nursingul pacientului cu fractura de col femural
DESCRIPTION
Lucrare de diplomaTRANSCRIPT
INTRODUCERE
Fractură de col femural este una dintre afecţiunile specifice vârstei a
treia,importanţă prin consecinţele ei atât imediate cât şi pe termen lung. Ea apare
mai frecvent la femei decât la bărbaţi, fiind în relaţie directă cu osteoporoza, care
fragilizează oasele, predispunandu-le la fracturi.
Cauza cea mai frecvenţă a fracturii de col femural este deteriorarea calităţii
osului în cadrul procesului normal de îmbătrânire. Pentru a împiedica acest lucru,
se recomanda în primul rând , un mod de viaţă activ,cu practicarea a minim 30
minute de mişcare uşoară zilnic,o alimentaţie bogată în proteine, lactate, fructe şi
legume evitarea consumului excesiv de alcool şi tutun.De asemenea ,orice adult
peste 40 de ani trebuie să fie conştient că orice fractură poate fi un semn de
avertizare pentru osteoporoza. Aşadar, el trebuie să îşi facă testele necesare pentru
a vedea dacă suferă de această afecţiune şi de a urma un tratament corect.
Evoluţia şi prognosticul depind de afecţiunile anterioare ale pacientului şi abia
apoi de tipul fracturii,cu sau fără deplasare,fractură de col putând decompensa un
diabet zaharat, o insuficientă cardiacă sau o altă afecţiune cronică.Fracturile fără
deplasare au o evoluţie mai bună, deşi nu sunt întotdeauna scutite de complicaţii
tardive; fracturile cu deplasare nu se vor consolida niciodată fără tratament, şi chiar
după un tratament bine efectuat pot evolua către o complicaţie.
1
CAP.1. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA COLULUI FEMURAL
FEMURUL
Este un os lung (cel mai lung os al corpului) şi pereche care formează singur
scheletul coapsei. Pe schelet este oblic îndreptat de sus în jos şi lateromedial.Când
călcâiele sunt alipite, cele două femure se ating prin epifizele lor inferioare.
Aceasta oblicitate este mai accentuată la femei, deoarece pelvisul este mai larg
decât la bărbate.Femurul prezintă corpul şi două epifize.
Orientare,se aşează în sus extremitatea cotită, medial suprafaţa sferică şi
articulara a acestei extremităţi posterior marginea cea mai aspră a osului.
Corpul,prezintă o uşoară curbura cu concavitate posterioară. Corpul este
prismatic triunghiular şi vom avea de descris trei fete şi trei margini.
Fata anterioară, concava şi netedă, este acoperită de muşchiul vast intermediar,
fata laterală da inserţie muşchiului vast intermediar, fata mediala nu are nici o
particularitate. Marginea posterioara,este rugoasă, groasă, proeminentă şi se
numeşte linia aspră. Ea străbate de sus în jos corpul femurului şi ne-a servit la
orientarea lui. Linia aspră prezintă o buză laterală şi o buză medială.
Cele două buze şi interstiţial dintre ele dau inserţii unei serii de muşchi: vartual
lateral, vartual medial, adductorul mare, adductorul lung, adductorul scurt şi
bicepsul femural.
În porţiunea superioară linia aspră se trifurca dând:
1. O ramură laterală, numită tuberoritatea gluteala pentru muşchiul gluteu
mare, ramură se termină la nivelul epifizei superioare a osului lângă
trohanterul mare transformandu- se la acest nivel uneori într-un adevărat
tubercul numit trohanterul al treilea.
2
2. Ramură medială, ce se continua cu linia intertrohanterica de pe epifiza
superioară; pe ea se înşiră muşchiul vast medial.
3. Ramură mijlocie pe care se însera muşchiul pectineu.
În porţiune inferioară linia se bifurca delimitând o suprafaţă triunghiulară numită
fata poplitee.Epifiza superioară prezintă capul, colul şi două tuberoritati numite
marele şi micul trohanter.Epifiza superioară este legată de corp printr-un col
chirurgicalColul femural intra în constituţia anatomică a epifizei proximale sau a
extremităţii superioare a osului femur, purtând încă numele de gât femural.
Colul este o coloană osoasă puternică, turtită anteroposterior, care uneşte capul
femurului cu restul osului. Direcţia osului e oblică de sus în jos dinăuntru şi afară
formează cu corpul osului un unghi de 117o - 130o .
Din punct de vedere descriptiv colul femurului prezintă:fata anterioară care este
limitată în afară de linia intertrohanteriana pe care se însera capsula anterioară fata
posterioara concava transversal convexa de sus în jos, limita ei externă fiind
formată de linia intertrohanteriana posterioară.
Pe linia intertrohanteriana posterioara nu se însera capsula articulara, inserţia
făcându-se înăuntrul acestei linii, nu toată faţa posterioara a colului este în raport
cu capsula articulara.Marginea interioară mai lungă şi oblic îndreptată spre
trohanterul mic. Extremitatea internă este îngustă, cilindrică şi se uneşte cu capul.
Extremitatea externă se confunda cu corpul osului şi cu trohanterii.
Axul colului cu axul transversal al extremităţii inferioare ce trece prin cei doi
condili determina unghiul de declinaţie, de 12o în mediu.
Aceasta împreună cu unghiul de înclinaţie au mare rol în determinarea atitudini
membrului inferior. Mărirea unghiului de înclinaţie duce membru în abducţie,
deformaţie ce se numeşte coxa valga.
3
Micşorarea lui va da adductia, ce se numeşte coxa vara.Mărirea unghiului de
declinaţie imprima membrului o rotaţiune internă, iar micşorarea sau reducerea lui
la 0o îl duce la rotaţia externă.
Structură interioară a colului femural
Extremitatea superioară este formată din ţesut spongios. Trabeculele osoase
constitutive, plecate de pe cilindrul epifizor, cu origine internă şi externă, prin
încrucişarea lor dau naştere la un sistem de bolţi cu o mare importanţă
arhitectonică. Trabeculele interne plecând de pe partea internă a cilindrului
diafizar, sunt depuse în două grupe:
1. grupul inferior ce formează fascicolul, trohanterian mergând în afară, descrie
nişte arcade cu concavitatea în jos şi în afară în drumul lui spre marele
trahanter unde ajunge
2. grupul superior ce se îndreaptă înăuntru către cap, fiind numit de către
Delbet şi Basset "evantaiul de susţinere".Trabeculele externe pleacă de pe
partea externă a cilindruli diafizar, sub marele trohanter, de unde mergând
spre cap, descrie o curbă cu concavitatea în jos şi înăuntru.
Aceste trabecule au fost numite de Gallois şi Bosquette "fascicol arciform". Din
încrucişarea trabeculelor externe cu grupul inferior al trabeculelor interne rezulta
un sistem de bolte numit sistem ogival de către Delbet şi Basset.
Extremitatea superioară a femurului este învelită de un ţesut compact care
prezintă la partea inferioară a colului o îngroşare considerabilă ce apare ca o
continuare a peretelui intern al diafizei. Aceasta îngroşare poartă numele de arcul
lui Adams.
Această lamă de la nivelul peretelui inferior al colului pleacă perpendicular în
sus şi se pierde în plin ţesut al fetei posterioare a colului.Porţiunea de la nivelul
subtrohanterian a acestei lame poartă numele de eperonul lui Merccel. Ca puncte
4
de osificare, femurul are unul pentru corp şi patru complimentare pentru
extremităţii dintre care trei pentru extremitatea superioară.
De la vârsta de 50 de ani, în extremitatea superioară a femurului, se începe un
fenomen de resorbţie care distruge trabeculi şi are ca rezultat formarea de cavităţi
în interiorul lor. Acest fenomen de resortie joacă un rol important în producerea
fracturilor şi explică frecvenţa lor la o vârstă mai înaintată.
În primul rând această rarefractie interesează sistemul ogival şi ţesutul spongios
al trohanterului.Vascularizarea capului femural este asigurată prin artera
ligamentului rotund şi prin pediculii care nasc din arterele circumflexe.
Artera ligamentului rotund, ramură din artera acetabulara, pătrunde în
ligamentul rotund şi la nivelul capului femoral se divide în 3-4 arteriole care se
anastomoreaza cu celelalte sisteme vasculare.Aceasta arteră iriga numai 1/4 sau 1/5
din capul femoral şi aportul sanguin pare să crească cu vârsta intru-cat artera nu
există la copii decât în 33% din cazuri, dar la adult este prezentă în 70% din cazuri.
Arterele capsulare sunt numeroase şi se grupează în patru pediculii:Pediculul
superior este cel mai important şi el ia naştere din artera circumflexă posterioară.
Acest pedicul alcătuit din 3-4 vase, merge pe fata posterioara a colului într-un
repliu sinovial şi pătrunde în capul femural la marginea cartilajului articular. Acest
pedicul superior asigura 4/5 din irigarea capului femoral. În traiectul intraosos,
acest pedicul se ramifica într-un mănuchi de arteriole care se anastomoreaza cu
acelea ale ligamentului rotund şi cu vasele pedicului inferior şi intern. Pediculii
inferiori sunt reprezentaţi de pediculul inferoextern care iriga colul şi pintenul
Merval şi pediculul inferointern care pătrunde în capul femoral anastomozandu-se
cu ramurile pedicului superior. Arterele feţelor sunt mai puţin importante şi ele se
distribuie la carticala anterioară şi cea posterioara a gâtului femoral.
5
CAP.2. GENERALITĂŢI
FRACTURA DE COL FEMURAL
Definiţia fracturilor de col femural
Fracturile de col femural reprezintă lipsa de continuitate osoasă incompletă sau
completă (cu sau fără deplasare) la nivelul colului femural.Fracturile colului
femural -ocupa un loc aparte în traumatologia osteoarticulara datorită frecvenţei lor
crescute, a dificultăţilor terapeutice şi a complicaţiilor de ordin general şi local care
pot să apară în timpul evoluţiei.
2.1.EPIDEMIOLOGIE
Frecvenţa: fracturile colului femural se întâlnesc frecvent în practică; după
unele statistici frecvenţa lor este de 10% din totalul fracturilor (Rădulescu), 6%
(Bruns) şi 5,2% (Kaplan).Sex : aceste fracturi se întâlnesc mai frecvent la femeile
în vârstă, care sunt mai puţin active şi mai expuse la osteoporoza.
Vârsta: toate statisticile menţionează faptul că frecventa fracturilor colului femural
creşte cu vârsta, 75% din fracturi survin după 60 de ani.
2.2. ETIOPATOGENIE
Pentru intelegera mecanismului de producere a fracturilor colului femural sunt
necesare revederea unor noţiuni de anatomie privind structura extremităţii
superioare a femurului. Aceasta extremitate sub aspectul tensiunilor care se
exercita asupra ei se aseamănă cu braţul unei macarale. Cercetările lui Kulman au
arătat că între structura trabeculara a extremităţii superioare a femurului şi forţele
dezvoltate în braţul unei macarale sunt izbitoare.Într-adevăr la nivelul extremităţii
superioare femurale găsim substanţa osoasă dispusă în două sisteme trabeculare
6
importante.Un sistem trabecular care se răsfira ca un evantai la nivelul capului
porneşte pe fata superioară, a acestuia îndreptându-se în jos şi extern către corticala
inferioară a colului femural, constituind evantaiul de susţinere Delbet.
Acest evantai, la partea sa inferioară se condensează într-o zonă osoasă densă
constituind pintenul Adams, iar partea posterioară este constituită din lamele dure
şi compacte care formează pintenul Mercel.Un al doilea sistem trabecular,
dezvoltat pe direcţia forţelor de tensiune care tind să flecteze colul femural
porneşte din partea inferioară a capului femural şi se îndepărtează în sus şi extern
către corticala superioară a colului femural.Acest sistem trabecular se intersectează
cu traveele sistemului de susţinere încât conferă capsulei o rezistenţă osoasă
deosebită, capul fiind de fapt partea cea mai rezistentă a extremităţii superioare a
femurului.Rezistenţa sa este cea mai mare în centru, unde se încrucişează cele două
sisteme trabeculare osoase, materialul de sinteză va găsi la acest nivel un punct
solid de sprijin, mai cu seamă că odată cu înaintarea în vârstă rezistenta capului
femural devine cu puţin inferioară aceleia a subiecţilor tineri, după cercetările lui
Nystrom. În regiunea trohanteriana două fascicule trabeculare, pornind de la
corticala diafizara internă şi externă, se inruciseaza formând o ogivă. Între sistemul
trabecular de susţinere de la nivelul capului femural şi cel ogival de la nivelul
masivului trohanterian, în porţiunea mijlocie a colului femural există o zonă - zona
ward - în care densitatea ţesutului osos este mai mică. Rezistenţa diminuată a
colului femural în această zonă face că până la vârsta de 45 de ani frecventa
fracturilor mediocervicale să fie mai mare decât a celor pertrohanteriene. Această
structură trabeculara densă şi întretăiată se modifică cu vârsta. După 60 de ani
asistăm la o resorbţie a traseelor osoase, încât la bătrâni apare o zonă de rezistenţă
mecanică scăzută, în special la nivelul stâlpului extern al sistemului ogival, ceea ce
face ca fracturile baricervicale şi cele pertrohanteriene să fie mai frecvente după
această vârstă. Cercetările experimentale efectuate de Hirsh Franckel şi în special 7
ale lui Backman au arătat complexitatea mecanismului de producere a acestor
fracturi. Backman arata că fractură colului femural nu poate să aibă loc decât dacă
în cădere se produce un valgus combinat cu o mişcare de răsucire a colului femural
faţă de capul blocat în cotil, prin compresiunea traumatismului şi contractura
musculară. Confirmând ideile lui Linton Backman arata ca în orice fractură a
colului femural există un mecanism iniţial de valgus (rezultat al rotaţiei externe
asociate cu torsiunea) care duce la fractură în coxa valga, cu inpactarea
posterosuperioara a fragmentelor (fractură prin abducţie angrenată). Dacă rotaţia
externă predomina şi colul cedează la partea posterioară se produce fractură în
coxa vara (adducţie) cu tasare sau cominuţie posterioară. Dacă tosiunea predomina
şi peretele posterior al colului femural rezista, se produce fractură spiroida cu cioc
proximal. Fracturile colului femural se pot produce şi prin cădere de la
înălţime,cădere de la acelaşi nivel sau prin accidente.
2.3.ANATOMIA PATOLOGICĂ
Traiectul de fractură, în porţiunea superioară, este situat juxtacefalic. El poate să
înceapă exact la periferia cartilajului articular şi în această situaţie are toate
condiţiile să lezeze pediculul vascular superior sau se situează puţin mai extern,
traiectul de fractură se îndreaptă spre marginea inferioară a colului, rămânând strict
sub capul femural (fractură subcapitala) sau se abate ceva mai spre afară (fractură
mediocervicala).Acest traiect de fractură nu este neted ci prezintă numeroşi dinţi
corticali, iar la partea posterioară este modificat prin tasare şi prin cominuţia
corticalei.O bună radiologie de profil a colului femural poate să evidenţieze
prezenta unuia sau a mai multor fragmente corticale înfundate la nivelul fracturii.
Prezenţa acestei cominuţii posterioare la nivelul traiectului de fractură face că, în
momentul reducerii fracturii să apară un spaţiu gol cervico cegalic posterior.
8
Existenţa acestui spaţiu gol la partea posterioară a capului femural face ca
osteosinteza, atunci când întinderea acestui spaţiu este mai mare de 1/3 din
grosimea colului femural, să fie instabilă şi să ducă la redeplasarea fragmentelor.
Această noţiune capitală trebuie luată în considerare când se decide alegerea
montajului în timpul asteosintezei fracturii.În afara acestui tip de fractură cu tasare
posterioară există al doilea tip cu aspect spiroid pe care Soeur l-a etichetat drept
fractură cu cioc proximal.Traiectul de fractură delimitează un fragment din
corticala inferioară a colului ca un cioc osos în contimutate cu capul femural.Acest
tip de fractură este de asemenea instabil, dar mai cu seamă prezintă dificultăţi la
reducere prin manevre externe. Deplasarea fragmentelor este întâlnită numai în
fracturile prin adducţie cum le denumeşte Bohler, în vreme ce, în fracturile prin
abducţie deplasarea lipseşte, fracturile fiind angrenate.
De alminteri această noţiune de "angrenat" este relativă căci aşa cum a arătat Per
Linton forma fracturii în valgus sau varus este determinată de acelaşi mecanism de
producere şi fractură în valgus arăta doar că nu s-a depăşit primul stadiu.
Pentru Garden, aspectul fracturii prin abducţie este datorat gradului minim de
rotaţie externă a fragmentului distal care crează iluzia unei impactizari. În fractură
prin adducţie fragmentele osoase se deplasează unul faţă de celelalt: fragmentul
distal se rotează extern, anrenand fragmentul cefalic în rotaţie internă, flexiune şi
uşoară abducţie, când persista manşonul sinovial.
Când manşonul sinovial care îmbraca colul femural este complet rupt,
fragmentele prezintă o deplasare mai importantă dat fiind că ele sunt total
independente şi libere unul de celelalt. În aceste cazuri fractură instabilă, capul nu
răspunde la manevrele externe de reducere şi chiar când a fost aproximativ redusă,
capul femural se redeplasează în cursul osteosintezei.
Clasificare: După situaţia traiectului de fractură, Delbet împarte fracturile colului
femoral în fracturi: 9
1. .subcapitale
2. transcervicale
3. vicotrohanteriene
4. baricervicale
După mecanismul de producere al fracturii, Bohler individualiza fracturile prin
abducţie şi fracturile prin adducţie. Fragmentele sunt dislocate, iar greutatea
corpului (G) şi contracţia musculară (F) accentuează deplasarea.Fracturile prin
abducţie fiind angrenate tratamentul şi prognosticul lor este favoralbil. Fracturile
prin addcutie dimpotrivă, fiind fracturi cu deplasarea fragmentelor, pun probleme
dificile de tratament, iar evoluţia lor este inconstanta.
Pauxuls, privind fracturile colului femural dintr-un punct de vedere mecanic, le-
a împărţit în trei tipuri - după gradul de oblicitate al traiectului de fractură.În tipul I
traiectul de fractură face cu orizontală un unghi mai mic de 30o. În tipul II, unghiul
format de traiectul de fractură cu orizontală variază între 30o şi 50o. În tipul al III-
lea unghiul este mai mare de 70o. Fracturile cervicale se împart în două grupe după
cum traiectul de fractură delimitează un lung vârf osos la nivelul corticalei
inferioare a colului femural,iar aceasta clasificare este făcută de Garden. El
distinge fracturi cu cioc distal şi fracturi cu cioc proximal care sunt mult mai
dificile de redus şi a căror prognostic este mult mai întunecat.
O altă clasificare o face Garden şi anume clasifica fracturile colului femural în
patru grupe:
grupa I : fractură incompletă, acest tip de fractură corespunde fracturii
prin abducţie.
grupa II : fractură completă fără deplasare - în acest tip corticala
inferioară colului femural este ruptă, dar nu există deplasarea
fragmentului cefalic.
10
grupa III : fractură completă cu deplasare parţială - în această grupa
fragmentele rămân solitarizate prin sinoviala posterioară şi prin repliul
pectineofoveal, care se întinde la partea posteroinferioară a colului
femural de la marginea cartilaginoasa a capului până la unghiul superior
al micului trohanter.
Rotaţia fragmentului extern determina o basculare a capului în abducţie şi
rotaţie internă. Acest lucru este evident pe radiografie căci direcţia travulelor la
nivelul capului femural nu mai este ascendenta, după axa de sprijin; ele devin
orizontale, în vreme ce travulele cervicale apar verticale.
grupa IV : fractură completă cu deplasare totală - la acest tip sinoviala şi
repliul pectineofoveal sunt total rupte, încât cele două fragmente osoase
devin independente.
Acest aspect este evidenţiat pe clişeul radiologic unde travulele capului apar
normal orientate şi paralele cu travulele cervicale. Aceasta clasificare a lui Garden
este originală şi prezintă un interes terapeutic. În fractură de tipul al III-lea,
reducerea prin manevre externe este posibilă datorită peristentei sinovialei. În
fractură recentă de acest tip, reducerea se obţine prin simpla rotaţie internă a
membrului, fără nici o tracţiune sau abducţie. Tracţiunea poate să fie chiar
periculoasă întrucât expune la deşirarea sinovialei şi la bascularea capului în
valgus.Fractură de tipul al IV-lea, neavând nici o conexiune sinovială face ca
reducerea prin manevre externe să fie imposibilă sau instabilă. Este necesar că, la
acest tip de fractură să se întărească peretele posterior al colului femural printr-o
grefă osoasă pentru a putea obţine consolidarea.
CAP.2.4.TABLOU CLINIC Fracturile gâtului femural se manifestă printr-o
simptomatologie comună, uşor diferenţiata după cum este vorba de o fractură
11
angrenata sau o fractură dezangrenata sau de o fractură sugcapitala transcervicala
sau baricervicala.
Durerea-spontana sau provocată prin apăsare în regiunea inghinală sau
trohanteriana, este prezentă în toate cazurile.Impotenţa functionala-poate să fie
totală când bolnavul nu poate ridica călcâiul de pe planul patului său , relativă când
bolnavul încercând să facă flexia coapsei şi a gambei , călcâiul se târăşte pe planul
patului . Când fractură este angrenata mişcările active sunt posibile dar nu trebuie
insistat pentru că pot să ducă la dezangrenarea fragmentelor. Atitudine vicioasă a
membrului de partea fracturii este în funcţie de tipul de fractură . În fractură
subcapitala şi mediocervicala neagrenata , membrul este în adducţie faţă de planu
median al corpului şi în rotaţie externă cu marginea laterală a piciorului pe planul
patului . Rotaţia externă poate să fie corectata , dar se reproduce imediat .Fracturile
angrenate prezintă o porţie fixă nemodificata .Scurtarea membrului este evidentă
când fractură este dezangrenata. Marele trohanter se palpează deasupra liniei
orizontale bitrohenteriene , care în mod normal uneşte vârful marelui trohanter cu
marginea superioară a pubisului. De asemenea, triunghiul Bryant este mai mic
decât cel de partea sănătoasă. Linia Schamacer, care normal, pleca de la vârful
marelui trohanter prin spina iliacă anterosuperioara întâlneşte linia mediană a
corpului la nivelul ombilicului, în cazul fracturii trece sub ombilic, cu atât mai jos
cu cât ascensiunea trohanterului este mai mare.
Deformarea triunghiului scarpă - datorită unei tumefacţii dure, semnul Laugur -
este dată de prezenţa fragmentului extern al colului femural care este orientat
înainte din cauza rotaţiei externe a membrului.La şoldul fracturat se constată o
hipotonie a musculaturii fesiere şi o relaxare a faasciei lată semnul Aliss - de altfel
greu de apreciat.În fracturile incomplete sau angrenate simptomatologia este mai
frusta.Membrul se găseşte într-o atitudine indiferenta nici în adducţie sau abducţie,
iar rotaţia externă nu este completă. De asemenea, impotenta funcţională este 12
relativă întrucât bolnavul poate să corijeze în oarecare măsură rotaţia externă, însă
nu poate să ridice membrul de la nivelul patului în poziţia de extensie. Palparea
pune în evidenţă durerea la baza triunghiului Scarpă.În fractură bazicervicala
rotaţia externă şi adductia sunt mult mai accentuate. Regiunea trohanteriana este
latita datorită pătrunderii bazei gatuluii femural în masivul spongios trohanterian,
iar palparea declasează o durere vie situată lateral, nu la baza triunghiului Scarpă,
la câţiva centimetri în afară arterei femurale. Scurtarea membrului este fixate,
deoarece fragmentele sunt angrenate.
CAP.2.5.DIAGNOSTICUL POZITIV
Este necesar şi trebuie să se facă atât în incidenta anteroposterioară cât şi din
profil. El primeşte confirmarea diagnosticului clinic, furnizează amănunte asupra
traiectului de fractură şi permite să se aprecieze, pe imaginea de profil a colului
femural cominuţia posterioară.Tot radiografia este aceea care îngăduie stabilirea
tipului de fractură după clasificarea Garden, furnizând astfel indicaţii preţioase
pentru aplicarea tratamentului. Diagnosticul pozitiv este relativ uşor de făcut când
semnele clinice sunt prezente: impotenta funcţională, adductia şi rotaţia externă a
membrului.
CAP.2.6. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Cu contuzia şoldului se face pe baza caracterului durerii şi al impotentei
funcţionale care se risipeşte repede, iar trohanterul nu este ascemionat.Luxaţia
membrului-mai ales cea posterioara, se poate confunda cu fractură deoarece
membrul este tot în atitudine de adducţie, dar nu în rotaţie externă, iar capul
femural se palpează posterior. În luxaţia anterioară membrul este în rotaţie externă,
ca în fractură, dar în abducţie. Fractura colului - cu luxaţia centrală a capului
femural se diferenţiază prin durerea vie produsă prin tactul rectal când se apasă
13
partea internă a colului fracturat. Examenul radiologic, în toate aceste cazuri
înlătura orice confuzie clinică.
CAP.2.7. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
Fracturile colului femural au o evoluţie inegală şi creează multe decepţii, chiar
dacă sunt corect tratate. Caracteristicile vascularizaţiei gâtului şi ale capului
femural şi raportul acestuia cu traiectul de fractură condiţionează în măsură
covârşitoare evoluţia focarului de fractură şi vitalitatea capului femural. Pe lângă
aspectele legate de vascularizarea capului femural, evoluţia fracturilor colului
femural este în funcţie şi de tipul de fractură.Fracturile cervicale angrenate (prin
abducţie) au o evoluţie favorabilă. Ele se consolidează în 8 săptămâni, dar uneori
se pot dezangrena, devenind fracturi prin adducţie. Fracturile cervicale prin
adducţie (neangrenate) nu consolidează dacă nu sunt tratate chirurgical (deseori
nici după acest tratament)
CAP. 2.8.COMPLICAŢII
Complicaţii imediate.Afectând deseori persoanele în vârstă, în tratamentul
ortopedic care se făcea acestora , mortatalitatea imediata ajungea până la 25-30%.
Astăzi, în urma administrării antibioticelor şi a perfecţionării metodelor de
tratament care permit o mobilizare mai rapidă a bolnavilor, accidentele de decubit
(escarele, infecţia urinara, bronhopneumonia) s-au redus foarte mult şi mortalitatea
a scăzut până la 7-8%. Complicaţii tromboembolice - Se previn prin tratament
anticoagulant, care la bătrâni trebuie să fie supravegheat de foarte
aproape.Complicaţii tardive,cele mai importante sunt pseudartroza, necroza
ischemică a capului femural şi artroza posttraumatică. corect Pseudartroza - Se
întâlneşte frecvent în evoluţia fracturilor de col cu deplasare. Ea este constantă în
urma tratamentului ortopedic.Se întâlneşte şi după tratamentul chirugical al
fracturilor, chiar executat într-o proporţie variind între 11-30% din cazuri.14
Cauzele sunt multiple: reducerea imperfectă a fracturii, osteosinteza neadecvată,
resorbţia colului, cominuţia posterioară a colului, deplasări secundare, reluarea
precoce a mersului, infecţia. Necroza ischemică a capului femural - Consecutiva
suprimării vascularizaţiei capului, este condiţionată de o serie de factori: gradul de
deplasare a fragmentelor, precocitatea reducerii deplasărilor, precum şi greşelile de
tehnică. După cum arată Linton, necroza se instalează în primii doi ani, dar
frecvenţa ei creşte cu timpul ajungând până la 40-50% din cazuri.
Revascularizarea capului se face foarte încet de la 1 ½ la 3 ani, la început pe
seama vaselor ligamentuluui rotund şi mai totdeauna este parţială. Artroza
posttraumatică - Apare tardiv şi este relativ rară, în comparaţie cu alte coxartroze
secund.Coxartroza posttraumatică
CAP.2.9.TRATAMENTUL
Pentru fracturile de col femural există tratament
1. igienodietetic
2. medicamentos
3. ortopedic
4. chirurgical
Tratamentul igienodietetic: Instituirea antrenamentului fizic se face sub strictă
supraveghere medicală. Mişcările vor fi de intensitate mică şi medie.Profesia,n
majoritatea cazurilor se poate continua o activitate profesională normală, fără a
supraestima totuşi intervenţia.
Munca fizică intensă este contraindicata,iar la nevoie se recomandă schimbarea
locului de muncă. Regimul alimentar, restricţiile alimentare sunt necesare mai ales
la supraponderali.
Recuperarea sechelelor precoce trebuie completată cu o serie de prescripţii pe
care pacientul le va urma acasă luni şi ani de zile, uneori toată viaţa. 15
Aceste prescripţii fac parte din ceea ce s-a numit "igiena şoldului":
scăderea în greutate, chiar sub greutatea ideală de a evita mersul pe teren
accidentat şi scări; evita şchiopătarea prin controlul mental al mersului;
evită ortostatismul şi mersul prelungit; de cel puţin două ori pe zi se va
păstra un repaus la pat, cu membrele inferioare întinse; sprijin în baston pe
distanţe mai lungi; mers zilnic pe bicicleta sau rulare la bicicleta fixă;
de două ori pe zi va efectua gimnastică prescrisă pentru mobilitate şi
tonifiere muscuulara; corectarea scurtimii membrului inferior (dacă
depăşeşte doi centimetri) încălţăminte cu tocuri moi;
Tratamentul medicamentos are un rol important în tratare, vindeacare,
calmare.
1. analgezice: acidul acetilsalcilic în doze de la 1-3g/24h în funcţie de
toleranţă; sub forma simplă sau tamponata; algocalmin 2 comprimate la
24h; diclofenac 2 comprimate la 24h, uneori se administrează Mialgin,
Piafen.
2. Medicamentaţie antiinflamatoare: Fenilbautazona şi derivatele sale.
Indicaţia lor este rezervată perioadelor de tuse inflamatorii sau
dureroase.Din Tratament o rtopedic.
Folosesc tracţiunea continua cu ajutorul benzilor cauza eşecurilor frecvente ale
tratamentului ortopedic ,deoarece forţele de forfecare continua să acţioneze şi după
reducerea şi imobilizarea fracturii majoritatea recurg la adezive sau transosoasa cu
broşe Kirscher şi reducerea urmată de imobilizare gipsată.
Reducerea, urmată de imobilizare gipsată, aşa cum a fost preconizat de Royal
Whitman (1897) pare mai logică ,pentru că punerea membrului în abductiefortata
şi în rotaţie internă reduce deplasarea fragmentelor.
Contenţia se face într-un aparat gipsat pelvipevios cu placa de
contraadductie,timp de 12 săptămâni. Metoda nu a dus însă la rezultate 16
sperate ,întrucât,aşa cum reiese dintr-o statistică reprodusă de Campbell si
Orr,consolidarea fracturii la bolnavii peste 60 de ani nu se obţine decât în
proporţie de 30% cazuri,cu o mortalitate de 28%. tratament chirurgical.
Tratamentul chirurgical: Recurge la reducerea fracturii prin manevre externe
sau sau prin artrotomie şi menţinerea reducerii printr-un mijloc de
osteosinteza ,suprimând acţiunea forţelor de forfecare în focar.
Cu ajutorul unui osteisinteza cu compresiune şurub cu resort sau şurub placă cu
resort care realizează o presiune axială a fragmentelor osoas.
Grefele osoase,au fost folosite de mult timp în tratamentul fracturilor colului
femural în scopul prevenirii lipsei de consolidare.
Osteotomia, în fracturile colului femural cauta să înlocuiască forţele de
forfecare din focare prin forţe de presiune. Proteză,de substituire a capului femural
este folosită în tratamentul fracturilor mediocervicale la persoanele în vârstă de
peste 65 de ani.Brase filetate Knowles.
17
CAP.3.PRINCIPIILE ŞI OBIECTIVELE RECUPERĂRII
FRACTURII DE COL FEMURAL
Balneofizioterapia este o ramură a medicinii generale care foloseşte în scop
terapeutic agenţi fizici naturali sau artificiali.
Balneofizioterapia are cele mai largi recomandări, cu cele mai eficiente
rezultate. Aproape că nu există contraindicaţii,excluzând bineînţeles numai formele
complicate (cardiaci, pulmonari decompensaţi, etc).
Mijloacele fizicale cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei,
termoterapiei şi balneoterapiei.
În fractură de col femural această ramură medicală grăbeşte fenomenul de
vindecaresi înlătura mai repede impotenta funcţională.Hidroterapie :se înţelege
prin hidroterapie aplicarea în scop profilactic şi curativ a unui număr variat de
proceduri, care au la baza apa la diferite temperaturi şi sub diferite stări de
agregaţie, ca şi unele tehnici strâns legate de aceasta. Duşul cu aburi consta în
proectarea vaporilor supraancalziti asupra regiunii limitate. Tehnicianul trebuie să
fie atent că nu cumva să stropească bolnavul cu picături de apă fierbinte provenite
din condensarea vaporilor pe furtun şi pe porţiunea metalică a duşului. Este nevoie
că instalaţia pentru duşul cu aburi să fie prevăzută cu dispozitive de separare a apei
de condensare şi cu supraancalzitoare pentru aburi. Înainte de a aplica jetul de
vapori asupra bolnavului, tehnicianul şi-l proecteaza pe palmă pentru a se asigura
de lipsa picăturilor de apă fierbinte. Durata duşului cu aburi este de 3-6 minute se
poate să fie dat ca procedura de sine stătătoare, poate să preceadă o baie generală
sau se poate asocia cu masaj. La sfârşit se aplică o procedură de racire-spalare sau
dus de 18-200 . Modul de acţiune: duşul cu aburi are o acţiune puternică asupra
circulaţiei, provocând hiperemie şi resorbţie locală.Dusul-masaj acesta consta în
18
aplicarea mai multor duşuri rozeta la temperatura de 38-400 ,concomitent
aplicându-se şi masajul, conform tehnicii obişnuite. Pentru aplicarea lui există
instalaţii speciale cu 4-6 duşuri verticale, în rozeta, situate unul lângă altul, care se
pun simultan sau separat în funcţiune. În lipsa unei instalaţii speciale, se poate
efectua şi cu un duş mobil, la capătul căruia se aplică o rozetă. Durata masajului
este de 8-15 minute. Bolnavul este culcat dezbrăcat complet pe un pat special de
lemn. Se deschid duşurile şi în timp ce apa curge pe corp, tehnicianul executa
masajul conform tehnicii cunoscute. Modul de acţiune: dusul-masaj provoacă o
hiperemie importantă, mai ales în regiunea tratată; are un important efect resorbant
şi tonifian-Baia kinetoterapeutica :este baie caldă, la care se asociază mişcări în
toate articulaţiile bolnavului.
Se efectuează într-o cadă mai mare ca cele obişnuite, care se umple ¾ cu apă la
temperatura de 36-370 C şi mai rar 38 Bolnavul este invitat să se urce în cadă şi,
timp de 5 minute, este lăsat liniştit. După aceasta, tehnicianul executa (sub apă) la
toate articulaţiile, toate mişcările posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste mişcări se execută într-o perioadă de timp de 5 minute. După aceea
bolnavul sta în repauz, după care este invitat să repete singur mişcările imprimate
de tehnician.Durata băii este de 20-30 minute, după care bolnavul este şters şi lăsat
să se odihnească.Mobilizarea în apă este mai puţin dureroasă din cauza relaxării
musculare care se produce sub influenţa apei calde şi pierderii greutăţii corpului
conform legii lui Arhimede.
Duşul subacval:Constă din aplicarea sub apă a unui duş sul de mare presiune 3-6
atmosfere cu temperatură mai mare decât a apei de baie. El se poate efectua într-o
cadă cu apă la 35grade-38grade C cu ajutorul unui duş sul mobil cu presiune mare
care se introduce în apă pe segment sub controlul uneia din mâinile asistentului
până la 5-10cm de regiunea de aplicat. Durata procedurii este de 5-10minute.
Acţiunea intensă a duşului subacval se datoreşte temperaturilor diferite baie şi dus 19
precum şi masajului puternic al coloanei de apă care comprimă puternic
ţesuturile.Efectul este asemănător duşului masaj dar este suportat mai bine datorită
băii calde.Termoterapia.
Compresele cu aburi;avem nevoie de: două bucăţi de flanela, o bucată panza
simplă sau un prosop, o pânză inperneabila, o găleată cu apă, la temperatura de 60-
70°.Se plasează pe regiunea interesată o flanelă uscată peste care se aplică o bucată
de pânză sau prosopul muiat în apă fierbinte şi bine stors, iar peste aceasta se
aplică cealaltă flanela. Totul se acoperă cu bluză inperneabila sau se aplică un
termofor.Durata totală a procedurii este de minim 20 de minute şi de maximum 60
de minute.
Modul de acţiune: resorbtiv, analgezic, antispastic. împachetarea cu parafina,se
ia o cantitate potrivită (aproximativ 150-200 g) şi se topeşte într-un vas la
temperatura de 65-70°; în aşa fel ca să mai rămână câteva bucăţi netopite, în scopul
evitării supraincalzarii. Cu ajutorul unei pensule late de 8cm. se pensulează
regiunea. Grosimea stratului este de 0,5-1cm. Peste stratul de parafină se aplică
bucăţi de vata sau flanela şi apoi se acoperă regiunea cu pătura.Durata inpachetarii
este de 20-60 minute. Înlăturarea parafinei se face cu uşurinţă din cauza
transpiraţiei care are loc sub stratul de parafină. Procedura se termină cu o spălare
la temperatura de 20-22°. Modul de acţiune: are o acţiune locală şi provoacă o
încălzire profundă şi uniformă a ţesuturilor. Suprafaţa pielii se încălzeşte până la
38-40°.
La locul de aplicare se produce o hiperemie puternică şi transpiraţie
abundenţă.Ungerile cu nămol,bolnavul complet dezbrăcat sta câteva minute la
soare până i se încălzeşte pielea, apoi se unge cu nămol proaspăt complet sau
parţial. Se expune din nou timp de 20-60 minute, până când începe nămolul să se
usuce. În acest interval de timp va purta o compresă rece la frunte iar capul îi va fi
apărat de soare cu o pălărie sau umbrela.După aceasta o scurtă baie în lac sau în 20
mare, se va şterge, se va îmbrăca şi se va odihni la umbra sau într-o cameră,
aproximativ o oră. Modul de acţiune: ungerile cu nămol îşi bazează acţiunea pe
elementul termic alternant, rece la început, apoi cald, datorită încălzirii nămolului
la soare şi din nou rece, datorită băii din lac şi reacţiei vasculare la această; al
doilea element este reprezentat de acţiunea specifică a substanţelor resorbite în
organism. Electroterapia,este aceea parte a fizioterapiei, care studiază utilizarea
acţiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ
sau profilactic.În recuperarea fracturilor de col femural se recomandă:curentul
galvanic: este un mijloc clasic şi fidel de sedare a durerilor nevralgice.Electrodul
pozitiv are o acţiune sedativă locală, ca şi curenţii descendenţi şi curenţi ascendenţi
aplicaţi contralateral duc la o creştere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate să utilizeze concomitent şi introducerea de ioni cu acţiune
antalgică (ionoforeza transversală cu novocaină, aconidina sau revulsiv cu
histamina).Curentul diadinamic: se prescrie în aplicaţii transversale sau
longitudinale: o perioadă lungă, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4
minute ambele, 1 data pe zi. Se recomandă 10---14 şedinţe.Curenţii Trabert: sunt
curenţi cu impulsuri de fregventa 140 Hz, impuls 2 ms, pauză 5 ms, la care tot
catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului este de 15-20 minute,
cu creştere treptată a intensităţii.
Se repeta de 1-2 ori pe zi. Atât curentul diadinamic, cât şi curentul Trabert
determina o puternică senzaţie, cu aspect vibrator, o excitaţie a mecanoreceptorilor
ţesuturilor de sub electrozi. Efectele antalgice se explica tocmai prin această
senzaţie. Curentul faradic - se indica faradizarea cu periuţa sau cu ruloul, plimbate
pe regiunea dureroasă pudrata cu tâlc, legate de electrodul negativ, curentul fiind
tetanizat.Aceste proceduri sunt bine receptate şi tolerate de pacienţi pentru starea
de bine pe care o degaja şi modulîncare, corectânddezechilibrul, se îmbunatateste
functionalitatea.21
Ultrasunetele sunt utilizate în consolidarea fracturilor, datorită efectului de
"masaj mecanic", tisular, profund, fiind indicat pentru durere, inflamaţie,
mobilitate. Undele decimetrice şi microundele.Sunt emise de un dipol sub forma
unui fascicul de unde electromagnetice (ca la radar) direcţionat spre zona de tratat.
Sunt metode radiante cu care putem încălzi ţesuturile pe profunzimi variabile în
funcţie de tipul emiţătorului, de distanta acestuia, de tegument, de dozaj, de durata
tratamentului.
Radiaţia infraroşie, în afară de lumină solară, care este deosebit de bogată în
radiaţii infraroşii şi care este utilizată în terapeutica sub forma aşa -numitei
helioterapii. Aplicaţiile de radiaţii infraroşii în terapeutica se pot face în două
moduri: în spaţiul închis, sub forma aşa-numitelor bai de lumină proceduri intense
termoterapice sau în spaţiu deschis, în aer liber, sub forma asa-nummitelor aplicaţii
de sollux. În băile de lumină se realizează o încălzire a aerului până la temperaturi
ridicate (60-70-80°). În funcţie de scopul urmărit, bolnavul va sta în baia de
lumină între 5-20 minute.
După expirarea timpului prescris se aplică bolnavului o procedură de răcire
parţială. Efectul radiaţiilor infraroşii :radiaţiile infraroşii au acţiune calorică. Ele
acţionează asupra circulaţiei din derm provocând o vasodilataţie subcapilara,
intensificarea schimburilor dintre celulele de creşterea fenomenelor osmotice şi
creşterea debitului sangvin. Masajul medical; prin noţiunea de masaj se înţelege o
serie de manipulaţii manuale variate, aplicate la suprafaţă organismul în scop
terapeutic sau igienic. Este important că, înainte de a începe masajul, să se
controleze starea tegumentului bolnavului urmărindu-se în special , eventuale
infecţii ale pielii care contraindica masajul, precum şi eventualele echimoze.
Durata unei şedinţe variază între 5-10 minute iar frecventa este de obicei de o
şedinţă pe zi. Durata tratamentului poate fi între 2 şi 4-6 săptămâni, uneori chiar
22
mai mare, ca în afecţiunile ortopedice. Efectele fiziologice ale masajului. Efecte
locale:
1. Acţiune sedativă asupra:
durerilor de tip nevralgic;
durerilor musculare şi articulare.
Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare, lente care stimulează repetat
extraceptorii şi proprioceptorii existenţi.
2. Acţiunea hiperemianta locală se manifestă prin încălzirea şi înroşirea
tegumentului asupra căruia se exercita masajul această acţiune se exercită
prin manevre mai energice care comprimă alternativ vasele sangvine.
3. Îndepărtarea lichidelor de stază cu accelerarea proceselor de resorbţie în
zona masată.
Masajul permite înlăturarea lichidelor de stază. Acest efect este benefic la
persoane cu insuficientă venoasă periferică şi apare după manevre profunde care
conduc lichidul de stază de la periferie spre centru. Efecte generale:creşterea
metabolismului bazal stimulează funcţiile aparatului respirator şi circulator,
influenţează favorabil starea generală a organismului, îmbunătăţeşte somnul,
îndepărtează oboseala musculară.Toate aceste efecte generale se explică prin
acţiunea masajului asupra pielii care este un organ bine vascularizat şi mai ales
bogat inervat. Cea mai importantă acţiune fiziologică a masajului este reprezentată
de mecanismul reflex asupra organelor interne. Aceasta se explică prin stimulii
care pleacă prin exteroceptori şi proprioceptori, care simt de diferite intensităţi pe
cale aferenta către SNC, iar de acolo pe cale eferenta, ajung la organele interne în
suferinţă.
Toate acţiunile care se petrec la exteriorul corpului ajung şi la distanţă (la
organele interne). Fiecare organ se manifestă prin senzaţii dureroase pe tegument,
deci fiecărui organ îi corespunde la exterior o zonă cutanată reflexogena sau 23
metamerica, care trebuie cunoscută de maseur pentru a şti să acţioneze cu manevre
specifice pentru organele interne.Un alt mecanism al masajului este acţiunea
mecanică produsă de manevrele mai dure ca frământarea: contratimpul,
mangăluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul care se face transversal pe fibrele
musculare ceea ce duce la tonifierea musculaturii, îmbunătăţirea funcţiei şi forţei
musculare care participă la mişcarea într-o articulaţie.Prin această acţiune
mecanică, lichidele interstiţiale în exces din muşchi, se resorb în sânge pentru a fi
eliminate de organele excretoare; îmbunătăţeşte activitatea circulaţiei sângelui care
duce la mutaţia elementelor anatomice din întreg organismul şi odată cu această
reducerea activităţii inimii.Tehnica masajului;
a) Masajul regiunii fesiere,regiunea fesieră este limitată în sus de creastă iliacă,
în jos de plica fesieră.
Masajul regiunii fesiere va consra în neteziri şi presiuni efectuate cu pulpa
degetelor reunite, urmate de un masaj vibrator, insistent mai ales în plica fesieră, la
nivelul mării scobituri sciatice.
b) Masajul articulaţiei coxofemurale;este foarte dificil, datorită musculaturii
masive care înconjura articulaţia.
Accesul la capsulă articulara este posibil numai prin două puncte: la nivelul
inserţiei muşchiului croitor, pe partea lui internă, pe unde se pătrunde prin apăsare
şi se execută mişcări vibratorii. între trohanter şi tuberozitatea ischiatică, unde se
pătrunde punând bolnavul să flecteze genunchiul şi să facă o uşoară abducţie a
coapsei. Aici se poate executa un masaj vibrator şi chiar baterea.
c) Masajul coapsei; Coapsa are forma unui trunchi de con cu baza în sus.
Distingem la coapsă regiunea femurală anterioară şi posterioară.
În regiunea femurală anterioară pielea este mai groasă pe partea laterală decât pe
cea internă este mai mobilă, alunecând pe planurile subiacente. Maseurul trebuie să
respecte partea superioară a coapsei, triunghiul Scarpă. Regiunea femurală 24
posterioara are pielea de asemenea foarte mobilă, cu excepţia părţii
externe.Masajul coapsei începe cu netezirea cu presiune bimanuala, mai întâi pe
fata anterioară şi externă, bolnavul fiind în decubit dorsal, apoi pe fata posterioară
şi internă, bolnavul fiind în decubit ventral.
Se execută aceste meteziri cu policele pe fata anterioară şi cu celelalte patru
degete pe fata posterioara a coapsei începând din dreptul genunchiului în sus către
baza coapsei. Urmează frământarea musculaturii coapsei, care se poate face cu
energie, sub toate formele, de la presiune cu o mână sau cu ambele mâini în
petrisaj, cu torsiune a musculaturii. În regiunea laterală a coapsei, pe tensorul
fasciei lată se face masajul cu dosul falangelor, sub formă de pieptene, de jos în
sus. Kinetoterapia, mobilizarea şoldului trebuie începută imediat ce devine
posibilă, deci chiar din perioada de imobilizare la pat a pacientului.
Ca principiu universal valabil, rămâne orientarea tipului şi intensităţii
kinetoterapiei după regulă "non" durerii.a.Refacerea mobilităţii şi refacerea forţei
musculare.Se vor aborda în acest context doar aspectele legate de recuperarea
amplitudinii mişcărilor şi recâştigarea forţei musculare pentru mişcările fiziologice.
Reeducarea flexiei se poate face prin:
1. Prin adoptarea anumitor posturi;
Exerciţiul 1- Corpul pe o planşetă înclinată: piciorul homolateral se sprijină pe
un scăunel: înălţimea scăunelului este în funcţie de capacitatea de flexie a
articulaţiei coxofemurale, înclinarea planşetei fiind un mijloc de gradare.
Exerciţiul 2 - sprijin pe membrul inferior sănătos, cu piciorul homolateral
ridicat pe un scaun: înălţimea scaunului şi aplecarea trunchiului în fata măresc
gradul de flexie a articulaţiei.
2. Prin mobilizări pasive;
Acestea se realizează prin flexia femurului pe bazin sau a bazinului pe femur.
Întotdeauna genunchiul trebuie să fie flectat pentru a destinde ischiogambierii.25
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior sănătos extins:
asistentul aplica priză pe treimea inferioară a coapsei, executând flexia articulaţiei
coxofemurale (genunchiul este flectat).
Exerciţiul 2 - Pacientul în şezând la marginea mesei: asistentul, cu corpul său,
fixează coapsa suferindă printr-o presiune asupra genunchiului în axul coapsei;
pacientul apleacă trunchiul înainte; asistentul prinde cu ambele mâini regiunea
lombară mărind bascularea anterioară a bazinul.
3. Prin mobilizări autopasive;
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit dorsal: îşi prinde cu mâinile coapsa şi se
tractioneaza; dacă unghiul de flexie e prea mic pentru a putea ajunge la coapsă, se
poate tractiona prin intermediul unei chingi trecute peste picior sau peste
genunchiul flectat.
Exerciţiul 2 - Din postura patrupedă se forţează flexia coxofemuralei prin
greutatea trunchiului; oblicitatea coapsei determina variaţiile unghiului de flexie.
4. Prin mişcări active.
Exerciţiul 1 - Din ortostatism cu spatele la perete flectează coxofemurala cu
genunchiul flectat, trăgând coapsa la piept; tot din ortostatism, va executa
genuflexiuni, cu trunchiul uşor aplecat înainte.
Exercitiul2 din şezând pe podea, se flectează coapsă, aplecarea trunchiului spre
coapsa măreşte amplitudinea flexiei coxofemufale.
Reeducarea extensiei:
1. Prin adoptarea anumitor posturi;
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit dorsal cu o pernă sub fese; membrul inferior
afectat întins, cel contra lateral mult flectat.
2. Prin mobilizări pasive;
26
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit ventral: asistentul cu o mână, fixează pe masa
bazinul, iar cu antebraţul şi mâna cealaltă, trecute pe sub gamba, genunchi şi
coapsă, realizează extensia.
Exerciţiul 2 - Pacientul în decubit lateral, cu membrul inferior opus mult flectat
şi fixat de către asistent cu o mână; cu axila aceluiaşi membru superior, asistentul
fixează bazinul, iar cu mâna opusă realizaza extensia coapsei de deasupra.
3. Prin mişcări autopasive;
Exerciţiul 1 - Pacientul se afla în decubit dorsal menţinând cu mâinile
genunchiul membrului opus la piept, membrul afectat întins pe un plan înclinat.
4. Prin mişcări active;
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit ventral, ci bazinul fixat: se execută extensii
ale coxofemuralei, cu şi fără flectarea genunchiului.
Exerciţiul 2 - Pacientul în decubit lateral (pe partea sănătoasă) se face extensia
coapsei, în timp ce asistentul i inpinge în fata bazinul.
Reeducarea abducţiei
1. Prin adoptarea anumitor posturi;
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit dorsal cu un suport triunghiular între coapse
sau cu o pernă între genunchi pentru abducţia bilaterală.
Exerciţiul 2 - În poziţia "şezând călare" pe o banchetă.
2. Prin mobilizări pasive;
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit dorsal, utilizează membrul inferior sănătos ca
stabilizator acesta fiind în abducţie, cu gamba "căzută" la marginea mesei.
Exerciţiul 2 - Pacientul în ortostatism, cu picioarele îndepărtate: asistentul, la
spatele lui îi prinde cu mâinile din lateral, bazinul inpingandu-l spre partea
sănătoasă.
3. Prin mişcări autopasive;
27
Exerciţiul 1- Pacientul în ortostatism, cu membrul inferior lezat întins şi în
uşoara abducţie, cu piciorul sprijinit pe un mic suport: executa o genuflexiune pe
membrul inferior sănătos.
4. Prin mişcări active;
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit lateral pe partea sănătoasă: se ridică
(genunchiul extins) membrul inferior lezat.
Exerciţiul 2 - Din ortostatism se fac fandări laterale.
Reeducarea adductiei;
1. Prin adoptarea anumitor posturi;
Exerciţiul 1 - Din decubit dorsal pacientul încrucişează membrele inferioare cu
genunchii întinşi, membrul inferior lezat este dedesupt, şi din poziţia şezând se
poate încrucişa coapsa (poziţia "picior peste picior").
Exerciţiul 2 - Pacientul în decubit homolateral, cu o pernă sub grnunchi,
membrul inferior este flectat din coxofemurala şi grnunchi.
2. Prin mobilizări pasive;
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit dorsal: se flectează articulaţia coxofemurală şi
asistentul executa tracţiunea de adducţie, având grijă să fixeze bazinul.
Exerciţiul 2 - Pacientul în decubit contralateral cu membrul inferior flectat din
coxofemurala şi genunchi, degajând posibilitatea de adducţie pentru membtul
inferior de deasupra; dacă bazinul este la marginea mesei, adductia poate fi mult
amplificată.
3. Prin mişcări autopasive
Exerciţiul 1- Pacientul în decubit homolateral cu membrul inferior lezat prins în
chingi de un scripete şi tractionat în adducţie cu mâna.
4. Prin mişcări active;
28
Exerciţiul 1 - În decubit dorsal: încrucişări ale membrelor inferioare (genunchiul
întins). Idem, cu membrele lipite: se fac mişcări de lateralitate cu amândouă,
concomitent.
Reeducarea rotaţiei;
1. Prin adoptarea anumitor posturi;
Exerciţiul 1- Bolnavul şezând pe sol, cu genunchii flectaţi şi picioarele în afară
axului coapsei (rotaţie internă) sau înăuntrul axului (rotaţie externă).
2. Prin mişcări pasive;
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit dorsal: asistentul prinde treimea inferioară a
coapsei, rulând-o înăuntru sau înafară (genunchiul întins).
Exerciţiul 2 - Pacientul în şezând, cu genunchiul flectat: asistentul utilizează
gamba ca pe un levier: se face priză pe condilii femurali, iar cu antebraţul
mobilizează gamba.
3. Prin mişcări autopasive.Se pot executa mai multe montaje cu ajutorul
scripeţilor.
4. Prin mişcări active;
Exerciţiul 1 - Pacientul în decubit ventral, cu genunchiul flectat: deplasarea
gambei într-o parte şi în alta.
Exerciţiul 2 - Pacientul sta pe un scaun cu coapsele, genunchii şi gambele lipite
unele de altele: se fac deplasări ale gambelor spere stânga şi spre dreapta. B.
Reluarea mersului; Exerciţiile de reluare a mersului încep, desigur, cu perioada de
adaptare la ortostatism care în special la vârstnici capăta importanţa deosebită. În
momentul în care staţiunea în picioare este posibilă fără tulburări de echilibru, se
începe mersul.
1. Mersul, fără sprijin pe membrul inferior afectat este aproape regulă într-o
primă etapă, în recuperarea traumatismelor şoldului.
Pacientul este învăţat să meargă cu cârje astfel: 29
sprijin pe membrul sănătos;
cârjele se duc în faţă;
membrul afectat se duce între cârje, fără încărcare (atinge doar solul);
se trece greutatea corpului pe cârje prin balansarea în faţa a acestora;
membrul inferior sănătos se trece printre cârje şi se sprijină pe sol
înaintea cârjelor, concomitent cu trecerea greutăţii corpului de pe cârje
pe membrul sănătos.
Pacientul va fi învăţat să urce şi să coboare o scară. Se urcă cu membrul sănătos
apoi cârjele şi membrul afectat apoi este adus piciorul sănătos pe aceasi treaptă
2. .Mersul cu încărcare a membrului afectat se reia treptat, în funcţie de tipul
lezionar.
În fractură închisă de col femural încărcarea pe membrul afectat începe după 90
zile Aceste momente nu înseamnă reluarea sprijinului 100%, ci doar începutul cu
un procent de 8-10% din greutatea corpului.
3. Mersul în baston se începe când pacientul a ajuns la o încărcare de
aproximativ 50% şi pelvisul nu mai basculează datorită insuficientei
abductorilor.
Bastonul se ţine în mâna opusă membrului afectat şi se deplasează inpreuna.
Încărcarea în continuare se gradează slăbind sprijinul mâinii pe baston. Există
bastoane dinamometrice care înregistrează presiunea mâinii.
Uneori mersul cu sprijin în baston se va păstra toată viaţa.Refacerea completă a
mersului cere o serie de exerciţii complexe: mers liber, mers pe pantă, mers înapoi,
mers în lateral, mers cu picioarele încrucişate, mers în zig-zag, întoarceri etc.
Terapia ocupaţională;este o metodă de reeducare activa care completează
kinetoterapia folosind diverse activităţi adaptate la tipul de deficienţe motorii ale
individului cu scop recreativ şi terapeutic, ajutând bolnavul să folosesca mai bine
30
muşchii rămaşi indemni şi recuperând funcţia celor afectaţi de boală, contribuind
astfel la readaptarea funcţională la gesturile vieţii curente.
Prin această terapie se evita pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe
perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mişcări utile şi contribuind
astfel la readaptarea funcţională la efort.
Urmăreşte prelungirea exerciţiilor de kicetoterapie pentru mobilizare articulara
şi/sau tonifierea musculară, utilizând o serie de activităţi complexe distractive sau
capacitează atenţia şi răbdarea pacientului pentru o perioadă mai lungă de timp.
În general, aceste activităţi se execută cu mâinile dar forţa motrică este realizată
de membrele inferioare prin diverse tipuri de mobilizare: pedalaj de
bicicletă,alunecarea piciorului într-un jgheab rotund,mişcare laterală (abductie-
adductie), mers pe plan ascendent,mers pe banda sau pe scara rulantă.Cura balneo-
climaterica.
Întrucât sechelele posttraumatice ale şoldului include de regulă deficite
funcţionale determinate de leziuni produse la nivelul structurii osteoarticulare,
periarticulare şi musculare cărora li se adăugă efectele negative de mobilizare în
faza ortopedică, chirurgicală în afecţiunile posttraumatice.
Obiectivele şi conţinutul curelor balneo-climaterice vor fi în totalitate de
recuperare imediată, ele având rolul de refacere a funcţiei diminuate din cauza
traumatismelor.
Sunt indicate următoarele staţiuni:
Amară,
Bazna,
Eforie Nord,
Mangalia şi
Techirghiol.
31
CAP.4.ROLUL ASISTENŢEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU FRACTURA DE COL FEMURAL
Condiţii de spitalizare;
Pacienţii sunt internaţi în saloane cu 4-6 paturi. Saloanele au faianţă pe jumătate
din perete, gresie pe jos care trebuie spălată şi dezinfectata de câte ori este necesar;
păturile sunt rulante şi prevăzute cu dispozitive de ridicare şi coborâre; stative
pentru perfuzii.
Rolul asistenţei medicale în administrarea medicamentelor indicate de
medic. Asistenta medicală va administra medicaţia bolnavului sub îndrumarea
medicului respectând anumite reguli.
Nu va înlocui niciodată medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect
asemănător. Va verifica eticheta medicamentului înainte de administrare ca acesta
san u fie alterat, degradat să nu aibă culoarea schimbată.
Respectarea caii de administrare este obigatorie, deoarece nerespectarea poate
duce la accidente grave; a orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic
deoarece unele substanţe se descompun sau se elimină din organe într-un anumit
timp.
Orarul de administrare a medicamentelor este în funcţie şi de alimentaţia
bolnavului. Asistenta medicală va respecta doza prescrisa, somnul fiziologic al
bolnavului. Va evita incompatibilitatea dintre medicamente.
De exemplu, când administrează oxacilina şi gentamicina în acelaşi timp se va
administra prin injecţii separate deoarece cele două combinate precipita.
Dacă intervin greşeli în administrarea medicamentelor va anunţa imediat
medicul.Va avea grijă să administreze imediat medicamentele deschise deoarece se
32
altreaza repede şi va preveni infecţiile intraspitalicesti prin respectarea măsurilor
de asepsie şi igienă pentru fiecare cale de administrare.
Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii Pregătirea
preoperatorie
Pregătirea psihologică se începe din momentul în care se decide operaţia.
Deoarece mulţi dintre pacienţi au teamă de spitalizare, de diagnostic, de perioada
de inconştienţă din timpul anesteziei şi după anestezie, durere, despărţire de
familie, de moarte, asistenta medicală are rolul să-l ajute pe bolnav să-şi exprime
gândurile, grijile şi teamă, îi dă încredere în echipa operatorie, îi asigura de o
prezenţă care-l va susţine, îi explică ce se va întâmpla cu el în sala de operaţie, în
timpul transportuluii în sala de preanestezie şi unde va fi după operaţie şi cât va
dura.
Pregătirea generală.
Bilanţul clinic cuprinde:
Antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne interesează boli ca:
tuberculoza, hipertensiunea arterială, diabet, neoplasme, cardiopatii) starea
generală:vârstă, greutatea, slăbire asociată cu deshidratare, aparatul respirator, se
cauta afecţiuni pleuropulmonare prin inspecţie,se caracterizează semnele
funcţionale: frecvenţă, amplitudinea, ritmul respiraţiei ce se trece pe foaia de
temperature de către asistentă medicală,obligatoriu se completează cu radiografia
pulmonara, aparatul cardio-vascular,se face prin conscultatie, palpare, puls,
frecventa amplitudinea, tensiunea arterială se măsoară cu
sfingomanametrul,cantitatea de lichide tolerate de sistemul cardiovascular, E.K.G
(electrocardiograma) obligatoriu la persoanele de peste 45 de ani.
Bilanţul paraclinic cuprinde:
33
Examenele de rutină absolut obligatorii, determinarea de grup sanguine şi factor
RH (se recoltează 2 ml se sânge intravenos pe nitrat de sodiu), glicemie, uree,
creatina, fosfataza alcalină, examene complete,
HLG (hamoleucograma) cu formula leucocitara - se recoltează prin
puncţie venoasă 2 ml de sânge pe E.D.T.A.,
V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular) se recoltează prin puncţie
venoasă fără stază venosa 1.6 ml sânge pe 0.4 ml de nitrat de sodium 8,
Valori normale la 1 ora 2-5 mm la 2 ore 5-10 mm ,
Probe de coagulare: se recoltează 4,5 ml sânge prin puncţie venoasă pe
0,5 ml oxalate de sodium 3,8 %, timp Quick - valori normale = 6-12
secunde, timp Hovell - valori normale= 60-120 secunde, bilanţul
electronic,examenul sumar de urină.
Pregătirea locală. În ziua precedentă se recomandă pacientului repaus, regim
alimentar uşor digerabil care să conţină multe lichide pentru a creşte diureza,
pentru diminuarea setei postoperatorii, pentru hidratare şi pentru că prin diureza
are acţiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua clismă seara, iar la
indicaţia medicului se poate efectua şi dimineaţă.Se va efectua baia, dus sau baie
pe regiuni la pat, verificându-se regiunea inghinală, ombilcul, unghiile să fie tăiate
şi să nu aibă ojă. Cu un aparat de râs propriu sau de unică folosinţă se râde pe
porţiune cât mai larg posibil, după care se badijonează regiunea rasă cu tinctura de
iod pesste care se pune un pansament antiseptic uscat.În dimineaţa respectivă, în
salon, se îndepărtează bijuteriile de pe pacient şi toate lucrurile inutile, se
îndepărtează proteza dentară mobilă, se îmbraca bolnavul cu pijamaua curata şi se
pregătesc documentele (foaia de observaţie, analize, radiografii)care însoţesc
bolnavul la sală.
Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat
confortabil şi învelit.În sala de preanestezie se verifică regiunea rasă, dacă nu are 34
ecoriatii şi este rasa corect. Se verica starea de curăţenie şi dacă s-a îndepărtat
proteza dentară mobila.Se pregătesc zonele pentru perfuzii şi se montează o sondă
urinara în condiţii de asepsie după care se pune în regiunea perineului un câmp
steril.În sala de operaţie - felurile de anestezie generală sau rahianestezie.După
intervenţia chirurgicală care durează în jur de 100 min se aplică fese elastice.
Îngrijirile postoperatorii
Încep imediat după intervenţia chirugicala şi durează până la vindecarea
completă a bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea
funcţiilor organismului, asigurară cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea
complicaţiilor.Asistenta medicală va supraveghea cu atenţie operatul în salon, va
ajuta să fie transportat la pat, se va îngriji să fie plasat comod şi acoperit.Va
controla frecvent starea pansamentului. Va administra medicaţia prescrisă
postoperator, medicaţia calmantă numai în limita prescrisă de medic. Va măsura şi
nota funcţiile vitale (temperatura, puls, respiraţie, tensiune arterială). Va controla
şi nota diureza, cantitatea de secreţii care se evacuează prin tuburile de dren şi
cantitatea acestora. Va supraveghea faciesul bolnavului şi revenirea la culoarea
normală a facusului indica o evoluţie bună. La 24 de ore se pansează în salon, se
extrage tubul de drenaj aspirativ intraarticular şi încep contractile izometrice.
La 48 de ore va extrage şi tubul de drenaj aspirativ din ţesuturile moi şi se înalta
speteaza patului. Lichidele ce se vor administra în prima zi sunt apă şi ceai puţin
îndulcit sau de preferabil neîndulcit, zeamă de compot făcut în casă şi suc de
lămâie.A doua zi, supa strecurata care excită peristaltismul intestinal, apoi treptat
lapte, piureuri, budinca, rasol, carne fiartă.Alimentaţia se va face treptat până se
ajunge la necesarul zilnic. Nu se recomanda un regim special.Bolnavul
(supravegheat) operat cu anestezie generală trebuie supravegheat cu atenţie până la
apariţia reflexelor de deglutiţie, faringian, cornea şi tuse şi până la revenirea
completă a stării de conştiinţă.35
Supravegherea faciesului - urmărirea apariţiei palorii însoţită de traspiratie
rece şi răcirea extremităţilor, apariţia cianozei.
Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul poate
prezenta o stare de agitaţie putând să-şi smulgă pansamentul, drenurile,
perfuzia sau să plece din pat, în acest caza va fi imobilizat.
.Supravegherea respiraţiei - trebuie să fie ritmică şi se amplitudine
normală.
Accidente: căderea limbii în fundul gurii se previne prin menţinerea pipei
Gueddel încărcarea bronşică cu mucozităţi ( se face aspiraţie buco-faringiană)
înfundarea cailor respiratorii cu vomismente se previne prin poziţionarea capului
într-o parte, eventul aspiraţia gastrică.
Supravegherea pulsului care trebuie să fie regulat şi bine bătut. Puls filiform
este semn de hemoragie.
Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel ca şi în cazul pulsului ritmic
la 15 minute în primele două ore, apoi la 30 de minute din oră în oră până a
doua zi.
Supravegherea pansamentului care trebuie să rămână uscat, să nu se îmbibe
cu sânge, va fi anunţat imediat medicul.
Supravegherea poziţiei bolnavului se face după trezirea completă.
Îngrijirea mucoasei bucale - se vor umezi buzele cu comprese îmbibate cu
apă. Mucoasa bucală se şterge cu tampoane umezite cu soluţii diluate de
bicarbonate de sodium, acid boric. Se pot şterge buzele şi mucoasa cu
glicerina boraxată.
.Prevenirea escarelor: schimbarea lenjeriei, a poziţiei pacientului şi mascarea
zonelor predispose apariţiei escarelor, eventual frecţii cu alcool.
Evacuarea vezicii urinare prin stimularea micţiunii dacă nici o metodă nu a
dat rezultat, se practică sondaj vezical.36
Asigurarea somnului prin administrarea de calmante şi un sinoptic la
indicaţia medicului. La bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate:
transportul se efectuează în poziţia orizontală,
bolnavul va fi instalat în pat în poziţie orizontală cel puţin primele două zile
fără pernă,
supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative, pulsul poate fi uşor bradicardic;
tensiunea arterială poate fi uşor scăzută datorită vasodilataţiei periferice prin
paralizia nervilor motori,
supravegherea micţiunii deoarece micţiunea poate apărea spontan,
revenirea sensibilităţii în membrele inferioare reapare treptat de la rădăcina
spre extremităţi notându-se ora reapariţiei sensibilităţii în haluce,
depistarea incidentelor: apariţia cefaleei se combate prin aplicarea pungii cu
gheaţă pe cap sau a compreselor reci şi prin administrarea antialgicelor;
apariţia greţurilor redării cefei trebuie anunţate medicului.
Îngrijirile şi supravegherile acordate în primele două zile:
1. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative: temperature în prima zi
poate să aibă febră de rezorbtie (37,8o- 38o) se măsoară dimineaţa şi
seara, pulsul, tensiunea arterială, se urmăreşte diureza şi se stabileşte
bilanţul hidric.
2. Îngrijirile igenice şi prevenirea escarelor - toaletă, schimbarea lenjeriei de
pat şi corp, a poziţiei, masaj şi frecţii în zonele predispose escarelo
3. Exerciţii respiratorii: şulfa într-un tub, umfla un balon, tuşeşte pentru
eliminarea secreţiilor;
4. Mobilizarea bolnavului se face încă din prima zi pentru a preveni apariţia
escarelor şi a flebitei.
5. .În cază de meteorism se introduce tubul de gaze
37
6. Alimentaţia în prima zi va fi uşoară: ceai neîndulcit după evacuarea
gazelor va primi ceai îndulcit, zeamă de legume, zeamă de compot,
lapte.
În a treia zi supravegherea temperaturii se va face dimineaţă şi seara, pulsul se
va supraveghea tot dimineaţa şi seară. Se va supraveghea tranzitul intestinal, iar
dacă în primele patru zile nu apare scaunul se va anunţa medical. Tot din a treia zi
se încep mişcările respiratorii şi gimnastică cu ambele member inferioare. În
cazurile cu risc venos mare şi predispoziţie spre flebotronbare se începe
tratamentul preventive cu anticoagulante. În a şaptea zi bolnavul poate fi ridicat în
poziţie şezândă şi ortostatica în cârje şi fără sprijin pe membrul inferior operat şi
începe mersul. În a 21-a zi se scot firele se sutură la tegumente. În cazul apariţiei
vreunui hematom postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz.
Pansamentul reprezintă actul chirurghical prin care se protejează şi se
aseptizează o plagă pentru a înlesni cicatrizarea. Efectuarea pansamentului
postoperator trebuie să respecte următoarele principii fundamentale. Să se lucreze
în condiţiile de asepsie perfectăş instrumentele şi materialele să fie sterile, iar
mâinile celui care execută pansamentul şi tegumentele din jurul plăgii să fie
dezinfectate. Pentru servirea materialelor sterile este nevoie de o pensă de servit.
După utilizarea instrumentelor se pun într-un vas cu cloramina.
1. Pansamentul să fie făcut de două persoane, una care îl face şi una care îl
serveşte.
2. Să se asigure de absorbţia secreţiilor,
3. Sa se aseptizeze,
4. Protejarea operaţiei prin aplicarea compreselor sterile
5. Pansamentul să nu provoace durere bolnavului se va executa cu răbdare,
blândeţe, îndemânare, iar pansamentele lipite vor fi umezite cu apă
oxigenată soluţie dachim, ser fiziologic, apa distilată, apa sterile.38
6. Asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grăbi
vindecare.
7. Schimbarea pansamentului se va face în funcţie de evoluţie în cazul în care
nu prezintă secreţii şi nu există tub de dren, pansamentul se schimba mai rar.
Schimbarea lenjeriei de pat,shimbarea cearceafului pe pat. Pacientul se
aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă cu piciorul sănătos flexat şi cel afectat
întins, iar între genunchi se aşează o pernă.
Cearceaful murdar se rulează, iar în urma lui se aşează cearceaf curat; de
asemenea rulat. Apoi pacientul se aşează în decubit dorsal, cu o pernă sub piciorul
afectat, după care sprijinindu-se în piciorul sănătos se ridică, iar în acel moment
este tras cearceaful murdar şi este aşezat cel curat. Schimbarea fetei de pernă şi a
plicului de plapumă se efectuează ca de obicei.
Rolul asistenţei medicale
Asistenta medicală îi va explica pacientului cum se evita eforturile, lucru
obigatoriu în fractură de col femural. Gimnastică abuzivă şi forţarea mersului nu
ajută, ci sporeşte uzura. De aceea asistenta medicală va realiza împreună cu
pacientul un program de gimnastică.
Îi va explica bolnavului cu gimnastică pentru aparatul locomotor dezvolta
mişcările articulaţiilor contractate sau anchilozante, atenuează durerile spontane
sau provocate de mişcare, îşi recapăta starea de excitabilitate normală, preculm şi
elasticitatea pierdută.
Asistenta va avea grijă ca pacientul să execute mişcări şi amplitudine mică în
jurul axelor fiziologice ale articulaţiilor.Mişcările trebuiesc respectate în cursul
zilei şi asociate cu termoterapie, masaj.Masajul trebuie executat în camere potrivit
încălzite pentru bolnavii dexbradati, luminoase şi bine încălzite. Bolnavul trebuie
să fie dezbrăcat în regiunea interesată şi respectiv regiunea inferioară având grijă
ca circulaţia sangelului să nu fie împiedicată în regiunile imbricate şi să nu implice 39
activitatea asistenţei medicale.Pielea bolnavului trebuie să fie curatasa nu prezinte
flictene, vezicule. Dacă este foarte păroasă pielea trebuie rasă. Asistenta medicală
trebuie să-şi pregătească şi ea mâinile pentru masaj. Pentru a preveni
microtraumatismele pielii bolnavului, masajul se va executa numai cu mâini
curate, nebătătorite, fără inele şi cu unghile tăiate. Mâinile vor fi pudrate cu
pulbere de talc care va ajuta alunecarea. Dacă în timpul masajului este necesar să
se acţioneze cu o forţă mai puternică asupra musculaturii se va utilize o substanţă
lubrifianta ca lanolina, vaselină. După terminarea masajului substanţele se
îndepărtează cu apă şi săpun. Orarul masajului se va fixa în aşa fel încât acesta să
fie cât mai îndepărtat de orele alimntatiei, la 2-3 ore şi cel puţin cu o jumătate de
oră înainte de proxima masă.
Durata masajului este de circa 10-20 de minute. Se va avea grijă ca după
terminarea masajului să se asigure bonavului o odihnă de cel puţin o jumătate de
oră.Şedinţele se încep întotdeauna cu manipulări uşoare şi superficiale, executate
puţin mai rapid, pentru a obişnui şi anestezia tegumentelor prin provocarea unei
senzaţii plăcuţe de căldură.Acest procedeu va face ca bolnavul să câştige încredere
şi să se supună masajului, relevând complet musculatura.
Rolul asistenţei medicale în electroterapie - de multe ori este necesar ca bolnavii
să fie liniştiţi înaintea aplicării curentului, prin explicaţii asupra caracterului
inofensiv al tratamentului, să stea liniştiţi şi să semnaleze imediat orice senzaţie
neplăcută ca dureri, arsuri, căldura prea mare.
O modalitate mai bună a articulaţiei şoldului poate fi obişnuita prin mişcări
uşoare fără încărcare cu greutatea corpului şi în cazurile în care se pretează se
recomandă mersul pe bicicletă.
Mersul pe bicicletă are un dublu rol pozitiv şi anume: activează mişcările
articulare şi creşte forţa muşchilor care sunt în general slăbiţi prin inactivitate.
Realizarea unui protocol educativ40
Alimentaţia echilibrată deoarece unii factori nutriţionali au effect asupra
cartilajului (acizii graşi nesaturaţi) de aceea se recomandă o alimentaţie
hiproglucidica pentru că o alimentaţie hipreglucidica duce la o creştere a greutăţii
corporale constituind un factor determinant şi agravant al afectării articulaţiei.
Evitarea sedentarismului, inactivitatea ducând la scăderea forţei musculare.
Evitarea efortului fizic excesiv care duce la apariţia tendinţelor, a durerilor
musculare. Evitarea frigului, deoarece expunerea prelungită la frig poate exacerba
focare de infecţie latentă. Respectarea unor reguli înaintea efortului fizic:
antrenament progresiv, încălzire înainte de efortul propriu-zis,oprire periodică a
efortului pentru recuperare. Pozitionarea corectă în timpul unor activităţi: ridicarea
unor greutăţi de jos cu ambele mâini şi cu genuchi întinşi, constituie un factor
agresiv pentru coloana vertebrala
Menţinerea posturii şi aliniamentului corect al corpului - se previn în acest fel
deviaţiile coloanei vertebrale. Tratarea deviaţiilor coloanei vertebrale şi a altor
deficienţe Tratarea infecţiilor microbiene şi virale. Evitarea mersului prelungit pe
eren accidentat se evita astfel agravarea uferintelor soldului. Evitarea ortostatismul
prelungit - se protejează articulaţiile, oasele şi muşchii scheletici.
Purtarea de încălţăminte adecvată şi comodă. Menţinerea capacităţii de effort
prin mers pe jos, activităţi fizice cu regularitate. Evitarea traumatismelor:montarea
de bare pe pereţii laterali şi îndepărtarea obstacolelor pentru pacintii cu tulburări de
vedere, vârstnici, cu tulburări de echilibru,purtarea echipamentului de protecţie
adecvat,prevenirea accidentelor rutiere, casnice. Evitarea factorilor care contribuie
la apariţia osteoporozei, dieta bogată în calciu, fumat, consum excesiv de cafea,
exces de proteine.
CAP.5.PREZENTAREA CAZURILOR
CAZUL I
41
Doamna S.M.în vârstă de 63 ani, domiciliată în Dobresti,judetulArges, pensionară,
căsătorită, 3 copii, se interneazăLa data de 2.03.2013 la secţia de Ortopedie a
Spitalului Judetean de urgenta Pitesti cu diagnosticul de:
•Fractură de col femoral
Motivele internarii: Pacienta s-a internat cu -dureri şi impotenţă funcţională, şold
stâng
Data de externare:15.03.2013
Profilul pacientei
Doamna S.M. este o persoană sociabilă, se poate comunica cu dânsa despre
problemele personale, este căsătorită de 40 de ani, are o alimentaţie echilibrată,
nu-I place activitatea fizică, locuieşte într-un apartament cu 3 camere, în condiţii
bune.
Antecedente heredocolaterale : neagă
Antecedente personale:- fiziologice: a avut menarhă la 14 ani,menopauza la 47 ani,
ciclu regulat, 3naşteri normale.
- patologice: nesemnificative
Istoricul bolii: Pacienta, pe data de 2.03.2013 a plecat la piaţă, mergând pe jos,
2 staţii de maşină. Când a coborât de pe trotuar, pacienta nu a văzut că lângă
bordură este o piatră şi a căzut. Pacienta nu a mai putut să se ridice, şi a fost ajutată
de către un trecător care a anunţat imediat salvarea. Pacienta a simţit mai întâi o
arsură, după care o durere vie. A fost internată de urgenţă la spital unde s-a decis o
intervenţie chirurgicală, pentru punerea unei tije, sub ecran cu rahianestezie.
Examen fizic general
Simptome generale
- astenie
- durere
- starea generală alterată42
Greutate 65 kg, talie 160 cm
Stare de conştienţă - este cooperantă, conştientă
Stare de nutriţie – normoponderală
Tegumente mucoase – normale
Ţesut celular subcutanat - normal fără edeme
Sistem ostearticular - durere la nivelul şoldului drept cu imposibilitatea sprijinului
pe acest picior.
Aparat respirator:- normal- 16 respiraţii/min.
Aparat cardio-vascular:- normal- TA: 130/70 mmHg- AV:80/min- ritm cardiac –
regulat
Sistem nervos:- răspunsul la stimuli este present
- OTS prezent
- ROT simetrice
Sistemul urinar - diureza pe 24 ore aproximativ 1100 ml- urina este hipercomă-
micţiunile sunt normale- rinichii normali
Aparat digestiv: abdomen mobil cu mişcările respiratorii,suplu, nedureros la
palpare.Tranzit prezent.
ANALIZE EFECTUATE
Hemoglobina - Hb – 11,5 mg%
- HTC – 33,9 mg%
- leucocite 6.000/mm³
VSH - 125 mm/h
Examene biochimice sanguine:
- glicemie: 110 mg%
- uree: 14,3 mg%
- creatinină: 0,8 mg%
- colesterol total: 237 mg%43
- TGO: 154 UI
- TGP: 484 UI
- bilirubină totală: 0,6 mg%
INVESTIGAŢII PARACLINICE
- Radiografie şold stâng
- EKG
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS administrat pe perioada internării
1. Algocalmin
2. Soluţie Ringer, pev.
3. Ketonal diluat în 1-2 ml de ser fiziologic, i.v.
4. Dulcolax 2 dg. Numai în perioada de constipaţie, peros
5. Diazepam 1 tb. seara, peros
Aprecierea nursing
Analizând datele anamnestice şi observaţiile personale, se apreciează din punct de
vedere nursing că pacienta S.M. prezintă:
respiraţie normală:16 resp/min
TA130/70 mmHg-
Pulsul este amplu, regulat, AV=80/min-
tegumentele– calde, transpirate-
nutrţia– este bună-
somnul– este modificat, bolnava prezintă o starede oboseală marcată,
nelinişte, nu reuşeşte săadoarmă noaptea din cauza durerilor.-
eliminarea intestinală– este normală-
eliminarea urinară– este normală, diureza/24heste de aproximativ 1500 ml.-
reacţii cutanate– tegumentele datorită transpiraţiilor abundente au tendinţă la
deshidratare,necesită igienă riguroasă, tamponări de mai multeori pe zi cu
soluţie de muşeţel, pudră de talc44
Pacienta a suportat bine spitalizarea, nu au fost incidente, a cooperat cu echipa
de îngrijire; evoluţia bolii pe perioda spitalizării estesatisfăcătoare,simptomatologia
prezentă la internare s-a ameliorat.Din datele culese reiese că pacienta prezintă
probleme de dependenţăla următoarele nevoi:
a. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
2. prin modificarea stării de bine legată de durere manifestată prin agitaţie.
3. NEVOIA DE A ELIMINA
4. prin alterarea eliminării intestinale prin constipaţieşi meteorism abdominal.
5. NEVOIA DE A FI CURAT ŞI ÎNGRIJIT
6. prin riscul alterării integrităţiitegumentelor datorate imposibilităţii acordării
îngrijirilor de igienă corporală.
7. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI
8. prin perturbarea modului de somn,legat de starea de criză.
9. NEVOIA DE A COMUNICA
10.prin tendinţa de auto-izolare
45
Nevoia afectată
Diagnostic nursing
Obiectiv nursing Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
1. Nevoia
de a
evita
pericolele
-alterarea stării de
bine datorită
fracturii, manifes-
tat prin durere
- Vulnerabilitate
faţă de pericole
manifestată prin
risc de
complicaţii
şi evoluţie
nefavorabilă a
bolii datorită
procesului
anevoios de
recuperare
pacienta să aibă o stare
de bine fizic şi psihic.-
să nu mai prezinte
durere la nivelul
şoldului, în termen de
trei zile
Pacienta să beneficieze
de un mediu sigur, fără
factori care să-i
agraveze starea şi de o
aplicare corectă a
tratamentului
-aplic punga cu gheaţă-recoltez
sânge pentru analizele de laborator
-încurajez pacienta să-şi exprime nevoile
şi dorinţele
- pacientei i se recomanda repaus la pat,
recuperarea fiind de lungă durată.
Asigur condiţii de mediu propice
recuperării postoperatorii(salon aerisit,
este alături de pacienţi care au o evoluţie
favorabilă – o ajut să fie optimistă în ceea
ce o priveşte )
La indicaţia medicului administrez
antiinflamatoare – celebrex; antialgice –
fortral, mialgin; tuberculostatice –
pirazinamida 50 mg/kgc (40-60 mg/kgc)
2,5 g/priză
-durerea persistă
dar cu o
intensitate mai
mică
- în urma
intervenţiei
chirurgicale şi a
kinetoterapiei
pacienta are
evoluţie favorabilă
Plan de îngrijire
46
Nevoia afectată
Diagnostic nursing
Obiectiv nursing Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
Nevoia
de a
elimina
-alterarea
eliminării
intestinale legată
de diminuarea
peristaltismului
intestinal ca
urmare a
imobilizării la
pat pe perioadă
lungă
-pacienta să prezinte
eliminări fiziologice
Îmbogăţirea alimentaţiei cu
alimente bogate în celuloză -
fructe,legume crude, lapte,sucuri
dulci şi altele stimulatoare ale
tranzitului şi peristaltismului
intestinal, pentru corectarea
eliminărilor.
masaj abdominal pt. prevenirea
crampelor
–administrez medicaţia
laxativă prescrisă de medic,
urmăresc efectul.
-dulcolax 1 tb.numai pe perioada de
constipaţie
-pacienta respectă
recomandările şi are
o evoluţie favorabilă
47
Nevoia afectată
Diagnostic nursing
Obiectiv nursing Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
Nevoia
de a fi
curat şi
îngrijit
Riscul alterării
integrităţii
tegumentelor ca
urmare a
imobilizării la
pat pe perioadă
lungă
Menţinerea
integrităţii
tegumentelor
prin prevenirea
escarelor şi
acordarea
îngrijirilor de
igienă corporală,
ameliorarea progre
sivă a activităţii
musculare a
şoldului pentru
prevenirea
anchilozei.
- Asigur o lenjerie de pat curata si bine
intinsa (sa nu faca cute), lenjerie de corp
curata si lejera
Asigur igiena corporala generala
Schimb lenjeria de corp si pat de cate ori
este nevoie
Schimb pozitia pacientului la fiecare 2 ore
si supraveghez punctele de presiune pentru
prevenirea escarelor (aparitia iritemelor
este semn in zona respectiva se vor forma
escare)
Fac masaj 10 minute de mai multe ori pe
zi la nivelul zonelor de presiune
Pacienta reuşeşte
să treacă cu bine
starea de stres şi
anxietate.
-absenţa
escarelor,an-
chilozei
contracturilor.
48
Nevoia afectată
Diagnostic nursing
Obiectiv nursing Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
Nevoia
de a fi
curat şi
îngrijit
Risc de aparitie
a
trombozelor la
nivelul
membrelor
inferioare
datorita
repausului la
pat
Prev
Prevenirea
complicatiilor
pulmonare
Prevenirea
trombozelor
Tapotaj la nivelul spatelui pentru
prevenirea pneumoniei hipostatice
Fac masaj la nivelul membrelor
inferioare timp de 10 minute de mai
multe ori pe zi asigurand astfel o
circulatie periferica buna
Pacientul are stare
generala
buna. Nu exista
zone
hipereniate
Datorita
ingrijirilor
corespunzatoare
pacientul
prezinta
tegumente integre
49
Nevoia
afectată
Diagnostic
nursing
Obiectiv nursing Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
Nevoia
de
adormi
şi a se
odihni
-perturbarea
modului de
somn legat de
starea de criză
(durere,
anxietate)
-pacienta
să beneficieze de
somn
odihnitor cantitativ
şi calitativ
-liniştirea pacientei-aerisirea camerei şi
linişte în salon
-administrez medicamentele prescrise de
medic.
-ofer pacientei un pahar cu lapte cald, seara
la culcare.
La recomandarea medicului administrez-
diazepam 1tb seara la culcare
în urma
interventiilor aco
rdate pacienta a
beneficiat de un
somn odihnitor
Nevoia
de a se
mişca şi
a avea o
bună
postură
-alterarea stării
de bine legată de
fractură,manifest
ată prin
limitarea
mişcărilor
menţinerea poziţiei
corecte a
membrului
afectat pentru prev
enir-ea formării
calusului vicios
-ajut pacienta pentru a se putea mobiliza
susţinând-o radiografiere a membrului
afectat pentru urmărirea evoluţiei
consolidării.
-radiografie şold drept
-absenţa
escarelor anchilo
zei,
contracturilor.
50
Nevoia afectată
Diagnostic nursing
Obiectiv nursing Intervenţii autonome şi delegate
Evaluare
Nevoia
de a
comunica
tendinţa de auto
izolare
manifestată prin
alterarea
comunicării la
nivel afectiv
-pacienta să poată
comunica cu echipa de
îngrijire şi să aibă
încredere în asistenta
medicală
-stabilesc relaţii de încredere
cu pacienta
-o ajut să evite depresia
- Se va facilita contactul cu
pacientii restabiliti cu efect
bun asupra psihicului
Se asigura un climat de liniste
Salonul este aerisit si o
temperatura de 18-20 de
grade Celsius
In pat se asigura o pozitie cat
mai comoda
-pacienta comunică cu
echipa de îngrijire
declarând că se simte
mulţumită şi înţeleasă.
Anxietatea scade treptat
in intensitate,
vorbesc cu
pacienta cu blandete si
rabdare.
Are evolutie favorabila,
este optimistă si
reuseste sa se adapteze la
situatia creata de
boala
51
CNP Numele..S….Prenumele…M….Anul 2013 luna..03…. Nr. foii de observaţie……567……Nr. salon……3…..Nr. pat…………..
ZiuaZile de boalå 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 0 1 1 1 2 1 3 1 4
Res
p.
T.A
.
Pul
s
Tem
p
D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
35 30 160 41O
30 25 140 40O
25 20 120 39O
20 15 100 38O
15 10 80 37O
10 5 60 36O
Lichide ingerateDiurezăScaune
52
Evaluare caz 1
Pacienta s-a internat cu -dureri şi impotenţă funcţională, şold stâng
Pacienta, pe data de 2.03.2013 i se recolteaza sânge venos pentru urmatoarele
analize de laborator care demonstreaza - Hb – 11,5 mg%
- HTC – 33,9 mg%
- leucocite 6.000/mm³
-VSH - 125 mm/h
Examene biochimice sanguine:
- glicemie: 110 mg%
- uree: 14,3 mg%
- creatinină: 0,8 mg%
- colesterol total: 237 mg%
- TGO: 154 UI
- TGP: 484 UI
- bilirubină totală: 0,6 mg%
INVESTIGAŢII PARACLINICE
- Radiografie şold stâng; - EKG
În urma evaluarii clinice si paraclinice s-a stabilit necesitatea interventiei
chirurgicale. Pacienta are evoluţie postoperatorie favorabilă.
Înţelege importanţa respectării indicaţiilor medicale. La început va face doar
mişcări pasiveurmate apoi de mişcări active ale articulaţiei coxofemurale stângă.
La început alimentaţia pacientei se va face pasiv la pat. Treptat pacienta se
recuperează şi va fi alimentată activ în salon iar mai apoi la sala de mese.
La externare – pacienta este în curs de recuperare şi are evoluţie
favorabilă.
53
Caz 2
Pacienta R.M.în vârstă de 65 de ani,domiciliată în Pitesti, pensionara, se prezintă la
data de 11.04.2013 la Camera de gardă ortopedie a Spitalului judetean de urgenta
Pitesti cu diagnosticul de:- fractura de col femural
Motivele internării: Pacienta s-a internat cu:
durere de sold drept
mers neechlibrat prin scurtarea unui membru
Data de externare: 25.04.2013
Profilul pacientei Doamna R.M. este o persoană sociabilă se poate comunica cu
dânsa despre problemele personale,locuieşte într-un apartament cu trei camere în
condiţii bune
AHC: -: mamă,tată decedatii
Antecedente personale:
fiziologice: a avut menarhă la 14 ani,ciclu regulat
patologice:
displazie luxantă de şold drept la vârsta de 1 an.
intervenţie cu aparat de distensie Hessing
Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 65 de ani,a fost depistată la vârsta de 1 an cu
displazie luxantă de şold drept. A fost tratată cu atele,după metoda Pacii-Lorenz.
La vârsta de 10 ani a suportat o intervenţie cu aparat de distensie Hessing.Pacienta
este reinternată cu simptomatologia descrisă pentru reevaluare chirurgicală
Examen fizic general
54
Greutatea 60 kg,talia 170 cm
Tegumente şi mucoase normale
Stare de conştienţă este cooperantă şi conştientă
Stare de nutriţie normoponderală
Aparat respirator:
-normal -16 respiraţii/min
Aparat cardiovascular:
-normal-TA: 120/70mmHg
-AV: 76 băt/min
-ritm cardiac regulat
Sistem urinar:-micţiuni fiziologice-1400 ml/24h
Sistem nervos:
-răspunsul la stimuli este present
-orientarea temporo-spaţială normal
Aparat digestiv:-abdomen mobil suplu nedureros la palpare,cumişcări respiratorii-
tranzit prezent
Pacienta preoperator prezintă:
-durere la nivelul şoldului drept
-mobilitate dezechilibrată
-anxietate
-inapetenţă
-insomnie
Examene de laborator efectuate preoperator:
-TQ – 14
-TH - 115
-HLG – Hb 13,4g%,Ht 43%-AP 100%
-Glicemia 76mg%55
-Uree 21mg%
-TGO 40 UI/l
-TGP 23 UI/l
Tratament medicamentos preoperator:
-ser fiziologic 1000 ml-glucoză 5% 500ml-xilină 1%-dextran 1fl.-dormicină 1f.-
droperidol 1ml-ketalar 20ml-hidrocortizon 100mgPacienta a fost alimentată şi
hidratată parenteral cu ser fiziologic şiglucoză 5%.
Postoperator
Pacienta a prezentat:-greaţă postanestezie-dificultate la eliminare din cauza
poziţiei-nu a putut să se odihnească suficient datorită poziţieiimpuse şi confortului
modificat.Evoluţie postoperatorie bună.
Tratament postoperator medicamentos:
-algocalmin 1f -zinacef 4fl-gentamicină 1f -oxacilină 4g-diazepam 1tb
Aprecierea nursing a stării de dependenţă postoperator
1.Nevoia de a evita pericolele – alterarea stării de confort legată de poziţiaimpusă
(DD).
2.Nevoia de a comunica – alterarea stării de sănătate fizică şi psihică,alterarea
imaginii de sine.
3.Nevoia de a se mişca şi a avea o poziţie corectă
– potenţial de adoptare aunei poziţii vicioase necorespunzătoare vindecării.
4.Nevoia de a-şi păstra igiena corporală –
potenţial de alterare altegumentelor şi al mucoaselor
5.Nevoia de a dormi şi a se odihni –
perturbarea programului de somn,calitatea somnului nesatisfăcătoare.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
– potenţial de alterare a aparatuluigipsat.
7.Nevoia de a se alimenta şi hidrata– aport nutriţional şi hidric scăzut.56
8.Nevoia de a elimina – stare de disconfort datorită imposibilităţii de aelimina normal
57
Nevoia afectată
Diagnostic nursing
Obiectiv nursing Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
Nevoia de
a evita
pericolele
-alterarea stării
de confort
legată
de poziţia
impusă(DD)
-supravegherea
Perfuziei
-prevenirea
pneumoniei
hipostatice
-prevenirea
atrofiei musculare
-supravegherea
funcţiilor vitale
-menţinerea
unei poziţii
adecvate
-am avut grijă ca poziţia pacientei să fie în DD şi
să aibă piciorul operat în uşoară abductee
-pt evitarea încărcării pulmonarei-am făcut pac
ientei tapotaj pe spate cu alcool
-am măsurat TA= 120/70mmHg şi P76 b/min-
după scoaterea sondei urinare ajut pacienta să
folosească plosca şi bazinetul.
-îi fac masaj la membrele inferioare
-am supravegheat perfuzia.
ser fiziologic10%
-glucoză5%
-algocalmin 1f
-zinocif i.v.(2f,0,12)
-gentami-cină 2f
-oxacilină 4g
-diazepam 1f
-obiectiv
realizat.
Nevoia Diagnostic Obiectiv nursing Intervenţii autonome şi Evaluare58
afectată nursing delegate Nevoia
dea-şi
păstra
igiena
corporală
potenţial de
alterare a
tegumentelor şi
mucoaselor
-să aibă tegumentele integre
păstrarea ap gipsat curat fără pete
sau deteriorat
-dimineaţa ajut să-şi acorde
igiena bucală la pat
-am grijă când foloseşte plosca
să nu murdărească gipsul
aşezând pe o muşama
Obiectiv
atins
Nevoia de
a dormi şi
a se odihni
-perturbarea
modului de somn-
calitatea somnului
nesatisfăcătoare.
Asigurarea odihnei necesare
refacerii după intervenţie
-administrez 1f algocalmin şi1
tb diazepam-creez pacientei un
cadru intim şi liniştit pentru a
se putea odihni
algocalmin-diazepam
Obiectiv
atins.
59
Nevoia afectată
Diagnostic nursing
Obiectiv nursing Intervenţii autonome şi delegate
Evaluare
Nevoia de
a se
alimenta şi
hidrata
nutriţional şi
hidric scăzut.
-prevenirea deshidratări
-asigurarea unui aport
nutriţional adecvat.
Asigur pacientei hidratarea
cu ceai neîndulcit
-în următoarele 4
zile postoperatorii îi asigur o
masă bogată în vitamine
şi proteine
-regim alimentar
Pacienta este
alimentată şi
hidratată
-nu prezintă semne
de deshidratare.
Nevoia de
a elimina
-stare de
disconfort
datorită
imposibilităţii
de a elimina
normal
-monitorizarea eliminărilor
-educarea pacientei cu privire
la modul de eliminare
-asigurarea igienei
ajut pacienta să urineze
la ploscă evitând udarea sau
murdărirea pansamentului şi
menţinerea posturii corecte
-am grijă ca după urinare să
asigur bolnavei igiena
intimă.
Bolnava
nu prezintă probleme
de micţiune
sau defecale
CNP Numele..R….Prenumele…M….Anul 2013 luna..04…. Nr. foii de observaţie……67……Nr. salon……3…..Nr. pat…………..
60
ZiuaZile de boalå 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 0 1 1 1 2 1 3 1 4
Res
p.
T.A
.
Pul
s
Tem
p
D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
35 30 160 41O
30 25 140 40O
25 20 120 39O
20 15 100 38O
15 10 80 37O
10 5 60 36O
Lichide ingerateDiurezăScaune
61
Evaluare caz 2
La internare pacienta acuza durere la şold,mers neechilibrat prin scurtarea unui
membru. Pe data de 11-04-2013 i se recolteaza sânge venos pentru urmatoarele
analize de laborator care demonstreaza
-TQ – 14s
-TH – 115s
-HLG – Hb 13,4g%,Ht 43%-AP 100%
-Glicemia 76mg%
-Uree 21mg%
-TGO 40 UI/l
-TGP 23 UI/l
În urma evaluarii clinice si paraclinice s-a stabilit necesitatea interventiei
chirurgicale. Pacienta are evoluţie postoperatorie favorabilă.
Înţelege importanţa respectării indicaţiilor medicale. La început va face doar
mişcări pasive urmate apoi de mişcări active ale articulaţiei coxofemurale stângă.
La început alimentaţia pacientei se va face pasiv la pat. Treptat pacienta se
recuperează şi va fi alimentată activ în salon iar mai apoi la sala de mese. La
externare – pacienta este în curs de recuperare şi are evoluţie favorabilă.
62
Cazul 3
Nume: M
Prenume: M
Vârsta: 65 ani
Adresă: Mihai Viteazu,Piteşti
Ocupaţia: Pensionara
Data internării: 4.02.2013
Data externării: 25.02,2013
Diagnosticul la internare: fractură de col femural stâng
Motivele internării: Pacienta în vârstă de 65 de ani acuza dureri puternice,
impotenta funcţională
Istoricul bolii: Pacienta a suferit un traumatism prin cădere la domiciliu în urmă cu
2 zile.
Pe data de 5.02.2013 i se recoltează analizele care demonstrează:
Hemoglobină 11,45%,
Hematocritul 41%
Analizele biochimice arata:
Glicemia = 89mg%; Uree = 40mg%
Transaminazele TGO = 33u.i./.ş TGP = 22 u.i./.l
Probele de coagulare: Timp Quick = 14 secunde
Timp Howell = 122 secunde
Tot pe data de 5.02.2013 se notează o stare generală bună, durere acută la palparea
şoldului rotaţia externă a membrului afebrilitat.
Pe data de 6.02.2013 se face radiografia şi EKG.
Aceste examene împreună cu Rx grafia articulaţiei coxofemuraledecizia de a
interveni chirurgical.63
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia afectată Diagnostic
nursing
Obiective Interventii autonome şi delegate Evaluare
Nevoia de a
evita pericolele
Alterarea
confortului fizic
şi psihic din
cauza durerii
Anxietate legata
de intervenţia
chirurgicală
Disconfort ca
urmare a
imobilizării
prelungite la pat
După 24 h pacienta
va avea o stare de
confort fizic şi
psihic
-in perioada dureroasă am asigurat
pacientei repaos la pat fizic şi psihic
-i-am asigurat pacientei poziţia
antalgică
La indicaţia medicului am
administrat :
-medicatie antialgica: Algocalmin şi
Diclofenac
- medicaţie anticoagulantă-Fragmin
5000 u.i. (pre şi postoperator)
După 24 hde la intervenţia
chirurgicală pacienta
prezintă o stare de confort
fizic acceptabil în urma
administrării tratamentului.
Nevoia de a
dormi şi a se
odihni
Insomnie ca
urmare a
disconfortului
Pacienta va fi
capabilă să doarmă
în timpul nopţii ,
-i-am asigurat un confort minim
necesar : lenjerie de pat curata ,
temperatura optimă 18 C , aerisirea
Pacienta are somn agitat
Pacienta nu mai prezintă
anxietate
64
fizic şi psihic
determinat de
boală
Alterarea
confortului ca
urmare a
insomniei
dormiţiale
având un somn
liniştitor şi
odihnitor.
Pacienta să
beneficieze de
somn atât calitativ
cât şi cantitativ
salonului înainte de culcare
La indicaţia medicului
-i-am administrat algocalmin f1 i.m.
+ diazapam f1 i.m.
Pacienta a dormit 7 ore şi
s-a trezit odihnită.
Nevoia de a a se
îmbrăca şi a se
dezbrăca
Incapacitate de
a se îmbrăca şi
dezbraca ca
urmare a
imobilizării la
pat
Pacienta îşi va
recâştiga
mobilitatea
articulara şi
capacitatea de a se
îmbrăca şi dezbraca
fără ajutor.
-Psihoterapie
Explic pacientei importanţa reluării
treptate a mişcărilor +la început
pasive şi mai apoi active
-face zilnic exerciţii de motricitate
fină cu pacienta
-ajut pacienta în timpul îmbrăcării
şi dezbrăcării
Pacientei îi este teamă să se
îmbrace singur
Este anxios
Pacienta reuşeşte să se
îmbrace şi dezbrace singur.
65
Nevoia de a
respira şi a avea
o bună
circulaţie
-Risc de alterare
a stării generale
ca urmare a
alterării
respiraţiei şi
circulaţiei
-Anxietate
- Pacienta să
prezinte respiraţie
şi circulaţie în
limite fiziologice
–--Pacienta să nu
mai fie anxioasă
- Monitorizarea continuă a
statusului cardiorespirator: pacienta
este echilibrată hemodinamic
-La indicaţia medicului se
administrează antialgice pentru
calmarea durerii
-In vederea unei respiraţii normale
ajut pacienta să depăşească
momentul şi să-şi învingă
anxietatea
-Asigur repaus fizic şi psihic
pacientei.
-Pacienta are evoluţie
favorabilă postoperator,
funcţiile vegetative sunt în
limite normale
Nevoia de a
învăţa cum să îţi
păstrezi
sănătatea
- Interpretarea
greşită a
informaţiei
-Anxietate
- Pacienta să capete
cunoştinţe medicale
despre situaţia
medicală în care se
- Informez pacienta cu privire
lafractura de col femural, îi explic
importanta intervenţiei chirurgicale
- Pacienta este anxioasă, nu
înţelege situaţia medicală în
care se află
66
- Insuficientă
cunoaştere a
bolii
afla şi să prezinte
înţelegerea lor
-Prezentarea regulamentului de
ordine interioară a spitalului
- Pacienta a înţeles
importanţa intervenţiei
chirurgicale
–Pacienta este receptivă la
informaţie şi are evoluţie
favorabilă
67
CNP Numele.M….Prenumele…M….Anul 2013 luna..02…. Nr. foii de observaţie……57……Nr. salon……5…..Nr. pat…………..
ZiuaZile de boalå 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 0 1 1 1 2 1 3 1 4 1 5 1 6
Res
p.
T.A
.
Pul
s
Tem
pD S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S
35 30 160 41O
30 25 140 40O
25 20 120 39O
20 15 100 38O
15 10 80 37O
10 5 60 36O
Lichide ingerateDiurezăScaune
68
Evaluare caz 3
La internare pacienta acuza dureri puternice, impotenta funcţională ca urmare
a unui traumatism prin cădere la domiciliu în urmă cu 2 zile.
Pe data de 5.02.2013 i se recoltează sânge venos pentru analize de laborator
care demonstrează:
Hemoglobină 11,45%,
Hematocritul 41%
Glicemia = 89mg%
Uree = 40mg%
TGO = 33u.i./.ş
TGP = 22 u.i./.l
Timp Quick = 14 secunde
Timp Howell = 122 secunde
In urma evaluării clinice şi paraclinice s-a stabilit necesitatea intervenţiei
chirurgicale.Pacienta are evoluţie postoperatorie favorabilă.
Înţelege importanţa respectării indicaţiilor medicale. La început va face doar
mişcări pasiveurmate apoi de mişcări active ale articulaţiei coxofemurale stângă.
La început alimentaţia pacientei se va face pasiv la pat. Treptat pacienta se
recuperează şi va fi alimentată activ în salon iar mai apoi la sala de mese. La
externare – pacienta este în curs de recuperare şi are evoluţie favorabilă.
69
CAP.6. CONCLUZII
Ceea ce caracterizează fracturile colului femural este tocmai faptul că
tratamentul lor este dificil şi se soldează adesea cu tulburări de consolidare care
duc la pseudoartroza. Aceste rezultate precare se datorează într-o bună măsură
deficientelor de tratament, dar şi particularităţilor arhitecturale (structurale) şi de
vascularizaţii ale capului şi ale colului femural. S-a văzut că în sistemul
trabecular al colului femural există două zone de rezistenţă scăzută şi la aceste
niveluri, fracturile sunt frecvente.
Odată cu producerea fracturii, vasele care iriga gâtul şi capul femural pot să
fie rupte ceea ce expune capul femural la necroza ischemică. Său duce
nefavorabil consolidării îl constituie suprafaţă mică de contact între fragmentele
fracturate, ceea ce necesită o reducere anatomică a fragmentelor, lucru dificil de
realizat în practică. În sfârşit forţele de forfecare care iau naştere la nivelul
fracturii împiedică şi ele formarea calusului
Fracturile colului femural cu angrenarea fragmentelor (fracturile subcapitale
şi mediocervicale prin abducţie sau de gradul I) pot să fie tratate prin mijloace
ortopedice; în aceste cazuri trebuie evitată tracţiunea în ax a membrului.
Imobilizarea simplă la pat, pentru 6-8 săptămâni, evitând rotaţia externă printr-o
gheaţă sau botina gipsat cu o şipcă antirotationala este suficenta pentru Watson
Jones. Alţi autori (Bohler, de Maurgues, Rădulescu) prefera imobilizarea într-un
aparat gipsat. Ducqoquet, la care imobilizarea fracturii se obţine prin
solidarizarea în gips a celor două member pelvine, bolnavul având posibilitatea
poziţiei şezând pentru a preveni complicaţiile pulmonare.
Totuşi, în ultima vreme s-au semnalat cazuri de deplasare secundară după
tratamentul ortopedic ceea ce a determinat pe unii autori să folosească
70
osteosinteza, fără reducere a acestor fracturi.Astfel Boyd şi mai cu seamă Banks,
folosesc sistemic osteosinteza fără reducere, cu ajutorul a două şuruburi de
vitalium.Aceasta osteosinteză "de securitate" fără a deveni o metodă de rutină,
poate să fie indicată, ţinând seama de inconvenientul pe care îl reprezintă
aparatul gipsat la bătrânii de peste 70 de ani şi la unele persoane nervoase.
Fracturile prin adducţie (de gradele al III-lea şi al IV-lea după Garden cu
deplasarea fragmentelor) impugn reducerea deplasării şi menţinerea reducerii
până la consolidarea fracturii.
Sunt cazuri la care tratamentul chirurgical este contraindicat, dat fiind riscul
vital major la bolnavii senili imobilizaţi la pat. În astfel de situaţii se procedează
la abandonarea deliberate a orcarui tratament al fracturii, preocuparea principală
fiind profilaxia complicaţiilor generale şi locale legate de imobilizare. În acest
scop vechea metodă a lui Lucas Champianiere a fost actualizata şi modernizată.
Bolnavul după ce a trecut faza iniţială dureroasă este aşezat pe fotoliu şi
încurajat să-şi reia precoce sprijinul pe picior şi mersul. În continuare, al 2-3
săptămâni de la accident când durerile au diminuat bolnavul se mobilizează cu
cârje. Practic se merge în mod deliberat la pseudartroza după principiul că
trebuie să salvăm viaţa. Metodă este aplicat cu totul excepţional la bătrânii
foarte taraţi, la bolnavii irecuperabili şi care nu pot suporta anestezia.
Tratamentul fracturilor gâtului femural la copii urmează aceleaşi norme ca şi
la adulţi. Prognosticul este dominat de frecvenţă lezărilor vasculare şi de
pericolul pseudartozelor şi al consolidărilor vicioase în coxa vara.
Reducerea fracturii poate fi dificilă şi trebuie făcută cu blândeţe şi metoda
contenţia reducerii se poate asigura prin aparatul gipsat, dar există riscul
deplasărilor secundare
71
CAP.7. FIŞE TEHNOLOGICE
7.1.EFECTUAREA PANSAMENTULUI PROTECTOR COMPRESIV,
ABSORBANT
Scop – pansamentul protejază plaga de factori nocivi(mecanici, termici,
climaterici şiinfecţioşi ai mediului inconjurător), asigurăo bună absorţie a
secreţiilor, un repaus perfectal regiunii lezate şi favorizează cicatrizarea.
MATERIALE NECESARE
•tava medicală sau măsuţa de instrumente: trusa de instrumente sterilizate; 1-2
foarfece; casoleta cu comprese şi tampoane de tifon şi vată sterilă; vată hidrofică
sterilă în dreptunghiuri; tăviţă renală; muşama şi aleză(in funcţie deregiune);
soluţii antiseptice; alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcooliodat 2%,
permanganat de potasiu 1/4000, nitrat de argint 1-2%, acid boric
4%, bromocet1%, rivanol 1%apă oxigenată ; unguente şi pulberi cu
antibiotice,sulfamide; fesi de diferite mărimi; galifix sau leucoplast
TEHNICA
se explică bolnavului necesitatea efectuării pansamentului
se aşează în poziţie cât mai comodă , şezândă sau în decubit dorsal, în
funcţie deregiunea unde este plaga
spălarea pe mâini cu apăsi săpun, dezinfectare cu alcool medicinal
examinarea plăgii şi a tegumentelor din jur. Dacă plaga a fost pansată se
desface faşaşi se ridică pansamentul vechi cu multă blândeţe, pentru a nu
produce dureri prindezlipire brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie ccu
apă oxigenată si apoi se ridică pansamentul
se indepărtează din plagă eventualele secreşii prin tamponare cu comprese
sterileuscate şi se aruncă fiecare compresă utilizată în tăviţă renală
72
se folosesc două pense anatomice din trusa sterilă de instrumente pentru
îndepărtarea pansamentului vechi
cu o pensă porttampon se ia o compresă sterilă şi cu ajutorul celei de-a
doua seefectuează un tampon care se inhibă cu apă cu apă oxigenată,
turnând-o din sticlă
se toarnă în plagă apa oxigenată, având rol dezinfectant hemostatic şi de
îndepărtarea impuritaţilor şi secreţiilor(prin efervescenţa produsă).Se
curăţă marginile plăgii periferic, de câteva ori, la fiecare ştregere folosind
un alt tampon(cel utilizat fiindaruncat în tăviţa renală)
se şterg marginile plăgii cu un tampon uscat
se dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu alcool iodat
1%; tinctură deiod sau alcool de 70 grade
se curăţă plaga prin tamponare
se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depăşească marginile
plăgii cu cel puţin 1-2 cm, sau îmbibate cu soluţii antiseptice
peste pansament se aşează un strat de vată sterilă hidrofilă, cu rol
absorbant
se fixează pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu o fasă în
funcţie de regiune
spălarea pe mâini cu apăcurentă şi săpun şi se dezinfectează cu alcool.
OBSERVAŢIE
în plăgile mai tăiate, buzele plăgii se prind cu agrafe Michel
bolnavul se aşează în poziţie cât mai comodă
regiunea lezată se pune în repaus pentru a se reduce durerea şi a
asiguravindecarea cât mai rapidă
se acoperă bolnavul cu o învelitoare de flanelă
73
ATENŢIE
Toaleta plăgii şi a tegumentelor din jur se face în condiţiile unei
asepsiiperfecte
Sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau a
regiunilor învecinate; prin aceasta s-ar putea provoca o diseminare a
germenilor din plagădeterminându-se o septiumie
Nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în
plagă.Penrtu păstrareaasepsiei se poate întrebuinţa o pensă numai pentru
servirea materialului necesar(altala fiecare pansament)
În cazul pansamentelor care produc dureri se administrează sedative ale
sistemuluinervos
7.2.MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI
Pulsul (P) reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, care se comprima pe un
plan osos si este sincrona cu sistola ventriculara.
Pulsul ia nastere din conflictul dintre sangele existent in sistemul arterial si cel
impins in timpul sistolei.
Acest conflict se exteriorizeaza prin destinderea ritmica a arterei.
Ce se urmareste la masurarea pulsului:
─ritm (egalitatea pauzelor dintre pulsatii)
─amplitudine
─frecventa
─celeritate
Scop: obtinerea de informatii privind starea anatomo-functionala a inimii si
vaselor
74
Materiale necesare:
─ceas cu secundar sau cronometru
─creion sau pix de culoare rosie
─foaie de temperatura
Pregatirea fizica a bolnavului
─bolnavul sa aibe cel putin 5-10 minute de repaus fizic inainte de
masurare
Pregatirea psihica a bolnavului
─nu se anunta bolnavul inainte
Executarea tehnicii: masurare in artera radiala
─spalare pe maini cu apa si sapun
─se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului, in
continuarea policelui
─se fixeaza degetele palpatoare pe traiectul arterei si cu ajutorul policelui
se imbratiseaza antebratul la acest nivel
─se exercita o usoara presiune asupra peretelui radial cu varful indexului
si al mediului si se percep zvacniturile pline ale pulsului
─se numara bataile percepute urmarind secundarul cronometrului sau
ceasului timp de 1minut
Notarea grafica in FT
─pentru fiecare linie orizontala se socotesc 4 pulsaii
Interpretarea frecventei pulsului
─fiziologic variaza dupa varsta, sex, emotii, efort
─pulsul normal la adult este de 60-80 pulsatii/minut
─variatii patologice: tahicardie/bradicardie
75
Masurarea pulsului se mai face si la alte artere: carotida, cubitara, humerala,
femurala, poplitee, pedioasa, tibiola posterioara.
Factori care influenteaza pulsul
─factori biologici
●varsta
●inaltimea corporala : persoanele mai scunde au frecventa pulsului
mai mare decat a celor inalte
●somnul, frecventa pulsului in timpul somnului este mai redusa
●alimentatia: in timpul digestiei pulsul creste
●efortul fizic, de termina cresterea frecventei pulsului care scade
dupa incetarea efortului
─factori psihologici
●emotiile
●plansul
●mania
─factori sociali
●mediul ambiant: prin concentratia in oxigen a aerului expirat
influenteaza frecventa pulsului
7.3.EFECTUAREA INJECTIEI INTRAMUSCULARE
Injectia intramusculara (im) reprezinta introducerea unor solutii izotonice,
uleioase sau substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac
atasat la seringa.
Scop: therapeutic
76
Locuri de electie:
─regiunea superoexterna fesiera deasupra merelui trohanter
─fata externa a coapsei in treimea mijlocie
─cand pacientul este in pozitie sezanda injectia se poate face in toata
regiunea fesiera deasupra liniei de sprijin
─fata externa a bratului in muschiul deltoid
Mteriale necesare:
─casoleta cu tampoane sterile de vata imbibate in alcool
─seringi de marime corespunzatoare substantei de injectat
─medicamentul de injectat (solutii apoase, uleioase, pulberi uscate in
flacoane inchise cu dop de cauciuc solubile in apa distilata sau ser fiziologic)
Pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare
─se verifica solutia de injectat: daca fiolele sunt etichetate; daca
denumirea si dozajul corespund celor prescrise, aspectul solutiilor (ele trebuie
sa fie clare, transparente, fara precipitare), termen de valabilitate, integritatea
fiolelor
─se deschide fiola folosind un tampon de vata sterilizata pentru a proteja
degetele de eventualele taieri
─substantele precipitate nu se administreaza
─daca in fiola cad cioburi de sticla, continutul ei nu se mai utilizeaza
─injectiile se administreaza asigurand aseptia totala
─se aspira solutia din fiola
─se foloseste seringa de unica folosinta (se verifica termenul de garantie)
─tinand seringa vertical cu acul indreptat in sus, se elimina bulele de aer
din seringa prin impingerea pistonului in sus pana la aparitia primei picaturi de
lichid prin bizoulacului
77
─se pune capacul de protectie la ac
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului; stabilirea locului de electie
─se informeaza bolnavul privind necesitatea tehnicii
─se aseaza bolnavul in decubit ventral, lateral, pozitie ortopneica sau in
ortostatism (pacienti dispneici)
─se descopera locul de electie (zona fesiera)
Efectuarea tehnicii
─spalare pe maini cu apa si sapun si dezinfectarea acestora cu alcool
─pentru injectia im in zona fesiera se repereaza urmatoarele puncte:
punctual Smirnov la un lat de deget deasupra marelui trohanter si inapoia lui si
punctual Barthelemy la unirea treimii externe cu cele 2 treimi interne ale liniei
care uneste spina iliaca antero-superioara a santului interfesier
─degresarea si dezinfectarea locului punctiei
─se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura sis a stea linistit
─se inteapa perpendicular pielea cu rapiditate si siguranta cu acul atasat
la seringa
─se verifica pozitia acului prin aspirare (sunt solutii care sunt strict im)
─se injecteaza lent solutia
─se retrage brusc acul cu seringa
─se maseaza locul cu un tampon imbibat in alcool pentru a favoriza
absorbtia in sistemul circulator
─se aseaza bolnavul in pozitie comoda
─spalare pe maini cu apa si sapun
Reorganizarea locului de munca
─se strang materialele si se depoziteaza in cutii special amenajate
78
Accidente si incidente
─durere vie in urma atingerii nervului sciatic, se retrage acul
─paralizie prin lezarea nervului sciatic
─hematom prin inteparea unui vas de sange
─ruperea acului
─embolie (introducerea accidentala intr-un vas de sange a unei substance
uleioase)
ATENTIE! In cazul substantelor colorate injectia se face cu ac detasat pentru
a putea verifica pozitia acestuia.
7.4.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTIE
INTRAVENOASA
Injectai intravenoasa (iv): introducerea unei solutii medicamentoase in
circulatia venoasa. Nu se introduce solutii uleioase, produc emboli.
Injectia iv se realizeaza prin punctie venoasa.
Loc de electie: venele de la plica cotului
Materiale necesare:
─seringa de marime potrivita
─tampoane de vata imbibate in alcool
─garou de cauciuc sau banda Esmarch
─manusi de cauciuc sterile
─fiole cu substanta de administrat
Pregatirea materialelor si instrumentelor necesare
─se transporta materialele in apropierea bolnavului
79
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului
─se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii
─se aseaza bolnavul in decubit dorsal cu mebrul superior sprijinit in
extensie abductie si supinatie
─se dezgoleste bratul astfel incat hainele sa nu impiedice circulatia de
reintoarcere
─se solicita bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara
Stabilirea locului punctiei
─se stabileste locul de executare a punctiei
Efectuarea punctiei venoase:
─se pun manusile sterile
─se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului punctiei
strangandu-l astfel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera-se
recomanda pacientului sa stranga pumnul venele devenind turgescente
─cu indexul mainii se palpeaza locul pentru punctie
─se face dezinfectia venei
stangi ─se fixeaza vena cu policele mainii stangi la 4-5 cm sub locul
punctiei exercitand o soara compresie si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine
─se patrunde cu acul (cu bizoul in sus) traversand in ordine tegumentul in
directie oblica , apoi peretele venos invingandu-se rezistenta elastica a acestuia
pana cand acul inainteaza in gol 1-1,5 cm in lungul venei
─se verifica prezenta acului in vena prin aspirare
─se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a pumnului
Injectarea medicamentului
─se injecteaza solutia lent, verificand din cand in cand prezenta acului in
vena prin aspiratie
80
─cand injectarea s-a terminat se scoate acul cu seringa dintr-odata si se
aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta
─se comprima locul punctiei 1-3 minute, bratul fiind in pozitie verticala
(nu se indoaie cotul, se poate produce hematom)
─se asigura bolnavului o pozitie comoda in pat
Reorganizarea locului de munca
─materialele folosite se arunca in cutii special amenajate (fiole,
tampoane, seringa)
Accidente
─sangele poate sa infiltreze tesutul perivenos (hematom) : se retrage acul
si se comprima zona cu un tampon steril, timp de 1-3 minute
─acul poate sa treaca dincolo de vena perforand si peretele ei opus: in
acest caz acul trebuie usor retras si daca nu se produce extravazare de sange se
poate continua introducerea medicamentului
ATENTIE! Punctionarea venei se face in conditii de asepsie perfecta.
Este cotraindicata flexia antebratului pe brat cu tamponul
mentinut in plica cotului: aceasta pozitie impiedica inchiderea plagii venoase,
favorizand revarsarea sangelui in tesuturile perivenoase.
81