1

11. Zgomotul emis de vehicule. Zgomotul emis de vehicule poate cauza accidente de trafic dacă se manifestă suficient de

puternic pe o perioadă de timp relativ mare, în măsură să afecteze reacţiile conducătorului auto. Zgomotele singulare cu durată scurtă, apărute aleator, pe fondul unui contrast sonor

puternic, pot genera modificări momentane în comportamentul şoferilor, dar şi al pietonilor. Pe de altă parte, zgomotul este recepţionat prin inconfortul care-l provoacă atât pasagerilor cât şi locuitorilor din preajma străzilor sau şoselelor. Cel puţin din cauza motivelor menţionate, impunerea reducerii nivelului zgomotelor emise de vehicule a devenit, mai ales în ultimile două decenii, una din restricţiile greu de realizat de către producători, întrucât necesită modificări de esenţă la motor, transmisie, caroserie, etc.; s-ar putea chiar afirma că dificultăţile legate de impunerea unor nivele scăzute de zgomot în anii următori, la aşanumitele "autovehicule verzi" (ecologice), sunt comparabile cu cele aferente reducerii poluării chimice a gazelor eşapate.

Principala sursă de zgomot la un autovehicul este motorul şi orice îmbunătăţire în acest domeniu se bazează pe adoptarea unor soluţii constructive adecvate. De aceea metodica de măsurare a zgomotului emis de motor este cea mai pretenţioasă şi cuprinzătoare sub aspectele mediului impus în care se fac măsurătorile, preciziei aparaturii de încercare, numărului relativ mare de puncte de măsură şi diverselor condiţii de echipare şi funcţionare ale agregatelor componente; metodica încercării motorului în vederea determinării zgomotelor este prezentată în detaliu în [174].

Cealaltă sursă importantă de zgomot este compusă din organele transmisiei; este posibil ca la unele regimuri funcţionale ale autovehiculului transmisia să furnizeze zgomote mai intense ca motorul. Cumulate, zgomotele produse de motor, transmisie cât şi alte surse mai puţin importante se maniferstă prin nivelul sonor de ansamblu care trebuie limitat. De aceea, standardele actuale nu impun limitele maxime ale zgomotului emis de fiecare sursă în parte, ci numai a zgomotului de ansamblu.

Nivelul sonor diferă în funcţie de regimul de exploatare al autovehiculului (accelerare, viteză stabilizată, staţionare cu motorul în funcţiune), de locul în care se efectuează măsurătoarea (în exteriorul sau interiorul caroseriei) sau de categoria vehiculului. Avându-se în vedere importanţa fiecăreia din posibilităţile menţionate, s-au elaborat standarde internaţionale cu privire la metodicile de încercare şi exprimare a nivelului zgomotelor, iar pentru situaţiile ce pot genera evenimente rutiere s-au impus şi limite adecvate. România, ca ţară semnatară a documentelor europene privind siguranţa circulaţiei, a elaborat deja standarde proprii, prin preluarea prescripţiilor din Regulamentele ECE – ONU.

11.1. Zgomotul exterior în regim de accelerare. Metodica încercărilor experimentale şi nivelele maxime admise ale zgomotelor emise în

exterior sunt prezentate în [169] şi [170] pentru autovehiculele cu cel puţin 4 roţi, în [168] pentru autovehiculele cu 3 roţi, în [171] pentru motociclete şi în [173] pentru mopede.

În cadrul încercărilor trebuie utilizate sonometre din clasa I-a de precizie; măsurătorile se fac pe curba de ponderare A, cu timpul de răspuns "rapid" (pe caracteristica temporală F). Pentru determinări este necesară o pistă orizontală betonată sau asfaltată, în stare uscată, care să reducă zgomotul produs de rularea anvelopelor. Nu se admit obiecte voluminoase care ar putea să reflecte zgomotul (garduri, pietre, poduri, clădiri) la o depărtare mai mică de 50 m de centrul tronsonului de accelerare. Între sonometru şi autovehiculul în mişcare nu trebuie să se afle nici un obstacol. Zgomotul de fond pe pistă, ponderat de curba A, trebuie să fie mai mic cu cel puţin 10 dB (A) decât nivelul sonor produs de autovehicul. Încercările trebuie efectuate în lipsa precipitaţiilor şi a rafalelor de vânt.

Măsurătorile se fac cu autovehiculul în stare neîncărcată; nu se admite tractarea de remorci. La motociclete probele se fac fără însoţitor şi cu ataşul demontat (dacă este prevăzut ataş prin construcţie). Pentru mopede, suma maselor conducătorului şi echipamentului de încercare nu

2

trebuie să depăşească 80 kg, dar nici să fie mai mică de 70 kg; dacă nu se atinge masa de 70 kg se adaugă mase suplimentare.

Autovehiculul trebuie echipat cu tipul de anvelope recomandat de producător pentru exploatarea normală, umflate la presiunea corespunzătoare stării neîncărcate. Înaintea încercărilor trebuie efectuat un rulaj de câţiva kilometri pentru stabilizarea regimului termic al motorului.

Pista de încercare conţine marcaje pentru amplasarea aparaturii de măsură şi pentru avertizarea conducătorului în legătură cu modificarea regimului de funcţionare a autovehiculului. Prin punctul O (fig.102), amplasat în centrul pistei, se duc dreptele perpendiculare MM şi CC; de o parte şi de alta a liniei MM, la câte 10 m distanţă, se trasează dreptele AA şi BB, perpendiculare pe CC. Microfoanele sonometrelor se dispun pe linia MM, de o parte şi de alta a liniei CC, la distanţe egale, de 7,5 m; ele trebuie amplasate la o înălţime de 1,2 m ± 0,05 m deasupra solului, cu axa mediană orizontală şi perpendiculară pe linia CC. Autovehiculul trebuie condus în linie dreaptă, astfel ca planul său longitudinal median să se deplaseze după linia CC; în apropierea liniei AA viteza trebuie să fie deja stabilizată la o valoare care depinde de mai mulţi factori. Când partea din faţă a autovehiculului intersecteză linia AA, se acţionează brusc organul de accelerare până în poziţia extremă maximă şi se menţine în această poziţie până când partea din spate depăşeşte linia BB; după acest moment organul de accelerare se aduce brusc în poziţia extremă minimă. La încercarea vehiculelor articulate (compuse din două părţi inseparabile) nu se ţine seama de semiremorcă la trecerea liniei BB.

Se efectuează cel puţin două măsurători pentru fiecare parte laterală a autovehiculului; se măsoară de fiecare dată nivelul sonor maxim din perioada în care se trece de la linia AA la linia BB.

La autovehiculele fără cutie de viteze, sau fără comandă a transmisiei, în apropierea liniei AA, turaţia N a arborelui motorului şi viteza stabilă de deplasare W trebuie să îndeplinească una din condiţiile:

Fig.102 Schema pistei de încercare pentru determinarea zgomotului exterior în regim de accelerare.

- fie N = ¾ Nmax şi W ≤ 50 km/h (31) - fie W = 50 km/h (32) în care Nmax reprezintă turaţia motorului la regimul nominal. Pentru mopede se impune, indiferent de tipul transmisiei sau cutiei de viteze, o viteză stabilizată în apropierea liniei AA egală cu viteza maximă, dacă este mai mică sau egală cu 30 km/h; dacă viteza maximă depăşeşte 30 km/h, viteza în apropierea liniei AA trebuie să fie de 30 km/h. În cazul când viteza maximă este mai mică sau egală cu 30 km/h, porţiunea dintre AA şi BB se parcurge cu viteza maximă stabilizată. Atunci când viteza maximă depăşeşte 30 km/h, după trecerea liniei AA se accelerează brusc, iar după linia BB se decelerează brusc.

La autovehiculele prevăzute cu cutie de viteze manuală, se impun aceleaşi condiţii (31) şi (32) de turaţie şi viteză la trecerea liniei AA. Vehiculele din categoriile L, M1 şi N1 (cu excepţia mopedelor), se încearcă în treapta a doua dacă cutia are cel mult patru trepte de mers înainte; dacă cutia are mai mult de patru trepte de mers înainte, încercările se fac în treapta a doua şi a treia, iar rezultatul se exprimă prin media aritmetică a nivelelor sonore obţinute pentru fiecare din trepte.

Autovehiculele din alte categorii decât L, M1 şi N1, prevăzute cu cutii de viteze manuale cu un număr T de trepte de mers înainte se încearcă succesiv în treptele a căror rang este egal sau mai mare cu T/2; dacă T nu este par, se alege raportul (T+1)/2. Rezultatul se exprimă prin nivelul sonor cel mai ridicat dintre încercările efectuate.

3

La mopedele cu viteza maximă sub 30 km/h se alege treapta cea mai mare a cutiei de viteze; dacă viteza maximă depăşeşte 30 km/h, se alege treapta cea mai mare care permite trecerea liniei AA cu o turaţie a motorului mai mare sau egală cu jumătate din turaţia nominală.

Autovehiculele cu cutie de viteză automată (cu excepţia mopedelor), dar fără selector manual, se încearcă la viteze stabilizate în apropierea liniei AA de 30 km/h, 40 km/h, 50 km/h, sau 3/4 din viteza maximă. Se reţin încercările cu nivelul sonor cel mai înalt. Pentru autovehiculele cu cutie automată şi selector manual, la apropierea de linia AA se impune una din condiţiile:

max4/3 NNfie =− şi hkmW /50≤ ; (33)

max4/3 NNfie <− şi ./50 hkmW = (34) Tabelul 45. Limite ale nivelului zgomotelor emise în exterior de către mopede, motociclete şi tricicluri în regim de accelerare.

Categorii de vehicule Valori limită în 1995 [dB(A)]

Mopede cu viteză maximă mai mică sau egală cu 30 km/h 70 Mopede cu viteză maximă mai mare de 30 km/h 73 Motociclete cu capacitate cilindrică mai mică sau egală cu 80 cm3 75 Motociclete cu capacitate cilindrică cuprinsă între 80 cm3 şi 175 cm3 77 Motociclete cu capacitate cilindrică egală sau mai mare decât 175 cm3 80 Autovehicule cu trei roţi 85 Tabelul 46. Evoluţia limitelor nivelului zgomotelor emise în exterior de către automobile în regim de accelerare.

Valori limită [dB (A)] în diverşi ani Categorii de vehicule 1966 1970 1974 1977 1988 1996

Transport persoane, cu cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto 84 82 82 80 77 77

Transport persoane, cu mai mult de 9 locuri pe scaune, cu o masă maximă autorizată peste 3500 kg. - Cu motor cu o putere sub 150 kw - Cu motor cu o putere egală sau mai mare de 150

kw

89 92

89 91

89 91

82 85

80 83

78 78

Transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune şi transport marfă - Având o masă maximă autorizată sub 2000 kg - Având o masă maximă autorizată între 2000 kg şi

3500 kg

84 85

84 84

84 84

81 81

78 79

76 77

Transport marfă cu masă maximă autorizată mai mare de 3500 kg - Cu motor cu putere mai mică de 75 kw - Cu motor cu putere cuprinsă între 75 kw şi 150

kw - Cu motor cu putere mai mare de 150 kw.

89 89 92

89 89 91

89 89 91

86 86 88

81 83 84

77 78 80

Încercările sunt valabile dacă diferenţa dintre două măsurători consecutive efectuate pe

aceeaşi parte a autovehiculului este mai mică decât 2 dB (A). Din cauza impreciziei echipamentului de înregistrare şi măsurare a zgomotului se recomandă micşorarea cu 1 dB (A) a valorilor citite pe scala sonometrului.

4

Nivelul zgomotelor emise în exterior de autovehicule în regim de accelerare, determinat în conformitate cu metodologia expusă, nu trebuie să depăşească valorile limită prezentate în tab.45 - pentru mopede, motociclete şi tricicluri, şi în tab.46 - pentru celelalte tipuri de autovehicule; în intenţia sugerării reducerii drastice în timp a nivelurilor de zgomot, în tab.46 s-a prezentat evoluţia pe ultimii 30 de ani a limitelor menţionate. La analiza datelor din tab.46 trebuie avut în vedere că o reducere cu cca. 6 dB (A) înseamnă înjumătăţirea nivelului presiunii sonore. Se exceptează de la aceste valori impuse următoarele cazuri: - echiparea cu motoare cu aprindere prin comprimare cu injecţie directă a autovehiculelor

destinate transportului de persoane sau transportului de mărfuri, având o masă maximă autorizată care nu depăşeşte 3500 kg. În acest caz se admite depăşirea nivelului de zgomot cu 1 dB (A);

- echiparea autovehiculelor destinate să funcţioneze în afara drumurilor, cu o masă maximă autorizată mai mare de 2000 kg, cu motoare cu puteri mai mici de 150 kw (se admite depăşirea nivelului sonor cu 1 dB (A)) sau cu puteri peste 150 kw (se admite majorarea nivelului sonor cu 2 dB (A)).

11.2. Zgomotul perceput în interiorul autovehiculelor. Deşi zgomotul interior este acela care poate afecta negativ reacţiile conducătorului auto şi

poate crea senzaţii de inconfort pasagerilor, emiterea unor prescripţii privind limitarea nivelului presiunii sonore interioare este încă controversată. În schimb metodologia de încercare şi măsurare este bine pusă la punct, pe măsura importanţei ce o are percepţia zgomotului interior. De pildă, RNTR - 2, revizia 2, aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr.537 din 02.12.1997, preia integral prescripţiile ISO 5128:1980, care impunea limite severe pentru nivelul zgomotului interior. Astfel, zgomotul interior al autovehiculelor, în condiţiile deplasării cu viteză constantă, nu trebuia să depăşească nivelul de 82 dB(A) la autoturisme, autobuze urbane, autocare de turism precum şi în cabinele autocamioanelor dotate sau care puteau fi dotate cu cuşetă; pentru celelalte autovehicule şi pentru autobuzele urbane, zgomotul interior era limitat la 85 dB(A).

În anul 1998 a apărut standardul românesc SR ISO 5128:1998 care nu mai fixează asemenea limite, dar prevede ca nivelul zgomotului interior măsurat în condiţii de viteză constantă, accelerare şi staţionare să fie înscris în certificatul de omologare ca bază de referinţă pentru verificări la autovehiculele aflate în exploatare. Metodologia de determinare a nivelurilor de zgomote în situaţiile amintite se prezintă în detaliu în [166] şi în anexa 8 din [155].

11.3. Zgomotul emis de autospeciale destinate lucrărilor de construcţii şi de drumuri. Zgomotul emis de autospeciale destinate lucrărilor de construcţii şi de drumuri

(automacarale, autobetoniere, autopompe pentru beton, autofreze, autoscrepere, tractoare industriale, etc.) poate influenţa negativ capacitatea de muncă a conducătorilor şi personalului care execută lucrări în zonele învecinate. Aceste aspecte cât şi posibilitatea afectării sănătăţii, au impus elaborarea unei metodologii de determinare a nivelului sonor, specifică acestor maşini; totodată s-au fixat şi limitele maxime admise pentru presiunile sonore receptate în diverse situaţii de funcţionare. Metodele şi condiţiile de măsurare a nivelului de zgomot produs de aceste autospeciale sunt prezentate în detaliu în [172].

Încercările experimentale au drept scop determinarea: - nivelului de zgomot exterior, care influenţează mediul înconjurător; - nivelului de zgomot interior, care influenţează conducătorul maşinii.

Măsurătorile se execută în următoarele condiţii de exploatare: - în timpul deplasării cu viteză stabilizată; - în staţionare, la funcţionare în gol; - în staţionare, pe parcursul unui ciclu de lucru simulat.

Rezultatele măsurătorilor se exprimă prin:

5

- nivelul de zgomot instantaneu La, global sau pe componente funcţionale, care serveşte la stabilirea influenţei asupra mediului înconjurător;

- nivelul de zgomot global continuu echivalent Le, necesar stabilirii influenţei asupra conducătorului. Nivelul de zgomot global continuu echivalent se determină conform STAS 6161/1-78 şi

STAS 1957/3-74, după cum urmează: - se măsoară nivelul global de zgomot Lai pe parcursul unei durate ti în cadrul căreia nivelul

zgomotului se menţine aproximativ la aceeaşi valoare; - nivelul de zgomot global continuu echivalent se calculează cu relaţia:

,10tT1lg10L

k

1i

L1,0ie ai

���

�

���

�⋅= �

= (35)

în care T este durata totală de măsurare, iar k reprezintă numărul timpilor ti în care s-au efectuat măsurătorile lui Lai.

Pentru determinarea nivelului de zgomot în timpul deplasării se utilizează pista de încercări din fig.102; între liniile AA şi BB autovehiculul trebuie să se deplaseze cu o viteză constantă, la care motorul funcţionează cu 3/4 din turaţia nominală. Totodată trebuie respectate şi condiţiile referitoare la treptele cutiei de viteze, aceleaşi ca şi în cazul autovehiculelor cu cutie de viteze manuală, deja cunoscute.

Nivelul zgomotului în staţionare, la funcţionare în gol, se determină pentru turaţia minimă de mers în gol a motorului. Pentru ciclul de lucru simulat metodologia este similară, numai că se impune ca motorul să funcţioneze cu 3/4 din turaţia nominală.

La măsurarea nivelului zgomotului exterior produs la funcţionarea staţionară, microfonul sonometrului se amplasează la o înălţime de 1,5 ± 0,1 m deasupra pistei de încercare. Măsurătorile se fac în 8 puncte, amplasate conform fig.103, dacă autospeciala este cu platformă rotitoare; la autospeciale fără platformă rotitoare, cu lungimea de gabarit de cel mult 5 m, cele 8

Fig.103 Schema amplasării punctelor de măsurare a zgomotului la maşini cu platformă rotitoare.

Fig.104 Schema amplasării punctelor de măsurare a zgomotului la autospeciale cu lungimea maximă sub 5 m.

puncte de măsură sunt amplasate conform fig.104, iar la cele cu lungimea de gabarit mai mare de 5 m, se fac măsurători în 12 punte, amplasate conform fig.105. Rezultatele măsurătorilor se exprimă prin valoarea medie Lam a nivelului de zgomot calculată cu relaţia:

���

�

���

�= �

=

n

1i

L1,0am ai10

n1lg10L , (36)

în care n reprezintă numărul punctelor de

măsură iar Lai - nivelul zgomotului în punctul de măsură "i".

Dacă zgomotul se măsoară în interiorul maşinii, microfonul trebuie amplasat în următoarele poziţii: - când acţionarea comenzilor este făcută de

conducător în poziţia şezând, în două puncte cu coordonatele: X1,2 = + 0,02 m; Y1,2 = ± 0,2 m; Z1,2 = + 0,693 ± 0,05 m. Sistemul de coordonate XYZ este ortogonal, şi dispus în raport cu scaunul conform STAS 12448-86;

6

Fig.105 Schema amplasării punctelor de măsurare a zgomotului la autospeciale cu lungimea maximă mai mare de 5m.

- când comenzile sunt acţionate de conducător în poziţia în picioare, microfonul trebuie amplasat la o înălţime de 1,7 ± 0,1 m de la podea şi la 0,2 m de o parte şi de alta a conducătorului;

- nu se admite apropierea microfonului la o distanţă mai mică de 0,15 m faţă de pereţii cabinei;

- microfonul trebuie să aibă axa de sensibilitate maximă dispusă orizontal şi orientată în direcţia în care priveşte conducătorul.

Tabelul 47. Limitele admisibile ale nivelului de zgomot exterior în funcţie de puterea motorului care echipează autospeciala.

Puterea motorului care echipează autospeciala [kw] Limita nivelului de zgomot [dB(A)] Până la 20 75 Cuprinsă între 21 şi 40 77 Cuprinsă între 41 şi 80 80 Cuprinsă între 81 şi 160 84 Cuprinsă între 161 şi 320 87 Mai mare de 320 90

Tabelul 48. Limitele admisibile ale nivelului de zgomot global continuu echivalent perceput în interiorul cabinelor autospecialelor.

Tipul autospecialei Limite admisibile pentru nivelul de zgomot global continuu echivalent [dB(A)]

Autospeciale pentru lucrări de pământ, cu acţionare hidraulică a echipamentului de lucru

85

Automacarale 75 Autospeciale pentru lucrări în construcţii şi reparaţii de drumuri 85

Autospeciale pentru prepararea betoanelor şi mortarelor 70

Nivelul de zgomot măsurat în conformitate cu metodologia descrisă anterior nu trebuie să

depăşescă limitele din tab.47 - pentru zgomotul instantaneu sau global emis în exterior sau limitele din tab.48 - pentru zgomotul global continuu echivalent perceput în interior.

11.4. Emisii sonore de avertizare. Fiecare autovehicul trebuie prevăzut cu avertizor sonor, pentru prevenirea participanţilor la

trafic sau a pietonilor asupra unor eventuale pericole. Prescripţiile tehnice impuse avertizorului sonor, considerat separat sau montat pe autovehicul sunt prevăzute în [175], [176] şi în [177].

7

Avertizorul sonor se încearcă într-o cameră anecoidă sau într-o zonă degajată din mediul exterior. În acest ultim caz trebuie evitate reflexiile cu solul; totodată, pe o rază de cca. 50 m în jurul locului unde se fac măsurătorile nu trebuie să se afle obiecte voluminoase (clădiri, garduri, vehicule, etc.).

Zgomotul din mediul ambiant trebuie să aibă un nivel mai scăzut cu cel puţin 10 dB(A) decât al zgomotului furnizat de avertizorul care se încearcă.

Avertizorul sonor trebuie fixat rigid, prin intermediul organelor indicate de producător, pe un suport a cărui masă să fie de cel puţin 10 ori mai mare ca a avertizorului încercat, dar nu mai mică de 30 kg; suportul nu trebuie să influenţeze sensibil rezultatele măsurătorilor prin reflexiile ce pot fi produse de pereţii săi sau prin vibraţiile proprii.

Nivelul presiunii acustice trebuie măsurat cu un sonometru în clasa a I-a de precizie; microfonul sonometrului trebuie să se afle la aceeaşi înălţime cu avertizorul sonor, care trebuie să fie cuprinsă între 1,15 şi 1,25 m. Axa de sensibilitate maximă a microfonului trebuie orientată pe direcţia emisiei zgomotului cu intensitatea cea mai mare. Membrana microfonului trebuie dispusă la 2 m ± 0,1 m de planul de ieşire a zgomotului din avertizor. Măsurătorile se efectuează pe curba de ponderare A, cu timpul de răspuns "rapid" (pe caracteristica temporală "F"). Spectrul zgomotului emis se măsoară folosind transformata Fourier a semnalului acustic, în conformitate cu prescripţiile normei CEI 225/1996.

Avertizoarele sonore care funcţionează cu curent continuu, se alimentează la una din tensiunile de 6,5 V; 13 V sau 26 V, corespunzătoare tensiunilor nominale de 6 V, 12 V sau 24 V. În cazul alimentării cu curent alternativ, încercările se fac la turaţii ale generatorului electric de 50%, 75% şi 100% din turaţia sa nominală.

Nivelul sonor astfel măsurat trebuie să fie cuprins între limitele: - 95 dB(A) şi 115 dB(A) pentru avertizoarele sonore destinate motocicletelor cu putere mai

mică sau egală cu 7 Kw; - 105 dB(A) şi 118 dB(A) pentru avertizoarele sonore destinate automobilelor sau

motocicletelor cu putere mai mare de 7 Kw. Se impune totodată ca timpul scurs între momentul conectării electrice şi momentul în care

zgomotul atinge valoarea minimă impusă să fie de cel mult 0,2 secunde.

Avertizoarele sonore acţionate pneumatic sau electropneumatic trebuie să aibă aceleaşi performanţe acustice cu cele impuse avertizoarelor electrice.

Avertizoarele sonore se încearcă la anduranţă în cicluri compuse dintr-o acţionare timp de 1 secundă urmată de o pauză de 4 secunde. Avertizoarele destinate motocicletelor cu putere mai mică sau egală cu 7 Kw se încearcă la un număr de 10000 cicluri iar cele destinate automobilelor, - la un număr de 50000 cicluri. Pe parcursul încercărilor, avertizorul sonor trebuie ventilat cu un curent de aer cu o viteză de cca. 10 m/s, pentru disiparea căldurii degajate. Se admit reglaje ale avertizorului numai după jumătate din ciclurile prevăzute, şi asta în eventualitatea modificării caracteristicilor sonore.

Semnalizarea sonoră a autovehiculului (cu claxonul montat pe autovehicul) se măsoară pe un teren degajat cu solul neted, cu motorul oprit. Microfonul sonometrului trebuie să aibă axa orizontală şi să fie dispus în planul longitudinal median al autovehiculului, la o depărtare de 7 m în faţa părţii frontale a acestuia.

Avertizorul sonor trebuie să funcţioneze o perioadă relativ scurtă, de cel mult 30 secunde; dacă se atinge totuşi această valoare, el trebuie lăsat să se răcească cel puţin 20 minute. Se măsoară nivelul sonor cel mai ridicat, modificând încet şi continuu înălţimea microfonului sonometrului între 0,5 m şi 1,5 m.

Valorile impuse pentru nivelul semnalizării sonore a autovehiculelor, determinat în conformitate cu cele menţionate anterior, sunt: - cel puţin 75 dB(A) pentru motorete; - cuprins între 83 dB(A) şi 112 dB(A) la motociclete cu putere mai mică sau egală cu 7 Kw; cuprins între 93 dB(A) şi 112 dB(A) la automobile şi motociclete cu putere mai mare de 7 Kw.