nr. 2/2012 octombrie - decembrie

52
Mentor Revista trimestrială a organizației Mensa România Numărul 2, Serie Nouă, Octombrie - Decembrie, 2012 Revista oamenilor inteligenți

Upload: grecu-ionut

Post on 22-Mar-2016

223 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Revista organizației Mensa România, nr 2,

TRANSCRIPT

Page 1: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

1

Mentor Revista trimestrială a organizației Mensa România Numărul 2, Serie Nouă,

Octombrie - Decembrie, 2012

Revista oamenilor inteligenți

Page 2: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

2

Cuprins:

Primii fulgi de nea au început să cadă. Privind pe geam, undeva în depărtare, îmi caut

inspirația de a omogeniza un nou număr al revistei „Mentor‖. Încetul cu încetul ninsoarea

liniștită se transformă în viscol, iar muza-mi bate-n geam. Fondul se conturează lin pre-

cum muzica ce-adorme pruncii. În jur tăcere, în minte urlet. Clikuri rup liniștea ce pare că

se așează ca un voal în criza creatoare, dar în final pot spune: am învins! Un nou număr

este gata!

Lectură plăcută,

Ionuț Grecu

Sărbătoarea zilei naționale la români p. 3

Istoria fără perdea: povestea Crăciunului p. 5

Fizicul și spiritul sărbătorilor p. 14

Fotoreportaj p. 15

Obiceiuri nipone: ce înseamnă a oferi la japonezi p. 21

Pisoiași p. 23

Thanksgiving p. 24

Hopa țop p. 25

Jocuri logice p. 26

Implozie p. 28

2006-2010 p. 28

Comunicarea – instrument esențial în orice domeniu de activitate p. 29

Războiul merelor p. 31

O răţuşcă îmbufnată p. 33

Supliment Mentor:extras din „Mensa International Journal‖, Decembrie 2012 p. 34

Supliment Mentor:extras din „Mensa World Journal‖, Ianuarie 2012 p. 43

Page 3: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

3

A cum nu puțin în urmă a

fost ziua națională. Sunt

convinsă că știați deja acest lucru

dar sunt curioasă dacă ați sărbătorit-

o. Și nu se ia în calcul un simplu la

mulți ani, contează doar dacă ați fă-

cut ceva special sau dacă ați mâncat

și ați băut așa cum faceți de ziua

voastră, de Paște, de Crăciun și de

Revelion. Eu mărturisesc că nu am

sărbătorit-o în nici un fel. Am 27 de

ani și nu cred că am sărbătorit vreo-

dată ziua națională. Și bănuiesc că

există multe persoane de vârstă

apropiată cu mine care sunt în

aceeiași situație. Iar din cei mai bă-

trâni probabil sunt mulți care sărbă-

toreau înainte de 1989 pentru că

erau obligați de regimul comunist să

o facă dar acum aleg să nu mai săr-

bătorească ziua națională. Sigur, ne

bucurăm cu toții că este zi liberă dar

asta nu are nici o legătură cu faptul

că este ziua națională. Anul acesta a

fost într-o sâmbătă și prin urmare

nici măcar mica bucurie că e vorba

de o zi liberă nu a existat. Pentru

mine, ca și pentru majoritatea ro-

mânilor probabil, a fost o sâmbătă

ca oricare alta.

În condițiile acestea mă întreb

de ce majoritatea românilor nu

sărbătoresc ziua națională. Și ca în

orice demonstrație care se respec-

tă, o să fac comparația cu alte po-

poare. Cele mai cunoscute sărbă-

tori naționale în România sunt 4

iulie, cea a Statelor Unite ale

Americii, și 14 iulie, cea a Franței.

Mai întâi, așa cum pentru zilele

naționale ale Statelor Unite ale

Americii și ale Franței semnifica-

ția istorică este foarte importantă,

și pentru România este la fel. Este

vorba de Marea Unire, singurul

moment din istoria noastră când

din România au făcut parte toate

regiunile românești. Mai mult,

faptul că Transilvania s-a unit cu

România în mod definitiv abia în

1918 reprezintă motivul pentru

care ungurii nu sunt în general bi-

ne priviți de români. Apoi, așa

cum americanilor și francezilor le

place să sărbătorească, și nouă ne

place să facem asta, poate chiar

mai mult decât lor. Suntem cunos-

cuți atât pentru că suntem petrecă-

SIG?

Acestea funcţionează atât

la nivel local, prin întâlniri

frecvente (aşa cum este cazul

celor pasionaţi de jocurile de

societate sau de activităţi cul-

turale), cât şi la nivel naţio-

nal, prin schimbarea informa-

ţiilor online, într-un cadru

restrâns, special dedicat sferei

de interes.

Iată principalele SIG-uri

active ale Mensa România la

ora actuală (în ordine alfabe-

tică):

1.Astronomie

Pune în legătură membrii

Mensa pasionaţi de astrono-

mie cu membrii SARM

(Societatea Astronomică Ro-

mână de Meteori).

2.Evenimente

Aici se pot înscrie membrii

Mensa interesaţi de eveni-

mente culturale.

3.Gaming

Veţi găsi aici persoane pasio-

nate de aproape orice joc.

4. Jocuri de societate

5. Jocuri logice

6. Muzicieni

7. Programare

8. Psihologie

Sărbătoarea zilei naționale la români

Page 4: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

4

reți cât și pentru mâncărurile și

băuturile tradiționale pe care le

pregătim de sărbători și nu nu-

mai. În general nu pierdem nici

o ocazie de a sărbători. În sfârșit,

la fel ca americanii și francezii,

și românii sărbătoresc multe lu-

cruri, adesea mai puțin impor-

tante decât ziua națională.

Întrebarea care mă

interezează este de ce românii nu

sărbătoresc cu adevărat tocmai

ziua națională. Desigur, se orga-

nizează mitinguri politice, para-

de militare și emisiuni naționa-

liste. Dar românul de rând, orice

ar însemna asta, nu bea, nu mă-

nâncă și nu dansează până nu

mai poate în această zi. Doar se

bucură că e zi liberă. Răspunsul

este simplu: pentru că nu suntem

mândri că suntem români. Și în

plus, pentru că nu ne place că

suntem români. Din punctul meu

de vedere acesta este cel mai

mare defect al poporului nostru.

Uităm adesea că fiecare popor

are și oameni buni și oameni răi,

obiceiuri bizare, oameni politici

mincinoși și vedete neinteresan-

te. Cu toate acestea ei continuă

să fie mândri de ei și de poporul

lor iar noi nu. Noi suntem mai cu

moț și ne criticăm mai mereu în-

tre noi iar când suntem în străină-

tate evităm să vorbim în română

sau să spunem că suntem români.

Ceea ce vreau să vă rog este

să încetați să mai ziceți lucruri

rele despre români. Și dacă expre-

sia lui Mircea Badea cu trăim în

România și asta ne ocupă tot tim-

pul ar putea fi interzisă ar fi per-

fect. Știu că există un drept fun-

damental care se numește liberta-

tea de exprimare dar chiar cred că

această expresie a făcut mult rău

poporului nostru. Ar trebui să în-

cepem să fim mândri de noi ca

popor și să exprimăm acest lucru.

Ar trebui să realizăm că deși o

mare parte din personajele care

apar la televizor nu sunt cele mai

competente, există mulți români

muncitori, inteligenți și frumoși

care-și văd de treaba lor și de

care putem fi cu adevărat mân-

dri. Iar noi ca popor suntem des-

curcăreți, ospitalieri și ne place

să sărbătorim. Nu înțeleg de ce

nu am fi mândri de toate astea.

Nu înțeleg de ce vorbim doar de

cei puțini care constituie excep-

țiile negative, care există de alt-

fel în toate popoarele, și nu vor-

bim de multele exemple poziti-

ve care constituie regula. Ar tre-

bui să ne gândim la cei din jurul

nostru pe care îi apreciem și la

cei care au realizat lucruri fru-

moase și să fim mândri că sun-

tem români. Și chiar dacă tele-

viziunile zic că trebuie mâncat

și băut moderat de sărbători eu

vă rog ca anul viitor să faceți

toate excesele posibile de ziua

națională. Și promit că o să fac

și eu la fel chiar dacă la anul

ziua națională va fi într-o dumi-

nică.

- Elena Isac -

„...încetați să mai ziceți lucruri rele despre

români...”

Page 5: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

5

C răciunul este în zilele

noastre un timp al ma-

giei, al generozităţii şi al iubirii.

Este perioada în care aproape

întreaga suflare umană sărbăto-

reşte naşterea lui Iisus Hristos.

Acestuia îi sunt asociate astăzi o

mulţime de obiceiuri adânc îm-

pământenite cum ar fi împodo-

birea bradului, mersul cu colin-

dul sau oferirea de cadouri celor

dragi.

Nu cred că există cineva care

să nu cunoască în detaliu istori-

sirea naşterii din Evanghe-

lii. Dar câţi dintre dumneavoas-

tră ştiu cum am ajuns de fapt să

sărbătorim Crăciunul? V-aţi între-

bat vreodată de ce decorăm pomul

de Crăciun sau de ce îi învăţăm pe

copiii noştri să creadă în Moş Ni-

colae sau în Moş Crăciun (nu că

aceştia nu ar exista...)? Veţi fi sur-

prinşi poate să aflaţi care este de

fapt originea sărbătorii dvs prefe-

rate şi a obiceiurilor legate de

aceasta!

I. Originea Crăciunului

Originile nordice

Cu secole înainte de naşterea

lui Iisus, în timpul nopţilor lungi şi

geroase de iarnă, europenii sărbă-

toreau întoarcerea luminii şi renaş-

terea naturii care urmau să se în-

tâmple o dată cu venirea mult aş-

teptatei primăveri. În ţările nordice

aceste sărbători erau cunoscute

sub numele de Yule.

În 25 decembrie, data solstiţiu-

lui de iarnă conform calendarului

păgân, taţii împreună cu fiii adu-

ceau din pădure cel mai mare buş-

tean pe care îl puteau găsi şi îi dă-

deau foc. Fiecare scânteie se cre-

dea că reprezintă un porc, o pisică

sau alt animal care se va naşte în

primăvară. De asemenea o mare

atenţie se dădea plantelor perene

care rămâneau verzi de-a lungul

întregului an, dovedind că viaţa

era totuşi prezentă în această pe-

rioadă întunecată şi rece.

Pe parcursul celor 12 zile cât

trebuia să stea aprins buşteanul,

ospăţurile (adesea de-a dreptul

sălbatice) se ţineau unul după

altul. De fapt era singura perioa-

dă din an când carnea era pre-

zentă din abundenţă, deoarece

atunci se sacrificau majoritatea

animalelor din bătătură pentru

a-i ajuta pe oameni să depăşeas-

Istoria fără perdea: povestea Crăciunului

Bușteanul de Yule

Romani sărbătorind Saturnaliile

Page 6: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

6

că iarna aspră care bătea la uşă.

Fiind un timp în care demonii şi

spiritele bântuiau nestingherite pe

afară, se părea că statul în casă

reprezenta cea mai înţeleaptă so-

luţie de urmat.

Originile romane

La peste 1500 de km distanţă,

în Roma, iarna părea mai puţin

grea, dar festivalurile lunii de-

cembrie erau chiar mai elaborate.

Cu data de întâi, la romani înce-

peau Saturnaliile, o sărbătoare

extrem de populară - un timp de

distracţie, băutură şi orgii - care

se termina cu sacrificii umane.

Numită după zeul Saturn, care

însemna „belşug”, aceasta era

practic un pretext pentru a întoar-

ce pe dos toate ierarhiile sociale.

25 decembrie reprezenta ziua

centrală a sărbătorii, fiind indicată

în calendarele romane drept ziua

naşterii Soarelui, deoarece de

atunci zilele urmau să crească în

durată. Iulius Cezar, împărat al Ro-

mei, a fost cel care a instituit de ase-

menea Festivalul de Anul Nou pe 1

ianuarie. O altă sărbătoare extrem

de importantă era Juvenalia, care îi

sărbătorea pe copiii Romei, simbol

al fertilităţii.

Printre clasele superioare ale Ro-

mei manifestaţiile erau semnificativ

mai sobre. Mulţi romani influenţi îl

celebrau pe Mithra, zeul persan al

luminii, al cărui nume

înseamnăSoarele nebiruit. Acesta s-

a născut, potrivit legendei, dintr-o

stâncă în ziua de 25 decembrie,

când păstorii din ţinut au venit să i

se închine. De fapt cultul lui Mithra

era şi foarte asemănător creştinis-

mului, aşa cum constata scriitorul

creştin Iustin Martirul în Apolo-

gia sa prin secolul al II-lea şi aşa

cum va remarca mai târziu şi Tertu-

lian la debutul secolului al III-lea.

Întregul sezon celebrat de romani

se numea Dies Natalis Invicti Solis,

adica Ziua de Naştere a Soarelui

Neînvins.

Originile creştine

În timp ce romanii păgâni

(termenul păgân nu are aici nici o

conotaţie negativă şi reprezintă o

persoană care aparţine unei religii

politeiste) îl venerau pe Zeul Soa-

re, o nouă religie îşi făcea loc prin

Imperiu. La început creştinii nu

sărbătoreau naşterea lui Iisus, învi-

erea acestuia reprezentând partea

esenţială a noii religii. Ba chiar a

existat o puternică opoziţie la cele-

brarea zilelor de naştere a martiri-

lor şi a lui Iisus. Numeroşi părinţi

ai bisericii au emis comentarii sar-

castice privitoare la obiceiul păgân

de a celebra zile de naştere, când,

de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau,

în viziunea lor, să fie celebraţi la

data martiriului lor, adică la data

„adevăratei lor naşteri‖ din per-

spectiva bisericii. Mulţi creştini ai

Cum s-a stabilit data Crăciunului?

Zeul Soare

Page 7: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

7

primelor secole erau scandalizaţi

şi de veselia şi festivismul cele-

brării, pe care îl vedeau ca fiind o

reminiscenţă a păgânismului.

Totuşi până în secolul al IV-

lea problema naşterii a devenit

greu de ignorat. Unii oameni nu

ştiau cum să şi-l imagineze pe

Iisus, începând să creadă deja că

era doar o emanaţie pur spirituală

a lui Dumnezeu. Aşadar decizia

de a-i sărbători ziua de naştere,

însemna că acesta a avut şi o for-

mă umană palpabilă.

Cum s-a stabilit data Crăciu-

nului?

Cum Evangheliile nu dau nici

un detaliu despre data naşterii lui

Iisus, aceasta a rămas un mister.

Totuşi pasaje clare sugerează că

nu a fost în decembrie. Păstorii

din apropierea Betleemului care

―trăiau sub cerul liber‖ şi se îngri-

jeau de turmele lor în timpul nop-

ţii, nu prea aveau ce să caute pe

afară în toiul iernii, când se înre-

gistrau cele mai scăzute tempera-

turi.

Pentru acceptarea datei de 25

decembrie propusă prima data de

Sextus Julius Africanus în anul

221 există două explicaţii larg răs-

pândite:

Creştinii secolului al III-lea cre-

deau că facerea lumii a avut loc la

echinocţiul de primăvară, pe atunci

plasat pe 25 martie. Prin urmare,

noua creaţie prin „întruparea lui

Hristos‖ (concepţia), trebuia, în vi-

ziunea lor, să aibă loc tot pe 25 mar-

tie, moment de la care numărându-

se nouă luni se obţinea data de 25

decembrie.

Cealaltă explicaţie a fost că la

această dată, în lumea romană, ger-

manică şi orientală se celebrau di-

verse date de naştere ale zeilor pă-

gâni mai sus enumeraţi.

Biserica ştia că nu putea scoate

în afara legii tradiţiile păgâne cu

privire la Crăciun aşa că s-a hotă-

rât să le adopte, punând data naşte-

rii lui Iisus în acelaşi timp cu cea a

zeilor păgâni. Astfel, pentru a îm-

bina cultura antecreştină cu cea

creştină şi spre a-i converti pe oa-

meni la creştinism, ziua de naştere

a Zeului Soare (Sun God) a deve-

nit ziua de naştere a Fiului lui

Dumnezeu (Son of God).

Până în anul 350, când Papa

Iulius I a declarat sărbătoarea ofi-

cială a naşterii lui Isus pe 25 de-

cembrie, creştinii au ignorat data

calculată de Sextus Julius

Africanus şi au început să celebre-

ze Crăciunul după calendarul iuli-

an, pe 6 ianuarie, aşa cum se mai

celebrează în unele locuri şi în zi-

lele noastre (data solstiţiului egip-

tean, când era celebrată revărsarea

apelor Nilului şi în „cultele miste-

relor‖ locale naşterea „eonului‖

din fecioară. Tot atunci grecii săr-

Cum s-a stabilit data Crăciunului?

Papa Iulius I

Crăciunul acum câteva secole

Page 8: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

8

bătoreau naşterea zeului Dionis,

zeul care, ca şi Iisus, transforma

apa în vin).

Deşi încă nu se numea Cră-

ciun, sărbătoarea naşterii lui Hris-

tos avea o dată oficială la care să

fie celebrată. Mă rog, două...

II. Cum s-a răspândit

Crăciunul

Până în Evul Mediu creştinis-

mul a înlocuit mare parte din reli-

giile bătrânei Europe. În fiecare

an pe 25 decembrie credincioşii

erau chemaţi în marile catedrale

europene pentru a celebra aşa nu-

mita Christ’s Mass (Liturghia lui

Hristos) , care mai apoi a devenit

Christmas (Crăciunul).

Totuşi pe stradă şi în casele

oamenilor, acesta părea mai de-

grabă a fi un carnaval decât o săr-

bătoare religioasă. Dacă cineva ar

ajunge în Europa evului mediu în

timpului Crăciunului, ar crede mai

degrabă că a nimerit în timpul

Halloween-ului sau în Ajunul Anu-

lui Nou. Casele şi

străzile erau pline

de oameni aflaţi

sub influenţa lico-

rilor bahice şi de

cupluri angajate

în cele mai neor-

todoxe activităţi.

Situaţia a devenit

atât de gravă încât până în secolul al

XVII-lea sărbătoarea a fost scoasă

în Anglia în afara legii. O reformă

religioasă a fost începută în curând

de către puritanul Oliver Cromwell,

care spunea că biserica trebuie să

rămână pură faţă de păgânism. Fără

prea mare succes însă. Când mulţi

dintre protestanţi au scăpat de per-

secuţiile bisericii catolice şi s-au

refugiat în coloniile din Lumea No-

uă, interesul pentru sărbătorile vese-

le de Crăciun a fost reaprins.

În primii ani, nici continentul

american nu dădea prea mare im-

portanţă acestei sărbători. După

proclamarea independenţei, pe 25

decembrie 1879, membrii congre-

sului Statelor Unite se aflau cu to-

ţii la "serviciu". Populaţia ţării a

continuat să lucreze în ziua de

Crăciun şi în următorii 67 de ani.

Dar pe măsură ce secolul al XIX-

lea se pregătea să apună, Crăciunul

va deveni extrem de răspândit, fără

a fi însă nici o sărbătoare prea ve-

selă, dar nici cu specific prea reli-

gios. America va inventa propriul

ei Crăciun şi în acest proces îl va

reinventa pentru întreaga lume.

Pentru că iniţial a debutat cu

stângul, clasele superioare şi-au

propus să schimbe modul în care

era percepută sărbătoarea. Irving

Washington era la acea vreme cel

Cum s-a răspândit Crăciunul?

Un colind de Crăciun - C. Dickens

Page 9: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

9

mai bine vândut scriitor american

şi în 1819 s-a folosit de experien-

ţa sa pentru a scrie o serie de po-

veşti extrem de populare despre

Crăciun. În aceste istorisiri clase-

le superioare primeau bucuroase

în casele lor oameni nevoiaşi pe

care îi ospătau cu toate bunătăţile.

Între timp în Europa, Charles Dic-

kens a "atacat" problema Crăciu-

nului scriind în doar şase săptă-

mâni A Christmas carol (Un co-

lind de Crăciun). Povestea avaru-

lui Scrooge avea să schimbe com-

plet percepţia despre această săr-

bătoare, aducând familia şi actele

de caritate în prim-plan. Prin

această istorisire, oamenii au

ajuns să asocieze Crăciunul cu

peisajele feerice de iarnă, cu me-

sele pline de bunătăţi şi cu o at-

mosferă caldă şi veselă de fami-

lie.

Pentru ca sărbătoarea să prindă

la public, trebuia ca societatea să

fie pregătită pentru ea. Şi schim-

barea majoră a apărut tocmai în

sânul familiei. Lumea ştia acum

de ce sărbătorea Crăciunul, dar nu

prea ştia cum. Vechile tradiţii pă-

gâne păreau neadecvate, dar to-

tuşi unele s-au păstrat până în zilele

noastre, alături de celelalte obiceiuri

creştine.

Deschide uşa, creştine!

Colindele au fost cântate în Eu-

ropa cu mii de ani în urmă, dar pe

atunci nu aveau nici o legătură cu

tradiţia de Crăciun din zilele noas-

tre. Termenul carol (colindă) este

derivat din franţuzescul carole, care

reprezenta un dans în cerc acompa-

niat de cântăreţi la diferite instru-

mente muzicale. Iniţial, colindele

erau urări pentru fertilitate, rodire şi

belşug, având o funcţie mai degrabă

rituală. Acest obicei era legat fie de

începutul anului agrar (adică de ve-

nirea primăverii), fie de sfârşitul său

(toamna, la culegerea recoltei). Pe

de altă parte, un scop des întâlnit al

colindelor – moştenit din sărbătorile

Calendelor şi a Saturnaliilor romane

- era acela de alungare a spiritelor

rele şi de reîntâlnire cu cei plecaţi

pe tărâmul celălalt. Peste

timp, din semnificaţia iniţia-

lă a colindelor s-a păstrat

doar atmosfera sărbătoreas-

că, de ceremonie, petreceri şi

urări.

Elementul creştin s-a supra-

pus cu adevărat peste colinde

abia în Evul Mediu sub influenţa

bisericii. Majoritatea se refereau la

Fecioara Maria, la copilul nou-

născut sau la sfinţii care erau săr-

bătoriţi în perioada imediat urmă-

toare Crăciunului. De asemenea

acestea reproduceau numeroase

relatări biblice cu privire la scena

nativităţii. În această perioadă a

început obiceiul mersului cu colin-

datul din uşă în uşă pentru a vesti

naşterea lui Mesia, colindătorii

primind în schimb mere, nuci sau

colaci.

La noi în ţară colindatul are o

veche tradiţie şi a rămas într-o oa-

recare măsură nealterat de trecerea

timpului, mai ales în zonele rurale.

Tot la noi s-au păstrat şi alte tradi-

ţii precum mersul cu Viflaimul, cu

Pluguşorul sau cu Steaua. Acesta

din urmă evoca momentul în care

Deschide ușa, creștine!

Page 10: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

10

la naşterea lui Iisus, pe cer s-a ivit

steaua călăuzitoare a Magilor.

Puţină lume ştie însă că aceş-

tia, spre deosebire de păstori, nu l

-au vizitat pe nou-născut în noap-

tea naşterii cum apare deseori

portretizat, ci mai târziu când lo-

cuia deja în Betleem. De aseme-

nea nu se ştie nici numărul lor. Se

presupune că ar fi fost trei pentru

că Evangheliile menţionează trei

tipuri de cadouri: aur, smirnă şi

tămâie. Dar asta este deja o altă

poveste…

O, brad frumos...

Bradul de Crăciun îşi trage

originile din Germania, unde de-

corarea lui a fost dintotdeauna o

parte a celebrării iernii. Acest obi-

cei a fost moştenit de la popoarele

nordice care îşi împodobeau casele

cu ramuri de brad şi de vâsc. Pomii,

care la început erau atârnaţi de ta-

van, au început să fie decoraţi cu

mere, care simbolizau, după cum

bine aţi ghicit, Grădina Edenului,

iar ilicele cu care se decora casa

(plantele acelea verzi cu bobiţe roşii

care la noi nu prea au intrat în tradi-

ţie) au început să simbolizeze co-

roana de spini a Mântuitorului. O

povestioară spune că reformatorul

protestant Martin Luther King a de-

corat pentru prima dată pomul de

Crăciun cu lumânări, cu destulă mă-

iestrie totuşi pentru a nu stârni un

incendiu.

Până la sfârşitul secolului al XIX

-lea, bradul împodobit se întâlnea

doar în Germania şi poate că ar fi

rămas acolo, dacă nu se oficia în

1840 mariajul reginei Victoria cu

vărul ei, prinţul Albert al Germani-

ei. Acesta a adus cu el în Anglia

toate tradiţiile de acasă, inclusiv

pomul de Crăciun. Fotografia cu

familia regală în jurul bradului de-

corat a făcut ca în doar câţiva ani

acest obicei să fie adoptat nu numai

de Anglia ci şi de toată Europa.

Pentru ca tabloul sărbătorilor de

Crăciun să fie complet şi lumea să

aibă un pretext solid pentru a da

iama în magazine fără procese de

conştiinţă, mai lipsea din decor un

bătrânel cu barba albă...

III. Ho! Ho! Ho?

Până în secolul al XVIII-lea

practica oferirii de cadouri celor

dragi devenise adânc înrădăcinată.

Din punct de vedere religios, obi-

ceiul le amintea credincioşilor pe

de o parte de darul făcut lumii de

Dumnezeu: un Mântuitor care

avea să spele omenirea de păcate,

iar pe de altă parte de cadourile

oferite de către Magi noului-

născut.

Şi uite-aşa anii au trecut şi pro-

cesul oferirii de cadouri care venea

din partea "crailor" de la Răsărit a

evoluat în frenezia cumpărăturilor

pe care o vedem în zilele noastre.

Ce pretext mai bun putea să existe

pentru acest lucru decât Moş Cră-

O, brad frumos...

Page 11: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

11

ciun? Dar să nu anticipăm!...

Conceptul bătrânelului simpa-

tic care oferă cadouri are o lungă

istorie în spate la care au contri-

buit diverse culturi. După cum

deja ne-am obişnuit (şi probabil

plictisit) începem tot din Scandi-

navia, unde predecesorul moşului

a fost Odin, zeul suprem în mito-

logia nordică. Acesta era descris

ca un om înalt cu barbă mare şi

despre care se spunea că obişnuia

să călătorească pe cer în timpul

solstiţiului de iarnă, hotărând cine

va muri şi cine va prospera în

anul următor. În ajunul sărbătorii

Yule, copii îşi umpleau încălţă-

mintea cu legume, iar zeul le ofe-

rea dulciuri în locul acestora.

În secolul al IV-lea apare primul

predecesor al lui Moş Crăciun din

tradiţia creştină: Sfântul Nicolae. Ca

şi în cazul multor sfinţi din antichi-

tate, avem de-a face cu un contrast

între ceea ce ştim despre sfântul Ni-

colae – aproape nimic – şi cultul său

foarte popular. Se cunoaşte despre

acesta că era un preot creştin care

mai apoi a devenit episcop de Myra,

un oraş din Asia Mică. Tradiţia spu-

ne că Sfântul Nicolae umbla prin

lume îmbrăcat într-o robă episcopa-

lă cu roşu si alb şi călare pe un mă-

gar, făcând cadouri copiilor şi

ajutându-i pe cei nevoiaşi.

O legendă faimoasă (care are

mai multe versiuni) spune că acesta

a auzit într-o zi de trei surori foarte

sărace care trăiau la marginea ora-

şului şi care nu puteau să se mărite

în lipsa unei zestre de la părinţii lor.

Sfântul s-a hotărât să le ajute, dar

cum nu vroia să se ştie cine a fost

binefăcătorul, noaptea când toată

lumea dormea, s-a urcat pe acoperi-

şul casei de unde a aruncat pe coş

trei punguţe cu galbeni. Întâmplarea

făcea că fetele îşi atârnaseră la uscat

şosetele proaspăt spălate înainte de

a merge la culcare şi cadourile au

căzut taman în ele…

Tatăl fetelor a văzut însă cele

întâmplate, şi deşi Nicolae l-a ru-

gat să păstreze secretul, acesta nu a

rezistat tentaţiei de a povesti mai

departe. De atunci, oricine primea

un cadou neaşteptat îi mulţumea

lui Moş Nicolae pentru el.

În tradiţiile germanice, Moş

Nicolae era însoţit în drumeţiile

sale de servitorul Ruprecht, care

punea dulciuri şi jucării în pantofii

copiilor cuminţi. Dacă aceştia pu-

teau recita o poezie sau o rugăciu-

ne pentru Moş, acesta le oferea un

cadou. Dacă nu îşi putea aminti

poezia sau nu au fost cuminţi pe

parcursul anului, primeau o nuielu-

şă din partea lui Ruprecht. Copiii

foarte neastâmpăraţi riscau să fie

Moș Nicolae

Sfântul Nicolae și Ruprecht

Page 12: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

12

luaţi şi vârâţi în coşul mare pe

care acesta îl avea întotdeauna la

el.

În timpul Evului Mediu, au

fost construite mai multe biserici

în onoarea Sfântului Nicolae prin

toată Europa. Celebrarea morţii

sale pe 6 decembrie a devenit ziua

când se fac cadouri copiilor.

La începutul secolului al XVII

-lea, legenda Moşului a ajuns prin

intermediul coloniştilor olandezi

(care îl numeau pe Moş Nicolae

Sinterklaas) şi în America, dar nu

a prins cu adevărat decât 200 de

ani mai târziu. Povestea acestuia a

aprins imaginaţia pastorului ame-

rican Clement Clark Moore, care

a scris un poem pentru copiii săi

despre un spiriduş vesel care îm-

parte cadourile din sania sa trasă

de reni. Publicată pentru prima

dată în ziarul Sentinel din New

York pe 23 septembrie 1823, cre-

aţia acestuia a devenit în anii ur-

mători foarte căutată, ajungând în

mai multe cotidiane din Statele

Unite, dar fiind tradusă şi publica-

tă în întreaga lume.

Mai puţin clar era cum arăta

acest Moş Crăciun. La început

venea în tot felul de forme şi dimen-

siuni: uneori arăta ca un vrăjitor

păgân, alteori lua înfăţişarea unui

gnom prietenos. O imagine relativ

familiară a Moşului a fost creată în

anul 1863 de Thomas Nast, desena-

tor şi caricaturist al ziaru-

lui Harper's Illustrated Weekly, care

l-a prezentat pe Moş Crăciun într-o

tunică roşie îmblănită cu o centură

lată de piele. Nast este şi cel care a

promovat în 1885 ideea că reşedinţa

lui Moş Crăciun se află la Polul

Nord. Problema a apărut în 1925,

când s-a descoperit că nu existau

reni la Polul Nord, aşa că reşedinţa

moşului a fost mutată în Laponia.

Imaginea arhicunoscută de astăzi a

lui Moş Crăciun, cu o burtă durdu-

lie, un costum roşu şi o atitudine

tolerantă a fost creată într-o campa-

nie publicitară din 1931 pentru Co-

ca-Cola.

Până în 1940, Moş Crăciun a

devenit o imagine de nelipsit pen-

tru toţi producătorii de bunuri de

consum. Era un tip care putea vin-

de orice şi oricui cu ocazia sărbă-

torilor de iarnă, dar care făcea să

pară că respectiva persoană nu a

cumpărat de fapt nimic. Doar era

un cadou... Întreprinzătorii s-au

prins în curând că un un Moş în

carne şi oase putea creşte şi mai

mult vânzările, astfel că în curând

acesta şi-a făcut loc în marile cen-

tre comerciale ale lumii.

Crăciunul în jurul lumii

Desigur obiceiurile de Crăciun

au fost adaptate după necesităţi în

diversele colţuri ale lumii. Moş

Crăciun nu vine cu sania trasă de

reni în Australia, ci pe o placă de

surf. Australienii îşi împodobesc

casele cu ferigă, frunze de palmier

sau cu alte flori de sezon.

În China şi în Japonia, pomii de

Crăciun introduşi de misionarii

vestici în secolele XIX-XX, erau

împodobiţi cu decoraţiuni compli-

cate din hârtie. India în schimb a

înlocuit bradul cu copacii de man-

go sau cu bambuşii, iar casele le

erau decorate cu frunze de mango.

Crăciunul în jurul lumii

Page 13: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

13

Crăciunul

este un fastu-

os festival al

verii şi în

Brazilia, care

include picni-

curi, jocuri de artificii , precum şi

o procesiune solemnă a preoţilor

la miezul nopţii. Câte locuri, atâ-

tea obiceiuri!

IV: Ce a fost şi ce a ajuns

O dată cu debutul lunii decem-

brie un freamăt, la început abia

imperceptibil, cuprinde parcă în-

treaga lume. Afară este deja frig,

poate chiar ninge. Colindele de

Crăciun sunt primul semn. În ma-

rile lanţuri de magazine şi în

malluri, acestea încep să răsune

din ce în ce mai devreme,

inducându-i cumpărătorului ideea

că sărbătoarea bate deja la uşă.

Luminiţele de Crăciun, fotografii-

le cu Moş Crăciun sau raioanele

cu produse tematice, toate la un

loc aduc "Spiritul Crăciunului" ,

un concept care a fost meticulos

creat de marketingul inteligent

din ultimele decenii, şi care inevi-

tabil pune stăpânire peste întreaga

populaţie. A devenit atât de bine

pus la punct, încât companiile înre-

gistrează vânzări spectaculoase, răs-

pândind mesaje despre cum Crăciu-

nul NU este de fapt despre cado-

uri!

Televiziunile amplifică şi ele

frenezia cumpărăturilor, transmi-

ţând ştiri

de la faţa

locului, cu

cozile uria-

şe de la

case sau cu

rafturile

golite de marfă. În fiecare an maga-

zinele împing sezonul cumpărături-

lor "un pic" mai devreme, pentru a

spori vânzările. Se pare că în unele

aspecte sărbătoarea Crăciunului nu

a evoluat atât de mult faţă de seco-

lele trecute: acum ca şi atunci pen-

tru foarte multă lume reprezintă

doar un pretext bun pentru a se îm-

buiba cu mâncare, a stinge setea cu

licori bahice (doar pentru a sfârşi la

urgenţă) sau a cheltui fără măsură

bani pe lucruri care ulterior se dove-

desc în cel mai bun caz prea puţin

necesare.

Dar sigur că nu se poate generaliza.

Cred că mai degrabă se tinde

spre atingerea unui echilibru între

semnificaţia religioasă şi aspectele

comerciale, sărbătoarea având de

fapt ca centru de greutate familia.

Crăciunul este o ocazie exce-

lentă pentru membrii familiilor de

a se reîntâlni, uneori după perioade

lungi de despărţire. Psihologii

atrag atenţia că persoanele care

sunt singure în preajma sărbători-

lor, sunt în general mai triste şi

mai melancolice decât ceilalţi,

având o predispoziţie spre depre-

sie. De aceea sunt de părere că un

Crăciun reuşit nu are nevoie decât

de câteva ingrediente esenţiale:

cumpătarea şi echilibrul, socializa-

rea cu rudele şi prietenii, precum şi

redescoperirea lucrurilor sim-

ple. A, ar fi excelent dacă bugetul

ar fi planificat de dinainte...

Bibliografie:

Encyclopedia Britannica 2010

Britannica Encyclopedia of

world religions

History Channel - Christmas

Unwrapped

The Unwrapping of Christmas

The Christmas Encyclopedia

Wikipedia

- Mădălin Filip -

Ce-a fost și ce a ajuns

Page 14: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

14

P robabil că lunile de iarnă

sunt recunoscute prin câ-

teva cuvinte: ninsoare, sărbători,

cadouri, frig. Dacă lunile ianuarie

și februarie sunt cele mai frigu-

roase din an (ianuarie este denu-

mit popular și gerar), luna decem-

brie este printre cele mai animate;

există sărbători, există goana du-

pă cadouri, există vacanța de iar-

nă, există Revelion.

Perioada sărbătorilor cuprinde

a treia decadă a lunii decembrie:

Ignatul, colindele, Ajunul Crăciu-

nului, Crăciunul, Revelionul,

sfântul Vasile. O perioadă încăr-

cată pentru mulți dintre noi prin

prisma activităților: vizite, cum-

părături, planuri, telefoane. Peri-

oada începe, însă, încă din noiem-

brie. Încep gândurile și întrebările

"Unde facem Revelionul?", apar

steluțe și globulețe, promoții și

reducere de Crăciun, gânduri de

cadouri, fel de fel de Moși

Crăciuni, produse tematice. Toate

orașele sunt cuprinse de "spiritul

sărbătorilor". Sau nu?

Ce înseamnă de fapt "spiritul

sărbătorilor"? Sunt de părere că

nu înseamnă cele de mai sus. Voi

denumi cele de mai sus "fizicul

sărbătorilor". Partea fizică, partea

palpabilă, partea materială. Care,

deși dă culoare sărbătorilor, nu

aduce un "spirit", nu aduce sem-

nificații. Este o parte comercială,

importantă ( trebuie să și mâncăm

de sărbători, nu? :-) ) – dar atât, o

parte. Nu are încărcătură, nu are

conținut, este seacă, rece,

„neumanizată‖.

Partea importantă este, cred eu,

spiritul sărbătorilor, partea neco-

mercială, partea cu semnificații,

partea umanizată, interiorizată. O

parte pe care o văd neglijată

(inclusiv de mine) datorită presiunii

părții comerciale. Devenim atât de

ocupați cu treburile noastre, cu ce

trebuie făcut, aproape de obligație,

încât uităm să intrăm în spiritul săr-

bătorilor.

Spiritul sărbătorilor ar trebui să

primeze în fața fizicului. Și asta în-

seamnă că partea noastră umană,

internă trebuie să fie cea care dic-

tează cursul; înaintea părții fizice.

Nu trebuie să ne propunem să cum-

părăm cadou pentru cineva, ci să

facem fericit pe cineva. Nu trebuie

să ne propunem să mergem cu ma-

șina într-un oraș, ci să fim aproape

de cineva. Nu trebuie să ne propu-

nem să luminăm un apartament sau

o stradă, ci să luminăm ziua cuiva.

Spiritul sărbătorilor nu este să dai,

ci este să oferi. A da înseamnă să

dai ceva fizic, a oferi însemnă să

oferi spirit: un gând, o urare, o emo-

ție.

Da, timpul este mereu scurt. Da,

Fizicul și spiritul sărbătorilor

agitație este peste tot. Da, sunt

multe lucruri frumoase de cumpă-

rat și de dat. Dar când cumperi ce-

va și când dai ceva, gândește-te ce

oferi. Nu cred că este dificil să ie-

șim pentru câtva timp din tiparul

cotidian, din agitația zilnică și să

oferim bucurie, încântare și emoție

celor din jur. Acesta ar trebui să

fie spiritul sărbătorilor. O perioadă

în care ne eliberăm de noi înșine și

în care oferim cât mai mult celor

din jur: familie, prieteni, colegi sau

chiar oameni străini.

De multe ori, o vorbă caldă, un

mesaj emoționant, un cadou micuț

dar venit din suflet valorează mult

mai mult decât un cadou sclipitor.

Emoția primitorul valorează mai

mult decât bucuria receptorului.

Spiritul sărbătorilor valorează mai

mult decât fizicul sărbătorilor. Cu

puțin fizic dar mult spirit putem să

oferim mult mai mult!

Vă doresc să aveți parte de cât

mai mult spirit al sărbătorilor și să

dați, la rândul vostru acest spirit

mai departe.

Sărbători fericite!

- Răzvan Deaconescu -

Page 15: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

15

„Din bătrâni se povesteşte

Că-n toţi anii negreşit

Moş Crăciun pribeag soseşte

Niciodată n-a lipsit.

Moş Crăciun, Moş Crăciun”

(Moş Crăciun cu plete dalbe, folclor românesc)

Și într-adevăr în fiecare an poposește și în Sibiu pentru un eveniment minunat, menit să

încânte ochiul și sufletul fiecărui participant. În 24 noiembrie a început pentru al șaselea an,

Târgul de Crăciun din Sibiu.

Crăciunul în Sibiu - fotoreportaj

Page 16: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

16

Anul acesta în Piața Mare

din Sibiu și-au găsit locul 65

căsuțe în care expozanți din

toată țara ne aduc produse care

mai de care de ingenioase,

aranjamente și ornamente de

Crăciun, dulciuri și bunătăți

care îți fac cu ochiul de pe

fiecare tejghea și multe alte

idei de cadouri pentru cei

dragi cu ocazia sărbătorilor.

Crăciunul în Sibiu - fotoreportaj

Page 17: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

17

Crăciunul în Sibiu - fotoreportaj

Page 18: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

18

Punctul principal de atracție, situat chiar lângă

brad, îl reprezintă Scena Nașterii Domnului.

Sculptura a fost realizată în anul 2011, timp de

șase luni, din lemn de tei și reprezintă în mărime

naturală scena Nașterii Mântuitorului.

Crăciunul în Sibiu - fotoreportaj

Page 19: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

19

Și pentru că spiritul Crăciunului cuprinde cel mai repede sufletul copiilor este de așteptat să găsim lo-

curi special amenajate pentru distracția lor. Pentru cei mici a fost adus un carusel, iar în Atelierul lui

Moș Crăciun piticii au șansa să-și expună talentele artistice și să dea frâu liber imaginației.

Crăciunul în Sibiu - fotoreportaj

Page 20: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

20

Iar pentru cei dornici de puțină mișcare este amenajat un patinoar, un alt colț de distracție specifică

anotimpului în care ne aflăm.

Crăciunul în Sibiu - fotoreportaj

De pe meleaguri sibiene, cu gânduri bune zburdând prin minte, cu lumină și căldură în suflet,

vă urez tuturor Crăciun Fericit!

- Dana Diaconu -

Page 21: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

21

Abstract

Japonezii constituie un popor

ce a surescitat admirație din par-

tea întregii lumi datorită capacită-

ții lor de a-și conserva și proteja

propria cultură în fața efectelor

globalizării societății mondiale.

Fascinația niponă s-a tradus prin

trăsăturile culturale, psihologice

și sociale care descriu modul de

existență și comportament al nați-

unii japoneze. În cazul obiceiului

de a oferi, percepția japoneză se

dovedește a fi, de asemenea, mult

mai profundă permițând o altă

valorizare a raportului individ-

societate. Fiindcă, în momentul în

care, discutăm despre Japonia ca

despre o țară a paradoxurilor în

care întrevedem, în mod clar,

scindarea între tradițional și mo-

dern, putem intui că, și în situația

în care vom analiza specificitatea

practicii de a oferi, este implicit

de înțeles că vom regăsi, într-o

măsură asemănătoare, reflecția

dualității contemporane nipone.

Mai precis, dacă japonezii au păs-

trat ceremonialismul în practica

de a înmâna cadouri, materialis-

mul societății momentul a schim-

bat, în unele cazuri, aplecarea

spre simbolistică, mai degrabă, de-

cât pe utilitate.

Cuvinte-cheie: cadou, societatea

japoneză, individ, cultură, confor-

mism.

O biceiurile unei națiuni

sunt reprezentări sociale

ale culturii și specificul național,

care, în cele din urmă, individuali-

zează un popor în cadrul societății

internaționale. Suntem obișnuiți, la

o ora actuală, să ne preocupăm de

subiecte precum „diluarea culturilor

naționale‖ în fața consecințelor

mondializării fenomenelor fără să

mai putem proteja sălbăticia tradiți-

ei locale. În aceeași ordine de idei,

aderarea României la un organism

regional sau internațional a fost

contestată din perspectiva presiunii

care se exercită asupra unicității sa-

le ca stat-național. Mai mult decât

atât, întrucât trăim într-o lume cu un

dinamism accentuat, este mult mai

viabil din perspectiva raportului

costuri-beneficii, să ne adaptăm si-

tuației, decât să ne asumăm conse-

cințele unei atitudini tradiționaliste

ireconciliabile.

Pornind de la ideea contro-

versată a rolului culturii în lumea

interdependențelor complexe, do-

rim să abordăm un subiect care

contrazice, într-o anumită măsură

concepția uniformizării percepții-

lor socio-culturale dintre națiuni.

Mai precis, vom vorbi despre felul

în care este perceput și reprezentat

social, obiceiul de a oferi și care

sunt implicațiile sale. Pentru a fi

mai exacți, în discursul de față, ne

vom referi la raportul individului

cu societatea care se dovedește a fi

fundamental în înțelegerea culturii

sociale japoneze ce s-a păstrat in-

tactă până în zilele noastre. În con-

strucția argumentației, autorul se

bazează pe o studiere aprofundată

a limbii japoneze, ceea ce constitu-

ie un pas important în interioriza-

rea felului de relaționare al socie-

tății japoneze. Lucrările care repre-

zintă partea de documentare știin-

țifică au fost redactate de către na-

tivi niponi, preocupați fiind de a

traduce cultura japoneză pe înțele-

sul celor interesați de a-i cunoaște

esența. Prin metodologia utilizată

nu se urmărește structurarea unei

cercetări științifice clasice care să

transmită raționamente bazate pe

argumente cantitative, ci se dorește

familiarizarea unui public mai

Obiceiuri nipone: ce înseamnă a oferi la

japonezi

Page 22: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

22

mult sau mai puțin cunoscător cu

acte sociale specifice societății

din Extremul Orient prin valorifi-

carea analizei de documente sau

de text.

Societatea japoneză se caracte-

rizează, preponderent, prin con-

formismul individului la regulile

general acceptate și predefinirea

acțiunilor care trebuie însușite,

ceea ce determină lipsa manifes-

tării inițiativei individuale. Aceas-

tă ipoteză poate fi testată și în ca-

zul luat în discuție de față, adică a

ocaziilor care presupun o conven-

ție socială finalizată prin actul de

a oferi: ocaziile care presupun

celebrare, transmiterea recunoș-

tinței sau a empatiei. Dacă este să

vorbim de o sistematizare a mo-

mentelor prestabilite social pentru

convenționalul cadou, Takie

Sugiyama Lebra vorbește despre

cinci[1] astfel de ocazii: așa-

numitele ritualuri de trecere sau

ceremonialele ciclului vieții uma-

ne, cele calendaristice, cele deter-

minate de o cauză neașteptată,

alte evenimente speciale ce nu se

încadrează printre cele deja men-

ționate și salutarea unei relații

inter-umane. În prima categorie,

includem cele trei momente din via-

ța unui om (nașterea, căsătoria și

moartea), la care japonezii au adău-

gat miyamairi [2] (introducerea copi-

lului la un templu Shintō, echivalent

cu botezul în doctrina creștină), ini-

țierea tânărului în viața adultă

(seijin no hi), sau marcarea unei

vârste mai înainte; cele implică ce-

lebrarea unei reușite (gōkaku-iwai

pentru un examen promovat,

sotsugyō-iwai pentru finalizarea

unor studii, shūshoku-iwai pentru

angajare). Într-o anumită măsură la

fel ca și în cultura vestică, sărbători-

le calendaristice solicită marcarea

lor cu atenție prin oferirea unor ca-

douri simbolice specifice. De exem-

plu, cu ocazia sărbătorii hina

matsuri (Ziua Fetelor), toate familii-

le care au fetițe vor aranja toate pă-

pușile deținute pe un suport tradițio-

nal din platforme, pentru a repre-

zenta curtea imperială. Această acți-

unea poate fi tradusă asemenea unui

cadou simbolic din partea părinților

pentru fata sau fetițele lor, ce are

rolul unei ofrande aduse pentru să-

nătate și fericire.

Cea de-a treia situație despre

care vorbește Takie Sugiyama

Lebra este cea care presupune mi-

mai, sau cadourile prin care își

arăți compasiunea în cazul unor

momente determinate din cauze

neașteptate, așa cum sunt îmbolnă-

virile. Întrucât viața personală a

individului nu poate fi separată de

organismul social de care aparține,

celelalte momente speciale care nu

se încadrează în categoriile deja

descrise sunt, de asemenea, demne

de a fi menționate fiindcă au o im-

portanță aparte. Să luă situația în

care se merge într-o vizită la cine-

va, moment în care, politețea japo-

neze îndeamnă ca vizitatorul să nu

poftească fără a avea un cadou

pentru gazdă, fapt ce este sintetizat

de specialistul mai citat prin expli-

cația că, din această situație vizita

în Japonia este un act voluntar și,

de multe ori, ceva neașteptat mai

degrabă decât cerut de către gaz-

dă [3].

Un ultim aspect pe care dorim

să îl menționăm este valoarea ca-

doului care se bazează pe princi-

piul reciprocității. Întrucât ne refe-

rim la o societatea care a evoluat

pe doctrina confucianistă a menți-

nerii echilibrului social, este cate-

goric importantă calcularea corecte

a valorii pe care cadoul trebuie să

„...sărbătorile calendaristice solicită marcarea lor

cu atenție...”

Page 23: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

23

o însumeze. După cum mențio-

nează și Takie Sugiyama Lebra,

în multe cazuri (de exemplu în

momentele importante din viața

omului) se oferă bani, ceea ce

ușurează munca celui care trebuie

să întoarcă favoarea, care la rân-

dul ei nu trebuie să întârzie și să

fie similară ca și valoare [4].

Având în vedere că numărul

prezent al revistei Mentor, apare

într-o perioadă specială din punct

de vedere calendaristic, articolul

de față se dorește a fi unul care să

hrănească curiozitatea surescitată

de subiectele exotice ce învălu-

iesc societatea și cultura japone-

ză. Chiar dacă există unele ase-

mănări cu experiențele europene,

obiceiul japonez de a oferi nu și-

a pierdut, în niciun moment, sem-

nificația care l-a caracterizat din-

totdeauna privind atenția la cele

mai mici detalii, ce pornește de la

rațiunea alegerii cadoului și ajun-

ge până la modalitate de împache-

tare și ceremonialul de oferire;

ceea ce nouă ni se poate înfățișa

ca o exagerare tipică japoneză din

rațiunea tendinței spre perfecțiune

de care a da dovadă, de multe ori,

națiunea japoneză.

1. Takie Sugiyama Lebra, Japa-

nese Patterns of Behaviour,

Honolulu, University of Ha-

wai Press, 1976, p. 97-98.

2. Ibidem, p. 97.

3. Ibidem, p. 98.

4. Ibidem, p. 99-100.

Bibliografie

1. Lebra, Takie Sugiyama, Jap-

anese Patterns of Behav-

iour, Honolulu, University

of Hawai Press, 1976.

2. Sugimoto, Yoshio, (ed.), The

Cambridge Companion to

Modern Japanese Culture,

Cambridge, Cambride Uni-

versity Press, 2009.

- Nicoră Raluca-

Pisoiaşi

By Gepi Rosenfeld

Doi pisoi şi un cotoi

Stau ascunşi într-un butoi.

Căci Azor, căţel de rasă,

Tocmai ce-a ieşit din casă

Şi dând vesel el din coadă

Are chef acum să roadă.

Şi de prinde vreun pisic

Cu smântână pe botic

În nisip îl tăvăleşte

Şi blăniţa-i murdăreşte.

Drept urmare-acei pisoi

Stau ascunşi în cel butoi!

Că li-i lene-n astă seară

Să-şi spele blana murdară

Iar dacă nu sunt curaţi

Stau în casă încuiaţi

Şi tare rău o să le pară

Că nu pot să stea pe-afară.

„...obiceiul japonez de a oferi nu și-a pierdut

semnificația...‖

Page 24: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

24

A cum că vine perioada

sărbătorilor stau și mă

gândesc cam ce sărbătorim noi,

românii. Sărbătorile mari ar fi

mărțișorul, Paștele, Crăciunul și

Revelionul. Bineînțeles, există

multe alte sărbători românești dar

pentru acestea în general media și

comercianții nu organizează lu-

cruri speciale. În schimb, în ulti-

ma vreme devin din ce în ce mai

populare sărbătorile importate de

la alții, adică de la americani. Este

vorba în principal de Valentine’s

Day și de Hallowen, în jurul căro-

ra s-a făcut multă vâlvă. Mulți

refuză să le ia în considerare pen-

tru că nu sunt sărbători românești

și pentru că consideră că românii

ar trebui să sărbătorească

Dragobetele și Ziua Morților și nu

niște sărbători furate. Alții le săr-

bătoresc în fiecare an, ca și cum

ar fi americani. Cert este că ma-

gazinele sunt pline, că mai toată

lumea din mediul urban le cu-

noaște și că se vorbește mult de-

spre ele.

Probabil încet-încet din ce în

ce mai multă lume va începe să le

sărbătorească iar peste 10 ani

vom uita că sunt sărbători pe care

le-am importat din Statele Unite ale

Americii. Toate sărbătorile trebuie

să aibă un punct de plecare până

devin oficiale și multe sărbători au

un început dificil. Pentru Sfântul

Valentin și pentru Hallowen aceasta

este evoluția probabilă: au fost im-

portate de la americani, au fost criti-

cate o vreme pentru că nu sunt săr-

bători care izvorăsc din tradiția ro-

mânească și au sfârșit prin a fi ac-

ceptate de mai toată lumea. Mă în-

doiesc că cei care le numesc sărbă-

tori furate vor avea câștig de cauză

pentru simplul motiv că media și

comercianții nu vor renunța la ele.

Și nu vor renunța la ele atât pentru

că vorbim mai mult despre ele decât

despre Dragobete și despre Ziua

Morților cât și pentru că suntem de-

pendenți de filmele și de seriile

americane care ne învață despre săr-

bătorile americane și ne îndeamnă

să le sărbătorim.

Fie că sunteți de acord sau nu cu

faptul că în România unii sărbăto-

resc Valentine’s Day și Hallowen,

ceea ce mă uimește pe mine este că

există o sărbătoare a americanilor

de care nici nu ne-am atins. Este

vorba de Thanksgiving. Am văzut

că în ultimii ani începe să se vor-

bească despre Black Friday, care

este legată de Thanksgiving. Dar

asta nu contează pentru că, chiar

dacă se vorbește de Black Friday,

nu se vorbește și de Thanksgiving.

Mai mult, cred că mulți nici nu

știu că există o legătură între cele

două. Mai știu de asemenea că este

vorba despre o sărbătoare specifică

americanilor, care decurge din is-

toria lor. Totuși, îmi place mult

ideea pe care se bazează și anume

să fim mulțumiți de ceea ce avem.

Și nu e vorba de a înceta de a mai

fi ambițioși și de a face totul pen-

tru a trăi așa cum ne-am dorit în-

totdeauna. Este vorba doar de a ne

rupe de ritmul obișnuit al zilei și

de a ne bucura de lucrurile pe care

le avem și pe care le-am realizat

până în acel moment al vieții noas-

tre.

Motivul pentru care cred că ro-

mânii nu au importat și această

sărbătoare nu este faptul că este

vorba de o sărbătoare specifică

istoriei Statelor Unite ale Americii

ci pentru că ideea de a fi mulțumiți

de ceea ce avem ne depășește. Ne

zbatem mereu pentru a ne fi mai

bine dar uităm să fim mulțumiți de

ceea ce am obținut deja, fie că este

Thanksgiving

Page 25: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

25

vorba de familie, de prieteni sau

de un loc de muncă. La întrebarea

ce faci de cele mai multe ori oa-

menii încep să se plângă și să

spună ce nu merge bine în viața

lor. Adesea simt nevoia să se

plângă atât de mult încât nici nu

mai menționează lucrurile bune.

Normal ar fi să povestim mai întâi

ceea ce merge bine și mai apoi să

vorbim și despre probleme. Dar în

România rar auzi răspunsul îmi

merge bine. Și lucru acesta este

vizibil în viața de zi cu zi, ne

plângem la cel mai mic inconve-

nient și uităm să ne bucurăm de

lucrurile bune. Am impresia că

am uitat să ne bucurăm de lucruri-

le simple și că sportul național a

devenit plânsul de milă. Știu că

există mulți oameni necăjiți dar și

cei cărora le merge cât de cât bine

se plâng mai mereu.

Orice s-ar întâmpla cu

Valentine’s Day, Haloween și Black

Friday, mie mi-ar plăcea să impor-

tăm Thanksgiving-ul. Și așa cum

nici în Statele Unite ale Americii nu

există tot felul de prostii de cumpă-

rat specifice acestei sărbători așa

cum există pentru toate celelalte

sărbători, așa sper să fie și aici. Aș

vrea să fie o sărbătoare care se pe-

trece în familie și în care se poves-

tește tot ce e bine și frumos în viața

membrilor familiei. Chiar dacă și

Crăciunul se petrece în familie,

atunci e vorba mai mult de moș, de

brad, de mâncare și de luminițe și

de aceea avem nevoie și de Thanks-

giving. Cred că sărbătorirea

Thanksgiving-ului ne-ar ajuta să

evoluăm ca popor chiar dacă este

vorba de o sărbătoare importată.

- Elena Isac -

Hopa Ţop

By Gepi Rosenfeld

Iepuraşul Hopa Ţop,

Un ştrengar nevoie mare,

Tot sărind din loc în loc

Se trezi pe porc călare.

Porcul guiţând o dată

Şi-opintindu-se-n pământ

Luând-o la galop spre poartă

Se trezi afară-n câmp.

O găină bătrâioară

Ca să certe iepuraşul

Îi strigă asa-ntr-o doară

“Ţi-ai găsit acuma naşul!”

Însă iepurele nostru

C-o mişcare de paradă

Puse porcului căpăstru

Şi-l întoarse în ogradă

Şi sărind din spate jos

Se uita spre găinuşă

Şi-i zise respectuos

“N-ai tu grija mea, mătuşă!”

„...ne plângem la cel mai mic inconvenient și uităm

să ne bucurăm de lucrurile bune...”

Page 26: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

26

I. Scopul acestor probleme este de a parcurge perimetrul figurat cu linii albe, fără a ridica creionul de pe hârtie

și fără a trece de două ori peste aceleași urme. Liniile pe care le trasați se pot intersecta numai în punctele roșii!

Puteți rezolva toate cele 11 probleme? Dacă nu, care sunt imposibil de rezolvat?

Jocuri logice

Fig. 1 Fig. 2. Fig. 3

Fig. 4 Fig. 5 Fig. 6

Page 27: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

27

Fig. 7 Fig. 8 Fig. 9

Fig. 10 Fig. 11

II. Deplasați o cifră într-o poziție nouă, astfel încât expresia numerică de mai jos să fie corectă (nu este permisă

deplasarea semnelor):

62 – 63 = 1

III. Anagramă: Cel care ―va dăinui‖ (8, 2, 5) draconien diavlo

- Dana Diaconu -

Page 28: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

28

Implozie

Pe nervurile frunzei de aramă

ale stejarului secular, un tramvai

roşu aprins accelera. Soarele al-

bastru se oglindea în geamurile

ciobite, instalând o senzaţie căl-

duroasă de frig în trupu-i amor-

ţit.

O uriaşă bilă de plumb, nete-

dă, lucioasă, se rostogolea prin-

tre barele albe, printre scaunele

de lemn putred ale tramvaiului

bătrân, aducând cu sine un zgo-

mot metalic ascuţit… durerea

iniţială se transformase într-o

senzaţie plăcută de somnolenţă.

Îşi amintea de bunicul, care îl

ţinea pe genunchii, curios de as-

cuţiţi, în copilărie. Părul alb ima-

culat al bătrânului se unea cu

ramurile mărului din curte, într-o

mişcare ciudată… prietenii din

copilărie erau şi ei acolo,

chemându-l la joacă.

Camera căminului studenţesc

în care îşi petrecuse tinereţea se

înroşise, gustul metalic al sânge-

lui îi năvălise în gură. Oamenii

se uitau la el pe geam şi râdeau,

aveau feţele schimonosite de o

plăcere sadică.

Râdea, dansa, era la nuntă…

părinţii îl aplaudau şi dansau.

Primul căţel era şi el acolo, rân-

jind complice. Garoafele de pe

pervaz se ofiliseră, mai puţin

una.

Umbrele aurii de pe pereţii celu-

lei se succedeau cu viteză şi îi lo-

veau interiorul craniului uscat. Bu-

nica stătea pe un scăunel de lemn cu

trei picioare şi curăţa porumb, exact

ca în copilărie.

Un văl negru de mătase se apro-

pia cu repeziciune înghiţind tot. Un

zâmbet îi apăru în colţul gurii, nu ar

fi dat senzația asta plăcută pe toate

bogăţiile lumii. Era în sfârşit fericit,

împlinit. Nimic nu mai conta. Nu

mai trăise sentimentul fericirii ne-

condiţionate din copilărie, când erau

cu toţii la masa de Crăciun – tatăl,

mama, frații, bunicii, rude care mai

de care mai agitate, iar el stătea în

colţ, chiar lângă sobă, aşteptând în-

frigurat sarmalele mamei. Erau să-

raci, dar nu conta.

Mai târziu, viaţă zbuciumată l-a

privat de multe, toţi l-au părăsit, a

făcut alegeri proaste şi regreta, însă

acum nu mai conta nimic. Fericirea

îi umplea inima, căldura îl alinta,

toţi erau din nou lângă el.

Peste pleoapele arse de soare şi

bătute de vânt ale fostului condam-

nat la moarte, executarea pedepsei

aducea, în sfârşit, liniștea…

- Andrei Dina -

2006 – 2013 Mi-am văzut sfârşitul acum 7

ani, într-o explozie de bucurie. Mi-

a fost în parte ursit şi în parte fău-

rit. Am ştiut mereu că va sosi clipa

în care totul se va nărui, însă asta

nu m-a împiedicat să mă bucur, să

sufăr, să râd şi să plâng. Zi de zi. 7

ani...

Aş fi putut să aleg calea bătăto-

rită a mediocrității şi să mă com-

plac într-o viaţă lungă, cu un sfâr-

şit pe cât de nesigur ca dată, pe

atât de sigur ca suferinţă. Am ales

să comprim trăirile a de 7 ori câte

7 vieţi în 7 ani şi să îmi simt cor-

pul şi mintea cum explodează în

fiecare zi, cum senzaţii pe care al-

ţii le trăiesc o dată în viaţă se îm-

bulzesc într-o singură zi… iar a

doua zi o luam de la capăt...7 ani.

Îmi amintesc în detaliu fiecare

oră din aceşti 7 ani, fiecare senza-

ţie trăită. Necazurile şi supărările

au devenit în timp dulci, întocmai

ca vinul stricat la un moment dat

care mai apoi se transformă în

şampanie.

Am râs încât simţeam cum fizic

îmi plezneşte corpul, lacrimile me-

le au curs în valuri, suficiente să

inunde un oraş întreg, inima mi-a

tresăltat de bucurie într-un aseme-

nea fel încât am ştiut că sunt stăpâ-

nul lumii, iar apoi mi-a fost frântă

cu o asemenea violenţă încât zgo-

motul s-a auzit peste munţi, văi,

mări şi oraşe, până la capătul celă-

lalt al lumii...

Mai e puţin şi se împlineşte ter-

menul de 7 ani. După, mă voi pră-

buşi înlăuntrul meu şi voi deveni

un strigoi ponosit, întocmai ca cei

pe care îi văd zi de zi pe stradă.

Flacăra mea aproape s-a stins,

iar din ceea ce am fost va rămâne

doar cenuşă.

- Andrei Dina -

Page 29: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

29

Salutare! E sunt Alex. Nu voi

ocupa jumǎtate de articol cu deta-

lii personale (pentru asta existǎ

rețelele de socializare) și voi trece

direct la subiect.

În seria de articole ce ȋmi pro-

pun sa o public ȋn Mentor doresc

sǎ rezum cartea lui Dale Carnegie

―How to win friends and

influence people‖. De ce? Pentru

cǎ deși a fost publicatǎ ȋn 1936,

ea este ȋncǎ consideratǎ biblia

comunicǎrii (asta spune ceva de-

spre evoluția rasei umane, nu-i

așa?) și deoarece, parafrazȃndu-l

pe Andrew Carnegie (magnat al

oțelului anilor ’40 SUA), acumu-

larea unei averi nu vine din

cunoștiințele profesionale ale

unui om, ci din abilitatea lui de a-

i determina pe alți oameni, mai

informați/educați/experimentați

ca el sǎ lucreze ȋmpreunǎ ȋn atin-

gerea unui scop comun – iar pen-

tru asta e nevoie de comunicare.

Beneficiile acestei cǎrți nu se

rezumǎ la bani, ci se extind la ni-

velul tuturor relațiilor interperso-

nale pe care le aveți. Mie aceastǎ

carte mi-a schimbat percepția pe

care o aveam asupra vieții. Cum?

Rǎspunsul la aceastǎ ȋntrebare ȋl

las la latitudinea fiecǎruia dintre

voi.

Aceastǎ carte nu reprezintǎ un

set de trucuri pentru a manipula oa-

menii. Principiile din aceastǎ carte

funcționeazǎ doar dacǎ sunt aplicate

ȋntr-o manierǎ sincerǎ. Aceastǎ car-

te descrie un nou mod de viațǎ. Pen-

tru a putea profita de informațiile

din aceastǎ carte, sugerez cititorilor

sǎ aplice principiile descrise ȋn con-

tinuare, atȃt ȋn viața personalǎ, cȃt

și ȋn cea profesionalǎ. Aplicați-le

din nou și din nou și observați dife-

rența de atitudine a celor din jurul

vostru. Dacǎ nu obtineți rezultatele

scontate, ȋntoarceți-vǎ la articol/

carte, apoi aplicați principiul din

nou. Practice makes perfect. Luați

ȋn considerare și faptul cǎ nu toate

principiile din aceastǎ carte sunt

aplicabile absolut tuturor oamenilor

(because people are not machines),

dar marea lor majoritate sunt aplica-

bile majoritǎții oamenilor. Aceste

rȃnduri sunt atȃt de importante,

ȋncȃt le voi repeta la ȋnceputul

fiecǎrui articol ce va urma.

Benjamin Franklin a spus

―nu voi vorbi de rǎu pe nimeni, și

voi spune toate lucrurile bune pe

care le știu despre toatǎ lumea‖ (se

pare cǎ era varianta vintage a

Google-ului). Datoritǎ abilitǎții

sale de a interacționa cu oamenii, a

ajuns ȋn tinerețe ambasador ȋn

Franta, și apoi președintele State-

lor Unite. Într-adevǎr, orice ne-

ghiob poate sǎ critice, sǎ condam-

ne și sǎ se plȃngǎ, și majoritatea

neghiobilor o fac. Dar e nevoie de

caracter și rǎbdare pentru a fi

ȋnțelegǎtor, iertǎtor și pentru a ve-

dea partea bunǎ din oameni.

Critica este inutilǎ, deoarece ȋl

pune pe celǎlalt ȋn defensivǎ și

deobicei ȋl determinǎ sǎ se chinuie

sǎ se justifice. Critica este

periculoasǎ, pentru cǎ ȋi rǎnește

mȃndria celuilalt, ȋi atacǎ senti-

mentul de importanțǎ pe care ȋl are

și genereazǎ resentimente. Critica

ȋl face pe celǎlalt sǎ devinǎ reticent

la viitoarele tale sugestii.

B.F.Skinner a demonstrat cǎ un

animal rǎsplǎtit pentru faptele bu-

ne ȋnvațǎ mai repede și reține in-

formația mai mult timp decȃt un

animal pedepsit pentru faptele rele.

Studiile ulterioare au arǎtat cǎ ace-

lași principiu se aplicǎ și la oa-

meni.

Principiul 1: Nu critica, nu con-

damna și nu te plange.

Comunicarea – instrument esențial în orice

domeniu de activitate

Page 30: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

30

Majoritatea oamenilor 99 din

100 de dǎți nu se criticǎ pe ei

ȋnșiși, oricȃt de evidentǎ ar fi gre-

șeala lor. Chiar Al Capone spunea

ceva ȋn genul: dupǎ o viațǎ ȋn care

m-am dedicat oferind plǎceri oa-

menilor, sunt tratat ȋn felul ǎsta și

duc viața unui om hǎituit.

Notǎ personalǎ: Cȃnd greșești,

recunoaste; cel puțin fațǎ de tine

ȋnsuți.

De-a lungul istoriei,

personalitǎți ca Abraham Lincoln,

John Dewey, Sigmund Freud și

William James au ajuns la o con-

cluzie comunǎ: acțiunile unui om

pornesc din dorința acestuia de a

se simți important. Nu, nu mǎ re-

fer la Fǎrǎ numǎr! Fǎrǎ numǎr!, ci

la dorința fiecǎruia dintre noi de a

se simți apreciat. Oferiți oameni-

lor apreciri sincere (subliniez sin-

cere). Cǎutați ce ați putea aprecia

la persoana respectivǎ și spuneți-

i. Oamenii vor colabora mult mai

bine cȃnd sunt apreciați. Dar nu

flatați! Flatarea va face mai mult

rǎu decȃt bine (de unde și zicala

„Lingușeala este plata aniticipatǎ

a trǎdǎrii ce urmeazǎ‖). Flatarea

este acceptatǎ de oamenii ce se

simt puternic subapreciați, așa

cum un om flǎmȃnd mǎnȃncǎ iarbǎ

de foame.

Principiul 2: Oferiți aprecieri

sincere.

Notǎ personalǎ: Din cȃnd ȋn

cȃnd spuneți-i partenerei/

partenerului de viațǎ ca o/ȋl apreci-

ați pentru ceea ce face. Don’t take

her/him for granted.

Încercați sǎ aplicați aceste prime

principii și observați cum se

schimbǎ atitudinea celor din jurul

vostru, atȃt ȋn viața personalǎ, cȃt și

ȋn cea profesionalǎ. Aplicați princi-

piile ȋntr-o manierǎ sincerǎ.

Sper cǎ acest prim articol v-a

trezit interesul pentru aceastǎ carte.

M-aș bucura dacǎ mi-ați ȋmpǎrtǎși

cum aplicarea principiilor din

aceastǎ carte vǎ ajutǎ sau nu ȋn rela-

ția cu ceilalți. Acest lucru mǎ va

motiva sau demotiva sǎ continui sǎ

scriu ([email protected]).

Pe data viitoare,

Eu (like in ―me‖, not the Euro-

pean Union)

- Alexandru Pașa -

Tocilarul

By Gepi Rosenfeld

Iepuraşul stă şi scrie

Cu un morcov pe hârtie.

Şi-i aşa de gânditor

Că l-a ros pân’ la cotor.

Se frământă şi gândeşte

La povestea ce citeşte...

Că e tare complicată,

Lungă, grea şi-ntortocheată.

Însă el trebuie să facă

Profesoarei lui să-i placă

O compunere frumoasă

C-asta-i tema lui de-acasă.

Prieteni

By Gepi Rosenfeld

Un pisoi şi-un dulău mare

Au ieşit la o plimbare.

Şi mergând la pas, de braţ,

Dau în curte de-un cârnaţ!

Pisoiaşu-i dă târcoale...

Dă să-l guste da-i prea mare.

Iar dulăul hămesit

Dintr-o dată l-a halit

Şi lingându-se pe bot

A mâncat cârnaţul tot.

Drept urmare, năcăjit,

Pisoiaşul flămânzit

C-o privire supărată

Îşi zburli codiţa toată!

„...acțiunile unui om pornesc din dorința acestuia

de a se simți important...”

Page 31: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

31

Î ntr-un cadru temporal impo-

sibil de catalogat ca fiind

noapte, zi, dimineață sau seară,

deoarece în acele vremuri Soarele

și Luna se luptau mai ceva ca-n

Sparta pentru supremația cerului,

ecosistemul a început sa o ia razna.

Specia Homo Sapiens, proaspăt

evoluata din Homo Erectus, își

începuse drumul spre dominarea

planetei. Fiind ființe superioare,

beneficiind atât de o forma de co-

municare net superioară altor în-

crengături din regnul animal, cât și

de corpul umanoid ce le permitea

construirea și utilizarea uneltelor,

au ajuns repede sus.

Așa se face că în natură s-au

schimbat puțin gradele. Leul rămă-

sese în continuare regele junglei,

însă nu avea nicio putere în fața

oamenilor. Și lista continua… Di-

nozaurii, de exemplu, nu au dispă-

rut din cauza unui meteorit sau a

unei ere glaciare, ci pentru că știau

ce va urma și erau prea orgolioși

să piardă controlul. Fiind ființe

destul de reduse din punct de ve-

dere al intelectului, au decis să sa-

pe galerii și să se mute sub pă-

mânt, neștiind că acolo nu vor pu-

tea supraviețui. Astfel au devenit

fosile.

Revenind la oile noastre, mai

precis oamenii, situația începea să

scape de sub control. Ecosistemul

creat de ei, societatea, se dezvolta

cu o viteza uimitoare. Anii treceau

și amprenta omului asupra naturii

creștea. N-a fost lung drumul până

când aceasta specie a început sa dis-

trugă echilibrul planetei.

Încet, dar sigur, s-a

ajuns și la Revoluția

Industrială. S-a desco-

perit că arzând chestii

obții energie. Multă

energie. Bucurându-se

că nimeni nu ia atitudine, singurii

capabili de așa ceva fiind doar ei,

semenii noștri au început să facă o

pasiune din a distruge, percepând

acest proces ca pe unul creator. Au

mai trecut vreo 200 de ani, timp în

care oamenii au "creat" înzecit față

de cei aproximativ 40.000 de ani,

cât aveau ei pe acest pământ.

Deși punctul critic era aproape,

oamenii continuau haosul. Erau

prea puțini cei cu adevărat conști-

enți de situație, marea majoritate

fiind acaparată de kW și cai putere,

unități de măsură ce spală creierele

mai bine decât Ariel rufele. Grando-

mania trecuse de mult de stadiul de

boală incurabilă. Acum era o trăsă-

tura genetica a oamenilor.

Sfârșitul supremației se apropia

cu pași mari. Nu e vorba de vreun

fenomen cosmic, nici de încălzirea

globală sau alte fenomene terestre.

Schimbăm puțin regnul, din cel

animal în cel vegetal, și mergem

spre împărăția merelor, unde rege-

le convocase toți re-

prezentanții de seamă

pentru a discuta pro-

bleme de politică ex-

ternă.

-„Stimați com-

patrioți, în primul rând vă mulțu-

mesc pentru prezență. Problema pe

care vreau să o discutăm este ex-

trem de delicată. Trebuie să luăm

măsuri împotriva acelor ființe care

domină planeta. Vă pot spune clar

că ei ne desconsideră. Îi înțeleg că

ne mănâncă, asta pentru că suntem

dulci și conținem mulți carbohi-

drați. DAR… [și aici e un mare

dar] de aici și până la a ne trăi via-

ța înțepați de cuișoare, constituind

pentru ei doar obiecte de decor, e

cale lungă. Alții din noi ajung ge-

muri, sfârșind prin borcane sau

prăjituri ambalate. Să nu mai zic

de semenii noștri din clanul Ma-

Războiul merelor

Page 32: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

32

cintosh, care nu reprezintă altceva

pentru oameni decât un nume de

calculator, iar compania care le

produce are ca emblema… un

MĂR mușcat. În plus, o mare par-

te din noi crește în sere pentru ei.

Ei ce fac pentru noi? Trebuie să

facem o revoluție."

Vorbele regelui, ajungând la

sufletele semenilor săi, i-au stâr-

nit pe aceștia să

pună mâna pe

mitraliere. Înar-

mate pana în

dinți, merele au

început contraa-

tacul. Au înce-

put în forță,

asasinându-l pe

J. F. Kennedy.

Oamenii de la putere [și aici

mă refer la organizații secrete],

având o slăbiciune pentru conspi-

rații, nu au lăsat să se afle că acest

act de terorism a fost inițiat de

mere. Văzând acestea, regele me-

relor s-a ambiționat. A început să

recruteze din ce în ce mai mulți

ostași și să îi antreneze intensiv.

Avea acum batalioane întregi de

mere lunetiste, mere explozive,

mere otrăvitoare [urmașii mărului

din Alba ca Zăpada] ș.a.m.d. Înce-

puse o ofensivă puternică împotriva

oamenilor.

În conferințele Bilderberg

[unde se strâng mahării ăștia de

conduc lumea] problema merelor

era în floare. Cei prezenți își puneau

mintea la contribuție și născoceau

fel și fel de motive pentru care oa-

menii mureau prematur. Au

"apărut" întâi

răcelile și bolile

ușoare, însă nu-

mărul victimelor

fiind în creștere

era nevoie de ex-

plicații mai bune.

Primul mare suc-

ces al lor a fost

virusul HIV, acesta oferind o expli-

cație plauzibila și, totodată, împie-

dicând oamenii să mai facă sex…

neprotejat. Merele erau în război în

continuare, forțându-i pe cei ce con-

duc lumea să găsească motive și

mai bune. Presa a vorbit, pe rând,

despre epidemii precum Boala Va-

cii Nebune, Gripa Aviară, Gripa

Porcină.

Merele erau împărțite acum în

trei categorii. Merele roșii erau roșii

de supărare, merele galbene nu mai

știau ce să creadă, iar pe merele

verzi le durea în paișpe de toată

treaba asta cu oamenii. Cele din

urmă adoptau conceptul "Hakuna

Matata". Mai erau și merele sema-

for, care oscilau între roșu, galben,

verde, însă acestea nu aveau niciun

rol decât să-i deruteze pe cei din

jur.

Regele Măr, care era cel mai

roșu dintre mere, văzând că tot

războiul e în zadar, a luat decizia

supremă. Cu o urma de regret, însă

hotărât să termine odată și pentru

totdeauna acest circ, a anunțat ofi-

cial sfârșitul omenirii pe

21.12.2012.

În prezent se aude despre profe-

țiile lui Nostradamus, sfârșitul ca-

lendarului mayasilor, vreun astero-

id sau vreo furtuna solară, însă ni-

meni nu zice nimic despre aceste

mere, aparent inofensive…

Închei aici, cu binecunos-

cutul proverb: "De mănânci un

mar pe zi, doctorul departe-l ții".

Sper să nu va supărați pe mere. Ele

ne-au deschis ochii [mărul inter-

zis], ele ni-i vor închide. Pe veci.

- Eddie -

Războiul merelor

Page 33: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

33

O răţuşcă îmbufnată

By Gepi Rosenfeld

O răţuşcă îmbufnată,

Foarte tare supărată

Venea-ncet pe ulicioară

Cu ceva sub subţioară.

Orătăniile-n ogradă

Hop! La gard! Ca să o vadă!

Şi se miră într-o doară

Ce-o fi având sub subţioară?

O fi pâine? O fi mălai?

Hmmm! Tare bun e să îl ai!

Însă nu! Rătuţca ştie,

Nu-i mălai ci e hârtie.

O hârtie creponată,

În albastru colorată.

Însă după cum se pare

Nu-i prea mândră de culoare.

Ea vrea galben-auriu

Pentru oul ei zurliu,

Cel făcut de dimineaţă,

Ou frumos, Ei!! Ou de raţă!!!

Care trebuie-nvelit,

Foarte bine îngrijit,

Căci din el va sta să iasă,

Pus la cald în coş, pe iască,

O răţuşcă mică tare

Gălbioară la culoare

Si albastru nu-i stă bine

ASTA-o ştie orişicine!

Carnaval funambulesc

de Ionuț G.

O mare-ntinsă de mulțime așteaptă.

Făr' să știe exact ce.

Liniștea-i deplină doar la început.

Toți se'ntrebă când începe?

Sau cât mai durează?

de după cortină iese-un mim orb

Sprijinit într-un toiag.

Mișcări bizare, niciun sunet,

Gloata-ntragă se întreabă

Ce se-ntâmplă?

Murmur lung...

Se-aude zumzet din mulțime.

Din culise o voce:

„ȘȘȘȘt! FFFaceți

Llll...lini...liniște‖.

Mimul se-apleacă reverențios,

Iar toți, ca la comandă, răspund:

„Nemaipomenit! Ce grațios!‖

Urmează parte-a doua a showului.

Mulți au plecat,

Unii doar au intrat, au mers în pri-

mul rând

Apoi mânați de griji, ieșeau.

Urmează „Monologul‖.

Îmbrăcat în pelerină se înfățișează-

avarul.

„Dr...dra...dragii mmm...mei!‖

„Vvv...vă mulțumesc pentru

pppp..pprez..prezență.‖

Și urmă discursul unui bâlbâit.

Făr-a uita să menționeze de banii

de intrare.

Totul a fost caritabil, dar cum ni-

mic nu-i gratuit,

Măcar o sumă cât de mică

Său să cumperi un chibrit.

Nu de alta, dar luminile consumă.

Șovăielnic se supun toți, cu mic cu

mare,

Făr' a uita să menționeze:

„Ce frumos a vorbit!‖

Carnavalul s-ancheiat

Până data viitoare.

Vă aștept din nou să fiți

Aici cu mic cu mare!

Page 34: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

34

Supliment

Mentor:

extras din „Mensa International Journal‖,

Decembrie 2012

Mentor - „revista oamenilor inteligenți”

Page 35: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

35

Page 36: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

36

Page 37: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

37

Page 38: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

38

Page 39: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

39

Page 40: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

40

Page 41: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

41

Page 42: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

42

Page 43: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

43

Supliment

Mentor:

extras din „Mensa World Journal‖,

Ianuarie 2012

Mentor - „revista oamenilor inteligenți”

Page 44: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

44

Page 45: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

45

Page 46: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

46

Page 47: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

47

Page 48: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

48

Page 49: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

49

Page 50: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

50

Page 51: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

51

Page 52: Nr. 2/2012 Octombrie - Decembrie

52

Mensa România

www.mensa-romania.ro

Redacția: [email protected]

Mensa Romania

Președinte: Radu Jianu [email protected] sau [email protected]

Consiliu Director:

Radu Jianu (Președinte)

Valeriu Gheorghe Mureșan (Secretar) [email protected] sau [email protected]

Cătălin Bulbariu (Trezorier) [email protected] sau [email protected]

Corina Fodor (Membru) [email protected] sau [email protected]

Mihaiu Rudolph (Membru) [email protected] sau [email protected]

Sabin Sarmaș (Membru) [email protected] sau [email protected]

Mihai Belcea (Ex—Președinte) [email protected] sau [email protected]

Familia „Mentor”:

Elena Isac

Mădălin Filip

Răzvan Deaconescu

Dana Diaconu

Nicoră Raluca

Andrei Dina

Alexandru Pașa

Gepi Rosenfeld

Eddie

Ionuț Grecu

Revista „Mentor‖ reprezintă un punct cheie în ceea ce privește

dezvoltarea organizației noastre, de aceea mulțumim colaboratori-

lor noștri care au făcut posibilă apariția unui nou număr al revistei

„Mentor‖. De asemeni mulțumesc celor ce au arătat bunăvoință la

invitația în masă făcută pe adresele de mail. Țin să menționez că

deși au existat unele atitudini negativiste, adresele au fost luate din

baza de date disponibilă în mod liber tuturor membrilor Mensa Ro-

mânia de pe adresa: http://mensaro.pbworks.com.

- Ionuț Grecu -