Nr. 35 al revistei „Primul zbor“ a Liceului Tehnologic de Metrologie „Traian

Vuia“, Sector 4, București

Colectivul de redacție:

Crina Ionete, Iulian Petrache, Anca Elena Petrea

Coordonatori: prof. Dumitru Caia-Hoanăș, prof. Mihai Floarea

†

Cuprins

Cuvînt de învățătură ............................................................................................................... 2

Pe drumul de pământ.............................................................................................................. 3

Ziua liceului, 17 martie 2016: profesori de ieri și de azi ......................................................... 4

Interviurile redactorilor revistei: ............................................................................................. 7

Încercări literare ................................................................................................................... 10

Interpretarea icoanei Nașterii Domnului ............................................................................... 14

Argument ............................................................................................................................. 16

De ce iubesc România? ..................................................................................................... 16

2

Cuvînt de învățătură

Pledoarie pentru carte

An de an, numărul elevilor care citesc scade vertiginos. În pofida exploziei tehnologice, nivelul de

cunoștințe scade, proporțional cu această dramatică inapetență de a citi a copiilor și a adolescenților. Dacă,

ocupîndu-mă de aceste probleme actuale, pun în corelație lectura, explozia tehnologică și nivelul real de

cunoștințe este fiindcă nu-mi poate fi indiferent ce fel de generații se vor succeda în România și, în general,

în lumea de mîine.

Obișnuința de a cerceta la iuțeală internetul pentru te miri ce problemă de cultură generală ori de

specialitate – fie că este vorba de calcule matematice, formule chimice, date istorice, locuri geografice,

sensuri ale cuvintelor, opere literare, creații muzicale ș.a.m.d. – denotă o îngrijorătoare superficialitate nu

numai în pregătirea elementară, gimnazială și liceală, a tinerilor, ci și carențe care mi se par infinit mai

grave, ținînd de procese specifice speciei umane, anume gîndirea.

Deși speram că au apus vremurile lozincilor comunistoide gen „noi muncim, nu gîndim!“, care

inițial, recunosc, m-au amuzat, dar ulterior m-au pus pe gînduri, observ că tendința adecvată unor procente

foarte mari de semeni este să coboare mai mult ștacheta valorică a condiției umane din anii 1989-1990, așa

încît să fie posibilă o formulare aproximativ echivalentă arhiuzitatei, universalei etalări a lehamitei „mă

lași?!“, prin enunțuri precum „vrem să ne distrăm, nu să-nvățăm!“

La originea acestei dramatice coborîri poate fi pusă, eventual, și eroarea pedagogică învățarea prin

joc/joacă preluată necritic din Occidentul mereu tînăr și ferice.

Or, lectura presupune efort serios, nu joacă! De fapt, fuga de orice efort, oricît de mic, a ajuns o plagă

aproape nevindecabilă a învățămîntului românesc. De la temele școlare copiate de pe felurite siteuri pînă la

plagiatele de la nivel universitar această mentalitate extrem de păguboasă se lăfăie nerușinat în întreaga

societate, stîrnind mînia beneficiarilor dinaintea celor care, „de modă veche“, mai protestează, în numele

deontologiei...

Dușmanul cel mai perfid al lecturii este tehnologia: tableta, calculatorul, telefonul conectat la

internet. Oboseala instalată dinaintea micilor și, mai ales, a foarte micilor ecrane este fiziologic explicabilă:

radiațiile implicate de instalațiile cu pricina sînt cauze obiective, așa cum specialiștii – pedagogi, psihologi,

psihiatri – au tot atenționat în ultimii ani. Un cercetător al fenomenului este biofizicianul Virgiliu Gheorghe,

ale cărui cărți, întemeiate pe sute de studii, majoritatea americane, demonstrează pericolul care planează

asupra omenirii din pricina ignorării leziunilor ireversibile produse în creierul omenesc, mai ales în perioada

0-13 ani.

Nu-mi pot încheia pledoaria pentru întoarcerea senină la rafturile bibliotecilor fără a sublinia un

adevăr: cartea, oricîte zeci ori sute de pagini s-ar citi zilnic, n-a dăunat încă nimănui, dar calculatorul,

televizorul și telefonul au început să facă victime: 90% dintre copiii diagnosticați cu autism și ADHD au fost

lăsați mai mult de două ore zilnic să utilizeze aparatura electronică (cf. http://www.activenews.ro/stiri-

social/Specialistii-romani-avertizeaza-La-90-din-copiii-diagnosticati-cu-AUTISM-din-ultimii-ani-factorul-

declansator-a-fost-vizionarea-excesiva-la-televizor-sau-utilizarea-tabletei-calculatorului-132195 ).

À bon entendeur, salut!

Mihai Floarea

3

Pe drumul de pământ

de Caia-Hoanăș Dumitru

Adie vânt,

Cu vântu-n gând,

Pășesc mărunt,

Desculț,

…pe drumul de pământ!

Din când în când,

Spre cer privesc,

Și merg pe drum

Umil,

…cu ceru-n gând!

Spre răsărit

Muncit de gând,

Privirea-mi întorc.

Nădăjduind

…în calea către asfințit.

Pășesc pe drumul de pământ,

Cu ceru-n gând,

În calea către asfințit,

Desculț, umil, nădăjduind…

4

Ziua liceului, 17 martie 2016: profesori de ieri și de azi

Pe lîngă bucuria revederii, un moment special a fost acela al

acordării Diplomei de excelență, în cadrul adunării festive de

deschidere.

Activitățile s-au desfășurat în continuare pe ateliere. Unul dintre acestea a fost atelierul Despre

„Romeo și Julieta“ altfel, coordonat de doamna profesoară Roxana-Sorina Constantinescu. Elevii au lucrat

pe grupe organizate în funcţie de tipul dominant de inteligenţă, conform teoriei lui Howard Gardner.

Inteligența logico-matematică: Realizați un joc de cuvinte încrucișate având ca sursă de inspirație

piesa Romeo și Julieta.

1. Prenumele personajului feminin principal

2. Numele de familie al personajului feminin principal

3. Prenumele vărului personajului masculin principal

4. Prenumele autorului piesei

5. Prenumele personajului masculin principal

6. Numele de familie al personajului masculin principal

La o rezolvare corectă, pe verticală veți obține tema principală a piesei.

Andrei Chivu, XIA

5

Inteligența intrapersonală: Imaginați-vă că sunteți Romeo/ Julieta. Scrieți o pagină de jurnal.

Dragă dragoste,

Pe om nu-l doboară dorul de cineva, ci grija că

celuilalt nu-i e dor de el.

Cu toate că am o vârstă fragedă, nu e ilegal sau ciudat

să mă îndrăgostesc.

Simțim cu toții iubirea sub mai multe forme: iubirea pentru familie și prieteni sau iubirea pentru

persoana de care te îndrăgostești. Poate, uneori, iubirea pentru persoana de care te-ai îndrăgostit devine

mai puternică față de iubirea pentru familie. Poate că, uneori, situația din familie sau trecutul vieții

contează.

Iubirea este cel mai frumos sentiment, dar este uneori dureros. Iubirea dă naștere și altor sentimente

vesele sau triste: bucuria, dezamăgirea, suferința. Oricum, nu există o relație sau o căsnicie fără certuri.

Nimic nu este roz în viață.

Dacă iubești pe cineva, ajungi să faci compromisuri pentru acea persoană, pentru că nu poți sta fără

ea.

În iubire apar probleme, spre exemplu, familia din care faci parte, care fie nu a fost lângă tine în

momentele de slăbiciune, fie îți interzice relația cu cel/cea pe care îl/o iubești. Așa se face că pot apărea

probleme în relație sau chiar în starea sănătății.

Se poate întâmpla ca cel iubit să plece și dorul să-i ia locul. Atunci te simți singur, nu știi ce să mai

faci, cazi la pământ și nu mai ai puterea să te ridici.

Odată ce ai fost îndrăgostit foarte tare și atașat foarte mult de o persoană,îți este foarte greu să te

gândești că vei fi bine dacă vei intra într-o altă relație. În momentul în care ai fost rănit, îți este frică să-ți

mai arăți sentimentele sau să pui suflet, pentru că ți-e teamă să nu fi din nou rănit.

Cătălina Dinache,

Cl. a XI- a A

6

Inteligența interpersonală: Propuneţi un joc pornind de la acţiunea piesei Romeo şi Julieta.

Numărul jucătorilor: 6

Vârsta jucătorilor: 12+

Recuzită: obiecte aflate la îndemână

Instrucțiuni: Julieta este la balcon (undeva la

înălțime, pe un scaun etc.), iar Romeo încearcă să

ajungă la ea. Pentru că este seară, Romeo nu poate

vedea (este legat la ochi), iar prietenul său, Mercuțio,

îl ghidează. Cei din familia Montague încearcă prin

orice mijloace să împiedice ajungerea lui Romeo la

iubita sa (îi pun obstacole în cale). La fiecare obstacol

netrecut, Romeo trebuie să se întoarcă şi să înceapă din nou drumul spre Julieta. Jocul se încheie atunci când

Romeo ajunge la Julieta sau când acesta se dă bătut.

Adriana Enache, Ștefan Honciuc, Rudi Zanfir, Andrei Stoica,

Cl. a XI-aA

7

Interviurile redactorilor revistei:

D-na prof. Roxana Ciobanu, organizator și coordonator al activitații: Ştiinţa şi tehnologia ieri şi azi:

Întrebare: Cum ați ales titlul acestei activități?

Răspuns: Această activitate face parte din lucrările de laborator

ale elevilor din clasa a XI-a, lucrări pe care ei trebuie să le facă

în laboratorul de „tehnici de măsurare” în domeniu.

Întrebare: Ne puteți prezenta în câteva cuvinte această

activitate?

Răspuns: Sunt patru teme alese: determinarea masei unui lichid,

măsurarea abaterilor cu șublerul, determinarea masei cu o

balanță de înaltă precizie și determinarea grosimii hârtiei cu ajutorul unei balanțe automate.

Elev Frâncu Valentin – participant la activitatea Ştiinţa şi tehnologia ieri şi azi

Întrebare: Ce te atrage la această activitate?

Răspuns: La această activitate mă atrage felul de a determina niște

valori cu ajutorul unor instrumente de măsura. Această activitate este

plăcuta și ne ajută pe noi în viitor pentru a realiza aceste valori. Îmi

place această activitate, deoarece dacă pe viitor rămân pe acest

domeniu, mi-ar fi mult mai ușor în a invăța sau realiza practic măsurile

în domeniul tehnologic.

D-l profesor Ion Ghervasie, profesor de matematică, veșnic tânăr și strașnic susținător al liceului nostru

Întrebare: Ce v-a atras ca loc de muncă la acest liceu?

Răspuns: E simplu… eram la alt liceu suplinitor și în 1970 s-a dat concurs pentru două posturi aici și erau

treisprezece locuri și între ele, pe șapte și pe opt am fost eu cu domnul Chiriță. Iată așa am ajuns aici.

Întrebare: Cum vi se par elevii de acum față de cei ce erau pe

vremea dumneavoastră?

Răspuns: Problema este așa: există elevi care au talent undeva...

Poate nu talent neapărat, chemare mai bine zis! Chemare spre

ceva; matricea genetică trebuie folosită, de exemplu, dacă faci

matematică, nu e nevoie să știi matematică, ea se face ca să îți

formezi modul de a gândi. Prima materie pe care aș pune-o în

învățămant ar fi sportul, dar făcut ca lumea! Nu să mă dezbrac și să

fac zece minute sport. Trebuie redus numărul de ore, dar păstrat

numărul mare de ore ale materiilor fundamentale, dintre care:

sportul...zic eu, urmând matematica, pentru că așa cum te dezvolți cu sportul pentru sănătate, tot așa creierul

se dezvoltă până la douăzeci și unul de ani...

8

Întrebare: Cum vi se pare liceul nostru acum față de cum era pe vremea dumneavoastră?

Răspuns: Mult mai rău. Din păcate, trăiți într-o societate care nu acordă atenție educației.

Întrebare: De ce credeți că acum nu mai sunt elevii atrași de metrologie cum erau înainte?

Răspuns: Este o chestie de sistem existent în România; nu se mai pune accent pe faptul că românul este

foarte creativ și poate să învețe orice. Această „gașcă” numită „Parlament” sunt niște parveniți proveniți din

vechiul sistem care au furat și au vândut tot ce era în țara asta. Deci funcția este cea mai importantă, nu

valoarea. Când ne vom schimba, atunci veți avea voi speranța, trebuie să luptați voi, generația viitoare care

aveți valoare. Voi să fiți acolo. Nu toți bezmetii care sunt pe stradă, care au furat, care n-au respect,

patriotism, iubirea față de țară și așa mai departe... Voi sunteți viitorul, toți.

D-na prof. Iuliana Cerchez: organizator și coordonator al activitații: Să proiectăm o casă

Întrebare: Ce v-a făcut să alegeţi această tematică a activităţii?

Răspuns: Toată lumea, în special copiii îşi doresc mai devreme

sau mai târziu să-şi proiecteze o casă. Case desenăm de când

suntem mici, dar tridimensional nu reuşim decât să le facem cu

piese de lego. Vreau să le arăt totuşi că se poate face şi virtual

acest lucru la fel de interesant ca şi cu piesele de lego, iar cu

siguranţă cu această metodă este deprinsă foarte repede de către

elevi.

Întrebare: Ne puteţi rezuma în câteva cuvinte cum se desfăşoară

activitatea?

Răspuns: Am arătat copiilor instrumentele din aplicaţia cu care

lucrăm, “SketchUp”, am desenat o casă cu ajutorul mouse-ului și

al video-proiectorului. Apoi fiecare dintre ei îşi proiectează propria

casă după propria lor imaginaţie.

Întrebare: Cum vi se par elevii atraşi de programe şi tot ce tine de tehnologie faţă de cum erau acum câţiva

ani?

Răspuns: De câţiva ani puteam vorbi despre o magie tehnologiei, copiii au devenit mult mai selectivi, iar

aplicaţiile pe care şi le doresc astăzi trebuie să fie interactive și să se bazeze foarte mult pe vizual. Ei s-au

născut cu calculatorul în casă, au, acum, mijloace mult mai avansate decât ce aveau elevii acum 5 ani,

referindu-mă aici smartphone - uri, care sunt nişte calculatoare în miniatură. Ne aflăm în epoca „tabletă”,

care începe încet-încet să fie depăşită de epoca „telefon”. Copiilor, dintotdeauna le au placut aplicațiile ușor

de utilizat și care au impact vizual, iar astazi beneficiază din plin de acestea.

Elevă Sima Gabriela – activitatea Să proiectăm o casă

Întrebare: Ce te-a atras la această activitate la care ai venit?

Răspuns: M-a atras faptul că este o combinaţie între două lucruri ce îmi plac foarte mult şi mă pasionează:

desenul şi calculatorul.

9

D-na prof. Roxana Constantinescu organizator și coordonator al activității Despre „Romeo şi Julieta”altfel

Întrebare: Ce v-a atras să alegeti această

tematică a activităţii?

Răspuns: Am constatat că elevii din ziua de

azi nu mai citesc literatură şi am încercat să

aduc una dintre piesele clasice ale literaturii

universale mai aproape de ei şi anume :

“Romeo şi Julieta”.

Întrebare: Cum vi se par elevii la engleză faţă

de acum câţiva ani?

Răspuns: Obiectivele în învăţarea limbii

engleze s-au schimbat. Înainte voiau să ştie

limba engleză pentru ei şi eventual pentru

facultate, iar acum în general vor să ştie limba

engleză pentru a se angaja mai uşor.

Întrebare: Spuneţi-ne câteva cuvinte despre cum se desfăşoară activitatea?

Răspuns: Elevii lucrează pe patru grupe în funcţie de tipul predominant de inteligenţă care le-a ieşit în urma

aplicării unui chestionar şi fiecare dintre grupe a avut de ales din câteva activităţi specifice, una pe care o

vor rezolva şi apoi o vor prezenta colegilor.

D-na prof. Cristina Răducan organizator al activității Energie pentru performanţă fizică şi intelectuală în

colaborare cu Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila

Întrebare: Ce v-a facut să alegeţi această activitate?

Răspuns: Activitatea este organizată în colaborare cu

doamna profesoară Radu Simona de la şcoala posliceală

“Carol Davila” împreună cu doi elevi invitaţi de dânsa.

Această şcoală oferă oportunitatea absolvenţilor de liceu în

alegerea unei noi meserii, respectiv asistent în trei domenii:

balneofizioterapie, farmacie, precum şi asistent medical

generalist.

Întrebare: Spuneţi-mi în câteva cuvinte cum s-a desfăşurat

activitatea?

Răspuns: Prezentarea a fost interactivă, doamna profesoară realizând o imagine generală a şcolii, apoi a

cerut informaţii despre această şcoală din cunoştinţele generale pe care le posedă auditor, iar prezentarea

dânsei a fost urmată de intervenţia celor doi elevi, unii dintre ei având deja o oaresce experienţă în domeniul

farmaciei lucrând acolo chiar dacă este student de anul întâi.

Întrebare:Ce impact a avut această activitate asupra elevilor?

Răspuns: Au fost destul de atenţi, nu au reuşit să pună întrebari. Unul singur şi-a manifestat dorinţa de a se

înscrie peste câteva luni, adică în iulie la această şcoală, iar referitor la manevra de resuscitare pe care trebuie

să o ştie orice persoană, acordarea primului ajutor în cazul unui stop cardio-respirator, unii dintre ei o

cunosc, dar în mod sigur doresc o nouă prezentare.

10

Încercări literare

Crina Ionete (cl. a IX-a A):

Ora de română

Clopoțelul sună și holurile școlii rămân pustii.

Stăteam și priveam din a doua bancă niște mici desene din colțul tablei când ușa se deschise cu un

tremur ce liniști larma din clasă. Intră profesoara de limba și literatura română, o doamnă între două vârste,

cu tenul măsliniu și ochii pătrunzători care se pierde printre copii și doar rujul roșu ca sângele și cerceii care

îi aplecau urechile mici o scoteau în evidență.

Glasul cu intonație, dar puțin răgușit, ca freamătul ramurilor în bătaia vântului, te făcea să asculți cu

plăcere orice spunea dumneaei.

Lecția părea simplă și interesantă, deși exigența domina în mare parte; rareori ne mărturisea că este

așa pentru că își dorea să avem cu toții un viitor plin de realizări.

Știa să se facă respectată și plăcută în ochii tuturor.

Din punctul meu de vedere, un profesor îți poate face simpatică sau antipatică o materie prin modul

de predare.

Pășește apăsat cu catalogul în mână, ne salută cu un glas stins, vizibil epuizată, privind către noi cu

ochii încercănați.

Toți ne-am ridicat în picioare nelăsând să se audă târșâitul scaunelor pe podeaua veche din lemn

lăcuit.

Doamna profesoară era urmată de o doamnă bine făcută, mai mult grăsuță, cu o formă frumoasă a

feței, dar și riduri ce îi trădau vârsta înaintată și părul alb-blonduț, ciufulit și exagerat de umflat.

Le-am salutat cu glas puternic și răsunător cu toții în cor.

S-au scurs câteva minute în care curiozitatea în legătură cu această doamnă îmi împovăra mintea

până când am aflat cu surprindere că această doamnă este inspectoare.

Aceasta se așezse într-o bancă din față, de lângă catedră.

O teamă mă apucă și simțeam cum inima vrea să o ia la goană: nu îmi învățasem lecția și tema o

neglijasem.

Catalogul era strigat și eu începui cu iuțeală să ajung la liman cu tema. Scriu și șterg, iar scriu și tai

cu o linie îngroșată... Nu e bine, nu pot gândi sub presiune – îmi spusei și începusem să agit pixul între două

degete, evident stresată.

Profesoara se plimba printre bănci cu pas legănat, întorcându-se pe călcâie, copilărește, când rândul

de bănci se termina, întrebând pe câte unul sau altul despre temă, despre ce avusesem de învățat.

Îmi cunoștea jocul și îmi dădea răgaz. Ne jucam de-a prada și prădătorul; îmi dădea drumul jucându-

se cu mine și iar mă prindea cunoscându-mi slăbiciunea.

De fiecare dată când nu știam răspunsul la o întrebare elementară pusă în clasă, scriam orice

banalități pretinzând că am rămas în urmă cu un cuvânt sau orice altceva, îmi dădea impresia că nu-mi

cunoaște acest joc, dar nu era nici pe departe așa.

Îmi auzii numele și un impuls mă făcu să mă ridic brusc de pe scaun apăsând totodată capul pixului,

acumulând multă tensiune în clasa mică cu ferestre mari și bine iluminată.

Încerc să răspund din ce reținusem de data trecută din clasă, dar nu îmi iese nici pe jumătate pe cât

mi-aș fi închipuit.

Mă uitam cu coada ochiului când la doamna inspectoare, când la doamna profesoară de limba

română.

Doamna inspectoare stătea nemișcată, asemenea unei statui cu ochii întredeschiși, neschițând niciun

gest, pe când doamnei profesoare începuse să i se formeze vinișoare de sânge care îi brăzdau ochii. Încrucișă

brațele pentru puțin timp și suflă ușor, asemenea unei expirații mai greoaie, se îndreptă spre catalog și la fel

ca și celorlalți, îmi puse nota, se uită spre mine și spuse fără nici o greutate: „Patru“.

M-am așezat cutremurată pe scaun pentru că nu înțelegeam de ce nu învățasem la această materie atât

de iubită de mine. Îmi era rușine de mine însămi și că o dezamăgisem pe doamna profesoară și am hotărât să

lupt pentru a o face mândră. Inspectoarea a plecat nemulțumită de prestația noastră, la fel ca doamna

profesoară. De atunci mi-am propus să nu mai neglijez niciodată limba maternă.

11

Ce-am fi fără Eminescu?...

Nu ştiu cum cred alţii că ar fi fost fără dragul nostru poet, dar eu cred că el a ȋmbogăţit literatura românească făcând-o unică prin profunzime, originalitate şi valoare artistică. A cântat ȋn creaţiile sale natura şi iubirea, a folosit folclorul ca izvor pururea viu pentru poeziile sale originale, şi-a exprimat ura şi revolta ȋmpotriva nedreptăţilor sociale, sau a dat glas regretului pentru trecerea anilor copilăriei ori durerii pentru zădărniciile vieţii.

Originalitatea şi valoarea artistică a poeziei eminesciene constau ȋn faptul că toate aceste teme nu apar ca aspect distinct, ci se ȋmbină ȋn structuri şi sinteze lirice cu o impresionantă forţă de sugestie. Astfel, opera este percepută ȋn eternitatea ei şi e raportată la existenţa umană efemeră, este martoră a iubirii ȋmplinite sau neȋmplinite, sugerând, de fapt, o stare de spirit sau creând o anumită atmosferă ȋn deplină concordanţă cu trăirile sufleteşti ale poetului.

Dacă nu ar fi fost Mihai Eminescu nu aş fi avut ocazia să citesc asemenea poezii făcute din suflet.

Mihai Eminescu este privit ca un pisc, ca un prilej de onoare pentru ţara noastră şi pentru orice român.

Cred că sunt puţini dintre compatrioţii noștri care nu ştiu să recite câteva versuri din operele sale celebre cum ar fi:

Şi dacă … Vorbeşte-ncet ...

Şi dacă ramuri bat ȋn geam Vorbeşte-ncet, urmează ȋnainte

Şi se cutremur plopii, Cu glasul tău, izvor de mângâiere...

E ca ȋn minte să te am

Şi-ncet să te apropii…

Ce te legeni, Lucafărul şi multe alte poezii ȋl ţin viu pe acest poet în inimile noastre.

Viaţa fără scrierile sale ar fi una searbădă.

Cu siguranţă s-ar fi bucurat să vadă că toate poeziile sale sunt publicate şi că ȋi omagiem ziua de naştere pe cinsprezece ianuarie.

Camera bunicii

Deschid uşa cenuşie şi veche cu o uşoară ȋndoială. Încăperea pare mică la cât de ȋncărcată şi plină este de tot felul de obiecte care indică mister şi care au o anumită poveste.

Pe pereţi ne privesc broderii făcute manual de tatăl, unchii şi mătuşile mele.

Privesc ȋn mica bibliotecă din colţul camerei, răsfoiesc cărţile copilăriei tatei şi simt un entuziasm trecător asemenea unui fior.

După o lungă sesiune de răsfoit, găsesc undeva ascuns un album ce ȋncă ține vie ȋnfăţişarea bunicii.

Într-o cutie de lângă pat se ȋnghesuie feluritre ghemuri: mai mari, mai mici, albastre, albe, verzi şi o pereche de mânuşi tricotate, neterminate care cu siguranţă vor rămâne aşa.

Păşesc mai departe redescoperind camera.

Undeva, pe o masă de brad, ce ȋncă ȋmprăştie mirosul său specific, stăteau la locul lor o mulţime de păpuşi şi jucării cu ochii luminoşi de cristal...

Un gând îmi trece prin minte,îmi fixez privirea spre dulăpiorul pe care era pus televizorul, deschid uşiţa dulapului şi se aude un scârţâit prelung în încăperea singuratică. Nu mă sperie; chiar mă face să zâmbesc, încă era acolo „cutia cu surprize“ – aşa cum îi ziceam, o deschid, iau o bomboană şi începsă o savurez aşezându-mă pe patul vechi, care a scârţât sub greutatea mea.

M-am întins şi, înainte să adorm, am tras adânc aer în piept. Aşternutul încă mirosea a parfum de liliac îmbinat cu un iz de praf. Am adormit şi am visat întâmplări de neuitat petrecute în acea camera a copilăriei mele.

12

Ambiția, o trăsătură pozitivă!

Din punctul meu de vedere, ambiția este o trăsătură pozitivă, pentru că ambiția stă la baza lucrurilor

cu adevărat importante. Fără ambiție nu ar exista acea lume mai bună pe care toți ne-am dori-o.

Mozart a avut ambiția să se facă remarcat printre mulțimi de oameni, s-a ambiționat să nu fie ca

oricare și cu ambiție, muncă și perseverență și-a asigurat succesul.

A dat, oare, Galileo Galilei înapoi, sau a avut ambiția să demonstreze că pământul se mișcă și că este

rotund? A avut curajul de a spune ce crede că e corect, împotrivindu-se unei mentalități greșite a lumii

întregi!

Imaginați-vă, doar, o lume fără ambiție, o lume prea simplă, o lume care trăiește de pe o zi pe alta,

după cum spune o vorbă românească.

Fără ambiție, dezvoltarea mentală ar fi închisă într-o colivie, o lume limitată a minții noastre...

Într-adevăr, ambiția e o trăsătură pozitivă, metaforic vorbind cu ambiția poți muta munții.

Andreea Anton (cl. a IX-a A):

Calea vieții

Pașii mei aleargă spre Tine, Doamne,

Dar pe cale mă împiedic mereu

De pietre, spini și rafale Și drumu-i greu, tot mai greu...

Cu corpul zdrobit de atâtea căderi, Cu inima frântă și grea

Alerg încă, Doamne, cu temeri

Și îți cer, ca Petru, mâna.

Am, Doamne, încă atâta neputință,

Dar cad, mă ridic și pornesc,

Tu știi, Doamne, a mea voință, Când pașii tot mai greu îi târșesc.

Tu mai ști că murdară mi-e firea, Din înalta mărire din cer

Întoarce-Ți cu milostivire privirea

Și nu mă lasa, Iisuse, să pier!

Iartă-mă, iubite stăpâne ceresc,

De faptele rele pe care

Le-am ridicat ca pe un Everest Și privesc spre Tine cu jale.

Primăvara Obosită, glacială,

Iarna s-a retras în munţi,

În vacanţe hibernală La prietenii cărunţi.

Mai la vale, pe coline,

Prin livezi adie vântul, În acord de violine

Mângâie uşor pământul.

Printre frunze putrezite

Sună clopoţeii dalbi, Iar crenguţe-nmugurite

Se preschimbă-n fluturi albi.

Un covor nou se întinde Pe izlazuri, la câmpie,

Decorat cu flori plăpânde

Şi bănuţi de păpădie.

Râul aprig, dezgheţat, Şerpuieşte atent spre mare,

Senin, cerul şi-a brodat

Obosite aripioare. În natură-i sărbătoare,

Soarele blând străluceşte,

Conştient seducătoare Primăvara ne zâmbeşte

13

Sabina Raluca Sturzu (cl. a XI-a A):

Jurnal de liceean

Liceul devine locul unde îți începi aventura numită adolescență, locul unde trăieşti prima

deziluzie, perioada prieteniilor adevărate și a proiectelor importante, locul unde fuga de la ore devine cel

mai „cool“ lucru de făcut, locul în care o notă proastă la teză e un capăt de țară, locul unde încet, încet,

fară să observi, îți formezi personalitatea, în care, pe lângă multele materii, ai posibilitatea să faci multe

alte nebunii la care probabil nu te-ai fi putut gândi vreodată.

Parcă ieri eram în clasa a IX-a şi îmi imaginam că în acești patru ani nu voi face altceva decât să

învăț. Dar am descoperit că am făcut și voi mai face multe alte lucruri, precum chiulitul de la ore, pauzele

prelungite cu 5-10 minute, când profesorii chiar nu înțelegeau că avem nevoie de o pauză de 50 de minute

sau că e o zi de luni, când nimic nu crește, nici iarba nici dorința după învățat. Zgomotele dese de caiete

scăpate pe jos în timpul lucrărilor, orele în care eram în lumea viselor, prea somnoroși ca să putem fi

atenți, vestitele porecle atribuite profesorilor și colegilor, diferite tehnici de copiere sau chiar o sclipire în

testul colegului de bancă, „furatul temelor“ sau facerea lor cu viteza gândului în pauza mare, dar prea

scurtă pentru toate planurile noastre, vestita foame, râvnitul covrig de la colț, multele viroze respiratorii,

lacrimi vărsate pentru media de la matematică, bătăile cu cretă sau cu apă, vestita scuză că era aglomerat

la Apărători, că era plin 202, sau că ne-a prins controlul, râsete și șușoteli, apariția fulgerătoare și

inconfundabilă a doamnei directoare urmată de o mică vizită în biroul ei.

Anii de liceu ne oferă momentul și locul ideal unde putem să visăm, să dăm frâu liber imaginației.

Putem să ne revoltăm – de ce să nu recunoaștem: devenim cu toții aliații unui joc, ce îmbină iubiri,

tragedii, sentimente, certuri şi împăcări. Trebuie să lăsăm ceva în urma noastră: câteva formule pe bănci,

un 2 prin catalog, multe absențe prin catalog sau un virus pe calculator.

Iar doamna dirigintă este o doamnă excepțională, un exemplu pentru noi şi întotdeauna o mamă.

Am admirat-o cumva în taină pentru toată energia, existența, corectitudinea şi personalitatea puternică de

care a dat dovadă, pentru faptul că a vrut să ne cunoaștem, pentru faptul că a arătat că îi pasă, pentru toate

toate sfaturile prețioase pe care ni le-a dăruit, ne-a ajutat și ne-a suportat mofturile de adolescenți

necopți şi acri, uneori obraznici, alteori prea „deștepți“ pentru secolul acesta şi prea grăbiți, nu știm nici

noi unde.

Întâlnim în liceu oameni de care ne ataşăm şi care iau decizia de a munci alături împreună până

când și noi vom ajunge să ne descoperim acea parte din noi de care încă nu suntem conștienți. Aceşti

oameni sunt profesorii – prieteni spre un viitor frumos.

Din aceşti ani frumoși vom rămâne cu saci de informații, vreo trei camioane de amintiri, diplome,

poze, un carnet ce conține colecția de note şi prieteni pe viață.

14

Interpretarea icoanei Nașterii Domnului

Deși icoana Nașterii Mântuitorului nostru Iisus

Hristos este una dintre reprezentările cel mai des întâlnite,

ea rămâne necunoscută în profunzimea dar și în simbolismul

ei. Deși ne-am închinat în fața ei de multe ori, puțini sunt cei

care au observat că icoana Nașterii Domnului este împărțită

în trei registre (părți). Primul registru simbolizează lumea

cerească, al doilea unirea dintre divin și uman, iar al treilea

umanitatea.

În primul registru, sus, apare bolta cerească. O

singură rază răsare din ea, descoperindu-ne că Dumnezeu

este ,,unul” în ființă. Raza se desface în trei, arătându-ne că

în Dumnezeu sunt prezente trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, toate participând la mântuirea

omului. Raza de lumină dumnezeiască ajunge până spre capul Pruncului Hristos. Pe la mijlocul ei, raza

formeaza o stea.

În partea de sus, în dreapta compoziției, în afara peșterii, un înger vestește Nașterea Domnului

unuia sau mai multor păstori. În partea opusă a compoziției sunt mai mulți îngeri, iar sub ei, trei magi,

venind călare, aducând daruri. De remarcat faptul că magii nu au aceeași vârstă. Unul este tânăr, altul

matur și un altul bătrân, ceea ce ne descoperă că mesajul adus de Hristos se adresează întregii omenirii

indiferent de vârsta, de asemenea magii nu au aceeași nuanță a pielii ceea ce sugereaza în modul cel mai

concret că Mântuitorul Hristos s-a născut pentru toți oamenii indiferent de zona geografică a pământului.

În al doilea registru este reprezentată Maica Domnului, stând pe o hlamidă purpurie, culoarea

imperială bizantină, simbol al faptului că este Împărăteasa atât a îngerilor cât și a oamenilor. Fecioara

Maria este ,,vasul” cel mai curat și mai sfânt din întreaga omenire în care Dumnezeu a hotărât să se nască.

Fecioara Maria mai este numită și noua Evă. Acest lucru ne amintește că dacă prin femeie a intrat păcatul

în lume, tot prin femeie, adică prin Maica Domnului, intra și mântuirea în lume. Tertulian, scriitor

bisericesc, care a trăit în a doua jumatate a secolului al II-lea și prima jumătate a secolului al III-lea, a

spus că după cum Adam a fost făcut dintr-un pământ feciorelnic, tot așa Hristos trebuia să Se nască

dintr-o mamă fecioară. Și după cum Eva era fecioara când a primit cuvântul morții, tot astfel se cuvenea

ca Maria să fie fecioară spre a-L primi pe Cuvântul vieții.

În al treilea registru este prezent Iosif, mai mult îndoielnic decât credincios celor descoperite. El

ascultă cuvintele unui bătrân, care potrivit apocrifelor ar fi Thyrreos - personificarea diavolului. Acest

bătrân îi vestește lui Iosif că o fecioară nu poate naște, că acest lucru e contrar legilor firii. Invocă drept

15

exemplu toiagul pe care îl poartă: un toiag uscat, nu poate înmuguri. Sunt și icoane în care Fecioara Maria

nu privește spre Prunc, ci spre Iosif. Rolul acestei priviri ar fi acela de a-i înlătura îndoiala lui Iosif.

Privind icoana Nașterii Domnului avem posibilitatea să observăm elemente cu o înaltă încărcătură

spirituală. Spre exemplu, observăm, că Pruncul Hristos nu este îmbrăcat în hăinuțe, ci învelit în giulgiu și

așezat într-o raclă din piatră. Toate aceste elemente au rolul de a anticipa moartea Domnului de mai

târziu. Este bine să amintim faptul că viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos s-a petrecut între

două peșteri: cea din Betleem (locul nașterii Sale) și cea din Ierusalim (locul înmormântării Sale). De

asemenea și peștera are un profund înțeles. În acest sens, peștera simbolizează lumea căzută în păcat, căci

locul din peștera este unul întunecat, unul lipsit de lumină. Acesta este un motiv pentru care Hristos nu

rămâne în mormânt, semn că nu acesta este locul de odihnă al firii omenești, ci Hristos înviază și se înalță

la cer arătând oamenilor în modul cel mai concret că scopul vieții omului este să se reîntoarcă în locul de

unde a fost alungat, adică în rai.

Dacă privim cu atenție icoana Nașterii Domnului, observăm că cele mai apropiate ființe de prunc

nu sunt oamenii, ci animalele. Aceste două animalele reprezentate în icoană reprezintă profeția lui Isaia

(1, 3): „Boul își cunoaște stăpânul și asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu mă cunoaște; poporul meu

nu Mă pricepe“.

Reflectând la Nașterea Domnului observăm că totul se petrece în taină și rămâne o taină. O taină

care poate fi pătrunsă nu cu mintea ci cu sufletul. O taină care poate fi înțeleasă în lumina vieții dar mai

ales a morții Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Observăm, deci, că cel mai de seamă eveniment de la

zidirea lumii are loc în tăcere. Deși este un eveniment petrecut în tăcere, el se desfășoară la lumină, pentru

că însuși Hristos este Lumină: ,,Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric,

ci va avea lumina vieții”

După cum Maica Domnului și dreptul Iosif a bătut din poartă în poartă la fiecare cetățean al

Betleemului pentru a primii un loc unde să-L nască pe Pruncul Hristos, tot așa însuși Hristos, de data

aceasta, bate la poarta peșterii sufletului fiecăruia dintre noi pentru a primi un loc unde să se nască. ,,Iată

stau la ușă și bat cel ce Îmi va deschide voi intra și voi sălășlui întru el” sunt cuvinte pe care Mântuitorul

Hristos le adresează ucenicilor Săi, și prin aceștia tuturor. Primind Sfânta Împărtașanie în Praznicul

Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos pregătim în felul acesta peștera sufletului nostru pentru ca Hristos să

se nască și sălășluind în lăuntrul nostru să lumineze cu iubirea Sa nu doar gândurile ci și inimile noastre.

Fie ca Iubirea lui Hristos să lumineze sărbătorile, să însenineze inimile și să binecuvinteze casele

noastre.

În concluzie, putem spune că Icoana Nașterii Domnului este o teologie în imagine, căci ea redă

prin culoare și face prezent ceea ce Evanghelia ne descoperă prin cuvânt.

Prof. Caia – Hoanăș Dumitru

16

Argument La clasele a X-a am propus pe semestrul I al anului școlar 2015-2016 un exercițiu – concurs:

un text argumentativ pe tema iubirii de țară. Mai este patriotismul un concept viabil astăzi la cei tineri,

într-o lume presată de „corectitudine politică” și de globalizare? Iată compunerea elevei Petrea Anca

Elena de la clasa a X-a A. Lăsăm pe seama cititorilor răspunsul la întrebarea noastră (Redacția).

De ce iubesc România?

România este o ţară situată în sud-estul Europei, pe cursul inferior al Dunării, la nordul peninsulei

Balcanice şi la ţărmul nord-vestic al Mării Negre.

Iubesc România, deoarece este o ţară în care văd oameni absolut minunaţi, ca de exemplu vecinii

ce ne sar în ajutor sau oamenii de valoare ai acestei ţări care ne fac mândri că suntem români, care îşi

doresc să creeze un spaţiu în care să trăim liniştiţi, o ţară cunoscută şi chiar dezvoltată.

Iubesc România, pentru că

aici m-am născut, aici am crescut,

aici am învăţat foarte multe şi aici

am devenit ceea ce sunt astăzi: o

elevă a Liceului de Metrologie

„Traian Vuia”, care-mi doresc să

urmez cursurile Facultăţii de

Automatică şi Calculatoare în

cadrul Universităţii Politehnica

Bucureşti.

Iubesc faptul că sunt

româncă, îmi iubesc semenii, îmi

iubesc originea, îmi iubesc tradiţiile şi portul popular, ca de exemplu, în zona Moldovei, fiind alcătuit din:

cruciuliţă, broderia pe fire, culorile aprinse, mai

ales roşu şi galben adeseori pe un fundal închis,

negru sau maro la fustă, şi de obicei, aceleaşi

culori pe fundal alb, la bluză şi mâneci.

Motive de a nu-mi iubi ţara ar fi situaţia

femeilor ce avortează şi îşi uită scopul lor în

acestă lume.

De asemenea, unii oameni care cred că li

se cuvine totul şi ceva în plus, oameni ce vor a

obţine lucruri, fără a munci pentru ele fac de

ruşine România.

O părere de luat în considerare, ar fi cea a

lui Marin Neacşu într-un articol, afirmând

următoarele: „Astăzi tot ce este legat de Dacia şi de cuvântul dac trebuie să dispară din istoria, conştiinţa

şi evidenţele celor care trăiesc pe pământul care se pare că a fost leagănul civilizaţiei europene.

În ziua de azi, distrugerile continuă:

Arhivele sunt date pe mâna străinilor;

17

Pământurile Transilvaniei sunt redate celor ce le-au obţinut prin furt, de

locuitorii vechii Dacii, care prezintă documente de proprietate făcute sau

falsificate de guverne străine;

Sarmisegetuza este scanată de BBC la milimetru, rezultatele însă nu sunt

prezentate autorităţilor române;

Bucegii sunt răvăşiţi de americani şi evrei, cad elicoptere care cercetează

misterele Bucegilor în căutarea spiritualităţii dace şi dezlegării enigmelor

omenirii, dar statul român este orb şi surd, nu cere, nu dă explicaţii;

Munţii Buzăului, altă zonă încărcată de istorie şi spiritualitate ancestrală,

sunt „redaţi” unui «moştenitor» al lui Preda Buzescu, moştenitor care de fapt şi-

a vândut dreptul de moştenire unor străini.”

Dar, în definitiv, România este ţara noastră, cu bune şi rele şi am încă

speranţa că vom deschide ochii, militând către construirea unei societăţi mai

bine dezvoltate, mai prospere!

Anca Elena Petrea

Cl. a X-a A