Nr.29/22.07.2011

Munca suplimentară şi munca de noapte

Există o diminuare a rigidităţii efectuării muncii suplimentare şi a muncii de noapte ca urmare a modificării Codului muncii?

Aprofundare:

Conform art. 120 din Codul muncii – Legea 53/2003, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal (40 de ore pe săptămână) este considerată muncă suplimentară.

Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui

accident şi este interzisă în cazul salariaţilor în vârstă de până la 18 ani.

Astfel, la solicitarea angajatorului şi cu acordul salariatului, se poate efectua muncă suplimentară în limita a 8 ore suplimentare pe săptămână, în medie, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, sau, prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot negocia perioade de referinţă mai mari de până la 6 luni, ori de până la 12 luni, cu respectarea reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor.

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, sau în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare care vor fi prestate în următoarele 12 luni.

În cazul în care există contract colectiv de muncă valabil, la nivel de unitate sau la nivel de ramură, se vor aplica dispoziţiile acestuia cu privire la modalitatea de compensare a muncii suplimentare.

Potrivit art. 125 din Codul muncii – Legea 53/2003, munca prestată între orele 22:00 – 6:00 este considerată muncă de noapte.

Salariatul de noapte reprezintă, după caz:

salariatul care efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru; salariatul care efectuează muncă de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul său lunar de

lucru.

Având în vedere că cele două situaţii sunt „după caz”, există alternative în sensul că salariatul de noapte reprezintă fie salariatul care efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru, fie salariatul care efectuează muncă de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul său lunar de lucru, în

funcţie de situaţie.

Angajatorul care utilizează în mod frecvent munca de noapte este obligat să informeze inspectoratul teritorial de muncă cu privire la aceasta.

Salariaţii de noapte beneficiază:

fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;

fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Astfel, dacă programul de lucru nu este redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă salariatului i se va acorda un spor de 25% din salariul de bază pentru fiecare oră de noapte prestată.

Salariaţii care urmează să desfăşoare muncă de noapte sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii, şi, după aceea, periodic, iar cei care au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi.

După cum se observă în cazul în care angajatorul solicită salariatului să efectueze muncă de noapte, nu mai este necesar acordul acestuia, ca în cazul muncii suplimentare. Refuzul nejustificat de a efectua examenul medical gratuit înainte de începerea activităţii de noapte, precum şi de a presta muncă de noapte, poate să reprezinte abatere disciplinară, salariatul fiind sancţionat disciplinar conform regulamentului intern şi contractului colectiv de muncă aplicabil.

Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte, iar femeile gravide, lăuze şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.

Încălcarea de angajator a prevederilor legale privind munca suplimentară, precum şi cele referitoare la

munca de noapte, se sancţionează cu amendă de la 1.500 la 3.000 lei.

Observaţii:

Sporurile salariale cuvenite angajaţilor pot fi stabilite de Codul muncii, de legi speciale, de contractele colective de muncă aplicabile, de regulamente interne, precum şi de contractele individuale de muncă.

În Codul muncii sunt prevăzute următoarele sporuri care nu sunt considerate cu caracter permanent:

sporul pentru muncă suplimentară (art. 123 alin. 2); sporul pentru munca prestată în timpul nopţii (art. 126 lit. b); sporul pentru acordarea repausului săptămânal în alte zile decât sâmbătă şi duminică (art. 137 alin.

3); sporul pentru zilele de repaus săptămânal acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă

care nu poate să depăşească 14 zile calendaristice, cu autorizare din partea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor (art. 137 alin. 5);

sporul pentru munca în zilele de sărbătoare legală (art. 142 alin. 2).

Potrivit dispoziţiilor art. 242 lit. c) din Codul muncii republicat, regulamentul intern cuprinde şi dispoziţii privind drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor. Sporurile salariale sunt drepturi ale salariaţilor, prin urmare vor fi prevăzute şi în cuprinsul regulamentului intern.

Fişa postului este documentul obligatoriu în care se stabilesc atribuţiile postului, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (3) lit. d) din Codul muncii republicat. Prin urmare, sporurile salariale nu se stabilesc prin fişa postului.

Bibliografie:

CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003) – REPUBLICARE - Publicat

în Monitorul Oficial cu numărul 345 din data de 18 mai 2011

În cazul unor eventuale neclarităţi rămase fără răspuns, vă stăm la dispoziţie pentru a vă oferi informaţiile necesare.

ZUCCHETTI ROMANIAStr. Simion Stefan, 46 Oradea, Bihor, Romania, 410195tel. +40 259/414.584 - 359/451.461 - fax +40 259/446.51e-mail: info@zucchettiromania.com -www.zucchettiromania.com

CONFINDUSTRIA ROMANIABucureşti, Bd. Unirii nr. 76, Bl. J3 A, Mezanin, sect. 3.tel. +40.(0).31.805.31.85 - fax +40.(0).31.805.31.84email: info@confindustria.ro - www.confindustria.ro/