19 â nul II, N o . 5 2 . Ê*^ «înï-'f U n l e u e x e m p l a r u l d Г д \ | * ' i April ie 1 9 2 2 .

F O Â E D E C U L T U R Ă Ş i D E - E D U C A Ţ I E C E T Ă Ţ E N E A S C A

= A S O C I E T Ă Ţ I ! „ C U L T U R A P O P O R U L U I " =

ABONAMENTE ANUALE : pentru s ă t e n i

„ autorităţi „ întreprinderi f inanciare

3 0 lei 6 0 i:-J

100 iei

A P A R E I N F I E - C A R E D U M I N E C A • ««••«•••••«•«•»•»«»«••so• + - i i M < t M « « » » t i N i i * * t H > M t « i < i M i i i i i « i H i t M H i H i i i

REDACŢIA: Tele fon N o . 4 0 5 : ADMINISTRAŢIA": Teief. N o . 1 8 6

RgOACŢIA Ş i ADMINISTRAŢIA :

Strada Memorandului N o . 21, în S e i a Reduta

C a l e n d a r u l S a p i ă m a n e i

C A T O L I C O R T O D O X

îi Luni Gheorghs 11 25 Ma rţi Marcu evang. Í2

J 6 Mercuri Cletu Pr, 13 -11 Joi Felegrinu 14

18 Vineri Romanu 15 -s»

30 Sâmbătă Robert 16 -s»

30 Duminică Caterina 17

Sf, M. Antipa M. Vasile M. A.' icdon Ap Martin Ap. Ar; stach M. Agap ; a Cuv S i m e o n

A T : Noi am ţinut şi ţinem ca fii aducem cuvântul nostru I» mulţumire acelora cari i>au condus. Printre aces­ta a fost D l General N.

petala, căruia i am spus cât :k mult a făcut el pentru \bi, şi cât de mult noi, la

îndul nostru, il iubim şi I respectăm. Iar acum este Ы V. Dimitriu, Profesor la.

Şniversitatea din Cluj, că Mia îi suntem datori o în-wnăciune.

î D-l V. Dimitriu a fost cel şintăiu Preşedinte al „Cui-

rei Poporului". Dar acum sa, simţinda-se slăbit, se

trage din fruntea noastră, credinţândumi conducerea ie, care am fost ajutorul u ca vice-preşedinte.—Eu

să-i spun D lui V. Di-itlriu, că nu şîiu în ce mă 'ă voi fi vrednic de apos-

falul ce mi se încredinţează, atât cât voi fi în stare a o

ce, voi avea de călăuză fla­ira şi înţelepciunea d-sale.

Ne vom sili ca, atât ea cât ţD-nii vicepreşedinţi, Prof. hpescu-Voiîeşti şi Silvia Dragomir, precum şi întreg

Í .omitetul, să avem aceiaşi ragoste de Ţară.—El este

M bătrân profesor. Dar su­fletul său este atât de tânăr, 4á el a fost pururea cel mai wde Român printre noi. # totuşi, căldura inimii sale pea şi cumpăna minţei ce­fei înţelepte. Şi multă tre­buinţa are naţia noastră de kldura inimii, dar şi de in-Ыгрсіипеа minţii, De aceea, mi am crezut că nu ne pu~ ll«m desprinde cu totul de ianducerea Dlui Profesor IV. Dimitriu, ci l'am ales preşedintele nostru de o-toare, Şi aşa, oridecâteori tom avea să trecem prin {rele hotărâri, noi ne vom kce la el, cu pietate ca la

цп părinte, pentru a-i cere sfatul,

„Cultura Poporului" este o societate care şi- a propvs să arate naţiei române cât de sus poate ea să ajungă prin mumă, prin cinste, prin bună cuviinţa. Ţara noastră este aşa de frumoasa şi d'i bogată, încât dacă porniri să o muncim cu cinste, ea, va fi odată printre cele mai de frunţi ţări de pe acest pământ. In această mare nădejde stă rostul Culturel Poporului.

Şi această nădejde era şl este neclintită în sufletul pro­fesorului V. Dimitriu.

Această nădejde ne vom sili dm toate puterile să fie şi în noi, pentru ca şi prin noi ea sà ajanga a fi tot mai mult în sufletul tuturor Românilor.

MARIN Ş T E F Ă N E S C U Profesor la Universitatea din Cluj Pr&jeaintale „Cuiturei Poporului"

(în forrná populară)

Românul Malts neamuri innainle Peste capu-mi au venit, Multe lifte-afurisite Din apus şi răsărit lncercat-au pe 'ntrecute Cari de care mai cu rr.u Să-mi ia casă, să-mi ia masă, Să-mi ia lotul сг-і al meu....

Ci'n necaz şi suferinţă Pieptul mi-s'a oţetit Sunt mai tare în credinţă Decât stânca de granit Căci necazul mă 'ntăreşte Ori şi căte-as suferi Şi în veci tăria-mi creşte Până când Român voiu fi.

C â n t e c Du-te carts şi iar vină Si dorul ini-i mai alină, Spune-i carte ce ţi-au spus Ochii mei, când el s'a dus, Cum tot lacrimi am vărsat Si pe el l'am tot căutat, Spune-i carte, că-1 aştept Zi şi noapte tot aştept Aşteptând iubirea-mi creşte Şi durerea mea sporeşte.

„ 0 Românie, to ţara mea, ţarr. biicûriilor şi a sforţărilor raele !

Numelei tău ar trebui, să ră sune îa toate inimile ca mir'.î mea.

M'ara închinat ţie ; bucurfëe tale sunt ale msle ca şi neca­zurile, Din marele tău vis am făcut visul meu ; cinstea ta este a m e a : ambiţiunile tale le-anrj înţeles ; am încrederea în mări­rea ta şi vreau să merg cu tine întru îatâmpmarea ei,

Vin de departe — a fost o vrem»; când nu eram decăt o străină. Acum sunt a ia aşa da mtrlt în cât îmi pare că nici o-d&tă piciorul metî n'a călcat alte drumuri decăt ale tale.

Farmecul tău e mare şi de nepătruns, o Românie ! Acela care vine la tine, mai vine şi altădată şi mereu.

...Şi aşi vrea la rândul meu ca vocea mea să se înalţe cs să vorbească de tine — de tine aşa cum te am cunoscut, aşa cum te am simţit, aşa cum ai fost p icând confundam visţa mea cu a îa, dându ţi din vuiteд mea, din sufletul meu şi din la criraile mele.

La prima vedere dramurile tale mi-au. părut prea îungl ş prea prăfuite ; prea strălucitor soarele tău. Mă oboseau spaţiiie taie fără margini pe mina care veneam dinir'o ţară de ceaţă.

Visam umbră şi poteci mer­gând spre peşuni cari vor fi verzi, ca nori pe cer.

Pe urmă, încet, încet mai în văluit efl farmecul tău. începeam să înţeleg şi sri iubesc nemár-ginitele tale zări, dramurile tal a csre taie suprafaţsanpamâoiuh-i şi me: g drept caise soare — spune — ca şi cum pentru e b nu putea fi alte margini.

...Am încercat s ă pătrund până în tainele sufletului tăv, să înţeleg şi mândria ta şi re­zervele tale şi istoria trecutului tău şi a celor cari ţi-au fost dragi — aceia cari te-au călău­zit înaiatea mea.

Hordele cari te au călcat au putut să te lovească şi să-ţi pustiască ţarina, vârtoşia popo­rului tău a înfruntat toate vrăj­măşiile, fără ca nici o tiranie sângeroasă, nici o năvălire străina să izbutească vreodată a stin­gheri puterea ta şi îndârjirea voinţei tale de a fi. Neîafrânnţ', feciorii tăi reclădeau ceiace fu­sese dărâmat, însămânţa îa loc ceiace fusese devastat, mai răb­dători ca vremea însăţi, mai tari ca fatalitatea.

Cu toate acestea, cu toată a-parenţa ta mulţumire materială şi propăşirea ta, un vis trăia în inima fiecăruia din feciori tăi, acelaş vis de aur a unei spe ranţe dragi. '

Regina t u t u r o r Români lor

Căci aveam dincolo de gra niţale noastre muntoase, fraţi cari vorbeau aceiaş limbă, cari îmbrăcau acelaş port, cari se rugau la fei cu ai noştri — şi aceste graniţe nu trebuiau să dispară, şi mâinile lor să se u neascâ de mult cu ale noastrs ?

Acest vis de unire pe care o generaţie o transmitea alteia al cărei ecou se găsea îa fiecare doină, care-şi avea rădăcini a-dânci în toate conştiinţele, fe ciorii tăi au umplut şi inima mea. Ei m'au făcut să trăesc în aceasta doriuţă, până ce a de­venit aî meu ca şi al lor — şi mă întreb câteodată care ar fi suveranul bhgoslovit cârâia ar h dat să înfăptuiască acest idesl prea mare, prea luminos, prea minunat, ca să nu fie decât o lucire multă de- asupra zărilor zilelor noastre.

Şi totuşi! Cât a fost mat a-proape decât ii credeam ! Şi a sosit pe neaşteptate marea zi dincolo de lacrimi şi de teroare, uimindu-ne cu orbitoarea lui lu mină.

Atunci te-ai înălţat, o Roma nie ! scoasă din liniştita ta si guranţă, la înălţimea patriotis raaiui tău tradiţional, spre a te arunca într'o luptă mai grozavă decât toate acelea pe cari le în­registrează istoria până acuma.

...In adevăr, o Românie ! mai mult ca oricând ţi am fost nu mai in ceasul acela, sufletul su­fletului tău — pulsul tău bătea în mine, sângele iău era al meu. Iţi trăiam speranţele, mă te­meam de temerile taJe, sufeream suferinţele tale, piângându-ţi la cr mile şi sângele şi sângerând prin rănile tale.

Morminte acoperă lumea, aco­peră pământul acelora cari au fost aliaţii noştri ca şi al nostru — morminte ale acelora cărora datorim libertatea. Nii le mia, o ţara mea ! nu uita t neriie vieţi jertfite, locurile tale egale la a tâtea mess ; nu üita sângele care roşea câmpiile tale, pădurile, murţii şi gârlele tale, ah I nu uita I

Şi acum, o poporul meu ! e vorba să clădim. Temeliile sunt aci la noi, marea opera e înce­pută. Clădeşte, ciădeşte ! Să în­lăturăm orice luptă, să ne strân­gem în acea Unitate sfântă pe care am Cumpărat-o cu sângele nostru şi care va faCe puterea noastră. Piatră cu piatră clădeşte viitorul ; cu îndrăzneală, cu în­credere, mergi înainte — dar ca să fie indestructibilă clădirea pe care o înalţi, cu uita nici odată inimile nenumăr&tele inmi peste cari ai aşezat 'pietrele e i l "

MARIA Regina României

S e r b ă i o a r e a

î n v i e r i i ia B u c u r e ş t i

Anul acesta învierea lui Isus s'a s ă r b ă t o r i t mi­nunat de frumos la Mitro­polia din Capitala Ţării, Bucureşt i . De la o r e l e i i au sosit la Mitropo­lie toţi miniştrii terii. In curtea Mitropoliei se afla o companie de onoare din Regimentul 9 Vânători cu muzică ş i drapel.

La ora 12 fára 5 minute, s o s e ş t e M, S. Regele îm­preună cu Alteţele Sale Regale Prinţul Nicolae ţi Principesele Marioara ş i Ileana, cari suritîniimpinaţî în pridvorul Mitropoliei de către sfetnicii Tronului.

Imediat se începe slujba bisericească de către P. S. S. Arhiereul Evghenie Hu-muîescu , înconjurat de mai mulţi preoţi îmbrăcaţi în odăjdii scumpe, răspunsu-riíe fiind date de către co ­rul Mitropoliei.

In noaptea simtă a învie­rii la ora 12, au început să sune mai îniăiu c lopote le de la Mitropolie, ca apoi, celelalte de I-a toate b ise­ricile din Bucureşt i , prin dangăte le lor să împrăşt ie taina învierii.

In clipa când inait P. S. Arhiereul, din u ş a altaru­lui, r o s t e ş t e „Hristos a înviat", Compania de o-noare din cu tea bisericeî a tras trei rânduri de salve urmate de bubuiturile ce­lor 101 lovituri de tun.

Familia regală a aprins făcliile de ceară. Sufletele tuturora erau c u p r i n s e de taina celor dumneze-eşt i .

După ce s'a sfîrşit slujba bisericească, P. S. S. Ar­hiereul Humulescu , a pre­zentat Măriei Sale Regelui, Evanghelia Sfântului loan. M. S. Regele s'a iscălit ş i a p o i Evanghelia a f o s t fost pusă în altar.

La ora î noaptea Fami­lia Regală a părăsit Mitro­polia, rêmânând până 'n ziuă credincioş i i rugându-se ş i î n c h i n î n d u-s e Ia sfintele i coane .

mi

C U L T U R A P O P O R U L U ? No. 52, Aprilie 1922.

Chipul unui ţăran .——

Cei cari trăesc numai îa oraş, nu vor cunoaşte tărâmul nostru aşa cum este el în adevăr.

Chiar dacă ocupaţia ce-am avea-o ni ar s duce în faţă zil­nic pe cineva din lumea sat ?lor.

Şi nici atunci când trăim la ţară ca stăpân? ai unei moş î, sau ca funtţ onsri pela şcoli, ju­decător i, primării — aici atunci nti avem putinţa de. a t u n o a ş e pe ţăran aşa cum este el.

Ar trebui s i trăeşii în apro pierea lui nevăzut, ori cei pu­ţin purtâad portretul lui şi în deplramd acrlaş fel de munci .

Ţăranul, numai între ai Iu* îji trăeşte viaţa îa tot lardul şi cu toată sinceritatea sufleіеалса, şi numai atunci este el aşa cum este in adevăr, şi numai -atunci 11 putem cunoaşte.

Pe străzile oraşului, neobiş­nuit cu 5gomotul, cu lumeá multă, cu ziduri aiât de ÎNALTE şi clă­dite ia mü de feluri, el pare un rătăcir, îatr 'o lume îa tara n'are ce face, devine ori prea umil, o?i prea îndărătnic şi nu mai samăna nici pe departe cu el aşa com e a Casa, cum e îa gră­dina LUI, pe ogorul lui.

In faţa funcţionarului, ori !a curtea boereascä e stâcgac», pen­tru că ar rrêa să sa poarte aşa fel, îecâî sá nu se şOper* pe nimeni.

Câad spune ceva, vorbele îi f4 'at întretăiate, strânse şi rari, ori repezi şi aspre. Şi cel mai scâotejitpr in glume vesele şi răutăcioase, rămâne oare cum potolit în faţ* ceî'Ji îmbrăcat în haine negre, funcţionar, boer, ori ce ar ii...

Se spune că ţ ă ran t i e îna­poiat, că îatunericul în care tră eşte 11 duce pe m u t e căi de ră­tăcire, eu iasă aş putea spune, că acei Cari au asemenia pateri, ar putea Bă inveţts delà ţăran, celpuţtn tot atât pe cât ar ave a să înveţe ţăranul delà Domnia lor.

Cred că ţăranul are atâta ştiinţă despre lucrurile c e l în­conjoară încât se poate folosi de ele tot atât de iscusit, pre­cum se serveşte ferarul ori cis-roarul de uneltele cu csri 1.1 crează.

Natura sufletească a t i ranu­lui, este creiată de natura largă şi luminoasă a câmpi lor, de umbra pădurilor adânci şi de răcoarea isvoarelor hmpezi.

Când îl vei scoate din această natură, nu mai ai un om aşa cum esta îa adevăr, ci ae asa mană cu o plantă mutată în-tr 'ua pământ care nu-i prieşte. . Stângăcia lui, timiditatea, ori

Îndărătnicia, e din cauză că su­fletul îi rămâne acolo unde a crescut ; şt numai acolo dacă poţi să te apropii de el, te bucuri că poţi cunoaşte pe cineva, cum nici nu ţi 1 puteai închipui mai luam te.

Acolc, ţărunul îţi va vorbi de cerul înstelat, va cunoaşte sam-nele văsduhulu?, mai bine decât rat:Iţi elţtţi Acolo el va ş<i să ţi altoiască un mugure de pom bun in coaja unui pom sălbatec caşi cei din şcolile de pomicultura.

Acolo el se va întrece să-ţi im'tezë în fiuer cântecul privi ghetoard, şi atun,i când este şi cu o leacă de stare, ştie cum să-şi crească copiii, şi cum să-şi îngnjsască sănătatea. Are o în-ţăiepOiuUe atât da naturală, în­cât pare că e una ca acea în­ţelepciune care înfloreşte pă­mântul cu primăverii. Ochii lui sunt ageri şi deprinşi cu depăr­tarea zărilor, şi mişcările lat sant simpla şi hotărâte.

l o t r i ai săi, ere naivitate ca un copil, dnr t . d î a n n a e rece cu cei străini.

Şi câad í te iaci drag şi cu nossut todé»Jtro8, are o bunătate fSră de măsura.

A e a s t a este înfăţişarea ade­vărată a unni ţăran-.

Şi de mai sunt şi din scei ce se deosebesc de această înfăţi­şare, apoi simt rari şi altfel nici cä so poate, precum ne o arată chiar zicătoarsa poporului: Pe câmp cresc şi flori şi bu.uene şl spini.

G. TALAZ

Strigături la horă

Cine-o făcui crâşma 'n sat ^fost-a un om blâstămat Că dc beau şi de mă 'mbăt ЩШе, babele mă văd.

*

SWu mă mai blestema Că nu fac pe voia ta Şase boi şi şase junei S¥:is ca buzele de dulci; SPairu cai delà căruţă SVu-s ca scumpa mea mândruţă.

S4azîi-am de-o minciună Că'n Jtftarăş îl apă bună, Câţi o beau toţi se cunună. Жаі mândru să bem şi noi Să ne luăm amândoi.

Să privim pe fiecare părinte, tata şi mama, şi deosebii.

Dreptul tatai de a şi creşte copilul îi este dat lui delà Dum­nezeu. Dreptul acesta e insă mărginit de Stat, care trece co­pilul în matricolele sale, — apoi de biserică, aceasta primtndu-1 prin botez in sânul credincioşi­lor ei. Prin t rmare omul deve­nit tată n'a dat numai u n copii, ci şi un membru al societăţii, aşa cá copilul n u aparţine nu­mai familiei. Să nu U i t ă m apoi că şi copilul^ ca om, îşi are drepturile lu», a căror întrebuin­ţare e sub conducerea părinţilor sat.

De altminteri tatăl lucrează mai mult afară din casă pentru a câştiga cele trebuincioase fa­miliei lut, aşa că och'i mamei sant cetce veghează necontenit asapra copilului. Tocmai împre­jurarea, că tatăl e mai puţin între copii, trebue să 1 îndemne a deveni pentru ei mai ales reprezentaţi tul luptei d r e p t e pentru ex ;stenţă şi adevăr.

Influenţa hotărâtoare asupra creşterii o are íasá тата. Un istoric zice cu drept cuvânt, că toţi oamenii cari întrec pe alţii prin frumoasele lor însuşiri, au ga mulţumească aceasta m a m e ­lor lor, firea cărora s e arată î n f rea lor. Nici c ă s e poate alt­fel când ştim, că n u poate să fie între două fiinţe o legătură mai trainică decum este între rnaœa şi copil, care este trup din trupul ai, suflet din sufle­tul e i .

Nimeni c u a ştiut să îmbrace îa cuvinte aşa de f r u m o a s e r a ­portul dintre mamă şi copil ca EU'ssbeta, fosta Regină Poetă a României, care cântă :

Cel mai frumos şt s şfflp cu [ v â a t

Ce-l zice omul pe pămâat E mamă!

Nici U n u l nu-i aşa c u r a t Şi c'nn cuprns a ş a bogat

Ca m;ffiă !

Şt e aşa de preţuit l):u buze de copil eşti

El, mit mă !

Şi 'n ochii de Copi l citeşti Şi 'n sufletu-i senin găseşti

Tot mamă!

Şi cărei dut fu acest dar Avu a l traiului nectar

Ca mamă !

Iar când perdut-a darul sfânt Noroc nu are pe pământ...

O, mamă !

^.Filozoful îşi perde din aspri­mea lui, când vorbeşte de mamă; întemeietori statelor îşi pun speranţa în mame ; îndreptăto­rii oamenilor se adresează ma­melor, câad încearcă să-i facă mai buni i îa onoarea mamelor, poeţii intonează cântece de M A ­rtre ; gândul ia mamă descre­ţeşte fruoţiie cugetătorilor şt năeăjiţilor. Chiar când intimita­tea legăturii dintre mamă şico pil ar slăbi, ea vine de nou, căci mama e, după un cuvânf atât de inimos al aceleeaşi Regine-Poeîe, ca şi bunul Dumnezeu: o chemăm ta' necez şi o i>.ităm la veselie. Însuşi religia noastră are părţi frumoase destinate cultu­lui mame? în persoane Prea Cu ratei Fecioare.

Cercul principal al activităţii ferne eşti va rămânea totdeauna Căminul faţadei. Aici este îm bărăţia ei, unde va putea stă­pâni singură, fára concurenţi , căci nimeni nu va putea influenţa pe nesimţite asupra copiilor din cea mat fragedă a lot tinereţe ca ea. Femeia e şi cea mai che­mată pentru a creşte oameni, căci se distinge totdeauna prin sentimentul adânc al iubirii şi aî reltgioz taţii, îa ea se împreu­nă gisgişia dragostei de mamă cu o staruinfä şl răbdare raai mare ca la bărbat. Cu toate că autoritatea acestuia iată de co­pii e mai mare, iubirea mai g ;n-gaşe a mamei îl face pe copil să asculte mai curând şi mai bucuros de îndrumările mamei. Un pedagog francez zice: un fiú se indoeşte m u curând de două ori de mintea tatălui său deeâtodată da inima mamei sale.

Ceea re fa e atât de strâns ra­portul dintre rnaoia şt cOpil e mai ales iubirea. Există oare fiinţă mai sublimă decât т м п а , care vegheeză nopţi întregi lângă patul cop'lului bolnav, uanărin-du i răsuflarea, — care îşi dă pâ nea din gură şi sufletul pentru copil ? Numai o mamă şiie iűbi sincer şi adevărat, de aceea toate mamele sunt bogate, iu­birea lor fand cea mai mare dintre avuţiile lumii.

Iubirea aceas'a să fie revăr sată însă cu pricepere. Mama să nu uite nicicând, că îa dragos­tea ei se cuprindea cel dtntâiu şi mai însemnat m'jloc al edu-caţtunii şi ea ere să se gân­dească binei ce trebue să sa-desscă în sufietul cop loi ui ei.

Mama e aceea, care este sau trebue să fie tot cu copilul ; ea carcetează mai întâiu trebuinţele led, îl îmbracă, îl culcă. Fără să fie o învăţată mare, gSseşte îa

spiritul, dar mai ales în inimi ei nenumărate secrete pentru a veni in ajutorul desvoltárií suf­leteşti a copilului ei. Ea vor­beşte mai întâiu cu eî, la face-put o limbă înţeleasă шгааі de ea şi de copil. Nenorocit copilul, 1 pentru mama căruia datoriace»: diniâ'u nu e îngrijirea de creş-j terea lui, căci îi place mai multi petrecerea afară de casă, cum! se întâmplă la multe mame delà! oraşe. Numai părintele, cars »! cunoscut bine firea copilului,] poat* şti, ce t r îbue si faci! pentru a-i da o creştere bună, Iar firea nu i o floate cucosş bine, decât observându l meceii şi cu îngrîj re. Aceasta o poat« | face însă numai mama, căci sis-guîă poate fi totdeauna cu d i ta-ăl petrecându şi viaţa mai] mult afară dm casă.

Sa nu preţuim deci fsmaia I nici câad dupa ctim sa îmbraci,] după cum sg în frumuseţea™ ci după cum vedem că se în» grijsşta de casa ei de copiii ei,'

V. L

Clocitul găinilor Iotâiu SĂ ne îngrijim de ua |

cuib potrivit. Orice C U B trebue f ă^ut pe pămăt, aşa dară na in-tr o ladă cu fund, căci acolö sej sporesc prea tare păduchii găină, cari o chiauesc tare şio! fac de slăbeşte, ca de altminteri' şt pe pui, Facem in pământ o! cuLmdătură potrivită, o umplea» cu nîsip şt cenuşă şi aşezăm paie moi de ovăs SAU fân, apăsân-du le potrivit, ca să se facă o albie mică.

La clocit să lăsăm nuajat găini delà 2 pâaăla cinci ani şt ouăle proaspete pentru clocit si le LUĂM zilnic din cuib şi să le păstrăm la UN loc sbicit şi re-coros. Mai bine SE PSS'reazi-,' ouăle într'o iadă umplută cu pleavă, dar aşezându le deaiatul, NU ÎN cap, şi grijind ca sănuj se atingă «nul da CELALALT. A-vând mai multe găini ouätoare, I e bine să întrebuinţăm la clocit ouă. ouate cam deodată, Dacă î GSINA începe clocitul, câad e încă Frig, punem 11 ouă, mai târziu! ptmam 13, sub găini mai mari 15—17 ouă. Ouăle murdarele] spaîăco cu apă căîdicică, pen-truca SĂ rămână curată coajă, pria porii căreia intfă aierul LA j püi.

C'oşţii îi dăm, în cursul щ citului, mai bine orz şi pâae. Unele cloşti nvt v n regulat la mâncare. Pe acestea le luăm de pe cuib, le d*m de mâncare ţi le punem iarăşi pe oaă.

0 Fim SEDII дш moar ѳ s;

Cântarea României

XXXVIII.

C«m îe-ai vestejit, floare a li­bertăţii? într 'o zi vruseşt să ie odihneşti ca o m u l o b o s i t de muncă... şi feciorii tai cei vicleni făcură sfat râu între dâcşii... cugetul nedreptăţii ş: al domniei intiă îa sufietul lor,., şi râvniră la atmele şi la avuţia fraţilor lor... Zavista semăna sămânţa gâlcevelor şi a împarecherilor din casă... factorii tăi te muşc ară de ţâţă, o ţara mos, şi ţi făcură rană mare... Străinul puae päcio rul său pe peptul tău ca să te

(urmare) n^buşsascî 5.... şt data în manile voinic lör Ш furca in Iocisl pa­loşului... şi tu te lăsaşi da buni voie în mantie celor ce nu pu­tuseră a te birui !...

XXXIX In şesiîrile tsîe duşmanii cor-

turili şi au întins... Mândria nu­melui tău a căzut, precum cade de pe deal stejarul cel bătrân, şi nu-ţi lăsară de a resuflt» nu­mai «tât aer precât se îndurară et... Domnii şi boierit tăi înge-nunchiară dina : ntea lor!..,

XL. Erat un írup cü viaţă şi ai a-

jtms umbra morţii.... r ă z b b i c i tăi s'au făcui muieri, boierii tăi robi ai.duşmanilor şî steagul tău peri dintre steagurile neamuri­lor!

Pentru ce te mai fr-ăminţi oare ? Ţi e d ü r de vremea veche ?,... Vre o rază din slava trecută venit-a să lumineze fruntea ta ?,.. Nu... ci de durere !...

XLI. • Mândră şi vitează erai îa bă­

tălii, o ţară Romană. . . cu greu 8» cu anevoro era a te birui... Ca să-ţi sugă sângele, feciorii iăi cei blestemaţi te dcterÜ. in prada duşmanului. Neamurile ce p'smuieu puterea ta şi nu-mebi t&u cal falnic se legară între ele şî ziseră : „Hai să zdro­bim acest cuib de libertate !".... Ele te orbiră de ură şt da za j

visite: puterea ta se toci, pilită

de trupul t&tt însuşi... şt trei u-riaşt, îisrcul păgân, Neawţul mi­şel şl Muscalul sălbatic, se arun­cară asupra trupului tău şi-1 tătară tn bucăţi şt impartira în­tre sine ca pe nişte turme pe feciorii tăi...

XLII Mult m vi nainte p ă g â n u l

zis?: „Ca să sdrobe&C acest trup „ce mă'ngrozeş'e şi mă amenitiţă „să dau drumul asupra i nemer­n ic i lo r mei...." Şi muiţrne de greci calici, lep? daţi de Domnul, ca un nor de lăcuste trecură mările şi se asvâr l ră pe tiac, o tara mea, şi sapseră sâugele tău ! Ei aruncară pe cop i i i tili în bssnele înttmerecnlui,.. şt numele lor peri cu tine ! Erai libera.,.şi te puseră îa knţun, , , . Erai bo­gată,., şi se îmbuibară de carnea іэ, ca nişte îur?; fiămâcz'... erai vitează.. . şi înfipseră mişelia îa inima ta... Erai vrednică şi lău­dată . . . şi ajunseşi defăimată.,..

Erai curată, şi te pângănrăcaj tâlhărie şi nedúnmezeire !

XLIII. Sângele feciorilor tăi s'a stri­

cat şi inima lor a putrezit,.. Când erai tare erau şi ci mândri de tine... dar de când s'au arnfste-cat cu cei m'şsi şi cu cei vicleni s'au făcut şi ei vicleni şi mişei,,,

XLIV. Tu eşti ca corabia fără cârmă

bătută de furtună şi vâslaşii cei răi, cari şt-au însuşit dreptul ! de a fi cârmaci, te duc dintr'o ! i3evo ;e îatr 'alta ş ; mâi marc, şi i din fără de lege în fără-de-bge.» Iarba se usucă pe unde calcă ei„, înţelepciunea lor e minciuna.,, isteciunea lor jsfuraa,,. faptele lor, faptele iadului..,. Et au su- ' Ijus sub jugul clăcii pe popnrul1

tău şi au ofilit fruntea ta...

(va urma) \

/

52. Aprilie 1922. C U L T U R A P O P O R U L U I Paçf. 3,

honferinfa de Ia Genova toată lumea sa vorbeste

I de Confèrent a dela Ge-\ dela care se aşteaptă vin-rea multor răni pricinuite Isbaiu Se'nţijlege, i ă nu e тогЬа acolo de schimbarea ielor îiiehe'ate în anul 1919, mai de căutarea mijloace-cari eă îndrepteze starea îaanciara (bîusască) şi e-mică d n toate ţările de pe int. M necazurile, cari bântue t, ţările le-am putea îm iu două grupuri : unele cu

Io urcata, adecă cu bani, le scumpi faţa de alte ţări. ta e urcată mai ales îa sra, America, Anglia, Fran-Italia. Al doilea grup de ca vaiuta scăzută, adecă

anal fără preţ mult, câad rha să cumpere mărfuri din cu valută urcata, e compas ales din Rusia, Polonia,

tria, Ungaria, Germania, aria s; România, Mai Ыг>е totre aceste ţări România, rău Rusia, Polonia şi Aus

loîtă valuta urcată, traiul ű greu in ţările • u bsnul

căci ţSriie cu. valuta ita nu vreau să c u m p e r e ari de acolo, Urmarea e, i America şi Anglia mai ittnt mi de mii de oamectî ucru, căci fabricile nu mai sză, n e p u t â D d exporta măr-lor cele multe, ele acestea vreau tÈ le ipteze conducătorii state'or ceea au hotărât să ţîuă o (rinţă la Genova, un oraş-a Italia4. La această con a aú tost chemate toate le, chiar şi Rus'a. Ameri-nu au vrut să vină. Ruşii (acurat mult, că i au c h e ­ii pe ei, pentrucă ei aş­ii să fie recunoscute sovie-lolşevice ca un guvern a-jtt, a început s'a hotărât, că .ceasta conferinţă să fie

numai de afaceri finaa-ş: economice. Dar şi Ru |i Ungurii au încercat să

ceasta hotărâre, jii au spus, c í ei nu reçu-alipirea Basarabiei fără să plătească 15 miliarde de aur. Atât preşedintei a con ei, c â t mai ales d. 1 Bră-primministrál nostru, care

olo, le au a r ă t a t Ruşilor dar foarte lămur.t, că Ró­na şi cumpără ps banive lui pământ româaesc. Ba­ta, adecă Moldova, a fost la 1812 ţa;ă românească, stăpânire românească. A

tunet ni au râpit-b Ruşii taişa laşte. Câad ca războiul cel mare, după ce Rusia s'a dat pes:e cap facându-se bolşevi.i, Românii d>n Basarabia, împreună cu cele frânturi de neamuri străine, au hotărît cu toţii să se desfacă de Rusia şi apoi s'au alipit din nou la sânul marnei lor, la Român a.

Ungurii au cercat de două ori sä turbure conferinţa. întâia au venit cu o plângere, că Uagurii rămaşi în Româaia, Ceho Slova­c a şi Jagc-Slavia ar fi vezi Do same asupriţi. Despre Uagu­rii dela noi poats pentru aceea vor fi zis, că sunt asupriţi, pen-tcucă statul român le ţine tot felul, de şcoli de stat cu limba ungureasca, pentrucă toţi func­ţionarii tingiri, cari au recunos­cut statul român, au rămas îa slojbă !

A doua încercare de turbu­rai •« a fost, când au cerut să formeze o sttbco miei une compusă din deiegali ai Ungariei, Roma nki , Ceho Slovaciei şl Jugo-Sla viei. Ungur i au -vrut s*. fie ţi ei cu oamenii şi să-i încurce. Dar d. Brăcianu l e r a spus, - ă noi nu avem nimic deosebit ca Unguria şi tot ce se hotărăşte, t rebue să se hotărască in iaţc Îngere cu toate statele.

Despre lucrurile mai însem­nate dela conferinţa din Genova vom mai avea priit j să &crim şi în numărul viííar.

Щ\ $i apăraţi paserile! Ş : îa cărţile bane de Cfttaj

pentru şcoalele primare e câte o bucată, In care copiii sunt îndemnaţi să nu facă rău păsa relelor, cari umplu de viaţă grădinile şi câmpurile noastre. Se arată şi pagubele, cari ur mează din prizonierea acestor paseri, cari pystiesc o mulţime de insecte (gângănii) stricăcioa-se mai ales pomilor. Cu toate aceste învăţături, la noi tot mai vezi copii prinzând paseri şi chmuindu le s a u stricându-le cuiburile.

Páseri cunoscute ca strică-cioase sunt vulturii, ulii (hârăii), ţărcile, gaiţele şi ciorile negre. Celelalte paseri, cari trăesc la aoi în Transilvania, ne sunt fo losi-oare, unele foarte mult, căci mănâncă numai insecte (goange, omide, gândaci), cum sunt rândunelele, multele felüli

de piţigoi, stielet!, cintezoi, sturzii, mierlele, cucul, ghemoa-iele şî rJtele. Chiar şi dacă Ie scapă vr'un grăunţa pe gát, nu e mare pagubă, dacă ne gândim îa folosul cel mare, ce ni-1 pro duc prăpădind insecte. Cele mai folositoare paseri sunt cele că­lătoare, cari stau la noi numai de primăvară până toamna, când tdecă găsesc insecte. Foarte folositori sunt graurii, cari mă­nâncă toate gâagăniile ds prin holde, chiar şi melcii de holde, ii face pe unii să creadă, că mănâncă grăunţe.

Deci, cruţaţi paserile, căci ele sünt tovarăşele omului în lupte contra insectelor strică-cioase I"

— a —

Pâinea noastră cea i loate zilele Nu se ştie, cine a inventat

(iscodit) coacerea p a n i , se ştie insă cá Egiptenii şi Asirienii cei vechi, cari au trăit cu trei pa­tru mii ds ani înainte de naş­terea lut Christos, făceau pâne.

I Dar nu era ca pânea noastră cea de astăzi, căci aceia o fă Ceau din făină şi unt de lemn, adăogând şi mirodenii (cuişoare, scorţişoare ş. a ) . Pâne ca a noastră au făcut iniâiu Grecii cei vechi. Se povesteşte, că un sclav uitase într'un vas de pă­mânt nişte aluat, din care fă­cuse cu câteva zile mai înainte pâne nedospită, Venind tocmai atunci stăpâna spre el, ca să nu vadă că a uitat aluat în oală a turnat iute fiinä peste rămăşiţă, precum şi apă, apoi a început să frământe, ca să facă pâne, nedospită, cum era obiceiul atunci, Mare i-a fost mirarea, când a văzut că alua-tal se umflă şi face băşiţt la frământat. A copt pâuea aceasta şi când au gustat stăpânii şi oaspeţii lor din această pâne puţin acrie nti se puteau des­tul mira de bunătatea gustului ei. Ia felul acesta s'a descope­rit dospirea panii. In Atena s'au făcut numai decât câţiva inşi pitari (brutari), cari vindeau pâne dm aluat dospit,

Dela Greci au învăţat Ro­manii, cum să facă pânea din eluat dospit, d«;la Romani ce­lelalte popoare,

- [ É l ­

ue casă Із Nu arareori se întâmplă, de

cu ocaziunea incendiilor anima­lele de casă nu pot fi scoase d;n grajd, aşa că se prăpădesc în foc. Multă greutate ne fac oile, ca să le scoatem din stau­lul aprins sau ameninţat de fo­cul din apropiere. Un păţit — dar nu dela noi — rcComandă Următoarele : *)

In loc de-a da oilor sare seara, când vio acasă, să le-o dăm noaptea, în câteva rânduri la lumina felinarului (fanarului, lampasului). La început, lucrul na ne preá place, dar şi numai dopă câteva încercări oile a-k-argă afară, îndatăce se des-. h de uşa staulului şi aleargă la sare. Dacă isbucneşte un incendiu (foc), oile poi fi scoase uşor din staul.

Dar lucrul acesta e greu, de aceea trebue să le scoatem îu caz de incendiu cu forţa (pu­terea) din staul. Prindem bsr-becele cu clopot şi-1 scoatem atară iar celelalte Oi le scoa tem amuţind cânele. Dacă sunt puţine oi, le ducsm pe frecare fiară. Dacă lumina focului lo veste în uşa, pe care au să iese, nu putem scoate oile nici cû canele, nici altminteri. Atunci facem o spărtură de cealaltă psrfe a staulului şi aşa le scoa tem, Şi caii se scot greü din grajd când în uşă se vede lumina boula*. S'a dovedit însă tn multe cazuri, că-i putem con­duce uşor afară, dacă le puaem hamurile sau şaua.

Vitele coraute trebue desle-gate dela iesle. La cele nără­vaşe sau la cele speriate deja a". lumina focului le legăm 'ochii sau le îaveiim capul cu ua sac sau cu ua ţol.

Şi porcii ies numai siliţi din grajd. De aceea îi apucăm de

' echt şi de picioarele dinapoi şi-i tragem afară.

Galiţele (păsările de curte) le punem în saci.

La coşniţele cu albine astu­păm, înainte de ale scoate a-fară, urdinişul. Să nû uităm însă să 1 desfundăm dupăce le am aşezat la locul cel nou, dacă timpui e mat călduros.

In orice caz îasâ, ia salvarea animalelor de casă îu timp de íacendiu e nevoie de oameni aşezaţi şi vrednici de încredere. Larmă să nu se facă şi peste tot să ne ferim de orice ar pu-i îa turbura animalele şi aşa speriate, Mai bine ®, dacă sal­varea lor o îndeplinesc persoa­nele, cari le dau hrana ziln c l şi le îngrijesc.

T â r z i e t r e a b ă — S n o a v ă

*) Nu e vorba de turcie mari.

Prieteni buni cât au fost flă­căi şi după ce s'au însurat s'a-veau de bine, numai că unul era într 'ui sat şi altul în altul, Asta întâi, şi al doilea, unul trăia ca în flori de măr cu nevasta, iar altui ca mâţa cu cânele, când de când să se despartă.

Se duce cel ce trăia rău cu nevasta la cel ce trăia bine :

— Ca noroc frate ! Cu noroc să fie frate I. Ospăta

tul-au, omeni'tu 1 aü că omul a rămas mulţumit i-are nu se mai află.

Dar asta ca asta n u - i era de şanţ omului cât traiul cel bun şi dulce ce-1 vedea lu dânşii.

Dragă în sus, dragă în jos, puiule încoace, puiule încolo,— li se vedea bine dragostea Ia o eh 5.

— Măi! se s;ărpiaa ln cap amărâtuî :

E u gândeam că toată lumea trăieşte ca mine că : ,

Intru în casă foc şi pară Es afară „aşişdeaoară"

— Ca nevasta cuminte, dră-gostoasă şi ascultătoare ai frate-meu, — Ai avut noroc pe când eu îmi vine să-mi iau lumea în счр cu „daria" mea.

— Ei frate—eu mi-am făcut-o. — Dar Cum ? Uite cum: Dapft ce n e - a m

cununat şi пз-aru aşezat ia c a s a noastră un diavol de mâţă tot mieuna aşa degeaba şi ne încurca nici nu şedea îa casă nici afară, ziua miau, noaptea miau, până ce intr'o zi mi ţi-am luat o şi era şi nevasta de faţă şi când am trântit-o oda tă : moartă a rămas. Nevasta m'a întrebat că dő ce atu omorât o.

— Aşa iac eu la toţi cari nu-mi vor face voia şi nü vor asculta.

Celălalt ascultă, oftează, şi pleacă acasă.

Cum ajunge vede mâţa pe vatră. Smac la ea şi când o trînti, în mijlocul casei rămase mâţa moartă.

— Ce măi ai înebunit, ori пц ţ i i bine ce ai cu mâţa îl întrebă femeia răstit.

— Aşa au să păţească toţi cari nü mă vor asculta şi nu-mi vor face voia.

— Târzie treabă bărbăţele— trebuia de la început să faci aşa. Şi femeia i a întors spatele şi a rămas tot aşa cred viaţa l o r — s ă cânte găina — c ă c i fe­meia când să sue îa espu omului greu se dă jos.

Şi asta-i j i t ia. însurăţeii să ia aminte de bine.

Petre Gh S a vin (Jjraşli-Covurlui)

A L E X A N D R U — (1400-1433)

d c VICTOR LAZĂR II

ioaştem de mai înainte si grea a Moldavei, ame

li msreu de lăcomia re din Ungaria şi Polonia,

roiau să o înibită. Nu e mirare, că AWxsnára cel om ca dorinţa de a şi ín­jára şi aşizamiatele ei, s'a it să recunoască suzera i Poloniei şi să îucheie de alianţă cu acest stat,

nea astfel să fie scutit de iile lai Sigismund, regele

si, care i se părea mai

primejdios. La adăpostul acestui tratat, Alexe ndru a putut îngriji b ne şi de interesele comerciale аів ţarii lui şi a putut îatări ţara îniăuatra atât de bine în­cât nu mult după el Ştefan-cel-Mare, eroul creştinătăţii a putut să poarte războaele cele înde­lungate cu toţi vecinii.

Al t r e ibe tovarăş in tratatul de alianţă cu Polonia a fost Mircea cel Bătrân al Munteniei, aşa cà vedem în timpul acesta tr«J staie îndreptate contra re-gidui S'gismiind. Tratatul nu a

&juns însă să fie aplicai contra regelui Ungarie , căci acesta a trebuit să se lepede curând de ide a d<ä cuceriri din p&mftiitüi românesc. La graniţa Ungariei ameninţa primejdia turcească, aşa Í.A Sigismund era bun bu­curos, că pe lângă Românii din Banat şi Transilvania să-i aibă dc ajutor şi pe cei din Mun­tenia.

In tratatul de alianţă încheiat de Alexandru eu Vlad slav, re­gele Poloniei, punctul principal era îndatorirea, că Domnul Mol­dovei să ajate pe al Poloniei cU trupe în tiœp de războiu, tot aşa era obligat Polonul să ajute pe Moldoveni. Alexandru şi a împlinit cu cred'nţă datoria, ce şi-a impus-o de bună voie, dar credinţa regelui Poloniei a fost credinţa vulpei. Căci acesta a înh ' i ia t , la anul 1412, cţa Si­gismund un tratat, în care se învoiesc, că în cazul, când A-

lexandru nu va vrea să dea a-jutor armat şi regelui Ungariei, IJdgurii şi Polonii să alunge pe Alexandru da pe troa şi Mol­dova să o împartă între oi. Dom nul Moldovei a af'at despre a-cest tratat, dar el şi a îndeplinit şi mai d«parte datoria de aliat al Poloniei ; atât din cauză, că aşa cereau interesele ţării lui, Cât şi pentru că ş t b , că prie­teni?» Iiître Domnul Ungariei şi al Poloniei nu o să ţină mult.

Când ajunge cronicarul nostru Gheorghe Şincai să arate în cronica lui acesstă t rădare a Polonilor, nu se poate răbda să nu arate cu muiîà durere, că pricina am fost şi noi Roaiânil zicând :

„Din cele ce s'au zis la anii trecuţi şi se vor zice la anii viitori lesne poţi vedea, că pe neamul românesc mai malt t-au stricat iatâiu neîaţelegerea între dânşii şi pizma dinlăuntru, carea

şi pe strămoşi? noştri, Romanii cei vechi, singură i a mâncat, apoi pizma şt fala creştinilor din vecini şi mai ѵагіоз a Le-şilar ( P o t a t o r ) , decât neamurile Cele păgf ia , Tătarii şi Turcii ; căci de aceştia lesne şi prea uşor s ' a r fi apărat Românii, mai ales de nü s'ar fi despărţit Mol­dovenii şi Muntenii în două dom­nii, ci ar ff fost foţi sub un cap ţ 'aând laolaltă. Dară despărţia du se Românii între sine, pe Moldoveni fi asupria Lcşii (Po­lonii), pe Munteni Ungurii, şi când şi când pe Moldoveni ş'ţ Polonii şi Ungurii, precum s'a întâmplat şi în anul de acum (1412)".

Alexandru cel Bun a dat Po­lonilor i-.jutor armat mai ales cavalerilor teutoni, nişte călu­gări soldaţi germani, cari cuprise-seră Prusia supunând ş< increş-tinând pe Prusii cei sălbateci. Aceşti cavaleri erau vasalii r e -

Egg. 1 C U L T U R A P O P O R U L U I No. 52. Aorilie 1

Î N T Â M P L Ă R I L E S A P T A M A H E I Din ţară

V â n ă t o a r e r e g a l ă . M. S. Regele, în cvirsul săptă­mânii trecute, a fost 2 zile la vânătoare, la Corbasca.

Boala Principesei Elisa-beta. A . S. Regală Principesa Elisabeta, care se află la Atena şi e căsătorită cu Dia-docul Greciei, a fost bolnavă. Acuma îi este mai bine.

Prinţul C a r o l la A t e n a , in vedere că A. S, R. Prin­cipesa Elisabeta, era bol­navă, Prinţul Carol, moş ­tenitorul tronului , a plecat la Atena.

Cine va fi naşul ia nunta Principesei Mărioara. Ziarele din Belgrad ( I u g o s l a v i a ) scriu că naş la nunta Prin­cipesei Hărioara cu regele Alexandru, va fi Regele An­gliei.

R ă s p l a t a munci i . M. S. Reg na, văzând munca şi roadele societăţii c u l t u r a l e eVrancea", de sub presiden-ŢÎA d-l'uî Vintilă Petrescu, a binevoit ca această societate e i fie pusa sub înaltul său patronaj.

Vizita D-îui Ministru B a n u la r e d a c ţ i a n o a s ­t r ă . Dl. Banu, ministru al artelor, oprindu-se o zi prin Cluj, a avut buna-voinţa a vizita şi redacţia revistei noas­tre „Cultura Poporului", în-teresându-se de aproape de activitatea societăţii culturale cu acelaşi nume şi de revistă.

P r o t o p o p nou . Părin­TELE C H E T A din Buziaş(Ar-' DŢEAL) 3 îost A L E S de pro* topop AL cercului Buziaş.

' IMţezu! unui v a s nou. Lun| І7 Aprilie, la Brăila, SL' avut loc botezul vasului dé pasageri , cu denumirea de „Anghel Saligny", Va­porul va face linia Brăila-Galaţi-Vâlcov,

D a r d e nuntă . Primăria oraşului Ia?i a hotărât să dea un frumos dar A. S. R. Principesa Mărioara, cu prilejul căsătoriei sa le cu rege le Alexandru al Iugo­slaviei .

Este vorba de m e s e , scaune, canapele, scoarţe, toate în stil naţional, cu care va îi mobilată odaia românească din palatul re­gal din Belgrad.

P a r a s t a s pentru martirii dr. Ion C i o r d a ş şi dr. N. B o l c a ş . In zică de 2 Aprilie a. c. în amândouă bi*e-ricile dm Beiuş (Avdïal) s'a slujit un parastas întru porneai; ea martirilor dr. I. Ciordsş şi dr. N. B o I c b ş . omorâţi nvseleçte în nosptea d-г 3 spre 4 A-prilie 1919 de către bandeie s&cueşti,

Toată lumea românească din Beiuş a luat patta la acest părăsi, s După parastas, elevii de la liceu cu sstcagim în frunte, corpul ofiţeresc şi toată lumea româneasră a plecat !a mormântul lor, unde profesorul C&mil SâiufŞsanu a rostit prea íru*noesi voibire iatru amin­tirea celor omorâţi.

Direcţiunea ziarului aduce la cunoştinţa tuturor abo neţilor cari nu şi-au achitat abonamentul cá numărul 5 2 — c u care s e împlineşte anul — va fi ultimul c e li s e va trimite dacă uu vor tri­mite costul abonamentului.

C i n e m a t o g r a f u l „Cul ­tu ra P o p o r u l u i " . In sala cea mare delà „Reduta" din Cluj, societatea „Cultura Po­porului" a deschis, începând cu-'întâia zi de Paşti, un tea-tru-cinematograf. Aducând,:-se această jertfa nouă pen­tru cultura poporului, îndem­năm pe toţi cei din Cluj şi ceice vin la Cluj să se folo­sească de acest prilej pen­tru a vedea fumurile cele mai nouă, mai frumoase şi mai pline de învăţături mo­rale. Prin fumurile noastre vrem să cultivăm sentimen­tul iubirii deaproapelui, al iu­birii de patrie şi de religie.

Preţurile hotărâte pentru bilete sunt cât se poate de reduse.

In fiecare zi se dau două reprezentaţiuni : una, care în-cede la ora 5, a doua la ora 9 jum. seara.

închiderea Parlamentului. Parlamentul s'a închis în Mer curea din săptămâna patimilor.

Redacţionale. Rugcm pe ci­titorii noştri să ne irimeată veşti despre toate faptele bune ce se întâmplă în localităţile în \cari irăesc. Bunăoară : înfiinţarea de case de citire, daruri pentru şcoală şi biserică, şezători cul­turale, în sfârşit tot ce ar inte­resa viaţa culturala. Articolele să fie cât se poate de scurte.

Semănăturile de g r â u . Toamna trecută s'au sămănat cu grâu în România întreBGĂ un milion patru sute patru zeci mii de hectare. In toamna anului 1920 sau semănat insă 2 mii. 448 mii he;tare, aşa dară cu un rail'on de hectare mai mult. Dacă nu vor fi sämänäturi de primăvară mai întinse, şi starea financiară po-te sä devină mai rea.

De peste hotare

Oameni fără lucru în A-merica. 3a Staicle-IlnUe din S4merica-de-Shford sunt 5 mili­oane şapte suie mii de lucrător, cari nu maigăses: de lucru. SVa-mărul accsia e mai mare d?câi al tuturor locuitorilor din Ъгоп-silvania, J3anit,6rlşana şi Ліа-ramureş, socotind delà copiiai de ţâţă până ta moşneagul frezat de o sută de ani Un Sas dn S4r-deal dus în tinerica szrte acasă, că dintr? Saşii duşi aco'o abia 20 dintr'o sută au de tw-ru. "(эоі cam nşa va fi şi cu otomanii. Care e cauza aceste) lipse de la era ? Valuta. CDolarul S4mericc.n e aşa de scump, încâf cele. mai midie ţări de m pământ nu mü pot cumpăra mărfuri de la SQ-mericani. Urmarea e, că fabricile dau drumul ia mii şi mii de lu­crători, căci na au ce face cu mărfarils. Slşa că e rău şi cu valuta srdzuîă, cum e Ic noi, dar •ş! în valuta prea urcată, cum e la americani. 3\<:ea$'a mai în semnează ava : atât binele cât şi răul dinit'o ţară se simte çi în toate celelalte ţări.

B o a l ă r e g e l u i G r e c i e i . Rege l e Greciei a fost bol­nav înaintea Pa «iilor.

T I P O G R A F I A

C L U J - S t r . luliu Maniu N o . 6 — C L U J

* • * »

E s t e î n z e s t r a t ă cu to t fe-

lui d e maş in i t i p o g r a f i c e

, 0 ,

E x e c u t ă lucrăr i t i pog ra f i ce c a : Broşur i , z i a r e , r ev i s t e , t e z e , r eg i s t r e , c i r cu ­

lari , afiş©, c o n v o c ă r i , că r ţ i d e vi­zi tă , b i l e te d o nun t ă ş. a .

PREŢURI IEFTINE JS

E L :

««•••им«і«м«і««м»*«м*«м*аа»««»***мь

B a n c a Rominească S O C I E T A T E A N O N Y M A Capital Social 1 6 0 . 0 0 0 0 0 0 !ѳі j S E D I U L C E N T R A L : B U C U R E Ş T I . ^

S U C U R S A L E : Arad, Baîţî, B r a ş o v , B a z a r g i c , Ch i ş inău , Cernăuţ i , Constat

Galeţi , Cluj, Ismail, Târgu-Mureşulu i , O r a d e a - M a r o , Sibiu, j T u l c e a , T i m i ş o a r a .

F A C E O R I C E O P E R A Ţ I U N I D E BANCĂ 1

II* • • • • • • • • • • »•»••• •*•••>••• •**•••« • •••

• • •

A A P Ă R U T

D r a m a „ A R D E A L U L " Scrisă de colaboratorul nostru C. Cehan-Racovif

«o* In a c e a s t ă p i e s a d e teatru o d e s c r i s ă toată viaţa

plina d o suferinţa a trans i lvăneni lor . S e p o a t e c ă p ă t a volumul t r imsţându-ae prin m a n d a t poş ta l

s u m a d e 5 lei preţul cărţii; iar 2 iei în p l u s pentru taxa poşte i , r e c o m a n d a t .

Bants s e vor îna in ta d lui C o n s t . Cehan* R a c o v i ţ ă , Ot©l New-York C a m . 1 7 СЩ.

Foaia Cultura Poporului

să nu lipsească din : casa nimănui. :

gelui Poloniei, pe care trebuiau să-1 recunoască mai mere al lor. De. mult* ori se răsculau insă contra regelui polon, cum au făcut si pe timpul recelui Vla­dislav. Acesta cerea ^atunci şi ajutorul Domnului M o l d o v e i , care i 1 şi da, cum s'a întâmplat la anul 1410, când Polonii, aju taţi de Moldoveni, au bătut pe Germani la Tannenberg, apoi la 1$22>. când i-au bătut conduşi de spătarul Cornan, la Marien-burg, reşedinţa cavalerilor teu­toni.

Lupta delà Maríeoburg o des­crie frumos vechiul istoric polon Çromer zicând :

»0 trupă de cavalerie română, Ia număr cam de 400 ostaşi, pe cá| í ii trimisese voevodul Mol аоуеі In ajutorul lui Vladislav Iagello, începu să prade ţinutul de vşub- zidurile cetăţii Marien-Ь^Ц. 1д contra acestora ieşi din cetate un număr de cavaleri

teutoni şi făcură un atac asupra lor. Românii văzând mulţimea inimicilor, cari veni au asupra dânşilor, se retraseră în pădurea din apropiere şi dese alegară de pe cai, ca să se apere in desi­mea arborilor ca pe deşiri, obi-ceiu ce adeseori era întrebuin­ţat la ei. Acum descălicară şi Germanii, ca să prindă pe Ro­mâni, crezând că dânşii s'au as cuns. Insă dvodată cavalerii fură acoperiţi de o ploaie de săgeţi. Românii taie şi prind pe cei d ntăi cavaleri, iar ce laiţi o iau la b g ă şi chiar iu fuga lor su-feriră perderi mari din cauza Românilor, cari îi urmăreau. Iar Românii se întoarseră cu prada şi prizonierii, pe cari ii făcuseră la tabăra lor".

Sub Alexandru-cel Bun a in Cercat o oaste turcească să pă­trundă şi in Moldova ; dar a fost re spinsă de Moldoveni (1432).

Domnia lui Alexandru a fost

o binecuvântare pentru Moldova. Sub el, această ţară românească s'a întns delà munte până la mare, fără războaie, fără de vărsări de sânge, numai mulţu mită cuminţeniei Iui. La Miază-Noapte, Domnul Moldovei stă-pâuia şi ţinuturi, cari se ţin as tăzi de Polonia şi Ucraina, la Miază-Zi ajansese la Chlia,va­durile Nistrului Împreună cü Cetatea-Albă a Genovezîlor erau toate sub stăpânirea Moldove''. Moldova (şi avea acum graniţele ei naturale şi ajunsese să în treacă Muntenia tn întindere. Nu e mirare, că împăratul I02A1 Paleologlu din Constantînopol dete lui Alexandro titlu de rege şi coroana regală. Domnul Mol dovei nu s'a folosit însă de a-cest titlu, care putea să nu a-ducă pe duşmanii poloni şi Un­gari asupra ţării. A rămas, ca după unirea delà 1859 a celor două principate române, Carol

I să se încoroneze cu coroana română câştigată pe câmpurile de luptă din Bulgaria, iar ur­maşul său, regele nostru de acum să şi pună pe cap la Alba-iulia coroana regală a Daciei Între­gite.

Victor Lazăr

!I

— CETIŢI ŞI RĂSPÂNDIŢI

„ C U L T U R A P O P O R U L U I "

CARETRAEŞTE P R I N VOI Ş I P E N T R U VOI.

1 Banca Cn ( I Pentru Industrie ! 2 * * I Л. şi Corotrt s. p.a. i .

; Cluj, Str. Regina Maria No. J (Casele proprii)

( X Capital social Lei 50.00Ш j deplin vărsat

\ Secţia de Banca ! Secţia de I

FILIALE S i b i u , A r a d , Tur^ Alba-lulia, Haţeg, Mare, Reprezentâ | stabili în Bucureşti,! sice, Praga şi WM ......... •••••••••

Tipografia „CULTURA POPORULUI*' Str. M i n Manta No. 6, Cl«j