustu dulciu-mucosu, de aceea sunt oficinale si cu­noscute sub numirea de Herba et flores verbasci. Cu deosebire sunt fo« losite florile in forma de thee contra tusei si a altoru morburi de pieptu, contr’a friguriloru si altele. Foile se folosescu asemene la mai multe specii de medicina. Radecinile pisate (sdrobite) si amestecate cu farina dau unu bunu nutrementu la găini.

Se mai folosescu tote speţiele de aci la decorarea de grădini.Numirea si-o iă dela barba,turn schimositu de Tournefort in verba-

seum, si dela (fXo^oq— ierba flocosa si ft5>Jc=simile.

X X I I . A u tir r liln e a e Juss. A n tir lu n e ile .

62. Linaria genistifolia Mill.Linarica genistifolia (cu fo i cd dropsiorulu, gro-

zama) vulg. Inu selbaticu; Buruiana de inu.Riz. cilindrica, ramosa, repenta. T. erecta, glabra

si ceruleu-pruinosa precum este intrega plant’a deasupra paniculatu ramosa. F. alterne, imprastiate (sparse), lan- ceolate, oblongu-lanceolate s. subovatu-lanceolate, acu- minate, intregi, 3— 5 nervate. Racemii laxi. Calicele 5-partitu, laciniele calicelui la base mai late, de aci ate- nuatu-acute, mai lungi decâtu capsuba. Corol’a 2 -labiata, la basa pintenata, buz’a superiora 2 -fidata, cea inferiora trifidata in mediulocu umflatu-prominenta, gâtulu (gruma- diulu) multu puţinu inchisu (claudentu). Stăm. 4, didy- namici. Capsul’a 2 -loculara, dehiscenta in 2 valvule. Sementi’a ovata, j-anghiulata (trigonala), nearipata,

— 78 —

79

rugosa, impresu-punctata; unghiurile (dungile) acute, nepunctate.

T. 50— 130 ctm., ramii virgati. Pintenulu corolei pana 16 m/m. de lungu. FI. galbina-citrina. Semen- ti’a negra.

XIY. 2. 2 ], Iuliu— Augustu.Pe locuri montose si colinarie, pe locuri tufosa.Leg. Constanţi a, Megidie, Faurei.Syn. Antirrhinum genistifolium L. Jacq. A. t. 244.(Bmgt. 1256; Rchb. ic. crit. f. 626; Sch. En. pl.

Tr. n. 2461; F. FI. Tr. n. 2163; Kan. PI. R. Ad. et Cor. 1380).

63. Veronica spicata L.Veronica spicata, vulg. Ventrilica (spicata).

Riz. cilindrica, nodosa, ramosa, plecata s. verticale, rare-ori subrepenta, rnultu-fibrosa. T. erecta s. ascen­denta, impreuna cu foile pubescenta, glandulosu-pubes- centa s. cu deosebire in partea inferiora glabra, simpla s. deasupr’a umbelatu-racemosu-ramosa pana paniculatu- ramosa, 1-multu-spicata, spicele condensatu-florale. F. opo- site, ovate s. lanceolate, crenatu-serate, la basa si la vîrfu multu puginu intregi, acute s. cele interiore ob- tuse, catra basa atenuate s. rotundite, sesile s. petiolate. FI. in racemi terminali, sub solitari, e Ion găti, spici- formi forte deşi (condensaţi). Jir. lanceolatu-subulate, mai lungi decătu (superante) pedicelele, mai scurte de- catu florile. Calicele 4-partitu. Perii calicelui articu­laţi. Corol’a fâra pinteni, cu limbu subbilabiatu, 4-fidata cu tubu cilindricu, rotaceu, gâtulu deschisu. Stăm. 2 . Capsul’a 2 -loculara, subrotunda, emarginata, turgida.

T. pana 35 ctm. F. nici odata nu sunt verticilate, cordate s. incisu-serate.

II. 1. 2\. Iuliu— Augustu.Pe coline seci, 1. vii, marginea paduriloru, siesuri.

80

Leg. Macinu.După Kan. PI. R. la Ciocanesci.Syn. V. spicata a) vulgaris Koch Syn. FI. Ger.

ed. III. p. 457.V. spicata Schur En. pl. Tr. n. 2666.V. Clusii Schott in R. et S. 194.V squamosa Presl. cech. p. 2 . Rchb. exc. germ.

p. 370.(Bmgt. n. 2 1 ; F. FI. Tr. n. 2187 ; Ean. Pl. R.

Ad. et Cor. n. 1400).

64. Veronica orchidea Krantz.Veronica orchidea s. crestată.

Riz. cilindrica, nodosa, ramosa, plecata s. verticale, rare-ori subrepenta, multifibrosa. T. erecta s. ascendenta, impreuna cu foile pubescenta, glandulosu-pubescenta, in partea inferiora glabra, simpla s. deasupr’a umbelatu-ra- cemosu-ramosa pana paniculatu-ramosa, 1 -multu-spicata. F oblonge s. cele inferiore ovatu-oblonge, subcrasse (subgrâse) tâmria adese-ori roşea, uscata jlavescenta; laciniele la eflorescentia porrecte, celu superioru mai mare conduplicatu, inchidiendu organele de fructificare, celelalte j lacinii volubile la vîrfu revolute, in urma tote q laciniile plane, celu superioru indreptatu in susu, er cei j inferiori in josu astufeliu, cătu orga­nele sexuale iesu afara pfinire labi’a (buza) inferiora si cea superiora (excedente).

Celelalte caractere ca si V. spicata. Mulţi autori o clasifica numai câ o varietate dela V spicata intre cari si Koch (Syn. FI. Germ. et Helv. ed. III. p. 457) Neilreich (FI. v. Nied. p. 558).

T. 30— 50 ctm. Are mare asemenare cu Orchis atatu prin foile lucitore si coriacee (pelose) câtu si prin habitulu ei batatoriu la ochi si prin florile forte caracte­ristice bilabiatu-volubile câ la Orchis.

81

II. 1. 2J. luliu— Augustu.

Pe siesuri, coline seci, marginea paduriloru.Syn. V spicata var. cristata Koch Syn. FI. Ger.

et Helv.V. cristata Bernh.V. hybrida M. Biele FI. t. c. 1 , 8 , B, 9 non L.

V. crassifolia Kit. in R. et S. 1, 96.(Bmgt. 1 .2 2 ; Sch. En. pl. Tr. n. 2 668 ; F. FI.

Tr. n. 2 188 ; K. Pl. R. n. 1401).Nota. Ambele aceste specii se folosescu in horticultura. Numirea

de Veronica s’a datu la acestu genu de plante intru eternisarea sfintei Veronica (vera-unica nirgo, adeca unica virgina adeverata) carea, după o icona ce se afla in biserie’a St. Petru in Rom’a, a intinsu lui Christosu cându ducea crucea pe muntele Calvariei o batista, câ se se sterga de sudori, in care batista a remasu intiparitu cbipulu lui Christosu.

X X I I I . I .a h ia ta e Juss. L a b ia te le .

65. Salvia Aethiopis L.Salvia (Jale) etiopica.

R. fusiformu-ramosa. T. ierbacea, erecta, patentu- ramosa, multifoiata, împreuna cu calicele albu lanatu. F. petiolate, ovate s. oblonge, la basa adese-ori cordate, acute, cinuatu s. lobatu incisate si neegalu-crenate, ru- gosa, pe fatia si pe dosu s. numai pe dosu albu-lanate; cele basilare rosulate, cele caulinare oposite, cele supe- riore sesile, acuminate. FI. fasciculate. FI. 6 — 10 in spice verticilu-spuriate. Br. concave subrotundu-ovate, cuspidate, imprasciatu-lanate si glandulosu-punctate câ si corolele barbate. FI. hermafrodite. Calicele 2 -labiatu, labi’a superiora j-dentiata, dinţii calicelui ovati, acuţi, spinosu-aristati, labi’a inferiora bifidata. Corol’a bila- biata, partea interiora a tubului nuda. Staminii 2, mai scurţi decâtu coroFa. Pistilulu prominentu din labi’a superiora.

6

82

T. 30— 95 ctm. pyramida-forma. Corol’a mica, alba, puţinu subrosu-perosa.

II. 1. © Iuniu— Iuliu.

Pe locuri necultivate, la marginea drumuriloru.Leg. Megidie.(Koch Syn. FI. Germ. et Helv. ed. III. p. 479 ; Sch.

En. pl. Tr. n. 2793; F. FI. Tr. n. 2 2 8 9 ; Kan. PI. R. Ad. et Cor. n. 1455).

66. Salvia pratensis L.Salvia (Jale) de cămpu.

R. fusiformu-ramosa. T. erecta, simpla s. ramosa, paucifoiata, pubescenta pana vilosa, in partea superiora (superne) impreuna cu bracteile, calicele s i corol’a glan- dulosu-glutinâsa. F. petiolate, ovate s. oblonge, la basa dese ori cordate, acute, duplu crenate s. erosu-crenate., cate odata sublobate, rugose pe fatia glabre, pe dosu tomentose; radicalele rosulate, caulinarele oposite, er’ parechea superiora sesila. FI. fasciculate in spice spuriu- verticilate. Br. ovate, acuminate, verdi, mai scurte de- câtu calicele, ierbacei. Labiele superiore ale calicelui scurtu-tridintiate, cele inferiore bifidate, dinţii ovati, mu- cronati. Stăm. mai scurţi decâtu corol’a. Pistilulu pro- minente din labi’a superiora a corolei.

T. 30— 70 ctm. ierbacea, corol’a albastra (cerulea), roşea rare-ori alba.

II. 1 . 2|. Maiu— Iuliu.

Pe rituri, araturi, lângă drumuri, forte respandita.

Leg. Constanţi’a, Faurei.Syn. S. variegata Kit. in Wild. en. 1.39; Koch.

synopsis. FI. Germ. et Helv. ed. HI. p. 480.(F. FI. Tr. n. 2292; Sch. En. pl. Tr. n. 2795;

Bmgt. n. 6 6 ; Kan. Pl. R. Ad. et Cor. n. 1458).

— 83

67. Thymus pannonicus Allion.Cimbru panonicu.R. ramosa. T. subfrutescenta, repenta, adese-ori

ramosa. Ramii erecţi s. ascendenţi, perosi giuru impre- giuru ori numai la dungi. F. cea mai mare parte oblonge s. lanceolate, câtra basa atenuate, câte odata lineare, la margine intregi glabre s. hirsute, glandulosu-punctate. FI. fasciculate in verticili axilari. Calicele bilabiatu, buz’a superiora 3-dentiata, cea inferiora bidentiata. Corol’a bilabiata, labi’a superiâra emarginata, ovatu-subqua- drangulata, labi’a inferiora trifidata. Stăm. 4, departati, in partea superiora patulati, sacii (saculetii) anthereloru reuniţi oblicu in unu conectivu dilatatu subtriangularu.

Florile purpurie.XIV. 1. 2 (- Iuniu— Septembre.Pe rituri, coline, 1. drumuri, marginea de păduri.

Este respandita pana in regiuni alpine.Leg. Constanţi’a.Koch (Syn. FI. Germ. et Helv. ed. III. p. 482)

clasifica acesta pl. de o varietate la speci’a Thymus serpyllum L., S. pannonicus. Asemene si Neilreich (FI. v. Niederost. p. 492).

Syn. T. montanus W. K. fi. rar. h. t. 71.T. numularius M. B. 2. p. 59.T. Marschallianus Willd M. B. 1. c. p. 403.T. collinus M. B. 1. c. 3. p. 401 .7. hirsutus M. B. 1. c. 406 St. h. 70.T. glabrescens Willd.T. pannonicus Bertk. in D. C. prodr. XII 202 p. p.(Sch. En. pl. Tr. n. 2819; Rchb. pl. crit. IX; Kan.

Pl. R. n. 137; Ad et Cor. n. 1468).

68. Stachys annua L.Stachida anuala ( Jale anuala).R fusiforma, anuala. T. erecta, ramosa, subglabra

precum este intrega plant’a, s. in partea superiora pu-6 *

84

bescenta. F. petiolate, ovate pana oblangu-lanceolate, obtuse s. acute, serate, crenate s. subintregi (subcrenate), floralele deasupra multu mai mici. FI. fasciculate, in spice verticilate, verticelii din 2 — 6 flori. Cal. vi- losu, dinţii mucronatu-subulati, lanceolati, mai scurţi decatu tubulu corolei, mucronii mai pana la vîrfu pubes- centi. Calicele 5-dentiatu, la maturitatea fructului deschisu. Corol’a bilabiata, labiu superioru concavu, in line planu, labiulu inferioru 3-fidatu, edentiatu cu laciniele mediulociu mai mare obcordatu. In tubulu corolei o cununa de peri. St. 4 , aproximaţi, sub labiulu superioru alu corolei paralele, împreuna cu stilulu prominenti din gâtulu corolei, cei inferiori după deflorare contorti si extrorsu- reflexi, cei superiori mai scurţi. Saculii antereloru dehiscente prin o rima (crepatura) longitudinala. Nucele rotundiatu-obtuse. Bractelele minute (filiforme), multu mai mici decatu calicele.

T. 20— 30 ctm. Corol’a alba, labiulu inferioru pa- lidu-galbinu, in gâtu cu puncte purpurie.

XIY. 1 . © Maiu— Septembre.Printre semenaturi, ogore. In pamentu argilosu si

calcaricu. Forte respanditu.Leg. Macinu, Faurei.(Bmgt. 1198; Sch. En. pl. Tr. n. 2 8 8 2 ; F. FI. Tr.

n. 2353; Kan. Pl. Rom. n. 1349; Ad. et Cor. n. 1509).

69. Stachys angustifolia M. B.Stachida (Jale) cu fo i auguste.Se caracteriseza spre deosebire de celelalte specii

prin foi lineale lungi si chiaru acciforme.T. 15— 30 ctm., colorea alba-galbiniora.Se afla pe rituri.Leg. Macinu (pe platou,' la polele muntelui).Acesta pl. este un’a din acele rari pl. ce se afla

numai in părţile sudice europene. In F lora Transil­vaniei, a Banatului si a Ungariei nu-mi este cunos­

85 —

cuta se se afle. După Kanitz nici in Romani’a nu se afla decâtu in Dobrogea pe câmpuri si munţi petrosi.

(Kan. FI. R. n. 1349; Ad. et Cor. n. 1513).Nota. Numirea si-o imprumuta dela inflorescentia, care'la multe

este sp icu= a r a / v g . St. annua că si St. arvensis sunt buruene ce se mistuiescu forte anevoie de animale. Unele din genulu acest’a au fostu numerate intre cele oficinale. Pentru florile loru sunt cautate de câ- tra albine.

70. Sideritis montana L.Erba de feru muntenesca.R. fusiforma, simpla. T. ierbacea, erecta s. ascen­

denta simpla seu dela basa ramosa lanatu-villosa câ in- trega plant’a. F. lanceolate, acute, intregi s. dinainte serate in petiolu atenuate. FI. fasciculate in spice lungi verticilate. Calicele bilabiatu g-fidatu, mai lungu de- cătu corol’a, labiulu superiorii alu calicelui trifidatu. Corol’a bilabiata. Stăm. 4 inchisi impreuna cu pistilulu in tubulu corolei, cei deasupr’a mai scurţi. Nucele la vîrfu rotunditu-obtuse.

T. ,15— 30 ctm. Florile forte mici, galbine (citri- nice) cu buzele la margini fuscose.

X1Y. 1. © Iuliu— Augustu.Pe rituri, in vii, pe coline, araturi.Leg. Constanti’a (pe rîtu).Syn. Hesiodia montana. Dumort. FI. belg. 44.H. bicolor Monch.Burgsdorfia montana Rchb. exc. germ. p. 327.(Bmgt. 1163; Sch. En. pl. n. 2888; F. FI. Tr. n.

2358; Kan. Pl. Rom. n. 1351, la Verciorov’a; Ad. et Cor. n. 1515).

Nota. Acesta numire de Sideritis a imprumutatu-o Lineu dela alte plante de ale vechiloru Elini, eu asemene numire, ce se credeau cumcâ vindeca ranele produse prin feru (a 18i)OOq = feru). O specie S. syriaea L. se cultiveza si adi prin Greci’a si se folosesce câ medicina de casa contr’a friguriloru si alte morburi si câ atare este cunoscuta sub numi­rea de thee grecesca.

86

71. Marrubium peregrinum L.Marubiu peregrinu.

Riz. cilindrica, oblica, deasupra rambsa. T. erecta s. ascendenta, patentu-ramosa, mai multu albu-desu-to- mentdsa câ si intrega plant’a; ramii divaricati. F. pe- tiolate, inferidrele ovate s. subrotunde, obtuse, de multe ori lipsescu; superiorele mai anguste, oblongu-lanceolate, crenatu-serate, cele dela partea dinapoi intregi. F l.fas- ciculate in verticili axilari de 6 pana pluriflorali. Calicele j — io dintiatu, dinţii si bracteile subulati tomentosi. Corol’a bilabiata. Labiu inferioru 3-fidata, laciniulu de mediulocu mai mare, subrotundu. Nucile la vîrfu truncate prin unu planu 3-angularu. Celelalte caractere câ si la Sideritis montana.

T. 15— 30 ctm. virgulta. FI. albe forte mici.XIV. 1 . 2 ). Iuliu— Augustu.Prin locuri necultivate, pe araturi, marginea vieloru,

a drumuriloru.Leg. Macinu.Syn. M peregrinum var. /?. angustifolium Kocb.

(Syn. FI. Germ. et Helv. ed. III p. 494).

M ereticum Mill. dict. n. 3. Spr. hal. t. 6 . f. 2 . Rchb. ic. 3. f. 461.

M. peregrinum. Jacq. a. t. 160.

(Sch. En. pl. Tr. n. 2891; FI. Tr. n. 2359; Bmgt. n. 1201; Kan. Pl. R. n. 1325, la Berladu, Mont. Val- cei si Gorjulu; Ad. et Cor. n. 1516).

Nota. Numirea de Marulium se deriva după unii botanisti dela cuv. ebraicu mar—amara si rob — multu. pentru gustulu celu forte amara. După Linne se deriva dela Maria-urbs (orasiu mlastinosu) unu orasiu in Latiulu celu anticu, lângă laculu Fucinus, unde se afla acesta planta numerosa.

In anticitate se folosiâ atâtu acesta pl. câtu si M. vulgare L. câ officinale. Suculu se amesteca cu miere si cu miru si astufeliu se pre­para o medicina contr’a imbataciuniloru provenite din plumani. Ctiara

— 87

si acum’a se mai folosescu foile cele prdspete, cari că si florile au unu mirosu forte aromaticu, că unu mediulocu contr’a dureriloru de pieptu. Vitele nu le manca.

72. Ballota nigra L.var. a) foetida Koch.Catusia nigra.

R. ramosa. T. erecta, ramdsa, impreuna cu foile, hirta. F. petiolate, profundu-dentiate, inferiorele ovatu- subrotunde, obtuse, superiorele ovate seu cordate, acute. FI. in cyme pedunculate oposite s. axilare, formandu verticili departati seu deasupr’a apropiaţi. Cal. 5-den- tiatu, dinţii latu-ovati, terminaţi in o arista asia de lunga câ dintele ori mai scurta. Cor. 2 -labiata, la- biulu superioru concavu, intregu s. emarginatu; la- biulu inferioru 3-fidatu, laciniulu intermediu obcordatu, in tubulu corolei o cununa de peri. St. 4, promi- nenti impreuna cu pistilulu, aproximaţi, paraleli cu labiulu superioru. Saculii antereloru dehiscenti prin o rima longitudinala. Nucele la vîrfu rotunditu-obtuse.

T. BO— 120 ctm. F. pendulate. FI. violacee, rare­ori albe.

XIV. 1 . 2 |_ Iuniu— Augustu.Pe câmpuri arenose, lângă vii, garduri, drumuri,

in dumeturi.Leg. Macinu.Syn. B. foetida Lam. dict. 1. 357.B. nigra Sm. brit. 635.B. borealis Schweig. Rchb. ic. VIII. f. 1042.(Sch. En. pl. Tr. n. 2892; F. FI. Tr. n. 2 362 ;

Kan. Pl. R. n. 1355, la Vîrciorov’a; Ad. et Cor. n. 1519).Nota. Acesta pl. este forte respandita preste totu loculu. In

vechime se folosiâ câ pl. oficinala contr’a morburiloru reumatice. Ierbi- vorele nu o manca, dar’ cu atât’a este folositore pentru albine de ore-ce in- floresce preste intrega ver’a, de aceea unii agricultori o cultiveza spre acestu seopu,

88

73. Leonurus cardiaca L.Leonuru vulgaru, vulg. Talp’a, gascei, Crest’a Cu-

cosiului, Erba flocâsa.R. fusiformu-ramosa. T. erecta, ramosa, subglabra

s. vilosiuscule (scurtu-vilose). F. petiolate, deasupr’a sub- glabre, dedesuptu pubescente pana tomentose; inferiorele palmate, 5— 7 fidate, la basa ovate, laciniile oblonge, incisu-dentiate, adese-ori 3-fidate; superiorele 3-fidate la basa cuneate, laciniele profundu dentiate s. intregi. FI. fasciculate, in spice lungi foliate verticilate. Calicele 5-dentiatu. CoroPa bilabiata, labiulu superioru con- cavu forte villosu; labiulu inferioru 3-fidatu revolutu in unu fasciculu oblongu. St. 4, aproximaţi, împre­una cu pistilulu prominenti din gâtulu florei, para­leli sub labiulu superioru, saculii antereloru dehiscente longitudinalmente. Nucele la vîrfu trunchiate in unu planu triangularu.

T. 60— 170 ctm. F. verdi, pendulate. CoroPa mica, purpurie, labiulu inferioru ochroleucu si cu pete lutee, purpuriu-punctate.

XIY. 1 . 2 J. Iuniu— Augustu.Langa garduri, ziduri, drumuri, locuri pustiite, rituri.Leg. Buzeu.(Bmgt. 1203; Sch. En. pl. Tr. n. 2894; F. FI.

Tr. n. 2363; Kan. Pl. R. n. 1356, mont. Yalcei si a Gorjului; Ad. et Cor. n. 1520).

Nota. Acesta pl. are unu mirosu f. neplăcuta si se folosiâ contra morburiloru de stomachu si bateriloru de inima, cu deosebire Ia copii. Unele ingrigitore de copii punu si astadi acesta pl. in leganulu copiiloru in credintia de a avea ore-care influintia.

74. Ajuga chamaepitys Schreb.Veneritia de aratura.

R. fusiforma. T. culcata s. ascendenta, mai multu ramosa, vilosa ca intrega plant’a. F. petiolate, glutinose,

89

3-partite cu latinii obtusi angustu-lineali. FI. solitari, axilare. Calicele 5-dentiatu. Corol’a unilabiata, labiulu superioru forte scurtu, celu inferioru B-fidatu, cu laci- niulu de mediulocu mai mare, obcordatu; tubulu corolei de 2 ori mai lungu decatu calicele. In tubulu corolei o cununa de peri. St. 4 aproximaţi, paraleli.

T. pana 15 ctm. Cor. alba, labiulu inferioru gal- binu-citrinicu.

XIY. 1 . © Iuniu— Septembre.Pe araturi, ogore, pe pamentu calcaricu.Leg. Faurei.Syn. Teucrium Chamaepitys L. sp. 787. FI. d.

t. 73B.Chamaepitys vulgaris Link. Handb. 1,455.

C. trifida Dumont. FI. belg. 42.

(Sch. En. FI. Tr. 2914; Bmgt. 1148; F. FI. Tr. n. 2380; Kan. PI. R. u. 1372; Ad. et Cor. n. 1536, Cristesti).

Nota. Acesta planta are unu mirosu câ de rosmarinu (Rosmari- nus officinalis L.). Vitele nu’lu manca. Mai de multu se folosiâ contra morburiloru de reumatismu.

75. Teucrium Polium L.Dumbetiu alburiu.

R. ramosa. T. ascendenta, subfructicosa, impreuna cu intrega pi. canescentu-tomentosa, lanata s. perosu-hispidata. F. sesile cuneate, oblonge s. lineare obtuse, crenate, la margine revolute, tomentose. FI. in verticeli condensaţi in capituli terminali; capitulii pedunculati, subrotundi si ovali. Calicele 5-dentiatu. CoroPa 1 -labiata. Labiulu superioru alu corolei subpartitu, laciniile acestui labiu plecate pe laciniile labiului inferioru 3-partitu, de aceea aparu aceste de a fi 5-fidate; laciniulu mediu mai mare, rotundu si oblongu. In tubulu corolei lipsesce cunun’a

90 —

perâsa. St. 4, aproximaţi paraleli. Saculii antereloru dehiscenti prin rima longitudinala.

FI. ochroleuca (albu galbia).XIY. 1 . 2 ). Iuliu— Augustu.Pe locuri seci, petrose, rituri.Leg. Macinu, Constanţi’a.Janka a aflatu la Ploesci printre vii.In F lora Transilvaniei si a Banatului după

cătu im i este cunoscutu, nu se afla nicaire.(Koch. Syn. FI. Germ. et Helv. ed. III. p. 499;

Kan. PI. Rom. n. 1376; Ad. et Cor. n. 1540).

X X I V . P la n ta g in e a e Juss. P la n ta g in e ile .

76. Plantago media L.Plantagina mediulocie, vulg. Platangina, Platagina.

R. fusiformu-ramosa. F. basilare, eliptice, acute, intregi, caudate s. subdentiate, pe fagia si pe dosu hirte, 5— 9 nervate, la base contrase in unu petiolu latu, scurtu. Pedunculii basilari, spatiformi, culcaţi ascendenţi s. erecţi, tereti, slabu-striati, pubescenti, chiaru si fă ră spicu mai lungi decătu foile, inainte de deflorare de- flexi. FI. indesate in unu spicu oblongu-cilindricu. Bracteile ovate, acutiuscule, glabre, pe margini membra- nacei. Calicele 4-partitu, laciniile libere. Corol’a mem- branacea, tubulu cilindricu s. ovatu, glabru, limbulu 4- partitu, albu, refractatu. Stăm. 4. Pistilu 1. Capsulele dehiscente impregiuru, inchidiendu o placenta monosperma, biloculara, 2— 4 semintiata.

Foile 6 — 1 0 ctm. de lungi si 2 — 5 ctm. de late.

Pedunculii dela 20— 45 ctm. de inalti. Spiculu pe timpulu inflorirei scurtu dela 2— 5 ctm., er’ pe timpulu maturitatii pana la 14 ctm. Filamentele sunt vioîetu- deschise, antherele palide s. albe.

91

IY. 1. 2} Maiu— Septembre.

Pe rituri, pasciuni, dumeturi etc. forte respandite.

Leg. Ploiesci.(Rchb. ic. XVII. t. 78 f. HI; Bmgt. 177; Sch. En.

pl. n. 2989; F. FI. Tr. n. 2 4 54 ; Kan. PI. R. n. 1415, la Vîrciorov’a; Ad. et Cor. n. 1580). *

77. Plantago lanceolata L.Plantagina lanceolata; Platangina angusta.

R. fusiformu-ramosa. F. basilari, lanceolate s. li- nealu-lanceolate, acute, intregi s. patentu-dentiate, glabre s. pubescente, 3— 7 nervate, in petiolu atenuate s. de- curente. Pedunculii basilari spatiformi, culcaţi, ascen­denţi s. erecţi angulatu-sulcati, glabrii, pubescenti s. la base vilosi ca si petiolii, si fa ra de spicu, cu multu mai lungi decătu foile. FI. in unu spicu desu-ovatu s. oblongu-cilindricu. Laciniele calicelui laterale navi- culare, acuminate in unu vîrfu obtusu la margine glabre. Capsulele 2-loculare, 2-semintiate. Celelalte ca­ractere câ si P. media.

F. 6— 10 ctm. lungime, inse numai 1— 2 ctm. lă­ţime, s. 15— 25 ctm. lungime si atunci au o lăţime de circa 26 m/m. Filamentele albe, antherele sulfuriu- galbine.

IV. 1. 2J. Maiu— Septembre.Pe rituri, grădini, langa drumuri. O planta forte

respandita.Leg. Buzeu.(Bmgt. 176; Rchb. ic. t. 79. f. t . ; Sch. En. pl.

Tr. n. 2995; F. FI. Tr. 2458; Kan. Pl. R. n. 1416, la port’a de feru, Vîrciorov’a ; Ad. et Cor. n. 1581).

Nota. Foile acestora plante (Platangina) sunt oiicinale in medi- cin’a poporale, se folosescu cu deosebire la legarea de rane. Pl. lan­ceolata presteza totuodata si nutretiu pentru vite.

92

XXV. Chenopodeae Vent. Chenopodeile.(Salsolaceae Moq. Tand. in D. G. Prodr.).

78. Chenopodium album L.Spânacu albu, Lab’a gâscei (Piciorulu gâscei) alba.R. fusiforma. T. erecta, simpla s. ramosa, impreuna

cu foi si perigonu multu puţinu farinosu-conspersa (pre- serate). F. petiolate, opace, concolori s. pe dosu griseu- farinosa; inferiârele romboid-ovate s. tri-lobate cu lo- bulu mediulociu protrasu (protractus) din o basa lata acutu-angustatu, sinuate s. erosu-dentiate, acute s. ob- tuse, superiorele oblonge s. lanceolate, slabu dentiate s. întregi; cade odata tote foile oblonge. FI. gemuite in spice terminale si laterale compuse subafileate, s. in cyme divaricate. FI. hermafrodite. Perigonu g-fidatu. St. 5 inseraţi in bas’a perigonului. Stigme 2. Fr. utriculu. Semintiele orisontale forte finu-punctate, nitide, la mar­gine argute.

Figur’a si form’a foiloru forte variabila, verde-in- chisa s. deschisa pre langa acesta albaştrii, galbinii s. rosietece. FI. glaucosa. Sem. negre.

V. 2. 0 Iuliu— Septembre.Pe araturi, pasciuni, locuri necultivate si cultivate,

in vii, langa drumuri, garduri.Leg. Faurei.(Bmgt. n. 426; F. FI. Tr. n. 2495; Koch Syn.

FI. Germ. et Helv. ed. III. p. 52 4 ; Kan. PI. Rom. n. 1441, (Berladu, Iaşi); Ad. et Cor. n. 1607).

79. Chenopodium glaucum L.Spanacu albestriu; Lab’a gâscei glauca.

R. fusiforma. T. culcata (procumbenta), ascendenta s. erecta, simpla s. ramosa, la inceputu impreuna cu pe- rigonulu pucimi farinosa mai târdiu leva (neteda). F. petiolate, oblonge s. ovatu-oblonge, remotu-sinuatu-den-

93

tiate s. repande, obtuse, palide, bicolore, fa l ia leva, sa- turatu-verde, dosulu farinosu albestriu-griseu (caesio- griseis). FI. gemuite in spice terminale si laterale com­puse subafileate (mai fâra foi). Perigonu 2-, 3-, 4- si 5-fidatu. Semintiele forte finu punctate, nitide, la mar­gine argute, cele mai multe orisontale, numai puţine perpendiculare. Celelalte caractere câ la Ch. album.

T. mica dela 5— 15 ctm., alta-data si pana la 95 ctm. Foile grose. Farin’a de pre dosulu foiloru se şterge usioru. FI. verdi-galbiciose. Sem. negre s, negre-ro- sietece.

Y. 2. 0 Iuliu— Septembre.Pe locuri cultivate si pustii, lângă garduri, siantiuri,

locuintie.Leg. Buzeu.Syn. Blitum glaucum Koch. Syn. FI. Germ. et

Helv. ed. III. p. 525; FI. dan. t. 1151.Agathophytum glaucum Moq. Tand. F. FI. Tr.

n. 2508.Orthospermum gl. Sch. s. n. 2395.(Bmgt. n. 43 0 ; Kan. PI. Rom. 1451; Ad. et Cor.

n. 1618).Nota. Numirea de Ghenopodium s’a luatu dela cuvintele eline

/ f / f= g â s c a si îro4(oy=petiorelu. Ambele aceste specii se numera intre buruiene ce vitele nu le mânca nici cum s. forte reu. Ch. album se cultiveza in India orientala pentru culina câ salat’a la noi.

X XV I. Polygoneae Juss. Pojigoneile.

80. Rumex Hydrolapathum Huds.Macrisiu, Steje, Steza, Macrisiu de apa.R. fusiformu-ramosa, carnosa. T. erecta, ramosa,

glabra câ si intrega plant’a. F. petiolate, undulate, inse necrispate (incretita), acute s. acuminate, angustate in petiolu, inferiorele eliptice s. oblongu-lanceolate, superio- rele lanceolate; petiolele pe fa tia sunt plane. FI. in

94

racemi spuriu-verticilati, afileati, in partea deasupr’a con­densaţi. FI. hermafrodite. Perigonulu pana la basa 6-par- titu, cei 3 lacinii exteriori mai mici, ierbacei. Cei 3 lacinii interiori ai perigonului fructifera mai mari, pielosi, triangularu-ovati, reticulatu-venosi, obtusi, intregi s. den- ticulati, toti calliferi. St. 6 inseraţi cu parechia la bas’a fia-cârei’a dintre laciniele esterne. Stigmatele 3-penice- late. Nucile trigonale, libere, închisa de cătra cele 3 lacinii interiore ale perigonului.

T. 90— 150 ctm. F. griseu-verdi, de 30— 60 ctm. anguste 8— 14 ctm. Lacinii perigonali mari, pana la 5 mim. de lungi.

VI. 3. 2). Iuliu— Augustu.Prin locuri paludinose, lângă fluvii linu curgatore,

in gropi si locuri cu ape stagnante.Leg. Buzeu.Syn. Rumex aquaticus Pollich. pal. 1. 361.(Rchb. ic. 4. f. 554; Bmgt. 4 6 7 ; F. FI. Tr. n.

2531; Kan. PI. Rom. n. 1467; Ad. et Cor. n. 1635).Nota. Numirea este împrumutata dela limb’a elina. b'iîw p=apa

/.ocjT«iîoi'= macrisiu si dela rumex la Pliniu = macrisiu. Se considera mai multu intre buruiene.

81. Polygonum lapathifolium L.Troscotielu, Troscotu porcescu, Troscotu cu fo i

de macrisiu, Erba roşie.R. fusiformu-fibrosa, anuala. T. erecta, ascendenta

s. prostrata la geniculii cei mai inferiori adese-ori radi- canta, simpla s. ramosa, glabra s. puginu lanata. F. li- nealu-lanceolate, pana ovate, intregi, acute s. acuminate, angustate in petiolu s. in petiolu lingulate, la margine leva s. aspra, pe ambele laturi glabra s. pe dosu puginu lanatu-griseu-tomentose. Ochreele glabre s. puginu-la- nate, scurtu ciliate incatu abid se observa. FI. her­mafrodite. Perigonulu 5-partitu. Stăm. 6. FI. in spice oblongu-cilindrice condensate, erecte s. puginu nutante.

95

Perigonulu împreuna cu pedunculii si de multe ori si cu pedicelii este glandulosu-griseu. Sem. nitente.

T. 20— 90 ctm. nodosa, adese-ori rosiu - petata. Ochreele la marginea deasupra rupte. F. pe fatia cu o peta negriciosa semilunarie s. nepatata. Spicele scurte, grose, perigonulu rosaceu, albu s. verdiu-albu.

Var. (3. incanum = P. tomentosum Schrank baierl. fl. 1. 669.

P incanum Schmidt, boh. n. 391 cu foile pe dosu lanatu-tomentâse.

VIII. 1. © Iuliu pana tomn’a.Prin locuri umede, pe tiermuri, araturi, siantiuri,

mlastine.Leg. Buzeu.(Rchb. ic. f. 689; Koch. Syn. Fl. Germ. et Helv.

ed. III. p. 535; Bmgt. n. 706; F. Fl. Tr. n. 2544; Kan. PI. R. face amintire la n. 1476, apoi Ad. et Cor. n. 1644 numai de P. amphibium L. si in urma si de P. incanum (?) inse nenumerisatu.

82. Polygonum aviculare L.Troscotielu pasarescu (Erba grasa de gradina,

Troscota, Troscotu grasu, Ttrsâca, Porcinu).

R. fusiforma. T. prostrata s. ascendenta, patentu- ramosa, glabra câ si intrega plant’a. F. scurtu-petiolate s. subsesile, lineale, lanceolate s. eliptice, intregi, acute s. obtuse. Ochreele 2-fidate in urma laciniate. Fl. cu 8 stamini, fasciculate câte 2— 4, sesile in axilare, câtra vîrfulu ramiloru trecu in spice neîntrerupte compuse fo- liate. Stilii 3. Celelalte caractere câ la P lapathi- folium.

T. 15— 40 ctm. acuşi forte ramificată, acuşi ascen­denta, puginu ramificată mai mole si cu foi mai mari de 15— 40 mim. lungime si de 8— 10 mim. lăţime. Peri- gonele numerose, verdii, la margine albe s. rosietece.

96

VIII. 1. 0 — 0 Iuniu— Novembre.Pe rituri, pasciuni, lângă drumuri, locuri siliciose.Leg. Constanţi’a (pe siesulu nordu-osticu).(Bmgt. n. 708; F. FI. Tr. n. 2549; Koch Syn.

FI. Germ. et Helv. ed. III. p. 535; Kan. PI. Rom. n. 1482, Vîrciorov’a la porţile de feru; Ad. et Cor. n. 1650).

Nota. Numirea de Polygonum ae deriva dela rro/lâg=m ultu si y o v v — genunche, unghiu, nodu ai insemna o planta cu multe noduri.

P. lapathif oliv.m — P. cu fo i că la macrisiu.P. aviculare = P. pasarescu, pentru-câ sementi’a acestei pl. o cauta

tare paserile (avea).Ambele aceste specii câ si altele din acestu genu de plante se

considera mai multu câ buruiene si câ atari sunt daunose atâtu la rituri câtu si la holde.

Radecinile dela P. lapathifolium se folosescu la prepararea unei colore galbine si sure.

P. aviculare se afla la Dioscorides sub numirea de TtoXvyovov a(>Qtv.

X X V I I . H u p h o r b ic e a e Juss. E u fo r b ie le .

83. Euphorbia salicifolia Host.Euforbia cu fo i câ la salcie vulg. Laptele cânelui.

R. fusiforma, multicipita, adese-ori repenta. T. erecta, pubescenta, deasupr’a ramosa, ramii nefructiferi, desu-fo- liati, scurţi. F. sesile, lanceolate s. oblongu-lanceolate, acute s. mucronate, intregi, griseu-pubescente; foile ra- miloru nefructiferi subconforme. Inflorescinti’a racemosu- umbelata, cyma terminale multiradiata, ramii duplu bi­furcaţi. Involucrulu câ si foile caulinari superiore. In- volucelele romboidale s. cordatu-3-angulare, scurtu acu- minate s. mucronate. Glandulele semilunate s. bicornee. FI. monoice 10— 20, flori masculine monandrice si nu­mai o flore femenina in mediulocu, invelite de unu in- volucru comunu. Involucrulu campanulosu. FI. mascu­line cu 1 staminu, peduncululu inseratu la bas’a invo- lucrului; antherele biloculamentari. Calicele lipsesce. FI. femenina in mediuloculu involucrului, mai lunga decâtu

97 —

cea masculina, pedicelate persistente. Calicele forte micu, lobatu dentiatu s. degeneratu. Ovariulu 3-locularu, lo- culii monogemici. Stile 3, fia-care 2-fidatu. Petalele lipsescu. Capsulele cu 3 coce (cocea) monospermice, co- cele pe dosu elasticu-dehiscente aruncandu seminti’a afara. Seminti’a leva. Fr. glabre.

T. 30— 65 ctm. F. 5— 8 ctm. lungime, 10— 15 m/m. lăţime, la inceputu verde-surii, mai tardiu verde- galbinii. Involucelele si glandulele galbine.

XXI. 1. 4- Maiu— Augustu.Lângă drumuri, garduri, marginea araturiloru, du-

meturi.Leg. Macinu (costele muntelui).Syn. E. incana. Schur. s. n. 2499.

E. pallida Willd. Spec. 11. p. 923.(Bmgt. n. 919; F. FI. Tr. n. 2605; Koch Syn.

FI. Germ. et Helv. ed. III. p 547; Kan. PI. Rom. n. 1514, Dobr. rarius; Ad. et Cor. n. 1683).

84. Euphorbia nicaeensis Allion. •Euforbia de Nicăa (Laptele cânelui).

Riz. cilindrica, grosa, perpendiculara multicipita, prin soboli câte odata scurtu repenta. T. erecta s. ascendenta, simpla, glabra cd intrega plant’ a. F. oblonge, s. oblongu- lanceolate, 5— 20 m/m. lăţime, obtusiuscule," acute s. mucronate, întregi. Inflorescinti’a mai multu corymbosa, cym’a terminale multiradiata, ramii 1-duplu-bifurcata. Involucrulu câ si foile caulinare superiore. Involucelele cordatu-3-angulare până lanceolate. Glandulele transver- salu ovale până semilunate. Fructele leve, glabre, s. la inceputu perose. Semintiele leve. Celelalte caractere câ la cea precedenta.

T. 30— 60 ctm. grosa, alburia, multifoiata, er’ la basa nuda si cu cicatrice. F. stricte, 3— 5 ctm. lungime,

7

98

5— 20 mim. lăţime, verdi-albestrie. Involucelele galbine Glandulele galbine ca cer’a.

XXI. 1. 2\. Iuniu— Iuliu.

Pe lângă drumuri, pasciuni, marginea araturiloru, locuri colinari de fatia.

Leg. Constanţi’a.Syn. E serotina Host. a. 2. p. 562.

E multicaulis Thuill. par. ed. 2. 1. p. 238.

(Bmgt. n. 920 (?); F. FI. Tr. n. 2611, inse den- sulu dice a nu o fi vediutu in Transilvani’a si prin ur­mare dubiteza despre esistenti’a ei in Flor’a Transilvaniei; Koch. Syn. FI. Germ. et Helv. ed. III. p. 548; Kan. PI. R. n. 1518; Ad. et Cor. 1687).

Nota. Numirea de Euphorbin se afla la Pliniu, 6r’ la Dioscorides evcpoQ^iov, care numire se sustiene a se fi datu după Puphorbios unu medicu vestitu alu regelui Jub’a din Mauritani’a.

Tote speciele contienu veninuri tari, pentru-câ tote au unu sucu laptosu carele la cea mai mica vatemare a plantei se versa afara si dâca se consuma numai in cantitate fdrte neînsemnata produce diarhoe si ver- sarea aJimenteloru.

Pe câmpu sunt buruiene forte molestatore, animalele nu le manca. Frundiele acestoru plante mancate de gâsce le-au produsu perirea.

Semintiele acestoru plante se folosescu in multe tieri câ medicina, cu deosebire câ medicina purgatore, si sunt cunoscute sub numirea de Semen catajmtiae.

X X V I I I . U r tic a c e a e Juss. U r tic a c e ile .

85. Cannabis sativa L.Cânepa vulgara.

R. fusiforma. T. erecta, simpla s. ramosa, adpresu- perosa. F. petiolate, palmate, 3— 9 sectate, superiorele întregi; segmentele si foile intregi lanceolate, acute, pro- fundu si ascutitu-serate, hirsute, glandulosu-punctate. Ra- cemulu florei masculine micu, terminale si axilaru, in urma

— 99

nutante, formandu la olalta unu racemu terminalu com- pusu si foiatu. Spicele spune femenine formeza tote la olalta unu spicu terminale, intreruptu foiatu. Perigonulu fl. masculine 5-partitu. Stăm. 5. FI. femenine impare- chiate, închisa fia-care de o bractea acuminata in form’a unei vagine. Stil. 2. Nuc’a inchisa in unu perigonu persistentu. Embrionulu curbatu.

T. 15— 115 ctm., cultivata si 180 ctm. Antherele mari, galbine, fl. femenine verdi. In tote părţile sale produce unu mirosu ametitoriu si are unu efectu narcoticu.

XXII. 4. 0 Iuliu— Augustu.Se bucura de o cultura forte respandita, dar’ se afla

si selbatecita ici colea.

Leg. Buzeu, selbatecita.

(Bmgt. n. 451; Koch. Syn. Fl. Germ. et Helv. ed.III. p. 551; Kan. PI. Rom. in Dobr. frequenter sponta- nea, copiosissime in silvat. Deltae in insulis Leti et St. Georg n. 1 5 83 ; Ad. et Cor. n. 1702).

Nota. Se afla si la Dioscorides si Plinius, x â vva fiiQ si x a lv a f io g . Patri’a adeverata este Indi’a orientale, unde cresce si selbateca, apoi Egiptulu si Persi’a. Herodotu mentioneza a fi vediutu cânepa selbateca in Scythia lângă Marea nigra, er’ Ma/rschdlu de Bieberstein a aflatu-o scl- bateca in Taurid’a,

Astadi se cultiveza acesta planta in tota Europ’a, precum si in Americ’a.

Folosulu celu mai mare pentru care se cultiveza este destulu de cunoscutu si consta in estragerea fibreloru liberiane ale scortiei pentru totu feliulu de producte textile cari joca unu rolu atâtu de insemnatu si in industri’a poporului romanescu, apoi totu feliulu de funie, etc.

Inca Hiero din Syracus’a a lasatu se se faca din cânepa funii. Herodotu ne povestesce, cumcâ Thracii isi tieseu vestminte si fabricau funii din cânepa.

Tieseturile din cânepa nu sunt asiâ frumdse câ din inu, inse mai duravere.

Cânep’a se numera intre plantele veninose, de 6re-ce contiene unu sucu resinosu particulara, carele produce unu mirosu ametitoriu si durere

7*

*

1 0 0

de capu cu deosebire in stare prospeta. Extractulu din frundie de câ­nepa produce unu efectu internu câ si opiulu.

In Indi’a se cultiveza cu deosebire pe munţii Himalaia până la inaltime de 7000', o varietate a acestei specie Oannabis indica care cresce până aprope la 4 metri. Eesin’a ce se secreteza de câtra acesta pl. in modu abundantu se folosesce sub numirea de churus in unu preparatu numitu hacsisiu s. molacu, carele este celu mai respanditu mediulocu de a produce beţie, in intregu orientulu (câ la noi spirtulu, vinarsulu), fo- lositu chiaru si in timpurile cele mai antice. Herodotu ne povestesce cumcâ acesta beutura erâ usitata si la Scyti. La 300 milione de omeni sunt sclavii acestui despotu respanditu preste Afric’a intrega dela Ma- rocco pana la Capulu de buna sperantia, apoi preste PersPa, Indi'a si TurcPa, de unde urmeza, cumcâ in comerciulu levantinu acesta beutura jdca unu rolu forte insemnatu.

Resin’a secretata (churus) se vinde in comerciu câ medicamentu COntr’a cholerei, matrici etc.

In Persi’a foile se usucă si apoi se fumeza, câ la noi foile de tutunu.

Hacsisiu s. momeca s. molacu se prepareza in modulu urmatoriu: Se fierbu frundie si flori de cânepa cu untu prospetu in apa până se transformeza in o unsore verde. Din acest’a se formeza pilule, inse fiindu forte amare se amesteca cu zacharu si alte substantie aromatice. Con­sumarea este forte respanditu, din causa câ este credintia, cumcâ prin acest’a se face omulu mai capace pentru lucru si nimicesce tote dure­rile, produce o beţia plăcută, vivifica fantasi’a, inmultiesce apetitulu la mancare si inflacareza poftele sensuale. Efectulu inse este forte variu. De multe ori luatu in mesura prea mare, produce nebunie si matrici, precum si cele mai crâncene dureri fisice si in urma pierderea totala a mintiloru.

In Chin’a este alta varietate de cânepa. C. gigantea.Seminti’a este cautata mai alesu de paseri. Pentru substantiele

oleiose si mucose se folosesce si in medicina in forma de invelitori calde si de emulsiuni contr’a morburiloru de besica si contr’a catarrheloru. Din seminti’a de cânepa se capeta prin pressiune si unu oleu (oleum cannabis), care se folosesce de poporulu nostru mai alesu in posturile de ierna la pregătirea bucateloru, in locu de unsore, dara se folosescu si in medicina mai alesu la morburile organeloru de urinare (câ inveli- tore). Petropolulu produce la anu circa 6 milione punţi de oleiu, carele se folosesce la diferite scopuri technice, la multe fabrici, mai alesu la producerea asiâ numiteloru săpunuri verdi.

Timpulu culturei acestei plante este forte scurtu, dela 90—105 dile. Modulu cum se cultiveza nu se tine aici.

*

1 0 1

B. Monocotylodoneae. Monocotyledonele.X X I X . A lis m a ce a e Juss. A lis m a c e ile .

86. Alisma Plantago L.Alisma plantaginâsa, vulg. Platangina de apa;

Podbealu de apa; Limb’a brâscei, Por.R. fibrosa. F. basilare, lanceolate până ovate s.

cele cufundate in apa lineale, intregi, petiolate, glabre câ intrega plant’a. Scapulu erectu, terminatu in o in- florescintia verticilatu-paniculata. FI. hermafrodite. Cali­cele 3-sepalu, ierbaceu, persistente. Corol’a 3-petala, regulara, hypogyna, caduce. St. hypogynici, liberi 6. Carpelele 6 pana multe, unispermice, la vîrfu rotunditu- obtuse, mutice, pe dosu 1— 2 sulcate, reunite in unu fructu trigonalu-obtusu, nedehiscentu. Florile mici cu unghitia albestria.

T. 50— 120 ctm.

YI. 4. 2). Iuniu— Septembre.

Prin siantiuri si ape stagnante, la marginea lacu- riloru.

Leg. Megidie.(Bmgt. n. 665; F. FI. Tr. n. 2 734 ; Koch Syn.

FI. Germ. et Helv. ed. III. p. 580; Kan. PI. Rom. n. 1576. ad Danubium ubique et circa lacum Bratensiu; Ad. et Cor. n. 1745).

Nota. Se deriva cuventulu dela a h a u c t , era acest’a dela u 7.i 'l, w = a nutri cu sare s. mai corectu dela âXiO/nog («/.<-'=sare) pentru-câ acesta planta cresce la tiermurii mariloru din Greci’a. Plantago se nu- mesce pentru marea afinitate ce o au foile acestei plante cu foile dela gen. Plantago (Platangina).

Foile si radecinele acestei specie sunt in stare prospeta veninose si producatore de besici, si mai înainte s’au folositu contra la multe bole si cu deosebire contra turbei.

După Gmelin si Schmidt acesta pl. este forte veninosa pentru vite cu corne, cai, oi, inse nu si pentru capre.

1 0 2

X X X . L e m n a e e a e Link. Handb. L e m n a c e ile .

87. Lemna minor L.Lintitia, Lemica, Linte selbateca, Sdrăia.

R. solitara capiliforma. F. natante, obovate, de ambele laturi plane, un’a spre a lfa sesile. Fr. nedehis- centu in unu utriculu lageneiformu. Florile monoice. Perigonulu monofilu, compresu, intregu s. crenulatu. St. 2 hypogynici, unulu se desvolta mai târdiu. Anthe- rele biloculare. Cârpele 1, sesilu, unilocularu. Ovariulu liberu, 2— 6 ovulatu; ovulele erecte. Stil. 1, scurtu. Stigm’a obtusa. Fr. utricularu, hyalinu. Sem. exalbu- mindse. Embrionulu scurtu arcuatu, inversu, cu radi- cul’a deasupr’a, spre chalaza, ocupandu vîrfulu seminţiei.

Plante aquatice, natante, afile (fara foi), cu tul­pina dilatata in form’a foiloru cari se numescu foi (frundia) pentru-câ au mare asemenare cu frundiele. Aceste tul- pine iesu un’a din alfa incâtu formeza adese-ori unu covoru verde deasupr’a apei. Aceste tulpine emitu din centrulu dosului loru mai târdiu fibre radicale dependente in apa, cari la inceputu sunt scurte dr’ mai târdiu de- vinu mai lungi, la acesta specie numai câte 1 fibru.

Inflorescinti’a spadicea, inse spadicea abia se pote observa.

Foile 2— 5 mim. de colore verde.

XXI. 2. 0 Aprile— Maiu.Forte respandita. Pe ape stagnante, siantiuri, lacuri.Leg. Megidie.(Bmgt. n. 78; F. FI. Tr. n. 2770; Koch. Syn.

FI. Germ. et Helv. ed. III. p. 590; Neilr. FI. v. N. Oest. p. 221; Kan. PI. Rom. n. 1594; Ad. et Cor. n. 1764).

Nota. Acesta planta servesce de nutrementu la porci, gâsce, raţie, si alte paseri de lacuri, apoi la pesci. Curatiescu aerulu si scutescu ap’a de putore si putrejuni, de aceea se recomenda a se tine cu deosebire in yase in cari se pastreza lipitori.

103

X X X I . Ghramineae Juss. Q r a m in e ile .

88. Panicum miliaceum L.Parîncu genuinii; Malaiu meruntu L.

R. fibrosa. Paiulu erectu, teretru (cilindricu) simplu s. deasupr’a ramosu, lungu perosu s. villosu, impreuna cu foile linealu-lanceolate si cu vaginele loru. Spiculele ovate in o panicula efusa, cornuata. Spiculele pe dosu convexe, 1 flore hermafrodita cu 2 palei gole. Glumele trivalvate, glabre, valvulele scurtu aristate, acuminate s. mutice; cea superiora asia de lunga câ si paleele florale (gluma), cea inferiora multu mai mica; a trei’a este pa- lea inferiora a florei neutre s. masculine, carei’a ’i lip- sesce palea superiora. Glumelele cartilaginose s. coriacei. Involucrulu dela basea spiculeloru lipsesce.

St. 3, pistile 2, prolungite, din vîrfulu spicului esite afara.

T. 30— 95 ctm. F. late. Panicul’a multiflora, mare. Spiculele verdi.

III. 2. 0 Iuliu— Augustu.

Planta cultivata, ici colea selbatecita, cu deosebire in Dobrogea.

Leg. Megidie (selbateca).

(Bmgt. n. 2113; Koch. Syn. FI. Germ. et. Helv. ed. III. p. 670; Kan. PI. R. n. 1787 in Dobr. prae- sertim in partea merid.; Ad. et Cor. n. 1964).

Nota. Patri’a acestei pl. este Indi’a orientale si se cultiveza prin Europ’a din timpii cei mai străvechi pentru diferitele intrebuintiari in vieti’a practica. Se fierbe adese-ori cu lapte s. cu apa si se capeta unu pasatu ce se manca, asemenea se fierbe in supa. In Arabi’a, Itali’a si alte tieri se folosesce la prepararea de pâne, care atunci cându e prospeta e forte buna si gustuosa. Semintiele se mai folosescu la nutri- rea paseriloru domestice.

Unu insectu: Botis silacealis si unu parasitu (planta): TJstilago destruenâ, ’i sunt mari duslmani.

— 104

89. Bromus patulus Mert et Koch.Bromu multifloru, (vulg. Obsiga, Orsiga, Ocsiga,

firb’a ovesului, Erb'a ventului. Por.

R. fibrosa. Paiulu erectu s. ascendenţii, glabru. F. lineale, plane, impreuna cu vaginele perose. Panicul’a patenta, deflorata, unilateralu-nutanta. Spiculele lanceo- late. FI. elipticu-lanceolate, fructiferele binisioru depăr­tate. Palea inferiora 7-nervata, si pe timpulu fructifi- carei imbricata, acoperita, sub vîrfu aristata, arist’a pe timpulu maturitatii divaricatu-reflexa. Glumele bival- vate, multiflore; valvulele mai scurte decatu florea pro­xima. FI. bipaleacei; St. 3. Pist. 2; Stilele scurte; Stigmatele plumosa, câtra basea florei esindu afara. Ova- riulu la vîrfu perosu, emite stilele deasupr’a mediulocului pe partea anteriora.

T. 30— 90 ctm.III. 2. @ Maiu— Iuniu.Printre semenaturile bienale, pe rituri, in vii.Leg. Constanţi’a.Mulţi botanisti confunda acesta specie cu Br. com-

mutatus Schrad. fl. germ. p. 353.Syn. Br. commutatus Koch et Ziz cat. pl. palat,

p. 4 non Schrad.Br. multiflorus Host. gr. 1. t. 11. non Weigel.Neilreich Fl. v. Nied. Oest. p. 82, numera acesta

planta ca varietate dela Br. arvensis L. y) nutans care este anuala. La Br. patulus antherele de 3 ori mai scurte decatu la Br. arvensis si palea inferiora mai scurta decatu cea superiora.

(Rchb. ic. 11. fig. 1588; Bmgt. n. 2666; F. Fl. Tr. n. 3375; Kan. Pl. Rom. in desertis Dobr.; Ad. et Cor. n. 2037).

Nota. Acesta specie câ cele mai multe din acesta forte nume- rosa familia, care numera in Europ’a preste 3000 de specie, presteza mari folose economiei de vite, producendu unu nutrementu in tota pri- vinti’a de calitatea prima. Afara de aceea graminele sunt de preferitu, pentru-câ. se usucă mai usioru decatu alte plante suculente.

105 —

90. Triticum rigidum Schrad.Grâu rigidu. 1

R. fibrâsa, cespitâsa, fă ră stoloni. Paiulu erectu. F lineate deasupra cu setuli (peri) solitari fârte sca- brosi, nervii foiloru deasupra cu aculei fârte mici in serie simpla. Spiculu distichu. Spiculele 5— 10 florale, cele inferiore remote, cele superiore apropiate. Valvu- lele oblongi, g-nervate, latu-truncate s. fârte obtuse, mu­tice. Rachis setulosu-scabrosu. Glumele bivalve, 3-mul- tiflore, valvulele carinate, acute. Glumelele bipaleacee, palea inferidra din vîrfu aristata s. mutica.

T. 30— 65 ctm.III. 2. 2(. Iuliu— Augustu.Prin locuri arenose, la tiermurii Adriaticei prin câm­

puri arenose din Bohemi’a. Neilreich sustiene a nu se afla in Austria. In Transilvania asemenea nu se afla după F. FI. Tr. In Banatu se afla numai o varietate Tr. rigidum fi. banaticum. Heuff. En. PI. Ban. Tem. n. 237.

Syn. T. elongatum Host. gr. 2. t. 18.T.junceum fi. giganteum Roth. n. Beitr. 1. p. 138.Schrad. seminar, hort. Goett. 1803 fl. germ. 1. 392;

Koch. Syn. Fl. Germ. et Helv. ed. III. p. 715; In Kan. PI. R. nu se face amintire de acesta specie.

Leg. Constanţi’a la tiermurele Marei negre spre nordu-ostu dela Constanti’a.

8

PI. Cryptogamae.

Dintre pl. Cryptogame reproducu*) la acestu locu numai diagnosele celoru 3 specii noue descoperite de mine in lacurile dela Megidie, despre cari amu facutu amin­tire in introducerea acestei publicatiuni. Pentru a omite ori-ce gresiela, lasu se urmeze diagnosele in originalu:

X X X I I . A lg a e . A lg ie le .

91. Synedra Schaarschmidtii Kan.Sinedr’a Schaarschmidtiana.

Magna, gracilis, valvis linearibus arcuatis, sub polis subito attenuatis, apicibus obtuso-rotundatis, lateribus po- los versus plerumque dilatatis et curvatis, striis trans- versis validis cca 70 in 100 m/m., lineam longitudinalem attingentibus, pseudo-nodulo distincto, orbiculari.

Longitudo 200— 255 m/m.Latitudo valvorum 7 -7— 8 m/m.Frustulis in fasciis conjunctis. Differt species gra­

cilis a S. splendente Riitz. (i. aequali (Ktitz). Rabenh. magnitudine, valvis linearibus arcuatis, lateribus cur­vatis Kan.

In lacubus pr. Medjidie (Megidie) inter alias Syne- dras, leg. Dr. A. P. A lex i apud Nassodienses in gimn. sup. historiae naturalis professor.

92. Synedra Ş. Alexiana Sch.Sinedra Alexiana.Valvis lateribusque sigmoideis; cum antecedente,

leg. Dr. A. P. Alexi, cuius nomine ornavi.

*) După Plantas Bomcmiae hucusque cognitas, enumerat August Kanitz, Claudiopoli 1879—81.

107

93. Synedra Caroli principis Sch.Sinedra principelui Carolu.

Gracilis, valvis lanceolatis subarcuatis, medio latiu- sculis, apicibus producte capitatis, capitibus oblongo-ro- tundatis; lateribus linearibus, arcuatis, apice attenuatis, truncatis, striis transversis subtilibus circa 117 in 100 mim. linea media interruptis, pseudonodulo obsoleto.

Longitudo 100— 130 mim.Latitudo valvorum in medio 7 -2 mim.Differt a S. radiante Ktitz. Lateribus arcuatis, et

a S. Acuş f . curvula Suring., etiam valvis arcuatis et striis validioribus (non delicatissimis), etiam luce directa clarissime visibilibus.

Hanc primam inter Romaniae Bacillariaceas novam nominavi in honorem Altitudinis Regalis Caroli !• Ro­maniae Domini et Principis.

Habitat in lacubus pr. Megidie inter alias Synedras, leg. Dr. A. P. Alexi.

1 ~

8 *

Erate

Pagina 12, sirulu 16, din josu in locu de gresu, este a se ceti gneiu.„ 17, 18 sirulu 9 si 21, din josu, in locu de sistu, este a se ceti şistu.„ 18, sirulu 27 din josu, in locu de vitos, este a se ceti v itos.„ 18, sirulu 16 din josu, in locu de Salkar, este a se ceti Sakar.„ 81, sirulu 12 din josu, in locu de cinuatu, este a se ceti sinuatu.„ 98, sirulu 20 din josu, in locu de Euphorbin, este a se ceti Eu-

Pagina 101, sirulu 1 din susu, in locu de Monocotylodoneae, este a se ceti

Pagina 104, sirulu 2 din josu, in locu de graminele, este a se ceti gram ineile.

phorbia.

M onocotyledoneae.