învingătorul ^ sire, am luptat cu toţii dar am reu m'aieg...
TRANSCRIPT
î n v i n g ă t o r u l
^ Sire, am luptat cu toţii dar am reu I m'aieg c'un afurisit de guturai ^
Cu peticu âla de hîrtte ce faci ? Mâ şterg la.,, nas î \
ş i t . ,
HTiiPiiiim'iifiiiTEi O problemă curioasă de drept inter
naţional frâmlntă, de cîte-va zile, pe d, Goga, ministrul cultelor.
Ca să se supulc, cu lealitate, la servitutea cu care ne au încărcat amicii şi aliaţii de la Conferinţa de Pace, anume aceea de a lua asupra siâtului bugetul şi personalul havrelor, ministrul a trimis, prefecturilor, o circulară, prin care le cere să-şi procure, de la epitropiile sinagogelor, date asupra organizaţie! actuale a corn unită ţii oi" izraelite, pentru ca ministerul să ia cunoştinţă amănunţit de Starea cititului ia noii noştri „compatrioţi".
Prefe ţii, potrivit ordinului, s'au adresat hahamilor —dar pfnâ âzi n!cl unul n'a primit răspuns la chestionarul respectiv.
Ministerul, surprins de pasivitatea organelor populaţiunci care, cu Condiţie ca să nu ne anexrze la Palestina, a cerut, stăruitor, la Paris, să fim condamnaţi la această servitute, a pornit corcetări. Şi iacă ce a aflat d. Goga — versiune confirmată şi de \'Orient, ziarul care, împreună cu Luptătorul, cu Mlntiiirea, cu Adevărul şi cu d. Cocea, reprezintă poporul uns:
Ca să nu stea de vorbă cu Erusa-Jimu! întregi ministru! se adresase rabinului Schor, d'rector de conşiiinţâ al israii ierul or din Bucureşti — căruia, ca sâ-i crească prestigiul faţă cu credincioşii, ii dedese, oficial, titlul de prim rabin, cum e pretutindeni pe unde hîn-tuie seminţia iui Moisc.
Odată cu caftanul, d. Goga îi încredinţase, primului rabin, şi însărcinarea de a se pune în contact cu toţi maca-beii ca să le dea sfaturi despre ce au să răspunză la întrebările adminîstra-p'ei.
Şi s'a executat d. Schor, dar, pînă âz ; , nici unul din ceauşii de pe la havrele comunităţilor n'a fost următor sfatului şi n'a pus pe prefecţi în cuno^triţă de tainele organizaţiei semite.
Cercetînd, atunci, de aproape, ministrul de culte a aflat că rabinul Schor este singurul ovreiu căre, în timpul alegerilor, a minţit legei strămoşeşti şi a sprijinit candidatura numitului Jean Th. Plorescu, în loc să plimbe Tora prin ceainării ca să adune voturi pentru „bio-c u s " ~ d i n care pricină, afurisit în templu, rabinul acesta este escomunicat de
tagma care tinde să stâpînească ţara d-lui Iorga.
Din pricina aceasta, nici un ovreiu din de şaptezeci de or! şaptezeci de havre cîte sunt închinate lui Israel în
• Romînia Mare nu vrea să vie în atingere cu m/irele rebe, proclamat triefde către logile „blocului" — şi prin urmare se pun dc-a cormezişul intenţiei guvernului de a Introduce reforma poruncită de la Paris. Ceace văzînd d. Goga, S'a hoiărif s i ofere d-lui larga locul de prim rabin — şi, dacă belferul nu '1 va primi, de teamă să nu 'ţi p!a rză popularitatea Ia Orheiu, atunci să ducă eon~ flfctu! InnaJntea Ligei Naţiunilor.
Ovreii deia Jignita, dar, forînfud o-biectul unei probleme cu repercurtări internaţionale, este în.;ă unul din semnele cuminţeniei cu care au lucrat, la Paris, antrepenorii cari constituiau Cort lerinţa de Pace.
Te pomeneşti că conflictul din havra „blocului" dă naştere unui nou carna-gia european —- căci de cînd lumea huturuga mici răstoarnă carul mare.
Rebe Schtnock ..f t r . -r : | i»: : , ! : ,» | -J^0 . , - i«; - |v , - , .*<i*t*
MUCURI DE IDEI — ORIGINALP —
Fi ţ i mi loş i cu animalele!
Madam Popescu e o cocoană foarte cum se cade: ce mănîncă ea, dă şi servitoarei. ' •"• .1, .-/.
„Rămneşte, săraca: şi ea e om!"-?>-e scuza d-nci Popescu.
Eri la prînz, după mnsă, o' ch-amâ şi-i porunceşte:
— U!!e, Mariţo, trei lei. Du-te in cofetărie şi cumpărâ'mi o indiană...
— Păi una e mimai un leu şi cincizeci. (Am uitat să vă spun că Mari [a e poate singura slujnică cinstită din Bucureşti.)
— Stai că': n'am isprăvit. — Cu un leu şi cincizeci iei una pentru mine, iar cu restul de un leu şi cincizeci cumperi una şi 'pentru tine. Ai înţeles?
— Da, coconită. Servitoarea pleacă-Madanj Popescu o pîsîe înapoi: — Ştii tu ce e „indiană"? — Cum nu, Coconită: prăjiturile aiea
rotunde şi negre, cu e;o.;o!ără pe deasupra.
— Bine. Fugi mai repede şf vino numai decîjt ; •
Peste cîteva minute Marfţa sWparcf mestecînd d<V !<>c şi cu mîniie ' ţoa le .
Madam Popescu o întreabă: — Ai adus prăjitura, Mariţo? — Nu, coconită, •— pune ea pe masă
un leu şi cincizeci în hîrtie murdară d'a Băncef Generale: cofetarul n'a a-vut decît una.
* :. t
E&ouH din pto-rlncte. Scena s'a petrecut la Galaţi, fnir'u-
aul din numeroasele birouri ale pre-iecrurei judeţului.
Piţigoiu, copist diurnist, intră pe u$e, salută, şi rămîne aşa, cu privirea îndreptată spre duşumea, ca şi cum i a r curge sînge din nas.
•— Ce vrei? — se ritoefte d-nui Georgescu, cu ţigar-ea'ri gură, răsturnat, picior peste picior, pe fotoliul dela spatele biroului.
Domnule şef, — se 'odreaptă Pl-ţfgoiu — am venit să vă rog ca să'mi daţi trei zile concediu.
—- Iar vrei să te-apuci de beţie ? — Nu, d-!e şef. Ceva mai grav.- vroi
să mă însor. — Imposibil! Acum o luni l i mai
avut două săpiămîni concediu filndiâ erai bolnav de tifos: pentru ce n'ai profitat ca să te'nsori atunci?
A.;tunlttâţi.
Bucureştii duc mare lipsă de locuinţe. Războiul a pricopsit pe mulţi, buni-răi, sporindu-Ie „numerarul"; numai el, s l -racu, a rămas cu acelaş număr de csse. De undo, cri/ă — criză produsă de provincialii şi oamenii de afaceri cart, in Ioc să stea la ei acasă, vin de o-eupă casele altora. Şi sunt mulţi, puzderie! Vorba Sofiţei, cea mai practică dirt demimondenele cari fac practică pc calea Victpriei:
Un cunose t dinainte de război in-trebînd-o:
— Sofico, cum îţi merg afacerile? Blonda copilă i-a răspuns surîzînd: — Fain, monşer! La toţi cer plata
înainte. — Trag chiulul ? — Nu. Dar sunt atiţi d e . muiţl că
dimineaţa, la deşteptare, deseori văd altă figură decît cea d'aseară!
F. şi natural ca criza de locuinţe Să dea naştere înghesuelei!
F U R N I C A " r « • " i i f i • i1 ' '"im I T I " " ' """ţ*1' • '1 1 1 • x • r 1 ?••"-"L" 1 1 • 1 • " 1 'f "'
Popeecu nu poate suferi inghesueala — nici la hotel, nici în .tramvai..- ...ni-., câeri. A hotărît să'şi găsească negreşti casă şi să se mute de Sf. Dumitru.
Sunt două săptămîni de cînd zilnic colindă Bucureştii cu „mica publicitate" a ziarelor în mînă. Sunt rare locuinţele libere; şi de ce's mai rare, d'ala sunt mai scumpe.
A dibuit una dincolo de şoseaua Basarab. O cameră şi un antreu. Singur în curte... deavaîma cu por;ii vecinilor. Gard nu există.
••— Cîte parale? Proprietarul a început să !$e vaite
de parcă'l apucase burta ; — Vremuri grele, dom'le!.- Carnea
scumpă şi împuţită-. Boale pretutindeni... Srrăcie mare... De cînd cocoşul vecinului a murit, nici o găină nu'mi mai ouă - Clinele, săracu, se topeşte de urît: toată ziua stă trist fiindcă un automobil i-a retezat coada şi nu mai are de ce să se muşce... Nevastă-mea a plecat ia cimintir sâ facă parastas mă-si şi nu s'a mai întors: cică Lache dulgheru i-ar fi mfacăi din colivă... Dar bun e Dumnezeu...
— Dovadă că m'a trimes pe mine. la spune: cit să'ţi plătesc chilie?
— Cu ziua sau cu luna? — Ba cu anu. — Aoleo, dom'ie, dar cine'mi garan
tează mie că mai trâesc pînă ia anu ?... Vrei să muncesc pentru moştenitori?
— Atunci, pe şease luni? — Un pol pe zi....Atît îmi trebue
ca sâ mă Întreţin. Cit vine pe jease luni, faci d-ta socoteala la urmă.
— Scump. La mahala... — Asia mahala ?.„ Uite, ă'.eui ţi
tramvai- • . . . Popescu salută, sare chiar în t r a m
vaiul indicat de proprietar. După şease zile de căutare, se'n
toarce din nou la otîaea şi antrtul de dincolo de şoseaua Basarab.
— Poftim arvună o mie de lei pentru cincizeci de zile.
— Cft vine ? — Un pol pe zi: cit ai crezul... — Nu se poate. Dacă dai douăzeci
şt cinci de iei pe zî, bine; dacă nu, m u Popescu se supără, — Pentru ce cinci lei mal mult?
Slavă Domnului, casa-l tot ala d'acum o sâptămînă...
— O fi; dar s'a mărit poxiţia. Aşa am citit eu în furnale,
— Ce al citit?.
— Că de azi încolo, pe liniă, tramvaiului care trece prin faţa proprietă-ţei mele, direcţiunea a hotărît să puie încă trei vagoane în circulaţie.
Popescu, convins, a plătit şi diferenţa, i-a fost teamă câ mîine-poimîine să nu-i ceară alţi cinci lei în plus sub pretext că s'a mărit numărul dricurilor ce zilnic trec spre cimitir. E aşâ de scumpă distracţia în ziua de azi!
Dovadă sigură. — D-le negustor, eşti un hoţ!, — Pardon, d-le... — Nici un pardon; cu ştiu ce spui!
Vezi umbrela asta?. ;
Retrăglndu-se instinctiv: — O văd dija! — Nu'ţi fie frică, că nu dau! — Um
brela asta am cumpărat-o eri deia d-ta: mi-ai luat o sută de lei, asigurîndu-mă că materia e de cea mai bună calitate. Nu c adevărat.
— Mă rog, cine v'a spus? — Cine bă-mi spue?... Eu nu sunt
copil, ca să mă iau după alţii! Eu singur am constatat.
— Singur?!' — Da, da... Şi cc te miri? — Vroi să ştiu cum d-ta ai putut
dija constata cc nici eu nu pot să constat
— Foarte simplu ! Aseară am fost !a cafenea, mi-âm uitat umbrela, iar azi dimineaţă m'am dus şi am găsit-o tot unde o lăsasem. Se poate o probă mai evidentă că umbrela e de proastă calitate?
Fcr«3O20na!I Castron, cunoScntul mare moşier,
mulţumit de recolta anului acesta, a venit &â „respire" cUeva^zile la Bucureşti, lăsîndu-şi nevasta acasă, sâ păzească cocenii de porumb de pe cîmp ca să nu'l fure pirliţii ăiâ de ţărani.
Prima vizită a făcul'o amicului său Boigros, de zece ori milionar, lipsit de orice griji, chiar şi de grija de a •crie, tală-său uilînd să-1 dea la şcoală pc cfnd erca copii (tjotgros iscăleşte trăgmd cu degetul)
— Şezi!— îl pofteşte milionarul a-râtîrsdu-i cu degetul cu care se Iscă leşte, un scaun. Cum ţi-au mers afacerile ?.
— Admirabil! Unde mai pul că anul acesta Dumnezeu mi"-» dăruit şi un copii?
3
Mă 'ntorsei în ţară Iară
După patruzeci de ani. • Atunci tînăr, azi baccea, Mă plimbai iar pe şosea Si 'n grădina Cişuiigiu Pe supt tei, pe supt castani. Ei, al dracului să fiu Dacă mi s'a arătat
Ceva schimbat. Pe străzi lume cu toptanul Si gunoi, noroi, tot anul. Lingă Capsa verde-ceapa. Şed pe scaune filfizoni, Iar colea se sc.ipâ o eapâ. Cu dungă Ia pantaloni, Cu monoclu prins în ochi Sâ-i tot scuipi să nu-i deochi-Damele aproape goale N'au nici minte, n'au nici poale. Ca sardelele'n cut e . Lumea cifculă(?) zglobie Supt vitrine, pe troloar Fără franc în buzunar. După patruzeci de ani Chiar guzganii 's tot-guzgani!
Coaspiaa
— Să-ţi trăiască! — Mersi! Un copil extraordinar.
Toată 'lumea 5e miră de aşa asemănare: leit tată-i,ău.
Botgros, care nici in raptul capului n'ar admite ca bădăranul de Castron să'i fie superior în ceva, ripostează:
— Păi nu şti că şi eu sunt tată de familie! Un băeţaş — să mi trăiască! — numai de două luni. Şi sâ vezi cum îmi seamănă!... Mă rog: ceva fenomenal! Azi dimineaţă chiar, pe cînd stam cu el lungit în pat ca să i adorm, a venit doica, m'a luat în braţe şi mi-a dat mie ţiţâ, în loc să'i dea copilului
* ContrO¥8r«8.
— Sârut mîna, taica părinte, — Cu plecăciune, fiule. Apropo,
Popescu: azi a fost sfînfa Duminica şi nai venit la biserică.
— Am fost ocupat, taică părinte, m'am dus de am jucat biliard cu Io* nescu şi am pierdut douăzeci de lei.
— Vezi cum te pedepseşte Dumnezeu, fiule ?... Dacă veneai la biserică nu perdea! ban! 1
— Mai las'o, Prea Sfinte, că nici lonescu nu cîştiga pjlul dacă vanea la biserică!
N a e D. Ţ ă r a n u
s'a făcut un leu şi 25
Desen de F. ţ i r a to
Cântecul cobzarului
Anul ăl XV. No. 79. Vineri 29 Octombrie 1920 l i — —a—— i 1 F U R N I C A
P O R C I I IMPRESII DIN TIMPUL INVAZIEI
N O T E D E O M N E C Ă J I T
tu ai 24 — de pe
— Ce stai de vorbeşti, dumneata, domnule! Nu e p/rmis să calc eu în secţia altuia.
Şi vrea să plece. — Mă, zîc, scos din pepeni,
poruncă să duci pe Cocean la nu e treaba ta să judeci dacă, pravilă, aşa ori altfel e legiuit.
N'a fost chip, însă, să'l conving. A trebuit, ca să nu'mi scape Cocean, să mă 'ntorc la 22, cu el şi cu 'nea Tudose.
Aci, ipistatul, de pe scară: — Dar ce tăcurăţi ? — Nu vrea să meargă sergentul.
'Ci-că n'are calitate să instrumenteze. — Păi, adevărat: acolo e 24. — Ş i ? — Şi sergentul nu poate să iasă din
raion. La vorbele astea, care rezumau cea
mai ortodoxă procedură penală, macacul, luînd vînt, începe să mă împroşte din capul scărei:
— Şi ce mă tutuiai şi mă mămă-iai aşa?
Am înţeles. Am înţeles şi am regretat: văzînd, pe drum, cit de obtuz e Tudose Stan, îi zisesem „tu" şi „mă" expresiuni ireverenţioase, cari, la Paris, la Londra ori la Berlin consttuesc ceeace se chiamă ultragiu. Mi-am potolit mustrarea de conştiinţă, însă, gln-di-mă că la Berlin ori Ia Londra sau la Paris, gardiştii sunt oameni superiori, ca inteligenţă, prefectului nostru de poliţie, iar nu brute ca Ia 22 — şi ara luat pe Cocean de pielea spinărei.
Peste zece minute eram, cu el, la 24. Comisarul, la cercetare; subcomisa
rul, la descindere; ipistatul, prin raion. Toată vajnica putere poliţienească lăsată în grija gardistului de jurnă.
— Domnul comisar? întreb. — Pe afară, în s/rvici. — Şi domnul subcomisar ?
— Păi, cu cin' să vorbesc eu? — De! — Pe ce vreme sfirşesc, dumnealor
sfrvic/ul? — Pe Iâ 4. Acum erau 2. Aştept, cu Cocean tîrîş, pîn' la 5. — Nu vin, zic — E greu s/rv/ciul, domnule. Or fi
întlrziat — Pînă disearâ or veni ? — De! îmi vine o idee luminoasă: — Mă rog, stă departe, cu casa,
domnul comisar? — Nu. Colea, — Unde?
Cum ieşi din curte, ia dreapta.
Las pe Cocean în „bună pază de nedosire"—şi mă reped la adresă. Tres-tianu, comisarul, dormea. îmi face ha-tîrul de se îmbracă şi vine cu mine la secţie. De la uşă, ia pe Cocean la pumni. I-o fi tras vreo treizeci tot în cap.
După aceste preliminarii, care făcuse asupra victimei un efect lenitiv, mă întreabă de motivul care mă aduce la circumscripţie.
Ii povestesc pe şart: uit'-te, uit'-te şi uit'-te.
Comisarul îi mai trage vreo treizeci de pumni în cap, lui Cocean, şi pe urmă începe instrucţia:
— Cu cine ai mai fost mă? — Cu Lazăr Dumitrescu-Bunica. Ii povestesc pe şart: uit'-te şi uit'-te
şi uit'-te. Comisarul îi mai trage vre-o treizeci
de pu"ni în cap, Iui Cocean, şi pe urmă îucepe instrucţia:
— Cu cine ai mai fost, mă ? — Cu Lazăr Dumitrescu-Bunica. — Aşa ? Şi'i mai trage vre-o două
zeci de pumni. Şi cu mai cine ?, — Cu Vasile Georgescu-Tîrlogea. — Din Fundătura Popa-Nan ? Şi re
petă masagiul, — Da. Şi cu Sili Georgescu. — Tot din Popa-Nan ? Şi iar îl tra
ge de gîlci. — Da. Şi cu Andreiu Sîrbul, — Aoleo, tot tîlhari unul şi unul I Şi
dedea cu pumnii în capul lui Cocean de răsuna duşumeaua.
Şi cu mai cine, mă? — Şi cu Niculae Movilă-Ţiganu. — Ala dela Socec? — Ala, din strada Rondă. După ce l'a mai bătut vre-o jumă
tate de ceas, pe Cocean, comisarul s'a adresat sergentului.
— Pînă diseară să 'mi-i culegi pe toţi şi să 'mi-i aduci aici. Ai înţeles?
— 'nţeles. Şi am plecat. Seara, nu'i prinsese gardistul, de şi
toţi şed împrejurul secţiei. Şi nu'i a prins nici a doua zi, nici a treia zi.
Inţelegînd că a intervenit ceva neprevăzut, m'am adresat poliţiei. Poliţia a dat poruucă secţiei. Secţia 'mi a răspuns, seara, că 'i-a trimis la 22 — de unde comisarul mi-â spus că 'i-a înaintat prefecturei.
Dela prefectură, pentru că nu se prezintase reclamantul ca să-şi susţie pltngerea, pungaşii au fost puşi în libertate pînă să prind eu de veste—şi azi, Cocean şi Bunica şi Tîrlogea şi Sîrbu şi Ţiganu, sunt clădarie în cai-şii mei.
Să sperăm că va veni o zi cînd înţelegîndu-se ce efect demoralizator produce instituţia asta şi stupidă şi barbară, se va desfiinţa poliţia şi pungaşii, atunci, ruşinaţi de a şti că n'au nici un merit să 'şi exercite profesiunea, se vor apuca să învîrtească alt negoţ.
Dinastiile. — Nu voiu să vorbesc aci de a Brătienilor. Aceştia au moştenit privilegiul de a asuda uitîndu-se cum muncesc alţii.
E vorba de cei nebotezaţi. Carol şi Filip Adler din Buzeu, Kohn
şi alţii, escroci ori tovarăşi cu nemţii, au făcut averi fabuloase, dela intrarea germanilor şi pînă acum, în vara Iui 917, cu monopolul vinului, al rachiului, al tescovinei şi al drojdiei. Inşală pe ţăranii producători cu cîte 2-3 grade la vin şi cu 15 — 20 la sută cînd le cotesc vasele. Tescovina, graţie trecerii la etapa nemţească pe care o are Kohn, vărul lui Roller, o cumpără cu 50 de bani suta de kilograme — şi cantitatea nu se măsoară ci se judecă din ochi. Din pricina aceasta, mare parte din ţărani abandonă marfa şi se lipsesc de parale. Ţuica o rechiziţionează cu 5—6 lei vadra şi o vînd cu 120 de lei de-calitrul.
Acum două luni, nemţii vînd acestei dinastii de şnapani, între cari vărul lui Roller nu ştiu nici azi cum de nu e în puşcărie, cu 60 de bani litrul, cei 65 de bani litrul, cei 65 Ia sută din vinul rechiziţionat pe seama Komandanturei. Jidanii l-au pus în consumaţie, prin coreligionarii lor, cari îl vînd cu 6—8 lei litrul devin iar ţuica cu 12—18. Aceştia, Ia rîndul lor, au trecut marfa altor bandiţi, aşa încît ţuica a ajuns de se vinde azi de două ori mai scump decît Coin-treau iâr vinul de anul trecut cu preţ de Chateau Vkem.
Şi nici un romîn n'a fost admis Ia tîrgul acesta, afară de, la Focşani, un director de bancă... naţională.
Cerealele, apoi, au fost date, în monopol, pentru Buzău şi Rîmnicul-Sârat, unui oare-care Glassermann, cu neamurile lui. Aceşti piraţi iau de la proprietari cîte 100 de lei comision la vagon, iar ţăranilor, fiindcă n'au de unde le lua comision, le fac aşăsnăsurătoare în cît numai că nu-i scot datori după ce le ia cel din urmă bob de grîu.
Strîngerea linei şi prepararea brînzei s'a dat tot în mîna unei bande de cir-cumcişi, deşi neam de neamul lor n'au avut oi şi n'au făcut caş, meseria lor fiind de falsificatori de vinuri.
Recolta ţuicei şi a vinului pentru anul acesta s'a octroiat unui oarecare Kri-gler. I s'a bonificat, pentru fabricarea ţuicei, cîte 15 — 25 la sută din pro-ducţiune, ceeace înseamnă privilegiul de a fura pe producători cu această cifră.
Se zice că strîngerea vinurilor s'a încredinţat, şi pentru anul ce vine, tot dinastiei lui Adler —prin urmare o nouă locmâ pentru vărul lui Roller, care nu pricep cum de n'a putrezit pînă acum în puşcărie.
G o s p o d ă r i e . — Zahăr nu se mai găseşte nici măcar plătibil în aur. AI nostru, cît mâi rămăsese, dosit de negustori în urma obligaţiei de a pre-
zinta inventar pentru rechizîţia ce a-vea să urm«ze, s'a tot desfăcut, fn ascuns, cu douăzeci de Iei kilogramul, pînă cînd n'a mai rămas un atom. Cel rechiziţionat de administraţia militară şi pus în comerţ de către ofiţerii germani, prin ordonanţele respective, s'a consumat pînă Ia ultima bucăţica, cu pret de douăzeci şi cinci de Iei.
începuseră ploşniţele să aducă din Germania zahăr, pentru înlesnirea publicului, în schimbul slăninei, ouelor, fasolei şi a celorlalte merinde de aici — şi'l dedeau pe piajă dela douăzeci si cinci de Iei in sus. Acum, însă, zahărul, Ia Berlin, a ajuns Ia optsprezece mărci kilogramul -— nu mai rentează, prin urmare, sâ'I aducă la Bucureşti.
Dar se consumă, totuşi — şi se consumă cu un franc şi douăzeci şi cinci de bani ocaua. Iei un bileţel dela Lupu /Costate precum că eşti dintre cei cari au să se opuie. cu arma'n mînă, la invazia, în Romînia, â ceior din Moldova; cu bileţelul te duci la Pragsr, ajutorul de primar — şi Prager, pe chezăşia „ministrului de interne", îti dă zahăr din cel păstrat de municipalitate pentru trebuinţele eventuale ale armatei în formaţiune.
Apropos de această armată, nu e fară interes să vă spun că azi, 15 August stilul nostru, au sosit din Germania şapte trenuri, de cîte patruzeci de vagoane, încărcare cu prizonieri ro-mîni dintre cei cari, acolo, ca Pop Şerbănescu, au hotărît ca, aici, să intre sub steagul colonelului Sturdza, ca să reguleze soarta Moldovei daca nu va reuşi... literatura lui Lupu Kostake.
Dacă cei treizeci de ani de cînd fac opoziţie sistemului democratic al Iui Brătianu 'mi-ar fi dat un cît de neînsemnat crimpeiu de drept la atenţia şefului liberalilor, 'i-aşi cere, ca favoare supremă, să'mi încredinţeze mie sarcina de â judeca, la vreme, pe colonelul Sturdza, pe căpitan Kostake Lupu şi pe Carp, ailor Budha de lemn.
Dar sunt sigur că Brătianu, după ce va consulta pe Take Ionescu, o să numească judecători pe Sâveanu, pe Cli-piciu şi pe lonescu-Brăila—iar ca reprezentant al ministerului public, o să puie pe Fermo...
Următor ordonanţei prin care, de câteva luni, s'a oprit strict comerţul de băuturi spirtoase, Weissmann a adus azf în Bucureşti douăzeci de vase cu ţuică. Pre{ul de vînzare Ia detailişti este între 80—100 de lei decalitrul, pentru că, spre a obţine autorizaţia de a'şi bate joc de ordonanţa guv ernato-ruliif, Weiăsmann plăteşte ofiţerului dela abteilung câte o mie de Iei pentru fiecare vas.
O... coincidenţă. Din ziua prohibiţiunei şi pînă azi,
s'au eliberat, pentru negoţut de spirtoase, de către autoritate* militară, doua sute de ausweisurl *» două sute
în cap. Din acestea, însă, numai zece— citiţi: zece— s'au dat comercianţilor de profesie, cari plătesc patentă pentru ramura aceasta; celelalte o sufă nouăzeci, s'au iiberat oamenilor streini de meserie, de preferinţă croitorilor ovrei. Mai Ia vale o să vă fac hatîrul să vă spui şi nume proprii. Deocamdată mulţumiţi-vă cu stîta.
Preţul cu care croitorii trec cîrciu-marilor marfa, este: toate cheltuelile, filodorima ofiţerului dela statul major economic, plus patru lei rnisitie la deca de ţuică — iar pentru vin, doisprezece. Se înţelege, atunci, pentru ce, spre pildă, Niţă Schiopu, dela Moşi, ori kir Petrache dela Foişor, desfac, cu 14 Iei, nişte poşircă din care nici oţet nu se poate face ca lumea.
Dar judecata favorabilă a nemţilor pentru coreligionarii Iui Antim nu se opreşte Ia preferinţa cu care acordă croitorilor autorizaţie de a învîrti, cu ridicata, negoţ de ţuică şi de vinuri — ci merge departe rău. Aşa, ca să nu lungesc vorba, şi păsuirea de a deschide iripouri, în cari cărţile măsluite desbracă pe naivi, âu dat-o lui Segall, tot croitor rumun. Şi Segall, e una şi una cu Caneanu — sau se concurează.
Cît o fi costat această specială a-tenţie, treaba lor. Eu ştiu una şi bună : că, adlc'telea, oameni cinstiţi că organele autorităţii superioare nemţeşti, n'ai să descoperi dacă ai studia anatomia sufletului tuturor pensionarilor dela Doftana.
Dar şi cînd îi descopere mai marii, să te ţii la pedepse!
" Cazul lui Monske, cel dela Vatra Luminoasă, iţi sbîrleşte părul pe cap.
Pentru reputaţia lui de om eminamente cinstit, Monske fusese pus, sub comanda unui maior, să se ocupe cu ausweisurile pentru vinuri. In patru luni, directorul Vetrei a făcut şase sute de mii de lei, partea lui — dar cînd să zică şi el: Doamne ajută! a prins de veste maiorul că subâlternu-i s'a îmbogăţit iar el n'a văzut pară frîntă. Atunci, revoltat, fa denunţat — şi cei dela Berlin l-au chemat Ia judecată.
Două luni de zile â fost chinuit de instrucţie bietul Monske — şi n'a scăpat de cît după ce'i s'au luat toate părăluţele!
Arhibald Aceste „note" au Început ta No. 83 . Cu tnceputut anului XV, „Porcii" apar
regulat câte două pagini 1« flecare număr.
D-nul Const. Petrescu, funcţionar R. M. S. Ia Spt . Gheorghe (Transilvania); Societăţile cooperative „Solidaritatea" din Dorohoi, şi „Concordia" din Herţa, sunt rugaţi a ne plăti imediat sumele ce datoresc din vinzarea revistei. Vom coutinua publicarea acestui anunţ p î n ă la complecta achitare.
Un oraş nespălat? Aşa-mi porecleşte, şi-mi batjocoreşte
un ziar din Capitală, dragul meu Bucureşti. Nespălat, Bucureştii ? Eu, întru cît mă priveşte, am observat în acest oraş al bucuriei mai mulţi nespălaţi ai cugetării, decît ai mutrei cu care concetăţenii mei se prezintă în public. Dâr ziarul din Capitală îmi vorbeşte cu statistica în mînă, şi sunt nevoit ori să-1 urmez, ori să dau dracului tutunul, vorba răposatului căpitan Creangă.
Tutunul, şi subiectele de articole pentru „Furnica", nu pot să Ie dau dracului, fiindcă de cel dlntîi nu pot să mă las, iar cele din urmă nu se lăsă ele de mine. Dar să aprindem o ţigara şi să examinăm statistica confratelui*
— „In medie, ne spune el, afară de zilele de vară (cînd se vede că baia face mai mult oficiu de răcoreală) nu vizitează stabilimentele particulare de băi nici 1000 de clienţi zinic Să socotim că 1000 de persoane au în casă şi alte 1009 cari stau Ia otelurile mari, au bae acolo".
Va să zică 3000 zilnic Continuînd cu socoteala, după aritmetica noastră, vom ajunge prin urmare la concluzia; 365X 3000=un milion şi 95 de mfl de băi anual, sau Ia 500.000 locuitori ai Capitalei, 2 şi 7B băi pe an de persoană. Păi tot ar fi ceva: două băWntr'un an şi tot Ia cinci ani o baie suplimentară Mai mul;, oricum, decît obişnueşte Şu-lăin (te miri dacă n'o fi scris chiar el articolul din gazeta citată) — despre care cunoaşteţi această anecdotă;
— Câte purale u baie? întreabă el la ghişeul unui stabiliment d'astea, de spălătorie a pielei umane.
— 12 lei (i-ar răspunde astăzi). In originalul anecdotei s tă: 2.50, căci da» tează din timpuri imemorabile.
— Scump, zice Şulăm, scărpinîndu-se după ureche, şi încep înd astfel a-şi face o oarecare economie de săpun.
— Dacă luaţi un abonament de 12 băi, vă facem reducere de 20 la aută.
La care Şulăm, repetând operaţia după cealaltă ureche:
— Bine, nu zic deja... Dar cine garantează că mai trăiesc iu 11 ani ?...
Cota personală a bucureşteanului se ridică astfel, dacă vom ţine seama de faptul că Şulămii au ajuns destul de numeroşi în Capitală, Ea se mâi ridică deaseraenea, dacă vom ţine cont şi d
F U R N I C A 7
m i n i s t e r . . » El stă c'un cuşăr la taifas Cel dă, eu fast şl stima, Pt-o pernă mica de atlas, La Reşiţa o primă.
ecle doua băl, necuprinse în statistica confratelui' cari pentru unii sunt singurele ce le fac în viaţă (termen impropriu, fiindcă dacă pe cea dlntîl k-o tace moaşa la eşirea spre viaţă, a doua şi ultima nu li 8e face decît la eşirea din viaţa).
Cota poate să şi scadă.— având în vedere că sunt maniaci ai curăţeniei, eărora ii s'âr putea adapta o altă a-necdotă;
— Cum, Şulăm, tu schimbi cămaşă deja numai la u lună udată?
— Da'ca Moişe, tu schimbi deja mal des ?.
— Iu nu, da buleri schimbă la o săptămămună deja. — Rotschild ala schimbă tot la u zi... Şi 'ncă să mai veri: Ală Frânte Iosef, una scoate, alta pune...
(Să nu se supere d-1 Th. D. Speranţă că am rezumat în şeapte rînduri ceeace d-sa a întins într"o beltea de şapte pagini).
Astfel pot să fie şi de aceia cari nu ies dintr'o baie decît ca să intre în alta,— mai ales dacă se adevereşte observaţia, că după ce faci o baie in unele din stabilimentele din Capitală, trebue să te duci acasă de urgenţă ca să te speli.
Vorba e, că se confirmă şi aci . de-vărul. Cu statistică poţi să dovedeşti orice,— pentru bunul şi simplul cuvint că... nu poţi să dovedeşti nimica.
O observaţie a confratelui cu care polemizăm aci, n'am putea totuşi s'o contestăm: Bu:ureştenii fac, în definitiv, mal multe băi interne, decît externe, Astfel, la „Eforia" (băl) s'a încasat într'o zi 250 lei pentru toate soiurile de băi externe,—pe cînd la „Eforia" (bodegă, s'âu încasat în aceiaşi zi, 26,000 lei pentru un singur soi de baie internă: apa servită în îormâ de şpriţuri.
Dar rn ce priveşte porecla de „oraş nespălat" dată Bucureştilor, cerem rectificare: Nespălat pe dinafară, (îutre-baţi despre aceasta şi spălătoresele dela Primărie), — cel puţin nu se va putea tăgădui că e un oraş eminamente şpri-ţuit pe dinăutru.
Ion Bucureştednul
Revista „FURNICA" Primeşte anunţuri fn text
C M trai lai l inia, minimum sece linii.
Reclamai» ta versuri aau Ilustraţii cu legende, du pa învoiala.
L a n o i , l a La noi sunt mese mici de brad, Sunt călimări condeie, Trudesc slujbaşii ptnă cad, Un biet salar să 'şl iee.
Dar la o masă de stejar Stă domnul Tăzlăoanu Si Ungă dtnsal un samsar Cu franci humple ghiozdana.
La noi pe s:ări vezi aşteptind Oameni cu treburi multe, Ministrului nu 7 dă prin glnd Să'i cheme, să'l asculte.
Slaton piîîi «ii i ie Ordine Am ajuns Ia o cotitură a istoriei. Cu sistemele de pînă aci: furnituri;
permisuri; trenuri parlamentare; vagoane de lux pentru madamele funcţionarilor răsăriţi din compania C. F. R. şi cu privilegiul, pentru unii, de a preschimba coroana pe un leu nou — am ajuns la o situaţie căreia nu'i se zire anarhie pentru că guvernul, de teamă să nu ram fie la coadă, se pune în fruntea celor cari operează: măreşte» mereu, leafa slujbaşilor, că să aibă, mereu, de unde stoarce geâmbaşii. Cu metoda aceasta, tot bugetul ţerei ro-mîneşti trece, ca pe un burlan, prin buzunarul funcţionarilor, şi merge, de se aşază oblu, în punga, pururea fără fund, a pungaşilor.
Şi îndreptare nu e. Generalul nici nu ştie nici nu poate pune regulă. Filnd-câ, însă, nici aşa nu poate să meargă la inîlnit, chiar dacă am vrea noi, căci, fot lărgind deficitul, ajung creditorii să ne brftă toba, trebuiesc luate măsuri — şl măsurile numai noi le putem lua.
Drept aceea am socotit că, deocamdată, ne servim ţara dînd aci un fel de catechism care să cuprindă, pe scurt, datoriile cetăţeanului în perioadu asta cînd averea şi viaţa'i e pusă în cumpănă.
Iacă, d'un par examplu, cîteva articole din această nouă constituţie:
I. Nu umblaţi singuri, ci în pilc, pentru ca, cînd vă vor călca automobilele golanilor îmbogăţiţi, cel puţin să se răstoarne şi ele;
La noi muncesc ca robii, trişti, N'au gheată, n'au un guler, Sefi de birou, subşefl, copişti. Spre-a 'mbogăţi pe Şuier.
Ah, Gosa. cum nu 'fi-a erdpai Obrazul, cum nu 'fi arde. Ştiind că tu 'i-al inventat Pe Tăzlăoanu, barde?!?
Prinţul Ohiţa
2. Cînd veţi în'ÎIni pe prefectul de poliţie, puneţi-i-vă în cale: tăiaţi-i drumul şi ţlneţi-1 imobilizat pînă va sosi un Ford, ca să-l calce şi pe dînsul;
3. De cum daţi peste un golan care are permis să'şi plimbe hoitul în limuzină, deşi chelner înainte de a se instala Drandarewski la Capsa, oprip-i maşina, daţi-1 jos, şi, cu un genunche la centru I de gravitate, trimiteţi-l să se rostogolească pe callarîm — iar cti automobilul lui cSraţi lemne pentru doctorul Qheorghian;
4. Furişaţi-vâ prin băcănii, ş i , cînd vedeţi pe Rusu Abrudeanu că tlrguleşte icre moi, saumon de Rin, Cointreau ori Chateau Ykem, lăsaţi-l pînă 'i se face socoteala; ş i cînd veţi observa că plăteşte sute de.Iei pentru un dejun, pu-neţi-i mîna în beregată şi, cu frumosul, întrebaţl-1: de unde... deputatule?
5. Dacă treceţi prin Lipscani ş i vedeţi la vitrină, cu 399 de lei metrul ştofa dela Buhuş, stofă pe care o cumpărat cu 12 Iei înainte de a fi d. Tăzlăoanu ministru, apucaţi bastonul de capătul cel subţire ş i , vîrtos: pac! In geam;
6. Cînd vedeţi la bodegă ţidula cu „12 lei kilogramul dc struguri" sau „8 lei merele", puneţi m'na pe pirat, tîriţi-I la primărie, şi acolo, punînd în contact căpăţîna vampirului cu devia p ă r i H t e l u i Capitalei, întreba-ţi pe plr-călab: „Ce păzeşti dumneata, domnule, în spelunca asta, căreia 'i se zice cnpîtâla Romitiiei Mari ?".
Şi iot aşa la d. Grigore Alcxan-drescu, care, ca să promoveze industria naţională scoate 10.000 de tei de pe o iele de bivol, bivol a cărui carne
F U R N I C A 239Sb
s'a vîndut ca „vitei"; Iâ Banca Romî-nească, unde subscriu cu milioanele oameni cari au cîteva sute de lei pe lună; la Tonola, care ia pe o cărămidă preţul unei odăi dela binaua clădită anii trecuţi; şi la ofiţerii de administraţie, cari vînd In Obor cai arăbeşti; şi la foştii vînzâtori de alune prăjite, deveniţi proprietari ai celor mai arătoase imobile din Bucureşti; şi la Schuller, căruia, înnainte de răs-boin, 'i se protesta poliţă de zece poli — şi azi are douăzeci de întreprinderi, fiecare cu cîte zece milioane capital. Pretutindeni, la toţi: pac!
Fără această doctorie, singura eficace pentru boala de care pătimeşte societatea romînească, tot ce e gologan in Romînla Mare se va încuiba, cu timpul, in punga cîtorva sute de tîlhari — şi atunci, rămaşi în sapă de lemn, va trebui, vrmd-nevrînd, să recurgeţi Ia ca-techismul meu; dar atunci, fiind prea tîrziu şi racila ajunsă la os, nu vă veţi mai putea tămădui pe calea blinda şi padnică pe care o preconizai în a-ceste articole — ci veţi fi sfiiţi să procedaţi ca la Moscova.
Să nu ziceţi, dar, că nu v'am spus. Bolşevicescu
Un proprietar dă in judecată pe chiriaşul său care refuza să plătească
reparaţia uneia din acele elegante evan-talli dc sticlă colorată care stau streaşină d'asupra uşilor dela Intrarea principală a caselor şi cari poartă numele de „marchize".
Chiriaşul apâr ;ndu-se temeinic că nu dînsul este autorul pagubei cauzate, ci mal mulţi bolovani de moloz ce au căzut de sus din zidul prea vechiu al locuinţei, şi că la mutarea sa a găsit deteriorate geamurile marchizei, judecătoria a dat următoarea hotărîre:
„Avînd în vedere că marchiza nu a fost spartă de chiriaş, cl era stricată de mai înnainte, se respinge cererea proprietarului reclamant".
Oare asemenea proză învestită cu sigiliul oficial al Statului nu ar fi fost o pornografie scandaloasă dacă s'ar fi publicat în „Furnica"?!
De sffntul Dumitru s'a confirmat prin fapte un adevăr pe care de mult
toată lumea îl prevedea.
La Bucureşti nu se maf găsesc locuinţe. Suprapopulata este considerabilă. Cunoaştem un colonel, un brav rănit în război, care a fost nevoit să închirieze trei „şambruri separe" din etajul lăptă-riei Flora, ca să se poată adăposti cu familia. Şi încă acesta este un fericit, cu toate neplăcerile ce probabil îndură acest om, cu nevastă şi copii de şcoală, fiind silit să trăiască in vecinătatea celorlalte cabinete particulare unde cheflii şi demimondenele „o fac lată" toată noaptea. Cel puţin, bun rău, colonelul 'şi-a găsit un domiciliu. Dar cîţi alţi mulţi chiriaşi nu umblă forfota cu catrafuse, cu căţei şi purcei, în căutarea unuui cămin ospitalier?
Deunăzi citeam în ziare că, la o întrunire a societăţilor filantropice din Capitală, cîţiva oratori au arătat că numărul cocotelor din Bucureşti se ridică la 60.000. Ţifra este enormă chiar pentru un oraş cu 800.000 locuitori, dacă se mai adaogă la numărul profesionalelor şi acela al onorabilelor soţii legitime şi domnitoare de familie cari frecventează casele de întîlniri clandestine.
O idee: n'ar fi suficiente pentru uzul Bucurcştenilor zece mii de cadîne? Şi n'ar fi o adevărată operă de caritate ca celelalte 50.000 să fie permutate pentru a se aproviziona şi restul centrelor importante din Romînia Mare, unde sărmanii burlaci, în special ofiţerii şi funcţionarii civili, simt cumplit criza fustelor?
Aceşti ahtiaţi ai amorului sunt forţaţi adesea ori să alunece pe povîrnişul legăturilor adultere, ori să cadă în prăpastia căsătoriei.
Salvîndu'i pe ei, salvmd pc sărmanii bărbaţi însuraţi ameninţaţi cu o încor-norare sigură, am salva în acelaş timp şi pe bieţii chiriaşi din Capitală unde dintr'o dată ar deveni vacante cincizeci de mii de apartamente.
Propunerea mea poate părea unora reacţionară, de oarece atinge libertatea graţioaselor noastre odalisce de-a'şi alege singure haremul uude 'şi exercită meseria lor de vînzătoare de plăceri. Dar, în schimb, este o soluţie şt morală şl satisfăcătoare pentru interesele populaţiei muncitoare ce e obligată să domicileze la Bucureşti.
0 fostă regină a Suediei, Christina, reputată prin misoghinia sa,spunea:
„Iubesc bărbaţii nupentrucă sunt bărbaţi, dar fiindcă nu sunt femei". .
Parodiind aproximativ aceasta formulă, cineva spunea;
Mă înnebunesc după toate femeile, le ador, nu fiindcă sunt toate adorabile, dar pentrucă nicitma din ele nu seamănă cu nevastă-mea şi cu soacrâ-mea!
... Sâracu, o fi ştiind el ceva. JorJ Delamizil
INFORMAŢII Am aîuns, cu proletariatul, la o co
titura. Trotzky, nu primeşte, la Moscova,
pe Chri8tescu, de teamă să nu-i turbur*.... ordinea; muncitorii, au lansat un manifest inimos pe care naţionaliştii d-lui Iorga nici cu dicţionarul în mînă nu '1 ar pricepe; şi jn vremea asta, tovii au adresat guvernului un ultimatum prin care'i spun, scurt şi lămurit: dacă nu te scoli ca să şedem noi, ne... aşezăm peste dumneata.
Aci stăm. Ca măsura preventivă, e vorba ca
generalul Nlcolcanu să aresteze pe galbeni pentru a potoli spiritele roşiilor.
Şi doctorul Lupu c la Praga. Ce-o să fie cînd o veni sa căptuşească pe d. Iorga, 'mi e groază şt să cuget.
* Din infamiile regimului. Se zice că, spre a da satisfacţie celot
din Palestina, de la Sofia, din Moscova şi de la Budapesta, cari 't s'au plfns că 11 se distrag connaţionalii de la îndatoririle lor patriotice lâsîndu-i să facă politică romînească, se zice că guvernul ar fi hotărît să reintroducă cen-sura.
De atunci, de cînd s'a lăţit svonu}; acesta, nu se mai poate înţelege romîn cu romîn din pricina găjâgiei pe care o fac ziarele ovreieşti, bulgăreşti, muş-căleşti şi ungureşti.
De ce s'ar fi emoţionînd oare confraţii noştri cînd aud că e vorba de o simplă operaţie chirurgicală, operaţie care priveşte numai pe cei cu... meteahnă?
Se vede că porneşte de la un adevăr faptic anecdota care ci-că, odată, la o baie, un glumeţ, strigînd, într'o doară: „Să iasă prostul din baie!", s'a pomenit cu unul că întîmpină:
— Da, ce, eu n'am plătit! Reporter.
Vizită de eticheta
- Acasă-i d-soara Mita ? - Doarme. - Cu cine?
Desen de F. Şlrate
10
POPESCU & Comp. — ADAPTĂRI —
Rezon! A plecat- din sat plnâ'n ziuă, pe
soare. Caic de-o po^le de Bucureşti 1-a apucat o ploae d'ai fi crezut că vrea să'l mănînce de viu — aşa de violent îl ciuguleau picăturile mari, albe, de grindină transformată în apă. Caii fugiau încreţihdu-şi pielea, pe dud Stan Boţoroagă se făcuse ghem în căruţă, subt zeghia din care biciul sta în sus asemenea unei corăbii înecate cu catartul rămas la suprafaţa.
Cînd au trecut bariera, ploaea, pe semne de frica autorităţilor, se mai îmblânzise: ciuntii ca prin sită — cînd pînza e din păr de ca l . şi nesparti. Oraşul se Hmpezla de murdăria care curgea şiroae, gilgiind în marginea frotoarelor, la gura canalelor. Pe străzi, clţiva trecători grăbiţi, cu umbrelele deschise — ciuperci legrţ , vii, plecate după hrană.
Au tras deadreplul la hanul tuj Toroipan, subt şopron.
Subt şopron ca şi afară: gii-gîl i j , pic-pic dincolo, s« strecoară apa ploaei prin acoperitul de scinduri putrezite şi găurite.
Stan Boţoroa^ă scoate hamurile din capul cailor, se scutură ca un dine opărit, le dă o mină de fin, apoi porneşte trap spre circiuma unde Toroipan, sfetnic credincios al Majestăţei Sale Alcoolul, serveşte supuşii, împăr-ţindu-le, pe parale,, apă amestecată cu spirt, botezată „ţuică'*.
— Bună seara, vedenie! — Bine âi venit, cumetre! — răs
punde negustorul fâcmdu-l cu ochiui ipre sticlele de pe teşghea. De care; rece sau fiartă?
— Fiartă să fie, ca să mai nia'neăJ-aesc. Da 'ce fac bieţii cai?
— C« să faci? Ca toţi caii; trag ta ham.
— Nu aşa, vericule: ai mei sunt uzi la piele şi subt şopronul tău e ca şi cum n'ar fi. De ce nu pul să'l repare, oă plouă înăuntru?
— Săi repar pe ploae? — Nu zic eu pe ploae; dar cmd e
vremea frumoasă. — Păi cînd e vremea f r u m o s , a-
tunci nu plo^â înăuntru!
F U R N I C A
Ntciyni. De cînd „afacerile' sunt ia modă,
Bucureştii tind a se transforma fntr'un vast penitenciar ai cărui pensionari sunt liberi să facă ce vor. Icf-colo un vardist, reprezentant a! forţei publice,, îngrijeşte ca victimele să nu-, ţ}pe prea tare, turburînd liniştea vecinilor. Suni aşa de mulţi pungaşi, pe jos sau In automobil, că unii, din cauza concurenţe!, sunt obligaţi să facă ore suplimentare noaptea, cu preţ dublu.„ conform regula meritului legei muticei. Un' caz:
Trecute de miezul nopţei. Popescu rentierul şi-a petrecut seara
la cd mai ciasic teatru d!n Capitală. (Artistele umblă pe Stradă goale, numai In rochii subjiri fără cămaşe, ca femeile antice care'ş! înfâşurau trupul fntrţun lung cearceaf). Piesă moderni!: subiect simplu dar foarte r*:eu de lămurit.
Ca să nu-i pară rău c'a dat banii de geaba, Popcscu a pornit-o spre casă agale, ea pe drum să aibă timp de .a ghid «intenţia" autorului.
Domiciliul iul Popcscu e în apropiere de centru: o stradă tăcută, boe-reasci — cum sunt multe in Bucureşti — pe care ziua ca şi noaptea abia dacă zăreşti la două ore o pere.he de picioare omeneşti.
Un individ soseşte galop, strtcurln-du-se pe Iîngă zidurile caselor. Oprir> du-ae iii faţa lui Popescu, care mergea cu capul în jos, cu vocea tre-rnurîndă a omului speriat, întreabă:
**• Domnule, t t rog, nu cumva ?-i văzut vardistul de pe strada asta?
—i Nu. Eu viu tocmai dda cap şi . n'am văzut pe nimeni.
— P.epede portofelul ori te pocnesc In capi — îl ameninţă necunoscutul cu'un retevei prompt scos de subt pulpana paltonului.
Curios e că Popeecu fn noaptea a-ccea s'a culcat şi mai nedumerit decît era cînd a p'ecat dela teatru.
SanUa s i m p l l c i î a s l E dela ţară; şf cînd zici „dela ţară"
numai decît sc'nţelege un om simplu, nu atît Ia îmbrăcăminte cit la judecată. A făcut campania ca toţi bravii, fiind mereu faţă unde erea lucru mai mul* -•»«•*** m^j puţjas, Cînd au
început să bîntue cumplitele îipaufi dn alimente, a fost hrănii cu „conserve* aduse de franţuzi. Cutii de diferite forme şi conţinuturi.
— Ce-i asta? — a întrebat el cînd i s'a dat pentru prima oară una.
— Cutie cu conserve. Să'ţi ajungă două zile.
— Păi dacă-i vorba să mănînc tinichea, m'-ajunge pină-oi murii
— Nu aşa, măi Desfaci .tinicheaua şi rhănînci ce e înăuntîu.
— Şi ce e înăuntru? . \ V — Came de bou conservată, gătită
gata. — O ti veche, vericule ? — Oricît de veche o fi, nu miroase :
bou e ca şi cînd l-ai tăeat proaspăt. A mîneat şi s'a minunat — că d'aia
e dela ţară; a mîncat in fiecare zi, luni întregi, numai carne de bou conservat.
Vine ordin de sus ca •omul dela ţară împreună cu compania lui, să părăsească pădurea şi să se retragă la Bacău, războiul fiind pe sfîrşite.
Oraşul cu acoperişul găroi ciuruit de bombele aeroplanelor duşmane, era plin dc fot soiul de uniforme. Franţuzi, Englezi, Americani, Rornîni şi puţinii din Ruşi cari încâ nu luase calea bolcevismului, se felicitau pe stradă, invitîndu-se reciproc să ia masa împreună la cutare restaurant, sătuf de conservele „popotei".
O ceata de franţuzi benchetuiau a-farâ, in curtea restaurantului ale cărui porţi de lemn fusese puse pe foc încă din timpul iernei precedente. Un gra mofon rechiziţionat cine ştie de unde, rîşnea de ioc v aii i Raţionale" cintate din gură d'un vestit chitarist .ţigan.
Câtana dela ţară, care'n via-ţa lui u!d măcar nu văzuse un „gramofon",
' trecînd p'acolo şi auzind giacuî sonor ai cloarei, numai decît şi-a adus a-minte de cutiile cu conserve ,de bou şi-e exclamat: •
— Uîte ai diacuiuUiranţuzi, dom'le: au ajuns să conserve in curie şi otnu întregi
Matemattca f l t o l ndu iu i .
Profitlnd că timpul incâ nu s 'a răcorit de tot, rinei persoane: două femei şl trei bărbaţi s'au dus să maniace peşte proaspăt la un vestit birt din gura satului Herestrău.
Butaşul, din cauxa deverului măre de
F U R N I C A II
peste zi, n'a avut decît patru caracude, pe care Ie-a făcut „saramură", apoi Ic-a servit clienţilor, lăsîndu-î să le-împartă cum vor crede ei de cuviinţă.
Unul din bărbaţi se repede de la două caracude, restul de două rămî-nîncl peniru celelalte patru persoana Şi fiindcă aceştia se cum bosumfiase, domnul care luase două caracude, profesor de matema'ică, des-chide gura şi'şi explică purtarea astfel:
—• De geaba vfi supăraţi: c t am făcut eu, e o simplă rreguiă de trei".
— Poftim ? — se burrulueşie şi mai râu unul din cei doi domni.
Profesorul de matematică continuă: — Fireştel Tu, Popescule, împreună,
cu nevastă ta sunteţi doi. Luînd o caracudă, v'uţi făcut trei. Dc-aafcmenea, tu, lonfscule, cu nevastă-tA sunteţi doi şi cu caracuda faceţi t rc . Fu însă, fiind singur, a trebuit să Iau doutl caracude, pentru că'n loial să fim cu toţl| cîte trei.
Ceeace am voit să demonstrăm^
.li:,,.
Un oai bana?.
ieri, pe înserate, nevasta lui Vaxl-lescu a fugit ru fonescu. De durere, Vaxilescu toată noaptea a căutafo prin cîrciumi.
Acum-Vaxilescu e beat inn: e tun şi se bălăngăneşte de colo prâa colo, cîte odată rămtnînd fntr'un singur picior, imitind saltimbancii cînd umblă pe sîrmă şi caută să'şi restabilească
.echilibrul pierdut O durere teribilă îi împresoară capul transformat în cazan plin cu vapori de alcool.
Desperat, Vaxilescu ridică palma ca să se plesnească peste frunte... Gestul acesta, menit să'i gonească durerea din creier, fiind prea brusc, Vaxilcscu cade plăcintă pe şezut, in mijlocul trotoard-lui. Cl tace 1-a făcut să exclame, du-cînd mma spre partea cea mai cărnoasă a corpului:
— Prost . măi sunt, nejtfşonue! Eu credeam că mă doare capul şi cînd colo mă durea»* şezutul!
Nae D. Ţ£j*nti
Facem cunoscut că „FţJRfyţCA" nu are nici un amestec cu ziarul &ăpt&-minai „Opinia Publica' şl că gteşlt se trimet scrisori pe adresa mi stei noastreJ$
Ateliere] e
Nu ştiu' dacă' numeroşii noştri reporteri v'au spus }a vreme ce s'a petrecut, la clubul lui lonescu-Brăilă, In şedinţa memorabilă cînd s'a adus în discuţie lista cadavrelor.
Daca, cu toată conştiinciozitatea serviciului nostru de informaţii, va ii rămas cumva această lacună în Furnica, purqrca în curentul faptelor, să v'o a-miutesc în două vorbe, acum: tineretul partidului liberal s t prerintas?, la club, astă primăvară, cu o iîstă - lungă de un stînjen Serbau Vodă —listă în care erau urni ţ i toţi cîţi, de a lungul vrrv mei, fuseseră răniţi In lupta pentru existenţă, şi rănile, neglijate de către serviciul sanitar, ajunseseră, cu puroiul pe care 1 exhalau, să ameninţe sânătaiea partidului.—Şi tinorehr!, prezlntfnd lista d-lui Vintllă Brătianu, ceruse.- operaţia chirurgicală necesară în circumstanţă.
Şefid faptic al partidului a privit rănile cu indiferentă, ca omul obicinuit cu aspectul de spital. D. Al. Consfan-Hnescu, Insa, care ocupa loc de frunte pe lista delWalizVs'a şifonat, se vede, de Indeferenţa d-lui Brătianu, şi ă fugit din club ă Panglaise.
Atunci, unul din tineri, plin do admiraţie pentru susceptibilitatea „fostului şi viitorului ministru", a exclamat, Ia adresa Bănc« Romîneşti:
— Cu mar-a Iul capacitate, Vintliă Brătiahu e în stare să încurce trei ministere, de h S—11.
Şi lucrul r'unâsese aci,
Remăsese vremelnic, insă, pînâ se va reorganiza partidul din Turtucaia, sc vede treaba—căci, de cum s'ati înscris în rînduŢilc patrioţilor Mehmct Aii, Mustafa Iaurt, Ivanciu Caldef şi Nencio Dovleacoff, chestiunea listei de răniU a revenit Ia ordinea zilei. 17 torul dc zilele trec.ite pune daravera pe tapet şl-1 dă o amploare la care sunt sigur că nu se aşteptau tinerii cînd au reclamat asanarea clubului. Anume, d. Rusu Abrudeanu scrie, în oficiosul
-liberal, din iuspiraţţa d-lui Vintilă Bră-tlrmu, un articol, sub pseudonim, articol în care arată, între altele, academic şi cu competinţă, cum se fură odinioară banul Sfatului şi cum sc sîînge acum acelaş ban, ca să producă pe milionarii diletanţi.
Şl spune teoreticianul pirt-duiui, că alt'dată, mesarlâ era grea şl migăloasă:
Grafice .Tiparul Românesc
băgăl mina în visterie, ori falş flcal condicile sau ciordeai i e la construcţii — şi te trezeai la puşcărie pentru eîţi-va lei de parale; pe cînd acuşica, faci cum e bine cu ministrul dc industrie — şi pc urmă habar n'ai: deschizi tarabă de permisei, dc vagoane şi de amnistie, cum are Leul şi Cîrnatu! tarabă de , mititei".
Studiul acesta — amănunţit sj con»-pleci, nu cum îl enunţăm noi— are de scop, pe de o parte să explice tineretului din club pe ce cale onorabilă au devenit chiaburi toţi oamenii— p r a d ; d ai partidului; iar pe de altă parte, să le slujească de lecţie pentru rînd va fi să... „recapeie ţara posesie de ca îhiăşi."
N'am fi crezut ca d Abrudeanu, care se trage din ministerul de industrie cum se trag vagoanele de locomotivă,n'am fi crezut ca scriitorul acesta să aibă, sub pseudonim, aşa influenţă lenirivă asupra revoluţionarilor din dubul iibe-ral; căci, de cum a apărut, In Viitorul, studiul азирга artei de a fura, insurgenţii, cari ameninţau, pînă ad, să dă-iîme catapeteasma partidului, s'au potolit — ba muiţi dintre ei, reintrînd, molcom, în rinduri, au însoţit pe „ştf1-
Ia Turtucaia ca să se închine şalvarilor lui Tuslami Agă, pe cari Ganciu Patlagicff îi flutura peste adunare în diip de balrac al liberalilor de pesie Dunăre.
D. Ai. Corist P. însă 'lela care purc e d e , ştiinţa economică a pseudonimului sub care se ascunde deputatul Moţilor, n'a luat parte la festivitatea din Tutrakan, pentru că,'şi a zis „foitul şi viitorul" haznatâr al d-lui RjhsH Abrudeanu, daca locul dc frunte pe lista răniţilor mi se cuvine, incontestabil^ mie — printre iuvingitori, la Turtucaia nimeni nu era mai la locul lui de cîtge-, neraiul fflescu.
Apropos de răniţi, de învingători şi de liberali, ştid câ Bonaparie, Ia o revistă a trupelor, în fruntea cărora defilau invalizii dela Austerlitz, zisese, către ambasadorul Austriei:
— Toţi aceştia sunt nişte bravi, — Dar cei cari 'i-au adus în starea
asta, Sire,ce sunt? a întrebat, inacciu, neamţul.
— Aceia au murit toţii a răspuns împăratul, şi'i-a întors spatele, indiscretului, cum a făcut, Ia Turtucaia, ministrul permiselor, vexat de atitudinea tinerilor cu lista de invalizi.
Sergentul Mătrăguna.
Sft. t̂uidar Ho. 22
Hal (a curte, curte regali, curte!
Desen do Murai*
Rominio, du-te spune lui stăpînu-tău, nu ia zarzavat dela mine? Cară te, f ©Idovene». că destul ne»ai păcălit In pribegie la iasîî