nr. 47•anul mmxviagvps.ro/docs/revista/2016/11/vpr112016.pdf · 2016-12-05 · vremea când...

Râul Niagara - somoniitoamnei târzii

34

NR. 47•aNUL MMXVI

Iepuri în bătaia puștii

16

Știucide Bogdaproste

32

Polițiaantibraconaj

18ww

w.a

gvps

.ro

NOIEMBRIE

REDaCȚIaPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 47/NOIEMBRIEMMXVI • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

18

22

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru;Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș),Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu),Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Gheorghe Iaciu (Ilfov), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Paul Niculescu (București), Dragoș Onciulencu(Tulcea), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), FloricăStan (Buzău, Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VâNăTOaRE3 EDITORIALSusțineri pe mai multe voci și expectative riscante5 PE }EAVA PU{TIIUrsul bun și omul rău6 ETOLOGIEDemografia iepurelui9 LA ZIOpinii (I)10 IN MEMORIAMAurelian Neacșu 1927 - 201612 DE SEZONIepuri în bătaia puștii13 GASTRONOMIEIepure cu mirodenii în sos de vin roșu14 CHINOLOGIEDespre limieri (I)16 ARMECarabine Mercury17 FACELupul, încotro?…18 LEGISLA}IEPoliția antibraconaj19 DIN TERENÎnceput de noiembrie20 DE SEZONÎn noiembrie, la iepuri de câmp22 DE SEZONNoi nu suntem ucigașii urșilor24 CHINOLOGIEPregătiri pentru iarnă

25 PLANTE T~M~DUITOARESalcia26 ETOLOGIEBoncănitul26 UMORPompilisme

PESCUIT28 COMPETI}IIBilanțul Campionatului de Pescuital A.G.V.P.S. 201629 IN MEMORIAMEugen „Gelu” Cocioarvă30 SPINNINGDoza de adrenalină: știuci la suprafața apei32 PESCUIT |N DELTA DUN~RIIȘtiuci de Bogdaproste33 GASTRONOMIEFileuri de știucă marinate cu garnitură de piure de țelină34 PESCUIT ÎN CANADARâul Niagara – somonii toamnei târzii36 PESCUIT PE RÂUCu voblere lipless vibrationla șalăi și bibani38 MUSC~RITMuștele generalului38 MUSC~RITO seară cu Mosquito40 noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATE

32

34

NOIEMBRIE 2016 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Demografia iepurelui 6

Iepuri în bătaia puștii 12Poliția antibraconaj 18

La iepuri de câmp 20

NOIEMBRIE

E ste o situație de fapt, care a fostposibilă după înlocuirea Legii26/1976 cu Legea 103/1996 și

luarea deciziei de transferare a directo-rilor de asociații, în anul 2000, de laA.G.V.P.S. la asociațiile afiliate. Apoi,segregarea a fost conștient urmărită șistimulată prin înlocuirea forțată a Legii103/1996 cu actuala Lege 407/2006.Au fost acțiuni destabilizatoare care, înmod succesiv, au contribuit la o insiduădivizare a lumii vânătorești și la situațiaeterogenă precizată, cu repercusiunievidente în privința eficienței susțineriiintereselor comune. Fiindcă eforturileconducerii A.G.V.P.S. în interes gene-

ral, lângă care s-au situat constant con-ducerile celor mai importante asociațiivânătorești din țară, au fost și sunt in-comodate acum, uneori până la zădăr-nicire, de susținerile neinspirate, demulte ori în contradictoriu, ale repre-zentanților altor asociații sau federațiivânătorești de mai mică anvergură,care, ori nu pot înțelege interesulcomun al vânătorilor din România, tri-butari fiind altor interese sectare, per-sonale sau de grup, ori au scopuricontrare acestui interes, ori sunt igno-ranți și orgolioși pe măsura ignoranței.

Doar în momentele de acută crizăși temere generalizată, reprezentanții

majorității asociațiilor afiliate și neafi-liate recunosc că au aceleași obiectivemajore și se regrupează lângăA.G.V.P.S., pentru a-și putea susțineîmpreună, cu sorți de izbândă, diplo-matic și argumentat ori în forță, intere-sele. Dar și în astfel de situații se maigăsesc cârcotași și cozi de topor, careîncă încearcă să tulbure și uneori chiartulbură, în mod evident, această uni-tate pe cale de înfiripare.

De aceea vă reamintim situațiile încare ne-am găsit cu ocazia atribuirii îngestionare a fondurilor de vânătoare înanul 2000, a promovării proiectuluiLegii 407/2006, a aprobării O.U.G. nr.

Vremea când vânătorii își susțineau cu succes interesele, printr-o singură voceautorizată, a trecut. Democrația rău înțeleasă, propaganda amăgitoare și folosirea legiipentru spargerea unității de reprezentare a A.G.V.P.S., agreată și de unii conducători aiacesteia, care au crezut că întoarcerea la organizarea vânătorească interbelică saupreluarea conducerii colective le pot crește șansele de afirmare în fața reprezentanților,au condus, pe fondul acțiunilor destabilizatoare manifestate fățiș de anumițifuncționari publici obedienți puterii, la situația eterogenă din zilele noastre și lasusțineri, pe mai multe voci, de multe ori în contradictoriu, a intereselor comune.

Susțineri pe mai multe vociși expectative riscanteText și fotografie NECULAI ȘELARU

EDITORIAL

102/2010, a celei de-a doua atribuirii„haiducești” în gestionare a fondurilorcinegetice în anul 2011, de foarte cu-rând, acum, cu ocazia sistării vânăriisurplusului populațional de urși și lupi,precum și în nenumărate alte ocazii derisc mai redus pentru asociațiile mariimajorității a vânătorilor din România.

Din păcate, chiar și în astfel de oca-zii, vocea A.G.V.P.S. a fost sistematicbruiată de vocile unor reprezentanți, demulte ori nelegitimi, ai altor asociațiisau federații, dându-se astfel posibili-tate decidenților autorității să aleagăsoluțiile care le erau convenabile, de re-gulă altele decât cele susținute, pe vocidiferite, de reprezentanții entităților înprofil vânătoresc din țara noastră.

Iată, așadar, de ce susținerile pemai multe voci nu sunt favorabile inte-reselor comune, în condițiile în care de-cidenții politici ai autorității publicecentrale sunt obligați sau dispuși săsusțină alte interese decât ale vânăto-rilor corecți și societății românești, pre-cum în cazul tergiversării aprobăriicifrelor de recoltă pentru prelevareasurplusului populațional de urși, lupi,râși și pisici sălbatice.

Tot atât de nocivă, pentru susține-rea intereselor vânătorilor, dar și a pes-carilor amatori și sportivi din România,pe mai multe voci, este rămânerea înexpectativă a conducătorilor prea mul-tor asociații afiliate. Nu ne referim și laasociațiile neafiliate, care doar profităde pe urma eforturilor A.G.V.P.S., in-clusiv financiare, întreprinse în interesgeneral, fără nici un fel de contribuțiea lor la acest efort. Au constatat că, ori-cum, A.G.V.P.S. se luptă în interesulasociațiilor afiliate și oricum pot profitade rezultatele acestei lupte stând deo -parte, fără nici un fel de cheltuială dinpartea lor. Deci nu la nocivitatea expec-tativei acestei categorii de profitori nereferim, ci la expectativa conducerilormultor asociații afiliate în momentelede criză, precum, de exemplu, cele aledezbaterilor publice și acțiunilor în in-stanță pentru reglementări mai favora-bile protecției și conservării fauneicinegetice, în echilibrul cu mediul ei deviață. Ca să venim mult mai aproape întimp, dăm exemplu expectativa mani-festată, deși în mai mică măsură, încazul acțiunii de la Brașov a celor 35 deasociații afiliate și 28 de asociații neafi-liate, ca reacție la refuzul d-nei minis-tru de a aproba extragerea dinnecesitate a surplusului populaționalde urși, lupi și pisici sălbatice.

O solidaritate mai mare în astfelde situații, care ar fi trebuit să excludăorice fel de acțiuni sectare contrapro-ductive, ar fi putut să fie mult maiconvingătoare. Fiindcă, fără solidari-tate reală și susțineri pe o singurăvoce, nu putem fi nici credibili și niciluați suficient în seamă, cu toate in-tențiile și susținerile noastre, beneficeinteresului național.

Rămânerea în expectativă este ris-cantă mai ales acum, fiindcă ceea cese decide astăzi în cazul ursului, lupu-lui și pisicii sălbatice, se poate decidemâine pentru alte specii, în primulrând pentru cele vulnerabile, dar șipentru altele, din motive pur senti-mentale.

Susținerile pe mai multe voci și ră-mânerea în expectativă sunt, așadar,cum nu se poate mai nepotrivite și ris-cante în contextul actual, al subordo-nării interesului național, care ar

trebui să fie același cu cel internaționalîn materie, unor mișcări contestataregeneralizate ale vânătorii, susținute,din interese obscure, din exterior. Estedestul să observăm interzicerea pe doiani, apoi pe cinci, a vânătorii în Alba-nia, interzicerea vânării iepurilor și pă-sărilor de baltă pe unul, apoi pe douăsezoane de vânătoare în RepublicaMoldova, problemele recente în legă-tură cu vânătoarea tradițională în Par-cul Național din Muntenegru, deciziaConsiliului Suprem al Vânători din Po-lonia de a căuta noi metode de esti-mare a efectivelor de faună cinegeticăși de calcul a cotelor de recoltă etc. Lacele de mai sus putem adăuga și con-statarea reactivării unor susțineri anti-vânătoare, fals protecționiste șicostisitoare din toate punctele de ve-dere, manifestată de unele ONG-uri cufinanțare mixtă, asigurată din străină-tate și de la autoritatea publică cen-trală pentru protecția mediului.

În fața unor asemenea tendințe,care pot deveni tot mai evidente pe zice trece, și în contextul unei mass-media ostile și agresive la adresa vână-torilor și a vânătorii, reacția raționalăa conducerilor asociațiilor de vânătoriși a vânătorilor conștienți din țaranoastră ar fi de reunire, ieșire din ex-pectativă și acțiuni sinergice, diploma-tice sau în forță la momentul potrivit,mai vizibile, sub coordonare unitară șiîn interes național. Așa am putea sperasă ne ajutăm singuri, fiindcă de la gu-vernanții impuși de alții nu ne putemaștepta să fie de partea noastră.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Doar în momentele deacută criză și temere

generalizată,reprezentanții majoritățiiasociațiilor afiliate șineafiliate recunosc că auaceleași obiective majore șise regrupează lângăA.G.V.P.S., pentru a-și puteasusține împreună, cu sorțide izbândă, diplomatic șiargumentat ori în forță,interesele”.

Susțineri pe maimulte voci șiexpectative riscante

S -a creat o adevărată isterie înrândul celor care strigă din tri-bună că apără pădurea și ani-

malele sălbatice, o formidabilăatmosferă ostilă față de autorități, îngeneral și față de vânători, în special,motivul fiind acela că ursul nu a fostsalvat și readus în arealul lui natural.Tendița generală a reclamanților a fostde extindere a faptei cu pricina, prinacuzații extrem de dure, unele de-adreptul neconforme cu realitatea dinteren și unice în peisajul intervențiilorpublice la nivelul străzii sau al presei.

Țin să fiu bine înțeles: nu apărcruzimea unor oameni, indiferent demediul din care activează și provin.Am sancționat atât nepăsarea și indi-ferența, cât și fărădelegile comise debraconieri, cu spirit civic și respectândprincipiile care guvernează activitateavânătorească. Fiind un cetățeanonest, sunt dator să iau atitudine cândse comit abateri de la reguli și norme,când au loc derapaje comportamen-tale și intervenții pripite lipsite de ju-decată, fără nicio legătură cuprotejarea fondului cinegetic și cu le-gislația în vigoare. În același timp,însă, consider că este normal să pri-vim lucrurile cu realism, cât maiobiectiv, păstrând linia echilibruluidecizional, apărând integritatea omu-lui și bunurilor lui atunci când viațaîi este pusă în pericol de un animalsălbatic, fie urs, lup, mistreț sau altanimal care poate deveni periculos.

Pun în discuție un caz special, cutrăsături distinctive, având ca „ve-detă” un urs de talie mică, căruiaputea să-i cadă victimă oricine într-ozonă urbană, foarte populată, dinSibiu. S-au găsit destui care să întrebecum a ajuns sălbăticiunea până încentrul târgului, lansând pe piață sce-narii decupate din filmele SF, unelefiind de-a dreptul halucinante, cum căvânătorii ar fi adus ursul în oraș, pen-tru a-și manifesta nemulțumirea fațăde nivelul cotelor de vânat! S-a trecutvoit peste posibilitatea apariției uneitragedii cu victime umane. Faptul că

s-a născut o mică dezbatere, pe mar-ginea pătrunderii ursului un oraș, nueste rău. Rău este faptul că un animal,cu comportament imprevizibil și cumușcături și lovituri feroce de brâncă,a fost comparat cu un biet căprior,speriat și inofensiv. Nu s-a luat în cal-cul că trecătorii, cuprinși de panică,au fugit care încotro, strigând dupăajutor, socotind instinctual că, totuși,nu este de glumă cu sălbăticiunea. Aapărut o reacție adecvată momentu-lui, ușor stridentă, din partea sibieni-lor: „Împușcați-l!” Printre cei prezențiîn piață, destui ca număr, au fost șivoci care au propus soluția tranchili-zării, acțiune nereușită datorită tehni-cii rudimentare din dotare, după cums-a constatat.

A urmat focul de armă , condam-nat fără echivoc de majoritatea celorcare au făcut acuzații publice, inclusivde oficialii de la Mediu, care s-au spă-lat repede pe mâini, susținând că nuli s-a cerut aprobarea pentru împușca-rea ursului! Evident, la Sibiu s-a pro-cedat greșit, în pripă, poate fără cap,dar, întreb, există oare timp în acestsens și existau proceduri stabilite pen-

tru aceste cazuri extreme, de felulcelui prezentat?

Categoric, nu exista nici timp și nuexistă nici o procedură clară și com-pletă pentru astfel de evenimente ne-dorite, dar posibile. Cum nu existăproceduri detailate în caz de cutremur,inundații sau alte catastrofe naturale,aspect cunoscut și reclamat în mod pu-blic. Este o situație la care undeva, ci-neva, ar trebui să gândească aplicatînainte de a învinui pe unii pentru ofaptă catalogată drept crimă cinegetică!Să vii și să spui că „ursul este bun șiomul este rău”, eludând lipsurile maride metodologie și organizare din spa-țiul cazuisticii cinegetice și ocolind pe-ricolul iminent ca ursul să ataceoamenii, este o lipsă de obiectivismprofesional, respectiv o nerespectare anevoilor curente din aria apărării ani-malelor sălbatice, unde omul are res-ponsabilități imense. Prin urmare, suntnevoit să amendez jurnalistic retoricasuperficială născută din dorința de aface impresie națională.

Mi-ar fi plăcut să descopăr o atitu-dine asemănătoare și în cazul apărutîn satul Telna, județul Alba, imediatdupă întâmplarea de la Sibiu, unde unurs a omorât șapte vaci ale unui cetă-țean, lăsându-l pe bietul om cu grajdulgol, în prag de iarnă. Evenimentul aajuns în paginile ziarelor și în jurnaleleteleviziunilor, însă fără nicio luare depoziție din partea oengiștilor și autori-tății. Tăcere totală. Niciun gest pentruapărarea dreptului, pe care localniculdin Telna îl merită din plin. Evident,fondul cinegetic trebuie apărat. Este otemă națională, cu responsabilități șiexigență la nivel micro și macro eco-nomic. Totuși, exigența trebuie să intreîn granițele unei obiectivități reale,unde omul să nu fie trecut pe locul aldoilea. Ori, în ambele situații, omul afost considerat rău, iar ursul un „ani-mal sălbatic bun”. Obiectivitatea decare vorbeam înseamnă a lua notă,fără parti-pris, de realitate, evaluândcu măsură inventarul faptelor, pentrua decide în emiterea unui verdict.

NOIEMBRIE 2016 | 5

Gălăgia dusă la extrem este o problemă metafizică la români. Ne place să altoim multeîntâmplări nefericite cu un vast bâlci mediatic, fără să ținem cont de faptul că siguranțaomului trebuie apărată totdeauna și că atașamentul excesiv față de unele animalesălbatice, exprimat în situații limită, poate fi periculos pentru cetățean. În acest sens,invoc cazul ursului de la Sibiu, ajuns subiect de discuții și dezbatere în cele mai înaltemedii sociale și politice, care a generat adevărate convulsii în diferite locuri, în urmaîmpușcării animalului rătăcit în centrul orașului trasilvănean.

Ursul bun și omul răuELIADE BĂLAN

OPINIE

Mi-ar fi plăcut sădescopăr o atitudine

asemănătoare și în cazulapărut în satul Telna,județul Alba, imediat dupăîntâmplarea de la Sibiu,unde un urs a omorât șaptevaci ale unui cetățean,lăsându-l pe bietul om cugrajdul gol, în prag deiarnă. Evenimentul a ajunsîn paginile ziarelor și înjurnalele televiziunilor,însă fără nicio luare depoziție din parteaoengiștilor și autorității.Tăcere totală. Niciun gestpentru apărarea dreptului,pe care localnicul din Telnaîl merită din plin.

Pe țeava puștii

A stfel, am ales un document alONCFS (Oficiul Național pen-tru Vânătoare și Faună Sălba-

tică din Franța) realizat în urma unuistudiu efectuat de un grup de cercetă-tori (Roger Peroux, Yves Bray, BernardMaury, André Lartigues și Eric Marbou-tin) și, din tălmăcirea noastră, rezultămaterialul următor, publicat în data de15.07.2013.

În final, ne rezervăm dreptul de acomenta măsura în care concluziileacestor cercetări se potrivesc condițiilorde la noi.

Premize supeficialeS-ar putea crede că gestionarea ex-

tragerilor de iepuri prin vânătoare ar fisimplă și inspirată direct din „planul detir” („de recoltă”, n.n.) elaborat pentrualte specii, de exemplu pentru cervide.Dar, o examinare mai atentă a funcțio-nării demografice a iepurelui, arată cănu este chiar așa. Aprecierea niveluluiefectivului de primăvară – cel pe careîl considerăm a fi cel de reproducție –rămâne unul din elementele de luat înseamă pentru o gestiune durabilă a ie-purelui – în realitate acesta nu este cel

mai bun element – reprezintă cheia pecare să se bazeze stabilirea acelui „plande recoltă”.

Există necesitatea reală să se aibă învedere caracterul fluctuant al demogra-fiei acestei specii și, mai exact, variațiileprocentului anual al puilor rezultați înurma fătărilor. Mai exact, parametriidemografici ai speciei.

Parametrii demograficiai iepurelui

Populațiile de iepure prezintă bilan-țuri anuale de reproducere, foarte va-riabile odată de la o zonă la alta, iar întimp, în chiar aceeași zonă:

• ciclurile anuale sunt foartescurte și rapid repetate (constituind,alături de toți ceilalți parametri, oadaptare evolutivă a speciei, pentru su-praviețuire, n.n.);

• durata gestației, de asemeni,este scurtă (în medie 41 zile) și inter-valul între două fătări succesive, dedoar 37-38 zile, datorită superfetației;

• sezonul de reproducere estelung, începând cu luna decembrie, iarfătările încep către finele lunii ianuarieși durează, uneori, până la începutul

lunii octombrie. Această biologie a re-producerii, foarte particulară, permitesuccesiunea rapidă a fătărilor, în medie5 fătări/an, desfășurate în 6 luni. Pro-ducerea de nou-fătați este, în medie,superioară cifrei de 12 pui, cu o varia-bilitate spațio-temporală;

• maturitatea sexuală este foarteprecoce, de 3-4 luni, astfel că femeleledin prima generație (înainte de lunamai) pot avea o fătare în cursul verii;

• factorii de mortalitate naturalăai iepurelui sunt numeroși, iar popula-țiile de iepure sunt atinse, în mod re-gulat, de diverse maladii, carefigurează printre primele cauze, aso-ciate cu prădările, mai ales la nou năs-cuți. Dar aceste cauze sunt, în realitate,mult mai numeroase și variate;

• procentul de supraviețuire apuilor, între fătare și începutul toam-nei, este deasemeni variabil, fie întreanii succesivi pentru aceeași zonă, fieadesea, într-o măsură mai accentuată,între două locuri diferite. Acest procentrămâne totuși slab, de 25% (pentru 4luni), uneori inferior valorii de 15% șinu atinge decât excepțional valoareade 50%. La finele sezonului de repro-


Eco-etologieETOLOGIE

Fiind specia de vânat cea mai populară și mai accesibilă majorității vânătorilor și,oricum, primul vânat care îți dă primul fior odată cu prima pușcă ținută în mână la primavânătoare, se cuvine să ne aplecăm cu o mai mare atenție asupra sa, încercând să-iînțelegem viața cât mai bine, pe care unii pretind că o cunosc în totalitate. Dar, în cele ceurmează, vom vedea că, într-o mai bună cunoaștere, este nevoie de observații, analize șiinterpretări mai profunde și, când este necesar și avem posibilitatea, de o documentareselectiv-comparativă cu rezultatele obținute în condiții similare din alte țări.

Demografia iepureluiMITICĂ GEORGESCU

ducere, în momentul deschiderii sezo-nului de vânătoare, populațiile de ie-puri sunt compuse, în general, dinexemplarele din anul respectiv în pro-porție de 60-65%, dar proporția, fiindvariabilă, poate avea și alte valori, deexemplu de 40-80%;

• încărcătura parazitară și agen-ții virali sunt cauze care apar în modfrecvent în mortalitățile speciei și artrebui privite ca fenomene naturale, lacare gestionarul nu are altceva de făcutdecât să se adapteze și să nu le soco-tească un fenomen anormal căruia să-icaute un remediu;

• fluctuațiile efectivelor sunt,într-o mare măsură, cauzate de mala-dii, dar s-a constatat destul de rar căimpactul lor asupra efectivelor de ie-puri dintr-o regiune să ia proporții cuadevărat importante. Acest lucru s-arproduce doar în unele cazuri punc-tuale, ca o epizootie să determinelocal o reducere foarte clară a popu-lației respective. După o astfel de epi-zootie, populația de iepuri își varegăsi densitatea inițială, după untimp de câțiva ani;

• în absența vânătorii, procentulde supraviețuirea iepurilor este de 40-45% la exemplarele cu vârsta cuprinsăîntre 6 și 18 luni și de 50-55% la exem-plarele cu vârsta peste 18 luni;

• succesul reproducerilor dinanul respectiv este un alt element va-riabil, influențat, în general, de uncumul de factori, în care se regăsesc șicei de până acum (la care se mai potadăuga cei induși de om, n.n.).

Toate aceste variații spațio-tempo-rale ale diferiților parametri demogra-fici sunt adesea foarte marcate șirapide. Astfel că populațiile de iepurearată într-un mod cu adevărat natural,frecvente și, uneori, importante variații

de efective între ani, câteodată brușteși foarte marcate, iar altă dată mailente și mai curând sub forma unor os-cilații, care să apară mai mult sau maipuțin periodic. În unele cazuri, acesteoscilații se produc sincronizat pe supra-fețe destul de mari.

Însă în mod contrar, se pot observadeasemeni decalaje în timp, între locurifoarte apropiate, care pot prezenta ast-fel, în timpul câtorva ani, tendințe de-mografice absolut inverse. În ataresituații, se ajunge frecvent la persis-tența unui mozaic de situații demogra-fice la scară locală, dar la care poate săapară o sincronizare a oscilațiilor de-mografice la o scară mult mai mare.

Pe de o parte, abundența iepurilorrămâne foarte heterogenă, chiar însânul aceleiași regiuni, iar pe de altăparte, viitorul pe termen scurt al popu-lației de iepuri dintr-un teren oarecaresă rămână mereu imprevizibil, ceea cecomplică mult sarcina gestionarului.

Caracteristicile ecologice ale iepurelui

Fiind originar din stepe, iepurele aprofitat din plin de deschiderea de pei-saje de către om și de extinderea cultu-rilor agricole. În întregul său arealeuropean, cele mai puternice densitățide iepuri, sunt legate de prezența agri-culturii, în special de culturile cerea-liere de iarnă, chiar intesive.

Destul de tolerant față de climat,iepurele manifestă o mare plasticitatefață de habitatul său și ocupă o gamăvastă de medii, dacă acestea sunt su-ficient de deschise și nu sunt saturatede apă. Dintre speciile de vânat micsedentar, este sigur cel mai puțin exi-gentă față de calitatea habitatului, deexemplu mai puțin exigent în compa-rație cu lapinul.

Dar, fără să absolutizăm, iepureleare, bineînțeles, unele preferințe bineconturate. Astfel, îi plac peisajele dega-jate, puțin împădurite, acoperite cu ve-getație ierboasă, fie că este vorba defânețe naturale, fie de culturi cerea-liere. Cu alte cuvinte, îi place tot ce îlapropie de mediul originar din careprovine, deci mediile în care și cu carea coevoluat (stepele și savanele afri-cane – leagănul genului Lepus, stepeleeuropene, inclusiv suprafețele cu mă-răcinișuri, leagănul cel mai recent alspeciei Lepus europaeus).

Densitățilea) O densitate de 1-3 iepuri/1 km2

(100 ha.) se consideră a fi într-una dinzonele cele mai sărace (peisajele în-chise, adică acoperite cu păduri și zonade munte).

b) O densitate de 10-30 iepuri/1 km2 se consideră a fi una bună, întâl-nită în câmpiile cultivate.

c) O densitate de 50-100iepuri/km2 este considerată una foartebună, întâlnită local, în câmpul cu oputernică cultură de graminee de iarnăși alte câteva culturi favorabile iepure-lui, întrerupte de benzi-fâșii de fânețe,cu boschete diseminate.

Acestea sunt, pe scurt, concluziilestudiului efectuat de grupul de cerce-tători la care ne-am referit.

Concluziile și observațiile noastreDin moment ce în România lipsesc

cercetări de această anvergură privindiepurele, o documentare selectivă a re-zultatelor obținute în alte țări, în cazulde față în Franța, nu poate fi decât defolos. Analizând topografia și coordo-natele geografice ale zonei de câmpiedin Franța (întinsă pe 53,3% din teri-toriul național) în care este plasat area-lul obișnuit (citește optim) al iepurelui,încadrat în limitele altitudinale 100-450 m și 43°-49° latitudine nordică șicomparând aceste date cu cele caracte-ristice arealului românesc al iepurelui,am constatat că, din punct de vederealtitudinal, pozițiile celor două arealecoincid. Iar din punct de vedere latitu-dinal, arealul românesc al speciei (44°-48° latitudine nordică) este apropiat decel în care a fost efectuat studiul fran-cez. Astfel, putem trage concluzia căcercetările asupra iepurelui, exprimateîn textul de mai sus, sunt sensibil ase-mănătoare cu condițiile din arealul ro-mânesc al speciei. Acest fapt neîngăduie să interpretăm ca folositoareutilizarea parametrilor demografici aiiepurelui în interpretarea cercetătorilorfrancezi, dacă nu ca valori absolute,măcar ca elemente de ghidaj analitic.

NOIEMBRIE 2016 | 7

Desigur că nu poate fi vorba de o si-militudine perfectă între cele douăarealuri, datorită diferențelor de micro-climate și de modul de exploatare agri-colă a zonelor ocupate de iepure dincele două țări, dar și de alte activitățiumane. Dar, principalii parametrii de-mografici pot fi analizați comparativ.Astfel, ciclurile anuale scurte și rapide,durata gestației, intervalul între douăfătări, manifestarea superfetației și ma-turitatea sexuală, deci elementele debiologia iepurelui, sunt practic aceleași.Însă este necesară studierea procente-lor referitoare la supraviețuirea puilor,de la fătare până toamna, fluctuațiileefectivelor datorită diferitelor cauze șirevizuirea categoriilor de bonitate pebaza unor autentice studii ale comple-xului de factori din teren, astfel încât săfie adaptabil la modificările survenite.

Unele cauze privind mortalitatea,legate de prefacerile social-teritorialeși, implicit, de modul de folosire a pes-ticidelor, exacerbarea pășunatului abu-ziv, braconajul exploziv, mai ales cuogari, fragmentarea habitatelor prinextinderea fără precedent a unor acti-vități umane, elemente care au contri-buit conjugat la reducerea sporuriloranuale și a volumului recoltelor, toateacestea ar trebui interpretate în funcțiede incidența lor asupra parametrilordemografici menționați. Însă acestlucru este posibil doar printr-un studiuaplicat.

Referitor la mortalitățile produse demaladii, ni se pare ușor echivoc comen-tariul cercetătorilor francezi, careaproape recomandă acceptarea, ca ofatalitate, a bolilor, socotindu-le un fe-nomen natural, față de care gestionarulfondului nu ar fi în situația de a ac-ționa. Totuși, există posibilitatea limi-tării extinderii bolilor, prin măsuripreventive în acest sens, pe care le sta-bilesc medicii veterinari, cu condiția săfie puși la curent cu apariția unei po-tențiale boli. Astfel, un control în son-daj asupra iepurilor vânați, ca și analizade laborator a eventualelor cadavre deiepuri din teren, ar fi benefice în stabi-lirea unor măsuri profilactice.

Spre deosebire de cele trei categoriide densitate prezentate de cercetătoriifrancezi, în anii 1961-1963, au fost ela-borate cinci categorii (de bonitate) deun colectiv al ICAS (C. Popescu, G.Scărlătescu și H. Almășan) dar alecăror valori nu mai corespund realitățiiactuale, iar alte studii aplicabile nu s-au desfășurat. În această situație, con-siderăm o nouă abordare a unui studiuconsistent privind categoriile de boni-

tate pe specii de vânat, ca o prioritateabsolută în managementul vânatuluipe termen lung.

În ce privește afirmația cercetători-lor francezi, că „cele mai puternice den-sități de iepure din Europa sunt legate deprezența culturilor cerealiere de iarnă,chiar intensive”, intuim o ușoară nuanțăde echivoc, deoarece în textul integralal studiului este incriminată chimizareaîn agricultură, care poate fi asociatăușor cu noțiunea de agricultură inten-sivă. În același context, am fi așteptatca la formularea „culturi cerealiere deiarnă, chiar intensive”, să se facă preci-zări, deoarece exprimarea în sine in-clude, pe lângă utilizarea intensivă achimizării și o cultură a cerealelor deiarnă pe mari suprafețe, mult mai ușorde exploatat decât suprafețele mici. Or,în aceste culturi de cereale de iarnă pesuprafețe mari există riscul ca, după re-coltarea păioaselor, populația de iepurisă fie afectată de lipsa posibilităților dehrănire în chiar mijlocul verii.

Toate aceste cauze, care au provo-cat un adevărat regres al iepurelui înRomânia, au fost analizate și prezen-tate într-un amplu studiu, proiect ela-borat în cadrul AGVPS de către uncolectiv condus de dr. ing. Neculai Șe-laru. Poate fi oricând accesat pe inter-net, tastând pdf „Involuția iepureluicomun în România” A.G.V.P.S. și chiarrecomandăm insistent lecturarea aces-tui material de către oricare gestionarcu intenții bune față de managementulpe termen lung al iepurelui. Ar aveanumai de câștigat.

În ce ne privește, credem că o mă-sură suplimentară, dar benefică în cu-noașterea evoluției efectivelor și înadoptarea celei mai potrivite deciziipentru stabilirea unei cote de recoltăbazate pe realitate, ar fi o evaluare detoamnă a efectivelor înainte de deschi-

derea sezonului de vânătoare. Aceastămăsură ar ajuta nu numai la cunoaște-rea adevăratului efectiv pe care să sebazeze planul de recoltă, dar ar contri-bui și la descifrarea unor cauze „inex-plicabile” ale neconcordanței dintrecifra prognozată în primăvară și rezul-tatul final al sezonului de vânătoare. Și,oricum, ar reduce tendința de „um-flare” a efectivului de primăvară în sco-pul obținerii unei cote de recoltă maimari.

Propunerea aceasta, a obligativitățiide a se efectua o evaluare de toamnă,ar putea fi privită cu rezerve, dacă nucu neîncredere. Dar la fel s-a întâmplatcând am propus evaluarea efectivelorde capră neagră, acțiune consideratăpână atunci irealizabilă, însă, după ceam desfășurat-o cam „pe cont propriu”și am raportat rezultatele obținute îndouă reprize, una de primăvară (în-ainte de ocuparea spațiului pastoral decătre turmele de oi) și una de toamnă,după coborârea turmelor și favorizatăde perioada de alergat, acțiunile deevaluare a caprei negre au devenit obli-gatorii pentru întregul areal al acesteia.Așa și cu această evaluare de toamnă aiepurelui, nimic nu îl împiedică pe ad-ministratorul/gestionarul care are in-tenția cinstită de a proceda corect, săefectueze evaluarea și să adapteze/co-recteze planul de recoltă în funcție dedatele reale obținute prin dublul con-trol al populației de iepure.

Însă, ar fi absolut normal caaceastă măsură să fie stabilită oficial,deoarece ar furniza numai elementede corectitudine. Ar fi nevoie și de co-municarea, tot oficială, a efectivelorprimăvară-toamnă și a recoltelor, decătre instituția centrală care răspundede vânătoare. Deocamdată, în modinexplicabil, aceste date sunt ținute„secrete”… De Stat!…


Demografia iepurelui

C e bine ar fi dacă unii parla-mentari de-ai noștri – ăștia pecare i-am ales – s-ar limita la

ce se pricep ei și nu s-ar aventura întoate cele de taină, ba chiar să mai pro-pună modificări și completări ale legi-lor noastre, după cum visează ei, uniiguvernanți sau ONG-iști rupți de reali-tate. Și ce bine ar fi dacă guvernanțiiar respecta legile și nu s-ar gândi să oia înaintea lor și să-și facă de cap. Bu-năoară, mai zilele trecute, un ursuleț aajuns prin orașul Sibiu, alarmând în-treaga populație de oameni serioși,care au fost îngroziți la gândul că vorfi masacrați de respectiva „fiară”.

Bravele autorități locale, după ceau ratat din motive tehnice declanșa-rea sirenei antiaeriene și de cataclism,au dat alarma la stabilimentul trupelorspeciale, care și-au trimis de îndată pecei mai experimentați reprezentanți te-meinic instruiți ai S.U.A.S., ca să-iapere pe bieții sibieni de furia „bestiei”.După ce au fost binecuvântați de unsobor de viitori preoți, care tocmai re-veneau satisfăcuți de la un cămin defete, trupeții de intervenție s-au răs-pândit rapid prin oraș, în căutarea șifugărirea „periculosului” patruped,care, până la urmă, a fost împușcat deun vajnic reprezentant al vânătorilor,din dispoziția autorității locale de ad-ministrație și interne.

Așa după cum ne-am obișnuit,evenimentul a declanșat de îndată viiși aprige comentarii, prilej cu care amaflat și câți îndrăgostiți de animaleavem. Mai ales acum, în preajma ale-gerilor, când acești iubitori de ani-male și de amor între ei au luat act,cu mare bucurie, că sensibilitățile lorsufletești și trupești sunt înmănun-cheate într-un splendid buchețel depăpădie, ai cărui pufuleți sunt suflațicu delicatețe chiar în plen și tocmai demândrul lor reprezentant, care, înperspectiva dorită a cumulării sufra-giilor acestor pătimași sentimentali,spera în șansa lui de a le mai repre-zenta patimile și în anii următori înParlamentul României.

Ca urmare, mândrul Cernea, ex-ponent al iubirilor până acum deza-vuate, s-a cocoțat la tribuna plenului,cu bine cunoscutele sale cosițe flutu-rând în undele binefăcătoare ale in-stalațiilor de aer condiționat și culacrimile artificiale picurate din timpîn ochi și a expus magistral iubireafierbinte pentru suflețelele nevinovateale bietelor animale sălbatice hăituiteși masacrate de cruzii și nesățioșii vâ-nători. La încheierea magistralei salealocuțiuni, în aplauzele celor câțivaapologeți rătăciți întâmplător prinsală, cu părul vâlvoi de incitat ce era,respectivul a anunțat adunătura că vapropune de îndată o modificare a legiivânătorii, la care va alipi un adden-dum privitor la cruzimile inadmisibileale pescarilor care trebuie obligați sărenunțe definitiv la chinurile sălbaticeproduse în mod deliberat bietelorrâme, pe care le perforează cu cârli-gele lor ascuțite pentru a captura ne-vinovații peștișori. Să se pună stavilăacestor crime odioase!

Când am lecturat nota cu propu-nerile, am constatat din nou ceea ceștiam deja, și anume lăbărțata dema-gogie a majorității acestor așa-zișipartizani, care nu pierd absolut niciun

prilej să lanseze în eter vorbe goaledespre așa-zisa lor iubire nețărmurităpentru bietele animale și invective câtmai veninoase la adresa criminalilorsângeroși deghizați în vânători, înfapt niște „ucigașii” care masacreazăanimalele sălbatice. Și nici măcar nuse iubesc între ei.

Dacă respectivul și cele alte câtevaarătări episodice care se erijează, cude la ei putere, în așa-ziși „iubitori deanimale”, fără a-și da în vileag intere-sele bine mascate în spatele acestorpreocupări, ori cum este cazul înspeță, capacitarea pe această cale avoturilor unei tagme de îndrăgostiți adhoc de animăluțe, alipiți demonstran-ților cu panglicuțe, clopoței și culoristridente ori dame grimate în bărbațiși indivizi rujați și rimelați ca niștedame, ar putea fi de interes, pentru oparte a societății noastre, care însu-mează o trupă de circari, suficiențimăcar pentru obținerea unui locșor înParlament, fie el și în ultimul rând.

Am greșit anterior când am încercatun dialog cu o individă care se tot pre-tindea a fi îndrăgostită lulea de anima-lele sălbatice și care, la ore destul detârzii din noapte, îi tot turuia gurița peposturile TV, perorându-și sensibilita-tea. Fără să sesizez intenția ei reală dea se preface importantă, am abordatproblema cu seriozitate și, în afara nu-meroaselor responsabilități extrem deimportante care revin Ministerului Me-diului în materie de vânătoare și prote-jare științifică a animalelor sălbatice,am amintit de preocupările la fel de im-portante ale vânătorilor, printre careasigurarea hranei salvatoare în anu-mite perioade, selectarea exemplarelortarate, reducerea efectivelor în caz desuprapopulare, care prefigurează, cumeste cazul mistreților, declanșarea unorboli extrem de periculoase, și încămulte alte probleme. Monologul meu afost cât de cât acceptat până în mo-mentul suprasaturării cu informații amadamei, care a concluzionat ferm căsunt un mitoman, un criminal periculosși un dușman feroce al animalelor.Punct și de la capăt!

Întâmplător, fiind un pasionat allecturilor instructive, mi-am reamintitun sfat lansat peste timp de mareleNicolae Iorga, care ne-a transmis pro-pria concluzie și anume că: „Dacăataci replica unui prost, riști să tetrezești cu prostul în discuție”.

NOIEMBRIE 2016 | 9

LA ZI

Ce bine ar fi dacă fiecare s-ar limita să facă numai ce sepricepe. Chiar și la TV se tot transmite o reclamă în careun soț, aflat la el acasă, trebăluiește cu o șurubelniță laun aragaz, în timp ce soția îl atenționează îngrijorată casă nu facă vreo greșeală, însă el îi dă replică: „Lasă, căștiu eu ce fac!” pentru ca în momentul următor să neprezinte casa în flăcări…

Opinii (I)ȚIȚI

Când am lecturat notacu propunerile, am

constatat din nou ceea ceștiam deja, și anumelăbărțata demagogie amajorității acestor așa-zișipartizani, care nu pierdabsolut niciun prilej sălanseze în eter vorbe goaledespre așa-zisa lor iubirenețărmurită pentru bieteleanimale și invective câtmai veninoase la adresacriminalilor sângeroșideghizați în vânători, înfapt niște „ucigașii” caremasacrează animalelesălbatice.

A m fost onorat să-l cunosc încădin anul 1975, de la prelua-rea funcției de inspector de

stat șef adjunct în Ministerul Silvicul-turi. L-am cunoscut direct în teren,într-unul din fondurile speciale de vâ-nătoare, unde venise pentru organiza-rea unei acțiuni oficiale.

Prima impresie pe care ne-a lăsat-oa fost de persoană elegantă, impertur-babilă, distantă în relațiile cu cei dinjur, care degaja reală distincție și impu-nea respect profesional și uman, spon-tan consimțit de colaboratori și de ceicu care venea în contact.

Cu timpul am descoperit, în spa-tele acestei prime impresii, un om demare omenie, demn, modest, corect șifoarte apropiat de personalul de vâ-nătoare, pe care îl aprecia, înțelegea,apăra și ajuta în orice problemă sauîmprejurare neprielnică acestuia. Fi-indcă îi aprecia munca, eforturile șisacrificiul de a fi renunțat la activita-tea mai comodă și mai bine retribuitădin silvicultură, pentru a se dedicaunei meserii cu totul și cu totulaparte.

Pot afirma, fără a exagera, că s-acomportat ca un părinte și un exem-plu bun de urmat, pentru toți colabo-ratorii mai tineri, angrenați direct înactivitatea cinegetică și salmonicolă.

Îi plăcea să pescuiască în ape demunte, de o manieră elegantă și spor-tivă, și să vâneze împreună cu noi, darîntr-un mod reținut, fără a lăsa să seîntrevadă vreo urmă de patimă nestă-pânită spre împușcare. Fiindcă ținea cuadevărat la fauna salmonicolă și cine-getică și ar fi dorit să vadă cât mai multpește în apele de munte și faună câtmai densă în fondurile de vânătoare.

Prin acest fel al său de a fi, a reușitsă insufle un comportament asemeneacolaboratorilor apropiați și personali-tăților vremii, inclusiv șefului statului,


L-am petrecut joi, 27 octombrie 2016, pe ultimul drum. Doar câțivafoști colaboratori și rudele apropiate. Mult prea puțini pentrupersonalitatea Sa și pentru meritele Sale de necontestat, uitate saunecunoscute astăzi, în cinegetica și salmonicultura vremurilor „deaur” ale acestora în România. Rămăsese cel mai în vârstă și printreultimii viețuitori ai unei echipe de mari profesioniștipredecembriști, care ne-au lăsat moștenire cele mai dense populațiide faună cinegetică și cele mai valoroase trofee de vânat, printrecare actuale și foste recorduri mondiale.

IN MEMORIAM

AURELIAN NEACȘU1927 - 2016N. ȘELARU

Aurelian Neacșu, prim vicepreședinte al AGVPS, la Consfătuirea președințilorde asociații de vânătoare din unele țări socialiste: R. P. Bulgaria, R. S.Cehoslovacă, R. D. Germană, R.P. Polonă, R. S. S. F. Rusă, R. S. S. Bielorusă, R. S. S. Estonă, R. P. Ungară, din luna octombrie 1980.

Conferirea titlului de „Membru de onoare” al A.G.V.P.S. din România,2 iunie 2007

pe care l-a condus personal, în decur-sul carierei Sale, la vânătoare. DevizaSa a fost întotdeauna, „Cât mai puținvânat, dar care să merite focul”.

Ca o recunoaștere a activității de-puse și a rezultatelor strădaniilor sale,a fost ales, în paralel cu funcția deți-nută în Minister, la conducereaA.G.V.P.S. din România, ocupândfuncțiile de vicepreședinte mai întâi,apoi de președinte al acesteia, o lungăperioadă de timp. Perioadă care a co-incis cu apogeul efectivelor principa-lelor specii de faună cinegetică șiRomânia a ocupat constant primulloc, ca număr de trofee medaliabile,la marile expoziții mondiale și inter-naționale de vânătoare, organizate laTorino, Budapesta, București, Plovdiv,

Brno, Berlin, Marsilia și în alte locațiiaproape la fel de prestigioase.

Fac o paranteză și mai adaug căAurelian Neacșu a fost principalulautor al recuperării recordului mondialde capră neagră și al doborârii recor-durilor, din acea vreme, la blană și cra-niu de urs, precum și la coarne de cerbcomun.

Mai fac o paranteză și adaug că înperioada premergătoare evenimente-lor din decembrie 1989, în care auavut loc excese în privința restricțiilorimpuse vânătorilor la unele specii devânat, nu a pregetat să ceară, la celmai înalt nivel decizional, eliminareaparțială a acestora. A considerat de da-toria Sa, în calitate de președinte alA.G.V.P.S., să apere drepturile mem-

brilor vânători, atâta cât a putut, deșiîși asuma riscul de a i se consideraaceastă intervenție ca neavenită și in-solentă.

Meritele cinegeticii din Româniadin acea perioadă predecembristă, pre-cum și ale participării țării noastre lamarile expoziții mondiale și internațio-nale de vânătoare, îi revine în principalDomniei Sale și echipei de profesioniștiîn domeniul cinegetic, pe care a știutsă o aleagă, să o formeze și să o păs-treze. Însuși Ministerul Silviculturii, in-stituție organizată pentru prima datăde sine stătătoare în România, și-a da-torat recunoașterea, prestigiul și res-pectul cuvenit, și datorită modului încare s-a desfășurat managementul ci-negetic și salmonicol în țara noastră.

Pentru toate meritele concis amin-tite și pentru altele asemenea, Congre-sul A.G.V.P.S. i-a conferit, în anul2007, titlul de Membru de Onoare alA.G.V.P.S. din România.

Am avut privilegiul de a conlucracu Domnia Sa, în acea perioadă plinăde satisfacții, dar și de sacrificii, pânăaproape de evenimentele din decem-brie 1989.

Ne-am mai reîntâlnit în multe și di-verse alte ocazii după aceea și i-am re-simțit regretul de a nu ne mai putea fide folos în lupta dusă pentru păstrarea,măcar în parte, a moștenirii cinegeticedinainte de 1990.

Înțelegea foarte bine schimbărilesociale și de mediu petrecute cu repe-ziciune surprinzătoare în România, cadealtfel și în țările vecine, dar nu puteaînțelege decăderea morală a unei im-portante părți a societății românești,printre care și a unor vânători, ahtiațidoar să împuște cât mai mult vânat,fără procese de conștiință pentru ceeace lăsau sau, mai exact spus, nu lăsauîn urma lor.

A plecat dintre noi, cu speranța lao însănătoșire morală a societății vâ-nătorilor, din care s-a simțit întot-deauna parte, și la care a ținut în felulsău, mai greu de înțeles de unii păti-mași ai breslei noastre.

Dumnezeul să-l odihnească!

NOIEMBRIE 2016 | 11

La rândul meu, la cele de până acum, adaug faptul că, făcândparte din personalul silvic și de vânătoare al județului Argeș,am simțit permanent dorința sa de a sprijini activitateanoastră în domeniul gospodăriri cinegetice, astfel încât săatingă și să se mențină nivelul de dezvoltare, calitate șiapreciere meritat. În această privință, subliniez că m-ambucurat, împreună cu toți colegii și colaboratorii mei, deaceastă dorință a Sa, ca și de încrederea sa în eforturilenoastre din activitatea profesională. Astfel, a inițiat șidesfășurarea în județul nostru a câtorva sesiuni de instructajeprivind activități vânătorești, cu participarea delegaților de latoate inspectoratele silvice din țară, fapt onorant pentru noi,prilejuind astfel nu numai cunoașterea activității șiexperienței noastre, dar și materializarea unui foarte utilschimb de experiență. Dorința sa, de a promova acest județ,era de altfel firească, deoarece aici își avea originile.

Personal, m-am bucurat de prietenia sa, bazată pe un sentiment de respectreciproc. Trebuie să menționez curajul cu care a intervenit chiar la Cabinetul Nr. 1,într-o situație dramatică și deosebit de periculoasă pentru mine, înscenată în urmaunei vânători la capră neagră în Argeș, în care am fost pur și simplu copleșit de in-jurii și, culmea, învinuit că am atentat la viața șefului statului. În vremea aceea, oastfel de acuzație grea, făcută de cineva care asigura securitatea șefului statului,era aproape o condamnare à priori. Dar, intervenția promptă a inspectorului ge-neral Aurelian Neacșu în apărarea mea, făcută cu tact și diplomație, a spulberatacuzația mincinoasă și rău intenționată. Dealtfel, luase parte la acea vânătoare,fără însă a fi de față la umilința și acuzațiile la care am fost supus.

Dar, cum avea oricând acces la Cabinetul Nr. 1, nu a șovăit să demaște ur-zeala din cauza căreia, în numai 48 de ore, cred că am îmbătrânit cu câțiva ani.

Pentru expoziția internațională de trofee de la Marsilia din anul 1977, al căreisuport logistic a fost asigurat în întregime de către A.G.V.P.S., completată cu unsimpozion consacrat caprei negre, m-a onorat cu misiunea de a redacta și susținereferatul princpal al acelei reuniuni, despre această valoroasă specie din Carpațiinoștri, la care deținem recordul mondial. Materialul a stârnit un interes deosebitîn rândul prticipanților, printre care se aflau și vânători cu sânge „albastru”, astfelcă îi păstrez o neștirbită recunoștință și pentru această onorantă misiune.

În numele tuturor silvicultorilor argeșeni, care l-au cunoscut și stimat, exprimregretul adânc pentru pierderea unui ilustru profesionist, deopotrivă om onestși generos, pentru ca, prin această scurtă evocare, să nu îl lăsăm în uitare, încer-când să aducem o alinare familiei sale îndoliate.

Dumnezeu să-l odihnească!

DESPRE AURELIAN NEAC{U

(…) în perioadapremergătoare

evenimentelor dindecembrie 1989, în care auavut loc excese în privințarestricțiilor impusevânătorilor la unele speciide vânat, nu a pregetat săceară, la cel mai înalt niveldecizional, eliminareaparțială a acestora.

U ltima perioadă a lui octom-brie adusese vreme ameste-cată cu frig și ploi, dar și cu

zile senine, iar noiembrie pornise cucer senin și vreme chiar călduță, deșise anunțaseră grade cu minus și chiarzăpadă în unele regiuni. Trecusemdeja de primele zile ale deschiderii laiepuri, iar pasiunea vânătorii ne purtadin nou pe cărările mult așteptate...

Gânduri din terenDupă obișnuitele așezări în stan-

duri, au urmat primele goane, iardupă câteva parcele parcurse, unelecu arătură, altele cu grâu răsărit, ne-am dat seama că iepurii preferau săstea în arătura vălurită decât pe câm-pul înverzit. Cel puțin pe timpul zilei,aici găseau adăpost de privirile isco-ditoare, dar și de vânticelul ce înce-puse să sufle subțire peste câmpuri.

Observațiile din teren au evidențiatîn ultimii ani o scădere sensibilă a nu-

mărului de iepuri în marea majoritatea fondurilor de vânătoare. Cauzele, nupuține la număr, au inclus, între altele,monoculturile extinse și eliminarea zo-nelor de refacere și adăpost pentru vâ-natul mic în zona de câmpie,chimizarea excesivă a câmpului, pre-zența câinilor hoinari și a celor sălbă-ticiți, presiunea braconajului și, nu înultimul rând, prezența răpitorilor, tot

mai numeroși, a șacalului în mod spe-cial, care a înregistrat o creștere ce adepășit așteptările, în unele locuri eli-minând practic vulpea din competițiapentru hrană, ocupând teritoriu dupăteritoriu, fără a avea practic nici o pie-dică în cale. Cu toate acestea, în unelezone din vestul țării, iepurii au conti-nuat să-și păstreze efectivele normale,iar aici, liniștea asigurată în fondurilede vânătoare pare că a fost una dincheile reușitei menținerii efectivelor lanivelul normal.

Mirajul flancurilorUrniți de gălăgia goanei, iepurii au

început să apară dintre brazde, la în-ceput mai greu, apoi, cu cât distanțapână la linia vânătorilor se micșora,tot mai grăbiți, căutând o cale de scă-pare. După primele focuri dinsprestanduri, urechiații făceau cale în-toarsă, încercând să treacă înapoi prinlinia gonașilor, mai ales dacă spațiul


DE SEZON

Iepuri în bătaia puștiiText și fotografie MAC

O dimineața cu lumină cernită și soare ce abia se întrezărea printre norii ce se alungaugrăbiți pe cer, toate anunțau o zi obișnuită de noiembrie. Lăsasem în urmă caseleultimului sat și mergeam de ceva timp printre parcelele de teren agricol, unele arate,altele cu grâu deja răsărit. Pe canalele, foste cândva de irigații, vegetația crescută învoie trasa parcă linii de marcaj ce se pierdeau undeva, în depărtare.

NOIEMBRIE 2016 | 13

liber dintre aceștia era ceva mai largși „invita” la o încercare. Și, nu de pu-ține ori, am avut ocazia să vedem cumvânătorii intrați în goană au avutșansa mai multor focuri și a mai mul-tor reușite decât mare parte din ceiașezați în standuri. Flancurile auuneori avantajul lor, mai ales dacătirul dinspre linia standurilor frontalelasă de dorit, dar la fel de adevărateste că și vânătorii de pe flancuri, așe-zați cu meșteșug în locurile „numai deei știute”, au avut și ei parte, adesea,doar de vizionarea spectacolului ofe-rit de tirul celor aflați în goană, estedrept, după mai multă trudă și efortfizic, dar care, până la urmă, s-au do-vedit a fi răsplătite pe măsură.

Iar dacă așezarea în stand este su-pusă sorților stabiliți de organizator,echipamentul pe care îl purtăm estealegerea noastră și poate face, demulte ori, diferența. Culorile camu-flaj, în nuanțele terenului la momen-tul respectiv, folosirea vegetației dinjur pentru a ne camufla prezența și,mai ales, nemișcarea în stand, nunumai atunci când noi vedem iepurii– ei, cu siguranță, ne-au văzut cu multînainte – toate pot contribui la reușitaîncercării și, bineînțeles cu puținnoroc, pot spori frumusețea și ineditulpartidei de vânătoare, precum și șan-sele de a avea ceva mai mulți iepuriîn bătaia puștii...!

Cantități necesare: un iepure por-ționat, o ceapă și doi morcovi tăiați cu-bulețe, două cozi de frunze de țelinătăiate bucăți, doi căței de usturoi pi-

sați, o frunză de dafin mărunțită, unsfert de baton de scorțișoară, o sticlăde vin roșu sec, o cană de făină, trei lin-guri de ulei de măsline, o lingură de

unt, sare, piper boabe și măcinat, câ-teva fire de rozmarin proaspăt.

Preparare: într-un vas încăpător pu-neți carnea, ceapa, morcovii, țelina, frun-zele de dafin și scorțișoara și adăugațivinul. Amestecați bine și puneți la frigidercel puțin 12 ore. Scoateți carnea de la ma-rinat și dați-o prin făină. Strecurați sosulmarinat și păstrați vinul, vegetalele, scor-țișoara și dafinul, separat. Într-o altă cra-tiță încălzită puneți uleiul și untul șiadăugați carnea când untul s-a topitcomplet. Rumeniți bine carnea la foc micși scoateți-o din cratiță. Adăugați pesteuntul topit vegetalele din marinadă șidați amestecul la foc mic timp de 10-15minute. Puneți carnea înapoi în cratiță,adăugați vinul, scorțișoara și dafinul șiasezonați cu sare și piper, după gust. Dațitotul la foc mic timp de circa o oră, pentrua se pătrunde bine carnea, iar sosul săscadă și să capete consistență.

Servire: Carnea se servește cu mămă-liguță fierbinte, totul ornat cu rozmarinproaspăt. Un pahar de vin roșu sec/demi-sec - shiraz, cabernet, va adăuga un plusde savoare bucatelor. Poftă bună!

IEPURE CU MIRODENII ÎN SOS DE VIN ROȘUNANA NINA

GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~

Un preparat din carne de vânat poate constitui centrulatenției unei mese cu invitați. Pregătit cu atenție pentru a-ipune în valoare calitățile cărnii, iepurele în sos de vin roșu seva bucura cu siguranță de aprecierile musafirilor.

P entru evitarea pierderii vânatu-lui, una din metodele vechi, darși astăzi cea mai eficientă, este

folosirea limierilor, limierului de Hano-vra (hanoveranul) și limierului bava-rez. Despre aceste două rase, folositepe scară largă în toate țările europenecu o cultură vânătorească dezvoltată,trebuie să spunem câteva cuvinte.

Este de notorietate că România este(încă) un paradis al vânatului în Eu-ropa. Vânătorii de pe toate meleagurilelumii vin la noi pentru un trofeu decerb carpatin, de urs, de căprior saumistreț.

Rănirea vânatului și pierderea aces-tuia constituie, mai ales din punct devedere al eticii vânătorești, oricum, uneșec pentru vânător și o pierdere sensi-bilă pentru organizatori.

Folosirea adecvată și pricepută a li-mierilor face să avem tot mai puțineastfel de piese pierdute.

Având contact multiplu și îndelungatcu vânătorii care vizitează România, demulte ori am fost întrebat de musafiri,de ce într-o țară bogată în vânat, nuavem la grupe de vânătoare câini specia-lizați, adică limieri, pentru căutarea vâ-natului rănit. Și, într-adevăr, trebuie sărecunoaștem că foarte puține grupe sauorganizatori de vânătoare au câini pre-gătiți pentru munca de recuperare a vâ-natului pierdut.

„Cine nu cunoaște trecutul, nu poateînțelege nici prezentul” spune o veche zi-cală. Acest lucru este valabil și în cazulștiințelor, dar și referitor la diferite ra-muri ale economiei, implicit la econo-mia vânatului. Din această cauză, să neoprim puțin asupra originii raselor delimieri, a hanoveranului și a bavarezu-lui. Dintre cele două rase de limieri, ha-noveranul este mai „vechi” cu o sută deani. Cu pretenții științifice, autorul ger-man Wolf-Eberhard Barths-a ocupat înmodul cel mai complex, pentru primadată, de originea rasei de limier de Ha-novra. Aș dori să vă prezint pe scurtetapele de formare ale acestei rasesupra-specializate pentru găsirea vâna-tului rănit și pierdut.

Originea carnivorelor începe cupeste 40 de milioane de ani în urmă, cuun mamifer de talie mică din genulMyacis, ai cărui urmași, de acum 20-30milioane de ani, din genul Cynodictis,sunt considerați strămoșii canidelor.Din aceștia au evoluat, ulterior, acumcca. 6,8 milioane de ani, specii dingenul Tomarctus, strămoșii direcți ai lu-pilor și șacalilor.

Astăzi este unanim acceptată ideea,de către specialiști, că strămoșul comunal tuturor raselor canine, este lupul(probabil lupul asiatic sau din India),


CHINOLOGIE

Despre limieri (I)ATILLA KELEMEN

Adevărații vânători fac tot posibilul pentru dobândireavânatului în condiții sportive și corecte. Orice piesăpierdută, mai mult sau mai puțin valoroasă, este,implicit, și o pagubă economică.

care posedă 78 de cromozomi. La for-marea raselor de câini poate să fi avuto contribuție, într-o măsură mai mică,și șacalul și lupul de savană, care au,deasemenea, 78 de cromozomi.

Domesticirea câinelui începe cucirca 14.000 ani în urmă.

În anul 500 d. H., deja putem săvorbim despre o rasă comună, Segusier,cum este amintită în literatura de spe-cialitate, strămoș comun al tuturorrase lor de câini de vânătoare.

În anul 1000 d. H., existau deja rasede copoi, crescuți în așa zisă rasă curată.

După anul 1700, odată cu aparițiași perfecționarea armelor de foc, devinfoarte importanți și unii câini care nunumai caută vânatul, dar au și abilitățide găsire a vânatului rănit. Rezultatulacestor exemplare face ca, pe la 1800,să putem vorbi deja de limierul „antic”.Nu greșim dacă afirmăm că limierulhanoveran este rezultatul încrucișăriiacestor limieri antici și a copoiului destepă. Bineînțeles că au ajuns și alterase să contribuie la formarea limieru-lui, cu preponderență copoii.

În cartea lui Dietzel-Mika, găsim oreferire interesantă despre niște câinide vânătoare din munții Ardeni, aiepiscopului Eustachius, dar exempla-rele folosite în Germania, erau denu-mite de către vânători Spurihund.

Acest Spurihund, la vremea respec-tivă, era de patru tipuri:

• tipul „A”, din Germania de sud,era de culoare neagră;

• tipul „B”, din Sollingen, aveaurechi foarte lungi, picioare crăcănateși coloana vertebrală destul de înșeuată;

• tipul „C”, din Hartz, era tigrat șiavea urechi mai scurte și late;

• tipul „D”, din Wiesenbruch, eraroșcat cu mască neagră, cu o constitu-ție puțin mai fină. Din acest tip „D”, lacurtea lui August cel Puternic, s-a for-mat tipul de câine cunoscut și etichetatca Jägerhof.

După autorul Thurn-Rumbach, „ha-noveranul este cunoscut încă din 1800 șifolosit în forma sa aproape actuală”. Erapreferat pentru căutarea vânatului, fi-indcă era un câine liniștit, care lucrameticulos și cu calm la urma de sânge.

După ce armele de foc s-au perfec-ționat și specializat, s-a observat nece-sitatea unor câini care fac nu numaimunca de dinaintea împușcării vâna-tului, dar și de după împușcare pentrucei care urmăresc vânatul rănit peurmă de sânge.

Limierul hanoveran s-a format lacurtea regală de vânătoare (Jägerhof),înființată în anul 1772. Toată selecțiași creșterea exemplarelor a fost con-dusă de maestrul regal de vânătoare

Knopp. Acest specialist, cu foarte multăexperiență, a ales exemplarele folositela crearea rasei, utilizând, pe lângă li-mieri primitivi, și diferite rase de copoi.În timp, selecționările au evoluat, și s-a ajuns astăzi la cele două rase de li-mieri, care au fiecare câte un standardoficial recunoscut de F.C.I. (FederațiaChinologică Internațională).

Limierul de Hanovra (nr. standardFCI 213) este un câine care trebuie săafișeze putere, este mai lung decât înalt,cu osatură foarte puternică, cap puter-nic, dar nu grosolan. Are un stop binemarcat, buze bine dezvoltate, urechimari și groase, late și lipite de craniu.Are ochi mari, închiși la culoare, nicio-dată galbeni, spate lung, regiunea lom-bară foarte bine dezvoltată muscular.Pieptul este bine dezvoltat, larg, coastelebine arcuite, ca să aibă loc plămânii și

inima, picioare sunt drepte, coada des-tul de lungă și dreaptă. Părul este des,lucios și neted. Culoarea este maro, roș-cat, galben sau tigrat, de obicei cumască de culoare închisă, până la negru.Înălțimea la greabăn este de 58-60 cm.

Limierul bavarez (nr. standard FCI217) este format spre sfârșitul secoluluiXIX în Bavaria, deci cu aproape o sutăde ani după hanoveran. Este descen-dent din limierul hanoveran și un copoiroșcat bavarez. Necesitatea a determi-nat formarea unui câine de vânătoaremai ușor ca și constituție și mai iute,potrivit în zonele muntoase ale Bava-riei, pentru a putea fi folosit cât mai utilla vânătoare. De obicei se folosește fărălesă lungă la căutarea vânatului rănit.

Este mai ușor decât limierul hano-veran, are corpul și craniul deosebit delat, partea nazală nu este foarte ascuțităși are buze bine dezvoltate. Ochii suntde culoare închisă, dar se admit și ochide culoare puțin mai deschisă. Areurechi puțin mai lungi decât hanovera-nul, prinse sus, cu o bază de prinderelată. Coloana vertebrală este mobilă șiculoarea este de obicei roșcat până lagalben, mască închisă la culoare, iar pespate are o linie a coloanei vertebrale,de obicei mai închisă la culoare.

Înălțimea la greabăn, la masculi,este de maxim 50 cm, iar la femele, demaxim 45 de cm. Greutatea este în jurde 22 kg.

Despre învățarea sau inițierea li-mierilor, vom vorbi în articole urmă-toare.

NOIEMBRIE 2016 | 15

Hanoveranul estecunoscut încă din 1800

și folosit în forma saaproape actuală”.

M odelul Mercury Compact Al-lround, oferit în calibrele.308 Win, .30-06, 8x57 IS,

are patul din material sintetic acoperitcu un strat fin Soft-Touch, cu orificiuînaintea mânerului pistolet (Fig. 1).Țeava de 50 cm, cu pasul ghinturilorde 12 inci, are interiorul multiradial(MRB, variantă ce permite să se tragăprecis și cu gloanțe netoxice, cu con-diția să aibă inele în relief pentru atrece prin ghinturi). Vârful țevii este

prevăzut cu un ghivent pentru fixa-rea unei frâne de gură ce micșoreazăreculul, sau a unui compesator desunet. În lipsa lor se înfiletează uncapac ce protejează gura țevii. Pentruoptică este montată o șină Picatinnydin două piese. Nu are sistem deochire mecanică. Magazinul metalicpoate primi 6 cartușe și trăgaciul di-rect cedează la presiunea de 750 g. Si-guranța are două poziții, blocheazătrăgaciul și ține camera închisă. Greu-

tatea totală, fără optică, este de 3 kg.Mercury Scout oferă numai două

calibre: .308 Win. și .30-06. Patul estecu orificiu (Fig. 2), țeava scurtă de 50cm are însă sistem de ochire meca-nică, iar pasul ghinturilor este de 8inci, ce permit utilizarea muniției sub-sonice. Profilul interior este tot MRB,cu ghivent pentru frâna de gură. Pen-tru optică, șină Picatinny dublă și tră-gaciul direct cedează la greutatea de750 g. Magazinul cuprinde 6 cartușe.Carabina, fără optică, cântărește 3,2kg, având lungimea de 101 cm fărăfrâna de gură. Expertul Norbert Klupsapreciază în DJZ nr. 9/2016 pag. 94-95, maniabilitatea carabinei, efectulfavorabil al frânei de gură asupra re-culului (un glonț netoxic Exergy cal.7,82 de 180 grains dă un recul cât unglonț Hornet de cal. 5,6 mm) și disper-sia 3,2 cm la 100 m. Ar prefera un ma-gazin cu 3 gloanțe, pentru tras dinobservator, și o siguranță care nu seagață așa ușor de haine.

Modelul Mercury 870 GFK Lo-chshaft Soft-Touch are calibrele .308Win., .30-06, 8x57 IS. și patul dinfibră de sticlă foarte rezisentă la șo-curi, intemperii și uzură, dar fiind pro-tejată cu stratul Soft-Touch esteagreabilă la contactul cu mâna. Orifi-ciul din pat și ghiventul de înșurubarea frânei de gură la vârful țevii lungi de56 cm, prevăzută cu sistemul deochire mecanică (Fig. 3), sunt identicecu cele de la primele două modele.Magazinul primește 3 cartușe, iargreutatea este de 3,2 kg.

Mercury 870 GFK Inox are sistemulși țeava din oțel Stainless (Fig. 4), cal..308 Win., .30-06, 8x57 IS, 9,3x62,.300 Win.Mag, patul sintetic cu Soft-Touch și țeava de 56 cm cu ghiventpentru frâna de gură. Nu are sistem deochire mecanică, magazinul are 4 car-tușe și greutatea este de 3,2 kg. Se pro-duce și brunată negru, cu sistem deochire mecanică, celelalte date tehnicefiind identice.

Mercury 870 Standard cu pat dinlemn de nuc, fără obrăzar și cu liniaspinării dreaptă, are țeava 56 cm și sis-tem de ochire mecanică (Fig. 5). Cali-brele sunt .308 Win., .30-06, 9,3x62,magazinul primește 4 cartușe, greutatetotală este de 3,3 kg, iar raportul cali-tate/preț este favorabil.


CarabineARME

Compania italiană Sabatti, fondată în anul 1960, daratestată documentar din anii 1674-1675, produce șicarabine de vânătoare sub numele de Mercury, pentrufirma germană Frankonia. Într-un articol publicat de noiîn ianuarie 2015 în această revistă, dedicat companieiSabatti, am prezentat și câteva modele de carabineMercury. Dar iată că în ultimul Catalog Frankonia2016/2017, o bună parte dintre ele apar cu îmbunătățiri,fie în zona patului, fie la gura țevii sau la ambele.

1

Carabine MercuryÎMBUNĂTĂȚITE DE SABATTI PENTRU FRANKONIA - 2016/2017MATEI TĂLPEANU

3

4

5

2

NOIEMBRIE 2016 | 17

OPINIE

Î n Franța, populația de lupi nu-mără în prezent circa 300 de indi-vizi, însă creșterea sa rapidă, de

20% pe an, nu a ocolit turmele crescă-torilor: 7.535 de oi ucise la sfârșitulanului 2014, față de 1.500 în 2000.Suma despăgubiri plătite operativ deautoritățile franceze a urmat aceeașicurbă (495.000 euro în 2004, față de1,6 milioane în 2011).

Nici lumea vânătorească nu estefoarte entuziasmată de întoarcerea lu-pului, un redutabil rival al acesteia,având în vedere că trei sferturi dinhrană o constituie ungulatele.

Evoluția efectivelor de lupi a deter-minat autoritățile franceze să stabi-lească un plan de măsuri pentruperioada 2013-2017, în principal creș-terea cotei de recoltă, care nu e tocmaipe placul asociațiilor de protecție a lu-pului. În această situație, se pune între-barea dacă nu ar trebui revăzut statutullupului: ar putea acesta deveni o speciede vânat protejată în anumite zone șisupusă unei cote de recoltă în altele?

În luna septembrie, revista ameri-cană Frontiere în ecologie și mediu apublicat un studiu (care, cu siguranță,va alimenta tabăra protecționiștilor),întreprins de cercetători de la Univer-sitatea americană din Wisconsin. Aceș -tia consideră că vânarea lupilor nu estedoar ineficientă, ci și contra-produc-tivă. Cercetătorii au ajuns la aceastăconcluzie după ce au studiat mai multecazuri de atacuri ale carnivorelor înferme europene și nord-americane.Rezultatele sunt surprinzătoare, avândîn vedere că, în 70% din cazurile exa-minate, împușcarea lupilor nu ar aveaun efect pozitiv ci, din contră, ar sporinumărul de atacuri asupra turmelor,spre deosebire de metodele neletale,care au o eficiență de 80%.

„Sacrificarea lupilor prezintă un riscmai ridicat pentru animalele domesticedecât măsurile de descurajare, explicăprofesorul Adrian Treves, autorul studiu-lui. Este o pierdere de timp și de resurse,care amenință inutil prădătorii și prăzile.”

Extragerea prădătorilor poate lua

diferite forme, în funcție de specie și deregiune: vânătoarea, utilizarea otrăviisau capcanele. Metodele neletale, carețin la distanță lupii, sunt și ele diferite:îndepărtarea vizuală sau sonoră, stegu-lețele de avertizare și gardurile de apă-rare. Pentru cercetătorul american,„folosirea metodelor neletale ar permiteameliorarea vieții crescătorilor, proteja-rea animalelor și creșterea toleranței oa-menilor față de animalele sălbatice.”

La polul opus se situează crescăto-rii francezi de ovine, care estimează călupul este un animal foarte inteligent,ce se poate adapta rapid și poate dejucaorice dispozitiv de apărare împotrivaatacurilor acestuia.

Specialiștii americani aduc trei ar-gumente pentru a demonstra că soluțiavânării ar antrena o sporire a atacuri-lor. „Primul are în vedere comportamen-tul populațional, conform căruianumărul lupilor se autoreglează”, ex-plică Adrian Treves, „deci a-i împușcaînseamnă a favoriza supraviețuirea și re-producerea celor care rămân, antrenândastfel o creștere a numărului lor”. „Aldoilea argument se referă la faptul că,intervenind asupra haitei, s-ar induce oreacție”, surprinzătoare, fiindcă anumițilupi ar părăsi haita pentru a se instalaîn locuri noi, uneori mai aproape deașezările umane. În sfârșit, ultimul ar-gument, dar cel mai îngrijorător, estecel al eliminării unui „șef de haită”,având în vedere că structura socială șicoeziunea grupului se bazează, în ge-neral, pe cuplul reproducător. „Dacăunul dintre cei doi este vânat, se produceo destructurare socială, iar unii indivizisolitari vor vâna pe cont propriu, ceea ceînseamnă multiplicarea atacurilor”.

Asociația France Nature Environ-nement recunoaște utilitatea acestuistudiu american și sugerează ca o ac-țiune similară să fie întreprinsă înFranța, având însă în vedere că „situa-țiile din America și din Europa diferă”.

Un caz particular avem în Norvegia,unde mai multe comitete regionale res-ponsabile de prădători au autorizat,pentru sezonul în curs, extragerea a 47

de lupi dintr-o populație de 65 deexemplare, la care mai trebuie adău-gați încă vreo 25 de indivizi, care po-pulează zona frontalieră cu Suedia.Decizia intervine după o vară tensio-nată, în care crescătorii și-au văzut tur-mele decimate. În sud-estul țării, nudeparte de frontiera suedeză, circa 500de oi au fost sfâșiate de lupi. O situațiedestul de gravă, dar care nu spunetotul, pentru că hrana lupilor scandi-navi este constituită, în proporție de95%, din elani, o haită consumând, înmedie, circa o sută de elani anual.

La începutul anului, Rovdata – or-ganismal norvegian care evaluează efec-tivele de prădători – anunța că, din1998, de când a început colectarea da-telor, nu au fost înregistrați niciodatăatâția pui de lup. Fără a furniza o cifrăexactă, Parlamentul norvegian a conve-nit, în luna iunie, să limiteze numărul defătări anuale între 4 și 6. Luând în calcullupii din zona frontalieră, s-a ajuns la odepășire a cotei de recoltă. Reacțiile dinpartea protecționiștilor nu au întârziatsă apară: „parcurgem un drum greșit fi-indcă gestiunea animalelor, în manierănorvegiană, înseamnă aducerea speciilorla limita de extincție, cu riscul iminent deconsangvinizare”, a afirmat Arnold Hap-nes, reprezentatul Federației PrieteniiTerrei. „Sunt profund îngrijorat și mă în-treb dacă populația norvegiană de lupi vasupraviețui acestei politici de exterminarecare tocmai a fost adoptată”, a declaratRasmus Hansson, deputat al Verzilor.„Populația de lupi norvegieni este mică șifragilă, dar în ultimii ani a cunoscut oușoară revigorare. Dacă peste jumatatedin lupi vor fi împușcați, guvernul vapune capăt în mod brutal speranței de avedea o populație viabilă”.

La nivelul Scandinaviei, populațiade lupi se ridică la 430 indivizi în sezo-nul 2015-2016, animalele fiind numă-rate după urmele lăsate pe zăpadă, fațăde 460 exemplare înregistrate iarnaprecedentă. Lupii dispăruseră aproapetotal din regiune în anii ’60, iar popu-lația actuală provine din zona ruso-fin-landeză, stabilită în sudul Scandinavieila începutul anilor ’80.

În final, rămâne ca dumneavoastrăsă trageți concluziile. Cred totuși că așfi în asentimentul multora dacă așspune că o cale de mijloc, care se dis-tanțează de extremele periculoase, ar ficea mai bună alegere, atunci când esteîn joc o activitate precum vânătoarea.O cale țesută cu compromisuri inteli-gente, căci, nu-i așa, compromisurilesunt indispensabile în politică și se faccu adversarii, nu cu prietenii.

Dar, despre mișcările protecționisteactuale, într-un articol viitor.

Lupul, încotro?BIANCA IORIATTI

Nu încape nicio îndoială că arealul lupului se extindeanual. În Franța, în cei peste 20 de ani de la colonizare,lupii au cucerit arcul alpin Vosgi și o parte din MasivulCentral. Nimeni nu poate contesta că circumstanțele îisunt favorabile: beneficiază de protecția stabilită prinConvenția de la Berna și de un progres evident alpopulațiilor de ungulate.

Î n țara noastră pare să nu fie ne-cesară, fiindcă există o anumeformațiune de poliție, care face

totul în privința autorizării, portuluiși folosirii armelor de vânătoare, pre-cum și în privința braconajului.Aceasta, de exemplu, preia cazurilede braconaj anunțate de paznicii devânătoare, de vânători sau de altepersoane interesate și le soluționeazădupă cum crede de cuviință. Foartediferit de la un județ la altul. Uneorise dovedesc „zmei”, pentru fapte la li-mita legii sau a normelor de aplicarea legii, și nejustificat de blânzi cumarii braconieri. Mai ales cu cei ceposedă și folosesc tehnică interzisă lavânătoare pe timpul nopții, ca deexemplu în Ialomița, Călărași, Ilfov,Constanța, Satu Mare etc. De aseme-nea, cu cei care vânează scroafe șipurcei în afara sezonului legal de vâ-nătoare, cu cei care folosesc haite decâini neautorizați la vânătoare ori cucei ce braconează ciute gestante pri-măvara, ca de exemplu în Buzău etc.

Revenind la județul Buzău, trebuiesă apreciem și solicitudinea unui poli-țist șef, specializat în organizarea vână-torilor mai mult sau mai puțin oficiale,pe fondul cinegetic nr. 25 Brăești. Nesunt însă greu de acceptat verdictele denevinovăție susținute în cazul prezen-tat public în revista nr. 28/2015, făp-tuit de un grup organizat de membri,cu carabine și câini de mistreți, în mar-tie 2015, în baza unei autorizații de

combatere vulpi. Mai ales fiindcă lamai mult de 16 focuri, nu s-a împușcatnici o vulpe. Nu a contat nici faptul că,în urma vânătorilor, au fost găsiți doimistreți împușcați, ascunși sub frunze,o scroafă deja jupuită și un vier neatins.Cauza a fost disjunsă, vânătorii care arfi tras la vulpile gonite cu câinii de mis-treți au fost în ordine, după completa-rea autorizației în acest sens, iar ceicare au împușcat și ascuns mistreții subfrunze au rămas necunoscuți.

Așa se explică de ce, în zonă, con-tinuă să se vorbească deschis desprebraconaje făptuite la lumina zilei, și lalumina proiectoarelor noaptea, ră-mase nesancționate.

Cel mai recent caz cunoscut s-apetrecut în seara zilei de 11 mai 2016,când se îngâna ziua cu noaptea, ladoar 300-400 de metri de bufetul dinTrestia. Atunci, un pădurar și un vâ-nător, aflați în bufet, alertați de 3 fo-

curi de carabină auzite în apropiere,au alergat spre locul faptei și s-au în-tâlnit cu o ciută rănită, care coboraspre ei, și cu braconierul încercând săo ajungă din urmă.

În dimineața următoare, cazul s-aauzit până la București, de unde a fostalertată conducerea A.J.V.P.S. Buzău,iar aceasta a anunțat paznicul de vâ-nătoare și poliția antibraconaj. Tot dela București au fost dirijați și pazniculde vânătoare și polițiștii, să găseascăciuta moartă în apa ce curge prin spa-tele caselor. Din ciută a fost recuperat,în stare perfectă, unul din gloanțeletrase, care perforase vițelul aproape denaștere și se oprise în toracele ciutei.

În ziua următoare, lucrătorii spe-cializați ai I.P.J. Buzău au descins ladomiciliile vânătorilor locali ai grupeiBrăești, de unde au confiscat carne devânat și muniție nepermisă la vână-toare. Dar totul pare să se fi oprit aici.

Cercetările trenează, timpul treceși faptele „călifarilor” se uită. Se mi-zează, probabil, și pe „mama braconie-rilor” din zonă, o procuroare caregăsește soluții pentru orice caz grav debraconaj din jurisdicția Pătârlagele.

În contextul prezentat, pare bine-venită ideea reînființării „jandarmerieide vânătoare”, prin preluarea atribu-țiilor de pază a faunei sălbatice, de laGărzile Forestiere, Gărzile de Mediu,formațiunile A.E.T.S. și chiar de la uniipaznici de vânătoare, deveniți în modvoluntar doar simpli informatori. Saupoate ar fi mai simplu, mai ieftin șimai eficient să mai fie rotiți prin func-ții prietenii braconierilor din cadrulformațiunilor actuale antibraconaj.

Ceva trebuie însă făcut pentrucombaterea fenomenului braconaju-lui, fiindcă sancționarea vânătorilorpentru portul armei în stare de obo-seală sau sub influența alcoolului,pentru arma neintrodusă în toc cândtraversează cu mașina drumurile pu-blice din fondurile cinegetice, pentrucartușe neasigurate în cutii metaliceseparat de arme, pentru cartușieră șiarmă neasigurate imediat după veni-rea din teren și pentru altele aseme-nea, nu au importanță din punct devedere al combaterii braconajului.

Din păcate, legea este lege, și esteaplicată de oamenii legii, după cumcred ei că ar fi legal și proporțional cupericolul antisocial pe care-l repre-zintă.


LEGISLA}IE

Nu vă grăbiți să credeți că s-a înființat o astfel de structurăspecială antibraconaj. A existat cândva, între cele douărăzboaie mondiale, jandarmeria de vânătoare în România.Există și acum ceva similar, în mai multe țări europene.

Poliția antibraconajText și fotografie N. ȘELARU

Ceva trebuie însăfăcut pentru

combaterea fenomenuluibraconajului, fiindcăsancționarea vânătorilorpentru portul armei înstare de oboseală sau subinfluența alcoolului (…), nuau importanță din punctde vedere al combateriibraconajului.

NOIEMBRIE 2016 | 19

T olbele sunt pline cu cartușe,câinii sunt nerăbdători să în-ceapă căutarea, iar vânătorii

să adune noi povești vânătorești. Ziuacălduță de toamnă este un bun aliatpentru câini în încercările lor de recu-perare a rațelor din apa învolburată aTimișului.

Carol, springerul jucăuș, așteaptăplin de nerăbdare să primească co-manda stăpânului: „caută!”. O primă

bătaie și fazanii se ridicau din tufeleînspinate, asemeni fluturilor din flori.Câinii ridicau cu frenezie păsăretuldin vegetație, iar văzduhul răsuna defocuri de pușcă. Clipele de zarvă șizgomot erau urmate de perioade deliniște, în care se auzeau doar îndem-nul de „aport!” al vânătorilor. Unfazan aripat căzu peste canal. Carol îiurmări zborul și așteptă comanda stă-pânului. „Aport!”. Câinele trecu prin

canal, se ridică pe malul opus și, aju-tat de vântul aducător al mirosului devânat, se duse glonț, tras parcă de olesă imaginară, la fazanul ce odihneaîn negrul pământului. Se întoase tri-umfal cu aportul în gură și îl predăstăpânului. Un încept promițător!

Vânătoarea continuă pe o parcelăde ogor proaspăt arat. Din arăturăapăru un iepure speriat, care prinseviteză mare, împins fiind de focurilecamarazilor. Carol privea epolajul stă-pânului și își îndreptă atenția sprefocul de armă, urmărind fuga iepure-lui care mai răzbătu circa patru sutede metri, coborî în canal și nu se mairidică de acolo. La comandă, Carolplecă ca din pușcă și ajunse în loculcu pricina, unde, după miros, găsi ie-purele ascuns de iarba înaltă. Încă unaport reușit, al doilea în acea zi.

După o pauză binevenită, în carecâinii și vânătorii s-au odihnit, grupula continuat vânătoarea pe malul Ti-mișului. S-au tupilat, încet-încet, pânăce au zărit luciul apei. De sub malulînalt s-a ridicat un stol gălăgios derațe. Focurile de armă îmbrățișarăvăzduhul, din înaltul căruia se prăbu-șiră câteva rațe în vâltoarea Timișului.Câinii se aruncară în apă, fiecare ur-mărind recuperarea vânatului dobo-rât de stăpânul său. Printre ei se aflași Carol, care nici de această dată nuîși dezamăgi stăpânul.

Trei aporturi diferite! Un începutde poveste și surprizele zilei nu se ter-minaseră, căci la ultima bătaie, câiniiintrară într-un desiș de spini. Din in-terior se auzea zarvă mare și rupturăde crengi. Două namile negre ieșirădin tufe. În viteză, vânătorii schim-bară cartușele și ochiră. Cei doi porcicăzură în foc. Amândouă exemplareleerau mari, dar una dintre ele depașea300 de kilograme, o imensitate! Unînceput de bun augur! Prima zi de vâ-nătoare din noul sezon se încheie, ur-mată fiind de un frumos tablou devânătoare și depănarea momentelorce vor rămâne în amintirile tuturor.Târziu, în noapte, se întoarseră fie-care la casa lui cu tolba plină de bu-nătăți și de povești vânătorești.

Primul sfârșit de săptămână din luna noiembrie, prima ieșire la iepuri și fazani dinacest sezon, reîntâlnirea cu membrii grupei, un nou sezon ce abia începe! Puteți fi unpic nedumeriți, și este normal, dat fiind faptul că sezonul la fazani este început deja deo lună. Așa este, dar noi am hotărât, de comun acord, să dăm timp fazanilor să sepregătească de iernare. Contează foarte mult pentru vânat o lună de liniște!

Vânătoare DIN TEREN

Început de noiembrieText și fotografie MARIA SĂVULESCU


DE SEZON

Mi-aduc aminte cum, pe vre-muri, când colcăiau câmpu-rile de mulțimea iepurilor,

mai participam și la vânătorile „încerc”, pe-atunci adevărate strategii detehnică vânătorească, cu două vârfuride atac care înaintau cu iuțeala celorbine antrenați, pe flancuri, trăgânddupă ele, de preferință din cincizeci încincizeci de metri, următorii înaintașiși, tot așa mai departe, până când cer-cul se închidea. La urmă rămâneau ve-

teranii, cocliți de-atâta vânătoare, buniochitori, în fața cărora ne înclinam curespect, pentru că etica cerea să res-pectăm octogenarii grupei. Puțini, darbuni! Adevărat îndemn pentru cei ti-neri, care aveau ce învăța din arta vâ-nătorii. Dar roata vieții se-nvârtește!

Zburdă fauna naturii! În mijlocul naturii, iepurele-de-

câmp decide dacă aceasta ne va da sa-tisfacție sau nu. Pușca, pe vremuri

atârnată în cui, acum însă bine zăvo-râtă în cutii de oțel, cu încuietori, neinspiră în a-i reda aerul libertății.

A fost bine și la prepelițe, distractivla guguștiuci, însă marea aventură înimensitatea câmpurilor, unele golitede roade, altele cultivate, abia începe.Cu gândul la troienele de zăpadă răs-colite de caii-putere ai mașinilor deteren sau la noroaiele persistente,unde doar cizmele vânătorului răz-besc prin lipicioasa mâzgă, ori mângâ-iați de blândele raze de soare carepoate vor birui numărul zilelor în careșuieratul vântului mătură zările, dorulde aventură rămâne neînfrânt.

Orășanul, cu straie alese de vână-tor care se respectă, sau țăranul, cumai puțină obișnuință în ale portuluide tradiție, primul ieșit din grijile ora-șului, iar celălalt, smuls din perma-nenta grijă față de treburilegospodăriei, se întâlnesc undeva, la omargine de pădure ruginită de farme-cele toamnei, pentru că e loc de adu-nare „la un iepure”.

Câteva căprioare zburdă, alergândîn salturi, se mai opresc și privesc,parcă mirate, spre lumea plină dezarvă, adunată să onoreze momentulînceputului de sezon. Desigur, e vre-mea tradiționalei vânători la iepuri!

În noiembrie, la iepuri de câmpText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Sărăcuțul de el, iepurele! Pentru cei mai mulți dintre noi,vânătorii, această minunăție cu urechi mari este vânatulînceputului de noiembrie, sezon care va fi presărat cuispititoare ieșiri în teren și neasemuite povești de iarnă,spuse întru tradiție, la gura sobei. Este ziua în care începeacel „ceas rău” al celui pe care noi, în relatările despre el,îl numim „ghebosul”, „urechiatul” sau „fricosul”. De-acum începe izgonirea lui din covru, când flintelearuncă foc, urmărindu-l. E vremea inimilor tari și apicioarelor rezistente ale vânătorilor care, fie soare, ploaie,iarnă sau ger, răspund dorințelor și pasiunii vânătorești.

NOIEMBRIE 2016 | 21

Din „cupa” cu… de toate!Se fac comentarii peste comentarii,

care mai de care mai savante, precumcă iepurele este prolific și, dacă are unhabitat bun și hrană preferată… saucă unele asociații, după preferințe saudecizii înțelepte, încep vânătoarea la„urecheați” eliberând mai întâi autori-zații pentru grup restrâns și mult maitârziu la „colective”, sau că viteza ie-purelui este proverbială, combinată cusalturi imprevizibile, întoarceri bruște,firesc native. Într-un alt grupuleț, untânăr proaspăt botezat, din sezonulcare a trecut, în ale bunelor obiceiurispecifice, având la purtare o pălărie„Fedora”, din topul tradițiilor occiden-tale, plin de cele citite despre iepurii-de-câmp, pledează cu tărie, încât să fieauzit de ortaci, despre cum că... iepu-rii au și purici!

Eheee, ce spuneți? Multe, multeși… plăcute. Se vând informațiile cala tarabă.

Alese și serioaseTrecând la cele alese și serioase

considerente, nu trebuie neglijat fap-tul că toți factorii de regresie propriivânatului mic sunt în general legațide activitatea omului, la care am maiadăuga prădătorii și condițiile meteo-

rologice nefavorabile, ca factori natu-rali, iar de ordin capital, mecanismulagricol. Acesta se referă la moderni-zarea tehnologiilor și practicilor agri-cole de pe urma cărora iepurele-de-câmp, și nu numai, suferă, de la aratulogorului, cosirea fânului sau a plante-lor erbacee și, nu în ultimul rând,până la a ști că, în funcție de vitezaunui motor de recoltat care trece, dela 3-4 km la oră la 7-8 km la oră, ar

produce o rată de mortalitate în rân-durile puilor de iepuri de la 17% la42%, observație valabilă făcută despecialiști, mai ales pentru câmpurilecu lucernă.

Dintre prădători, vulpea atacătoate speciile, mai ales puii de iepure-de-câmp în primele lor zile de viață,când sunt deosebit de vulnerabili. Deaceea prădătorii trebuie să fie contro-lați serios. Se poate spune că reduce-rea considerabilă a unor specii devânat mic, într-o perioadă care s-a în-tins pe mai multe decenii, nu se dato-rează vânătorii, cum afirmă unii„înțelepți” ai tribunei, ci mai degrabăpracticilor agricole, inevitabile acestuisecol de cercetări și de măsuri radi-cale, unele greșit înțelese.

Și pentru că s-a deschis sezonul cupricina, e bine de știut că acest seden-tar, mai degrabă solitar, are obiceiurimai mult nocturne, de aceea ziua tre-buie bine căutat, pe unde își are cul-cușul lui sumar, săpat cu labele dinfață, cât să ia forma corpului său. Întoiul iernii, el apreciază colinele, cupovârnișurile orientate spre sud, pen-tru a mai profita de zgârcenia razelorde soare.

VânătoareCa mod de vânătoare, cel cu câini

de vânătoare este, prin excelență, celmai potrivit, cu condiția unei bunedresuri, a unui miros foarte fin, a unuicomportament înțelept, ascultător șiatent desigur la comenzi a cânilor,care să știe să stârnească vânatul. Unastfel de tovarăș este o valoare, fiindîngrijit cu dragoste de stăpânul său.

În ultima vreme se practică vână-toarea cu gonaci, care depinde demodul de organizare a paznicului devânătoare și de decizia vânătorilor.Activitatea trebuie să înceapă cu vâ-nătoarea de dimineață, cu meticulozi-tate, metodic, explicându-se în detaliuparticularitățile terenului, locurilemlăștinoase pe care iepurele le oco-lește, reacțiile „urecheatului” la apro-pierea acestora de culcușul lui, undedificultatea de a-l determina să țâș-nească din acel loc este apreciabilă.

Pușca vânătorului de iepuri-de-câmp nu este una anume, fie că arețevi juxtapuse sau suprapuse. Trebuieavut în vedere că este un vânat oare-cum rezistent, cartușul cu nr. 4, 4,5,fiind recomandat de specialiști. Și aicise va ține cont de temperatura exte-rioară, de ploaie, ninsoare, dar și deprecizia vânătorului, după caz.

Cu noi speranțe, încredere și pa-siune, pornim, la început de noiembrie,în căutarea iepurilor de câmp…!

Se fac comentariipeste comentarii, care

mai de care mai savante,precum că iepurele esteprolific și, dacă are unhabitat bun și hranăpreferată… sau că uneleasociații, după preferințesau decizii înțelepte, începvânătoarea la „urecheați”eliberând mai întâiautorizații pentru gruprestrâns și mult mai târziula „colective”, sau că vitezaiepurelui este proverbială,combinată cu salturiimprevizibile, întoarceribruște, firesc native”.

G oana pleacă pe o parte, puș-tile pe altă. Prima goana seface în Târna Roșie.

Se trece un pârâu și se începe ur-cușul. Lin, pentru puțin timp, apoiabrupt, până la cățărat pe niște stânci.Pe culmea crestei se lasă prima pușcă,Marius, un prieten bun din copilărie.Să nu-l mai car, las rucsacul la el. Îmiplace să nu îmi lipsească nimic, iaurucsacul peste tot. El nu îl luase, îl lă-sase la mașină, fiindcă acolo urmă sămâncăm. Următoarele puști se lasă pecreasta stâncilor. Potecile sunt obliga-torii, săpate în stâncă, vânatul care

apucă pe ele vine direct în bătaia puș -tii. În funcție de cât sunt de obosiți vâ-nătorii, rămân în posturi. NeaRomică, paznicul de vânătoare, nu-mește vânătorii și îi postează. Știebine locul și fiecare e așezat exactunde s-a mai împușcat mistreț în tre-cut. După fagul asta, vezi că vine peacolo sau pe acolo, îl lași până îl vezibine, nu dai în scroafa conducătoareși în vierul tânăr, următoarea pușcă olasă dincolo, îi face semn când ajunge,nu dai decât pe direcția asta și asta,fă-i semn celui din urmă, când seapropie goana nu mai tragi.

Coama de stânci se termină. Po-teca o cotește brusc la dreapta. Înfață, de unde vine goana, se văd câți -va bolovani imenși și, ici-colo, stânci.Între ele, fagi și tufiș. Două culmi devreo zece metri înălțime urcă paralelcu creasta de stânci unde s-au lăsatpuștile, dinspre valea de unde vinegoana spre pisc. Între ele nu sunt maimult de treizeci de metri. Pe prima,rămân eu, după un fag. Pe cea de adouă, după alt fag, rămâne nea Ro-mică. După el, valea aferentă culmiiare un izvor cu pereți abrupți, apoi în-cepe pădurea rară. Nea Gheorghe,șeful de grupa și veteranul de vârstă,a lăsat goana și închide zona pe subcolțul pădurii de fagi, dincolo deizvor, în zona unde pereții nu maisunt chiar abrupți și unde mai sare,uneori, vierul. Ne vede și ne facesemn. Semnalizăm că suntem gata șinoi. Duce pușcă (retezată la gură)și… thuuuuuuuu…! Sunetul umplevalea, încă verde-umed de toamna, seizbește de Boburi (muntele vecin), șise reașează, odată cu părul zburlit depe mâini de fiorul inițial, ca o mângâ-iere de părinte sever: „De ce te înfiori,vânătorule? Așa mă auzi mereu, chiarnu ești în stare să nu ai emoții?”

„Hău, hăuuuu…!”A pornit goana. Glasuri de bărbați,

care știu ce au de făcut, se aud dintoate colțurile văii. Pentru o secundă,gândul îmi zboară la casă mică și albăde pe versantul vecin, cocoțată printrestânci. La mica avere a gospodarului,ar fi poftit și alte seminții. Și ar fi venitsă le ia cam pe unde sunt eu acum. Iargospodarul, cu verii, cu vecinii și cualții, ar fi pus mâna pe toporul cu caretăia tot anul fagii aia groși de unmetru și, din valea aceea, ar fi făcuthău, hăuuuuu…! Păi, nu-i de mirarecă această casă e albă și frumoasămereu, iar gospodarul ei trebăluieșteprin curte de atâtea generații.

Identific rapid perimetrul adia-cent. În dreapta, pușcă la vreo optzecide metri, sus, mult deasupra. Nu vădvănătorul, dar văd fagul după care aș-teaptă. Vale între mine și el. În stânga,nea Romică. A fost tăiere în vara. S-aașezat după un fag lăsat pentru fruc-tificație, de mai bine de un metru gro-sime. Bocul îi este sprijinit de fag, pelângă trunchi. Și-a făcut un fel de ca-muflaj, cam de un metru înălțime, dincâteva crengi cu frunze încă. Ingeniosși natural. Îmi vede privirea iscodi-toare și sigur interpretează preocupa-rea mea a teamă. Îmi face semnul debătut din palme. Dacă vine ursul,sigur rupe pământul fugind. Îi facsemn că sunt sigur pe răspuns. Dacă


CinegeticăDE SEZON

Noi nu suntemucigașii urșilorLIVIU MIRCEA-TEHERĂU

Vânătoare organizată. Mistreți. Sunt ceva ani de atunci…Ne întâlnim dimineață să facem vânătoare pe ValeaCatiașului. Pe la 7:30 vin și întârziații. Între timp,planuri, pregătit arme, lăudat câinii, miștocăreală rămasădatoare de la vânătorile anterioare. Completat fișele,făcut instructajul, semnat. Se trage la mistreț, vulpe șicâini hoinari. Atenție, că poate să iasă urs. Gonașii săfacă gură și să-l lase să treacă dacă se întoarce în goană,iar cine îl vede să anunțe în ce direcție o apucă. Între doigonași e un vânător. Atenție la potecile și trecătorileobligatorii, pe ele, neapărat, pușcă, să nu se întâlneascăvreun gonaș cu ursul și să fie fără apărare. Dacă cinevaaude că se îndreaptă ursul spre el, să se urce în copac,dacă poate, să se ferească din calea lui și să facă gălăgiemare. Dacă iese la vânătorul din stand, să bată la timpun pic din palme și ursul se va feri și va trece fugindprintre puști. Sfaturi valabile, date din generație îngenerație și verificate de nenumărate ori.

Foto: CONSTANTIN RĂDAN

la mine vine mistrețul, vine ori pevalea din stânga, ori pe cea dindreapta, la maximum treizeci demetri, trebuie să dau pe sub lunetă.Dacă îl scap în spate, cu lunetă pot sămai dau o sută de metri. E bine.

Câinii încep să latre. Au dat deporci, fiindcă latră pe loc. Zarvă mare,cam la două sute de metri, în centrulgoanei. Gonașii bat pe loc, cu gurămultă. Nu poți să localizezi nimic, câi-nii latră, schelălăie, huooo….

Pe izvorul din stânga lui nea Ro-mică, galopează un urs. Îl văd în vreodouă rânduri. Vine singur, fără câini.Îl vede și nea Romică. Pe la vreo pa-truzeci de metri, cam în unghi de pa-truzeci și cinci de grade, îlatenționează: măăă… și îl aplaudă cape un protagonist ieșit la rampă. Ursulapreciază gestul și vrea cu tot dina-dinsul să dea un bis. Se oprește în loc.Văd bine tot spectacolul. Chiar șiacum, după ani. Ceea ce povestesc s-a întâmplat în câteva secunde. De-taliile care mi-au rămas în minte parore întregi. Într-o fracțiune de se-cundă, vede cine l-a atenționat. Dis-pare din vedere în susul izvorului șiapare după o clipă, sus pe creastă. Eimposibil, peretele e vertical și arepatru metri. Când ajunge sus, privireaîi e pe paznic. Legătura dintre ei e cea

dintre acul busolei și polul nord.Acum mai sunt treizeci și cinci demetri. După ce a urcat cei patru metricât ai clipii din ochi, în maxim trei se-cunde e lângă paznic. Nea Romică numai are timp să apuce pușcă. Seapleacă și ridică fulgerător o creangă,din cele cu care-și făcuse adăpost.Ursul se ridică în două picioare. Areun pic peste două sute de chile, celmult un stat de om și un cap cât o bă-nița. E căpos și la propriu. Nea Ro-mică ridică creanga de partea groasăși cu frunzele, cam pe la doi metri dis-tanță, încearcă să-l intimideze. Ursul,spre el, în două labe. Par decupați dincărțile junglei. Când maimuțoiul micîi făcea aer goriloiului ăla mare…

În timpul ăsta, strigă cât poate:„Nu trageeee, nu trageeee!…”. Aveamarma la ochi de când ursul era înizvor. Situația e fără ieșire. Inițial eraucoliniari, acum Nea Romică se retragedupă fag, ursul trece pe lângă el, darnu-l văd de fag. „Huooo!” Urlu eu, con-tinuu. Apare și ursul de după fag, îlvăd bine acum, dar și el pe mine. Îllasă pea nea Romică și în trei secundee lângă mine. Degetul e pe trăgaci,armă sudată la ochi. Dar se ridică îndouă picioare. „Nu trageeeee!” Nea Ro-mică o ține pe-a lui! Treaba e că ursulîl aude și, din ridicat în două picioare,

face o piruetă descumpănit și, imediat,dispare în izvorul de unde venise.

Privirile ni se întâlnesc și zâmbima „prin ce-am trecut”… Adrenalina nulasă loc de exprimare a emoției. Acumsunt mult mai marcat că atunci. Cânds-a terminat goana, am fost să vedempe unde a urcat. Erau patru metri dehumă pe plan vertical, care aveau de-a lungul lor două dâre ca cele lă-sate de plug. Cine crede că urcatul încopac salvează omul, să considere căgestul e valabil pentru a lăsa cale li-beră ursului, nicidecum pentru căacesta nu se poate cațăra. Iar fuga emai mult sinucidere. Viteza ursului ede-a dreptul incredibilă.

Ne strângem la prima pușcă. Bi-lanțul, un mistreț rămas, altul plecatcu sânge. Sunt singurul cu rucsacul lamine, așa că plec cu paznicul dupămistrețul rănit. Ceilalți pleacă să maifacă o goana.

Găsim mistrețul târziu, departe,spre seară. Îi dăm focul de grație. Neașteaptă câteva ore de târât animalulpână la mașină, fiindcă ziua noastră devânătoare de abia atunci se va încheia.De atâta efort, eram flămânzi. Meritamsă mâncăm un pic. Deschid rucsacul,plin de poftă. Era gol. Și azi își aduceaminte Marius ce plăcintă bună îmi pu-sese nevastă-mea la desert…

NOIEMBRIE 2016 | 23

Foto: NECULAI ȘELARU


C ând afară frigul este foarteaspru, iar câinele este ud,poate apare hipotermia, una

dintre situațiile ce pot deveni extremde periculoase dacă nu este tratată cutoată atenția. Așa este cazul în carecâinele a trecut prin apă și părul ră-mâne ud sau chiar îngheață din cauzafrigului, sau pe vreme cu ploaie înghe-țată sau lapoviță, când temperaturascade simțitor sub zero grade. Suntmult mai rare cazurile în care hipoter-mia poate apare dacă vremea esterece, dar uscată.

Rasele de câini cu păr scurt sunt,de regulă, cele mai expuse și afectatede frigul iernii, iar în acest caz, o mă-sură preventivă, practică și eficientă,este folosirea vestelor de protecție.Piața de specialitate pune la dispozițieo gamă largă de veste de protecțiepentru câini, în general, iar pentrucâinii de vânătoare au fost create mo-dele speciale, pentru a veni în întâm-pinarea condițiilor speciale în care

aceștia se află pe teren.Materialele din care sunt confec-

ționate vestele asigură câinelui pro-tecția necesară, dar și confortul lamișcare, un element esențial, indis-pensabil pentru desfășurarea nestin-gherită a vânătorii. Majoritateamaterialelor folosite sunt rezistente,impermeabile pentru apă și elastice.Neoprenul este un exemplu clasic, iarmodelele por fi confecționate cu unsingur strat de material sau pot fi mul-tistrat. În cazul celor din urmă, parteaexterioară este căptușită la interior,cu material de fleece sau cu alte fibresintetice speciale, ce păstrează căl-dura, asigurând în același timp și orespirabilitate adecvată corpului câi-nelui. Mai nou, unele modele au in-corporat un strat de material flotantcare ajută în cazul câinilor care suntfolosiți pentru vânătoarea la baltă,ușurându-le efortul și contribuind laîmbunătățirea performanței acestoraîn efectuarea aportului din apă. Ma-

terialele folosite au de regulă culoricamuflaj sau pot fi complet portocalii,adesea flourescent, pentru a oferi o vi-zibilitate sporită și pentru prevenireași evitarea unor accidente nedorite înteren, la vânătoare.

Important de reținut este faptulcă, înainte de a ieși cu câinele „echi-pat”, pe teren, la vânătoare, este reco-mandat să îl obișnuim cu noua sa„vestimentație”. Câteva ieșiri simple,fără pretenții, îl vor acomoda cu vestași aceasta va deveni parte din obișnui-tul de zi cu zi. Altfel, puteam avea sur-priza ca, în loc să se concentreze lavânătoarea în sine, să aibă foartemultă „treabă” cu noua sa vestă, iaratenția să îi fie captată complet deaceasta, devenită, pentru moment,mult mai interesantă decât treaba pecare o are, de fapt, de făcut. Și, sincervorbind, nici măcar nu putem să îi în-vinovățim pentru acest fapt. Probabil,au și ei sensibilitatea lor pentru ceeace este nou și… „la modă”!

Câinele de vânătoare

Este cunoscut, despre câinii de vânătoare, că pot suporta destul de bine temperaturilescăzute ale iernii, mult mai bine decât căldura verii, dar prea mult frig poate conduce,în afara creării unui discomfort considerabil, și la distragerea atenției parteneruluinostru patruped de la obiectul în sine al partidei și, implicit, la situații neplăcute șinedorite în teren.

Pregătiri pentru iarnăALECSANDRU CODRIN

CHINOLOGIE

P rimele menționări ale folosiriipreparatelor din salcie amin-tesc de Hipocrat care, în secolul

IV î.Hr., îndemna pacienții să mestecescoarța de salcie pentru a reduce dure-rile cauzate de inflamarea articulațiilorși pentru reducerea febrei. Și amerin-dienii se pare că foloseau salcia pentruremedii asemănătoare.

La noi în țară, în tradiția populară,salcia era considerată protectoarea se-mănăturilor, aducătoare de rod și bel-șug și se punea la ferestrele și ușilecaselor pentru sănătatea oamenilor, laporți, la stupi și la acareturile pentru

vite și păsările din gospodării, fiind înacelași timp socotită drept vestitor alprimăverii.

Din punct de vedere terapeutic/medicinal, cele mai importante speciisunt salcia albă (Salix alba), salcia că-prească (Salix caprea), salcia pletoasa(Salix babylonica) și salcia plesnitoare(Salix fragilis). În anul 1829, chimiștieuropeni identifică și izolează pentruprima dată în lume salicinul/salicina,considerat a fi ingredientul activ dinscoarța de salcie.

Cea mai bogată în salicină, princi-palul component din punct de vederefitoterapeutic, este scoarța de salciealbă (Salix alba), cea mai răspândită dealtfel în Europa. Pe lângă salicină, coajade salcie conține și amidon, proteine,lipide, tanin, celuloză, substanțe mine-rale și vitamine.

Salicina, în fapt aspirina naturală,are efecte tonice, astringente, analge-zice, sedative, antipiretice, hemosta-tice, antiseptice, antiinflamatoare șiantireumatismale și poate ajuta în ca-zurile de artrită, artoză, a puseelor reu-matismale, de gută și sciatică.

În scop terapeutic, de la salcie sefolosește scoarța de pe ramurile ti-nere, de 2-3 ani. Scoarța se recolteazăprimăvara, când concentrația de sali-cină este maximă. Coaja de salciepoate fi administrată sub formă de in-fuzie, decoct, tinctură sau pulbere.Pentru uz extern, compresele cu ceaiconcentrat din scoarță de salcie se potfolosi în cazul plăgilor, rănilor sau ul-cerațiilor cutanate.

Produsele din salcie au însă și oserie de contraindicații, iar administra-rea în doze prea mari poate să ducă laapariția unor fenomene nedorite, cumar fi amețeli, cefalee, grețuri și convul-sii, supradozajul putând determina to-xicitate renală.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în sco-pul diagnosticării sau tratării probleme-lor de sănătate sau pentru înlocuireamedicamentelor prescrise de persoana-lul medical autorizat. Înainte de a uti-liza plantele medicinale în general, suborice formă, este recomandată vizita lamedic, iar administrarea preparatelordin salcie să se facă numai la recoman-darea acestuia. Opinia medicului esteneapărat necesară și se impune ca omăsură de prevedere, precauție și sigu-ranță.

NOIEMBRIE 2016 | 25

Plante tămăduitoare

SalciaDOCTOR PLANT

Salcia (Salix, L.) face parte din familia Salicaceae,genul Salix cuprinzând circa 350 de specii răspânditeîn întreaga emisferă nordică. Sălciile preferă în generalsolurile umede, fiind întâlnie cu preponderență pemalurile râurilor, lacurilor și bălților, atât în zona decâmpie cât și în cea deluroasă.

FLORA


Î n viața cerbilor carpatini (Cervuselaphus L.), destul de retrasă șimai mult nocturnă, survine pe-

rioada de împerechere, când devinmai puțin precauți, fiind surprinși lalumina zilei în locurile de goniță,când unii masculii au în stăpânire 2-4ciute (uneori și mai multe, spre sfâr-șitul rutului) pe care le păzesc cu ostrașnică gelozie, exprimată fizic și,mai ales, sonor.

Cu unele fluctuații determinate dezone, boncănitul se declanșează între10-15 septembrie și durează uneori șidupă 10 octombrie. În acest intervalde timp, masculii stăpânitori de„harem”, cât mai ales cei ce nu îl au,vagabondează, provocând sau cerșindbunăvoința vreunei ciute, prin răgeteîn cascadă terminate în „ohuri”, iri-tând mai ales stăpânitorii ce le ies în

întâmpinare pentru a apăra femelelede ispite.

Uneori, confruntările se declan-șează furibund, ciocnirile între rivalifiind percepute de la distanțe mariprin lovirea coarnelor, arme de apă-rare și atac, care, nu de puține ori, potdevein mortale.

În decursul anilor, în urma obser-vațiilor în diverse locuri, am fost mar-torul unor asemenea confruntări, pecare le voi aminti succinct.

Prima constatare a unei asemenealupte, pe viață și pe moarte, am avut-oîn pădurea Fagul - Balc din Bihor, prinanul 1961, când, întâmplător, am găsitun cerb omorât de rival. Decedatul erastrăpuns de sulițele coarnelor care îlciuruiseră, și după doborâre, pe totcorpul. O scenă similară a fost descrisăde August von Spiess, în volumul „Vâ-

nători de odinioară”.O altă secvență am văzut-o în anul

1971, pe pârâul Orata (afluent al Bis-triței Aurii), într-un parchet în curs deregenerare, unde cerbul dominant eraprovocat de un „trubadur”. În momen-tul când acesta s-a apropiat nepermisde mult, stăpânul a dat un atac furi-bund, propulsând cele două sute dekilograme spre adversar, care totuși arămas valid, confruntarea durând camzece minute, până când intrusul s-a re-cunoscut învins și a dat bir cu fugiții.Învingătorul își trimbița victoria princascade sonore, în timp ce alerga pen-tru a strânge ciutele ce se răslețiseră.

În anul următor, pe Pârâul Oii, dedata aceasta într-o doborâtură devânt, doi rivali se luptau năprasnic,iar alți trei tauri, boncănind întărâtați,se învârteau împrejurul beligeranților,creând un vacarm de nedescris.

Simțindu-mă în pericol de a fi căl-cat sau luat în coarne în acea confrun-tare nemaivăzută, am apelat la foculde armă, dar de abia după al treilea i-a alungat și pus pe fugă, nu atât dincauza detunăturii, cât mai ales a mi-rosului pulberii arse.

Am certitudinea că cele semnalatese pot întâmpla în toate teritoriileocupate de cerbi și sunt observate decei ce se dedică urmăririi boncănitu-lui, an de an și zi de zi.

ETOLOGIE

Deși fenomenul la care ne referim se petrece anual, darîntr-o perioadă care tocmai a trecut, cosiderăm că acestapoate fi oricând de interes pentru completareacunoștințelor vânătorilor începători sau pentrureînprospătarea celor cu mai multă experiență, deactualitate în orice sezon.

BoncănitulALEXANDRU ALACI

Pompilica conduce cu viteză, având ți-gara aprinsă atârnată în colțul gurii în timpce, cu două degete de la mâna stângă ținepaharul din plastic plin cu cafea, iar cu cea-laltă mână apasă telefonul mobil pe urecheși volanul îl manevrează cu genunchiulstâng, pe când cu dreptul apasă vârtos pe-dala accelerației, rățoindu-se nervoasă lainterlocutorul de pe telefonul mobil:

- Ascultă-mă dragă, …trebuie săopresc, pentru că m-a fluierat un dobitocde polițist. Lasă-mă câteva clipe, să afluce vrea și nu închide, că pun aparatul pebancheta din dreapta. Lasă jos geamulportierei și, plină de miere în glas, îi zâm-bește cuceritor polițistului, în timp ceacesta s-a proțăpit în fața mașinii și ochestionează încruntat:

- Nu m-ați auzit când v-am fluierat?! - Ba da, frumosule, cum să nu te aud

dar… în noaptea asta sunt cam ocupată!- ?????

* * *Pompilică își lustruiește pușca de

zor și, atent la ce face, îi atrage atențiaPompilicăi:

- Vezi cum te descurci, pentru că plecpeste vreo jumătate de oră la vânătoareși mă întorc de-abia mâine seară.

- Bine, scumpi… nici o problemă, însăvezi ce faci pe-acolo și, apropiindu-se deel tacticoasă, îi întinde o fotografie înră-mată, întrebându-l, în timp ce-i rânjeștesadic. Îl recunoști pe puștiul ăsta de aici?

- Cum naiba să nu-l recunosc?! sezburlește Pompilică. Nu e băiatul nostru?Dar ce-i cu el? Sper că n-a pățit ceva?!

- Nu, n-a pățit nimic, îi răspundePompilica, întorcându-i spatele și,aruncându-i peste umăr: Vezi că, de-seară pe la șapte, trebuie să-l iei de lagrădiniță, că eu am un jur de cucoane.Te-ai prins, nu-i așa?!

* * *Pompilică lecturează încruntat

carnetul de note al copilului și citeștemormăind ușor mesajul dirigintei:„Copilul dumneavoastră vorbește tottimpul, chiar și în timpul orelor!”.

Mai recitește încă odată mesajul,după care semnează, bombănind, că aluat cunoștință de conținutul lui, dar nuînainte de a scrie și el un răspuns: „Ehe-hei, dacă ați cunoaște-o pe mă-sa!”

* * *Pompilica a pătruns în cabinetul me-

dicului, care este echipat cu un halat albși, văzându-l ocupat, își așează poșetape un scaun, după care începe să-și ridicerochia. Medicul o cercetează cu coadaochiului, după care își vede mai departede treabă și îi atrage atenția calm:

- Mai sus.Ascultătoare, Pompilica își ridică

poalele rochiei mai sus, iar figura se re-petă aidoma, până când medicul îi atragedin nou atenția:

- Mai sus, doamnă.Oftând agasată, Pompilica își ridică

rochia complet, rămânând în chiloți, iarmedicul se răsucește calm spre ea, clăti-nând mustrător din cap:

- Cucoană, v-am tot spus că… maisus, adică un etaj mai sus, pentru că eusunt zugravul, iar ginecologul are cabine-tul deasupra, la etajul superior.

POMPILISME…ȚIȚI

UMOR

NOIEMBRIE 2016 | 27

PESCUITCampionatul A.G.V.P.S 28

Spinning 30Știuci de Bogdaproste 32La pescuit în Canada 34

Voblere lipless vibrating 36Muștele „Generalului” 38

NOIEMBRIE

Apele s-au răcit, soarele strălu-cește din ce în ce mai rar, iar norii,ploaia și vântul influențează semnifi-cativ comportamentul peștilor.Vege-

tația a căzut și apropierea iernii începe să se resimtă. Știuca și bibanul, în primulrând, dar și ceilalți răpitori, dacă sunt găsiți și ademeniți cu nălucile potrivite,răspund foarte bine la provocarea acestora. O barcă ușoară, dar stabilă, ne vaaduce avantaje. Crapii și somnii se grupează în zone cu rădăcini submerse, copaciscufundați sau alte structuri. În puținele zile însorite care urmează, putem aveaparte și de partide reușite de staționar, cu carași, babuște, plătici și roșioare,care continuă să se hrănească.

În apele de munte, pescuitul salmonidelor este, în continuare, intezis.

CE PESCUIM

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

L a disciplina PESCUIT STAȚIO-NAR, ca și în anii precedenți, s-aputut observa o participare mai

redusă la categoriile tinere și la catego-ria SENIOARE, și același interes sporit lacategoria SENIORI.

În cadrul disciplinei PESCUIT CUMUSCA ARTIFICIALĂ, competiția s-adesfășurat pe durata a 13 concursuriOPEN, clasamentul făcându-se prinadiționare de puncte. A fost un cam-pionat extrem de lung și de disputat,chiar obositor, cu 13 etape, dintrecare una în Slovacia, pe zona în care,în anul 2017, se va disputa Campio-

natul Mondial. Au punctat cele maibune 6 rezultate ale fiecărui pescar,lupta fiind extrem de strânsă până laultima etapă. La finalul campionatu-lui putem observa prezența pe po-dium a acelorași 3 pescari ca în 2015,în altă ordine de această data, dar cuacelași lider.

Concursurile din cadrul disciplineiPESCUIT CU NĂLUCI – SPINNING s-au desfășurat la cele două categorii,SPINNING DIN BARCĂ și SPINNINGDE PE MAL, fiecare susținând câte 6concursuri, clasmentul făcându-seprin adiționare de puncte.

În cadrul disciplinei PESCUIT LACRAP au concurat cele mai puterniceechipe existente în acest moment înțară, experiența și pregătirea tehnico –tactică evidențiindu-i pe cei mai buni.

O amploare deosebită a luat-o dis-ciplina PESCUIT LA FEEDER, carecaptează, din an în an, interesul a câtmai mulți pescari sportivi. În anul2016, s-au desfășurat două campio-nate, unul INDIVIDUAL, pe durata adouă etape, și altul pe ECHIPE.

Vă prezentăm, în continuare, pri-mii clasați în acest campionat, pe dis-cipline și categorii.


Campionatul A.G.V.P.S.COMPETI}II

Bilanțul Campionatuluide Pescuit al A.G.V.P.S. 2016VPR

Ca în fiecare an, A.G.V.P.S. din România a organizat și desfășurat, prin Comisia dePescuit Sportiv și Competiții, campionatul de pescuit la disciplinele și categoriilerecunoscute de C.I.P.S., F.I.P.S. – e.d. și F.I.P.S. – mouche. Desfășurat în mai multeetape, pe durata a șase luni, acest campionat a evidențiat, din nou, dorința pescarilorde competiție de a concura ca membri ai A.G.V.P.S.

PESCUIT STAȚIONARCATEGORIILE FEMININE• 5-7 august – Săcălășeni, Maramureș• Organizator A.J.V.P.S. Maramureș

+ C.S.P.S.COPII – U 14

1. Amalia Maria Mureșan2. Anamaria Denisa Ispas3. Daria Iacob

TINERET – U 181. Armina Maria Balaș2. Miruna Chende3. Flavia Moldovan

SPERANȚE – U 231. Sara Mateescu2. Melania Lorincz3. Alexia Maria Moje

SENIOARE1. Lavinia Cupa2. Veronica Ispas3. Marcela Mureșan

CATEGORIILE BĂIEȚI• 12-14 august – Scornicești, Olt• Organizator A.J.V.P.S. OltCOPII – U 14

1. Ștefan Adrian Prună2. Zalan Pall3. Teodor Claudiu Răduț

TINERET – U 18 1. David Mateescu2. Adrian Petrișor Duțu3. Alexandru Flavius Moldovan

SPERANȚE – U 231. Ionuț Mateescu2. Tudor Nicoară3. Alfred Jakab

CATEGORIA SENIORI• 18-21 august – Râul Olt• Organizator A.V.P. Silva Marpod

Sibiu + C.S.P.S.1. Dragoș Popa2. Ervin Orosz3. Zsolt Benzar

CATEGORIA ECHIPE/CLUBURI/ ASOCIAȚII• 23-25 septembrie – Râul Olt• Organizator A.V.P. Silva Marpod

Sibiu + C.S.P.S. 1. A.V.P. Silva Marpod Sibiu –

Maroș Mix2. A.V.P.S. Târnava Mare Odor-

heiu Secuiesc – Energoteam3. A.J.V.P.S. Hunedoara –

Corvin II Trabuco

PESCUIT CU MUSCA ARTIFICIALĂCATEGORIA INDIVIDUAL

1. Raul Tătar – 195 pct.2. Alin Hirișcău – 171 pct.3. Mihai Vasilescu – 163 pct.4. Florin Buzaș – 159 pct.5. Cosmin Roșca – 157 pct.

CATEGORIA ECHIPE1. Fly Fishing Dedicated 1

(Raul Tătar, Gigi Hădărean,Adrian Vlasiu) – 369 p.

2. In Vino Veritas(Mihăilescu Fernando, RoșcaCosmin, Vasilescu Mihai) – 338 p.

3. Fly Kombat (Neamț Marius, Pop Adrian,Boros Arpad) – 304 p.

PESCUIT LA CRAP1. Champions Carp Club – Carp

United2. Abbara Carp Team3. Energy Carp

PESCUIT CU NĂLUCI - SPINNINGCATEGORIA SPINNINGDIN BARCĂ – ECHIPE

1. Cristian Dragotă – ImrehCsaba

2. Eugen German – Petre German3. Robert Boanță – Andrei Sava4. Viorel Ion – Mircea Ciobanu

5. Cristian Anghelina – CristianHurjui

6. Onelian Grigore – CiprianLazăr

7. Octavian Torescu – AdrianCulea

8. Laurențiu Andronic – MarianMorcovescu

CATEGORIA SPINNINGDE PE MAL – INDIVIDUAL

1. Cristian Rizea2. Raul Groza3. Paul Maluțan4. Aron Jacab5. Cristian Trombițaș6. Ionuț Marinuc7. Paul Căruș8. Iulian Târnăcop

PESCUIT LA FEEDERCATEGORIA INDIVIDUALEtapa 1 – Sărulești, Pista de la Polcești• 8-10 aprilie 2016• Organizator C.S.P.S. + A.J.V.P.S. Sălaj

Etapa 2 – Zetea• 30 septembrie - 02 octombrie• Organizator A.V.P.S. Târnava Mare

Odorheiu Secuiesc + C.S.P.S.1. Zsolt Benzar2. Dan Predoi3. Radu Prisăcaru

CATEGORIAECHIPE/CLUBURI/ASOCIAȚII• 2-4 septembrie – Râul Mureș, Arad• Organizator A.J.V.P.S. Arad + C.S.P.S.

1. A.J.V.P.S. Arad – Shimano2. A.J.V.P.S. Arad – Fântânele I3. A.J.V.P.S. Arad – Feeder X4. A.J.V.P.S. Mureș 5. A.J.V.P.S. Arad – Fântânele II6. A.J.V.P.S. Arad - Zădăreni

NOIEMBRIE 2016 | 29

A reușit să insufle spiritul de sporti-vitate într-o activitate considerată, maidegrabă, un mod de a-ți completa ne-voile zilnice de subzistență, într-o pe-rioadă dificilă din acest punct de vedere.A reușit să convingă că bățul din trestieși cutia de râme sau viermuși îți pot oferi

și o altă viziune și o satisfacție, mai pro-tecționistă, mai profundă și mai nobilă.

Participant, încă din anii ’60, lamediatizarea, organizarea și desfășu-rarea acestui gen de competiții, pri-vite inițial cu reticență, a cucerit, de-alungul vremii, titluri, cupe și trofee, la

individual, dar și cu echipa, promo-vând spiritul de fair-play atât printreconcurenții adulți, cât și printre tineriicurioși și doritori de a-și însuși un altfel de a-și petrece creativ timpul liber.

Din păcate, trecerea timpului, apa-rent mai grabnică în ultimii ani, proble-mele specifice activității sau maispeciale, ale vieții de zi cu zi, ne-au în-depărtat, fortuit, de întâlnirile noastreperiodice. Dar nu ne-a îndepărtat, pe niciunul, de pasiunea noastră comună, pes-cuitul, cu accent pe cel de competiție.

Ne-a părăsit un om drept, pasionat,sufletist, gata oricând să-ți sară în ajutor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

–M.I.

IN MEMORIAM - EUGEN „GELU” COCIOARV~

A plecat dintre noi o altă legendă a pescuitului competițional dinRomânia. Pescar recunoscut ca dintre cei „vechi”, deschizător dedrumuri în zorii pescuitului sportiv de competiție, pionier alconcursurilor corecte, reglementate după regulamenteinternaționale, Gelu a fost unul dintre primii entuziaști care auadus România în ierarhiile mondiale de profil.

Î n luna octombrie am făcut oscurtă expediție pe una din celemai bune incinte catch & release

din Deltă, New Hotel Egreta, pentru afilma o emisiune de pescuit.

Acțiune la suprafațăîn octombrie

Pe zonele de platformă cu apă demaxim 1 metru adâncime și vegetațieabundentă, nu mică ne-a fost surprin-derea când am început să prindemștiuci frumoase la năluci de suprafață,în special la broaște plutitoare. Știamde la un prieten care fusese cu o săp-tămână înaintea noastră că știuca răs-punde bine la broscuțe, așa că ne-amdus și noi să ne luăm „porția de adre-nalină”.

Năluci recomandateBroaștele plutitoare cu picioare

din fire de cauciuc, prevăzute cu o an-coră dublă, sunt cea mai bună alegerepentru pescuitul în apele mici, cumultă vegetație. Datorită cârligelor li-pite de corp, broaștele se strecoară cu

ușurință, nu doar printre firele de stufși ștepi, ci evoluează în cele mai densecovoare de vegetație. Nu o dată amprins știucă mare lansând în ochiuriledin aceste insule de brădiș sau la mar-ginea lor. Acolo unde suprața apeieste liberă de iarbă și prezintă struc-turi verticale, puteți folosi năluci desuprafață de tip pencil bait sau propel-ler bait – cu elice. Evoluția în zig-zagsau turbulențele produse de elice potdeclanșa atacuri la fel de exploziveprecum cele asupra broaștelor pluti-toare.

Mod de prezentareDacă n-ați pescuit niciodată cu

broască sau cu pencil bait-uri careevoluează în celebrul zig-zag „walkthe dog”, stilul de prezentare este, înmare, același: pompaje scurte din vâr-ful lansetei, în combinație cu o recu-perare sacadată din mulinetă. Dacăaveți urmăriri sau atacuri nefinalizate,faceți pauze de câteva secunde în re-cuperarea nălucii. Aceste opriri dautimp răpitorului să se repoziționeze și


Doza de adrenalină: știuci la suprafața apeiText și fotografie ANDREI ZABET

Chiar dacă nu avem acces la specii precum GT, mahi-mahi, bass, tiger fish, dorado sau peacock bass,pescuitul la răpitori poate fi cât se poate de spectaculoschiar și la noi în țară. Încercați măcar o dată știuca lanăluci de suprafață sau „topwater baits”: broașteplutitoare, pencil bait-uri, propeller bait-uri sau popper-e.S-ar putea să deveniți dependenți de acest stil fabulos.

SPINNING

să repereze din nou silueta nălucii pesuprafața apei.

Ce echipament este mai bun?Baitcasting, fără niciun dubiu. Per-

sonal, folosesc mulinete de genulDaiwa Tatula Type-R și fire textile Sun-line SX1 și FX2 între 30 lbs. și 50 lbs.Lansete de minim 7’ sau 2,13 m, cu pu-teri de lansare între 1/2 și 3 oz. (14 -85 grame), cu acțiuni Moderat-Rapide.Lanseta preferată este o EDGE SwimBait SB805-1 HM by Gary Loomis, con-struită pentru swimbait-uri medii, dar

extrem de adaptabilă. Lansetele trebuiesă fie puternice, deoarece pescuiesc cufrâna strânsă și nu permit peștelui să iafir, deoarece apa este înțesată de agă-țături. De asemenea, vârful flexibil esteobligatoriu pentru ca știuca să poată in-hala năluca fără multă rezistență dinpartea lansetei.

Trucuri și sfaturiCând pescuiți cu broscuțe pluti-

toare, ca și cu alte năluci de suprafață,este important să întârziați înțepareapeștelui până simțiți cum lanseta „se

încarcă” sub greutatea acestuia, semncă năluca se află în gura răpitorului.De asemenea, nu înțepați ca atuncicând pescuiți cu jiguri la șalău, ci, maidegrabă, cu o mișcare fluidă. De ase-menea, cârligele tip „trailer”, care sepot monta pe ancora dublă a broaște-lor, par să mai reducă din numărulpeștilor scăpați la înțepare sau în dril.Când pescuiți cu broaște, trebuie săluați în calcul un procentaj mai ridicatde știuci pierdute „pe drum”, însăspectaculozitatea atacurilor compen-sează orice neajuns.

NOIEMBRIE 2016 | 31

Acolo unde suprațaapei este liberă de

iarbă și prezintă structuriverticale, puteți folosinăluci de suprafață de tippencil bait sau propellerbait – cu elice.

F acem evaluările necesare, înfuncție de timpul rămas pânăla lăsarea întunericului, stabi-

lim traseele optime, legate de alte in-formații vehiculate pe plan local, șipornim la drum. Canalul Eracle, ghio-lurile Corciovata, Trei Iezăre, Bogda-proste și retur sunt reperele care nevor marca drumul.

Amintiri…Ghioluri celebre, cunoscute din vre-

mea studenției, Trei Iezăre și Bogda-proste ne-au readus în minte expedițiileextenuante, cu barca trasă la rame pekilometri buni, dar și de satisfacțiilecapturilor, nici mici și nici puține, cucare ne era răsplătit efortul în orele carene mai rămâneau pentru pescuit. Esteadevărat, timpul petrecut la rame eracel puțin dublu față de cel dedicat pes-cuitului. Bărcile cu motor erau foarterare, iar acesul la „resursă” era condi-ționat de o bună pregătire fizică și de otehnică impecabilă.

Cu toată dotarea minimală și a unuiechipament în cea mai mare parte im-provizat, numărul și dimensiunile cap-turilor le depășeau substanțial pe cele

din zilele noastre. Pescuitul comercialintensiv, braconajul necontrolat, cu totfelul de instrumente năstrușnice, valo-

rificarea peștelui pe piața neagră, com-pletate de poluarea accentuată a Dună-rii, cu toți afluenții săi de pe teritoriulEuropei, se resimt la greu, amenințândchiar supraviețuirea populației local-nice.

La pescuitCorciovata era tulbure, dar se lim-

pezea pe măsură ce ne apropiam deTrei Iezăre. Canalul de acces în acestaera deja limpede, iar ghiolul ne aș-tepta cu apă foarte limpede, „neagră”,apă de știucă. Plantele se vedeau printransparența totală, vallisneria spiralisîntinzîndu-și spre suprafață spiralelegrațioase. Soarele începuse să seapropie de linia stufurilor, iar noiprindeam tot știuci mici, vioaie, agre-sive, dar neinteresante. Știm că acolounde sunt multe știuci mici, nu estenici una mare, așa că schimbăm radi-cal, străbătând canalul spre Bogda-proste.

Ajungem, identificăm locurile, apămai adîncă, linguri mai grele, 20 g,lansări mai lungi, tot pe lângă stuf,și… știuci! Mai adevărate, mai răsă-rite, peste kilogram (și limita de 40


Pescuit în Delta Dunării

Știuci de BogdaprosteText și fotografie MUGUREL IONESCU

TEHNIC~

După cum v-am promis în numărul precedent al revistei, voi continua povesteaîncepută, despre expediția de sfârșit de septembrie în Delta Dunării. Profitând deaceeași vreme nefiresc de frumoasă pentru acea perioadă, de barca și de cunoștințelelui Romică despre zonă și ipotetica repartiție a populației piscicole, pornim în expedițiade după-amiază în altă direcție, spre alte ghioluri, cu alte gânduri, iluzii și speranțe.

cm). Dar rare, una ici, una colo, tre-buie să ne mișcăm, și soarele a camapus. Nu era nici o problemă, Romicăcunoaște zona cu ochii închiși, puneși scoate plase, de obicei, pe întuneric,dar ne declarăm mulțumiți, strângemsculele și plecăm spre casă.

ReportPredăm peștii la bucătărie, ne de-

zechipăm și aștempăm masa în foișor,solitari, fără să ne amstecăm cu ceilalți,care se pregătea pentru sărbătorireaweekend-ului. Mâine, cu noaptea-ncap, ne așteaptă vaporașul de Crișan,

apoi cursa de Tulcea, mașina, drumulși casa.

Ce a rămas neprins de dataaceasta se reportează pentru luna ur-mătoare, când voi reveni pentru o pe-rioadă mai îndelungată și, poate, maiprolifică.

NOIEMBRIE 2016 | 33

Ingrediente: o știucă de 1-1,5 kg, 200g făină, două cepe, 3 morcovi, 2 ardeigrași, 400 g pastă de tomate, 3 rădăcinide țelină, 5 căței de usturoi, sare, piperboabe, boia dulce de ardei, 100 ml ulei demăsline pentru piure, ulei de floarea-soa-relui pentru prăjit.

Preparare: se curăță peștele de solzi,și se eviscerează. Urmează operațiunea defiletare, începând cu crestarea peștelui îndreptul operculelor și continuând cu decu-parea, de-a lungul coloanei vertebrale, în-spre coadă, pe ambele părți, după care seporționează, se pudrează cu sare și boia,și se lasă la rece o jumătate de oră. Bucă-țile de pește se dau prin făină, se prăjescîn ulei încins pe ambele fețe și se scot peun platou. Punem în vasul în care am prăjitpeștele ceapa, morcovii și ardeii tăiați mă-runt la înăbușit, iar după ce se înmoaie,adăugăm pasta de tomate, piperul boabe,o cană de apă, și le lăsăm să clocotească,adăugăm și bucățile de pește, punem uncapac și oprim focul. Pentru piure, curățămțelina, o fierbem, o zdrobim și o ameste-căm cu usturoiul pisat și uleiul de măsline,adăugând sare după gust.

Servire: Peștele se va servi pe un patde piure, acoperit cu sosul marinat. Unpahar cu vin alb/roze, sec/demisec, va fipotrivit pentru acest preparat. Poftăbună!

FILEURI DE ȘTIUCĂMARINATE CU GARNITURĂDE PIURE DE ȚELINĂMAMA PAȘA

Pește căutat mai mult pentru icrele sale mari și gustoase,maturizate în noiembrie-decembrie, știuca stârneșteimaginația specialiștilor în gastronomie, provocându-i lagăsirea de noi rețete care să-i pună în valoarea carneamusculoasă, fără grăsime, dar gustoasă când este preparată cu măiestrie.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Specie dulcicolă, știuca trăiește înrâuri, ape stătătoare dulci sau chiarușor salmastre, cu zone bogate în ve-gertație submersă sau plutitoare. Deaici își pregătește atacurile fulgeră-toare asupra prăzii, formate preponde-rent din pești de talie mică sau medie,dar nu refuză nici alte mici vertebrate:păsări de apă, mamifere acvatice, ba-tracieni, insecte etc. Reproducerea areloc în perioada februarie-martie, pre-lungindu-se uneori până în aprilie, la o

temperatură a apei de 6-8 grade Celsius. Icrele sunt depuse pe vegetație, proli-ficitatea variind în funcție de talia peștelui, între 16.000 și 109.000 icre. Matu-ritatea sexuală este atinsă, în mod obișnuit, la 3-4 ani, masculii maturizându-seînaintea femelelor. Durata incubației este de circa două săptămâni. Pentru acâștiga un kilogram în greutate, știuca matură consumă aproape 40 de kilo-grame de pești mici. Peștii mici sunt înghițiți imediat, iar celor mai mari le rupecoloana vertebrală între dinți, după care îi întoarce pentru ai înghiți cu capul îna -inte, pentru a nu se răni în operculele sau înotătoarele acestora.

{TIUCA

Și în acest an, la finalul lunii oc-tombrie, am coborât la malulrâului, alături de mulți alți pes-

cari, pregătitți cu toții pentru tradițio-nala întâlnire cu somonii…

„Vara indiană”Ca un făcut, după ce căldurile ade-

sea copleșitoare ale verii au trecut înamintire, toamna începe pe aceste lo-curi cu câteva zile de vreme rece, în-cercând parcă să sugereze mersulvremii ce va să vinaă. Dar, după acesttrecător val de aer mai rece, undeva,după mijlocul lunii septembrie, caprin minune, vremea redevine fru-moasă, temperaturile urcă din nou laplus 20-25 de grade Celsius, umidita-tea estivală dispare, iar soarele mân-gâie firea de pe tapetul ceruluialbastru. Culorile arămii se așează,rând pe rând, în frunzele arțarilor, șipare că ne îndreptăm din nou spretimpul verii. Avem din nou ocazia săne bucurăm, așa cum ne-am obișnuitpe aceste locuri, de „vara indiană”…!

Pe malul râului NiagaraFinalul lunii septembrie a adus în

acest an o vreme ceva mai rece decâtera normal, dar schimbarea a duratdoar câteva zile. Până atunci fuseseînsă mult mai cald decât de obicei, iartemepratura apei a rămas aproapeneschimbată după trecerea verii. Cumrăcirea apei determină începutul mi-grației somonilor, aceștia au întârziat,la rândul lor, să-și facă apariția pe lo-curile tradiținale, în drumul lor spredestinația finală unde vor depuneicrele, încheidu-și ciclul impresioa-

nant de viață. Perioada surtă de tem-peraturi scăzute a fost însă sucficientăpentru a declanșa migrația peștilor,iar primii somoni au început să apară,marcându-și prezența prin salturile șipleoscăitul la suprafața apei.

Whirlpool, sau „marele jacuzzy”,cum este adesea denumit, se află nudeparte, în aval de cascada Niagara,unde râul face un cot uriaș, după carecontinuă în linie dreaptă spre intrareaîn lacul Ontario. Aici, la Whirlpool,apa se rotește necontenit, asemeneaunui jacuzzy uriaș, formând ochiuri șicurenți ce se deplasează permanent,într-un vârtej impresionant prin gran-doare și inedit.

Pe malul râului, pescarii locali,alături de cei veniți de pe întregulprovinciei Ontario, petrec, pentru câ-teva zile bune, momente ce vor trececu plăcere în amintire, punând răb-dare, pricepere și talent în încercareade a prinde somonii în drumul lorspre împlinirea menirii hărăzite denatură.


Whirlpool, sau„marele jacuzzy”,

cum este adesea denumit,se află nu departe, în avalde cascada Niagara, underâul face un cot uriaș, dupăcare continuă în liniedreaptă spre intrarea înlacul Ontario.

La pescuit în Canada

Râul Niagara – somoniitoamnei târziiText și fotografie MAC

MAPAMOND

În fiecare an, anotimpul toamnei îmbracă natura în culorile desprinse parcă din paletacurcubeului, arămiul frunzelor strălucind adesea în lumina soarelui încă darnic. RâulNiagara își poartă apele pornind din lacul Erie, peste minunea reliefului natural alcascadei Niagara, pentru a-și încheia călătoria în apele lacului Ontario, într-un adevăratestuar, lung de mai bine de 20 de km.

NOIEMBRIE 2016 | 35

Echipament și tehnicăPentru pescuitul somonilor se fo-

losesc, fie năluci oscilante, rotativesau voblere, uneori jiguri ușoare gar-nisite cu diferite modele de twistere,fie se pescuiește la trenă, cu plută și

momeală naturală, cu câteva icre desomon într-un săculeț fin din nylon deculoare chartreuse, galben sau ciclamfluorescent.

Nălucile oscilante preferate suntdin gama Little Clio, în formă de

frunză de salcie, au de regulă culoa-rea argintie, plin sau pe jumătate, cualbastru sau verde, cu o greutate de la12, 17 sau 21 de grame, în funcție deadâncimea la care dorim să pescuim.Fundul apei coboară brusc, imediatdupă primii câțiva metri, pe mai toatălungimea malului accesibil pentrupescuit și, uneori, trebuie o atențiesporită, deoarece nivelul apei poatecrește brusc dacă Centrala electrică,situată în aval de Whirlpool, reducesau oprește uzinarea apei râului.

Pescuitul cu săculeți cu icre presu-pune o vargă de cel puțin 3,80 m, omulinetă cu tambur mare, cel puținclasa 4000, iar firul va fi, preferabil,din fluorocarbon, pentru a rezista ten-siunilor din timpul drilului oferite decapturile impresionante. Montura cuplută de 10-15 grame și plumbi dis-persați pe lungimea forfacului are lacapăt un cârlig nr. 6-8, uneori 4-5,galben sau albăstrui, cu deschiderelargă, asemănătoare celor pentrucrap. Se pescuiește, fie în imediataapropiere a fundului apei, fie în peli-cula de la suprafața apei, de până laun metru adâncime, în funcție de ac-tivitatea peștilor.

Pe 19 octombrie, o zi senină cusoare darnic și culori aurii în frunzelearțarilor, am petrecut mai bine deșase ore pe malul apei. Tricoul cu mâ-necă scurtă a fost mai mult decât su-ficient pentru cele plus 24 de gradeînregistrate. Și chiar dacă nivelul apeirâului a crescut și scăzut de câteva oriîn acel interval, fapt ce a influențat nutocmai favorabil activitatea peștilor,câteva capturi au ajuns totuși în ju-velnicele uriașe ale pescarilor.

Când soarele a început să coboarepeste vârfurile arțarilor pe malul dinspatele malului, am strâns echipa-mentul și am pornit spre urcușul celormai bine de 300 de trepte către par-care. La mijloc de octombrie, petrecu-sem încă odată o zi de minunatăamintire pe malul râului Niagara, laWhirlpool, pentru întâlnirea cu somo-nii toamnei târzii…!


Pescuit pe râuSPINNING

Cu voblere lipless vibrationla șalăi și bibaniText și fotografie DORU DINEA

Dintre toate tipurile de năluci, voblerele se prezintă în cele mai diverse forme,dimensiuni, precum și în evoluții, prin și pe apă. Această diversitate este dictată defaptul că, pentru fiecare specie de pește răpitor, se pot folosi anumite tipuri devoblere. Nu există un anumit vobler sau o oricare altă nălucă care să fie universală,adică să fie prinzătoare pentru toate speciile de pești răpitori.

Pentru biban,situația nu e chiar

atât de complicată, cutoate că are și el zile când edestul de apatic. Totpentru aceste voblere,riscul de agățare desubstrat sau de obstacole,atunci când sunt în pozițiestatică, este foarte redus”.

A m avut partide de pescuit, peape stătoare, când am obținutrezultate bune și foarte bune

în pescuitul la spinning, la șalăi și bi-bani, cu ajutorul voblerelor lipless vi-bration. Am folosit voblere de acesttip cu lungimi cuprinse între 5 și 7centimetri. Când apa a avut o turbidi-tate crescută, am folosit voblere cu uncolorit alb, galben, fire tiger, iar cândapa a fost limpede, cu o claritatemare, le-am folosit pe cele în culorinaturale. De asemenea, pe ape lim-pezi, am folosit voblerele mai vechi,într-un colorit șters și un aspect maisărăcăcios, cu rezultate bune și foartebune. La prima vedere, nu îmi ofereauniciun pic de încredere, dar cândajungeam să le folosesc, ca o ultimăsoluție și speranță, s-au dovedit prin-zătoare în multe cazuri. Deci, pe apelimpezi, un aspect clar și bine contu-rat al unei năluci, chiar dacă aceastaare un colorit natural, poate trezi sus-piciuni pentru peștii răpitori, mai alesîn perioadele în care aceștia sunt apa-tici. În special pentru șalăi, dar și pen-tru bibani, am avut rezultatele celemai bune la voblerele lipless vibrationcu format slim și mai puțin bune lacele cu format fat.

Caracteristic pentru acest tip devoblere este faptul că, atunci când seoprește recuperarea, iar năluca se aflăpe albia apei, aceasta nu se „culcă” pesubstrat, ci rămâne într-o pozițieoblică, cu capul plecat, iar partea di-napoi, respectiv coada nălucii, rămâneridicată. În această poziție, voblerul seaseamănă aproape perfect cu un peș-tișor real care caută hrană sau, pur șisimplu, tatonează substratul. Șalăuleste foarte pretențios, analizează cu

mare atenție fiecare mișcare a nălucii,iar dacă ceva anume îi trezește suspi-ciuni, nu se produce atacul. În destulepartide de spinning, căutând șalăul,am observat diferența clară de atacuriși capturi în favoarea voblerelor liplessvibration, care rămâneau într-o pozițieoblică pe substrat atunci când opreamrecuperarea și efectuam o pauză decâteva secunde. Pentru biban, situațianu e chiar atât de complicată, cu toatecă are și el zile când e destul de apatic.Tot pentru aceste voblere, riscul deagățare de substrat sau de obstacole,atunci când sunt în poziție statică, estefoarte redus.

La pescuitul șalăului am imprimatnălucii o viteză de evoluție mică, micăspre medie și, mult mai rar, medie.Uneori recuperam năluca aproape li-niar în apropierea substratului, alteoricu mici salturi. În ambele cazuri efec-tuam pauze între recuperări, de la 1-2 secunde până la 4-5 secunde. Pen-tru bibani, imprimam nălucii o vitezăde evoluție medie, medie spre mareși, nu de puține ori, chiar mare. Recu-peram destul de rar năluca liniar și,de multe ori, o recuperam în dinți deferăstrău. De asemenea, imprimamnălucii mici jerk-uiri și schimbări dedirecție pe care le realizam din vârful

lansetei. Mi s-a întâmplat, la multepartide de pescuit, ca atunci când nă-luca nu era la mare depărtare de malși măream viteza de recuperare ca săscot năluca din apă, „furiosul” săatace. Pentru bibani, am imprimat nă-lucii mișcări de evoluție nu numai laadâncime, ci și între ape și spre supra-fața acesteia.

Ca fir de linie, utilizez monofila-ment fluorocarbon, care are o elonga-ție scăzută și este invizibil în apă.Deoarece șalăul e foarte pretențios,iar atacurile asupra nălucii sunt, deobicei, mai discrete, mai moi, acest firmă ajută să le simt mult mai bine. Lapescuitul șalăului, fiecare fracțiune desecundă în realizarea înțepării pește-lui e foarte importantă, deoarece facediferența între reușită și eșec pentrurealizarea capturii. Bibanii, în gene-ral, au atacurile mai hotărâte, uneorichiar brutale, iar în aceste cazuri tre-buie să fiu foarte atent. Monofilamen-tul fluorocarbon, fiind invizibil în apă,mă ajută în special când apele suntlimpezi, pentru a nu trezii suspiciuneapeștilor când imprim mișcările de evo-luție pentru nălucă.

În special pentru bălțile cu o su-prafață mai mare și pentru lacuri,după ce tatonam cu nălucile și obser-vam că am atacuri și capturi mai multîn anumite zone, la următoarele par-tide de pescuit insistam, la început, înspecial în acele zone, după care cău-tam și alte posibile zone ale bălții saulacului cu șalăi sau bibani. În pescui-tul la spinning de pe mal, fără bărci șisonare, se pune accent pe citirea apei,pe intuiție, pe insistență, pe calitateanălucilor și modul de evoluție al aces-tora.

NOIEMBRIE 2016 | 37

Căutând șalăul, amobservat diferența

clară de atacuri și capturiîn favoarea voblerelorlipless vibration, carerămâneau într-o pozițieoblică pe substrat atuncicând opream recuperareași efectuam o pauză decâteva secunde.

D in modelele prezentate poste-rității, din cartea eminentuluipescar și om de știință, mi-

am complectat trusa și nu am regretatorele de migală, muștele realizateaducându-mi multe satisfacții, în pri-mul rând reușita bricolării, apoi suc-cesul din partidele de muscă și,evident, unicitatea deținerii unor ase-menea modele.

Dintre aceste modele, recomandcolegilor muscari, începători și nunumai, câteva care merită munca.

Muște pentru păstrăviHARDYS FAVORITE - Vom utiliza

un cârlig nr. 12, corp gros din fire depăun cerclat cu mătase roșie în 2-3spire, perucă din hackle de cocoș gălbuiroșcat, aripi evazate din pană cenușiedin aripa sitarului ori de porumbel, iarde sub corpul muștei lăsăm o codiță dinpana cocoșului gălbui, musca având uncontrast evident și fiind apreciată depis truiați. Pe cârlige mari, nr. 8-10,vom avea o minunată muscă de clean,asta ca recomandare personală.

GRENWELS GLORY - Are corpuldin mătase galben-verzuie, cu o cer-cuire din mătase galbenă strălucitoarede nuanța lămâiei, peruca din cocoșcare are negru la cotor, iar la termina-rea perilor este roșcată, pene mai rare,dar se găsesc, și mai montăm douăaripi negre din pană de mierlă.

RED QUILL GNAT - Este o muscădelicată, pe care o legăm pe cârlig nr.14, corpul decupat cu grijă din cotorulpenei de cocoș, utilizând un briceag as-cuțit ori bisturiu, pentru a obține inter-calarea de alb-negru care va da, dupăînfășurarea pe tija cârligului, un con-trast viu, foarte asemănător cu o muscăvie. Peruca o vom realiza din hackle decocoș roșcat, legată evazat imediat subochetul cârligului.

BLUE DUN - Are corpul din mătasealbăstruie, peruca din din hackle decocoș cenușiu, aripi din pană de gaițăde nuanță gri, legate evazat, iar un capmic, negru, strălucitor, ne dă o muscădeosebit de atractivă.

ALDER - Este una din muștele melepreferate, de succes, bună pe toateapele din Carpați. O vom lega pe cârlignr. 12, corpul gros din fire de păun, pe-ruca din hackle de cocoș roșu, aripi ce-nușii din pană de sitar, iar în lipsaacestora, din pană de porumbel.

WHITE MOTH - Este o minunatămuscă de seară, cu corpul din mătasealbă strălucitoare. O legăm pe cârligenr. 12-14, peruca va fi din pană decocoș alb, cu aripi albe din pană de po-rumbel.

Fac o mică deviere de la temă,amintind că, pescuind pe Crișul Pietros,într-o seară, pe la ora 22, am un atacviolent și mica muscă albă a fost apu-cată de un pistruiat, pe care cu greu l-am putut struni spre mal, deoarece numai vedeam șnurul. Cu chiu cu vai,aduc peștele pe iarba malului, și vajni-cul păstrăv începe un dans spre apă,clipă în care plonjez pe acesta fără săvăd un bolovan ascuțit, care mi-a fisu-rat două coaste. Dar l-am prins, craiulmândru, de 44 cm, a meritat plojonul,și-n acei ani, asemenea exemplare eraudestule în apele bihorene.

COACHMAN - Este o muscă desuccess, preferată de păstrăvi mai spre


Tematică pentru bricolat

Muștele „Generalului”Text și fotografie TITUS PINTEA

MUSC~RIT

Pentru muscarul pasionat și dornic de a-și întregi cunoștințele din experiența unuimare înaintaș, cum a fost distinsul cinegetician-pescar-vânător, generalul C. R. Bălănescu, dar, mai ales, din dorința de a-și complecta trusa de muște cu modelepe care mulți tineri nu le cunosc, cred că este o mare provocare, care merită abordată.

Noroc că am avut inspirația sămă opresc aproape de con-fluența Iadului cu Crișul Re-

pede, unde mă aștepta neplăcutasurpriză a nivelului tumultos al văii,cauzat de golirea acumulării Mun-teni, așa că schimb traseul și coborpe malul Crișului pe vreo trei km dedrum până-n Bratca și urc pe ValeaBrătcuței, cât mai departe de caselede vacanță și de sat.

Mi-am montat o vargă clasa 4, unTitan Fly produs de austriecii de laByron, cu șnur clasa 3 și un forfacconic Forester cu terminala de 0,11mm, montură cu care, de ani de zile,mâna și ochiul s-au obișnuit, reali-zând lansări de mare finețe și precizie.

Dar mai bine să vă prezint muș-tele din imagine.

La nr. 1, minunata și irezistibilamusculiță ROYAL COACHMAN, legatăpe cârlig nr. 14, are codiță din 3-4 bar-bule de la fazanul auriu, corp din mă-tase roșie, peste care, deasupracurburii cârligului, facem o cercuire dinbarbulă de păun. Creăm un mic sectorroșu evident, două aripioare din panaalbă de porumbel și o perucă din panăgenetică roșcată. Avem o muscă dupăcare, așa cum zice un amic muscar,plâng păstrăvii. Acest model îl montezîntotdeauna pe săltătoare.

La nr. 2, vă prezint un BLACKMOSQUITO, ce are corpul conic legatdin mătase neagră, de sub carelăsăm 3-4 barbule negre drept co-diță, apoi două aripioare negre și operucă din pană genetică de cocoș de

culoare neagră. Avem o muscă arti-ficială minunată care, la primele razede soare, se confundă cu miile demusculițe negre ce roiesc deasupraapei, urmărite atent de pistruiați.

La nr. 3, vă prezint GREY MOS-QUITO, care are un corp tronconic dinmătase bej, de sub care lăsăm 4-5barbule fine cenușii-alburii drept co-diță. Peste corp executăm o cerclarefină din mătase portocalie, două ari-pioare cenușii și o perucă din panăgenetică de culoare gri-cenușie-ar-gintie. Obținem astfel o altă bijuterieirezistibilă.

Acest mosquito, fiind întot-deauna mai mare, îl leg la terminalaforfacului, în tandem cu BLACKMOSQUITO, contrastul dintre celedouă muște având un efect deosebit.

Așadar, cu aceste trei mici crea-ții, mi-am petrecut o zi, prelungită înseară, iar păstrăvii, prin fulgerătoa-rele lor atacuri, mi-au răsplătitmunca.

Din păcate, nu am mai avut cap-turile anilor trecuți, ci doar păstră-vași ce nu treceau de 16-18 cm,eliberați urgent.

Și, coborând spre casă, am statjumăte de oră pe Crișul Repede, peșuvoiul de sub pieptarul barajuluiLugaș, unde, la fiece lansare, luam 1-2 cleni modești ce săreau flămânzila micile mosquito.

Dacă aveți paciența bricolării, vărecomand călduros aceste modele și,încă ceva, nici clenii Crișului n-au in-trat în coș.

NOIEMBRIE 2016 | 39

O SEARĂ CU MOSQUITOText și fotografie TITUS PINTEA

toamnă. Pe cârlig nr. 12 facem un corpgros din pană de păun, perucă din hac-kle de cocoș roșu și aripi albe din panăde porumbel, legate evazat.

DUN SPIDER - Este o muscă mică,legată pe cârlig nr. 14, bună în tot se-zonul. Corpul este din mătase brună șiperuca din pană închisă de cocoș po-rumbac ori din pană de ploier. Nu semontează aripi. Este o muscă de succesla finalul lui august.

RED SPIDER - Are corpul din mă-tase vișinie și peruca gri, din pana co-coșului porumbac ori pană depotârniche deschisă.

WOODCOK AND YELOW - Arecorpul din mătase galbenă străluci-toare, peruca din pană de cocoș roșuaprins și aripi din pană de sitar ori deporumbel, cenușii, legate evazat. Obți-nem o muscă de mare contrast, dar șide succes.

PALLARETA - Are corp rotund, caun bob de mazăre, din lână gălbuie lă-cuită, iar peruca din hackle de cocoșnegru ori cenușiu închis.

Muște speciale pentru lipaniRED TAG - Are corpul din fir de

păun, de sub care legăm un smoc delână roșie, alături de o lamelă auriestrălucitoare și hackle de cocoș roșuaprins.

BLUE MIDGE - Are corp din mătaseplumburie, perucă din hackle de găinăcenușie și aripi alburii-cenușii, legatefoarte înclinat, din pană de la gâtul găi-nușii de apă.

DARK OKTOBER DUN - Are corpuldin ață ceruită, blăniță cu păr de falcăde iepure maroniu roșcat, hackle dinpană de găină, cenușii albăstrui, pătate,cu irizații gălbui și aripi din pană degraur. Musca este deosebită și pe placulcavalerilor cu flamură.

DARK SNIPE AND PURPLE - Arecorp din mătase purpurie, perucă dinhackle din exteriorul penei de sitar, darmege bine și cu o hackle de potârnichedeschisă ori închisă.

Bricolând muște unicatCred că, deținând aceste modele

minunate, pe lângă satisfacția că le-am bricolat ca unicate, toate mi-au datrezultate deosebite în decenii de mus-cărit prin cam toate apele carpatine.

E drept, unele pene de sitar, degraur, de prepeliță, de gaiță, sunt maigreu de procurat, dar relațiile amicaledintre pescari și vânători vor rezolvaproblema.

În încheiere, multă răbdare la bri-colat, cu respectarea coloristicii mo-delelor, și fir întins pe apele de argintînvolburate.

Dornic de a testa micile musculițe migălite în zileleploioase, dar mai ales nostalgia de a mai încercareeditarea unor partide cu mosquito, cândva deosebite peValea Iadului, am pornit cu noaptea-n cap, să fiu primulpe apă, în dreptul roman precizat ca dreptul primuluivenit. Așa că, sosit pe malul Iadului, în răcoarea muntelui,savurez liniștea deplină și pacea muntelui.

1 2 3


VÂNZ~RI

mica publicitatenoutăți de prin magazine

Fișa de livrare se completează laoficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „PoștaMoldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Vând armă de vânătoare IJ 54 MADEURSS, în perfectă stare, toc șicartușieră din piele, la prețul de 1.200lei, tel. 0721-463.538/0241-617.626.

Vând armă lisă HAENEL SUHL cal.12,armă de tir cu lunetă 5,6 MAGNUM șiarmă cu glonț UMC 22 HORNET culunetă. Preț negociabil. Tel. 0732-690.305.

Vând binoclu NIKON MONARH10x56, nefolosit, la prețul de 1.200lei. Tel. 0787-893.391.

Vând armă cal. 12 marca Z.B. și armăcal. 16, marca IJ 53. Tel. 0765-771.945.

Vând BROWNING SCHOELLERPHOENIX, cal.12. Tel. 0722-224.762.

Vând armă de vânătoare cu țevi lisecal. 12, marca ZB, armă de vânătoarecu țevi lise cal. 16, marca IJ și armăcu aer comprimat cal. 5,5 marcaGAMO, toate în stare bună. Tel. 0765-771.945.

Vând REVISTA VÂNĂTORILOR 1929,set complet compactat (12 reviste), laprețul de 300 lei. Tel. 0728-105.017.

Knockin’ Jaw - super cicadacu multiple întrebuințări

Toamna, iarna și primăvare devreme, dacă nu aveți o cicadă când pes-cuiți la șalău, căutați-vă cel puțin două-trei, fiindcă veți fi uimiți de eficiențaacestei năluci. Iar Knockin’ Jaw de la Jackall este o cicadă gândită să oferemai multe evoluții prinzătoare: designul teșit al botului amplifică vibrațiilenălucii chiar și la cea mai mică viteză de recuperare (detaliu absolut vitalîn pescuitul șalăului pe apă de câteva grade) și, de asemenea, transmite in-formații tactile despre obstacolele de pe substrat, prin intermediul firului șial lansetei, până la mâna pescarului.

Cei 3 ocheți de prindere corespund fiecare câte unui tip de recuperare:primul ochet dinspre bot este pentru prezentări rapide rectilinii sau cu ridi-cări și coborâri ale lansetei, pentru atacuri de reacție; ochetul din mijloceste pentru prezentările normale, variate și alternate; ultimul ochet cores-punde unei recuperări lente și prezentărilor verticale. În plus, datorită an-corelor duble, se agață mai greu de obstacolele submerse.

NOIEMBRIE 2016 | 41

DECEMBRIE 2016VÂNZ~RI

1 J 0.15 6.35 13.18 19.082 V 1.01 7.19 14.09 19.563 S 1.53 8.06 14.58 20.424 D 2.49 8.51 15.44 21.385 L 3.31 9.43 16.31 21.266 M 4.28 10.39 17.23 22.137 M 5.19 11.24 18.14 23.07 P.P. 7.38 16.368 J 6.06 12.18 19.01 -9 V 0.54 7.35 13.19 17.5310 S 1.41 8.21 14.06 18.4211 D 2.39 9.17 14.52 19.3912 L 3.27 10.04 15.39 20.2413 M 4.19 10.51 16.13 21.1614 M 5.01 11.37 17.09 22.01 L.P. 7.44 16.3615 J 5.56 12.19 17.53 -16 V 0.41 6.34 13.21 18.3717 S 1.34 7.26 14.11 19.2418 D 2.19 7.12 14.07 20.1819 L 2.07 8.01 14.49 21.0120 M 2.51 8.53 15.31 21.5321 M 3.46 9.39 16.29 22.45 U.P. 7.49 16.3922 J 4.37 10.21 17.16 -23 V 0.31 6.48 12.35 18.0724 S 1.23 7.37 13.21 18.5425 D 2.14 8.29 14.13 19.4626 L 3.11 9.13 15.05 20.3827 M 4.05 10.02 15.53 21.2328 M 4.52 10.47 16.48 22.1529 J 5.46 11.38 17.37 22.07 L.N. 7.52 16.4430 V 6.37 12.26 18.25 -31 S 0.41 7.07 12.09 18.21

ORIZONTAL: 1) Iese primul dintr-o cursă. 2) Ceicare sar în curse – Fragment dintr-o cursă pecadran. 3) Oaie fragedă – Ajutat să cadă încursă. 4) Lemn de casă (sg.) – O parte dinvânat! 5) Una care știe să ocolească toate cur-sele. 6) Cursă goală! – Pus la cursa cu măgarul.7) Abia intrate în cursă – Stai! – Cursa diavolu-lui (fig.). 8) A ajunge la limita de sus. 9) Ținesocoteala leilor – Antrenat într-o cursă cu ob-stacole (dim.). 10) Mai multe ca ea – Vânate întimpul curselor aeriene (sg.).VERTICAL: 1) As al curselor – 15 curse! 2) Vânațila urmă! – Cursă de învăluire. 3) Te face să caziîn cursă. 4) Cute de la veste! – Prinsă în cursaacului la mașina de cusut – Lipit la capete! 5) Apariții imprevizibile – 13 semne! 6) Cursa …de dimineață. 7) Urmă vizibilă – Simte mirosul.8) Culmea cursei – A împacheta pentru cursălungă. 9) A pune podoabe la pălărie – Abis! –2,3 curse! 10) Sucite cu o jumătate de cursă.

CURSE DEVÂNĂTOAREION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

CUMP~R~RI

mica publicitateVând armă de vânătoare cal. 12 ZB cuțevi lise juxtapuse, stare bună, prețnegociabil, Dragomirești, jud. Vaslui.Tel. 0235-220.161.

A.J.V.P.S. Hunedoara vinde câini devânătoare de la Canisa Căpățâna.Prețul este de 600 lei/exemplar(valabil în lunile august și septembrie2016). Informații suplimentare se potobține la tel. 0722-387.454.

Cumpăr armă de vânătoare cal. 12, cuțevi clasice – juxtapuse. București, tel.0722-359.762.

TOAMNA VÂNĂTORULUI - Rezolvare din numărul trecut


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2016).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr. .......................................................................

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Prețul de vânzare este de doar 350 lei cu TVA inclus în preț, exceptând cei patru copoi ardelenești, la care prețul de vânzare este de 1.600 lei cu TVA inclus în preț.

Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie, la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219 sau d-lui tehn. Florin Buzatu, la tel. 0732-333.113.

• un mascul și trei femele decopoi ardelenesc, născuți pedata de 02.05.2016, care dejalucrează la mistreți în țarc;

• un mascul de tekel sârmos, născut pe data de 08.06.2016;

• doi masculi de copoi slovac;• doi masculi și două femele

de copoi alpin;

• un mascul și trei femele demetiși copoi ardelenesc xjagdterier, livrabili după15.11.2016.

Sunt disponibili pentru vânzare, câini de vânătoare și căței din părinți folosiți la vânătoare, după cum urmează:

Câinii și cățeii precizați vor fi livrați cu atestate de proveniență și carnete de sănătate.

nr. 47•anul mmxviagvps.ro/docs/revista/2016/11/vpr112016.pdf · 2016-12-05 · vremea când...

Documents