nr. 14 2007 - cis01.central.ucv.ro · expansiunea pe geografii extinse a fluxurilor financiare úi...

Nr. 14 2007

--- RRR EEE FFF EEE RRR EEE NNN CCC EEE SSS ---

GHEORGHE VL DU ESCU (Romanian Academy), ALEXANDRU BOBOC (RomanianAcademy), FLORIN CONSTANTINIU (Romanian Academy), CRISTIAN PREDA (Universityof Bucharest), LAURENTIU VLAD (University of Bucharest), VLADIMIR OSIAC (Universityof Craiova), C LIN BORDEIANU ( Petre Andrei University of Ia i)

--- III NNN TTT EEE RRR NNN AAA TTT III OOO NNN AAA LLL AAA DDD VVV III SSS OOO RRR YYY BBB OOO AAA RRR DDD ---

MM II HH AA II CC II MM PP OO IIPP rr ee ss ii dd ee nn tt oo ff tt hh ee AA cc aa dd ee mm yy oo ff tt hh ee RR ee pp uu bb ll ii cc oo ff MM oo ll dd aa vv ii aaMM II CC HH AA EE LL RR AA DD UU ,,S e n i or F e ll o w , F o r e i g n P o l i c y R e se a r c h I n s t i t u t e , P hi l a d e l p hi a , U S AC o -C h a i r m a n , F PR I s C en t e r o n T e r r o r i s m , C ou n t e r- T e r r or i s m a n d Ho m e l a n dS e c ur i t y , P h i l a d e l p h i a , U S AYY OO HH AA NN AA NN MM AA NN OO RR ,,P r of e s s o r , U n i v e r si t y d e J e r u s a l e m , I s ra e lP r e s i d e n t , C e n t e r f o r M o n i t o ri n g t h e I mp a c t o f P e a c e ( C M IP )JJ OO ZZ EE PP II RR JJ EE VV EE CC ,,P r of e s s o r , U n i v e rs i t y o f T r i e s t e , I t a l yPP AA TT RR II CC II AA GG OO NN ZZ AA LL EE ZZ -- AA LL DD EE AAP r of e s s o r , U n i v e rs i t y F r a n c i s c o d e V i t o r i a , M a d r i d , S p a i nCC RR II SS TT II NN AA BB EE JJ AA NN ,,W a d ha m C ol l e g e , O x f o r d , G re a t B r i t a i nSS LL AA VV CC OO AA LL MM JJ AA NN ,,P r o fe s s o r , U n i v e r s i t y o f N ov i S a d , S e r b i aP r e s id e n t , A r g o s C e n t e r f o r O p e n D i a l o g u e , N ov i S a d , S e r b i aNN II CC UU CC II OO BB AA NN UUP r e s i d e n t , L i be r t a t e a P u bl i s h i n g Ho u s e , N o v i S a d , S e r b i a

--- EEE DDD III TTT OOO RRR III AAA LLL BBB OOO AAA RRR DDD ---Editor in chief: AAUURREELL PPII UURRCCDeputy editor in chief: IIOONN DDEEAACCOONNEESSCCUUEditorial board: CCEEZZAARR AAVVRRAAMM,, VVLLAADDIIMMIIRR OOSSIIAACC,, MMIIHHAAII CCOOSSTTEESSCCUU,, AANNCCAA PPAARRMMEENNAAOOLLIIMMIIDD,, CCOOSSMMIINN LLUUCCIIAANN GGHHEERRGGHHEE,, CC TT LLIINN SSTT NNCCIIUULLEESSCCUU,, CC TT LLIINNAA GGEEOORRGGEESSCCUU,,TTIITTEELLAA VVÎÎLLCCEEAANNUU,, MMIIHHAAII GGHHII UULLEESSCCUU

NNN OOO TTT EEE ooo fff ttt hhh eee EEE DDD III TTT OOO RRR III AAA LLL BBB OOO AAA RRR DDD

RReevvii ss ttaa dd ee SS tt ii ii nnttee PPooll ii tt ii cc ee .. RReevvuuee dd eess SScc ii eenncceess PPooll ii tt iiqq uueess wwaa ss ee vvaa ll uuaa ttee dd aa nnddaa uutt hh oorr iizz ee dd bb yy tt hhee NNaa tt ii oonnaa ll CC oouu nncc ii ll ooff SScc iiee nn tt ii ff ii cc RR ee ss ee aa rr cc hh ii nn SS uu ppee rr ii oo rr EE dduucc aa tt ii oo nn((CC NNCC SSII SS)) iinn tt hhee CC cc aa ttee gg oorr yy ppee rr ii oo ddiicc aa ll pp uubb ll ii cc aa tt ii oo nnss oo ff nnaa tt iioo nnaa ll iinn ttee rr ee ss tt ((MMaa yy 11 66 tt hh ,,22 00 00 55 ))

AAA DDD DDD RRR EEE SSS SSSUniversity of Craiova, 13 A. I. Cuza Street, Craiova, 200585, Dolj, Romania, Tel/Fax: +40251418515.

© 2007- Editura UniversitariaAll rights reserved. All partial or total reproduction without the author s written agreement is strictlyforbidden.

ISSN: 1584-224X

University of Craiova Faculty of History, Philosophy, Geography Political Science Department

Revista de tiin e Politice. Revue des Sciences Politiques Nr. 14 20075

CCUUPPRRIINNSS

PPP RRR OOO BBB LLL EEE MMM EEE AAA LLL EEE GGG LLL OOO BBB AAA LLL III ZZZ RRR III III

ION DEACONESCU, Globalizarea: considera ii generale, perspective, limite (I) 7

ELENA TOB , Politica macroeconomic în procesul globaliz rii contemporane 10

COSMIN FRATO TI EANU, Impactul globaliz rii asupra dezvolt rii economicei sociale 18

PPP OOO LLL III TTT III CCC III SSS EEE CCC UUU RRR III TTT AAA TTT EEE III NNN TTT EEE RRR NNN AAA III OOO NNN AAA LLL

AUREL P URC , Securitatea concept i necesitate a lumii contemporane 23

FRANCESCO PERFETTI, L Europe face au terrorisme international 28

ANDREA CHITI-BATELLI, La menace islamique vue par un fédéraliste européen 34

MICHAEL RADU, Al Qaeda Confusion: How to Think about Jihad 42

ALINA DODOCIOIU, Alegerile preziden iale din Statele Unite 2008 (I) 48

MMM EEE TTT OOO DDD OOO LLL OOO GGG III EEE AAA PPP LLL III CCC AAA TTT

MIHAI-RADU COSTESCU, Determinarea drumului de valoare minim într-ungraf cu ajutorul algoritmului Bellman-Kalaba; program aplicativ 51

III SSS TTT OOO RRR III EEE III FFF III LLL OOO SSS OOO FFF III EEE PPP OOO LLL III TTT III CCC

CEZAR AVRAM, ROXANA RADU, Les ententes et les traités Roumano-Polonaisconcernant la garantie du statu quo Est-Européen entre 1919 et 1929 55

C LIN S NCIULESCU, Richard Rorty i liberalismul postfilosofic 65

ANCA PARMENA OLIMID, Repere diplomatice ale rela iilor institu ionale întreSfântul Scaun i Bisericile din Orient (1859-1918) 72

COSMIN LUCIAN GHERGHE, Repere diplomatice ale rela iilor institu ionaleîntre Sfântul Scaun i Bisericile din Orient (1859-1918) 78

MIHAI GHI ULESCU, Na ionalisme române ti în perioada interbelic 83

PROBLEME ALE GLOBALIZ RII


Globalizarea: considera ii generale, perspective,limite

I

ION DEACONESCU

oncept relativ nou, globalizareasuscit înc o multitudine de defini iiaproximative, în ciuda unor serii de

teoretiz ri, unele incomplete i adeseacontroversate. Noua paradigm a rela iilorinterna ionale, apari ia i proliferarea unoractori de mare impact asupra realit ii,accelerarea progresului economic i eliminareabarierelor în derularea mecanismeloreconomico-financiare mondiale, existen a activa ONG-urilor i a organiza iilor interna ionaleau facilitat ac iunea interven ionist afenomenelor transna ionale, a „con tiin eiglobale” în edificarea unui alt tip de sistemmondial. În special dup cel de Al Doilea

zboi Mondial au avut loc o multitudinede manifest ri atât în plan conceptual, câti în expansiunea rolului unor actori

importan i pe scena interna ional , ce auimpus o altfel de con tiin comun privindliberalizarea economic , competi ia, diversificareamuncii, tehnologia informa ional , mijloacelemoderne de comunicare etc. Dac , la început, ace ti actori de ineauun rol activ doar la nivel local, ulterior ina ional, pe m sura transferului rapid detehnologii i a necesit ii tot mai evidente acooper rii între state, ace tia au devenit totmai vizibili în diverse ri i la nivelglobal, individualiza i în procesul timpuriude omogenizare a statelor na ionale, teorie

sus inut de R. Robertson în lucrarea saGlobalization, mai ales în state-na iunecare se v d în situa ia de a fi vulnerabile înfa a presiunilor plurivalente din rela iileinterna ionale. În aceste condi ii specifice,când statul nu mai are capacitatea de arezista singur în fa a fenomenelor complexeale expansiunii societ ii mondiale, noileforme i for e ale organiza iei suprana ionaleimpun alte reguli în ceea ce prive teasigurarea controlului asupra resurselor, apie elor de desfacere, a capitalului i apârghiilor economice. Anthony Giddensconsider c evolu ia pe alte coordonate,îndeosebi pe cea economic , a statelor-na iune, a accelerat sistemul capitalist deproduc ie a bunurilor i de circula iei acapitalurilor, a liberalizat comer ul i pie elede desfacere, toate aceste manifest ri,crede autorul c ii The Consequences ofModernity, fiind impulsuri clare aleprocesului complex de globalizare, unproces inerent, inevitabil, dar dificil dedescifrat în evolu ia lui rapid iimprevizibil . În sus inerea punctului s ude vedere, Giddens aduce în discu ie iproblematica r zboiului i a conflictelor,care a impus diverse acorduri între state, însensul cre rii unor alian e militare, realitatece a dus la apari ia unei noi ordini militaremondiale. Al i speciali ti coreleaz evolu ia

C

PROBLEME ALE GLOBALIZ RIIIon Deaconescu


evenimentelor pe plan mondial cu teoria„capitalului dezorganizat” ce favorizeazexpansiunea pe geografii extinse a fluxurilorfinanciare i de m rfuri, existând i voci ceeviden iaz raportul direct dintre globalizarei postmodernitate, luând ca repere esen iale

no iunile de spa iu i timp, când, în final,timpul a reu it s anihileze spa iul, însensul c a fost învestit cu virtutea de aelimina barierele i constrângerile spa iale.Este vorba de a a-zisul mecanism alcompresiei timpului i spa iului, sus inutde David Harvey, proces dual i complicat,cu efecte interesante, c ci timpul secompreseaz , iar spa iul se mic oreaz , petraiecte i distan e diferite având locevenimente politice i economice, uneorichiar în acela i moment. Aceast teorie a comprim rii timpuluii a spa iului se afl în strâns leg tur cu

evolu ia societ ii interna ionale, traversatde crize de supra-acumulare a bunurilor deproduc ie, de infla ie, depinzând i de re-organizarea pie elor financiare la scar câtmai extins , solu ia constând în organizareacât mai eficient a raporturilor economieiinterna ionale, în crearea unor institu iicapabile s universalizeze produc ia iconsumul în zone cât mai îndep rtate,adic s globalizeze rela iile, s sugrumespa iul i frontierele, s mic oreze timpulde transmitere a informa iilor, s creascgradul de realizare a exporturilor debunuri, produse, servicii i capital. Un lucru este cert: globalizarea reprezinto realizare dificil de sistematizat i deinterpretat, o consecin inerent a moderniz riisociet ii, efect al industrializ rii rapide icomplexe, a uniformiz rii cererii de bunurii de produse (economice, culturale,

informa ionale, tehnologice etc.), dar i alegaliz rii ofertelor culturale i educa ionale,aflându-se în raport direct cu „vârstaciviliza iei globale” (G. Barraclough, TheTimes Atlas of World History, Times,London, 1978, p. 245). Aceast vârst este

determinat de progresul continuu alcapitalismului, în care factorului economicîi revine un rol major, de evolu ia unorstate puternic industrializate care au acumulatimense capitaluri i poten ial industrial(Japonia, Germania), impunând mondializareacapitalului, astfel încât acest complexproces al globaliz rii s se releve cuparticularit i specifice în orice domeniude activitate. Dar este necesar ca înexplicarea lui s se in cont de o serie deelemente: interes, echitate, adaptare, cooperare,eficien , comunitate, care pot s ofere acestuifenomen caracterul de interna ionalizare arela iilor i a dependen elor dintre state. „Globalizarea este o surs de noiprovoc ri pentru umanitate. Numai oorganizare mondial este capabil s facfa provoc rilor la nivel planetar. Cândac ion m împreun , suntem mai pu invulnerabili fa de catastrofele ce ne lovescpe fiecare dintre noi”, afirma, nu demult,fostul Secretar General al ONU, KofiAnnan. Acesta are perfect dreptate: globalizareaa f cut ca distan ele geografice s nu maiconteze atât de mult în aria de manifestarea rela iilor interna ionale, în condi iile încare acestea favorizeaz tot mai multdiverse serii de dependen e, cu prec dereeconomice, spre a se mondializa, în cadrulunei societ i civile globale, a „unei singurelumi” (Emanuel Richter). Dac , la prima impresie, globalizareaeste considerat o uniformizare planetar anivelului de trai i a cererilor dezvolt rii, înrealitate se constituie într-un proces complex,uneori emo ional, ce urm re te o integrarereal i eficient pe diverse coordonate:economic, socio-cultural, politic, militar,cât i o expansiune f precedent a comer uluide bunuri i servicii, a investi iilor i aofertelor de orice fel. Globalizarea, în sens pozitiv, conducela ob inerea unor oportunit i pe pie elefinanciare i comerciale, la asimilarea unor

PROBLEME ALE GLOBALIZ RIIGlobalizarea: considera ii generale, perspective, limite


noi tehnologii performante, la expansiuneaprivatiz rii în zone greu accesibile alt dat ,la intensificarea schimbului de informa ii. Exist îns i alte opinii care privesccu team ac iunea de globalizare, care,dup unii, ar provoca inegalit i profundeîntre state, ar accentua omajul, ar frag-mentariza via a social , ar proliferaconflictele, terorismul, criminalitatea (traficulde droguri, prostitu ia, sp larea banilor,imigra ia ilegal ), ar afecta standardul devia al popula iei s race, ar diminua niveluli calitatea preg tirii capitalului uman.

Concept abstract, globalizarea exist ipromite, în pofida unor dificult i reale dedefinire a acesteia.

Résumé: La nouvelle paradigme desrelations internationales, l apparition et laprolifération des nouveaux acteursinternationaux, l accélération du progrèséconomique et l abolition des obstaclesdans le déroulement des mécanismeséconomiques mondiaux, l existence activedes ONG et des OIG ont crée ce qu onpeut nommer maintenant la conscienceglobale .



Politica macroeconomic în procesul globaliz riicontemporane

ELENA TOB

olitica economic reprezint ansamblulinterven iilor puterilor publice, cuscopul de a regla mersul global al

economiei. Ea utilizeaz , în esen , instrumentede natur financiar i înglobeaz , cana iune, politica conjunctural axat asupraobiectivelor pe termen scurt, dar câmpul

u de ac iune este mai larg i include ipolitici pe termen mediu i lung, strategii iorient ri.

Obiectivele sale alc tuiesc urm toarelefinalit i: cre tere, ocupare, pre uri i echilibruexterior. Exista, desigur, convergen e întreaceste finalit i: cre terea favorizeaz ocuparea,stabilitatea pre urilor contribuie la asigurareaechilibrului exterior, dar i divergen e carepot fi importante: o cre tere economicputernic i un ridicat nivel de ocuparesunt factori de tensiuni infla ioniste i dedegradare a situa iei conturilor externe.Aceste divergen e sunt cu atât mai vii cucât se are în vedere termenul scurt.

Instrumentele sunt, în principal, denatur financiar . Relevând direct de laputerea public sau politic , politica bugetarac ioneaz prin m rimea i structuraveniturilor i cheltuielilor statului ca i prinsold (excedent sau deficit bugetar). Politicamonetar , condus de Banca Central ,afecteaz contextul monetar i financiar,influen ând evolu ia economic . Politicaratei de schimb moduleaz condi iile

constrângerii externe. Controlul directasupra pre urilor, veniturilor i fluxurilorcu exteriorul poate completa panopliamijloacelor de reglare macroeconomic .

Politica macroeconomic nu includepoliticile structurale care ac ioneaz asupraorganiza iilor i a propor iilor economice,cum ar fi: politicile sectoriale, privatiz rilesau dereglement rile.

În ce prive te raportul dintre instrumentei obiective, re inem dou principii: 1)

principiul coeren ei, potrivit c ruia politicaeconomic trebuie s aib cel pu in totatâtea instrumente câte obiective de atins i2) principiul eficien ei potrivit c ruia politicaeconomic trebuie s utilizeze fiecareinstrument în func ie de obiectivul pentrucare posed un avantaj comparativ fa decelelalte mijloace.

Dup al II-lea r zboi mondial, în Occidentau urmat ani de cre tere cu ocuparesatisf toare, ani în care oportunitatea iorient rile politicii macroeconomice f ceauobiectul unui anumit consens. Izvorul teoreticprincipal era keynesismul. Liberalismul s-arepliat la nivel microeconomic, l sândliber aceasta credin în eficacitatea ac iuniipolitice, justificat de rezultatele ob inute.Începând cu anii ’70 îns , aceasta concep ies-a dovedit tot mai ubred , contextual s-adegradat, cre terea s-a încetinit, omajul iinfla ia au crescut, iar dezechilibrele

P

PROBLEME ALE GLOBALIZ RIIPolitica macroeconomic în procesul globaliz rii contemporane


interna ionale s-au accentuat ca urmare aintroducerii sistemului ratelor de schimbflotante, a ocurilor petroliere .a.m.d.

Astfel, politicile conjuncturale au suferitun e ec, în fa a c ruia au loc un retur înfor al tezelor liberale, în diferite forme iadoptarea în anii ’80 de politici structuralemai ales, menite s combat infla ia. Acesteaau reu it s redea stabilitatea pre urilor i

relanseze cre terea, cu omaj relativmic, dar se face sim it o mare instabilitatefinanciar , alimentat i de amploareafenomenelor speculative, i o degradare araporturilor sociale.

Totu i, aceste politici au adus în deceniul’90 economiile occidentale la performan egreu de întâlnit în istorie, urmare i ainfluen ei tehnologiilor de vârf ale noiieconomii i a unui foarte bun pilotaj alpoliticilor macroeconomice.

În întreaga perioad comunist , economiileritene au suportat o planificare hiper-

centralizat ca instrument de politiceconomic principal, rigid i ineficient,ingerin e i comandamente politice iadministrative în economie. Alocarea deficitara resurselor i lipsa de performan economic ,în bu irea libert ilor fundamentale au condusfinalmente la implozia sistemului comunist,

rile respective parcurgând acum odificil tranzi ie.

În elegerea politicii macroeconomiceeste strâns legat de no iunea de stat cutoate componentele (institu iile publice) sale.

Termenul de Stat sugereaz adesea ideeaunui nucleu central, sau a unui fel de statmajor al societ ii. În opinia public , Statuli Guvernul sunt adesea pur i simplu

confundate. Pe de alt parte, modeleleeconomico-matematice ale deciziei suntaproape întotdeauna modele de politiceconomic centralizat , de i ele au învedere regimuri descentralizate, atât dinpunct de vedere politic, cât i economic.Majoritatea acestor modele formalizeaz

decizia unui singur centru, to i ceilal iagen i fiind considera i ca docili sau pasivi.

Ac iunea economic a statului vizeazurm toarele obiective (scopuri): 1) stabilizarea,cu scopul de a asigura o rat a ocup rii icre terii economice, ca i stabilitatea preurilor;2) afectarea, cu scopul de a asigura o utilizareeficient a resurselor i, în particular, o distribu ieadecvat între bunurile publice i bunurileprivate; 3) reputa ia, cu scopul de a asigurao împ ire echitabil a veniturilor întrediferi i subiec i economici.

Este o viziune formal i normative,dar mai pu in realist pentru ca în practicexist necesarmente multiple interdependenteîntre aceste obiective. Statul contemporanexist intr-o re ea de organiza ii i institu iidiverse ce intervin în grade diferite la diferitenivele ale societ ii. Sintagma “autorit ipublice” este, de aceea foarte potrivit .Dac Guvernul central este principalul agental politicii economice, el nu este i singurul.Extinderea activit ilor economice ale statuluis-a înso it de o multiplicare a centrelor dedecizie.

Institu iile publice ce intervin în acestdomeniu sunt, în principal, urm toarele:1. Guvernul, format din Primul Ministru,

Mini tri, Secretari de Stat, plus demnitaridin cabinetele ministeriale. În republicilepreziden iale, Pre edintele ocup pozi iacentral în structura politic i constituieprincipala autoritate care formuleazi autorizeaz politicile economice.

2. Parlamentul constituie, în general,puterea politic suprem , delegat prinvot. Principala func ie a Parlamentuluieste cea legislativ . În particular, elvoteaz veniturile i cheltuielile statului.Are i o func ie de control.

3. Administra ia. Cu acest termen, în elesîn sens larg, denumim institu iileadministrative permanente, inclusivBanca Central , ce are drept atribu iipreg tirea i executarea deciziiloreconomice ale autorit ii politice,

PROBLEME ALE GLOBALIZ RIIElena Tob


num rul i organizarea lor fiind extremde diferite în func ie de ara, inclusivîn ce prive te gradul lor de autonomiefa de guverne i de partide.

4. Tribunalele, diferitele organe ale puteriijudiciare, în m sura n care ele suntîns rcinate s vegheze la respectarealegisla iei cu caracter economic, ca ialtor legi specifice.

5. Autorit ile locale i regionale, în specialîn rile cu structura federal .

6. Anumite autorit i suprana ionale (deexemplu, Uniunea Europeana, F.M.I.,Banca Mondiala) pot avea, în egala

sur , puteri în domeniu politiciieconomice.

7. Grupurile de presiune în care includem:sindicatele, patronatele, diferite grupuride interese (asocia ii, firme str ine,centre de lobby) s.a.Ac iunea acestor grupuri de presiune

vizeaz în principal ap rarea pozi iilorcâ tigate sau a intereselor categoriiloreconomice i sociale pe care le reprezint .Ele pot ac iona direct asupra celorlal iactori men iona i, sau prin intermediulmass-media i, bineîn eles, al partidelorpolitice. Aceast influen tinde sa fieinstitu ionalizat .

Prin urmare, actori numero i intervin,în diferite moduri, sub diverse titluri, îndefinirea i punerea în oper a politiciloreconomice. Aceste diferite centre constituieceea ce numim Stat. Ele se influen eazreciproc, suportând diferite presiuni. Poatefi semnalat , ca tendin , o trecere de lamodelele centralizate multidecizionale. Politica macroeconomic se constituiedin ansamblul deciziilor pe care guvernulle ia pentru a ac iona asupra conjuncturiieconomice. Politica economic conjuncturalare dou componente principale: politicamonetar i politica bugetar .

Politica monetar este una din formelecele mai vechi de reglare conjunctural .Prima sa manifestare s-a produs in 1837,

când Banca Angliei a descoperit influen ace ar putea-o avea varia ia propriei rate ascontului. Importan a sa a crescut dupprimul r zboi mondial, o data cu adoptareaetalonului aur-devize.

Dup Costin C. Kiri escu, politicamonetar reprezint un ”ansamblu al

surilor monetare luate de stat i de bancacentral pentru realizarea echilibrului dintremasa banilor în circula ie i nevoile de baniale economiei sau pentru influen area într-un anumit sens a conjuncturii economice”1.

Autorii francezi Jacques i ColetteNeme o definesc ca „ac iune exercitat de

tre autorit ile monetare (Banca centrali, uneori, Trezoreria) asupra masei monetarei anumitor active financiare în vederea

orient rii economiei pe termen scurt saumediu; ea tinde deci a fi condus conformobiectivelor generale ale politicii economicecare îi desemneaz priorit ile i contra-indica iile”2.

Principalele m suri prin care politicamonetar caut s i ating scopurile sunt:1) manevrarea ratei scontului care, prin

scumpirea sau ieftinirea creditului,face s scad sau s creasc masamonetar în circula ie;

2) opera iuni pe pia a liber (openmarket), constând în vânzarea saucump rarea de titluri de credit ale statului(obliga iuni, bonuri de tezaur, etc.), cuacela i efect;

3) restric ii de credit, prin impunerea unorlimite sau plafoane ce conduc lacomprimarea masei monetare;

4) rezerve bancare obligatorii care, deasemenea, mic oreaz capacitatea b ncilorde a acorda credite.

Politica monetar „zeific ” moneda,aurul i rezervele valutare.

Politica bugetar este, de asemenea,un instrument de reglare conjunctural , darde utilizare mai recent . Î i afl începuturileîn anii ’30 i reprezint expresia preocup rilorintense ale epocii pentru g sirea unor



solu ii capabile s influen eze evolu iaciclic a economiei, s corecteze fazelenefavorabile ale acesteia.

„Prin intermediul cheltuielilor bugetarei al impozitelor, care fac s creasc sau s

se diminueze veniturile sectorului privat,autoritatea public ac ioneaz asupra cereriide bunuri de consum si de investi ii”3.

Politica bugetar nu are obiectivespecifice.”Ea este reflexul i instrumentulpoliticii generale a statului ce ilustreazbugetul func ional, pe de o parte, i niveluli reparti ia presiunii fiscale, pe de alt

parte”4.Politica bugetar poate fi aservit unui

obiectiv de dezvoltare prioritar care nu esteîntotdeauna conciliabil cu cel de reglareconjunctural . Aceasta poate duce ladezechilibrul bugetar, fenomen care nueste de dorit.

Impozitele, transferurile i achizi iilepublice sunt, de fapt, tot atâtea c i demodificare a masei b ne ti în circula ie.Prin instrumentele bugetare aflate laîndemân , autorit ile publice pot induceasupra economiei o influen infla ionistsau defla ionist , dup caz.

Se practic în mod curent, în mai toaterile cu economie de pia , politica deficitului

bugetar (deficit spending), ca metod decreare, prin intermediul finan elor publice,a unei conjuncturi economice ascendente.Metoda const în sporirea cheltuielilorstatului peste veniturile normale pentrufinan area unor mari lucr ri destinaterelans rii economiei. Finan area deficituluibugetar se poate realiza prin una dinurm toarele c i: 1) m rirea impozitelor itaxelor; 2) împrumuturi interne; 3) împrumuturiexterne; 4) crea ie monetar .

Politica deficitului bugetar are înslimite i dezavantaje ce s-au v dit adesea.Stimularea cererii, crearea de putere decump rare pe aceasta cale nu trebuie sdep easc posibilit ile economiei de asatisface; astfel dezechilibrul economic se

agraveaz printr-o influen negativ asuprasistemului de pre uri, cu consecin ele saleprevizibil infla ioniste. Impulsurile bugetare sau fiscale potinfluen a deci veniturile i pre urile, dar numaipe termen scurt. Cheltuielile guvernamentalefinan ate prin împrumuturi publice sauimpozite vor la suprimarea unui volumaproximativ egal de cheltuieli private, atâtpentru consum, cât i pentru investi ii, astfelîncât în cele urm produc ia, ocupareamâinii de lucru i venitul global nu vorsuferi modific ri esen iale. Dar nici politica monetar nu poatereduce omajul sub rata sa natural sau poatesc dea sim itor rata nominal a dobânziidecât, poate, pentru perioade scurte de timp.

ci rata nominal a dobânzii depinde decea reala, prea pu in afectat de fenomenemonetare i de rata anticipat a infla iei.Dac pe termen scurt o politic monetarexpansionist face s scad ratele dobânzilor,iar o politic defla ionist face ca ele screasc , pe termen lung rezultatul va fiinvers.

Aceea i distinc ie între efectele petermen scurt i lung ale politicii monetareeste valabil i în privin a omajului. Ratasa natural „este determinata de factoristructurali reali ce scap controlului politiciiconjuncturale în general i impulsurilor monetareîn particular”5, compromisul între infla iei omaj nefiind posibil decât cel mult pe

termen scurt, deci temporar sau tranzitoriu.Astfel, omajul nu va putea fi îndep rtat înmod sistematic de rata sa natural , singurulefect al expansiunii monetare fiind, în celedin urm , cre terea pre urilor.

În concluzie, politicile conjuncturaleanticiclice sunt sortite e ecului, ele neputândafecta, pe termen lung, variabilele reale inominale, neizbutind s controleze m rimica rata dobânzii, omajul, venitul, s.a.

Asta nu înseamn c politica monetari cea bugetar nu ar avea o influen

asupra variabilelor reale, dimpotriv , ele



pot fi surse majore de fluctua ii, potconstitui cauza declan rii sau amplific riicrizelor economice de tot felul, cum s-aîntâmplat în 1929-1933 (când masa monetara fost redusa masiv), sau fenomenul contrar(cre teri spectaculoase ale masei monetare,ale cererii în general), ilustrat printr-omul ime de exemple de hiperinfla ii.

Dimpotriv , o politic monetar i unabugetar corect pot asigura economiei unmediu propice de dezvoltare, caracterizatprintr-un nivel general stabil al pre urilorsau aflat în cre tere u oara, într-un ritmprevizibil, lipsit de elementul costisitor alincertitudinii. Ele pot determina o mai bunalocare a resurselor i o mai mare eficieneconomic , pot contribui într-o anumit

sur la contracararea efectelor perturbatoareexogene având diverse alte origini, reducândastfel amplitudinea ciclurilor economicecu fluctua iile lor atât de d un toare.

Pentru atingerea obiectivelor de politicmonetar , limitate, dar esen iale, autorit ilemonetare trebuie s aib în vedere doucondi ii interdependente: una prive te indicatorulpe care trebuie s se bazeze în luareadeciziilor, iar cealalt rata de expansiunemonetar ce trebuie adoptat .

1) Pentru satisfacerea primei condi ii,trebuie ales un indicator ce poate fi controlatîn mod efectiv, direct i decisiv. În acestsens, se impun nivelul general al pre urilor(definit printr-un indice oarecare) i masamonetar .

Într-o lume ideal , indicele general alpre urilor ar putea fi indicatorul ideal. Din

cate, leg tura dintre autorit ile monetarei pre uri nu este decât indirect i imperfect ,

acestea din urm nereac ionând decât cuîntârziere i de o maniera variabil laimpulsurile monetare, în func ie i deîmprejur ri, de circumstan e conjuncturalespecifice.

Ca urmare, trebuie adoptat masamonetar ca indicator supus controlului, eaconstituind intermediarul dintre instrumentele

de politic monetar i stabilitateapre urilor ca obiectiv final. Acest agregatintermediar reac ioneaz cu mai multrapiditate i precizie la o schimbareintervenit în instrumentele de politicamonetar i trebuie s serveasc drept ghidautorit ilor în promovarea acestei politici.

2) A doua condi ie este ca autorit ilemonetare s evite, în afara situa iilorexcep ionale, modific rile bru te ale maseimonetare. Ele trebuie s adopte, indiferentde conjunctura de moment, o rata anualfix de cre tere monetar , rat consideratoptimal pe termen lung, f a încerca sîndulceasc amplitudinea fluctua iilorciclice printr-o politic discre ionar imereu schimb toare, ce nu va reu i decât

le accentueze.Baza monetar este format din

numerar i depozitele la vedere. O varia iea acesteia antreneaz o varia ie amplificata masei monetare, urmare a ac iuniimultiplicatorului ofertei de moned .

În acest fel, Banca Central este lipsitde o bun parte din puterea sa discre ionar ,iar puterea politic r mâne f posibilitateaexercit rii de presiuni pentru satisfacereaunor p guboase interese electorale.

Nivelul ratei de cre tere monetar estedestul de controversat. Milton Friedman, celmai autorizat exponent al ideii, recomand orata apropiat de cea de cre tere a venituluireal, de ordinul 3-5%.

Aceasta simpl regul monetar nupoate fi considerat un panaceu împotrivafluctua iilor activit ii i venitului, dar eapoate contribui la men inerea, pe termenmediu i lung, a unei rate a infla iei (sau,eventual, a defla iei) stabile i u oare,eliminând instabilitatea monetar .

De fapt, politica monetar trebuie svizeze trei obiective intermediare: masamonetara, rata dobânzii i rata de schimb,

a privilegia vreunul din acesteobiective în dauna celorlalte.



Politica fiscal , bugetar trebuie s ifixeze ca obiectiv realizarea unui bugetechilibrat, facilitând redistribuirea veniturilori realocarea resurselor i ocupându-se de

produc ia i gestionarea eficient a bunurilorpublice ce nu pot fi încredin ate ini iativeiprivate.

În lipsa eficacit ii politicii conjuncturale,eforturile guvernului ar trebui îndreptate, deasemenea, spre ameliorarea structurilordiferitelor pie e, pentru a le face mailichide i mai performante i a favorizaastfel cre terea economic .

Desigur, eficacitatea politicii monetaredepinde, în bun m sur , de coordonareasa cu politica bugetar , ceea ce nu seîntâmpl întotdeauna. Mai mult, trebuieinut seama i de faptul c fiecare dintre ele

interfereaz i cu celelalte politici, maipu in globale. Astfel, politica monetarpoate fi mai mult sau mai pu in supl , dupsectoare i acolo unde este cazul dupregiuni. Ea poate l sa în afara restric iilorsale activit i cum ar fi cele agricole, exportul,investi iile ce economisesc energia sauamelioreaz mediul înconjur tor, dupcum poate afecta mai puternic anumitesectoare industriale produc toare de bunuridurabile sau semi-durabile.

Experien a inclusiv cea postrevolu ionara rii noastre – demonstreaz c politicamonetar este mai pu in eficace dac se areîn vedere relansarea activit ii economice:ea are efecte mai spectaculoase dac seurm re te calmarea sau frânarea acesteia.Desigur, politica bugetara este mult maiutil pentru reanimarea activit ii dar, maitotdeauna, cu pre ul infla iei. Deci politicamonetar singur nu poate stimula eficientproduc ia; de aceea, în practica, se impuneînso irea ei cu m suri compensatorii stimulative,cum ar fi cele de reducere a presiuniifiscale. Reducerea impozitelor este sus inutde economi tii neoliberali cu formula:„Prea mult impozitare ucide impozitarea”.O presiune fiscal prea mare descurajeaz

munca i economisirea, ceea ce contribuiela încetinirea activit ii economice, paralizeazoferta penalizând munca i profitul, m re techiar deficitul bugetar responsabil de infla iei de cre terea dobânzilor. Altfel spus, criza

nu este numai o criz a cererii, cum credkeynesienii, dar poate fi i o criz a oferteiinsuficient stimulate.

În aprecierea eficacit ii politicii monetaresau bugetare, trebuie inut seama de context,de conjunctur , c ci „în contexte diferite,

suri tehnice analoage au efecte inegale,ori diversitatea cadrului institu ional alpoliticilor monetare – ca i acelor bugetare– este mai mare decât cea a instrumentelorlor”6.

Apoi, impactul politicii monetare i/saubugetare într-o ara anume variaz de la unan la altul, afectat fiind i de modificareaprofund a structurilor monetare i financiare,ca urmare a interna ionaliz rii pie elor i asucceselor inova iilor financiare.

O politica economic este cu atât maieficace cu cat ea se apropie mai mult deidealul cre terii economice rapide, finfla ie, f omaj i cu realizarea unuiexcedent în schimburile economice externe.

Procesul globaliz rii contemporaneinfluen eaz foarte mult viitorul politiciimacroeconomice. În ultimul timp, contextulpoliticii macroeconomice a cunoscut douevolu ii majore: interna ionalizarea crescânda economiilor i dificult ile accentuate aleaparatului productiv.

Deschiderea economiilor a progresatfoarte mult în ultimele decenii. Cre tereaschimburilor comerciale a fost mai puternicdecât cea a produc iei, avântul investi iilordirecte interna ionale a fost înc i mairapid, dar mai ales globalizarea financiara dat na tere unor mi ri financiare de oamploare considerabil . Toate aceste tendin eau înt rit constrângerea extern , accentuatpentru rile OECD de ocurile petrolierei de emergen a noilor ri industrializate.



Mondializarea are trei consecin eprincipale:1) chiar dac mecanismele keynesiene

subzist , utilizarea lor este mult redusla cadrul na ional. Autorit ile pierd nucontrolul cererii interne, ci al cereriiproduselor na ionale pe alte pie e. Inaceste condi ii, politica macroeconomic

i p streaz eficacitatea, dar nu înmaniera în care i-ar dori-o autorit ilena ionale. Ea nu mai permite reglareacererii pentru produsele na ionale, ci acererii na ionale pentru produsele oferitepe pia , indiferent care ar fi originealor;

2) deschiderea economiilor modific avantajelerelative la relansare i la austeritate încadrul na ional. Aceasta reduce efectulpoliticilor de relansare asupra produc ieii cre te costul acestora în termenii

datoriei interne i externe. Invers, aceastareduce efectele negative ale politicii deausteritate asupra activit ii. Asimetriacrescând a costurilor celor dou politiciar putea explica înclina ia guvernelorîn favoarea politicilor de rigoare, cuatât mai mult cu cât dereglementareafinanciar a crescut rolul anticipa iilor;

3) mondializarea pune problema coordon riipoliticilor na ionale, a delocaliz rii politicilormacroeconomice de la Statul na iune

tre o instan suprana ional . Pe dealta parte, progresele înregistrate îndomeniul eficacit ii aparatului productivclasic s-au încetinit. Cre terea productivit iitotale a factorilor (ecartul dintre cre tereaproduc iei i media ponderat a cre terilorfactorilor de produc ie) s-a diminuatcu aproape dou puncte procentuale înraport cu anii ’60, în majoritatea rilorOECD. Aceasta tendin reflect maipu in o ipotetic epuizare a progresuluitehnic, cât caren e ale regl rii economice.În privin a cauzelor, p rerile suntîmp ite. Se poate invoca lipsa deflexibilitate a structurilor economice,

excesul de obstacole în calea logiciipie ei .a. Prin urmare s-a v dit canecesar o ajustare structural princre terea flexibilit ii, într-un cadrumacroeconomic riguros, strategie adoptatde OECD. Apoi, se poate constatacre terea incertitudinilor în fa a muta iilortehnologice din ultimele decenii, a noiirevolu ii tehnologice, ca i accentuareadiviziunii interna ionale a muncii într-un context de rivalit i crescute. Deasemenea, se impun ca necesare ocooperare crescut între state i întregrupuri sociale, ca i politici macro-economice i structurale active.

În cursul timpului, s-au succedat maimulte feluri de politici macroeconomice.In cursul anilor ’70, guvernele erau încmarcate de keynesismul tradi ional. Ele auîncercat s vizeze, în politica lor, maimulte obiective, având îns mereu grija sevite un omaj masiv i durabil. In cursulanilor „80 aproape toate referin ele keynesieneau disp rut. Ocuparea a început s fie doarun obiectiv al politicii macroeconomice,prioritate zero devenind stabilitatea pre urilor,mai ales in Europa i SUA.

În ultimii ani am asistat la o reducere anum rului de instrumente ale politiciimacroeconomice, cu o recentrare pe politicamonetar i chiar de reglare prin intermediulratei dobânzii. La începutul anilor ’90, vechilecertitudini s-au cl tinat serios. În fa a amenin riirecesiunii, fiecare a acceptat o cre tere adeficitelor publice, unii mergând chiar pânla o sus inere monetar a acestora, al iicontinuând s privilegieze stabilitatea monetar . În ultimii 10 ani, îns , economia mondiala intrat într-o faz cu totul nou , atipic .Fenomenul de globalizare, liberalizarea mi rilorde informa ii, persoane, capitaluri, impactuldeosebit al noilor tehnologii, dereglementareai cre terea for elor pie ei fac caduce vechile

re ete de politic economic . Contrazicereavechilor cicluri economice, concentr rilemasive de capitaluri, redefinesc conceptul



de suveranitate na ional , cresc tot maimult rolul i importan a organismelormonetar-financiare i politice interna ionale,solicitând noi institu ii de coordonare ireglementare la nivelul global i reducândindependen a politicilor i institu iilor na ionale.Un alt fenomen major este integrarea înmari blocuri continentale care, încet-încet,preiau prerogativele politicilor economice,în mod tradi ional na ionale. Statul-na iuneare i va avea înc un rol de jucat, inclusivîn desf urarea unor politici economicespecifice dar tendin a este c tre liberalizare,

tre globalizare, c tre standardizare-uniformizare, cu avantajele i dezavantajelepe care nu ne propunem s le dezvolt m aici,dar care rescriu i vor modifica radical înurm torii ani arsenalul clasic al politiciloreconomice.

Notes1 Costin C. Kiritescu, Moneda micaenciclopedie, Editura tiin ific iEnciclopedic , Bucure ti, 1982, p. 244.2 Jacques i Colette Nême, Politiqueséconomiques comparées, PUF, CollectionThémis, Paris, 1989, p. 392.3 Iulian V rel, Finantele publice teoriei practic .

4 Jacques i Colette Nême, op. cit, p. 428.5 Florin Aftalion i Patrice Poncet, Lemonétarisme, PUF, Collection “Que sais-je?”, Paris 1987, p.966 Jacques i Colette Nême, op. cit, p.302.

Résumé: La politique macro-économiquereprésente une partie de la politiqueéconomique d un état, formée de

ensemble des interventions des pouvoirspublics dans le fonctionnement global de

économie. Elle utilise des moyens et desinstruments spécifiques (financiers, monétaires,fiscals, budgétaires etc.).

Pour réaliser les objectifs proposéson agit selon les principes de lacohérence et de l effience. L action viseprincipalement la stabilité economique,

utilisation efficiente des ressources et ladistribution équitable des revenus entreles différents acteurs économiques. Leprocessus de la globalisation contemporaineest déterminant pour l avenir de lapolitique macro-économique on neremarque ici que l internationalisationprogréssive des économies et lesdifficultés toujours plus accentués de

appareil productif.



Impactul globaliz rii asupra dezvolt rii economicei sociale

COSMIN FRATOSTITEANU

lobalizarea împlete te îndeaproapedimensiunile economice, politice,sociale i institu ionale al c ror

impact social este adeseori greu de clarificat.Cu toate c procesul este lung i complex,principalele lui elemente sunt bine cunoscute.Avansurile tehnologice, în special, în domeniultehnologiei informa iei i comunica iei, auavut efectul de a conecta i de a apropialumea în timp i spa iu, f când posibile noi

i de a face afaceri i de a influen ainterac iunea între oameni. Deregularizareai liberalizarea circula iei capitalului extern

au propulsat o cre tere însemnat avolumului i vitezei fluxurilor de capital,de toate felurile, de la investi ii str inedirecte (FDI) pân la fluxuri bancare petermen scurt, în întreaga lume. Competi iaa fost un catalizator pentru reorganizareare elelor de produc ie, iar o serie de fuziunii achizi ii au stimulat restructurarea

corpora iilor la nivel mondial, dându-leacestora m rimi i putere f precedent.În acela i timp, finan area de capital însectoarele „high tech” a înflorit în riledezvoltate cât i în unele în curs de dezvoltare.Noile c i media, cum ar fi televiziunea prinsatelit i Internetul, au contribuit la procesulde globalizare i la r spândirea unui curentbazat pe consum. A adar, tr im f nici oîndoial într-o economie în curs deglobalizare, sau perioada prezent se define teprin puternice tendin e globalizatoare.

Multe aspecte ale globaliz rii au stimulatdezvoltarea i prosperitatea i au l rgitposibilit ile a milioane de oameni de peîntreg globul, ca rezultat al unui acces maibun spre pie e, a noilor tehnologii i noilormodalit i de a face afaceri. În acela i timp,acest proces a fost acompaniat de nelini teaposibilelor sale efecte distrug toare i deideea c la avantajele furnizate de globalizarenu vor avea acces un num r mare de oameni.Acest aspect a înt rit alegerea unora dar adiminuat speran ele altora i a crescutinegalit ile între ri cât i în interiorulacestora. Opiniile despre globalizare depindîn mare m sur de abilitatea oamenilor dea profita de oportunit ile oferite de aceasta.De obicei, o opinie pozitiv o au oameniicu o educa ie adecvat i care au acces laresurse financiare.

Prezentul proces de globalizare a variatdestul de mult în func ie de nivelul dedezvoltare la care ara s-a angajat. Unele

ri în curs de dezvoltare au fost avantajatede noile oportunit i ap rute în comer iinvesti ii, i au înregistrat investi ii str inei fluxuri de capital, transferuri de tehnologii;

dezvoltarea de resurse umane i orientarespre export au cunoscut, de asemenea, orapid cre tere economic . Alte ri, înspecial cele mai pu in dezvoltate, nu auînregistrat acela i nivel al investi iilorstr ine sau al accesului la pie ele mondiale,în principal datorit unei infrastructuri

G

PROBLEME ALE GLOBALIZ RIIImpactul globaliz rii asupra dezvolt rii economice i sociale


economice i sociale inadecvate. Nu numai nu au beneficiat de oportunit ile oferite

de globalizare ba chiar au trebuit s seconfrunte cu efectele acesteia, în particularcu volatilitatea preurilor, reducerea tratamentelorpreferen iale pentru exporturile acestor riprecum i a asisten ei pentru dezvoltare.

Gradul i natura particip rii diferitelorcategorii de ri la pie ele mondiale variazsubstan ial. Pentru cele mai multe ri încurs de dezvoltare comer ul limitat la unnum r de bunuri i servicii constituieprincipala activitate în cadrul economieimondiale. Pentru al ii, fluxurile interne decapital privat suplimenteaz veniturile dinschimburile externe, fie prin FDI, fie prininvesti ii de portofoliu. Numai în câteva

ri în curs de dezvoltare, majoritatea înAsia i America Latin , companii na ionales-au integrat în corpora ii transna ionale i,în unele cazuri, au realizat alian e strategicepentru a exploata comer ul dinamic iinvesti iile încruci ate. Cele mai multe riîn curs de dezvoltare, în special cele maipu in dezvoltate (de exemplu, cele dinAfrica), r mân în afara acestui proces.

De i globalizarea ridic temeri privindrile în curs de dezvoltare, nelini ti privind

acest proces au ap rut chiar i în riledezvoltate. Temeri în lumea industrial serefer la insecuritatea locului de munc alangaja ilor, deoarece managementul firmelor

spunde la concuren i avansuriletehnologice de multe ori prin restructur ride firme i corpora ii. Puterea crescând amegacorpora iilor a ridicat polemici privinddominarea economic într-o economie aflatin plin proces de globalizare.

Parcursul rilor cu economia în tranzi iea fost oscilant. În general, când aceste rii-au început procesul de tranzi ie s-au

confruntat cu o deteriorare abrupt a sistemelorsociale elaborate anterior, dar i cu un handicapîn ceea ce prive te competi ia într-o lumeeconomic deschis datorit mecanismelorde pia incomplete i nedezvoltate. Unele

ri din Europa Central i de Est autraversat tranzi ia mai rapid, încurajate ide perspectiva integr rii în Uniunea European .În altele, destr marea social , apari ia brusca s ciei i vulnerabilitatea la schimb rileeconomice odat cu desfiin area barierelorîn comer i circula ia capitalului au dus ladezvoltarea unei economii i criminalit isubterane de propor ii transna ionale.

În cele ce urmeaz sunt subliniate aspecteale impactului globaliz rii asupra dezvolt riieconomice i sociale, ca rezultat al dezvolt rilorîn comer , agricultur , tehnologie, managementi finan e.

Comer ul i produc iaSchimb rile la nivel, în structura i aria

geografic a comer ului sunt printre principaleleelemente ale globaliz rii. Trei aspecte aleleg turii între liberalizarea comer ului idezvoltarea social sunt importante. Primuleste modul cum liberalizarea comer ului ainfluen at poten ialul de export a rilordezvoltate i rilor în curs de dezvoltare.Al doilea este impactul asupra rilor mai

race cu privire la cre tere, s cie iinegalitatea veniturilor. Al treilea reflectrela ia cu alte aspecte ale globaliz rii iefectele acestui proces asupra societ ii.

De i s-a înregistrat o eliminare treptata tarifelor i a barierelor comerciale înultimii 50 de ani, sectoare importante alepie elor rilor dezvoltate au r mas încontinuare protejate de poten ialul de exportal rilor în curs de dezvoltare. Liberalizareacomer ului a fost limitat par ial, nu numaiîn ceea ce prive te produsele ce nuîncorporeaz un grad ridicat de tehnologiei care ar putea fi exportate de rile în curs

de dezvoltare, a a cum sunt produseleagricole, textile, îmbr minte, piele iînc minte dar i cu privire la produselece încorporeaz tehnologie înalt saucapital intensiv. Subven iile rilor dezvoltateîn sectorul fermelor, dar i în industrie, au

PROBLEME ALE GLOBALIZ RIICosmin Frato ti eanu


avut efecte negative asupra rilor în cursde dezvoltare.

Ca rezultat al re elelor de produc iemultina ionale, circula ia capitalului, comer ulliber, noile tehnologii i for a de munc audevenit mai sensibile la for ele globale, caniciodat . Competi ia pentru capitalul str ini posibilitatea firmelor de a- i muta

produc ia în alte loca ii au sl bit puterea denegociere la locul de munc . R spândireaexportului produc iei c tre ri din ce în cemai numeroase furnizeaz importante avantajemuncii lucr torilor care au venituri mici, dara dus i la o cre tere a inegalit ii în interiordatorit distribu iei inegale a calific rii iinfrastructurii necesare particip rii într-oeconomie, cererii mari de munc calificatcuplat cu excesul de munc slab calificat .Multe din noile posturi de munc ofertatesunt prost pl tite i caracterizate printr-oprotec ie social sc zut .

Aceste aspecte ridic o dilem deosibitpentru rile în curs de dezvoltare. Pe de-oparte, au nevoie de investi ii str ine pentrucre terea locurilor de munc i a productivit ii,precum i cre terea ratei economice. Pe dealt parte, participarea la economia globalcondi ionat de liberalizarea comer ului ia fluxurilor comerciale i competi ia mondialde multe ori duc la salarii mai mici, lasc derea facilit ilor muncii i abilit ii dea negocia impozitarea i salarizarea deoareceinvestitorii caut cele mai favorabile condi iieconomice care s le maximizeze avantajulpe pia .

AgriculturaActualele tendin e în produc ia agricol

i în comer ul cu produse agricole afecteazdezvoltarea economic i social în diversemoduri. În primul rând tarife foarte ridicatesunt aplicate produselor ce sunt destinateexportului i care ar putea diversifica exportul

rilor în curs de dezvoltare. Pe lâng bariereletarifare i netarifare, care împiedic accesulpe pie e a rilor în curs de dezvoltare,

subven iile acordate în agricultur de riledezvoltate, fie sub forma subven iilor directepentru export, fie pl i directe c tre fermierina ionali, deterioreaz accesul pe propriilelor pie e.

Liberalizarea comer ului în agriculturar trebui s realizeze în plan practicpromovarea accesului rilor în curs dedezvoltare pe pia a produselor agricole, sfurnizeze m suri pentru comunitatea fermieri s supravegheze poten ialul tiin ific i

de marketing al întreprinderilor agricole.De un unic, uniform i universal regim esteposibil s beneficieze întreprinderile agricoledin rile dezvoltate spre a se avantajadezvoltarea rural , eradicarea s ciei iînst rirea rilor în curs de dezvoltare i acomunit ilor de fermieri de pretutindeni.Aceste preocup ri trebuie luate în considerareal turi de aspectele legate de securitateaalimentar i productivitate, cultur i mediulînconjur tor.

Tehnologia Informa ieiExist o strâns interconectare între

tehnologia informa iei i for a de munccalificat care este primul beneficiar altendin elor c tre o economie modern , globali bazat pe cuno tin e. În al doilea rând,

noile tehnologii de informare i comunicareformeaz o parte integrant a „noii economii”.În al treilea rând, i poate cel mai important,folosirea noilor tehnologii i interconectareape care acestea le presupun aduc mariavantaje productivit ii. Modul de a faceafaceri s-a schimbat inclusiv prin apari iacomer ului electronic. Îns ca rezultat alunei mai bune monitoriz ri ale ciclurilor deproduc ie i distribu ie i a unei inventarierimai eficiente i tehnicilor de control la costului,productivitatea a crescut i în industriiletradi ionale, cum ar fi transporturile iconstruc iile. În sfâr it, aplicarea tehnologieiinforma iei în sfera educa iei, s ii iinform rii sunt poate cele mai bune c i de

PROBLEME ALE GLOBALIZ RIIImpactul globaliz rii asupra dezvolt rii economice i sociale


a exprima poten ialul pozitiv pentrudezvoltarea social .

Pie ele financiare, fluxurile decapital i fuziunileDou aspecte paralele în sectorul

financiar au definit globalizarea, a a cumau f cut-o i dezvolt rile tehnologice icre terea comer ului interna ional. Primuleste dezvoltarea pie elor financiare, institu iilor,instrumentelor i mecanismelor în riledezvoltate. Al doilea este cre terea fluxurilorde capital între grani e prin diferite modalit i,incluzându-se aici investi iile str ine deportofoliu pe termen scurt sau tranzac iilepe pie ele de schimb str ine ca rezultat alliberaliz rii sectorului financiar în rileindustrializate i în cele în curs de dezvoltare.

S-a înregistrat o cre tere exponen ialîn m rime, sofisticare i operare a pie elorfinanciare în rile avansate din punct devedere industrial, lucru ilustrat, printrealtele, de m rimea i complexitatea serviciilorfinanciare, în special expansiunea pie eiac iunilor.

Fluxurile de capital din rile industrializatetre rile în curs de dezvoltare s-au accelerat

în anii 1980 i s-au triplat între 1990 – 2000.Investi iile str ine directe au crescut mairepede decât comer ul interna ional. Exporturilegenerate de tehnologiile avansate se dezvoltmai alert decât produc iile respective contribuindla extinderea i consolidarea procesului deglobalizare. Tranzac iile cu ac iuni între grani eau crescut de 10 ori mai mult decât veniturilena ionale. Investi iile directe str ine au circulatde la sectorul primar la cel de produc ie ide servicii, i s-au înregistrat cre teri i înafacerile agricole. Totu i aceste fluxuri decapital r mân foarte concentrate, trecândde la un num r mic de ri dezvoltate la unnum r mic de pie e în avânt.

Fuziunile i achizi iile dincolo de grani e,au reprezentat principala modalitate de intrarepe pie ele str ine a rilor industrializate ijoac un rol crescând i în rile în curs de

dezvoltare. Au ajutat întreprinderile srealizeze economii, s in pasul cudescoperirile tehnologice i s i men inavantajul competitiv.

Liberalizarea fluxurilor de capital, ratelede schimb flotante, inova iile financiare inoile tehnici de comunicare au dus la ocre tere enorm a volumului tranzac iilorfinanciare, ca i a oportunit ilor pentru rileîn curs de dezvoltare de a atrage capital iinvesti ii str ine în scopul dezvolt rii. Daracestea au dus i la o volatilitate inerentpe aceste pie e ca rezultat al radicalelorschimb ri de percep ie sau de interpretare ainforma iilor, i drastice revizuiri ale a tept rilorcare nu au totdeauna o baz s toas icare au dus la reac ii de panic i crizeperiodice.

Au fost propuse un anumit num r desuri. Acestea includ taxe asupra fluxurilor

de capital pe termen scurt, de preferatcoordonate interna ional; un control i osupraveghere îmbun it a institu iilorfinanciare; stabilitatea politicilor aplicate;diversificarea surselor de capital; controlulfondurilor mutuale i cel împotriva riscurilori o transparen mai mare a informa iilor

financiare. S-a cerut de asemenea o reforma arhitecturii finan elor interna ionale.

Managementul politicilormacroeconomice

Partea dificil a globaliz rii reiese dinfaptul c politicile na ionale sunt influen atedin ce în ce mai mult de politicile altor ri.Liberalizarea i integrarea au afectatautonomia adopt rii politicii na ionale îndiferite moduri. Mai întâi, liberalizareacomer ului i revendic rile pie elor mondialede capital i a institu iilor financiare auconstrâns prin diferite m suri desf urareaop iunilor de politic monetar i fiscalpentru scopuri sociale, incluzând obiectiveleasigur rii locului de munc i a egalit ii.În al doilea rând, liberalizarea comer uluii finan elor schimb treptat ideile tradi ionale

PROBLEME ALE GLOBALIZ RIICosmin Frato ti eanu


ale rilor ca fiind entit i economice distincteinterconectate în special prin comer c treun mediu în care companiile i pie elefinanciare pot lua decizii relativ libere fade restric iile na ionale, referitoare la produc ie,marketing i investi ii. Promisiunea investi iilorstr ine directe i pericolul retragerii acestoraau o importan deosebit în politicile urmatede guverne. În al treilea rând, dezvolt rileeconomice dintr-o parte a globului afecteaz ,în m sur mai mare sau mai mic , alte

i ale globului. Deciziile în economiilemai mari au un impact clar din ce în ce maimare asupra economiilor mai mici. Dar crizeleap rute pe pie ele noi sau în economiile întranzi ie sau în alte ri în curs de dezvoltarepot de asemenea afecta i for a deciziieconomice în economiile dezvoltate. În alpatrulea rând, reducerea treptat a tarifelorca rezultat al liberaliz rii a înl turat o sursimportant de venituri pe care rile în cursde dezvoltare depindeau pentru realizareacheltuielilor sociale.

În asemenea situa ii, pericolul ca rile încerce s se protejeze de efectele negative

prin m suri care lezeaz economia mondialsubliniaz nevoia pentru cooperare i coordonareîn adoptarea politicilor economice la nivelglobal.

Bibliografie:1. Bauman, Zygmunt, Globalizarea i

efectele ei sociale, Editura Antet, 1999.2. Galtung, Johan, „Globalizarea i

consecin ele ei”, în Mileniul III, nr2/1999.

3. Fernandez, A., Mommen, A.,Regionalization and Globalization inthe modern word economy: perspectiveson the Third Word and transitionaleconomies, New York, 1998.

4. Frato ti eanu, Cosmin, România încadrul politicii economice globale,Editura Universitaria, Craiova, 2003.

5. Soros, George, Despre globalizare,Editura Polirom, Ia i, 2002.

Résumé: Dans cet article on présente lesaspects de l impact de la globalisation surle développement économique et social,résultés des évolutions du commerce, de

agriculture, de la téchnologie, desfinances.

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONAL


Securitatea concept i necesitate a lumiicontemporane

AUREL P URC

ntr-o lume dominat de mari tensiunisociale, dezechilibre economice, conflictemilitare, de riscurile unei conflagra ii

nucleare, dar i de globalizare, se deta eazprin importan i actualitate problemasecurit ii. Ea nu este ceva nou pentruumanitate, aceasta s-a confruntat permanentcu ea, nou este doar importan a i actualitateape care o cap . De modul cum este în eleasi rezolvat problematica securit ii depinde

destinul umanit ii. Geneza termenului de securitate vinedin latinescul securitas/atis i semnific „pace,calm, lips de primejdie”1. În Dic ionarulExplicativ al Limbii Române, no iunea desecuritate este definit ca „faptul de a fi laad post de orice pericol, sentiment deîncredere i lini te pe care îl d cuivaabsen a oric rui pericol”2. Cu conota iiistorice i politice, termenul de securitate afost folosit pentru prima oar de Gheorghe

incai în lucrarea sa Hronicul românilor ia mai multor neamuri, cu în elesul de „a fila ad post de orice pericol”, „a fi în sigurandatorit absen ei oric rui pericol”. Securitatea în general, cea individualîn particular, a constituit subiect de medita iepentru filosofi. Astfel, John Locke, referindu-se la evenimentele din existen a natural aomului, scoate în eviden faptul c acesta,fiind proprietarul propriei sale persoane, î irezolv singur amenin rile celorlal i, adic

i asigur propria securitate. Prin urmare,

securitatea individual este anterioar statului,acesta având obliga ia de a-l ap ra atât prinlegitimitatea sa, cât i prin principiile caretrebuie s stea la baza existen ei i afunc ionalit ii sale, din rândul c rora sedeta eaz cel al separa iei puterilor i alrespect rii drepturilor i libert ilor umane.Nu am gre i dac am considera csecuritatea individual este un dreptcâ tigat al omului, ceva natural, nu un datal statului, acesta având are obliga ia de a oap ra i promova. La rândul s u, filosoful german Hegel,în lucrarea sa Fenomenologia spiritului,vorbind despre conflict, în general, i despreviolen , în special – elemente ale securit ii,le considera aspecte esen iale în rela iiledintre oameni, percepute ca rela ii de putere. Pe o formul apropiat de cea a filosofuluigerman merge i francezul Paul Ricoeur,care consider c nici în cazul statului democraticcontemporan conflictul i violen a nu dispar,ci cel mult ele se estompeaz , statul de dreptpreocupându-se de g sirea formelor imijloacelor necesare negocierii i rezolv riiacestora. Realizând corela ia dintre securitate ilibertate, Kenneth Waltz ajunge la concluzia

„insecuritatea statelor, ca i a popoarelori a indivizilor este direct propor ional cu

întinderea libert ii lor. Dac se dore telibertatea, insecuritatea trebuie acceptat ”3.

Î

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALAurel Pi urc


Pentru a da o perspectiv tiin ificsecurit ii i a cunoa te impactul acesteiaasupra vie ii sociale în general, a individului,în particular, se impune definirea ei, eviden iereacaracteristicilor i a domeniilor pe careaceasta le gestioneaz . De-a lungul vremii,în func ie de anumite interese statale,na ionale, militare i politice, de domeniultiin elor în care a fost folosit, no iunea de

securitate a cunoscut numeroase accep iunii interpret ri.

În perioada modern i în cea maimare parte a celei contemporane, existen ai definirea securit ii a fost legat de stat i

na iune. O asemenea asociere este normal idecurge din faptul c securit ii îi suntspecifice protec ia, ap rarea, independen afa de un pericol, dar i m surile care potpreîntâmpina apari ia pericolului, înl turareasau limitarea sa. În aceste condi ii, statulprin autoritatea i institu iile sale, era singurulcapabil s asigure autoap rarea sau ap rareacolectiv . Autoap rarea avea în vederestabilitatea i echilibrul intern, pacea socialnecesar existenei i funcionalit ii componentelorstatului. Ap rarea colectiv se referea laechilibrul i stabilitatea în rela iile interna ionalei avea în vedere cooperarea, colaborareai prevenirea conflictelor, fapt ce implica

încheierea unor alian e cu caracter defensiv. În toate aceste situa ii, statul era generatori promotor al securit ii. For a, puterea

statului, autoritatea sa au un rol importantîn promovarea i ap rarea securit ii na ionalei, implicit, a celei individuale. Statele

puternice vor fi în m sur s î i asigurestabilitatea intern , fapt ce va influen a înmod pozitiv securitatea na ional i ceaindividual . În schimb, cele slabe, incapabile

î i asigure echilibrul, stabilitatea ifunc ionalitatea componentelor lor, vorconstitui surse de insecuritate intern iextern , pe care o pot propaga în zon , înrela iile interna ionale. Un moment important în evolu ia idefinirea securit ii, a însu i con inutului

u, îl vor constitui conota iile politice, darmai ales cele ideologice, pe care aceasta leva c ta. Securitatea va încerca s justificei s legitimeze nu numai ac iunile de

ap rare, protejare i independen , ci chiari ac iunile statelor promotoare ale expansiunii,

ale for ei. Cel mai elocvent exemplu în acestsens l-a constituit fascismul german, care a

cut din securitate, din nevoia „spa iuluivital” o justificare i legitimare a declan riicelui de al doilea r zboi mondial. În aceastsitua ie, for a, r zboiul erau consideratemijloace de asigurare a securit ii. Asemeneaexemple pot fi date i din perioada recent ,când, pentru justificarea unor interven iimilitare, s-a f cut apel la necesitatea ap riidemocra iei, a drepturilor omului sau acombaterii terorismului i fanatismuluireligios. Asocierea securit ii cu for a a dat na terei la concepte legate de aceasta ca: raport

de for e, echilibru de for e, centre de putereetc. Conota iile ideologice date securit iisunt inevitabile întrucât statul, ca principalgenerator i promotor al securit ii, nupoate fi separat de politic , de partide, deprodusele doctrinare i ideologice. În celemai multe cazuri, abordarea ideologic asecurit ii a generat nu securitate, ci insecuritate,concretizat în tensiuni, conflicte, atât îninteriorul statului na ional, dar, mai ales, lanivel interna ional.

Teama de o nou conflagra ie mondial ,de data aceasta nuclear , cu efecte devastatoarei nimicitoare pentru umanitate, impunerea

ideii c adev rata securitate se poate realizaprin renun are la for , r zboi, agresiune,implementarea tot mai mult a ideii democratiz riirela iilor interna ionale, propagarea conflictelorzonale sau regionale care tind s devinglobale au condus, în special dup încheierea

zboiului rece, la renun area la abordareaideologic a securit ii. Din con inutulsecurit ii sunt excluse elemente ca for a,agresiunea, locul lor fiind luat de aspectenoi ca securitatea comun , ce trebuie

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALSecuritatea concept i necesitate a lumii contemporane


reglementat de comunitatea interna ional ,coexisten a pa nic , securitatea colectiv ,securitatea egal . Devenit o problemglobal , care intereseaz întreaga comunitateinterna ional , forul mondial ONU considera,într-un studiu din 1986, c „exist securitateatunci când statele estimeaz c pericolelede a suferi un atac militar, presiuni politicesau constrângeri economice este nul i cel pot din aceast cauz s i urmeze liberdezvoltarea”4. În condi iile în care statul înceteaz amai fi unicul i determinantul actor alrela iilor interna ionale, a ac iunii unor factorinoi cum ar fi corpora iile transna ionale,presiunile economice i politice la care estesupus statul na ional, accentuarea dezechi-librelor economice, fenomenul globaliz rii,fac ca problema securit ii, atât pe planintern, dar mai ales la nivel mondial, ssufere mari schimb ri i transform ri. Ceamai important i evident este transferulsecurit ii din planul statal în cel individual,aceasta confruntându-se cu forme noi demanifestare, cum ar fi: securitatea social ,economic , ecologic , a mediului înconjur tor,a s ii, amenin ri materializate înîngr direa accesului la munc i resurse,distrugerea propriet ii, amenin area drepturilorce const în înc lcarea sau limitarea lor sauagresiuni la pozi ia i statutul social etc.Securitatea statal este supus unui permanentfenomen de erodare, de limitare, ea estecomplementat de cea individual . Cet eanulsimte nevoia de protec ie a statului în fa anoilor pericole ce-l amenin . Referindu-se la securitatea uman , fostulsecretar general al ONU, Kofi Annan, declaraîn anul 2000: „securitatea uman în sensulcel mai larg cuprinde mai mult decât absen aconflictelor violente. Aceasta cuprinde drepturileomului, buna guvernare, accesul la educa iei asisten medical i asigurarea c fiecare

individ are oportunit ile i alegerile pentrua- i îndeplini propriul poten ial”5.

Securitatea individual este componentaesen ial în asigurarea stabilit ii i echilibruluiîn plan intern al statului. La rândul s u,aceasta contribuie în mod determinant laasigurarea securit ii zonale, regionale i înplan interna ional. Formula tradi ional carepunea accentul pe securitatea statului tinde

fie dep it , iar, în condi iile cre teriiimportan ei individului în societate, securitateaacestuia devine principala preocupare astatului na ional. În concep ia lui Paul Du 6,securitatea uman este împ it în doucategorii. Prima este construit în jurulunor nevoi elementare, cum ar fi necesarulde alimente sau de servicii medicale; adoua parte are la baz protec ia în fa a unorelemente ce pot perturba în mod negativvia a social .Acela i autor identific apteelemente specifice securit ii umane:securitatea economic , securitatea hranei,securitatea s ii, securitatea mediului,securitatea personal , securitatea comunit iidin care face parte individul, securitateapolitic 7. În condi iile democratiz rii societ ii,a amplific rii activit ii statului de drept,are loc i dezvoltarea a securit ii individuale.Ea nu poate fi desprins de dimensiuneapolitic a securit ii, întrucât aceasta exprimstabilitatea organiza ional a statelor, asistemului de guvernare, a ideologiilor carele legitimeaz i guverneaz . Acela i politic,prin institu iile sale, prin mecanismul s ude func ionare, este în m sur s pun înpractic securitatea individual , s elaborezei s realizeze programele sociale necesare

asigur rii echilibrului i stabilit ii interne.Dimensiunea economic contribuie i ea înmare m sur la realizarea securit ii statului,în general, a cet enilor s i, în particular. Resursele naturale, finan ele, pie ele,gradul de industrializare sunt elementeesen iale în realizarea bun st rii cet enilor,a puterii statului. Capacitatea economic aunui stat asigur realizarea securit ii,inclusiv a celei individuale.

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALAurel Pi urc


De i în literatura de specialitate existunii critici care sus in c securitateaindividual ar fi o utopie, c realizarea ei înpractic nu ar fi posibil , ci cel mult ea arfi un subiect de dezbateri teoretice, trebuie

avem în vedere importantele schimb ricare au avut loc în plan intern, impunereaîn tot mai multe societ i a statului dedrept, guvern rile democratice, dar i celedin plan interna ional, care au modificatclimatul global. În acest sens, pot fimen ionate amplul proces de democratizarea rela iilor interna ionale, reducerea conflictelormilitare, a fenomenelor de criz , a genocidelori masacrelor. La aceasta trebuie avut în

vedere i faptul c însu i conceptul i ariade cuprindere a securit ii cunosc ast zimodific ri. De la defini ia lui Walter Lippmann,publicat în 1962, în studiul Discord andCollaboration. Essays on International Politics,care punea accentul pe componenta militari care considera c „o na iune este în

siguran în m sura în care nu se afl înpericol de a trebui s sacrifice valori esen iale”8,conceptul de securitate a cunoscut numeroasemodific ri. În cea mai mare m sur , acesteaau fost determinate de transform rile pecare via a social , economic , militar , înse irela iile interna ionale au cunoscut, dar ide procesele i fenomenelor nou aparute,cum ar fi: urbanizarea, cre terea popula iei,deteriorarea mediului, schimbarea climei,care, la rândul lor, au impus viziuni iinterpret ri noi date securit ii. Pentru a ilustra preocuparea deosebitpentru securitate, vom eviden ia câteva dintredefini iile date acesteia. Laurence Martindefine te securitatea din perspectiva dimensiuniieconomice, considerând c „securitatea esteasigurarea bun st rii viitoare”9. Pentru JanBellamy, „securitatea este o relativ absena r zboiului, combinat cu o relativconvingere c nici un r zboi care ar puteaavea loc nu s-ar termina cu o învingere”10. În viziunea lui Penelope Hartland-Thunberg, „securitatea na ional este

capacitatea unei na iuni de a- i urm ri cusucces interesele na ionale pe care leconcepe ea, oriunde în lume”11. Securitateacunoa te defini ii i din perspectiva teorieilimbajului. Ole Waevez sus ine c „securitateapoate fi conceput drept ceva ce se nume teîn teoria limbajului act de vorbire”12. Importan a deosebit acordat problemeisecurit ii a f cut ca aceasta s fie studiati de o serie de curente de gândire, cum ar fi:

pozitivismul,constructivismul,postmodernismul. Pozitivismul se pronun a pentru renun areala abordarea tradi ional a securit ii, carelimiteaz studiul acesteia la stat i compo-nenta militar , dorind l rgirea sferei decuprindere cu elemente non-militare. Gânditorii curentului constructivist, pornindde la ideea c lumea, societatea sunt produsulinterac iunii sociale, consider c securitateatrebuie orientat spre analiza domeniuluisocial. Dac în cazul curentelor pozitivist iconstructivist exist o relativ unitate a

rerilor i opiniilor privind securitatea, încazul postmodernismului constat m o marediversitate de interpret ri date acesteia. Dincadrul curentului postmodernist se remarcreprezentan ii colii de la Copenhaga: BarryBuzan, Ole Waever, Joap Wilde. Dup ceaduc unele critici atât pozitivismului, cât iconstructivismului, ei se pronun pentru

rgirea sferei de cuprindere a securit ii, iarstudiile sale s fie centrate pe identificarea,localizarea i evaluarea celor mai importante

suri de „securizare” ini iate de principaliiactori ai vie ii sociale. Aceia i reprezentan iai colii de la Copenhaga, în realizareasecurit ii, au în vedere patru variabile:caracteristica spa ial (local, regional,global), localizarea sectorial (militar ,politic , economic , cultural ), identificareaprincipalului actor (state, actori societali,organiza ii interna ionale), natura obiectuluide referin (state, na iuni, principii, mediuînconjur tor)13.

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALSecuritatea concept i necesitate a lumii contemporane


Cu toat marea diversitate de defini iii abord ri date securit ii în literatura de

specialitate, lipsa unei metodologii clare deanaliz a acesteia, a modului diferit depercep ie a sa, a diversit ii surselor ce potgenera agresivitatea, marile decalaje economicei diversit i culturale, etnice i religioase,

precum i unele efecte generate de globalizarefac imposibil elaborarea unei defini ii dereferin sau majoritar acceptate a acestuiconcept. De i actuala lume continu s secaracterizeze printr-o evolu ie contradictorie,prin contradic ii i incertitudini, dar i printendin e de echilibru, stabilitate i democratizare,ea poate fi securizat sau cel pu in tensiunile iconflictele sale aduse la limite minime,controlabile. Realizarea securit ii impuneun proces complex atât în planul intern alfiec rui stat sau uniune de state, cum estecazul Uniunii European , dar, mai cuseam , în planul rela iilor interna ionale. Înf ptuirea securit ii în plan intern, încare componenta individual este extrem deimportant , este fundamental , hot râtoarepentru realizarea celei interna ionale. Fsecuritatea intern , cea în plan mondial esteimposibil , întrucât agresivitatea, tensiunile,dezechilibrele din plan extern se propagîn afara grani elor na ionale, afectând climatuli stabilitatea extern .

Securitatea social , individual au un rolesen ial în realizarea celei interne, întrucâtamenin rile pot ap rea nu neap rat dinexterior, ci i din interior. De i se vorbe te mult i de mult despresecuritate, adev rata înf ptuire a acesteiaare loc ast zi. Ea este o component majora democratiz rii; nu se poate realiza i vorbide democra ie f securitate. Între democra iei securitate se constituie o rela ie de inter-

dependen i intercondi ionare reciproc ,iar înf ptuirea democra iei i securit iisunt obiectivele fundamentale ale lumiicontemporane, atât în plan intern, cât iextern.

Note1 Aurel V. David, Na iunea între starea desecuritate i criza politico-militar , Ed.Licornia, Bucure ti, 2000, p. 66.2 *** Dic ionarul Explicativ al Limbii Române,edi ia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic,Bucure ti, 1998, p. 969.3 *** „Fa ete ale conceptului de securitate”, înColocviul Strategic, nr. 5 (LII), aprilie 2006, p.2.4 „Désarmement”, série, no. 14, Nations Unies,New York, 1982, p. 52.5 Apud Scarlat Dan, „Considera ii privindconceptul de securitate individual în viziuneaeuropean ”, în Anuarul tiin ific al Facult iide tiin e politice, rela ii interna ionale i studiide securitate, anul III, vol. III, Sibiu, 2007, p.202.6 Paul Du , Institu ii de securitate. Parteageneral , Colec ia „Politic i Ap rareNa ional ”, nr. 18, Ed. Tehno Media, Sibiu,2006, p. 67.7 Ibidem.8 Apud E. B lan, E. Mavros, „Dinamica itendin a în transformarea sistemelor desecuritate”, în Anuarul tiin ific al Facult ii detiin e politice, rela ii interna ionale i studii de

securitate, anul II, vol. I, Sibiu, 2007, p. 79.9 Martin Laurence, Poate exista securitatena ional într-o epoc nesigur ?, apud E.

lan, E. Mavros, op. cit., p. 79.10 Apud Nicolae N. Roman, „Securitatea laînceput de secol XXI. Caracteristici specificenoului mediu de securitate”, în Anuarultiin ific..., p. 94.

11 Ibidem.12 Ibidem, p. 94-95.13 E. B lan, E. Mavros, op. cit., p. 80.

Résumé: Cette étude a pour but deprésenter l importance spéciale et l actualitéde la sécurité dans le monde d aujourd hui,son édification aussi bien au niveau nationalqu au niveau international, mettant l accentsur sa composante individuelle. On présenteaussi la relation qui se crée entre l édificationde la démocratie et l imposition de lasécurite.



Europe face au terrorisme international

FRANCESCO PERFETTI*

près les attentats du 11 septembre2001, les Etats-Unis ont choisi la voiedes représailles militaires immédiates.

Une partie de l’Europe les a suivis,d’autres pays se sont détachés de ce choixet, par la suite, d’aucuns s’en sont dissociés. Qu’est-ce que cela veut dire? Quedevons-nous penser? Cela montre quel’Europe n’a pas su, en tant que telle,adopter une ligne de conduite univoque. Al’époque, il était difficile de le faire et peut-être l’est-ce encore aujourd’hui. Cela l’étaitdans le cas spécifique de sa relation avecles Etats-Unis et cela l’est en général sur leplan de la sécurité. Pourquoi? Parce que l’Union européenne ne disposepas d’un système organique de sécurité.Mais ce n’est pas tout. Elle n’a ni arméecommune ni politique étrangère communemais, ce qui est plus grave, il n’existe ni unepolice européenne du genre du FBI ni deservices de sécurité européenne sur lemodèle de la CIA américaine.

* Francesco Perfetti este ef al Serviciuluiistoric din Ministerul italian de Externe iprofesor de istorie contemporan la LUISS Roma. Acest articol este preluat cu

permisiunea editorului din Bulletin européen Tribune libre fondée en 1950 par J.

Constantin Dragan, édition française,juillet-août 2007, nos 686-687.

Lorsque l’on demanda à Sergio Romano– un home équilibré et d’une grandefinesse qui connaît bien la diplomatieinternationale – si les Européens auraientpu avoir une politique antiterrorisme pouvantse substituer à celle des Etats-Unis, il répondit:„Apparemment, nous sommes tous d’accordsur la nécessité d’une plus grandecollaboration entre les Etats européens.Certes, moi aussi, j’aurais apprécié uneCIA et un FBI européens. Mais il faut faireune attention à ne pas s’enticher d’unprojet sans réfléchir sur les raisons pourlesquelles il est difficile de le réaliser”. C’est là le point-clé. Ce serait opportun,mais c’est difficile. „Je ne pense pas seulementaux jalousies corporatives qui, malgré tout,existent, mais surtout au fait que les servicesd’information sont des organismes très délicats,construits patiemment et longuement quise fondent sur une confiance réciproqueentre les membres de la famille. Facile a détruire, mais difficile àreconstruire, leur capital est constitué parles indicateurs. Il y en a certains auxquelson peut faire entièrement confiance et d’autres pour lesquels il faut continuellementet patiemment séparer la vérité du mensonge,de la fourberie, de l’imagination et desintérêts personnels”. J’ouvre une petite parenthèse. Je m’occupe d’Histoire contemporaine et j’ai donceu l’occasion de travailler pendant longtempssur des documents d’archives, de la police,

A

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALEurope face au terrorisme international


par exemple, et des services secrets pourreconstruire certaines circonstances de lapériode entre les deux guerres: l’un dessujets qui m’intéressent. Je me suis trouvé très souvent devantune avalanche de renseignements fournispar des indicateurs de profession. Beaucoupde ces informations étaient loin d’êtrefiables, parce que, justement, elles provenaientde personnes qui exerçaient la professiond’indicateur et qui, donc, était rémunéréessur la base de ce qu’ils communiquaient.D’où l’exigence d’une évaluation critique. Cependant, „n’importe quel indicateur,fût-il médiocre, remarque Sergio Romano,sert à quelque chose. Mais, dès l’instant oùla nouvelle est transmise à un autre service”– c’est l’une des principales raisons de ladifficulté à réaliser une structure de cegenre – „on risque de compromettre lasource. Un secret partagé n’est plus unsecret. Chaque service peut essayer de secontrôler lui-même, mais il ne peut pasêtre certain de l’usage que d’autres ferontde ses informations”. Sergio Romano ajoute qu’il y aurait unealternative. Si l’Union éuropéenne nommait uncoordinateur et si celui-ci avait le talentd’un Fouchet, le ministre de Napoléon, oud’un Edgar Hoover, le fondateur du FBI,ou bien d’un Allen Dulles, le créateur de laCIA, alors il pourrait se passer quelquechose. Il faudrait, toutefois, que ce coordinateurréunisse autour de lui un certain nombred’agents, crée son propre service, arrache del’espace aux autres et réussisse quelquesbelles opérations. C’est une question depouvoir où l’un gagne et les autres perdent,pas de décisions optimistes au niveauministériel. Ce sont des difficultés réelles. Nous sommes donc dans le domainede la spéculation pure. Il reste le fait que leterrorisme international est peut-être leproblème le plus important de notre époque.Il touche directement l’Occident au sens le

plus large du terme (et l’Italie aussi). Ilimplique de l’intérieur – cela a été démontrépar le journaliste et écrivain Magdi Allamdans un livre très alerte intitulé Kamikazemade in Europe – dans la mesure où, devictime de l’intégrisme islamique et duterrorisme qui lui est lié, l’Occident s’esttransformé en sponsor de haut niveau desplus récentes manifestations de l’extremismeislamiste. Que signifie tout ceci? Magdi Allam nous rappelle que l’attentataux Tours jumelles de New York a étéconçu, préparé et réalisé par un gropue dejeunes immigrés convertis à la cause duradicalisme islamique, attirés par la valeurdu martyre. Par ailleurs, avec le massacre de Madrid,il y a eu un „saut de qualité”. Il est apparu,à cette occasion, qu’il existait un vasteréseau de terrorisme international dont fontpartie, en plus des multiples mouvements qui,à differents titres, sont dans la mouvancedu terrorisme islamique globalisé d’OsamaBen Laden, des organisations terroristes occi-dentales autochtones. Tous ces groupes, enfait, nous fait remarquer Allam, sont unis parune idéologie commune d’antiaméricanisme etd’antisionisme. L’axe du mal auquel leprésident des Etats-Unis George W. Busha fait allusion avec beaucoup d’emphases’est matérialisé. La contribution de Ben Laden dans latransformation du terrorisme a été fondamentale.Il a reussi avec succès la „privatisation” duterrorisme. Disons qu’il a réussi à l’enlever aumonopole et à l’autorité des Etats voyous.Par ailleurs, il a également été capable dela „globaliser” en choisissant une politiquede décentralisation du terrorisme. C’est lacaractéristique de la structure de l’organisationde Ben Laden. Quoiqu’il en soit, la guerrede la terreur et des terroristes du fonda-mentalisme islamique contre l’Occident estune réalité indiscutable.

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALFrancesco Perfetti


Je voudrais signaler un passage de MagdiAllam qui me semble intéressant et parti-culierement significatif: „Cette guerre de laterreur est une réalite, qu’on le veille ounon. C’est une guerre que l’Occident subiten se limitant a réagir quand il y estvraiment contraint. Mais il est évident quec’est une guerre, une guerre qui ne pourraêtre gagnée qu’en adoptant une stratégieen mesure de vaincre les guignols de laterreur et de libérer le bouillon de culturedans lequel ces fantoches prolifèrent”. Cette observation indique égalementune solution, mais celle-ci ne doit pas êtreseulement militaire ou politique, mai aussiculturelle. Il s’agirait de récupérer etd’opposer à l’ennemi des valeurs qui vontau-delà de la contingence. Magdi Allam poursuit: „Ces deuxdangers doivent être affrontés de manièredifférente. Contre les guignols de la terreur,ces miliardaires qui utilisent la vie d’autruipour s’emparer de pouvoir, il faut fairepreuve de la plus grande fermeté. Mais,contre leurs émule, ces jeunes désespérés àla recherche de leur identité qui s’offrentcomme chair à canon dans la guerre saintecontre l’Occident, il faut faire preuve decompréhension et de disponibilité”. Concrètement, que peut-on faire? Onpourrait, par exemple, envisager la „reconquête”des mosquées d’Occident, c’est-à-dire faireen sorte de les libérer du monopole et del’hégémonie de ceux qui prêchent la violenceet la haine. Les mosquées, en somme, devraientredevenir ou commencer à être des lieux deculte tout court où l’on prie et rien d’autre. Au-delà de tout cela, pour sortirvainqueur de la guerre contre le terrorismeinternational, islamique et globalisé, il fautélaborer des stratégies tenant compte descaractéristiques de ce phénomène. Ces stratégies doivent donc être inter-nationales et globalisées. La stratégie mise

au point et appliquée jusqu’ici par lesEtats-Unis s’articulait autour de trois axes. Le premier est le militarisme. Qu’es-ce que cela veut dire? Cela signifie quel’on croyait et que l’on croit encore quel’on peut vaincre le terrorisme par la forcedes armes. Le deuxième est l’unitéralisme, c’est-à-dire la position politico-culturelle adoptéepar les Etats-Unis qui se considèrent commeautorisés à agir seuls si les autres ne sontpas d’accord avec eux et ne le suivent pas. Le troisième est l’élaboration du conceptd’„axe du mal” en tant qu’instrument culturelet idéologique permettant de créer la catégoriede l’ennemi: c’est une notion que nouspourrions qualifier de boîte de Pandore àl’intérieur de laquelle on peut mettre ouenlever certaines thèses officielles. Cette stratégie a montré des points faibles.Les résultats obtenus jusqu’à présent con-firment qu’il aurait mieux valu agir dans d’autres directions ou ajouter à ces catégoriesd’autres lignes directrices ou bien encoreles développer différement pour résoudre,éliminer et affronter les causes qui créentet alimentent le terrorisme: impliquer, parexemple, dans la lutte contre le terrorisme,tous les pays et toutes les forces intérésséset disponibles, à commencer, par exemple,par les Etats musulmans qui ont souventété les premières victimes du terrorismeislamique. Cette stratégie signifie isoler les Etatset les groupes terroristes pour les combattreséparément. En d’autres mots, cela veutdire qu’il faut une nouvelle politique inter-nationale globalisée, exempte de préjugés. Considérons le point fort de tous lesdiscours sur le terrorisme international etdemandons-nous si un autre présidentaméricain aurait pu agir autrement queBush face à l’attentat de New York. Maréponse est „non” et pour toute une sériede considérations.



L’attentat contre les Tours jumellesreprésente, indépendamment de l’aspect duterrorisme en tant que tel et du choc qu’il aprovoqué aux Etats-Unis, un évènementencore plus important que nous, Européens,avons du mal à concevoir pour l’histoireaméricaine: c’est, en effet, la première fois,dans toute l’histoire des Etats-Unis, que lepays est frappé à l’intérieur de ses frontières.C’est quelque chose que nous ne devonspas oublier, y compris d’un point de vuepsychologique. Lorsque l’intervention américaine a étédécidée, l’ensemble du pays l’a soutenue.Je n’émets aucun jugement de valeur, je nedis pas que c’’est bien ou mal. Je me limiteà constater un état de fait et à chercher àexpliquer une réaction qui, à mon avis, estcompréhensible. Le comportement américains’explique aussi sur le plan psychologique,car c’est un pays qui a construit son histoiresur le mythe de son invincibilité aussi. Pendant aucune guerre le territoire desEtats-Unis n’a été envahi et, dans le cas quinous occupe, l’attentat a visé une structurequi, bien que n’étant pas gouvernementale,représentait l’un des symboles des USA (laskyline de New York avec ses deux gratte-ciel). Il faut approfondir cet aspect de mêmequ’il ne faut pas oublier que, aux Etats-Unis,il existe une très grande liberté d’opinion.Il est permis de penser et de dire tout ceque l’on veut. Toutefois, lorsque (et c’est ce qui faitla grandeur et la force des USA) quelquechose menace le pays, toutes les distinctionsperdent de leur importance. Ceci dit, je pense que, au-delà de toutesles polémiques et de tous les argumentsqui ont été avancés, l’action des Etats-Unisavait une légitimité théorique et que sonbien-fondé était indiscutable. Tout au pluspeut-on faire une exception dans le cas del’Irak, sur la manière dont l’intervention

américaine a été menée, mais le problèmen’est pas là. De toute manière, à mon avis, la légi-timité de cette opération est hor de doute.C’est d’ailleurs la raison pour laquelle jecritique la tradition d’antiaméricanisme quiimprègne notre société et notre pays demanière très acritique. Cette tradition ne se trouve pas unespécificité intalienne, mais les motivationsvarient de pays à pays et sont complètementdifférentes. Pensons, par exemple, à larelation entre la France et les Etats-Unis. C’estun lien à la fois d’amour et d’antagonismequi remonte à l’époque de la révolutionaméricaine. Par contre, notre antiamérica-nisme est un élément qui est très souvent laconséquence d’une vision trop liée à lapolitique interne de notre pays et qui ne tientaucun compte des évènements internationaux. Laissez-moi ouvrir une petite parenthèse.Les italiens sont très „provinciaux”: notrepays ne s’intéresse guère à la politiqueétrangère. On en parle bien dans les journaux,mais l’homme de la rue ne la connaît quepar ouï-dire. Cette impression est d’ailleurscorroborée par le fait qu’il n’existe pas, dansnotre pays, de véritables revue de politiqueinternationale. Les quelques tentatives qui ontété faites pour créer des revues spécialiséesont échoué misérablement par manqued’un soutien fort.

Dans notre pays, les problèmes decaractère international sont abordés de manièreprovinciale. E c’est également vrai dans lecas de l’Europe. Je suis beaucoup moins optimiste en cequi concerne l’éducation à l’idée d’Europe.Une certaine génération la sent et la perçoit,mai il faudrait la diffuser et habituer tout lemonde à ce que signifie l’europénisme. Pour en revenir à l’attentat de NewYork, je voudrais faire une brève allusionaux livres qui soutiennent la thèse de la„fausseté” de l’évènement. Il y a même un

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALFrancesco Perfetti


livre qui va jusqu’à mettre en doute le 11septembre. Ce texte a eu un énorme succès auxEtats-Unis et il a même été traduit enitalien. Ce livre nie l’attentat et le présentecomme un gigantesque „bobard”. Pourquoide grandes maisons d’édition dont la réputationde sérieux n’est plus à faire publient-ellesce genre de livres? Il existe, d’un côté, il existe des ouvragesqui s’inspirent de la tradition et du goûtpour le complot; ce sont des ouvrages de„contre-histoire” qui sont des pures inventions. Tout donne à penser que l’année 2007-2008 sera une période d’instabilité politiqueinternationale. Il y a le problème de l’Iraket de la stratégie américaine: changementou confirmation de la ligne? En quels termes?Jusqu’a quel point? Et il y a d’autre pointschauds. Il est inutile de rappeler l’Afghanistan,le Pakistan, la Somalie, le Soudan, le Nigeriaetc. Disons qu’en 2007-2008 les crisesinternationales, souvent liées au terrorisme,continueront à se manifester et seront de plusen plus virulentes. Il semble que, au niveau international,les grandes puissances devraient faire preuved’une grande détermination et d’une plusgrande cohérence pour mieux gérer les crises. De toute manière, un phénomèneimportant est en train de se manifester. Denouvelles perspectives semblent s’ouvrirdevant les Etats-Unis et les autres grandespuissances qui ont eu des pertes ces dernièresannées et qui craignent de rester embourbéesdans des situations incontrôlables. Tout laissecroire que, dans les prochains mois, une sorted’„isolationnisme” idéal va se matérialiseret se renforcer. Cette expression a été forgée dans cecontexte par un éminent spécialiste deproblèmes stratégiques, Stefano Silvestri,président de l’Institut des Affaires interna-tionales. Peut-être les grandes puissances

sont-elles disposées à sponsoriser un genrede missions qui ont été qualifiées d’„éclair”. Il s’agit de missions qui servent, parexemple, à pallier un risque immédiat ou àtrouver une solution à une menacespécifique etc. Il est vrai que le terrorisme international,surtout celui d’origine islamique, a subides échecs, notamment lorsqu’il est sortidécouvert, ce qi a été le cas en Afghanistanet en Somalie. Toutefois, il est tout aussi vrai que cephénomène s’est peu à peu transformé etadapté en réussissant à trouver de nouvellesstructures et de nouveaux alliés. Peut-être a-t-il perdu en puissance, maisen retour, il a gagné en extension, puisqu’ils’est s’est diffusé au Moyen-Orient, enAsie, en Afrique et en Europe. Il est évident que la stratégie américainen’a pas réussi à bloquer cette transformation. L’Europe pourrait jouer un rôle vital, carc’est une réalité économique et politiqueimportante, mais qui est perçue – peu-êtred’ailleurs partage-t-elle cette vision – commeune réalité „virtuelle”. L’Europe elle-même est menacéedirectement, à l’intérieur de ses frontières,par les actions en cours. A l’intérieur, leterrorisme fondamentaliste s’affirme et elleen subit les effects directs et indirects.Pensons au problème énergétique et aucontrecoups qu’il peut avoir sur certainsmarchés spécifiques. Il est vrai que pour avoir d’amples espacesde manoeuvre, l”europe devra réussir àcoordonner sa politique avec celle desEtats-Unis, parce que c’est le pays qui faitle plus pour la guerre contre le terrorisme. Peut-être pourra-t-elle réussir à conditionnerla politique américaine, si quelque chose n’était pas considéré comme juste et efficace. Mais il faudra que l’Europe abandonnesa rhétorique anti-américaine due à tant deraisons, mais qui est aussi de nature historique.



Je ne veux pas parler d’un problèmequi serait pourtant intéressant. Mais il fautreconnaître que ces raisons finissent paraltérer des relations qui ne sont pas aussiclaires qu’elles devraient être.

Tout au plus, l’Europe pourrait-elleinfluencer les Etats-Unis en les poussant àdonner davantage d’importance à l’approchemultilatérale. Ce qui ne signifie pas obliga-toirement s’en remettre entièrement à l’Onu.Le problème du rôle operationnel que pourraitavoir l’Onu dans la gestion des crisesdevrait être attentivement examiné.

Pour conclure, il faut reconnaître que,pour pouvoir contribuer de manière efficaceà la lutte contre le terrorisme international,l’Europe devrait, d’une certaine manière,coordonner cette lutte avec une politiquede fermeté à l’intérieur de chaque état.

Il faudrait intervenir en présence decertains phénomènes – par exemple, lapropagande et les manifestations en faveurdu fondamentalisme extrémiste – ou, toutau moins, adopter une politique de fermetéà l’égard de l’immigration incontrôlée.

Ce combat devrait être, à mon avis, jele répète encore une fois, aussi et surtout denature culturelle: un bombat pour réffirmerles valeurs de notre propre culture.

Abstract: International terrorism ismaybe the most important problem of ourera. It directly affects the West of which wecan say that it has become a trueinvoluntary defender of the Islamicfundamentalism. In order to win the battlewith international terrorism, Europeancountries must develop strategies bearingin mind the characteristics of thephenomenon. In this article we try topresent some of the possibilities Europehas in the struggle against Islamicterrorism.



La menace islamique vue par un fédéralisteeuropéen

ANDREA CHITI-BATELLI*

Principiis obsta: sero medicina paraturcum mala per longas convaluere moras.

(Maxime de l’école de Salerne)

ernard Lewis, l’un des principauxspécialistes de l’islamisme, et certainementl’un des plus impartiaux, prévoit que,

d’ici un siècle, l’Europe sera totalementislamisée et, à mon modeste avis, il n’a pastort. Inutile donc de recourir aux anathèmeslancés par Oriana Fallaci (ou par la LigueNord), trop loin du politically correct pournous convaincre que, si les choses continuentà évoluer comme elles l’ont fait pendantces trente ou quarante dernières années, lacivilisation européenne, telle que notregénération l’a connue, est destinée, lentementet inexorablement, à disparaître, notammenten ce qui concerne la démocratie et laliberté dont nous jouissons aujourd’huidans nos pays.

* Andrea Chiti-Batelli a fost consilierparlamentar al Senatului italian i secretaral delega iilor italiene la Adunareaconsultativ /parlamentar a ConsiliuluiEuropei. Acest articol este preluat cupermisiunea editorului din Bulletin européen Tribune libre fondée en 1950 par J.

Constantin Dragan, édition française, juin2007, n. 685.

Mais il est important de préciser que ceciest totalement indépendant ou, tout aumoins, relativement indépendant des menacesdu terrorisme, dont l’une des fonctions est,d’ailleurs, de faire oublier, en focalisantnotre attention sur un danger immédiat etterrifiant, un danger moins visible, mais àlong terme plus redoutable et, à un certainstade, irréversible. En effet, la pénétration graduelle de notrecontinent par les musulmans passe le plussouvent inaperçue. Certes, nous savons queleur taux de natalité est élevé, mais ce quiest plus grave, la plupart du temps sous-évalué ou intentionnellement ignoré, c’estque le monde musulman n’assimile, si cen’est que très peu et très lentement, ni lesusages, ni les coutumes, ni les modes devie occidentaux et ce comportement devraitlever tous les doutes que nous pourrionsavoir. On a pu constater à plusieurs reprisesaux Pays-Bas, en France, en Allemagne etau Danemark qu’il n’est pas rare de voirdes musulmans installés en Europe depuisdeux ou trois générations qui, au lieud’avoir assimilé, même si ce n’est que demanière limitée, les usages et les coutumesde leur pays d’accueil, continuent à vivre

B

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALLa menace islamique vue par un fédéraliste européen


comme dans leurs pays d’origine et qui, enplus, ont tendance à se débarrasser du peud’occidentalisation qu’ils avaient connuedans leur mère patrie. Il suffit de penser autraitement qui continue à être infligé auxfemmes, qui peut d’ailleurs prendre desformes encore plus sévères, notammentchez les turcs qui travaillent en Allemagne. Dans les principales villes des payseuropéens dont nous venons de parler, il ya des quartiers entiers entièrement musulmansoù la police n’ose plus d’entrer, un phénomèneparticulièrement inquiétant qui est un autrepreuve de ce que nous venons d’énoncer.C’est l’une des raisons – même si ce n’est pasla seule – qui ont induit les électeurs françaiset néerlandais à se prononcer contre laConstitution européenne. Il ne faut pas oublier, par exemple, pourne citer q’un exemple, mais un exemplequi revêt une importance particulière, que„90% des imams présents en Allemagnesont ‘importés’, préparés et subventionnéspar l’Arabie saoudite, la Turquie et le Maroc.C’est donc ces pays qui façonnent à leurgré l’islam européen”1 et il en est de mêmedans la plupart des autres pays du VieuxContinent. Du reste, si, dans une ville comme Madridil y a cent mille marocains, si, à Londres, ily a même une ville dans la ville avec septcent mille musulmans et si, en France, unedixième de la population est musulmane(sans compter le droit de prendre de plusen plus facilement – dans ce pays commedans d’autres – la nationalité du paysd’accueil et, donc, la nationalité européenne),il est évident que seule une occiden-talisation rapide de ce corps étranger de plusen plus envahissant pourrait nous protégerdu destin que nous a annoncé Bernard Lewis. Mais il n’en est pas ainsi et même,comme nous le disions, c’est le contrairequi se produit. Il est clair qu’il est difficiled’éradiquer de manière efficace un terrorismequi dispose, le mot n’est très fort, de

sanctuaires de ce genre (et, ce qui est lecomble, chez nous). Il est pratiquementimpossible, en dépit de tous nos efforts, deprévoir où et quand il décidera de frapper.L’attentat de Londres, comme celui deMadrid, en sont d’excellentes démonstrations.Malheuresement, d’ailleurs, ils sont destinésà ne pas rester des cas isolés. Nous n’avonsdonc plus qu’à nous demander ce que devonsfaire pour empêcher que l’Europe ne setransforme en colonie islamique. Il est pourle moins curieux que ceux qui dénoncentavec le plus de véhémence ce danger restentmuets sur ce point, qui est le plus important,et leur attitude révèle leur dilettantisme.Quid agendum? Que faire? Quellesdispositions prendre? Les solutions proposéesjusqu’ici me semblent très insuffisantes. Pour revenir au problème le plusurgent et le plus inquiétant – le terrorisme– on a surtout dit (et qui peut le nier?) quela force ne suffit pas à le combattre. Mais onn’oublie d’ajouter que l’usage de la forcereste, de toute manière, indispensable. Il a également été dit, et c’est tout aussiimportant, qu’il faut intensifier, dans lamesure du possible, le dialogue entre lescultures, mais en oubliant d’ajouter que leslimites de ce dialogue sont relativementtrès étroites. Il a été dit, enfin, qu’il faudrait développerdans les pays musulmans une propagandephilo-occidentale qui utiliserait tous lesmoyens de communication de masseactuellement disponibles pour exercer,d’une manière ou d’une autre, une influencequi conduirait à une occidentalisation deces populations. Mais on oublie lesdifficultés énormes, pour que ces initiativespuissent avoir un impact suffisant. Il semble pourtant que ce qui soulèvele plus de doutes et de réserves est le soi-disant dialogue entre les cultures quel’Eglise a l’air de considérer comme unobjectif fondamental.

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALAndrea Chiti-Batelli


Pour que ce dialogue porte ses fruits ilfaudrait, surtout, que la plupart des musulmans(tout au moins ce qui se sont installés enEurope) soient de tendances modérées etnon pas fondamentalistes, point sur lequel,nous l’avons déjà dit, il est légitime denourrir des doutes, d’autant plus que leurhypocrisie est grande et leur sincérité plusque sujette à caution. Il faudrait aussi que ne se manifeste pasun phénomène qui, par contre, est universel.N’oublions pas, en effet, que dans n’importequel groupe humain, même s’il existe unemajorité modérée et tout autre qu’extrémiste,il suffit d’une poignée de fanatiques –organisés et financés de manière adéquate– pour renverser la situation. Irrémédiablement décidés à venir à boutd’un adversaire qu’ils considèrent commele mal absolu, prêts à s’engager jusqu'à fairele sacrifice de leur vie au nom d’une foi etd’une civilisation radicalement différenteet opposée à celle qu’ils condamnent et qui,à leurs yeux, ne mérite qu’une destructiontotale, à commencer par Israel2 – ils arriventà entraîner les indifférents et à leur fairesentir cette indifférence comme une fauteet une trahison de la cause commune3. Etl’islam n’échappe pas à ce cas de figure. Une autre donnée du problème est tropsouvent sous-évaluée. Alors que, dans lemonde occidentale, il existe depuis longtempsun mouvement de pensée – commencé avecla Renaissance, il a connu son apogée avecles Lumières – qui a réussi à mettre deslimites, mêmes si elles restent toujoursfragiles, entre la sphère d’action de la religionet de l’église et celle de la politique et del’Etat, rien de tout cela ne s’est produitdans le monde islamique où les maximesdu Coran continuent à être appliquées à lalettre dans l’ensemble de la vie politique,toutes tendances et sectes confondues. Il n’est pas exclu qu’une révolutionsemblable à celle que nous venons d’évoqueret qui a eu lieu en Europe puisse toucher

aussi le monde islamique. Nous nouslimitons à constater qu’elle n’a pas encore eulieu, si ce n’est chez quelques intellectuelset que, pour que, pour qu’elle puisse seréaliser, il faudra encore des dizainesd’années au minimum. Par ailleurs, il faut prendre acte quecette révolution est d’autant plus difficilequ’il est impossible de diviser a priori lessecteurs où l’ingérence de la religion estadmissible de ceux qui, par contre, relèventde la compétence de l’Etat (et, si on le fait,avec des Concordats, le résultat est artificiel). Aucun critère logique et absolu ne peuttracer de manière claire et sans équivoquepossible ces limites4qui, en réalité, ont étéétablies peu à peu par les rapports de force entredeux entités. Là où l’Eglise est traditionnellementplus forte et influente, ce qui est le cas del’Italie, celle-ci réussit à faire entendre savoix dans des domaines et sur des matières plusvastes (dépassant quelquefois le concordat). Par contre, dans d’autres pays où lestraditions laïques sont plus solides, sa libertéest beaucoup plus limitée. Il est évident pour tout le monde quecette difficulté ne facilite ni laïcisation ni ladémocratisation du monde islamique quirestent incertaines, problématiques et lointaines. Aujourd’hui encore, ces principes sonten contradiction avec sa religion, sa culture,ses traditions, son mode de vie et, surtout,avec les enseignements du Coran. Ces derniers n’ont pas subi le travaild’adaptation long et difficile à lacivilisation moderne que le christianisme aconnu; il sont, au contraire, restés figés àl’époque de Mahomet (il suffit de penser àla charia)5 et ils sont donc difficilementperméables à des idées démocratiques. Pour en revenir à notre propos, il noussemble que, pour les raisons que nousvenons d’indiquer, les mesures adoptéesjusqu’ici en Europe pour freiner l’islamisationdu Vieux Continent sont largementinsuffisantes. Cela vient de ce que celles qui



ont été mises en uvre jusqu’ici ne seposent pas le problème fondamental, c'est-à-dire comment empêcher que la populationmusulmane qui réside dans nos pays,aujourd’hui beaucoup trop nombreuse,continue à augmenter, que ce soit par suitede nouvelles arrivées ou d’une plus grandefécondité des populations en question, sanscompter les nombreuses conversions d’européensà la religion musulmane6, jusqu’à imposerà l’Europe sa manière de vivre et son contrôle? C’est là le problème fondamental et, sion ne l’affronte pas, la prédiction de BernardLewis s’avèrera à coup sûr7. Vouloir l’ignorerrappelle Manzoni lorsqu’il raconte à ce quis’est passé à Milan lorsque la peste aéclaté. Le mot était tabou et toutes lescirconlocutions étaient bonnes pour nierl’existence de cette terrible épidémie,jusqu’à ce que la réalité ait été plus forteque les réticences et les sophismes et quetout le monde dût l’admettre: c’est la peste. De la même manière, aujourd’hui, tousles efforts sont bons pour ignorer ce queLewis affirme, pour ignorer la réalité aupoint de passer sous silence tous les dangersque Magdi Allam dénonce avec la plusgrande lucidité. On n’a pas le courage,comme au dix-septième siècle, de parlerde la peste et l’on cherche à exorciser lechoc des civilisations évoqué par Huntingtonqui ne renvoie pas à une guerre ni à unconflit sanglant. Cette expression signifiesimplement que ces deux civilisations –l’occidentale démocratique et l’islamique– sont incompatibles et trop différentesl’une de l’autre pour pouvoir partager unmême territoire sans que l’une ne prévale surl’autre, comme cela s’est, en effet, toujoursproduit pas le passé.

La vérité est que, la situation étant trèsgrave, les solutions doivent être radicaleset, pour être valables, elles doivent avoirune dimension européenne. Il s’agit, selonmoi, d’un argument fondamental sur lequelje reviendrai dans ma conclusion.

Il faut commencer par fermer les frontièresde l’Europe à l’immigration islamique etc’est là le point décisif. Il ne faut pascroire, en effet, que le besoin de main-d’ uvre non qualifiée puisse se réduireplus ou moins rapidement étant donné letaux de natalité généralement bas enEurope, et, notamment, en Italie. Les immigrés des deuxième ettroisième générations profitant, à juste titre,de l’instruction publique de leurs paysd’accueil obtiendront des diplômes qui leurpermettront de refuser les travaux pénibleset mal payés qui sont, aujourd’hui, acceptéspar leurs parents après l’avoir été par leursgrands-parents. Heureusement, l’Europeorientale, l’Amérique centrale et l’Amériquedu Sud et d’autres pays continuent à offrirune main d’ uvre non islamique enquantité suffisante qui devrait être absolumentprivilégiée. Pourquoi ne le fait-on pas? Mais cela ne suffit encore pas. Il y aun autre problème tout aussi grave, je veuxparler de celui posé par l’octroi de lanationalité aux immigrés qui travaillentrégulièrement en Italie ou dans un autrepays européen depuis un certain nombred’années (et donc à leurs enfants et à leursdescendants). Cela suffira, même si l’onarrêtait complètement la nouvelle immi-gration musulmane, à rendre inéluctable,pour les raisons que nous avons indiquées,une islamisation progressive de l’Italie etde l’Europe9. Là aussi, il est indispensablede mettre un frein, et sérieusement, eninterdisant dorénavant la naturalisation desmusulmans. Mais, là encore, c’est insuffisant. Commeje l’ai déjà dit, le nombre de musulmanscontinuera à augmenter et cela entraînerales conséquences que j’ai indiquées. C’estd’ailleurs un problème particulièrementgrave dans un pays qui, à la différence del’Italie (qui a plus de chance pour l’instant,mais pour combien de temps encore?), ontdéjà un pourcentage élevé des citoyens –



des citoyens, non pas des immigrés –musulmans. C’est d’ailleurs là le problème difficilea résoudre, puisque toute dispositiondiscriminatoire semble léser les droits del’homme, alors qu’il serait plus que problé-matique de favoriser, y compris avec desfinancements importants, le retour à leurpays d’origine des immigrés, d’autant plusque, comme nous le disions, beaucoupd’entre eux sont désormais des citoyenseuropéens. Et pourtant, le problème nepeut être éludé sous peine de voir lesconséquences indiquées par Lewis seréaliser. D’autres, d’ailleurs, sauront indiquerbeaucoup mieux que moi des moyens etdes solutions dont nous n’avons pas idée.Mais, quoiqu’il en soit, il faut chercher cessolutions10. Il faut encore prendre en considération,en tant que cas particulier – même s’il estgrave et menaçant – le problème de la luttecontre le terrorisme, sous un aspect pénalet, de manière générale, sous celui de lalimitation des droits à la liberté. Là aussi, ilfaut prendre des mesures drastiques quiréduiront en connaissance de cause lesdroits de citoyens pour garantir une plusgrande sécurité pour tous. La liberté ne peutpas se suicider dans l’espoir de survivre etcertaines limitations semblent indispensablespour sauver l’essentiel. Mais, une fois encore, il ne faut pas oublierla vieille maxime: „Aux grands maux lesgrands remèdes”11. Avant de conclure il faut encorementionner un problème qui se greffe surnotre propos, mais auquel nous ne feronsqu’une brève allusion puisqu’il est tellementloin du politically correct qu’il susciteimmédiatement une réaction négative chezla plupart des gens. Tout le monde connaît les difficultésénormes soulevées dans un pays comme lesEtats-Unis par la présence d’une populationde couleur, et ceci en dépit du fait que les

Américains sont habitués depuis des sièclesà cette présence dont ils sont, d’ailleurs,d’une certaine manière, responsables et qu’ils’agit d’une population relativement stable. Cela nous conduit à nous poser unequestion. Indépendamment du problèmeislamique, ne faut-il pas craindre que laprésence croissante d’une population decouleur – de plusieurs couleurs même – enEurope n’entraîne pas bientôt chez nousaussi graves conflits et ne constitue unemenace pour l’identité européenne et ladémocratie? Ne devons-nous pas, nousaussi, nous rappeler à ce propos la maximede l’école de Salerne que nous avons miseen exergue à notre article? En l’absence detoutes ces conditions, il n’en reste pasmoins que le multiculturalisme a été un échec.Le multiracisme s’en tirera-t-il mieux oune sera-t-il qu’un risque supplémentairepour l’identité d’un vieux continent de plusen plus inerte et lâche? Théoriquement, la solution existe et ily a longtemps qu’on la connaît. Il faudraitque le monde occidental mette en oeuvreun vaste Plan Marshall dans l’optique deréduire les causes (la misère, la faim et leretard) qui sont à l’origine de l’assaut à

Europe de la part d’un tiers-monde affaméet désespéré. Un assaut qui, rebus sicstandibus, n’aura jamais de fin et fera empirerles maux et les difficultés qu’il produitdéjà aujourd’hui. Mais où est la volonté de mettre enoeuvre un plan de ce genre? Un plan, jeveux dire, qui débloque en faveur du tiers-monde beaucoup plus que le un pour centqui a été proposé à une certaine époque (etqui a été réduit aujourd’hui) et – chose toutaussi importante – qui établisse descontrôles et mette en place des projets etdes initiatives pour l’emploi des fondsattribués de manière à empêcher qu’ilsn’aillent finir en armements au bénéfice derégimes dictatoriaux ou sur les comptessuisses des dictateurs du tiers-monde.



Au moment de conclure, il faut sedemander quelles sont les probabilitésconcrètes que nous avons d’assister à unerévision déchirante, une agonizing reappraisal,des comportements et des systèmes depensée que j’ai décrits ci-dessus de manièresommaire. Malheureusement, ma réponse de vieuxfédéraliste européen est sceptique. LesEtats du Vieux Continent, divisés et de moinsenclins à s’unir, n’ont plus la force de seressaisir12. Ils donnent, désormais, l’impressiond’être incapables de se rendre compte queleur civilisation ne pourra survivre que s’ilss’unissent dans un Etat fédéral européen. Leseul, d’ailleurs, au sein duquel des politiquesde l’immigration et de défense de notreidentité valable que j’ai suggérées pourraientêtre mises en oeuvre. Ou ces politiquessont à l’échelle de notre continent ou ellessont vouées à l’échec. Tous ceux qui ne se rend pas comptedu caractère obligatoire de ce préalable nepeuvent pas comprendre la vraie nature desproblèmes considérés, même s’ils sont capablesd’en saisir les symptômes occasionnels.D’ailleurs, même quelqu’un de trèscompétent sur les aspects particuliers desdifférents problèmes passe malgré tout àcôté de l’objectif essentiel, puisqu’il réussità donner une description précise et circon-stanciée du mal, mais pas à suggérer unethérapie valable et réelement digne de cenom. „Les soupirs ne servent à rien”, ditPétrarque13. Rien, malheuresement, ne lasse présagerque cette prise de conscience soit en trainde se faire. Au contraire, l’idéal européen sembleperdre chaque jour de sa consistence aupoint d’être presque complètement absentdu débat politique des différents pays etloin de l’univers des jeunes générations quil’ignorent presque complètement. Il faudrait un sursaut de toute la culturedu Vieux Continent, comme cela s’estproduit pour d’autres mouvements unitaires,

comme cela a été le cas en Italie ou enAllemagne. Il faudrait un engagement culturelde vaste portée de toute intelligentsiaeuropéenne qui préparerait le terrainindispensable à une rennaissance politiqueet à un approfondissement indispensableaujourd’hui, non seulement pour empêcherla décadence progressive des Etats européenset leur sortie de l’Histoire, mais aussi pourprotéger notre civilisation. Malheureusement, je le répète, rien detout cela n’apparaît à l’horizon; au contraire,jamais comme aujourd’hui, la trahison desclercs n’a été aussi totale et sans exception. Aurons-nous le temps pour unrevirement? L’Histoire, disait Benedetto Croce,est un processus toujours ouvert. Pourl’instant, il fait nuit à midi pour reprendrele titre original du célèbre ouvraged’Arthur Köstler Darkness at Noon. Les propos de Tarek Ramdan cités parMagdi Allam résume bien la situation:„Les musulmans qui vivent en Europedoivent comprendre qu’ils représententune majorité pour les valeurs dont ils sontporteurs”. Ces valeurs figurent dans le Coransous forme de prescriptions et de normesjuridiques trop nombreuses et trop précisespour pouvoir être modifiées ou librementinterprétees du jour au lendemain, ce quiles rendraient compatibles avec les principesde la démocratie et des droits de l’hommeen vigueur dans le monde occidental,d’autant plus que les pressions islamiquescroissantes pour l’institution des tribunauxparticuliers, d’écoles islamiques reconnuesetc. ne facilite certainement pas cetteévolution. Une confirmation de cet état de faitnous vien de l’un des pays musulmansconsidérés comme les plus modérés, laTurquie, où l’écrivain Orhan Pamuk risque,pour avoir reconnu que „trois cent millekurdes et un million d’arméniens ont ététués dans notre pays”, d être condamné à



trois ans de prison pour avoir „insulté lesturcs, la République, l’Assemblée et l’identiténationale” (aux termes de l’article 30/1 duCide pénal), quelque chose qui n’en estpas moins inquiétant, puisqu’il ne s’agitpas de problèmes réligieux, mais quimontre encore une fois une intolérancegénérale et sans exception. Un monde qui pense et agit de cettemanière est incompatible avec le nôtre,beaucoup trop différent pour pouvoir êtreintégré et, si l’Europe ne réussit pas àréagir devant son développement ine-xorable, il finira par nous intégrer, ce quinous ramènerait trois cents ans en arrière.

Notes1 Cf. Seyed Farian Sabahi, supplémentdominical du II Sole-24 Ore du 8 mai 2005.2 Il faut, à ce propos, rappeler qu’un musulmanl’est pour toujours et que, s’il s’est convertit àune autre religion, il sera considéré comme unapostat et, en tant que tel, passible de mort. Dela même manière, une fois que les musulmansont conquis une terre, ils estiment qu’elle leurappartient pour toujours et il leur seraimposssible d’accepter qu’un seul pouce decette terre revient aux mains des infidèles. Pouréviter cela, ils pourront toujours faire, plus oumoins de bonne foi, des compromis, mais, lamesure où ils sont provisoires, il ne lesconsidèrent que comme un premier pas endirection de l’objectif final qui ne devra jamaisêtre perdu de vue. Comment peut-on, dans detelles conditions, envisager un dialogue et,surtout, un dialogue sincère?3 Magdi Allam s’est exprimé de la mêmemanière à plusieurs reprises, notamment dansl’un de ses derniers ouvrages: Kamikaze madein Europe : riuscirà l Occidente a sconfiggereil terrorismo islamico? [Des kamikaze ‘madein Europe’: l’Occident réussira-t-il à éradiquerle terrorisme islamique?], Milan, Mondadori,2005. Il écrit, par exemple, (pp. 78-79): „Quecela plaise ou non, le terrorisme islamiqueglobalisé a déclaré la guerre à l’Occident.Celui-ci la subit, se limitant à réagir lorsqu’il yest vraiment obligé, alors que son adversairerefuse le principe de la coexistence pacifique à

quiconque ne lui ressemble pas et qui ne sesoumet pas avéuglement à sa volonté”.Malheureusement, la solution que MagdiAllam préconise (il s’agirait, en gros, defavoriser une plus ample immigration et uneintégration de plus en plus pousée desimmigrés) ne nous semble pas convenir. Elleévoque plutôt le vieux dicton „rechauffer unserpent en son soin”.4 C’est l’objection que l’un des meilleursspécialistes de la pensée politique de Dante,Vinay, adressait il y a déjà quelques années auDe Monarchia et à l’idée de deux autorités – lePape et l’Empereur – deux entités de dignitééquivalente et sans aucune interférence entrel’activité de l’une et de l’autre, comme si cesactivités ne portaient pas sur les mêmes thèmeset n’avaient pas à proposer chacune leurspropres solutions qui ne coïncidaient pastoujours entre elles.5 La terrible nouvelle parue dans les journaux le23 juillet 2005 en constitue un exempleparticulièrement choquant. Deux très jeunesIraniens – l’un des deux était même mineur –ont été pendus à Mashad au motif de leurhomosexualité. Autrefois, en Europe aussi, leshomosexuels étaient condamnés à mort, alorsqu’aujourd’hui on est arrivés a comparer leurunion à celle d’un marriage normal, comme enEspagne (mais peut-être est-ce excessif). Parcontre, dans le monde islamique, tout est restéfigé depuis le VIIe siècle. Le seul changement,aujourd’hui, est l’excuse qui a été inventée pourl’occasion. Ces deux jeunes auraient soi-disantviolé un enfant de treize ans (mais celui-ci n’ajamais comparu au procès et n’existemanifestement pas). Mais une anecdote,apparemment insignifiante, est encore pluséloquente. Il s’agit d’une femme musulmanequi proteste avec véhémence, à ses yeux elle estdans son bon droit, parce qu’on a osé offrir à sapetite fille un beignet fabriqué avec quelquesgouttes d’alcool. Une culture de ce genre nepeut pas coexister avec la nôtre sans que l’unen’élimine l’autre. Ce que prévoit BernardLewis.6 On le retrouve avec une indéniable efficacitéet un humour qui saisit avec beaucoup delucidité, sous une forme paradoxale etsurréaliste, l’essence du mal dans un dessin



d’Ellekappa, où l’on peut lire: „Attention auximmigrés: ils s’inflitrent parmi les terroristespour entrer sans difficulté en Italie”7 Au moins que, dans avenir proche, nousn’assistions à une autre invasion, chinoise cettefois-ci, mais encore plus menaçante et devantlaquelle l’Europe se retrouvera tout aussidémunie et incapable à réagir.8 De la même manière, voir Giovanni Sartori,Corriere della Sera du 24 juillet 2005.9 C’est ce dont Magdi Allam ne semble pas serendre compte. Celui-ci, comme nous l’avonsdéjà dit, semble considérer qu’une présenceislamique progressive et massive, avec tos lesdroits accordés aujourd’hui à ceux quiappartennent à cette religion, ne constitue pasun problème et qu’il faut, au contraire,l’encourager et la favoriser. (Par contre, E Gallidella Loggia rejoint notre position, voirCorriere della Sera du 27 juillet 2005).10 Du reste, à tout bien considérer, ce que nousavons évoqué plus haut, même si c’estpratiquement irréalisable d’un point de vuejuridique, contrairement aux apparences, ne faitpas un pli. Autrefois, l’expression „contraire àl’ordre public” revenait souvent dans les textesjuridiques. Mais, aujourd’hui, si cetteexpression est beaucoup moins utilisée, leconcept reste tout aussi valable. La polygamie,par exemple, est contraire à l’ordre public et, entant que telle, elle est donc considérée commeun délit. L’islamisme, et non seulement dans cecas particulier, mais pratiquement pour tous lesprincipes auxquels il reste solidement attaché etque l’on retrouve dans toute la charia, est donccontraire à l’ordre public. Les choses étantainsi, il ne semble donc pas préjudiciable auxdroits de l’homme de prétendre que toutepersonne pratiquant cette religion doit eo ipsoêtre bannie des pays européens (les plusmenacés) et, de manière générale, des paysdémocratiques. Ne pas le reconnaître semblemême contraire aux droits de l’homme.Tommaso Padoa-Schioppa donne l’impressionde se rapprocher de notre point de vue (cf.Corriere della Sera du 31 juillet 2005),lorsqu’il propose „une charte de l’immigréétablie au niveau européen: la violationprouvée de ces principes devrait être considéréecomme une cause de révocation du permis detravail et de séjour”. Padoa-Schioppa pense

surtout au terrorisme; mais si la charte qu’il aproposée comprenait aussi, et surtout, tout cequi, dans la charia, est „contraire à l’ordrepublic”, aucun musulman ne pourrait ysouscrire sincèrement.11 La sécurité a un prix, titre d’un articled’Angelo Panebianco paru dans le Corrieredella Sera du 23 juillet 2005 ; mais lessolutions qu’il suggère sont insuffisantes pourêtre efficaces.12 C’est ce que Dominique Moïsi qualifie desorte de décadence lente et honteuse de laRépublique de Venise (cf. Corriere della Seradu 26 juillet 2005).13 Giuliano Amato, dans un article paru dans IISole-24 Ore du 17 juillet 2005, montre avecbeaucoup de clarté, de nombreux détails et desréférences précises, à quel point l’absenced’unité politique de l’Europe va jusqu’àparalyser des problèmes particuliers comme,par exemple, la simple coordination techniqueentre les différents services nationaux de luttecontre le anti-terrorisme.

Abstract: This article aims atpresenting, from the point of view of aEuropean federalist, the incapacity ofthe European states of realizing thattheir civilization will not survive unlessthey unite in a European federaliststate. Only in this way will one put topractice effective policies regardingimmigration (mainly the Islamic one,but not only) and the defense of theEuropean identity.



Al Qaeda Confusion: How to Think about Jihad

MICHAEL RADU*

l Qaeda is stronger now than atany time since 9/11, say some; itis less strong than it could have

become, answers the administration.Congressional Democrats say that insteadof catching Bin Laden, Bush took his eyesoff the ball and got mired in an irrelevantwar in Iraq; the White House replies that ifwe don’t fight the jihadis in Iraq, we willhave to do so in Manhattan.

And so American politics argue inwhat seems to remain a cognitive vacuum,confusing the public and producing inanestatements from our elected leaders. HadAl Qaeda consciously planned how tothoroughly confuse the infidels, this wouldhave been the ideal result. It is all thepersistent and inevitable outcome ofexecutive delusions (jihadis are “a smallminority”) and Democratic flippancy (“thewar on terrorism is a bumper sticker,” Sen.John Edwards has charged) against abackground of popular ignorance and anoversupply of lawyers and human rightsactivists.

* Michael Radu este Co-Chair al FPRI sCenter on Terrorism, Counter-Terrorism,and Homeland Security, Philadelphia.Preg te te o carte despre islamismul dinEuropa. Acest articol este preluat cupermisiunea autorului din http://www.fpri.org/enotes/200707.radu.alqaedajihad.html.

The result is that six years after 9/11we (and the Europeans are generally worse)are still fighting a war in a conceptual fog– jand not getting any close to winning it.

In reality, the nature and goals of theenemy, albeit complex, should be quiteclear, as should the ways to defeat it. Untilwe understand a few key realities, we willcontinue to tread water and remain on thedefensive.

What is Al Qaeda?Al Qaeda (“the base”) is at the same time

an Islamist totalitarian terrorist organizationand the particularly violent part of a globalMuslim revivalist movement. As the nameimplies, it was established as a vanguard,elite organization, not dissimilar, conceptually,from the previous Marxist Leninist self-selected vanguards of the proletariat (ShiningPath in Peru, Red Brigades in Italy, etc.),seeking to reestablish Islam’s historic (andmostly mythical) supremacy and puritythroughout the world via the unification ofthe umma, the Islamic community, under asingle political and religious leadershipand state – the Caliphate. The means toaccomplish this is jihad, strictly defined bythe followers of this ideology as warfare.

Al Qaeda was not originally intendedto exist as a territorial base, but the victoryof the Taliban in Afghanistan unexpectedlyoffered that opportunity.

Al Qaeda took advantage of that

A

http://www.fpri.org/

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALAl Qaeda Confusion: How to Think about Jihad


opportunity, but controlling those lands wasneither intended nor absolutely necessary.The same applies now to the wild areas ofPakistan that Al Qaeda uses for refuge andtraining – they are important but not vital.That fact is still misunderstood and explainsthe continuous surprise of some that afterthe Taliban’s fall in 2001 and the heavylosses it incurred at the time, Al Qaeda didnot die.

While it incessantly claims to bedefending an Islamic umma under attackfrom all sides – the most theologicallyconvenient way to justify jihad – Al Qaeda’sideology and strategy are aggressive andrevisionist. Al Qaeda aggressively attacksthe home base of the “Crusaders” (see 9/11or the attacks in the UK) and revisionisticallyseeks to reintegrate into the umma thelong-lost territories of Islam, such as Al-Andalus (the Iberian Peninsula).

Al Qaeda’s ideology is rigorously anti-nationalist. That allows it to attract alienatedand poorly integrated elements amongMuslim communities in the West andexplains in part the attraction it has amongMuslim elites everywhere. As Iraq todaysuggests, however, it could also be a seriousthreat to the organization, since it also clasheswith the interests of established postcolonialelites and regionalist or separatist groups(Kurds, Berbers, many Palestinians).

The enemies, and thus the targets, ofjihad are a) all governing regimes in theMuslim world (the “apostates”); b) theiroutside manipulators, controllers and supporters(the “Crusaders” led by the United Statesbut including all Western states and Israel;c) all other infidels “oppressing” Muslims(India for Kashmir, Russia for Chechnya,China for Turkestan); and d) for the mostradical jihadis (the takfiris), all Muslimswho do not actively support the cause and,especially, the Shias. While these are allenemies, the priority given to each dependson circumstances, capabilities and opportunity.

Al Qaeda in IraqThis latter fact is another cause of

confusion in the West, as demonstrated bythe case of Iraq. While an Al Qaedaassociate group did have a small presencein Iraqi Kurdistan prior to the spring of2003, at least on a large scale Iraq is atarget of opportunity. Al Qaeda’s growth(or present decline) there depends on thechaos and confusion that followed the2003 invasion and the vacuum created bythe fall of Saddam. The scale of and mediaattention on its presence in Iraq aside, AlQaeda’s role there follows the samepattern as in Afghanistan and Chechnya inthe late 1990s, or Somalia more recently -it tries to implant itself wherever a politicalvacuum or persistent instability develop inthe midst of military conflict. Lebanon,Gaza, the Sahel, southern Thailand andPhilippines are, or should be expected tobecome, such areas of implantation. In allsuch cases Al Qaeda interferes in anevolving conflict, exacerbates it, and triesto channel the outcome towards its owngoals and translate local motivations into acoherent ideological and global cause.

It is precisely this Al Qaeda piggy-backing on existing conflicts that makesthe often heard distinctions between ourfighting sectarian conflict or Al Qaeda inIraq nonsensical. Al Zarkawi stirred up theSunni-Shia conflict but did not invent it,and separating the two in practical terms isnot a serious proposition, any more thantrying to do so in Afghanistan betweenTaliban, Pakistani Islamist spillover, andAl Qaeda. For Al Qaeda such parasiticbehavior serves to magnify its influence,and it will try to repeat it in every possiblecircumstance. This fits perfectly in theorganization’s elite, vanguardist ideology.It sees itself and behaves as the spearheadof global jihad, not as its rank and file.

Ultimately, what seems to escape somany commentators, especially among

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALMichael Radu


politicians, is that Al Qaeda is two thingssimultaneously: (1) a violent Islamistorganization with worldwide tentacles anda small core leadership of ideologues andstrategists, and (2) part and parcel of a largeand growing political-religious movement ofIslamist revival. The organization tries tochannel and recruits from the movement,and the latter looks to it for strategicdirection and, often, tactical purpose.

Islamic Revivalist MovementThe Islamic revivalist movement that

is by now dominant in most of the Muslimworld from Malaysia to Morocco, includinghuge segments of the Muslim communitiesin the West, shares some of Al Qaeda’sbasic ideological tenets: that Islam is incrisis and under attack, from inside andoutside by alien, Western, mostly Americaninfluence and domination. Roughly put,Islamic countries and Muslims genericallyare victims of the West. The only solutionis a return to the “original” principles of thefaith, those that gave it world importanceand power centuries ago, and to ummaunity and solidarity.

These basic perceptions are shared bya majority of Muslims and Islamicorganizations everywhere, from the MuslimBrotherhood, the largest, to individualsand smaller groups, whether in Muslim-majority countries or in the West. Whilerefuge in religious revivalism as an answerto civilizational, political and military declineis far from unique to Islam, its contemporarymanifestation is largely Islamic.

The interface between the generalperception of Islam as victim of the West –a perception often encouraged by Westernelites themselves – and Al Qaeda’s (or theSalafi) view that the victimization is largelydue to naked aggression is thin. This isdemonstrated by a seldom noticed aspectof the reaction of nonviolent, even anti-AlQaeda groups and personalities, including

those in the West, to Islamist terrorism.Those groups have steadfastly opposed notjust the conflict in Iraq, where the argumentsused in favor of the U.S.-led interventioncould always be debated, but also the 2001U.S.-led attack on the Taliban. Indeed,almost always in Islamic critiques ofAmerican and British policies, whetherthey come from London or Riyadh, theMuslim Brothers or others, Afghanistan ismentioned in the same breath as Baghdad.Since the removal of the Taliban and its AlQaeda proteges was a clear-cut case ofself-defense, Muslim condemnations ofthe Afghan operations could only meanthat umma solidarity is more important tothem than the Taliban’s crimes. Preciselythe kind of attitude Al Qaeda needs tothrive.

Where most of the Islamic revivalistmovement and its supporters depart fromAl Qaeda’s ideology is the method wherebyIslam is to be renewed. In that sense, Westernleaders’ claim that “most Muslims” rejectjihadism is correct, but far from encouraging.Despite attempts, such as those sponsoredby Jordan’s Crown prince Hassan to haverespected imams condemn jihadi terrorism(the method not the ideas leading to it), notonly has no important Sunni scholardeclared Bin Laden a non-Muslim (themost influential, Al-Qaradawi, would ratherlet Allah decide), but many large Islamistorganizations, such as Hizb ut Tahrir (aninternational Party of Liberation) or theTablighis (Muslims missionary movement),could and do claim to be seeking theCaliphate by nonviolent means while theirrecruits often “graduate” to jihadism –again, same beliefs, different methods, andall unhelpful. Thus, even when revivalistIslamists sincerely claim to oppose jihadism,they are voluntarily tying their own hands.Hence the eternal and annoying “wecondemn terrorism… but” that so confusesWestern politicians, media and publics.



Why, in this context, anyone in theWest would expect such Muslims, as awhole or organized ones, to condemnanything other than acts of terrorism is amystery.

Al Qaeda/Movement RelationshipsThe relationships between the different

Al Qaeda parts of the movement aredynamic, both centripetal and centrifugalat the same time.

Centripetal. The centripetal expansionof the movement follows general, indeeduniversal terrorist patterns of recruitmentand indoctrination. In the specific case ofAl Qaeda this means two distinct, butrelated methods.

The first is centered on the thousandsof trainees who graduated from the Afghancamps prior to the end of 2001, who returnedto their countries of origin – Saudi Arabia,Egypt, and countries in North Africa, CentralAsia, Southeast Asia, and Europe. Once back,they either established cells or founded orradicalized existing organizations (the casesof Morocco, Algeria, Lebanon). Thesepeople know and share Al Qaeda core’sideology and many retain ties, includingpersonal ones, with it and with each other.

A typical case is that of Saad Houssaini,a.k.a. Moustapha, one of Al Qaeda’s mostprominent cadres in Spain and North Africa.Born in Meknes, Morocco, from a middle-class family (his father was a professor) –an almost universal pattern among Al Qaedacadres, Houssaini obtained a governmentscholarship to study chemistry and physicsat the University of Valencia in Spain. Itwas there that he was attracted, or recruited,to Islamism under the influence of SheikhRachid Ghannouchi, the London-basedideologue and leader of Al-Nahda (theRevival), Tunisia’s major Islamist organization.Already under Spanish surveillance, in1997 he fled to Taliban’s Afghanistanwhere he underwent further training in

explosives in Al Qaeda camps, met otherMoroccans, Bin Laden, Al Zarkawi and AlZawahiri – the latter was a witness at hismarriage. Following the U.S. attack in thefall of 2001, he returned to Morocco inApril 2002, became a founder of GICM(Moroccan Islamic Combatant Group,now part of the Al Qaeda in the IslamicMaghreb – AQIM) and trainer of its bombmakers. By September 2006 he wasrunning a network of Moroccan volunteersto Iraq, until his arrest in March 20071. Itwas under the influence of one of themany “nonviolent” Islamist ideologues inSpain harbored by “Londonistan” that hewas radicalized, shifted to jihadism,established personal ties to the Al Qaedacore, and later served as a force multiplierfor the organization thousands of milesaway.

Second, Al Qaeda’s central core (BinLaden, al-Zawahiri, Khaled Sheikh Mohammed,etc.) have sometimes accepted and giventheir “brand copyright” to organizationsformed independently, such as the AlgerianSalafi Group for Combat and Preaching,which last year became the AQIM, orautonomously, like Al Zarkawi’s group,now Al Qaeda in Mesopotamia.

Like metastasized cancerous tumors,members and trainees of these formal AlQaeda franchises, and some informal ones,like Southeast Asia’s Jemaah Islamiah,spread the ideology and expand thecommitted membership of the movement.

Centrifugal. There is, however, anotherdynamic within the movement, a centrifugalone. This consists of thousands of individualMuslims, many from the West and includinga disproportionate number of converts toIslam, who have no personal ties to the AlQaeda core or its main franchises, but feelattracted to its ideology and the methods ituses. With each spectacular jihadi attack orcampaign, their numbers grow and theyflock to the latest battlefield, as defined by

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALMichael Radu


Al Zawahiri in his Al Jazeera statements orby the innumerable jihadi Internet sites andtheir do-it-yourself jihad recipes.

There is not always a clearly definedline between the two dynamics – Al Qaedarecruiting for its cause and would be, self-recruited jihadis seeking a battle under itsflag, or at least its cause.

The case of Shaker Al-Abssi, the leaderof Fatah Al-Islam in the Palestinian refugeecamp of Nahr Al-Bared, near Tripoli,Lebanon, lately under assault by thatcountry’s army, is revealing. A Palestinianborn in a camp near Jericho, his familymigrated to Jordan after 1967, and hejoined Yasser Arafat’s Fatah as a teenager.The organization sent him to studymedicine, but he dropped out in favor ofbecoming a pilot, receiving training inLibya and later serving as an instructor inSouth Yemen. Later he participated in combat,on the winning Sandinista side in Nicaraguaand on the losing Libyan side in thatcountry’s conflict with Chad. Disappointedwith Arafat’s corruption, he joined dissident,pro-Syrian factions and moved to Damascus,where he discovered religion and becamea fervent believer. Afterward he becameassociated with Al Zarkawi’s group in Iraqand Jordan, and was sentenced to death inabsentia for his role in murdering an Americandiplomat in Amman in 2002. Why? Because,says his brother Abdel Razak, a doctor,“The Palestinians have tried Marxism andArab nationalism. All failed. I believe thatfor Shaker Islamism was the ultimatesolution.” Now, claims his family, “we waitfor him to become a martyr, hoping thathis death will be the fuel that will set onfire the Palestinian cause”2.

This, then, is a case of a rebel in searchof a global ideological and strategic anchorto articulate and justify his fight for aparticular cause. Associating with Al Qaedasatisfied both needs. The fact that FatahAl-Islam is seen as both an Al Qaeda spin-

off and a Syrian tool should not beconfusing, not in light of the organization’spattern of tactically piggybacking othercauses.

Another good example is a new jihadistgroup, Ansar al Islam fi Sahara al Bilad alMulazamin (The followers of Islam inSahara, the land of those lifting the veil).Made up of Moroccans, Algerians, andMauritanians, dissident elements of AQIM,it first surfaced in June 2007. Ansar refusesto obey direct orders from Al Qaeda’score, all the while telling the latter that“You should know that we are in the sametrench.” Indeed, it shares Al Qaeda’s well-known obsession with the “recovery” ofAl-Andalus and hatred for all North Africangovernments and France3. This is a perfectexample of what French analysts call the“Al Qaeda nebula” – a multiplying systemof jihadi groups ideologically, but notalways hierarchicaly, tied to the core group.We are once again confronted with theinterface of movement and terrorist group.

ConclusionGerman-Turkish author Necla Kelek

was right when she pointed out that“Politicians and religious scholars of allfaiths are right in pointing out that thereare many varieties of Islam, that Islamismand Islam should not be confused, thatthere is no line in the Koran that wouldjustify murder. But the assertion that radicalIslamic fundamentalism and Islam havenothing to do with each other is like assertingthat there was no link between Stalinismand Communism”4.

But just as Stalinism (and Pol Pot orMao) was made possible by the mass ofusually peaceful and naive believers in theMarxist Utopia, Al Qaeda and its nebula arepermanently feeding up from the growingIslamic revivalist movement. To separatethe two should be the goal of Muslims andnon-Muslims alike, since they are all targets



of jihadism. To deny the intimate linkbetween the two is to deny reality. Bymaking artificial distinctions between thetwo, one only postpones and avoids thereal struggle.

Notes1 For his career, see “Adil Boukhima,Portrait: Le Marocain d’Al Qaida,”TelQuel (Casablanca), May 17, 2007;Craig Whitlock, “In Morocco’s ’Chemist,’A Glimpse of Al-Qaeda BombmakerTypified Resilient Network, WashingtonPost, July 7, 2007; Driss Bennani,Abdellatif El Azizi, Ismail Bellaouali andLahcen Aouad, “Enquete. Au-dela de lapanique,” Tel Quel, July 5, 2007.2 Cecile Hennion, “De la colere au djihad,le chef du Fatah Al-Islam raconte par sonfrere,” Le Monde, June 5, 2007.3 Antonio Baquero and Jordi Corachán,“Actividad Extremista En El Desierto. Unnuevo grupo terrorista magrebí amenaza aEspaña,” El Periodico (Barcelona), July12, 2007.4 Quoted by Peter Schneider, “The NewBerlin Wall,” New York Times, Dec. 4,2005.

Résumé : Aujourd hui, l Al Qaeda estpeut-être plus forte que jamais. Dans cecontexte, il est nécessaire de répondre àquelques questions fondamentales concernantle caractère de l organisation, sa structure,ses objectifs et ses relations. C est ce queMr. Michael Radu se propose dans cettearticle.



Alegerile preziden iale din Statele Unite 2008 (I)

ALINA DODOCIOIU

igurile centrale ale alegerilor prezi-den iale care vor avea loc în SUA în2008 sunt Hillary Clinton i Rudolph

Giuliani. Alegerile vor avea loc pe 4 noiembrie2008 i vor coincide cu alegerile pentruSenat. O figur interesant o reprezint icandidatul democrat Barack Obama, careeste al cincilea senator afro-american dinistoria Statelor Unite i, în prezent, singurulafro-american din Senat.

Hillary Rodham Clinton este senator dinpartea Partidului Democrat i reprezintstatul New York. Fost prim doamn aStatelor Unite între 1993 i 2001, în timpce so ul ei a îndeplinit func ia de pre edinte,Hillary Clinton a condus în 1993 o echipcare a dezvoltat proiecte legislative pentrua oferi îngrijire medical tuturor americanilor.În cele din urm , acest controversat proiectde lege nu a mai fost adoptat, dar eacontinu s fac din îngrijirea medicaluniversal unul din principalele saleobiective politice. A reu it, totu i, printrealtele, s înfiin eze, în 1997, Programul deAsigurare a S ii Copiilor. Ea sebucur de un capital electoral îmbog it desimpatia neerodat pentru Bill Clinton,care a condus America în cea mai lungperioad de expansiune economic în timpde pace, ob inând un surplus al bugetuluifederal (vezi http://www.cbo.gov/budget/historical.pdf.). Exper ii o consider peClinton una din primele candidate la alegerilepreziden iale cu o ans real de a câ tiga

alegerile; la aceasta se adaug experien ape care a dobândit-o în urma alegerilorpreziden iale din 1992, când s-a implicat încampania electoral a so ului s u. De fapt,acest lucru constituie o caracteristic acuplului Clinton: ceea ce Hillary a f cutpentru Bill în anii '90 face acum fostulpre edinte pentru ea; Bill Clinton opromoveaz activ, fiind probabil cel maibun atu pe care îl de ine Hillary în cursapreziden ial . Hillary este îns o politicianabil , ea a în eles faptul c so ul s u o puneîn umbr atunci când apar împreun datoritpersonalit ii sale covâr itoare; în consecin ,a ales o solu ie foarte inteligent : BillClinton îi face campanie aproape înpermanen de unul singur.

Avocat de succes specializat pedrepturile copilului, Hillary a fost acuzatde critici c se apropie foarte mult înideologie de comunism i marxism, c arefuzat s dezv luie documente referitoarela afacerea Whitewater i c nu î i cerescuze în mod public pentru faptul c avotat în prim instan în favoarea

zboiului din Irak. De asemenea, a fostacuzat c se inspir din birocra iileeuropene propunând un plan de îngrijiremedical condus de la Washington.

surile pe care dore te s le ia Hillarysunt: oferirea unei îngrijiri medicaleaccesibile, încetarea r zboiului din Irak,îndeplinirea promisiunilor c tre veterani,sprijinirea p rin ilor i îngrijire pentru

F

http://www.cbo.gov/budget/

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALAlegerile preziden iale din Statele Unite 2008


copii, reform guvernamental i consolidareademocra iei americane. M sura cea maiimportant a platformei sale de guvernareeste îngrijirea medical (American healthchoices plan, cum îl denume te Hillary).Prin intermediul acestui plan, Clintonurm re te eliminarea discrimin rii i sc dereacosturilor în domeniul îngrijirii medicale.Planul ei este dur criticat, mai ales c înState sunt peste 50 milioane de oameni,incluzând aici 15 milioane de imigran iilegali, care nu au asigurare medical ; deasemenea, Hillary este puternic criticat ipentru faptul c nu verific integritateadonatorilor s i, cum ar fi Norman Hsu (unpromotor al investi iilor piramidale care asuferit condamn ri). Hillary inten ioneaz

finan eze acest sistem prin anulareareducerilor de taxe pentru boga i, prinaceasta în elegând orice familie carecâ tig pe an 250.000 USD sau mai mult.Dick Morris o critic într-un articolpublicat pe www.foxnews.com, afirmând

poate ob ine foarte simplu aceastfinan are introducând o cre tere a taxelorpe ig ri, ob inând astfel un impact dublu:pre uri mai mari la tutun care duc lasc derea fumatului în rândul adolescen ilori reducerea costurilor îngrijirii medicale.

Republicanul Rudolph Giuliani estefostul primar al ora ului New York întreanii 1994 i 2001. A devenit cunoscut peplan interna ional în timpul evenimentelordin 11 septembrie 2001, când a gestionatadmirabil situa ia tragic de la World TradeCenter. Criticii liberali acuz c politicilelui Giuliani de reducere a criminalit iierau bazate mai mult pe agresivitate decâtpe reform social . În calitate de procuror,Giuliani a condus o puternic lupt împotrivacriminalit ii în New York în timpuladministra iei Ford. Printre figurile cunoscutecare au fost condamnate în urma anchetelordesf urate de Giuliani se num BertramL. Podell (corup ie), Ivan Boesky iMichael Milken (tranzac ii efectuate ca

urmare a unei informa ii confidentiale),capii Mafiei din Chicago conform LegiiRICO – Racketeer Influenced and CorruptOrganizations Act – ( antaj, extorcare icrim la comand ), printre care Fat Tony"Salerno, din familia Genovese, "Tony Ducks"Corallo, din familia Luchese, Carmine "TheSnake" Persico, din organiza ia Colombo,Rusty Rastelli, eful familiei Bonnano icongressman-ul Mario Biaggi.

Pe plan na ional, Giuliani sus ine alegereapersonal a femeii în ceea ce prive teavorturile, dore te s readuc contabilitateala Washington, nu este un suporter al

toriilor între persoanele de acela i sex,dar sprijin drepturile homosexualilor i seangajeaz s opreasc valul imigran ilorilegali în Statele Unite prin urm rireaîndeaproape a turi tilor i înt rirea securit iigrani elor.

Referitor la politica extern , în revistaForeign Affairs, septembrie 2007, Giulianiafirm c viitorul pre edinte american seva confrunta cu trei confrunt ri majore:ob inerea victoriei asupra terori tilor în

zboiul dus ace tia împotriva ordiniimondiale, consolidarea sistemului interna ionalpe care terori tii vor s -l distrug i m rireabeneficiilor sistemului interna ional într-unarc de securitate i stabilitate în continuextindere pe glob. El vorbe te desprenevoia ca SUA s adopte solu ii viabilepentru aceste provoc ri: construirea uneiap ri puternice, dezvoltarea unei diploma iihot râte i l rgirea influen ei economice iculturale americane.Prin folosirea acestortrei metode, Giuliani consider c viitorulpre edinte al Statelor Unite poate s punbazele unei " ci realiste", de durat .Trebuie s lu m în considerare totu i faptul

aceste propuneri vin din partea unui fostprimar care nu are niciun fel de experienîn politic extern . Pacea realist de carevorbe te Giuliani reprezint în traducereasa continuarea r zboiului din Irak pân lainstalarea p cii în zona respectiv , recon-

http://www.foxnews.com,

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALAlina Dodocioiu


struc ia unei for e militare, construirea unuisistem na ional de ap rare anti-rachet .Practic teoria sa în ceea ce prive te ob inereaunei p ci realiste se fundamenteaz exclusivpe m suri de natur militar . Giulianidemonstreaz astfel c dore te continuareapoliticii lui Bush, în situa ia în careCongresul a aprobat în jur de 610 miliardeUSD cheltuieli de r zboi pentru cele treiopera iuni militare desf urate dupevenimentele din 11 septembrie (EnduringFreedom, Noble Eagle, Iraqi Freedom)(CRS Report for Congress, The Cost ofIraq, Afghanistan, and Other Global Waron Terror Operations Since 9/11, AmyBelasco, specialist în ap rare na ional ,Departamentul pentru politic extern ,ap rare i comer ).

Ultimele sondaje realizate de Fox Newsarat o mare cre tere pentru Hillary într-oconfruntare cu Giuliani. În sondajul respectiv,publicat pe 26 septembrie, Hillary conducecu 8 puncte, 46-39. Situa ia ei în sondaje s-a îmbun it comparativ cu decembrie 2006,când scorul îi era favorabil republicanului,acesta conducând cu 48 puncte la 39.

Avansul lui Hillary poate fi explicat prinsc derea importan ei problemei terorismului.Pe m sur ce votan ii devin din ce în cemai încrez tori c SUA nu vor fi atacatedin nou, nevoia de Rudy Giuliani scade idorin a acestora de a o sus ine pe Hillarycre te (vezi Dick Morris, Big gain forHillary in poll, www.dickmorris.com).

.

Bibliografie:1.www.hillaryclinton.com.2.www.joinrudy2008.com.3.www.dickmorris.com.4.www.antiwar.com .5.www.ontheissues.org .6.http://www.cbo.gov/budget/historical.pdf7.Karen Tumulty, „Hillary: love her, hate

her”, Time Magazine, 20 august 2006.8.Rudolph Giuliani, „Towards a realistic

peace”, Foreign Affairs, septembrie-octombrie 2007.

9. „Person of the Year 2001: Rudy Giuliani”,Time Magazine.

10. „'Freedom Is About Authority': ExcerptsFrom Giuliani Speech on Crime”, NewYork Times, 20 martie 1994.

Abstract: The article aims to present inshort the two main figures of the USpresidential elections that will be held in2008, their plans for government, togetherwith their weak points and the ideas forwhich the two personalities are beingcriticized.

http://www.dickmorris.com).

http://www.hillaryclinton.com.

http://www.joinrudy2008.com.

http://www.dickmorris.com.

http://www.antiwar.com

http://www.cbo.gov/budget/historical.pdf

METODOLOGIE APLICAT


Determinarea drumului de valoare minim într-ungraf cu ajutorul algoritmului Bellman-Kalaba;

program aplicativ

MIHAI-RADU COSTESCU

ie ( )UXG ,= un graf. Fiec rui arcUu ∈ îi asociem un num r

( ) 0≥ul numit valoarea lui u. Acestevalori pot reprezenta costuri, distan e,timp, capacitate, greut i, productivitate,probabilitate etc., pentru ( )ji xxl , se poatefolosi nota ia ija . Se pune problema de a determina undrum ce pleac de la un vârf Xx ∈0 laun vârf Xxn ∈ a încât suma:

( ) ( )∑∈

=µ

µu

ull

sa fie minim .Aceasta înseamn a g si un drum de

valoare minim între dou vârfuri ale unuigraf. Uneori se poate cere s se determinetraseul ce trebuie parcurs de unautovehicul care plecând din x0 trebuie sajung în xn într-un timp minim. În acestcaz valoarea arcului ( )ji xx , se va nota tij

i va reprezenta timpul de tranzit de lavârful xi la vârful xj. Dac se urm re te minimizarea costuluide transport se va folosi nota ia cij. Solu iaoptim ne va permite s determin m undrum sau mai multe, care plecând din x0 saajung în xn într-un timp total minim (saucu un minim total de cheltuieli).

Algoritmul Bellman-Kalaba Se bazeaz pe principiul optimalit iicunoscut din programarea dinamic : „oricepolitic optimal nu poate fi format decâtdin subpolitici optimale”. Aplicat la teoria grafurilor, acest principiuse enun astfel: orice drum minim esteformat numai din drumuri par iale minime. Vom folosi nota ia:

cij – valoare asociat arcului( )ji xx , ce apar ine grafului ( )UXG ,= ,definit astfel:

( ) ( )( )

( )

∉∞∈

∈

=Uxxdaca

Uxxdaca

Uxxdacaxxl

c

ji

ii

jiji

ij

,,0

,,

Cu aceast nota ie, g sirea drumuluiminim

[ ]niii xxxxxk,,,,,

210 K=µ

revine la determinarea minimului sumei:

niiiiii kcccc ++++ K

322110 .

Fie acum 1,...,2,1,0, −= nivivaloarea drumului minim de la vârful xi la

F

METODOLOGIE APLICATMihai-Radu Costescu


vârful final. Dac vom presupune ca grafulare 1+n vârfuri, atunci vârful ini ial senoteaz cu x0 iar vârful final cu xn.

Pentru a g si valorile vi ale drumurilorminime de la vârful xi la vârful xn( 1,...,2,1,0 −= ni ) va trebui sa rezolv msistemul de ecua ii:

( )0

,...,2,1,0;1,...,2,1;min

=

=−=+=≠

n

ijiiji

v

njnicvv

Valorile g site pentru vi în diferiteleitera ii ce urmeaz a fi efectuate le vomnota cu

( ) ( ) ( ) ( ) KK ,,,,, 210 kiiii vvvv

În itera ia zero )0( =k se define te:

( ) ( ) 1,,2,1,0;000 −=== nivsicv nini K

La itera ia 1=k se calculeaz valorile:

( ) ( )( ) ( ) njnivcvv nijjiji ,,2,1,0,1,,2,1,0;0,min 101 KK =−==+=≠

Procedeul se repet în mod analog iîn itera iile urm toare, pân se ajunge laitera ia de ordinul k, în care se determinvalorile:

( ) ( )( ) ( ) njivsicvv knij

kjij

ki ,,2,1,0,1,2,1,0;0min 1 KK =−==+= −

≠

Itera iile se opresc atunci când, pentruto i ,...1,0=k avem

( ) ( ) 1,,2,1,0;1 −== − nivv ki

ki K .

Num rul vi(k) reprezint valoarea

drumului minim între vârful xi i xn alegrafului considerat.

Se poate demonstra c într-un graf cu

1+n vârfuri, sunt necesare cel mult 1−nitera ii pentru a g si valoarea drumuluiminim ( 1−≤ nk ).

OBSERVA IE Aplicarea algoritmuluiBellman-Kalaba se reduce la urm toareleopera ii cu matrice:

Observ m mai întâi ca valorilenivi ,...,1,0,)0( = sunt egale cu elementele

ultimei coloane ale matricei (cij).Acestei matrice i se ata eaz o matrice

de extensie ale c rei elemente se ob inastfel:

- Se adun elementele liniilor matriceila elementele ultimei sale coloane(exceptând adunarea elementelor de pediagonal ). Din sumele astfel ob inute, sere in sumele minime care se înscriu înprima coloan a mat de extensie. Seconstat u or c elementele acestei coloanesunt egale cu val )1(

iv determinate în primaitera ie )1( =k .

- Procedeul se repet adunând liniilematricei (cij) la elementele coloanei i amatricei de extensie i se re in sumeleminime. Aceste sume reprezint coloaneiII a matricei de extensie i sunt egale cuvalorile )2(

iv ob inute pentru 2=k .- Procedeul se continu pân când în

matricea de extensie se ob in dou coloaneconsecutive identice.

Primul element al ultimei (saupenultimei) coloane din matricea deextensie reprezint valoarea drumuluiminim. Num rul coloanelor matricei deextensie este egal cu num rul itera iilornecesare pentru ob inerea drumului minim.

program Bellman_Kalaba;{ Programul determina drumulminim intr-o retea cu maxim 15varfuri cu algoritmul Bellman-Kalaba In cazul in care nu exista arcul

POLITIC I SECURITATE INTERNA IONALDeterminarea drumului de valoare minim într-un graf cu ajutorul algoritmului Bellman-Kalaba


(xi,xj) se va trece 0 pentru valoareasa La fel, pentru arcurile (xi,xi) se vatrece tot 0}type matrice=array[0..14,0..14] ofreal;var c,v:matrice; i,j,k,n,flag:integer; s:real; ind:array[0..14] of integer; val:array[0..14] of real;

procedure citire_matrice(varn:integer;var a:matrice);begin for i:=0 to n do for j:=0 to n do begin write('c(',i,',',j,')='); readln(c[i,j]); end;end;procedure inlocuire_infinit(varn:integer;var c:matrice;vars:real);begin s:=0; for i:=0 to n do for j:=0 to n do s:=s+c[i,j]; s:=s+1; for i:=0 to n do for j:=0 to n do if c[i,j]=0 then if i<>j thenc[i,j]:=s;end;

functionminim(n,i,k:integer;v,c:matrice;s:real):real;var vmin:real;begin vmin:=2*s+1; for j:=0 to n do if j<>i then if v[k-

1,j]+c[i,j]<vmin then vmin:=v[k-1,j]+c[i,j]; minim:=vmin;end;

begin {program principal} write('Introduceti dimensiuneamatricei costurilor n-1 = '); readln(n); citire_matrice(n,c); inlocuire_infinit(n,c,s); writeln; for i:=0 to n-1 do v[0,i]:=c[i,n]; v[n,0]:=0; k:=0; repeat flag:=0; k:=k+1; for i:=0 to n-1 do v[k,i]:=minim(n,i,k,v,c,s); v[k,n]:=0; for i:=0 to n-1 do if v[k,i]<>v[k-1,i] thenflag:=1; until flag=0; writeln; writeln('Matricea de extensieeste :'); for i:=0 to k do begin for j:=0 to n do write(v[i,j]:7:1); writeln; end; writeln; for i:=0 to n do begin val[i]:=v[k,i]; ind[i]:=0; end; k:=0; j:=0; repeat i:=0; repeat

METODOLOGIE APLICATMihai-Radu Costescu


i:=i+1; until (i<>k) and(val[i]+c[k,i]=val[k]); j:=j+1; ind[j]:=i; k:=i; until k=n; write('Drumul minim trece prinvarfurile : x0 '); for i:=1 to n do if ind[i]<>0 then write('x',ind[i],''); writeln; writeln('si are valoarea :',val[0]:7:1);end.

Programul realizat permite determinareadrumului minim într-un graf cu maxim15 vârfuri. Datele de intrare aleprogramului sunt: - dimensiunea matricei costurilor n-1 (n-1 deoarece, pentru a respectanota iile din algoritm, s-a consideratnumerotarea vârfurilor de la 0 la n-1; deexemplu, pentru un graf cu 7 noduri, seva introduce 6); - matricea costurilor. În structura sa, programul con inedou proceduri i o func ie, care vor fiexplicate în cele ce urmeaz . Procedura citire_matrice are parametriivariabil dimensiunea matricei i matriceacosturilor propriu-zis i realizeaz citireaacestei matrice pe care o întoarce înprogramul principal. Trebuie f cut men iunea

, spre deosebire de algoritm, în cazul încare nu exist arcul jixx ji ≠),,( , valoareaintrodus pentru acest arc va fi 0 (înalgoritm, în aceast situa ie, valoareapentru acest arc era ∞ ). Procedura inlocuire_infinit are parametriivariabil dimensiunea matricei (n),matricea ( )ijc i o valoare s real . Aceastvaloare reprezint suma tuturor arcelor din

matrice m rit cu 1 (pentru a fi siguri c eanu va fi niciodat aleas în drumul minim),ine locul lui ∞ i va înlocui valorile 0

aferente arcelor inexistentejixx ji ≠),,( .

Func ia minim, de tip real, determinminimul necesar itera iilor din rela ia:

( ) ( )( ) ( ) njivsicvv knij

kjij

ki ,,2,1,0,1,2,1,0;0min 1 KK =−==+= −

≠

Drumul propriu-zis (vârfurile prin caretrece acest drum) i valoarea acestuia suntdeterminate în programul principal. În final, sunt afi ate matricea deextensie, drumul minim i valoarea acestuidrum. Algoritmul poate fi aplicat i pentrudeterminarea drumului maxim într-un graf,cu urm toarele modific ri:

- în procedura inlocuire_infinit,valoarea s va fi înlocuit cu s;

- în func ia minim, condi ia ifv[k-1,j]+c[i,j]<vmin then , va fiînlocuit cu condi ia:

if v[k-1,j]+c[i,j]<vmin then

Résume: algorytme Bellman-Kalabaest utilisé pour determiner la voie optimaledans un réseau. Cet article propose unprogramme applicatif pour résoudre ceproblème.

ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC


Les ententes et les traités Roumano Polonaisconcernant la garantie du statu quo Est-Européen

entre 1919 et 1929

CEZAR AVRAM, ROXANA RADU

’apparition de nouveaux États, lerétablissement territorial d’autres,l’écroulement des empires d`

Europe Centrale et Orientale, ainsi quel’instauration des régimes politiques totalitairesà la fin de la première conflagration mondialeont déterminé de substantielles modificationsgéopolitiques, avec de durables conséquencesportant sur les affaires étrangères de la Roumanieépanouie. L’adoption d’une stratégie flexibledans la politique étrangère s’est ainsi imposée,dans le but de maintenir les traités de paix,dans le système de Versailles, telles quelles,et de par cela, sauvegarder le status quo.Les Puissances victorieuses avaient tracédes zones d’influence à travers les espacesqui, jusqu’alors, avaient orbité autour desÉtats vaincus et avaient tenté d’imposeraux États vaincus des clauses visant àéliminer la concurrence politique et militaire.Toutefois, elles avaient été réduites àreconnaître aux États du centre et del’Orient Européen le droit à une vieindépendante et souveraine. Parlant despremières années de l’après-guerre, NicolaeTitulescu illuminait: «le mélange de véritésanciennes vouées à la mort et de véritésnouvelles, encore pas assez claires»1, le faitque le monde «doit s’habituer à considérer lescréations politiques issues de la GrandeGuerre comme des réalités en croissance

continuelle, qui ne demandent plus àpersonne leur droit de vivre»2. Dans cecontexte nouveau, la Roumanie a formuléles principes de sa politique étrangèrevisant à respecter l’indépendance et lasouveraineté, l’égalité, l’indivisibilité de lapaix et de la coopération internationale, dansle but d’assurer le respect du statu quoterritorial, celui des traités internationaux,voulant éliminer comme aussi la guerre entant que moyen instrumental à employerdans la politique étrangère. Le grandediplomate cité ci-dessus affirmait que lapolitique étrangère de la Roumanie « estdominée par la parfaite concordance quiexiste entre les intérêts Roumains et lesintérêts Européens … La Roumanie est avidede paix comme la plupart des nations quiont été éprouvées par la guerre mondiale… mais il n’y a pas d’ordre sans uneabsolue confidence faite à la pérennité decelle-ci »3.

Dés la début, les traités de paix, etleurs résultats surtout, ont mécontenté nonseulement les vaincus, mais tout aussi bienles vainqueurs. Le danger du révisionnisme,celui du communisme, du fascisme et dunazisme comme aussi, bien sûr, «lescommandements de notre unité nationale»4

ont déterminé l’intégration de la Roumanieaux «associations» internationales et régionales

L

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICCezar Avram, Roxana Radu


qui prônaient la coopération pacifique, lerespect des souveraineté et dignité nationales.Le système de sécurité au centre et au Sudeuropéen a reposé sur les ententesbilatérales avec la France, l’Italie, la Pologne,la Tchécoslovaquie et la Yougoslavie, surdes organismes régionaux tels la PetiteEntente, suivie par l’Entente Balkanique, surl’activité poursuivie dans le cadre de laLigue des Nations.

La reconnaissance des frontières naturellesde la Roumanie et de la Pologne, en tantqu’États indépendants, par la Conférencede paix de Paris et par les pays membresde la Ligue des Nations a constituél’instrument juridique utilisé pour s’organiseret assurer leur consolidation politique intérieure,comme pour se faire reconnaître, à l’extérieur,en tant que parties dans l’élaborations destraites de paix et des agréments qui avaientpour objectifs la mise en place des systèmesde sécurité de leur zone d’Europe.

Dans l’immédiat après-guerre, lapolitique extérieure des deux pays a portésur l’identification des méthodes les plusefficaces dans la coopération bilatérale etmultilatérale avec tous les pays quireconnaissaient la validité des traités depaix conclus en 1919-1920 et acquies-caient au rapide et permanent changementdes rapports entre les forces de l’Europe etdu monde.

Dans le nouveau contexte, la Polognecomme la Roumanie ont ressenti le besoinde resserrer leurs rapports réciproques, detrouver les voies adéquates pour résisteraux pressions politiques, économiques etmilitaires existantes, les modalités de fairegarantir les frontières par la communautéeuropéenne.

Dès les préliminaires de la Conférencede paix, les discussions ont commencépour la constitution de la Petite Entente,pour édifier une confédération danubienne.Au début de la troisième décennie du XX-

ème siècle, la Roumanie a pris l’initiative de

créer une organisation des états du centreeuropéen où participassent la Pologne et laGrèce, en pensant que la capacité derésistance des petits états ne pouvaits’accroître et que le respect des traités depaix ne pouvait être imposé que seulementde cette manière5. Mais la situationinternationale s’est compliquée à cause dela guerre soviéto-polonaise, bien que laFrance ait milité pour l’organisation desétats du bassin danubien et d’autres encoredans un bloc voué à former un «cordonsanitaire» autour de la Russie bolchévique.

Après le voyage de Take Ionescu danscertaines pays européens, Pologne comprise,et après qu’il eût tenté de résoudre par despourparlers les litiges entre la Pologne et laTchécoslovaquie, de nouvelles formules,bien prometteuses, ont été acquises pourles négociations concernant le plan d’organisation de la Petite Entente à cinq,réalisable par étapes. Une première étapeaurait dû être l’alliance polono-roumaine.La 11 février 1921, Take Ionescu informaitles représentants de la Roumanie dans lescapitales, européennes et pas seulement, ausujet de la décision prise par lesgouvernements de Varsovie et de Bucarest« de garantir les frontières de l’Est desdeux Etats»6 par ledit traité.

Le 3 mars 1921, à Bucarest a été signéela Convention d alliance défensive entre leRoyaume de Roumanie et la Républiquede Pologne, par les ministres des AffairesEtrangères Take Ionescu et le prince EustachySapieha, conformément à la décision «duchef de l’état de la République de Pologneet de Sa Majesté le roi de Roumanie»7. Enmême temps, le général Constantin Cristescuet le général Rozwadowski, les chefs desGrands Etats Majors des deux armées, ontsigné la Convention militaire. Les deuxdocuments ont été ratifiés le 25 juillet 1922suivant les stipulations de l’article 1-er dela Convention politique, la Roumanie et laPologne «s’obligent à s’aider réciproquement

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICLes ententes et les traités roumano-polonais concernant la garantie du statu quo Est-

Européen entre 1919 et 1929


au cas où l’une d’elles serait attaquée, sansprovocation de sa part, sur leurs frontièrescommunes de l’Est », situation où l’autrepartie se considérait en état de guerre etétait obligée à lui porter «un concoursarmé». Les sept autres articles soulignaientla nécessité de conclure une conventionmilitaire, la durée de la convention de 5ans «commençant depuis sa signature»,l’obligation qu’aucune des parties contractantes«ne traitât ni ne conclût d’armistice ni depaix l’une sans l’autre», qu’aucune «desHautes parties ne pourra conclure d’allianceavec une tierce puissance sans s’êtrepréalablement concertée avec l’autre partie»,la reconnaissance, par le gouvernementpolonais de la validité des traités deTrianon et Neuilly comme aussi, par legouvernement roumain, de la validité desaccords de la Pologne avec la Républiquefrançaise etc. Le traité comprenait aussi unpoint par où les deux parties s’engageaientà communiquer «à la Société des Nations,conformément au Traité de Versailles» lecontenu entier dudit engagement. A laConvention ont été annexés les ProtocolesA, B et C et une déclaration du 25 juillet1921. L’article 4 du Protocole C stipulaitque les deux gouvernements étudiassent«ensemble les moyens par où l’on pourraitarriver à une alliance défensive avec lesétats voisins» qui avaient signé les traitésde Versailles, Trianon et Neuilly, dans lebut d’une garantie réciproque «contre unequelconque agression».

La Convention militaire, partie intégrantede la Convention politique, signée par lesgénéraux Constantin Cristescu et TadeuszRozwadowski, prévoyait les moyens défensifsde garantir les frontières d’Est des deuxparties, en spécifiant «l’ensemble des mesuresà initier au cas où les territoires des deuxétats, séparément ou en même temps, aienten à supporter des agressions dans lesparties orientales»8. Le 26 novembre 1925,

un accord sera conclu entre lesreprésentants des Grands Etats Majors desarmées Roumaine, Polonaise et Yougoslave,en vue du transit des moyens de guerreentre les trois pays, de l’amélioration del’infrastructure dans leurs territoiresnationaux etc.

La Convention, qui, dans la vision deTake Ionescu, ne constituait qu’une étapedans l’action d’organisation de la PetiteEntente, est restée en vigueur jusqu’au 26mars 1926, lorsqu’elle a été remplacée parle Traité de garantie entre les deux états.

Durant l’entière troisième décennie duXX-ème siècle, la Roumanie comme laPologne ont joui de l’appui et des fermesgaranties de la France. A Paris, l’ont avaitdiscuté des projets du maréchal Pilsudskide «réorganiser l’Europe centrale et orientale»certains parmi eux ayant même suscitél’approbation. Les plans français préconisaientl’organisation de l’état polonais «commeun contrepoids à l’action allemande, unebarrière entre la Russie et l’Allemagne, unrempart contre le bolchevisme»9. Dans lavision française «assurer le bon voisinageentre la Pologne et la Roumanie» constituaitun principe fondamental d’une future Pologneindépendante et souveraine. Dans les premièresannées de l’après guerre, la France a agi envue de renforcer la Grande Roumanie entant que puissance stabilisatrice au centreet Sud-est européen. Dans le butd’accomplir ce desideratum, la Francegarantissait la connexion «territoriale entrela Pologne, la Tchécoslovaquie et l’étatroumain». Bien sûr, le choix de cettepolitique régionale par l’état français à étéinfluencée tant par l’importance même desétats cités que par la compétition économiqueet politique entre la Grande Bretagne et laFrance. Dans l’économie du choix françaisla démarche concernant l’établissement dela frontière polono-roumaine a aussi tenuune grande place, vu l’intérêt de constituer



et de consolider le «cordon sanitaire» vouéà s’opposer à la Russie soviétique et àpermettre à la France une influence politique,économique et militaire.

En 1919-1920, le nouvel Etat, laRépublique Polonaise, était regardé par laFrance et l’Angleterre comme une garantiede stabilité et de paix dans la région. Lesmilieux politiques de Varsovie comme aussiles milieux de l’exil polonais à Londres etParis ont promu l’idée d’un systèmed’alliances impliquant, en premier lieu, lesrapports avec les voisins, ou la Roumanieétait regardée comme «une amie et alliée àtoute épreuve». Le comte Sobranski,représentant du courant national polonais,soutenait l’idée d’une Grande Pologne,limitrophe à la Grande Roumanie»10. Enmême temps, Ionel Br tianu, en contactavec le nouveau gouvernement de Varsovie,assurait que «la Roumanie est prête àdévelopper des relations politiques etéconomiques des plus intimes»11 avec laRépublique Polonaise. L’intervention arméeroumaine dans la Pocutie, en mai-août1919, n’a pas détérioré les bons rapportsexistant entre les gouvernements des deuxétats. L’établissement des frontières entrela Roumanie et la Pologne, ayant pourbase l’Accord de Lemberg de juillet 1919et le Traité de Sèvres du 10 août 1920 ainsique, bien sûr, la stratégie bilatérale stipuléepar la Convention du 3 mars 1921 a eu lieudans des conditions amiables, bien qu’il yait eu des options des deux parties du sujetde rectifications locales de frontière (l’échangede territoires en vue d’assurer la liaisonentre la Bucovine et le Maramures – lebout du Sud de la région Kosow etc.). Lesdiscussions ont continué jusqu’en juillet1926, lorsqu’on a fondé la Commission mixtede délimitation polono-roumaine, siégeantà Cern i et Sniatyn, qui procédera àl’établissement de la frontière sur le terrain».Simultanément avec les discussionsconcernant l’établissement de la frontière

polono-roumaine, les deux états ont concludes conventions postales, sanitaires, desaccords sur la circulation des marchandises,sur l’interdiction des publications obscènesetc.

La coopération entre les gouvernementsde la République de Pologne et du Royaumede Roumanie à été aussi visible durant lesdébats de la Société des Nations sur lesmoyens d’assurer la sécurité nationale parle désarmement et de garantir le statu quod’après-guerre. Les représentants des deuxpays ont soutenu le «Rapport concernantles conditions de l’arbitrage, de la sécuritéet de la réduction des armements», présentépar le juriste et l’homme politique hellène,Nikolas Politis, dans la V-ème session del’Assemblée Générale de la Société desNations, de septembre-octobre 1924. LaRoumanie et la Pologne ont comté parmiles états signataires du Protocole deGenève, adopté le 2 octobre 1924, documentqui précisait, en avant-première, «la connectionindissoluble entre arbitrage, sécurité etdésarmement»12.

Un pacte de garanties conçu par leForeign Office a encore rapproché lesgouvernements des deux pays. La Roumaniea tenté de déterminer la Grande Bretagne àadmettre l’inclusion du Pacte de la Pologneet de la Tchécoslovaquie. Le chef de ladiplomatie roumaine, I. G. Duca, s’estprononcé contre le choix d’A. Chamberlain,le secrétaire d’état au Foreign Office,visant «l’entente avec l’Allemagne», enaffirmant que l’exclusion de ces deux paysaccroître «l’insécurité de l’Europe»13 enpartageant le monde entre «des états auxfrontières garanties et des états laissés dugré de leurs propres moyens»14.

D’importants moments dans l’ensembledes rapports entre les deux pays ont été lesdébats de la Conférence de Genève, du 10avril au 19 mai 1922, les échos de laConférence de Locarno, du 3-16 octobre1925, lorsque la Roumanie et la Pologne




ont eu des avis similaires au sujet desgaranties données par l’Allemagne au sujetdes frontières avec la Belgique et la France.La conclusion du Traité entre l’URSS etl’Allemagne, le 26 avril 1926 à Berlin aconstitué une autre occasion de rappro-chement réciproque entre les deux pays,qui ont demandé le respect des stipulationsdes articles 16 et 17 du Pacte de la Sociétédes Nations. Les politiques polonais etroumains pensaient que le traité représentaitun moyen de chantage employé parl’Allemagne et un secours inespéré offert àla Russie soviétique «à réclamer la révisiondes traités du système de Versailles», c'est-à-dire la rectification des frontières fixéesdans l’après-guerre entre les pays ducentre, de l’Est et du Sud-est européen.

La signature du Traité de garantiepolono-roumain, le 26 mars 1926, où, àl’initiative roumaine, a été incluse la cause«erga omnes», a représenté une preuveindubitable des relations d’amitié entre lesdeux états. Par ce Traité, les deux parties’engageaient réciproquement à respecteret maintenir leur intégrité territoriale,indépendance politique et dignité nationalecontre les agresseurs extérieurs. Au cas oùl’un des deux états aurait été attaqué sansprovocation de sa part, la Pologne et laRoumanie s’engageaient à se prêter tout desuite réciproquement secours et appui,suivant les stipulations de l’article 16 duPacte de la Société des Nations. Suivantl’article 3 du Traité, les deux partiescontractantes s’engageaient, si elles envenaient à l’état de guerre préventive, à nepoint traiter, ne point conclure d’armisticeni de paix l’une sans l’autre. Elless’engageaient à se concerter sur toutes lesquestions de politique étrangère d’intérêtcommun pour les deux gouvernements, àne point conclure d’alliance avec une tiercepuissance sans consultations réciproques, àcoordonner leurs efforts pacifiques etc.15.

Conformément à cet accord, un «Arrangementtechnique» a été aussi signé entre lesEtats Majors des armées des deux pays, oùla Convention militaire a été élargie «ergaomnes». L’article 1-er du Traité montraitque l’obligation d’entraide «subsiste mêmeau cas où l’une ou les deux PartiesContractantes se trouveraient en guerre avecune autre puissance, au moment où l’uned’elles serait attaquée par un ou plusieursvoisins orientaux»16. Par rapport à laConvention de mars 1921, l’ajout est re-marquable lorsque l’on y spécifié:«L’intervention de l’une des deux PartiesContractantes à la faveur de l’autre serafaite dans les même conditions, quelle quesoit la qualité et la situation politiqueinternationale des adversaires»17. Ceparagraphe élargit l’alliance contre toutagresseur, la Roumanie et la Pologneentendant à assurer leur indépendance etintégrité territoriale contre les tendancesrévisionnistes qui, dès cette étape,commencent à se manifester puissammenten Europe. L’engagement des deux partiesconsistait aussi dans le fait que l’état nonattaqué s’obligeait, en dehors desstipulations prévues par le Traité degarantie, à donner cours a l’Accord relatifau transit des matériaux de guerre, concluen novembre 1925. Les documents paraphésen novembre 1925 et mars 1926 stipulaientaussi des mesures à prendre au casd’incidents ou de conflits aux frontièresorientales. En l’occurrence, les gouvernementsalliés «chargeaient les organismes militairesà initier les contre-mesures requises pouréviter le handicap de l’initiative stratégiqueennemie et à développer les moyens de ladéfense nationale, à mettre du point lacoopération des industries de la défense»18.L’on stipulait aussi l’obligation « deprotection des frontières » pour que l’onpuisse passer à la concentration des forcesmilitaires en vue de rejeter les agresseurs.



Il y avait aussi des stipulations sur leséchanges d’armement, le développement del’industrie de la défense, le développementdes services de transmissions, l’améliorationde l’infrastructure etc. Le traité, conclu pour une période de 5ans, allait être renouvelé le 15 janvier1931, moment où l’on a ajouté la clause durenouveau automatique, pour un terme de5 ans, si l’une des parties ne le dénonçaitpas avec une année d’avance. En 1936, legouvernement roumain proposera augouvernement polonais l’extension de laclause «orga omnes» contre une attaqueéventuelle de l’Hongrie horthyste. Mais leministre des affaires étrangères polonais,Joseph Beck, rejettera la proposition enraison du fait que la Pologne n’avait pasratifié le Traité de Trianon. En 1938 et 1939,le gouvernement roumain a encore fait despropositions similaires, mais le gouvernementpolonais s’y est opposé espérant à uneconciliation avec l’Allemagne et la Hongrie. Dès la seconde moitié de la troisièmedécennie du siècle dernier, les états petitset moyens pris entre l’Allemagne etl’U.R.S.S. on commencé à ressentir leurvulnérabilité, accentuant leurs sentimentsd’incertitude et d’insécurité, bien que laFrance ait initié plusieurs actions diplomatiquesdans le sens d’assurer la paix et la sécuritédans cette partie du continent. Un premierpas dans cette direction a été fait parl’adoption, en septembre 1927, par la Sociétédes Nations, de la résolution condamnantla guerre d’agression, soutenu par l’entréede l’Allemagne dans cette organisation,l’année antérieure, en septembre 1926. Unefois avancée, par Aristide Briand, l’idée deconclure un pacte d’amitié perpétuelleentre la France et les U.S.A., à l’occasiondu dixième anniversaire de l’entrée desU.S.A. en guerre, l’étape de la coopérationpacifique s’est ouverte, permettant detrouver des modalités de contrecarrer ledanger de la guerre et d’entraver le courant

révisionniste. Les diplomaties de Bucarestet de Varsovie ont montré de l’intérêt pourla proposition du gouvernement deWashington au sujet d’un pacte multilatéralde renonciation à la guerre. I. G. Duca,Nicolae Titulescu et d’autres politiquesroumains ont soutenu le projet, bientôtconnu sous le nom de Briand-Kellog. Le26 août 1928, le Pacte Briand-Kellog à étésigné à Paris par une série d’états, parmilesquels la Pologne. Ainsi, les étatssignataires s’engageaient à résoudre toutconflit, de quelque nature il soit, par desmoyens pacifiques. En 1929, plus de 60états allaient adhérer à ce pacte. La Roumaniea répondu affirmativement à l’invitationd’y adhérer, mais a exprimé une séries deréserves, générées par le désir de ne pasporter atteinte à ses alliances. Le 4septembre 1928, Roumanie déposera, parson chargé d’affaires ad intérim àWashington, Mihail R. Sturdza, auDépartement d’Etats des U.S.A., l’acted’adhésion de la Roumanie, le traité étantratifié par le Parlement roumaine le 26janvier 192919.

La Pologne, comme la Roumanie, étaientconvaincues que le Pacte Briand-Kellogcorrespondait pleinement à leurs propresintérêts, car il «concordait totalement avecle Pacte de la Société des Nations et avecles obligations comprises dans les autresconventions de sûreté conclues jusqu’alors»20. Pour la Roumanie et la Pologne,la chance était apparue d’améliorer leursrapports avec l’Union Soviétique, un autre« isolé » par le monde démocratique, qui avaitdéjà affirmé ses tendances révisionnistes.Les négociations soviéto-roumaines de mars-avril 1924 n’avaient pas fini positivement.La Russie soviétique a d’abord condamnéle Pacte Briand-Kellog pour qu’ensuite lecommissaire aux problèmes extérieurs,Maxime Litvinov, soumît aux gouvernementvoisins, le 29 décembre 1928, un protocoleindépendant, valable pour l’Europe orientale.




La Roumanie, liée à la Pologne par leTraité de 1926, a proposé que le protocolesoit négocié et signé en commun par tousles pays voisins à l’Union Soviétique. Legouvernement de Varsovie s’est déclarétotalement d’accord avec la propositionroumaine.

Le protocole de Moscou a été signé le9 février 1929 dans la capitale de l’U.R.S.S.,consacrant ainsi désir de plusieurs états derenoncer à la guerre et de tenir conseil,pour chaque problème «litigieux». Ainsi,les gouvernements de Varsovie et deBucarest ont considéré que le Pacte Briand-Kellog, comme le Protocole de Moscou,étaient des pas importants dans l’établissementde la paix entre les peuples civilisés, dansl’exclusion de la guerre dans la résolutiondes différends, dans l’établissement d’unclimat de bon voisinage avec d’UnionSoviétique et, pourquoi pas, avec l’Allemagneet l’Hongrie. Mais ni le Pacte Briand-Kellog, ni le Protocole de Moscou n’ontpoint été accompagné par des garanties, cequi a fait qu’ils ne puissent pas constituerd’impédiments à même d’entraver l’agressiondéchaînée par les états révisionnistes.

Le 24 octobre 1929, dans le sens durapprochement des deux états, la Roumanieet la Pologne, à été conclu à Bucarest leTraité de conciliation et d arbitrage entrela Pologne et la Roumanie, fondé surl’article 6 du Traité de garantie polono-roumain. Le nouvel engagement stipulaitque les parties signataires acceptassent dese soumettre à la procédure de conciliationou d’arbitrage dans la discussion «de toutequestion qui ne pourrait pas être résoluepar les procédés diplomatiques»21. Lesparties s’engageaient à constituer uneCommission Permanente de Conciliation,composée de trois membres chargés detrancher sur les questions litigieuses etd’agir en vue de la réconciliation desparties. Le tribunal arbitral était constitué

par l’accord des parties lorsqu’un différendétait soumis à l’arbitrage, la sentence étantobligatoire et exécutée «de bonne volontépar les parties». Ce qui est important àmentionner est que les parties s’engageaientà s’abstenir de tout action qui aurait puavoir des répercussions sur l’acceptationdes propositions de la Commission Permanentede Conciliation où sur l’exécution de lasentence arbitrale22.

Le 9 novembre 1929 à Prague a eu lieula signature de la convention qui devaitfaciliter la liberté du transit ferroviaireentre la Bucovine et le Maramures, par leterritoire polonais et tchécoslovaque. Ledocument a été signé par Francisc Moskwa– Pologne, Cezar Mereu – Roumanie etJaroslav U ednícek – Tchécoslovaquie.Suivant ce document, structuré en 30 articles,la Pologne comme la Tchécoslovaquieaccordaient des facilités pour le transitspécial de voyageurs, bagages, messagerie,marchandises et poste dans la secteurjalonnés par les gares de Grigore GhicaVod – Roumanie et Sniatyn, Za ucze,Woronienka – Pologne, Jasina – Tchéco-slovaquie et Valea Vi eului – Roumanie.Aux voyageurs des traînes roumains étaitaccordée l’exemption des formalitésdouanières, mais il leur était interdit demonter ou de descendre se trouvant sur leterritoires polonais ou tchécoslovaques. En1929-1930 les discussions ont continué ausujet de la délimitation des frontières polono-roumaines. L’alliance stratégique des deuxétats a tenu un grand poids dans la prisedes décisions, bien que les pourparlersaient été tergiversés jusqu'à la durée de 9ans. La divergence d’interprétation sur lesecteur de frontière au long duTchérémisse, de Visnitza-Kuty jusqu’auPrut (les revendications des propriétairespolonais au village de Serafince) a étédépassée et, en mai 1935 a Bucarest, l’on asigné les documents qui parachevaient



l’action de délimitation des frontières entreles deux états. Le protocole final dedélimitation de la frontière a été signé parAlexandru Iacovaky, le chef de laDélégation Roumaine dans la Commissionmixte de délimitation et par MiroslawArciszewski, ministre polonais à Bucarest23.Le texte avait 9 articles qui partageaient lafrontière commune en 5 secteurs principaux,la ligne de la frontière ayant 346-603 kmde longueur24.

On a porté d’importantes discussionsdu sujet de l’adoption d’un projet concernantla facilitation du trafic local à la frontière.Ainsi, ce projet a été avancé par la partiepolonaise le 7 mars 1929, autorisant lescitoyens des deux états à obtenir de laissez-passer locaux pour leur libre circulationdans une zone de 10 km autour de lafrontière. Le 7 décembre 1929 a Varsoviea été signé la Convention bilatérale ausujet de la facilitation du trafic local defrontière. Le document contenait 33 articleet statuait qui pouvait jouir des permis depassage de la frontière, délimitait lespropriétés, nommait les propriétaires desexploitations agricoles situées dans la zonede frontière et facilitait la libre circulationdes ouvriers, des artisans, des membres duclergé, des vétérinaires etc. de la zone defrontière.

Les conseils agraires de Varsovie, enaoût 1930, comme aussi l’activité de laSociété des Nations en 1929-1930 et laConférence de Hague de l’été 1930, quiadoptera la plan Young ont rapproché laPologne de la Petite Entente, en général, etde la Roumanie, en particulier. La Pologneet la Roumanie ont discuté au niveaud’experts dans leur essai d’adopter desmesures pour remédier aux effets négatifsde la crise mondiale de surproduction. Lesdécisions des deux états ont été déposées àla Société des Nations pour aider àl’adoption d’un plan de mesures à même

de redresser l’économie des états affectéspar la crise.

Durant la décennie nommée « la belleépoque », les rapports des deux pays ontété dominés par les intérêts économiqueset politiques. Soit la partie roumaine, soitla partie polonaise ont proposé maintessolutions au sujet des liaisons commercialesentre les deux pays. L’on a même avancédes projets de construction d’un canalentre les Mers Baltique et Noire, avec lafacilitation des transports ferroviaires et lapénétration des intérêts commerciauxpolonais dans les Balkans.

Les activités de la communauté polonaiseen Roumanie, les contacts entre les autoritésde Cern i et de Lwów, entre société,écoles, associés et personnalités etc. sesont avérés importants.

Par leur politique de l’époque, autantla Roumanie que la Pologne ont participé àl’effort de la communauté internationalevisant à préserver les indépendancesnationales et les intégrités territoriales,pour remédier au danger de l’éclatementd’une nouvelle guerre, pour défendre lapaix générale. C’est pour la réalisation deces desiderata que les deux états ont conçu,ultérieurement, dans la IV-ème décenniedu XX-ème siècle, tout leur systèmed’alliances. Nicolae Titulescu imaginaitl’entier continent européen couvert depactes régionaux «reliés les uns aux autreset constituant les barbelés de la paix»25.Dans le contexte des dix premières annéesd’après la Grande Guerre, la Roumanie atenu un grand rôle dans la Petite Entente,par ses rapports amicaux avec les deuxpartenaires, comme aussi avec les étatsvoisins possiblement intégrables à cesystème, comme la Pologne, la Grèce, laTurquie et l’Albanie. La crise économique de 1929-1933 aaiguisé les rivalités entre les grandespuissances, mais aussi celle entre les paysrévisionnistes et ceux qui militaient pour la




sauvegarde du statu quo européen. Tout lesystème géopolitique bâti sur les traités depaix du système Versailles et sur lescontacts directs entre les gouvernementsconcernés allait sombrer, suite à une évolutionnégative du climat de paix et d’entente. Lacomplémentarité des objectifs et des stratégiesde l’Allemagne et de l’U.R.S.S. allait causerl’application des stipulations du protocolesecret du Pacte Ribbentrop-Molotov, quimettra une fin brutale à l’existence de laréalité politique et géographique établie àla fin de la Première grande conflagrationmondiale. Durant l’entre-deux-guerres, laRoumanie et la Pologne ont milité pour lacréation d’un système de traités et d’accordsdestinés à offrir les garanties requises parune évolution pacifique en Europe.Malheureusement, ce projet d’organiser lasécurité collective a échoué, l’humanité sevoyant confrontée à une nouvelle guerre,beaucoup plus dévastatrice et nuisible quecelle de 1914-1918. Les pays à régimes dictatoriaux desouche fascisme, avec des aspirations et desprogrammes révisionnistes, se rapprochantet se regroupant, ont dû rencontrer l’oppositiondes états à régimes démocratiques, membresactifs et supporters de la Société des Nations,intéressés au maintien de la paix et à lasauvegarde du statu quo territorial et politique.La Roumanie et la Pologne ont tenu degrands rôles parmi ces états désireux depaix et de prospérité, leur politique étrangèreétant dominée par «une parfaite concordanceentre leurs intérêts nationaux et les intérêtseuropéens»26.

Notes1 Archives Nationales, Bucarest,fonds Maison Royale, D. 3, sans auteur, f.14.2Ibidem.3 Nicolae Titulescu, Discursuri(Discourses), Editura tiin ific , Bucarest,1967, p. 295.

4 Ibidem, p. 407.5 Mémorandum du 19 août 1920, Bucarest(sans signature).6 Eliza Campus, Mica Ïn elegere (La PetiteEntente), Editura tii ific , Bucarest, 1968,p. 44 (télégramme 2910 du 26 septembre1920, depuis la légation de Rome, signéeTake Ionescu).7 Monitorul Oficial, nr. 89 du 26 juillet1921; Petre B rbulescu, Ionel Clo ,Repere de cronologie interna ional . 1914-1945 (Détails de chronologie internationale.1914-1945), Editura tiin ific , Bucarest,1982, p. 200-201.8 Istoria Românilor (Histoire desRoumains), vol. VIII, EdituraEnciclopedic , Bucarest, 2003, p. 434.9 Séance du Quai d’Orsay du 29 janvier1919 (Apud, Florin Anghel, Despre oproblem aproape necunoscut : frontieraromâno-polon în perioada interbelic ,1919-1939 (Une question quasivementinconnue, dans “Revista Istoric ”, nouvellesérie, tome VIII/1997, no. 3-4/mars-avril,Editura Academiei Române, Bucarest, p.255).10 A.N.B., fonds Ministère des Affaires Etrangères;dossier 63/1919, p. 72 (Télégramme de IonI. Br tianu à M. Phereckyde, du 26 avril1919).11 Ibidem.12 Mihai Iacobescu, România i SocietateaNa iunilor. 1919-1929 (La Roumanie et laSocieté des Nations. 1919-1929), Bucarest,1988, p. 162.13 Istoria Românilor (Histoire desRoumains), tome VIII, …, p. 447.14 Ibidem.15 Petre B rbulescu, Ionel Clo , oeuvrecitée, p. 204.16 Istoria Românilor (Histoire des Roumains),tome VIII, …, p. 435.17 Ibidem.18 Nicolae Dasc lu, Rela iile româno-poloneîn perioada interbelic (Relations roumaino-polonaise dans l entre-deux-guerres),Bucarest, 1991, p. 44.19 Istoria Românilor (Histoire desRoumains), tome VIII, …, p. 461.20 Ibidem.



21 Br tianu G., La politique extérieure de laRoumanie, Bucarest, 1937, p. 36.22 Matei Gheorghe, Reflec ii asupraproblemelor securit ii interna ionale înperioada interbelic (Reflections sur lesquestions de la securité internationale dans

entre-deux-guerres), dans „Anale deistorie”, no. 3/1973, p. 81.23 Florin Anghel, article cité dans « uvrecitée», p. 267.24 Ibidem.25 Nicolae Titulescu, Documente diplomatice(Documents diplomatiques), Editura tiin ific ,Bucarest, 1967, p. 187.26 Nicolae Titulescu, Discursuri (Discours),Editura tiin ific , Bucarest, 1982, p. 125.

Résumé: In the international contextof the 20s, Romania and Poland felt theneed to establish close relations and tofind common ways to resist to thepolitical, economical and militarypressures of the revisionist forces



Richard Rorty i liberalismul postfilosofic

C LIN S NCIULESCU

ncercarea lui Rorty de a ar ta cliberalismul politic ar servi mai binecultura societ ilor democratice care l-

au adoptat, dac ar fi lipsit de o funda-mentare filosofic , are dou componente.Pe de o parte, reac ia negativ , constând în„îndep rtarea unora dintre buruienilefilosofice” (CIS, 108) care împiedic receptareaargumenta iei lui Isaiah Berlin privitoare lalibertatea negativ . Prin „buruieni filosofice”Rorty în elegând în primul rând reziduurilemetafizice în termenii c rora a fost, în modtradi ional, definit liberalismul. Pe de altparte, încercarea de a oferi un vocabularalternativ, care s înlocuiasc vechiul vocabularmetafizic al descrierii de sine a liberalismului,încercarea de a oferi o redescriere a unoradin fenomenele familiare culturii democraticeoccidentale care s sus in „modul luiBerlin de a descrie institu ii i teorii politicealternative” (CIS, 109). Reac ia negativ estede fapt un efort de a respinge argumentelefilosofice care sus in ideea ra ionalisttradi ional , specific vocabularului iluminist,potrivit c reia ceea ce asigur coeziuneaunei societ i democratice este afirmareaferm a unor principii sau fundamentefilosofice universale. Cele dou laturi aleanalizei lui Rorty a liberalismului, unanegativ , bazat în esen pe argumentefilosofice menite s fac funda ionalismuli esen ialismul, persistente în discursul

liberal, s arate r u, cealalt , utopic ,imaginativ , menit s redescrie „fenomene

familiare ale vie ii politice liberale,” se îmbinadesea i se sprijin reciproc. Adesea,comentatorii lui nu fac aceast distinc ie,tratându-l fie ca pe un analist politic, i l sândla o parte „articularea filosofic ” a utopieisale, fie ca pe un filosof care încearc , uneoriprin argumente sofisticate, s diminuezeimportan a „teoriei” în dinamica intern aliberalismului. În continuare voi face treilucruri: voi da o descriere succint aliberalismului postfilosofic al lui Rorty,voi trece în revist câteva din criticile laadresa unora din elementele acestei imaginii voi schi a unele clarific ri ce sugereaz, dat fiind dubla articulare a liberalismului

postfilosofic, unele din aceste critici nusunt tocmai la subiect.

Motivul principal pentru care o societateliberal nu are nevoie de fundamente filosoficeeste acela c admiterea unor astfel defundamente ar afecta chiar ideea de libertatepolitic specific liberalismului. Reinterpretareaantimetafizic , istorist i antiesen ialistdat de Rorty acestei idei este: „libertateaca recunoa tere a contingen ei” (CIS, 96).

ut rii unor fundamente filosofice aleliberalismului Rorty îi opune încercarea deredescriere1 a unei societ i liberale ideale,una în care

cultura liberalismului ar fi una care afost, în toate privin ele, emancipat înraport cu tradi ia, secularizat . Oastfel de cultur nu ar g si nici unloc pentru concep ia c exist for e

Î

ISTORIE I FILOSOFIE POLITIClin St nciulescu


neomene ti fa de care oamenii artrebui s fie responsabili. (CIS, 95)

În mod ideal, acest proces de demitizare„ar culmina... cu faptul c nu am mai ficapabili s g sim vreo utilitate ideii cfiin ele umane finite, muritoare, ce existîn mod contingent ar trebui s i derivesensurile vie ilor lor din orice altceva, cuexcep ia altor fiin e umane finite, muritoare,ce exist în mod contingent.” (CIS, 95)Respectul fa de ceea ce, tradi ional,fundamenta sau justifica – în forma unorprincipii eterne, a unei ordini atemporalesau a unei matrici universale –, o societatedemocratic , va fi înlocuit de respectulcet enilor acesteia fa de libertatea negativ ,exprimat simplu ca libertatea „de a fi l satîn pace” (AP, 235), i de c utareasolidarit ii. Solidaritatea c utat de membriisociet ii liberale ideale a lui Rorty nu sebazeaz pe nimic mai obiectiv decât

utarea unui acord intersubiectiv cât mailarg posibil în cadrul practicilor socialeexistente sau posibile.

Tipul de adev r care corespunde celmai bine acestei c ut ri nu este nimic maimult decît, cu cuvintele lui William James,ceea ce este bine pentru noi s credem. Dinpunctul de vedere pragmatist al lui Rorty,

a spune c s-ar putea ca credin elenoastre ra ionale s nu fie adev rate,înseamn pur i simplu a spune c s-ar putea ca cineva s vin cu o ideemai bun . Înseamn a spune cexist întotdeauna loc pentrucredin e îmbun ite, de vreme cepot s apar noi dovezi, sau noiipoteze, sau un vocabular completnou. (ORA, 78)

Este o tr tur esen ial a societ iiliberale, în sensul lui Rorty, aceea c „semul ume te s numeasc «adev rat» (sau«drept», sau «just») orice se întâmpl sfie rezultatul comunic rii nedistorsionate,

orice opinie ce câ tig într-o confruntareliber i deschis ” (CIS, 126). Înlocuireadorin ei de obiectivitate, în sensul s utradi ional de supunere fa de o realitateanonuman sau de dobândire a uneiperspective neutre asupra lucrurilor – aceea ce Putnam nume te „privirea ochiuluidivin” –, cu dorin a de solidaritate ar avea,potrivit lui Rorty, avantaje practice evidente,

ci

atunci ar trebui s consider m cprogresul uman ofer fiin elor umaneposibilitatea s realizeze lucruri maiinteresante i nu s se îndrepte spreun loc dinainte preg tit pentruumanitate. (ORA, 86)

a cum o descrie Rorty, cultura liberalpostfilosofic nu are nevoie de nimic degenul unei rela ii cu „ceva mai cuprinz tor”decât ea îns i. O mare parte din încerc rilelui Rorty de a respinge tezele funda ionaliste,esen ialiste, universaliste pe care se bazeazmulte din analizele clasice sau moderneale liberalismului const în identificarea aceea ce filosofii morali sau politici a azsub eticheta „ceva mai cuprinz tor.” Binele,Dumnezeu, Limbajul, Legea moral ,Voin a de putere, Fiin a, Subiectul suntpentru Rorty variante ale acelui ceva maicuprinz tor în raport cu care este definitemanciparea fiin elor umane în general, ia membrilor unei societ i liberale, înspecial. Ele presupun, în acela i timp, cexist ceva esen ial în interiorul fiin elorumane – o „natur uman ”, „umanitateaîns i” –, pe care acestea s îl poatrealiza. Solidaritatea ar fi astfel ob inutprin recunoa terea acestei umanit i careeste comun indivizilor. Problema cu acestmod de a gândi este aceea c sunt l sate lao parte chestiunile concrete care afecteazîn realitate emanciparea fiin elor umane.Probleme cum sunt robia, clericalismul,sclavia salariului, discriminarea rasial saude gender, birocra ia stupid au fost adesea

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICRichard Rorty i liberalismul postfilosofic


ocolite, sau importan a lor diminuat , înschimbul definirii unui „interes uman”anistoric (AP, 233). Ca istorist lingvistic,Rorty respinge ideea c fiin ele umane au„un interior”, „un miez central” care „rezistcondi ion rii exterioare.” Autonomia individualeste v zut astfel mai pu in ca o actualizarea unei poten ialit i comune, cât ca o„crea ie-de-sine”, „procesul prin care neeliber m de mo teniri foarte specifice pentrua elabora consecin ele „amprentelor oarbeidiosincratice.” (AP, 235) Abandonareaacestei concep ii despre eu ca având unmiez central face acceptabil distinc ia dintrepublic i privat necesar într-o societatedemocratic liberal . O astfel de distinc iese bazeaz pe renun area la preten ia c oteorie care putea s unifice publicul iprivatul este dezirabil . Atitudinea corecteste, pentru Rorty, aceea de a trata „cerin eleautocrea iei i solidarit ii umane ca fiind înmod egal valide, dar pururi incomensurabile.”(CIS, 28)

În spatele concep iei tradi ionale despreeu st , potrivit lui Rorty, afirmarea unei

a-numite „nevoi adânc metafizice” decare, într-o societate liberal , indivizii artrebui „s se vindece” (CIS, 96). O astfelde nevoie este vizibil în încercareaplatonic-kantian de a separa, în interiorulfiin ei umane, o parte transcendent , caretrebuie s de in controlul, pe de o parte, io parte empiric , alc tuit din dorin e,senza ii, pasiuni, care trebuie controlat deprima, pe de alt parte. Problema cu aceastseparare este c ea face posibil i, de fapt,sprijin ideea c ceea ce ar trebui s deasens vie ilor membrilor societ ilor democraticei ceea ce este mai valoros din punct de

vedere moral este tocmai ceea ce apar ineîn mod esen ial tuturor fiin elor umane, îndauna a ceea ce este specific i idiosincratic.

Dimpotriv , societatea liberal post-filosofic visat de Rorty „va fi una în carerespectul pentru o astfel de specificitate iidiosincrazie va fi larg r spândit, una în

care singurul gen de libertate uman încare se sper este «libertatea negativ » alui Isaiah Berlin” – aceea de a fi l sat înpace” (AP, 235). Într-o astfel de societate nuse va putea pune problema „validit iiuniversale” a principiilor folosite în solu ionareaproblemelor concrete care pot ap rea.Întreaga teorie de care va fi nevoie esteconstruit pe ideea „atingerii echilibruluireflexiv” a lui John Rawls, încercarea de aconfrunta principiile morale care iau formaunor generaliz ri cu rol justificativ i„reac iile” indivizilor la „dezvolt ri noi”,„sentimentul” acestora „de dezirabilitatesau indezirabilitate a diferitelor posibilit irecent dezv luite” (AP, 235). De aici iauna tere „ini iative[le] de a reforma vechileinstitu ii, sau de a le înlocui cu altele noi.”(AP, 235) Dar nu se va pune problemafilosofic a „validit ii universale” aprincipiilor folosite. Aceasta înseamn însi c nu va exista nici un indiciu clar

despre ceea ce afecteaz în mod esen iallibertatea individual . Ceea ce ar pune îndificultate acceptarea de c tre Rorty adefini iei lui Judith Shklar pentru „liberal”ca fiind persoana pentru care cruzimea este„cel mai r u dintre lucrurile pe care lefacem” (CIS, 28). C ci nu va putea fistabilit a priori nicio tr tur esen ial aceea ce ar putea fi sursa cruzimii sau ceeace ar putea umili, în mod independent decontext, de un anumit timp i un anumitloc. Acceptarea contingen ei presupuneacceptarea faptului c nu exist „oîntemeiere teoretic noncircular pentruopinia c cruzimea este oribil ” (CIS, 28).Aceast acceptare este specific unui tipuman pe care Rorty l-ar dori universalizatîn societatea sa utopic : „liberalul ironist.”Acesta este ironist pentru c se îndoie te ccele mai importante opinii i dorin e alesale trimit la ceva de dincolo de locul i detimpul în care se întâmpl s fie formulate,gândite sau sim ite, pentru c el crede caceste opinii i dorin e ale sale sunt



contingente. Dat fiind asumarea contingen eiopiniilor i credin elor sale i aleconcet enilor s i, liberalul ironist nu poateda nici un r spuns la întrebarea „De ce snu fii crud?”, el nu poate oferi o întemeiereteoretic noncircular pentru convingereasa c cruzimea nu poate fi printre lucrurilepe care el le poate accepta. Acesta este unpunct slab al pozi iei sale, pentru c , spredeosebire de un metafizician sau un teolog,pentru care exist o ordine în afara timpuluii întâmpl rii care d sens existen ei umane,

stabilind „o ordine a responsabilit ilor”(CIS, 29), el nu crede într-o astfel de ordine.De asemenea, solidaritatea ce caracterizeazmembrii societ ii liberale ideale nu estedescoperit prin îndep rtarea „prejudec ilor”,ci este ceva ce trebuie imaginat. Reflec ia,apelul la criterii, cercetarea ca activitateuman exemplar , nu sunt instrumentelepotrivite pentru realizarea solidarit ii. Maicurând solidaritatea „este creat .” (CIS, 28)Ceea ce contribuie la crearea solidarit iieste „cre terea sensibilit ii ... fa deanumite detalii ale durerii i suferin eialtora, ale unor oameni ce nu ne suntapropia i.” Iar aceast sensibilitate

face mai dificil s marginaliz moameni ce se deosebesc de noi,gândindu-ne c «Ei nu simt asta a acum am sim i-o noi», sau «Trebuie sexiste totdeauna suferin , a adar dece s nu-i l m pe ei s sufere?»(CIS, 28)

De asemenea, ea face posibil reac iamembrilor societ ii fa de institu ionalizareacruzimii, fa de „impunerea durerii iumilirii asupra celor lipsi i de puterea.Acest lucru este posibil nu prin construireaunei teorii despre natura uman , ci prindescrieri detaliate ale unor tipuri de durerei de umilire. Genul acesta de descrieri acut cândva

cunoscut celor lipsi i de putereopozi ia dintre vie ile lor i vie ilealtora (stârnind astfel revolu ii) i au

cut cunoscut aceea i opozi iecelor privilegia i (stârnind astfelreforma). (AP, 235).

Este pu in probabil ca astfel de descrieri fie produsul activit ii filosofice. Mai

curând antropologii, jurnali tii, sociologii,dramaturgii, regizorii de film sunt oamenicare pot furniza aceste descrieri ale unorsitua ii reale sau posibile. Romane precumColiba unchiului Tom, Mizerabilii, produc iiliterare ca Ferma animalelor sau ArhipelagulGulag, articole i reportaje scrise de jurnali tii reporteri demascatori ai corup iei, de

sociologi, istorici i oameni de tiin ,„rapoarte scrise de comitete de filantropi ibirocra i” (AP, 236) sunt surse mai eficiente,decât elaborarea de teorii, în privin aacutiz rii sensibilit ii fa de formeleactuale i posibile de suferin . Acesta vorajuta membrii societ ilor liberale s idezvolte abilitatea

de a vedea tot mai multe diferen etradi ionale (de trib, religie, ras ,obiceiuri, i altele) ca neimportante,atunci când sunt comparate cuapropierile în ceea ce prive tedurerea i suferin a capacitatea dea te gândi la oameni extrem dediferi i fa de noi în ine ca fiindinclu i în domeniul lui «noi». (CIS,300)

Ele constituie stimulii care dau na terereac iilor ce vor trebui echilibrate cu vechileplatitudini, stimuli ai permanentelor schimb risociale. Criticile la adresa utopiei liberale a luiRorty au venit din direc ii variate. Voiaminti doar câteva dintre acestea. Uniifilosofi au încercat s arate c utopia sacon ine presupozi ii filosofice greu desus inut, printre care relativismul este piesa



principal 2. Al ii au criticat, direct sauindirect, unele elemente centrale alescenariului s u, cum ar fi distinc ia dintreprivat i public, teza sa potrivit c reia, dinpunct de vedere teoretic, încercarea de auni publicul i privatul ar trebui abandonat .Simon Critchley (1997, 20), spre exemplu,afirm c posibilitatea realiz rii uneisociet i liberale bazate pe o astfel dedistinc ie este afirmat de Rorty pe temeiuluniversaliz rii reac iei cet enilor societ iidemocratice fa de cruzime. O astfel deuniversalizare ar fi în contrast cu „relativismul”antifunda ionalist al lui Rorty. Mai mult,pare dificil din punct de vedere psihologic

accept m c este posibil ca o persoan fie ironist privat i, în acela i timp, s

promoveze toleran a i eliminarea cruzimii3.Spre exemplu, se întreab Critchley, cumpoate o persoan s fie în acela i timp unironist nietzschean, cineva care crede csentimentul de toleran este un simptomal resentimentului, i s apere principiulliberal al toleran ei în sfera public ?

În acela i timp, observ Critchley,liberalismul postfilosofic al lui Rortyacord o prea mare importan aspecteloretice i politice i neglijeaz aspecteleeconomice ale liberalismului. Dac lu mîn considerare liberalismul economic, aratCritchley, vom vedea c

libertatea definit în termeni aipie ei libere , care este într-adev r,în procesul de globalizare rapid iviolent , mult mai des acompaniat delipsa ata amentului fa de tolerani de eliminare a cruzimii. (1997, 22)

Rorty nu ar ine astfel seama de uneleanalize istorice ale dezvolt rii liberalismului,în care o component important a fostcompeti ia specific economiei de pia ,competi ie în care toleran a i evitareaumilirii sunt adesea prea pu in prezente.

De asemenea, prin identificarea ironieiliberale cu critica, i restrângerea ironiei la

sfera privat , utopia liberal a Rorty a fostcriticat ca încercând s evite posibilitateaunei critici severe la adresa societ ii liberaleoccidentale actuale, „care ar folosi strategiaironiei publice pentru a demasca violen ape care liberalismul încearc atât de mult

o ascund .” (1997, 23) Un exemplu deastfel de critic l-ar constitui interpret rile(sau cel pu in unele din ele) post-nietzscheene ale evenimentelor asociate

zboiului din Golf, care fac apel la

metafora celor dou fe e ale luiJanus: o fa îndreptat spre legitimitateprin utilizarea mecanismelor specificeNa iunilor Unite, cealalt fa îndreptatspre violen i r zboi motivat deinterese economice egoiste (1997,23).

Astfel de critici nu par, potrivit luiCritchley, s fie posibile în societateautopic a lui Rorty.

Uneori critica antifunda ionalist a luiRorty a fost în eleas ca respingând oriceîncercare teoretic în abordarea fenomenelorsociale i politice, inclusiv genul postmodern,antimetafizic, de teorie social . F cândasta, arat Richard Bernstein (2003, 135),Rorty dovede te c are un slab sim alrealit ii politice. Berstein î i sus ineafirma ia amintind de atacurile lui Rorty laadresa criticilor teoretice la adresa vie iipolitice din America care sunt în ultimavreme la mod în universit ile americanesub eticheta „Stânga Cultural ”. Chiartendin a lui Rorty de a împ i teoriilesociale în teorii funda ionale, clasice, itentative teoretice „auto-indulgente” în stilpostmodern, pare, din punctul de vedere allui Bernstein, eronat . Fie, spre exemplu,arat Bernstein, tipul de reform liberaldemocratic pe care Rorty îl considerexemplar pentru orice reform social ,specific a a-numitului New Deal. Ar fi odistorsiune destul de grosolan s credem,continu Bernstein, a a cum sugereaz



Rorty, c „câ iva americani de stângapatrio i au decis c guvernul ar trebui s iacâteva ini iative pentru a îmbun i via aoamenilor i apoi a ini iat reformalegislativ .” (2003, 136) Mai curând, înspatele acestei reforme au stat

dezbaterile teoretice având cascopuri explicarea cauzelor MariiDepresiuni economice i conturareaun set de m suri economice i socialecare s îmbun easc situa iacurent . Iar aceste dezbateri teoreticeau implicat principii normativeprivitoare la ceea ce trebuie s fieprioritar pentru viitoarea reform . Înacest sens, teoria confer formprogramelor concrete de ac iune.(Bernstein, 2003, 136)

Mai mult, o astfel de teorie nu esterezultatul ac iunii unor „exper i neutrii,întrucât ea are ca scop îndreptarea unornedrept i sociale.” (id.) În lipsa unor eforturiteoretice de acest tip ac iunile liberale ar„degenera într-un activism orb i într-ofug dup dogme.” De aceea, conchideBernstein, liberalismul „inspira ional” allui Rorty pare s nu fac loc teoriei socialei politice responsabile.

Este adev rat c , a a cum remarcCritchley, Rorty nu acord în utopia saliberal o importan deosebit aspecteloreconomice specifice societ ilor liberale,care ar putea avea consecin e ce ar puteacontrasta cu toleran a i evitarea umilirii,pe care Rorty le consider esen iale pentruo societate democratic . Totu i, Rorty nuneag existen a acestor consecin e4. Îns elcrede c rezolvarea problemelor ce rezultde aici nu ine de un tip de teorie care aroferi o descriere cât mai exact a „situa iei.”El tie c astfel de teorii se transform u orîn ideologii5, un pericol c ruia reprezentan iiStângii Culturale Americane, sub influen alui Paul De Man i Foucault, i-au c zut demulte ori prad , a a cum reprezentan ii

stângii din anii '30 credeau c pot g sisalvarea social în operele lui Marx. Capragmatist, Rorty are convingerea cteoriile nu aduc decât o vag contribu ie laschimb rile sociale, i c , în locul acestora,simplul acord, echilibrul reflexiv între noiistimuli care pot genera schimb ri sociale ivechile generaliz ri, i astfel construireaunui nou vocabular pentru descriereafenomenelor politice i sociale ar avea maimulte rezultate pentru înt rirea speran eisociale. De asemenea, acuza ia c afirma iilelui Rorty despre rolul teoriei sociale înproducerea schimb rilor sociale dovedescun sim al realit ii nu pea dezvoltat nu estejustificat cel pu in în m sura în care, pede o parte, ca „intelectual de stânga”, cumel însu i se descrie, el crede c politicacultural de stânga practicat in universit ileamericane va ajuta „mai devreme sau maitârziu, la r sturnarea institu iilor nedrepte.”(AP, 176). i, pe de alt parte, în m sura încare el crede c acest lucru este posibil maicurând prin politici concrete, caracterizateprin m suri de genul „pas-cu-pas” – genulde m suri pe care le pot lua „ingineriisocial-democra i” –, decât prin teoriiradicale (AP, 178).

Note1 “Redescrierea” este piesa principal a“metodei” filosofice a lui Rorty: “Metodaeste de a redescrie o multitudine de lucruriîn moduri noi, pân la punctual în care s-acreat un model de comportament lingvisticpe care genera ia în formare va fi tentat s -l adopte, determinând-o s caute noi formepotrivite de comportamente nonlingvistice,de pild adoptarea de echipamentetiin ifice noi, sau a unor institu ii sociale.”

(CIS, 41-42)2 Pentru o analiz a „relativismului” luiRorty i a încerc rilor acestuia de a dep iproblema relativist , vezi, Marga (1997,116 i urm.)



3 Pentru un r spuns la problema psihologica distinc iei dintre public i privat, vezi,CIS, 151 i urm.4 Pentru concep ia lui Rorty despre roluleconomiei într-o societate democratic idespre cum poate dezvoltarea economic scontribuie la reducerea inegalit ii, acorup iei, vezi, Rorty (1996).5 Dar, vezi critica lui Bernstein la adresapozi iei lui Rorty fa de ideologie, înBernstein (1986).

Bibliogafie1. Bernstein, R., „Rorty's Inspirational

Liberalism”, în Charles Guignon, Rorty,Cambridge University Press, Cambridge,2003.

2. „One Step Forward, Two Steps Backward:Richard Rorty on Liberal Democracy”,în Bernstein, Philosophical Profiles,Polity Press, Cambridge, 1986.

3. Critchley, S., „Deconstruction andpragmatism – Is Derrida a Private Ironistor a Public liberal?”, în Chantal Mouffe(ed.), Deconstruction and pragmatism,Routledge, London, New York, 1997,pp.19-40.

4. Marga, A., Filosofia unific rii europene,Edi ia a II-a rev zut i ad ugit , BibliotecaApostrof, Colec ia Studii Europene,Cluj, 1997.

5. Rorty, R., Contingen , ironie isolidaritate, Editura ALL, Bucure ti(CIS), 1998.

6. „Habermas, Derrida i func iile filosofiei”,în Adev r i progres. Eseuri filosofice 3,Editura Univers, Bucure ti (AP), 2003.

7. „Solidaritate sau obiectivitate?”, înObiectivitate, relativism i adev r, Eseurifilosofice 1, Editura Univers, Bucure ti(ORA), 2000.

8. „Moral Universalism and EconomicTriage”, lucrare prezentat la UNESCOPhilosophy Forum, Paris, 1996.

Abstract: Rorty s articulation of hispost-philosophical liberalism is bothcritical and utopian. I am giving here asuccinct description of his liberalismand reviewing some of its critics. I willalso try to show that, given the twofoldarticulation of it, some of the criticsagainst it seem to be beyond subject.



Repere diplomatice ale rela iilor institu ionale întreSfântul Scaun i Bisericile din Orient (1859-1918)

ANCA PARMENA OLIMID

ân în anul 1870, dezvoltarea ultra-montanist a papalit ii va conducela recâ tigarea pozi iilor dominante

pierdute în Europa, culminând cu ConciliulVatican I. Sinodul va dogmatiza infaibilitateadoctrinal i moral a „succesorului Sf.Petru”1. Dup moartea lui Grigorie al XVI-lea, pe scaunul pontifical va urca GiovanniMastai-Ferretti care î i va lua numele dePius al IX-lea. Pius al IX-lea (1792-1878)va ocupa scaunul papal între anii 1846-1878, pontificatul s u reflectând i progresulteritorial al Bisericii Romano-Catolice depân atunci, papa nepierzând nici o ocaziede a consolida pozi iile catolicismului într-o Europ în care modul de a gândi i asim i anticre tine te era consecin a renun riitreptate dup 1848 la inspira ia cre tin aprogramelor de reform economic tradi ionalece considerau c în afara Bisericii nu existmântuire. Noile programe negau „dreptul”clerului de a se mai individualiza ca ocast suprapus i dominatoare2.

Pentru ultramontanism, “restaura ia”vechii ordini cre tine trebuie s confirmeprimordialitatea Vechiului Catolicism, uncatolicism anterior perioadei VechiuluiRegim (acuzat de c derea sa) i creareacondi iilor pentru impunerea iacobinismuluii despotismului napoleonian. În consecin ,

catolicismul a r mas mai departe pe liniarespingerii galicanismului sau a iozefinismului.

• Raporturile Sfântului Scaun cuPatriarhia ecumenic de laConstantinopol înainte i dupConciliul Vatican I

Un eveniment deosebit al sfâr ituluisecolului al XIX-lea ce prive te direct pecre tinii ortodoc i afla i sub st pânireaImperiului Otoman a avut loc la jum tateasecolului al XIX-lea i anume, stabilirea deraporturi de prietenie între Sublima Poarti Vatican, respectiv pap i sultan3.

Programul pontifical f precedent înistoria papalit ii aducea noi speran epentru catolici i îndemna pe ortodoc i launirea cu Roma.

La 6 ianuarie 1848, prin enciclica AdOrientalis, Papa Pius al IX-lea, f duiaortodoc ilor c , f a se schimba ceva dinobiceiurile i practicile cultice, li se vaîmbun i situa ia i vor dispune deacelea i drepturi ca i catolicii: „Gândi i-

i aduce i-v aminte de vechea stare aBisericilor voastre, când erau unite întreele i cu celelalte Biserici ale universuluicatolic prin leg tura unit ii i lua i apoiseama la ce au servit diviziunile care auurmat i al c ror rezultat a fost c s-a ruptunitatea, fie a doctrinei, fie a conduceriibiserice ti”4.

O nou încercare de atragere acredincio ilor ortodoc i într-un sinod ecumenic

P

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICRepere diplomatice ale rela iilor institu ionale dintre Sfântul Scaun i Bisericile din Orient


a avut loc în timpul Conciliului Vatican I, prinscrisoarea Arcano divinae providentiaeConsilio a Papei Pius al IX-lea.

Într-un secol al libert ii, inspirat deRevolu ia francez , pozi ia intransigentadoptat de Biserica Romano-Catolic erafiresc s trezeasc nemul umiri. Împrejur rileistorice (apelul c tre ortodoc i) au f cut caanimozitatea fa de papalitate s fie atâtde mare, încât unii istorici afirm cmodernimul a reu it s agite întreguledificiu tradi ional al cre tin ii catolice5.

Fundament al unit ii, Biserica Romano-Catolic , în spiritul tradi iei mo tenite dela Roma, a condamnat modernismul, iarreac ia papalit ii (prezentat de Papa Leonal XIII-lea, prin bula Aeternis Patris, din 4august 1879) s-a înscris în spiritul teologieidominante de la sfâr itul secolului al XIX-lea, i anume: opozi ia fa de orice m surcare disocia societatea de religie.

Ata amentul profund al catolicismuluila ideea unei simbioze între cele dou icondamnarea laicit ii sunt sus inute dedoctrina tomist normativ , c reia trebuie

i se acorde „un omagiu particular” înîntreaga dezvoltare cultural a catolicismului,nu numai în cadrul filosofiei i teologiei, cii în via a cultural , social i de stat6.

Textul enciclicei este considerat pânîn prezent unicul document pontifical dedicatîn întregime filozofiei ce reia i dezvoltînv tura Conciliului Vatican I despreraportul dintre credin i ra iune. Ra iunea,unul dintre elementele fundamentale alemoralei romano-catolice, este identificatadesea cu pruden a, cu voin a cea bun , cura iunea pur practic , ori cu intelectulînsu i7. Prin urmare, mai presus de sufletulra ional, se reg se te un intelect superiorcare posed facultatea de a cunoa te iastfel se sesizeaz adev rurile: logice,matematice, metafizice i morale i seajunge la o cunoa tere real a lucrurilor8.Doctrina tomist a c utat i iubit, într-unmod dezinteresat, adev rul, stabilit între

intelectul care ra ioneaz i obiectul ce sedore te a fi cunoscut9.

Filozofia Sfântului Toma, în concep iaenciclicei, are dou aspecte: unul subiectiv,care const în purificarea ra iunii princredin 10 i formarea atitudinilor morale11

i unul obiectiv, prin care Revela ia propuneunele adev ruri care în mod natural suntinaccesibile ra iunii: un Dumnezeu personal,liber i creator12. Astfel, credin a implic iperfec ioneaz ra iunea. Dup Toma d’Aquino,cu cât o fiin se apropie mai mult deDumnezeu, cu atât e mai liber de a seautodetermina. A adar, filosofia catolictrebuie s con tientizeze c admiterea uneidoctrine contrare doctrinei revelate arînc lca drepturile ra iunii i ale credin ei.

În gândirea Sfântului Toma d’Aquino,spunsul la confruntarea dintre ra iune i

credin nu se reduce doar la dimensiuneatemporal a lumii, ci i la o dimensiunespiritual care a transformat dezacordurilesecolului al XIX-lea într-o lupt deprincipii între Magisteriul Bisericii, ata atprofund adev rului i modernismul ce- irevedic dreptul de a se opune fidelit iinecondi ionate fa de Biseric .

La sfâr itul secolului al XIX-lea, Leonal XIII-lea lanseaz ideea unei doctrinesociale a Bisericii ce nu reprezint „calea atreia” între capitalismul liberal i colec-tivismul marxist, ci mai degrab o posibilalternativ , mai pu in radical pentrurezultatele unei reflec ii atente asuprarealit ilor complexe ale existen ei umane,în lumina i credin a tradi iei Bisericii13.Scopul s u este acela de a interpreta acesterealit i i de a dirija comportamentultuturor cre tinilor14.

Urmare a acestor acumul ri deformul ri Papa Leon al XIII-lea adreseazun apel unionist prin Enciclica Praeclaragratulationis (20 iunie 1894), în care îichema pe credincio ii ortodoc i s accepteunirea cu Sfântul Scaun i s recunoascautoritatea Papei ca ef suprem al întregii

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICAnca Parmena Olimid


Biserici. De asemenea, prin EnciclicaOrientalium Dignitas (30 noiembrie 1894),Papa va încerca s înl ture temerile orto-doc ilor cu privire la observarea i practicareaînv turilor, privilegiilor i tradi iilor subinfluen a latin .

La 24 decembrie 1894, Papa Leon alXIII-lea emite Enciclica Christi Nomen cuprivire la propagarea credin ei i Bisericile

ritene. Enciclica prezenta pozi iaVaticanului fa de Bisericile R ritene irolul pe care trebuie s îl ocupe cato-licismul în reconstituirea unei singureBiserici. Enciclica redactat de Papa Leonal XIII-lea se dorea a fi o invita ie adresattuturor na iunilor pentru unitatea credin eicre tine, f când referire la recenta uniune abisericilor catolice cu bisericile r ritene.

La 1 noiembrie 1895, Papa emite onou enciclic , Immortale Dei, cu privirela originea cre tin a statelor, insistând asuprarolului pe care îl are credin a în men inereaunit ii cre tinilor i propagarea valorilorcre tine, pornind de la caracterul i formape care Statul o poate îmbr ca dac ar fidominat de principiile filosofice.

Modernismul sau încercarea de areforma catolicismul cu influen e preluatedin progresul cultural al vremii merge maideparte i afirm c în religie nu putemcunoa te mai mult decât ceea ce seexperimenteaz , restul pân la Revela ie fiindsupus evolu iei15. Înclinat spre autoritate isupunere, catolicismul era obligat s iîndrepte înc o dat aten ia spre realit ileînceputului secolului al XX-lea.

Curentul intransigent, dezvoltat cuenergie prin ultramontanism, î i g se te oexprimare perfect în Enciclica PascendiDominici Gregis a Papei Pius al X-lea cecondamna la 8 septembrie 1907 spiritulsecolului trecut i orice practic anticatolic .

• Repere diplomatice ale rela ieiinstitu ionale între Biserica OrtodoxRomân i Patriarhia ecumenicde Constantinopol (1859-1872)

Prin aspectele i semnifica iile dezvoltatela jum tatea secolului al XIX-lea, Legeasinodal a oferit respectul cuvenit BisericiiOrtodoxe Române. Neinten ionând aici oanaliz am nun it a modului în care s-adezb tut i sus inut legitimitatea argumentelorcanonice i anticanonice în perioada reformelorbiserice ti ale lui Cuza, pentru a în elegeproblema generat de obiec iunea denecanonicitate, trebuie s avem în vedere oanaliz din perspectiv teologic a temeisinodalit ii.

Din perspectiva teologiei ortodoxe, temasinodalit ii i/sau conciliarit ii este considerata fi tema tradi ional despre unitateabisericilor surori, exprimând adev rata esena bisericii, sinodalitatea fiind prezentat cao comuniune între Biserica local i ceauniversal . În acest sens, putem vorbi deinfaibilitatea bisericii, adic capacitateabisericii de a p stra f eroare credin aapostolic , manifestat prin ierarhie iSinodul ecumenic16.

Termenul de sinodalitate exprim , înesen , întâlnirea de sfat între Om iDumnezeu: si-odos=cale comun . De altfel,formula care încheie sinoadele ecumeniceeste elocvent în acest sens: „Hot rât-aDuhul Sfânt i noi”.

Exist dou temeiuri ale sinodalit ii,ca form de organizare i de conducere aBisericii:a) temeiurile dogmatice i anume, temeiul

cuprins în cuvântul Mântuitorului itemeiul din practica apostolic i

b) temeiurile canonice, i anume: temeiulcuprins în textele sfintelor canoane itemeiul canonic cuprins în obiceiul dedrept al Bisericii. În general, canoanele reglementeaz

doar chestiunea sinoadelor episcopale, f



exclud sau s legitimeze i celelalteinstitu ii sinodale mixte i reglementeazchestiunea doar a dou categorii de sinoade:propriu-zis, numai chestiunea sinoduluigeneral i fire te cea a sinodului ecumenic,care, de i nu este recunoscut de canoane,nimeni nu i-a contestat vreodat canonicitatea17.Sinodul ecumenic este suprema autoritateîn toate chestiunile biserice ti, iar BisericaOrtodox recunoa te apte sinoade ecumenice,organizate la sfâr itul Imperiului Roman iînceputul Imperiului Bizantin (325-787).

În esen , subiectul de controvers esteacela pe care îl reprezint sinoadele mixteprin participarea la ele, cu rosturi importanteîn luarea hot rârilor acestora, i, în special,a membrilor nearhierei ai lor18. Pentru a l muridificila controvers legat de necanonicitate,trebuie s amintim un singur aspect:existen a i lucrarea lor se întemeiaz pepractica consacrat ca obiect de drept alBisericii, iar aceast practic i-a conferitceea ce în sens propriu, canonicitatea19.

Pentru a adânci i l rgi orizontul necesarîn elegerii juste a reformelor biserice ti dintimpul domniei lui Cuza, trebuie sad ug m câteva considera ii legate trecutulbisericii ortodoxe române. O analiz maiatent a canoanelor invocate de Legeasinodal implic cu necesitate i argumentulistoric, deoarece numirea prin decret achiriarhilor nu era ceva nou. Din ra iuniistorice i teologice, trebuie s amintim c ,în numeroase momente, conduc torii statului,considerându-se protectori i sus in tori aiBisericii, aveau dreptul de a- i exprimaop iunea cu privire la alegerea i numireaepiscopilor20. Cu toate acestea, exist unaspect formal ce se poate repro a legii i,anume, faptul c nu prevedea numirea iaprecierea episcopilor de c tre Biseric ,de i, fiind hirotoni i mai de mult, ace tiarhierei aveau recunoa terea Patriarhiei deConstantinopol.

Prevederile legisla iei biserice ti auoferit un nou prilej Patriarhului de la

Constantinopol, Sofronie III (1863-1866), se implice i mai mult în chestiunile

interne al Bisericii Române, mai ales c„rana seculariz rii” nu se cicatrizase21. Într-o scrisoare adresat lui Cuza, Patriarhul îiimputa acestuia proclamarea autocefaliei,admiterea mirenilor în sinod, convocareasinodului de domn i numirea episcopilorprin decret22.

Ca urmare, la 15 aprilie 1865, Patriarhulva convoca Marele Sinod Patriarhal careva condamna „cele trei proiecte de legidacice despre sinod, monahi i m stirii despre alegerea i judecata arhiereilor”

pe care le considera „necanonice i încontrazicere cu vechea tradi ie bisericeasc ”.În acela i timp, Sinodul patriarhal a hot râtca un delegat s fie trimis în „Principatele UniteDacice” pentru a demonstra necanonicitateaproiectelor legislative propuse de Cuza.Trimisul ecumenic al patriarhului, EustatieCleobul, a adus cu sine i câte o scrisoare

tre domn, Mitropolitul primat cu sufraganiii i c tre Mitropolitul Moldovei (toate

datate 17 aprilie 1865) în care se exprimadezaprobarea fa de reformele dinBiserica Ortodox Român 23.

Cel dintâi r spuns a venit de lamitropolitul Nifon, în ianuarie 1865, în caremitropolitul afirma cu hot râre: „BisericaRomân , Prea Sfin ite, dup cum cunoa te i,a fost de mult cu des vâr ire independentîn ceea ce prive te administrarea ei. Iarproiectele de legi, în contra c rora PreaSfin ia Voastr a ridicat cu putere voceasa, nimic alta nu s vâr esc decât numai csanc ioneaz din nou ceva ce exist de fapti consfiin esc mai precis o asemenea stare

de lucruri”24.Un r spuns asem tor va fi oferit i

de Mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei,la 10 iulie 1865. Acestor dou r spunsurihot râte li se va adaug r spunsul domnitoruluiCuza, inspirat de Melchisedec tef nescu,colaborator i prieten al domnului (26iunie-8 iulie 1865): „O asemenea crud

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICAnca Parmena Olimid


încercare nicidecum nu m a teptam s neizbeasc chiar din acea parte, care înzilele de asuprire i de necazuri a primitde la noi din vechi timpuri i chiar i azi,cu mân larg , atâtea i atâtea dovezi deiubire i generozitate, cum n-a primit dinnici o alt parte a lumii cre tine... BisericaOrtodox Român este i r mâneindependent de orice alt autoritatebisericeasc str in , în toate cele ce privescorganiza ia i administra ia sa intern ...Prea Sfin ia Voastr respinge aceastrânduial rezonabil invocând canonul IIal Sinodului Ecumenic; canoanele 17 i 28ale Sinodului IV ecumenic; canonul 36 alSinodului VI ecumenic; canonul 7apostolic precum i comentariile asupralor”25. Scrisoarea a fost reprodus i înpresa european a epocii: Europe (15septembrie 1865, în extract), Le Courrier

Orient (21 octombrie 1865, în întregime),dar i în presa intern : Curierul (nr. 46, AnI din 27 mai 1873, proprietatea lui T.Balassan, Ia i)26.

În toamna aceluia i an, PatriarhulSofronie a convocat din nou Sinodulpatriarhal, condamnând i de aceast datcele trei legiuiri ale lui Cuza i trimi ând laBucure ti o nou scrisoare la 8 octombrie1865 prin care era condamnat atitudineadispre uitoare a domnitorului. Imput rile serefereau, în special, la argumentele privindautocefalia, reglement rile legale cu privirela proclamarea ei, încercând s justificedreptul de jurisdic ie asupra acesteia, iarsfâr itul scrisorii condamna cele stabiliteprin lege cu privire la c torie27.Patriarhul va exprima aceast atitudinepotrivnic în scrisorile trimise celorlalteBiserici ortodoxe la 5 noiembrie 1865.Prin r spunsurile oferite de Bisericileortodoxe, se poate observa c se recomandaPatriarhiei o atitudine conciliant iîmp ciuitoare. i, într-adev r, Constantinopolulva deveni mai în eleg tor, mul umindu-sedoar „cu ruperea rela iilor canonice cu

episcopii anticanonici, retent numi i”28 (laaceasta au contibuit i dou scrisori trimisede mitropoli ii Nifon i Calinic c tre patriarh).

Înl turarea lui A.I.Cuza din scaunuldomnesc (11-23 februarie 1866) prin uneltirile„monstruoasei coali ii” a atenuat relativ raporturiledintre Patriarhia de la Constantinopol, animatde asigur rile guvernului provizoriu c seva ocupa i de chestiunea bsericeasc , decii de Biserica noastr .

Reformele biserice ti ale lui A.I.Cuzaerau cerute de schimb rile politice: legeapentru obligativitatea limbii române întoate bisericile rii, reforma seminariilor iaten ia manifestat fa de starea materiala clerului de mir, înfiin area EpiscopieiDun rii de Jos, înfiin area unei autorit isinodale i „independen a” fa de Patriarhiaecumenic de la Constantinopol dovedesc

domnitorul A.I. Cuza a fost un aprigsus in tor al intereselor Bisericii.

Note1 Istoria bisericeasc universal (Manualpentru uzul studen ilor, tip rit cu aprobareaSfântului Simod i cu binecuvântarea PreaFericitului Justinian, Patriarhul României),Vol. II, Editura Institutului Biblic i deMisiune Ortodox , Bucure ti, 1956, p. 3582 Dan Zamfirescu, Ortodoxie i Romano-Catolicism în specificul existen ei lor istorice,Editura Roza Vânturilor, Bucure ti, 1992,p. 2633 Michael Williams, The Catholic Church inAction, Macmillan, New York,1934, pp.255-268; Walter J. Burghardt, William F.Lynch, The Idea of Catholicism: AnIntroduction to the Thought and Worship ofthe Church, Greenwich-Meridian, NewYork, 1960, pp. 56-66; Petre Coman,Problema Sinodului Ecumenic în discu iileinterortodoxe din veacul al XIX-lea înOrtodoxia, anul XXII, nr. 1, ianuarie-martie1970, Bucure ti, pp. 78-79.4 Ibidem, p. 79.5 Yves-Marie Hilaire, Les catholiques et lavie religieuse en Europe (1890-1914) înAnnuario de Historia de la Iglesia, an/vol.



XI, Universidad de Navarra, Navarra, 2002,pp. 31-38.6 Istorie bisericeasc universal (vol. II), p.364.7 erban Ionescu, Morala ortodox fa cucelelalte morale confesionale, EdituraClerului de Studii Social-Cre tine,Bucure ti,1941, p. 20.8 Ibidem, pp. 20-21.9 Ibidem.10 Papa Ioan Paul al II-lea, Fides et Ratio.Scrisoare enciclic cu privire la raporturiledintre credin i în elepciune (traducere deW. Danc ), Editura Presa Bun , Ia i, 1999,p. 56.11 erban Ionescu, op. cit., p. 21.12 Papa Paul Ioan al II-lea, op. cit., p. 57.13 David A. Boileau, Principles of CatholicSocial Teaching, Milwaukee, Markette UniversityPress, 1998, p. 11.14 Ibidem.15 Istorie bisericeasc universal (vol. II),pp. 364-365.16 Ion M. Stoian, Dic ionar religios, EdituraGaramond, Bucure ti, 1994, p. 254.17 Corneliu Grigorie Z voianu, MitropolitulNifon, Primat al României (1850-1875).Via a i activitatea (tez de doctorat),publicat în Studii teologice, seria a II-a,anul LII, nr 3-4, iulie-decembrie 2000, p.142.18 Liviu Stan, Despre sinodalitate în StudiiTeologice (Revista Institutelor Teologicedin Patriarhia Român ), Seria II, Anul XX,nr. 3-4, martie-aprilie 1969, Editura InstitutuluiBiblic i de Misiune Ortodox , Bucure ti, p.160.19 Ibidem.20 Mircea P curariu, Istoria BisericiiOrtodoxe Române, vol. 3, Bucure ti, 1981,p. 126.21 Alexandru M. Ioni , Autocefalia BisericiiOrtodoxe Române. Contribu ia EpiscopuluiMelchisedec tef nescu la recunoa tereaautocefaliei bisericii noastre în BisericaOrtodox Român (Buletinul Oficial alPatriarhiei Române), Anul CIII, nr 5-6,mai–iunie 1985, p. 447.22 N. Dobrescu, Istoria Bisericii Române,Institutul de Arte Grafice „Speran a”,Bucure ti, 1922, p. 195.

23 I. C. Apostol, Cuza-Vod i reforma sa înBiserica Român dup documente (Conferininut la „Cercul Didactic” din Ia i, 14

decembrie 1911), Tipografia H. Goldner,Ia i, 1912, p. 21.24 Alexandru M. Ioni , op.cit., p. 448.25 Ibidem, p. 448-449; M. P curariu, IstoriaBisericii Ortodoxe Române, p. 126.26 I. C. Apostol, op.cit., p. 23.27 Corneliu Grigorie Z voianu, op.cit., p.146.28 Alexandru M. Ioni , op.cit., p. 451.

Abstract: This article analyzes therelationships between the Holy See and theEcumenical Patriarchate of Constantinopleat the end of the 19th century and thebeginning of the 20th century. The analyzeattempts to present the successive steps bywhich the authority of the Pope extendeditself in opposition to the ByzantineEmpire.



Contribu ia lui Emanoil Chinezu la dezvoltareadreptului românesc

COSMIN LUCIAN GHERGHE

redin ele revolu ionare i revendic rileconstitu ionale pe care le-a nutrit –izvorâte din principiile i prevederile

Proclama iei de la Islaz –, l-au f cut peEmanoil Chinezu (1817-1878) s consideredreptul, îndeletnicirile de magistrat sau avocat,activitatea public în genere, drept importantedomenii de ac iune, de apostolat civic. De ia f cut parte din partidul liberal, exercitândfunc ii publice locale i parlamentare, sepoate afirma c Emanoil Chinezu nu aurm rit cariera politic în sine, ci s-a pus înslujba înf ptuirii unor importante proiectede interes social, cultural, militar i politic.Emanoil Chinezu a fost un specialist, unreprezentant al genera iei de la 1848 i1857, un intelectual cu vederi radicale care s-aimpus prin manifest ri de independen ,prin solicitarea st ruitoare a unui programguvernamental riguros, de perspectiv . Dela bara avoca ial , prin pledoariile sale s-aridicat, nu o dat , în favoarea „reintegr riidreptului violat i pentru reînsufle irealibert ii sugrumate”1. „Am exercitat profesiuneade avocat – m rturisea Emanoil Chinezuîn 1876 – urm rind Justi ia, nu foloasele ei.Am comb tut scandalurile; nu le-ampatronat. i, cu neregularitatea i viciul, nunumai c nu m-am aliat, dar le-am icomb tut cu pasiune, cu curaj i fcru are: le-am comb tut sub orice formîn toare sau fermec toare au cutezat a se

ivi i prezenta. Nici o fac iune sau clic , nua putut, nici a m îndoctrina, nici a mam gi”2.

i-a f cut studiile de drept la Bucure tii le-a definitivat apoi la Paris.

În 1844, dup terminarea studiilor îlsim procuror în cadrul Tribunalului

Comercial din Craiova, ca apoi dupîntoarcerea în ar , din exilul petrecut înSiberia în perioada 1854-1856, s se înscrieîn Baroul local colaborând la organizareai dezvoltarea acestei institu ii, devenind în

scurt timp „cel mai bun advocat”3, al turide Dimitrie C preanu i Scarlat Murg anu4.A fost coleg de barou cu cei mai de seamavoca i ai timpului: Anastasie Stolojan(licen iat la Paris, doctor în drept i viitorministru), Gheorghe Chi u (primar al Craioveii ministru), August Pessiacov (cercet tor

al istoriei Craiovei i viitor primar al ora ului),Toma Strâmbeanu, Barbu B lcescu (primaral Craiovei), Ion N. Titulescu (tat l viitoruluimare diplomat român, Nicolae Titulescu)i al ii5.

Dup promulgarea primei legi organicea avoca ilor din România, în anul 1864 laCraiova existau 18 avoca i profesioni tiprintre care i Emanoil Chinezu. Despre cauzele în care a pledat EmanoilChinezu nu se tiu prea multe, arhiva barouluidin perioada respectiv nemaiexistând.Important ni se pare s subliniem c a fost

C

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICContribu ia lui Emanoil Chinezu la dezvoltarea dreptului românesc


ap torul, într-un lung proces privindsuccesiunea Egumenului Nectarie de la

stirea Cozia avându-l ca adversar, careprezentat al statului pe Gheorghe Costaforu„o autoritate ce pe lâng calitatea de deputat,de profesor, fost director al colei publicei ex-ministru, „el este acel advocat al

Ministerului Cultelor care voie te a fondao jurispruden ie, dup care s se refuzeclerului nostru superior personalitateacivil ”6 m rturise te Emanoil Chinezu. F când o pledoarie foarte bine documentat ,aducând argumente din vechea legisla ieromâneasc reu te s combat cei maicunoscu i avoca i ai timpului: G. Costaforu,Racovi , C. Bosianu i câ tig procesulurma ilor lui Nectarie Egumenul de laCozia, ace tia intrând în posesia mo ieiRuda pentru care se judecaser . Pledoaria lui Emanoil Chinezu tip ritîn anul 1864, i având 55 de pagini, r mâneinteresant , în principal, prin expunereadetaliat i doct a problemelor, prin structurasa metodic , prin sublinierea permanent aelementelor, valorilor i a principiilor dedrept roman i drept românesc. Credincios unor vechi convingeri, înputerea i necesitatea perfec ion rii i redres riiregimului constitu ional în România asocotit c respectul legii i reformele careau la baza temeiul dreptului, sub semnul celormai avansate interpret ri i perfec ion ri,constituia cea mai sigur cale de guvernareîn interesul na iunii. În articolele semnate în ziarul „VoceaOltului”, ca i în alte publica ii, în elege s seocupe sistematic de studiul i popularizareaproblemelor din domeniul Dreptului, întemeindastfel o tradi ie cu caracter didactic i tiin ificdus mai departe de alte personalit i defrunte din rândul juri tilor craioveni. Promotor al principiilor egalit ii înfa a legii, libert ii presei, cuvântului iîntrunirilor, al dreptului de vot egal i direct,Emanoil Chinezu a luat parte la toateevenimentele care au avut loc în via a politic

a României la mijlocul secolului al XIX-lea, impunându-se i prin programele imemoriile pe care le-a redactat. În programul „Dorin ele Românilor”redactat de Emanoil Chinezu i Petre Opranîn aprilie 1857, au fost puse în dezbatereconcepte moderne de organizare intern astatului român. Cu privire la „organizareadin l untru”, programul a enun at doar doudin principiile de baz ale acesteia: „respectulmuncii i, pentru p mântul propriet resc,ce va trebui s teanului de munc , se va învoicu oricare proprietar va putea” i „dreptuldeopotriv al tuturor românilor înaintealegilor”7. Din dorin a de a nu scinda mi careaunionist autorii programului nu au inclusîntre revendic ri principiul împropriet ririi

tenilor, chiar dac ei erau adep ii acesteisuri.

Un nou concept pe care îl con ineaprogramul era: „neap rata trebuin de aavea i reprezentan ii no tri la Congresulde la Paris (martie 1856) spre a sprijiniinteresele rii la darea des vâr itei hot râriasupra drepturilor noastre” i „mandatulimperativ scris pentru to i deputa ii partideina ionale”8. Apelul la istorie, la înc lc rilerepetate ale drepturilor interna ionale alePrincipatelor Române au constituit argumenteleprincipale ale cerin ei reprezent rii românilorla Congresul de la Paris. Emanoil Chinezu a elaborat o no iunelegislativ profund democratic care dep eacu mult grani ele epocii, dând dimensiuni„mandatului imperativ”, înt rindu-l cu„înscrisul” aleg torilor i „votul pe fa ”9,propuneri care au declan at o violent ripostatât din partea conservatorilor, cât i dinpartea liberalilor modera i. Format la facult ile de drept ale apusuluii cunoscand efectiv via a politic a celor

mai avansate democra ii ale timpului, EmanoilChinezu a publicat la Bruxelles în anul1857 un proiect de Constitu ie intitulatConstitu iunea României reintegrat sauSkitza pentru o Constitu iune în România.

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICCosmin Lucian Gherghe


Proiectul cuprinde principiile modernede organizare a vie ii publice i de stat,modalit ile de exercitare a puterilor legislativ ,executiv i judec toreasc , drepturile,îndatoririle i libert ile cet ene ti, înscriindpe frontispiciul s u suveranitatea poporului,guvernarea reprezentativ i suprema iaactului constitu ional fa de celelalte actenormative. „Iat dar o oper ce am scos aposteriori nu apriori, adic din observa iunei din practic ” consemna Emanoil Chinezu

în prefa a lucr rii10. Proclamând suveranitatea na iunii casingura sorginte a patriei politice, Constitu iadin 1857 preciza c aceasta „eman de lana iune, care nu poate exercita decât prindelega iune”11. În acest sens, proiectul deconstitu ie încorporeaz atât principiulsuveranit ii na ionale formulat de unul dintrecei mai importan i creatori i promotori aiideologiei micii burghezii, cea mai consecventi radical for social antifeudal i anti-

absolutist , Jean Jacques Rousseau (1712-1762), cât i cel al reprezent rii prin delega iformulat de Charles Louis Montesquieu(1689-1755), unul din cei mai de seamgânditori ilumini ti. La baza organiz rii puterilor în statEmanoil Chinezu a pus principiul modernal separ rii puterilor, teorie care a stat untimp la baza dreptului constitu ional. Puterea legislativ a rii, tribunalul,conform art. 3 va fi alc tuit din o sut dedelega i i se va numi Camera tribunilor sauTribunatul. Domnul particip la lucr rileputerii legislative, preg tind legile în interesspecial pe care le supunea apoi Senatului,pentru dezbateri i votare. Mitropolitul i Episcopii f ceau partede drept din Camera tribunilor. Pre edin iaCamerei apar inea mitropolitului. Constitu ia elaborat de Emanoil Chinezuprevedea o organizare a puterii legislativecare se asem na cu cea cuprins în Statutuldezvolt tor al Conven iei de la Paris.

Puterea executiv i administrativ arii o de inea Senatul. Senatorii se alegeau

pe via de c tre domn. „Senatorii suntap torii rii i ai constitu iei” conformart. 3 de la capitolul Senatul12 i se ocupaucu controlul constitu ionalit ii legilor, caîn timpul lui Al. I. Cuza, i reprezentau a douacamer , având, cu unele excep ii, drepturiegale cu cele ale Camerei tribunilor(Adunarea deputa ilor). Bugetul statului eraadoptat numai de Camera tribunilor (art.7). Dreptul de prioritate al Camerei tribunilorasupra Senatului în privin a legilor finan elorera izvorât din dreptul constitu ional englez,trecut în Constitu ia francez , belgian iapoi în Constitu ia României din 1866. Emanoil Chinezu propunea i înfi-in area unui Consiliu de stat care se vanumi Senatul-Comitet de mântuire public„ceea ce înaintea reorganiz rii de la 1831 senumea Divanul vechilor boieri13, alc tuitdin 12 senatori, tra i din sânul s u i prezidatde prezidentul Senatului”14, Consiliu destat creat i de Al. I. Cuza prin legea din 11februarie 1864, i desfiin at de AdunareaConstituant prin legea votat la 2 iulie186615. Puterea judec toreasc trebuie s fieexercitat de Tribunalul de întâia instani Înalta Curte16.

Puterea judec toreasc era chemat saplice legea nu s-o creeze. Potrivit prin-cipiului penal, natura pedepsei trebuia sdecurg din natura infrac iunii, fiecare felde infrac iune comportând o penalitatecorespunz toare17. În concluzie, Constitu ia elaborat deEmanoil Chinezu se întemeia pe principiulsepara iei puterilor în stat, în sensul cputerea legislativ era exercitat colectivde c tre „reprezenta iunea na ional ” i domn,cea executiv fiind încredin at Senatului,în timp ce puterea judec toreasc eraexercitat de cur i i tribunale. La fel ca i în Conven ia de la Parisdin 1858 se prevedea o monarhie electiv ,

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICContribu ia lui Emanoil Chinezu la dezvoltarea dreptului românesc


dar nu str in , domnul trebuind s fieromân i cet ean român. Noua form deguvernare este fundamentat pe principiul

toate puterile statului eman în confor-mitate cu principiile i regulile precizate înconstitu ie.

„Cet enii se strâng în colegiuri pejude e ca s i aleag delega ii pentru putereaconstituant i pentru puterile publice seprevedea la art. 28 din Dispozi iuni generale,iar la art. 4 din capitolul „Konstituanta” semen iona: „Fiecare colegiu alege câte unnum r oarecare de delega i care sunt trimi iîn capital ca s alc tuiasc AdunareaConstituant ”18. Ocupându-se pe larg, încapitolul „Dispozi iuni generale”, despredrepturile românilor, Emanoil Chinezuprevedea i garanta cele mai importante ifundamentale libert i, cum ar fi: libertateacon tiin ei, a presei, a înv mântului, aasocierii i întrunirilor, desfiin ând, totodatprivilegiile i titlurile de noble e str ine,nici un român nu va putea purta insigne sautitluri str ine”. Erau garantate inviolabilitateapersoanei i a domiciliului, egalitatea tuturorcet enilor români în fa a legii „o lege estepentru to i românii”, nici un român nu poatefi „osândit decât pentru fapta s vâr it ”19,concluziona autorul. Astfel, principiul dupcare se c uze te dreptul civil este pentruChinezu, acela c proprietatea reprezintlibertatea. Chinezu, ca i Montesquieu, se declarapartizan al monarhiei constitu ionale, alunui regim în care domnul nu de ine toatputerea, ci o împarte cu Ob teasca Adunare,care reprezint puterea legislativ , i cu ceajudec toreasc , în vreme ce el p streaz numaiexecutivul. În aceste condi ii, statul nu maieste guvernat de o singur persoan , ca înregimul despotic, ci de un num r oarecarede persoane care se neutralizeaz . Luând în considerare evenimenteleexterne care au avut loc legat de situa ia

rii, Chinezu adaug la sfâr itul lucr rii un„Frontispiciu” în care motiveaz de ce se

poate renun a la „principatul pe via ” inumi „un principe mo tenitor dintr-una dinclasele suverane de sângele nostru latin”.„Dou sunt singurele medii de ridicare aleunui stat: resbelele i adoptarea unui capcoronat ca s reprezinte suveranitatea sa.Ocaziunea prezent – continua Chinezu –ne aduce pe cel de al doilea, s profit m dedânsa, s ne ag m de el ca de stareanoastr mântuitoare, l sând, pentru uninteres atât de capital toate considera iunileaccesorii ce ne-ar putea froasa în amorulnostru propriu”20. Cu limitele i erorile ei, Constitu iuneaRomâniei redactat de Emanoil Chinezu ipublicat la Bruxelles în anul 1857, creacadrul general al manifest rii dorin elorgenerale ale poporului român de a înf ptuiun stat na ional modern. Sus in tor convins al unirii Princi-patelor, Emanoil Chinezu redacteaz în1857, Memorandum sur les PrincipautésDanubiennes, scris pentru comisarii reuni ila Bucure ti conform art. 23 al Tratatuluide la Paris din 1856, în care prezintsitua ia intern i extern a statului românfolosind principiile dreptului vechi românesci demonstrând cu argumente tiin ifice

rela iile noastre cu Poarta de-a lungultimpului, ajungând la concluzia c „turciinu ne-au putut cuceri cu armele, dar segândesc s ne cucereasc prin cerin e, dinmoment ce Rusia infiltr în tratatele încheiatecu Poarta Otoman cuvântul suzeranitate,pentru a-i opune un protectorat pe care îlpl nuia”21. În modul cel mai categoric, elcondamn agresiunea, înc lcarea suveranit iiunui stat de c tre altul, asuprirea popoarelormai slabe, r zboaiele de jaf; opera saîntreag ne dezv luie un lupt tor pentrudreptul popoarelor, un partizan al rela iilorpa nice între ri i colabor rii între ele iun du man al monarhiilor hr re e. Scoaterea Principatelor române de subtutela Imperiului Otoman i a Rusiei,

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICCosmin Lucian Gherghe


punerea lor sub garan ia celor apte puterieuropene vor crea posibilit i mai mariafirm rii dorin ei spre unire a poporuluiromân. Tot lui Emanoil Chinezu îi dator mîntocmirea regulamentelor interioare aleConsiliului general i Comitetului PermanentDolj în 1867, când era pre edintele ConsiliuluiGeneral Dolj. Cu toate c valabilitatea delucru era doar de doi ani, aceste regulamenteau servit ca model i altor consilii alese.Regulamentul interior al Consiliului GeneralDolj cuprinde apte capitole i patruzeciarticole, iar cel al Comitetului Permanentcinci capitole i treizeci articole, regulamentecare au condus la buna desf urare a activit iiconsiliilor locale22. Întreaga via Emanoil Chinezu a militatpentru respectarea libert ii individuale, pentruo efectiv descentralizare administrativ , pentrudemocratizarea armatei i electivitateamagistraturii. De i s-a pronun at permanentpentru perfec ionarea sistemului electoralal colegiilor i reducerea censului pe careerau bazate, nu a parcurs pasul urm tor

tre egalizarea i democratizarea dreptuluide participare la via a politic printr-unproiect de lege. A manifestat o în elegeresuperioar a problemelor libert ii presei,specialistul de necontestat în probleme dedrept, a descifrat exact ce trebuie s seîn eleag prin no iunea de „calomnie prinpres ”. Pe de alt parte, spre deosebire deMontesquieu, Emanoil Chinezu demonstreazrolul hot râtor al dezvolt rii economice înevolu ia societ ii. Pentru întreaga sa activitate desf uratîn slujba na iunii, avoca ii craioveni imagistra ii deopotriv , în 1889, au pusbazele unei galerii de portrete în care al turide Emanoil Chinezu se aflau Gheorghe Chi u,Petre Chi u, A. Betolian, Scarlat Murg anu,cei mai de seam avoca i ai timpului23, iarportretele lor au fost expuse în Palatul deJusti ie din Craiova (azi Universitatea dinCraiova).

Note1 „Electoru-lu Craiovei”, an VIII, nr. 1, 26 mai1876, p. 16.2 Emanoil Chinezu, Epistol c tre redactoriigazetei din Bucure t Desbaterile, Bucure ti,1866, p. 10.3 George Mil Demetrescu, Istoria Baroului Doljde la 1864-1928, Craiova, 1928, p. 26.4 Ibidem.5 Ibidem, p. 22.6 Pledoaria d-lui Emanoil Chinezu advocat înCraiova în procesul de succesiune alrepausatului Nectarie Egumenul de la Cozia,Craiova, 1864, p. 12.7 Ion P troiu, Un program unionist craioveannecunoscut, în „Arhivele Olteniei”, nr.1, Serie nou ,Bucure ti, 1981, p. 114; Idem, La cump na adou epoci1848-1877, Craiova, 1983, p. 77;8 Luchian Deaconu, Otilia Gherghe, Oltenia iUnirea Principatelor, Craiova, 1999, p. 27;Cosmin Lucian Gherghe, „Dorin eleRomânilor , program unionist craiovean, în„Analele Universit ii din Craiova”, seria Istorie,an VIII, nr.8, 2003, p. 74.9 Ibidem.10 Emanoil Chinezu, Constitu iunea Românieireintegrat sau Skitza pentru o Constitu iune înRomânia, Bruxelles, 1857, p. 11.11 Ibidem, p. 58.12 Ibidem, p. 109.13 Ibidem, p. 114.14 Ibidem, p. 113.15 Mihai T. Oroveanu, Istoria dreptului românesci evolu ia institu iilor constitu ionale, Bucure ti, 1995,

p. 258, 265.16 Emanoil Chinezu, op. cit., p. 115.17 Ibidem, p. 97.18 Ibidem, p. 101.19 Ibidem, p. 96.20 Ibidem, p. 97.21 Idem, Les Principautes Danubiennes devant ledroit public europeen, Craiova, 1862, p. 15.22 Direc ia Jude ean Dolj a Arhivelor Na ionale,Prefectura Dolj, dos. 43/1868; f. 32-35; idem,dos. 62/1867, f. 75-77.23 Muzeul Olteniei, fond, „Prietenii tiin ei”, inv.11205.

Résume: Juriste et politicien roumain duXIXe siècle, Emanoil Chinezu a lutté pourla défense des libertés individuelles, ladescentralisation administrative, la démo-cratisation de l armé et l électivité desmagistratures.



Na ionalisme române ti în perioada interbelic

MIHAI GHI ULESCU

aportarea la perioada interbelic nueste o noutate în peisajul politicromânesc. Dup diabolizarea acelei

epoci de c tre propaganda na ional-comunista urmat, chiar din zbuciumatele zile dindecembrie 1989, o perioad de idealizare.Infernul s-a transformat peste noapte înParadis. Indiferent de pozi ia adoptat , na iona-lismul interbelic, cu întruparea lui principal ,legionarismul, a fost considerat nomina odiosai, de i f cut f cut obiectul a numeroase

dezbateri în sfera academic i a fostpreluat de anumite organiza ii obscure careau încercat s îl popularizeze prin afi ealb-negru, a fost cu grij evitat în politicaactiv . Abia relativ recent, anumite personajeau început s î i asume deschis filo-legionarismul, ceea ce nu poate decât sîncurajeze firavele mi ri underground maivechi. Este greu de spus cât este ideologiei cât este imagine într-o astfel de atitudine.

Cert este c adoptarea ei, combinat cudiverse teme de actualitate i livrat într-omanier ultra-excentric poate aducepopularitate. În aceste condi ii, consider m necesaro revizitare a principalelor ideologii care,înainte de cel de al Doilea R zboi Mondial,au revendicat monopolul na ionalismului.

a exagera importan a ideologiei,atunci i acum – ba chiar manifestând un„dispre gellnerian” fa de produc iile

diver ilor gânditori na ionali ti – vom încerca surprindem cât mai succint punctele

centrale ale programelor politice (folosimacest termen în ciuda respingerii de c trelegionari a înse i ideii de „program politic”)ale câtorva constructe ideologice na ionalisteinterbelice. Nu este clar care este esteutilitatea unui astfel de demers, dar, cusiguran , ea nu lipse te cu des vâr ire.

1. Consens sau concuren na ionalist ? Via a politic i intelectual de dupPrimul R zboi Mondial a fost marcat deconfruntarea dintre dou idei dominante:democra ia i na ionalismul, cu diverseproiec ii în multiplele curente ideologice1.Modul în care este conceput raportul dintrecele dou st la baza deosebirilor dintrediscursurile grup rilor i personalit ilorpolitice. Compatibile, chiar complementare,la liberali, ni ti, într-o form particularla Nicolae Iorga, na ionalismul i democra iase afl în raport de excludere, în cadruldoctrinelor „pur na ionaliste”, al acelora carese pretind creatoare ale unui „na ionalismintegral”. Se formeaz astfel falia, nuîntotdeauna de netrecut, dintre orient riledemocratice i cele extremiste. Istoricul Armin Heinen a apreciat cdezbaterea politic interbelic s-a desf uratsub impulsul a trei mari curente politico-ideologice: nismul, descendent al popo-ranismului lui Stere, neoliberalismul i „onou form a na ionalismului”, un „neo-

R

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICMihai Ghi ulescu


na ionalism”, având leg turi destul de firavecu na ionalismul antebelic2. Din start, neo-na ionali ti rup cu vechiul „na ionalismliberal” emancipator, centrat pe ideile deunitate i independen politic i economic ,considerat, în cel mai fericit caz, dep it icomplet inadecvat noilor circumstan e. Aure inut doar „na ionalismul conservator”,de nuan autohtonist , accentuându-i sauad ugându-i noi laturi: antisemitismul, anti-occidentalismul, fundamentalismul ortodoxetc. S-a afirmat chiar c , urmare a dispari ieiPartidului Conservator, conservatorismul adevenit difuz în societate, constituindu-seîntr-o baz comun tuturor curentelorna ionaliste ale secolului al XX-lea, definibile,toate, ca aliaje de neoconservatorism ipopulism3. Desp irea „noului na ionalism”de cel „vechi”, început imediat dup1918, se va accentua în deceniul al IV-lea.Na ionalismul tradi ional va fi reprezentatîn continuare de Iorga care, mai ales dupdesp irea de A.C. Cuza i renun areapar ial la antisemitism, se va dovedi unsus in tor al evolu ionismului organicist,urm rind dezvoltarea valorilor autohtone,cu o atitudine critic fa de cele occidentale.Neona ionalismul, mai „de dreapta”, teoretizatde o serie de publici ti, printre care NichiforCrainic i Nae Ionescu, va fi sus inut „tân ragenera ie intelectual ” i de grup rilepolitice na ionaliste ale deceniilor al III-leai al IV-lea. Revendicându-se de la Mihai

Eminescu i de la na ionalismul-democratde început al lui Iorga i A.C. Cuza, c roraîi ad ugau idei noi, favorabile civiliza iei

ritene, din filosofia occidental , „noiina ionali ti” vor mar a pe autohtonism,ortodoxism, antira ionalism, antisemitism,antidemocratism, anticomunism, pe ideeastatului totalitar întemeiat exclusiv pecriterii etnice4. Noul na ionalism nu esteîns un curent omogen ci grupeaz o seriede orient ri i grup ri politice care, de i auîn comun ideile amintite, nu pot realizaconsensul i adesea se afl în conflict din

motive ideologice sau pragmatice. Sciziunile,disiden ele, navetismul sunt frecvente idemonstreaz inexisten a i imposibilitateaunei ideologii na ionaliste clar conturate. Ce a determinat radicalizarea manifest rilorna ionaliste în România Mare, într-o vremeîn care problema na ional p rea completrezolvat prin crearea statului na ionalunitar? R spunsul ar putea fi c România aajuns în faza acelui „na ionalism iredentisttriumf tor i autodistrug tor”, de carevorbea Gellner5, când un stat na ional seconfrunt cu problema minorit ilor. Într-oastfel de ipotez , na ionalismul românescinterbelic nu ar fi decât o continuare a celuiantebelic, eliberat de grija unific rii darmai virulent din cauza num rului mare decet eni de alt etnie pe care i-a primit înurma unirii. La o prim vedere, r spunsulpare satisf tor: cre terea num rului deminoritari, organiza i i con tien i de sinecare, în plus, i-au pierdut privilegiilede inute în vechile state multina ionale,cre terea, în special, a num rului de evreii încet enirea lor masiv i brusc pot

explica mi rile na ionaliste de ambelei. Ce a determinat îns „spiritualizarea”

na ionalismului românesc, mutarea sa depe terenul (preponderent) economic pe celetnic i religios, accentuarea laturii populist-agitatorice i încerc rile de autonomizare,de transformare a na ionalismului în programde guvernare? R spunsuri precum situa iainterna ional , problemele economice inivelul sc zut de trai al popula iei, criza deidentitate cultural sunt, bineîn eles, justenumai c nu putem spune cu certitudinedac ele reprezint într-adev r cauze sau doarfactori favorabili exacerb rii na ionaliste. Exist opinia c , în 1918, chiar duprealizarea obiectivelor teritoriale, procesulde formare a na iunii române nu era încîncheiat, c existau înc probleme legatede identitatea na ional , de con tiin a desine ca na iune, înc neconsolidat . Maiales dup unire, cet enii români oscilau

ISTORIE I FILOSOFIE POLITICNa ionalisme române ti în perioada interbelic


între culturi diferite, f a avea r cinistabile în vreo societate, fapt ce aîmpiedicat formarea unui sentiment adâncal identit ii. În plus, extinderea frontierelornu a fost scutit de dezbateri în interior cai în exterior. „Nesiguran a era compensat

prin lozinci na ionaliste”, scria Armin Heinen6. Situa ia României este asem toarecu cea din celelalte ri central i est-europene.Transformarea statelor în conformitate cuprincipiile wilsoniene a fost ocazia saucauza (re)form rii identit ilor na ionale.Eric J. Hobsbawm observa c aproapetoate statele create dup Primul R zboiMondial erau la fel de multina ionale ca iimperiile din care se desprinseser 7. Unele,cazurile Cehoslovaciei sau Iugoslaviei (statuluisârbo-croato-sloven), a trebuit s fie alc tuitedin elemente eterogene, procesul fiind, practic,unul tipic de formare na ional , cum au fostcele ale secolului al XIX-lea. Altele,cazurile Poloniei sau Ungariei, dimpotriv ,nu necesitau decât o reconstituire conformcu noile condi ii postbelice8, construc iafiind mai degrab spiritual decât material .Cazul României nu poate fi inclus în niciuna din categorii. Ea nu s-a aflat nici înprima situa ie, a cre rii unui stat cu totulnou i artificial, nici în cea de a doua, areînvierii, dup secole, unui stat vechi. S-arputea crede c a fost favorizat ; în fapt, a avutde înfruntat concomitent toate problemeleîntâmpinate de vecinii s i: a fost nevoit sintegreze mase mari de popula ie eterogeni totodat s opereze o schimbare adaptativ

a „con tiin ei na ionale” a popula iei dinvechiul Regat, „statul-nucleu”. Cert este

, la fel ca în tot estul Europei, i aicireconstituirea na iunii în noile frontiere, afost înso it de o redefinire na ional ,fatalmente surs a unor profunde crizesociale i culturale9. Na ionalismul românesc interbelic nu afost, evident, un fenomen nou. A continuat,într-un fel, parcursul început înc dinsecolul al XVIII-lea în zonele locuite de

români. Totu i el nu putea fi identic cuna ionalismul antebelic ce mai p stra încaspira ii iredentiste i emancipatoare. S-aspus c , f a fi singular, na ionalismul adevenit integral i a fost larg acceptat dreptcadru al politicii în general, c s-a realizatîn România Mare un „consens na ionalist”.Pu inii interna ionali ti care au f cut notdiscordant , sociali tii i comuni tii, prinalinierea lor la politica antiromâneasc aKomintern-ului, nu au reu it decât sînt reasc na ionalismul10. Îndat dup încheierea r zboiului odezordine de mari propor ii a cuprinsEuropa central i de est, acoperit de unval de agita ii socialiste. Concomitent, s-au

cut sim ite i primele manifest ri na io-naliste. Faptul c în România, care nu a

cut excep ie, a sim it „revolu ia” maipu in decât celelalte ri este explicat prindou evenimente: reforma agrar care adetensionat starea de spirit a nimii,

tura social cea mai numeroas , iexaltarea na ionalist , care a în bu it înfa manifest rile socialiste izbucnite11. Dintre dimensiunile na ionalismuluiextremist interbelic, numai antisemitismului ise pot g si r cini în trecut: situa iaanterioar a evreilor (concentrarea lorurban , r spândirea, chiar dac inegal , peîntreg teritoriul rii) se p streaz i seînt re te dup unire, prin acordarea înmas a cet eniei, singurul element care leera necesar ca, în anumite locuri i domenii,

aib un ascendent asupra indigenilor.Dup cum spunea Raportul final alComisiei pentru Studierea Holocaustuluiîn România, febra antisemit interbelic avenit în urma „unui secol de antisemitismpropov duit la cele mai înalte nivele alevie ii politice i intelectuale române ti”.„Tradi ia antisemit ” s-a p strat i în noilecondi ii în care minorit ile reprezentaucirca 30% i existau grupuri etnice multmai numeroase decât evreii. Ei fuseser icontinuau s fie principala minoritate (nu



în sens numeric) a vechiului Regat, deunde acum se d dea tonul politicii na ionale.Ortodoxia, devenit unul dintre însemneleimportante ale na iunii române, au fost iea un factor de respingere a evreilor12.Exist îns i posibilitatea ca ortodoxismul

fie îmbr at de na ionali ti tocmaipentru a fi folosit ca instrument antisemit.În ceea ce prive te antidemocratismul, el afost pu in prezent mai înainte, Eminescu iA.C. Popovici fiind exemplele la care seface de obicei apel. Populismul putea fiîntâlnit, înc din prima jum tate a secoluluial XIX-lea, numai ca invocare a nimii,ca învestire ei cu statutul de elementfundamental al na iunii i depozitar alvalorilor acesteia. Dup r zboi, el a luatforma adres rii directe, a încerc rii demobilizare. Na ionalismul populist a fost,în concep ia Irinei Livezeanu, în acela itimp, un subprodus i un agent al activit iide construire a na iunii. S-a creat oopozi ie între ran, „numitorul comun altuturor provinciilor”, dat fiind caracterulpredominant rural al românilor, i str in, înprincipal evreu, de altfel, cele doucategorii beneficiare ale reformelor. Cutoat str dania agitatorilor na ionali ti,

ranul nu a devenit un protagonist alluptei ci a r mas doar cel în numele c ruiaal ii au dus lupta13.

Vom încerca, în continuare, s delimit mprincipalele direc ii i curente ale na iona-lismului românesc interbelic, începând cuprimii ani postbelici i încheind cu ultimiiani de pace, cei ai instaur rii primeidictaturi, ea îns i cu tent na ionalist .

2. Na ionalismul democrat Asemenea marilor partide antebelice,i Partidul Na ionalist-Democrat a constatat

fundamentele politicii sale au ap rutmodificate dup r zboi. În primul rând,mul i dintre membrii partidului au „dezertat”la noile grup ri (Partidul nesc, Liga/Partidul Poporului, unii chiar la liberali).

În 1918, Iorga a fondat UniuneaDemocra iei Na ionale, revenit în scurttimp la denumirea de PND, reprezentândîn viziunea creatorului s u „o stângburghezo-radical , na ional , dinastic ,religioas , moral ”14. Principala schimbaresurvenit în atitudinea marelui istoric a fostrenun area, e adev rat par ial , la anti-semitism care i determinat ruptura sa deA.C. Cuza, co-fondatorul PND, în 1910.Dup o nou apropiere în 1919, cei doi sevor desp i definitiv în 1920. Iorga a ales s p streze vechea cale ana ionalismului democrat. În conferin a sadespre Doctrina na ionalist , inut în1922 în cadrul Institutului Social Român, aprezentat un na ionalism organicist izvorât„din îns i dezvoltarea unei societ i”15.Caracterul democratic era dedus din r cinilesale adânci în „con tiin a poporului românesc”,a întregului popor, care, ini ial, nu a cunoscutnici un fel de diferen ieri de clas . Dinacest motiv, statul român, crea ie a na iuniiromâne, ar fi superior celorlalte carepoart , fatalmente, amprenta unor anumiteclase sociale, care „vor avea totdeaunaidei în leg tur cu clasele care au creatstatul”: Serbia poart caracterul clase ne tirevoltate împotriva turcilor, Bulgaria, creatde „o lume intermediar , interlop , nu, daraproape,” „va avea totdeauna ceva dinelementul cârcium resc”16. Ideea lui Iorgadespre na iunea român nu este deloc clar .De i nu a cunoscut împ irea pe clase ea afost dominat de clasa nimii libere(idee la care Iorga inea foarte mult). Dindescoperirile f cute în vechile mormintedomne ti, din portul „absolut oligarhic, decea mai infect spe ”, el a tras concluzia

voievozii nu au fost doar rani mairi i, ci au f cut parte din alt clas social ,

ceea ce contrazice premisa omogenit ii.Aceast contradic ie este acoperit depatetism: „ pe la 1300 i ceva nu puteai

por i aur i purpur în afar , decâtdac în sufletul t u aveai iubire curat



pentru na ia din care f ceai parte ”.Logica p le te în fa a afirma iei cvoievozii erau încorona i cu aur în vremece ranii aveau aur în suflet. În acela i loc,Iorga vorbea de inexisten a claselor socialei de solidaritatea lor. Abia mai jos, el avea se explice, spunând c nu e vorba de o

uniformitate social ci de afirmarea primatuluisolidarit ii na iunii în fa a solidarit ii declas . În numele democratismului invocat,autorul s-a sim it dator s sus in c „nici oclas nu trebuie ridicat atât de sus încât

nu se vad elementul comun în caretoate celelalte interese se pot întruni iînfr i pentru a colabora”. Exist o excep ie,care de fapt d râm preten ia anterioar dedemocra ie: atunci când o clas poate sus inesigur „via a na iunii” ea se poate impuneasupra celorlalte, altfel nu17. Din toatperora ia iorghist am putea desprinde oconcluzie: na ionalismul românesc esteinstinctiv democratic pentru c las în urmdiferen ele sociale; pentru na iunea românto i membri s i sunt la fel. Întreagaconstruc ie doctrinar na ionalist , de la

rturarii secolului al XVII-lea i pân înzilele sale este întemeiat , pe acest na ionalismdemocrat. Ajungând, dup o introducereistoric , în zilele sale, Iorga respingeacelelalte na ionalisme, în primul rând pecel liberal, abstract, na ionalism „de steag ichiar de convingere, dar nu în mijloacei în realizare, nu numai în proclamare”.

În acest caz, dup cum observa AlinaMungiu-Pippidi, punctul s u de vedere esteacela al unui „conservator moderat”. Nusuntem îns de acord cu aprecierea cna ionalismul lui Iorga ar fi „liberal conservator”,

nu s-ar deosebi fundamental, prinsubstan , de cel liberal, ci numai prinstil18. O astfel de observa ie este valabilnumai dac se admite c în general, întretoate manifest rile na ionaliste, diferen elesunt doar de stil. Iorga este un conservatorcând spune c „ceea ce este abstracttrebuie s devin organic, f de care n-

are nici o valoare”19 i se declarîmpotriva revolu iei i pentru evolu ie.Na ionalismul ardelean era i el respins cafiind pur juridic, i înc bazat pe dreptulmedieval, promovat de maghiari i creat„pentru o na ie care nu este na ia noastr ”20.Obiectivul declarat de Iorga este educareapoporului, c ci nu este clar ce s-a întâmplatcu sentimentul s u na ional primar.„Inteligen a” na iunii trebuie s î i asumerolul de educator al mul imii spre a g si un„termen de concilia ie între aceastmenire elementar [a p str rii leg turiidintre „organismul na ional” i p mântul

rii] i cerin ele superioare umane”21.Ultima chestiune abordat în conferin

a fost situa ia na iunii române dup unire.Iorga a luat la cuno tin de reformelepostbelice dar a considerat, din nou într-omanier conservatoare, c „bazele materiale”care s-au pus erau insuficiente, c era nevoie,pe deasupra, de o „moral na ionalde o con tiin a solidarit ii politice pentruna ionalit ile care se g sesc al turi denoi”. Izolând aceast fraz de cele care oînso esc, aceea i Alina Mungiu-Pippidiconchide c Iorga „face chiar o schi dena ionalism civic”, punând solidaritateacet eneasc înaintea celei etnice i c prinaceasta se deosebe te de contemporanii s iCuza, Crainic sau Nae Ionescu22. i aceastafirma ie este numai par ial just : ideologulna ionalismului-democrat se deosebe te într-adev r de cei trei prin sus inerea armoniei(din nou o idee conservatoare), nu doarîntre clasele sociale, ci i între „na iapredominant i celelalte na ii” dar de aicipân la na ionalismul civic este cale lung .Dimpotriv , Iorga vorbea despre „statulna ional” în care românii sunt „st pâniiîndritui i” i atr gea aten ia „elementelorneromâne ti prin sânge” s in seama deasta23. Aici, mai degrab , se poate sesiza odeosebire de stil i nu de substan între eli ceilal i promotori ai na ionalismului

interbelic. Ea vine dintr-o constatare cât se



poate de simpl , anume c nu a existat inu exist nici un stat în care s nu existeminorit i etnice. Încercarea de eliminare alor apare ca zadarnic . Dup cum am maispus, Iorga s-a delimitat de xenofobia carecâ tiga tot mai mult teren. În primul rând,spunea el, pentru c nu a dorit s fie„complice al unor ac iuni care dezonoreazo civiliza ie”. Ideologic, pozi ia sa estejustificat prin organicismul ideii sale dena iune: partidul s u este întotdeauna „laîndemâna necesit ilor organice ale na iei”,societatea este conceput ca un „tot organic”i, de aceea, str inul din interior trebuie

asimilat, „chemat la cultur ”, ajutat scon tientizeze datoria pe care o are fa dear i de etnia majoritar 24.

Iorga a fost unul dintre fondatoriina ionalismului militant românesc a fost iunul dintre cei mai longevivi politicieniina ionali ti. De i a fost în prim-planul vie iipolitice române ti de-a lungul întregii perioadeinterbelice, doctrina i partidul s u nu aureu it s devin populare. A f cut coali iicu mai multe partide, cu na ionalii ardeleni(cei al c ror na ionalism îl criticase cu doarcâ iva ani mai devreme), cu averescanii ichiar cu liberalii. Scurta perioad în care ade inut efia guvernului (1931-1932) nu i-apermis s pun în vreun fel în practicideile expuse. Politica sa, chiar dac a e uat,a trebuit s fie una pragmatic , determinatde constrângerile crizei economice. Fade minorit i, inclusiv fa de evrei a avuto atitudine tolerant . Desp irea sa politicde antisemitismul lui Cuza. „Numerusclausus” a fost considerat, de la început, oabsurditate, mai târziu, Iorga a vorbitdespre „erezia spa iului vital”, ap toriiei, Cuza i Goga, fiind numi i „ efii drepteihitleriste” române ti25.

Separa ia a func ionat numai în activitatealui Iorga de politician. Ca ideolog, înnumeroasele sale lucr ri, în uria a sapublicistic , s-a întors adesea, chiar cuintransigen , la xenofobia din tinere e.

Aceasta era îns acum practicat doarintermitent i la modul declarativ. În specialîn Neamul Românesc, el a reluat vechilemarote antisemite: evreii sunt ni te „alogeni”,„intru i”, „cotropitori” mult prea numero i,duc o ac iune „de organizare i cucerire”, înora ele unde alc tuiesc majorit i compacteprovoac o reac ie instinctiv de respingereprin modul lor tradi ional de via , au pusst pânire pe profesiile liberale, pe înv mânt,la sate, ca arenda i sau cârciumari au ruinat

nimea. Evreii încearc s îi dea afarpe români din propria lor ar i, de aceea,ace tia trebuie s se mobilizeze contra lor.În anii 1938-1940, mai ales, când presademocratic era interzis , oficiosul na ionalist-democrat a lansat, sub semn tura lui Iorga,dar nu numai, o serie de sloganuri antisemite. Raporturile lui Iorga cu mi carealegionar , principala for a na ionalismuluiextremist au fost contradictorii. De laînceputul anilor ’20 i pân la sfâr itul vie iisale a condamnat ac iunile violente i aridiculizat fanatismul legionarilor. O vremeîns , ace tia l-au considerat un maestruspiritual al c rui na ionalism i-a inspirat. Înanii ’30 ruptura a devenit din ce în ce maievident de ambele p i, Iorga fiindperceput ca un tr tor i pedepsit dupcum se cunoa te26. Acestea fiind zise, putem aprecia c aconsidera c Iorga interbelicul este altuldecât Iorga antebelicul este o eroare. Iorgaa r mas acela i, termenii de compara ie s-au schimbat. În vechiul sistem politicromânesc na ionalismul s u a p rut extremde virulent. Dup r zboi, în condi iileapari iei unor curente mult mai radicale, ela început s fie perceput mai degrab ca unconservatorism centrat pe temele na ionale.

3. Na ionalism cre tin iantisemitism maniac

Dup desp irea de Iorga, A.C. Cuzaa încercat s se al ture noului Partid alPoporului creat de generalul Averescu, a



revenit apoi, pentru scurt timp la matc ,pentru ca, în 1920 s î i înfiin eze propriulPartid Na ionalist-Democrat27. Linia sapolitic a r mas neschimbat , antisemitismul

u continuând s se radicalizeze, înnoindu-secu elemente preluate din noua conjunctur .Noul s u tovar va fi, pentru scurt vreme,profesorul de fiziologie Nicolae Paulescu,împreun cu care a fondat, la începutulanului 1922, Uniunea Na ional-Cre tin ,considerat cadrul ini ial de organizare alforma iunilor de extrem dreapta28. Dorin eleUniunii erau exclusiv antisemite: p strareavechiului articol 7 din Constitu ie, expulzareaevreilor stabili i în România dup 1914,aplicarea unui numerus clausus în coli,universit i, comer , industrie i profesiiliberale, excluderea evreilor din armat iobligarea lor la plata unor taxe compen-satorii, interdic ia de a figura pe listele decandida i la diverse func ii i înfiin areaunor circumscrip ii electorale evreie ti29.UNC a patronat în bun m sur manifesta iilestuden ti din 1922, leg tura oficializându-se în 1923, prin crearea Ligii Ap riiNa ional-Cre tine. „Programul” acesteia îlcontinua pe cel al Uniunii. Cuza a devenitpre edintele noii organiza ii, el preocupându-se, în special, de „îndrumarea teoretic aacestei mi ri”30 i l sând organizarea înseama tân rului Corneliu Zelea-Codreanu. A.C. Cuza a fost un personaj exotic învia a politic româneasc . Deputat înaproape toate legislaturile din 1911 pân în1938, el a f cut carier exploatând o singurtem politic : evreii. Antisemitismul maniacali-a atras etichete precum: „patriarhulantisemitismului românesc”, „cavaler antisemit”(Pamfil eicaru), „sub-Drumont, repetat isteril” (Eugen Weber)31. De i discursul s une-ar îndrept i s îl lu m drept un spiritrebel, chiar anarhic, el a fost, de fapt, unconservator, temându-se de orice schimbaresocial radical 32, fapt sesizabil i dinprogramul politic al LANC, de acord cu mo-narhia constitu ional i cu parlamentarismul33.

În problema evreiasc , el a promovat îns„principiile na ionalismului intransingent”, lanivel retoric virulen a sa nefiind întrecutde nimeni în istoria românilor. Înainte de Primul R zboi Mondial, adicîn perioada cât s-a aflat al turi de Iorga, înantisemitismul cuzist au predominat factoriieconomici, etnici, culturali. Spre deosebirede ceila i na ionali ti români interbelicicare se limitau la acuze concrete i aveau ore inere, în ceea ce prive te afirmareadeosebirii de ras (unii chiar au negat-o),Cuza a spus direct c evreul este „str in caras , adic fiind înzestrat cu anumite însu irifizice i morale”. Evreii erau prezenta i capericulo i nu doar în calitate de str ini cica urmare a inferiorit ii rasei lor. „Str inide alt ras , de alt lege, cu alte principiidecultur i neasimilabili”, între ei i„românii de sânge” neputând exista dedecât o stare conflictual , „o lupt pe viai pe moarte între dou neamuri diferite”34.

Dup 1918, a continuat în aceea i linie,exploatând mai ales elementul religios, poatei din cauza apropierii de Nicolae Paulescu.

Profesorul de fiziologie î i începuse i elpropaganda antisemit înainte de r zboicând lansase o „fiziologie filosofic ” –teorie a pasiunilor i conflictelor sociale –prin care dorea s demonstreze tiin ificcaracteristicile rasei semite: instinctul dedomina ie i cel de proprietate35. Dup1922, savantul a trecut la o abordarereligioas . Nu mai era vorba de o simpllupt între români i evrei, ci de una multmai larg între „cre tinismul dumnezeiesc”i „jidanismul diavolesc”. Era denun at o

presupus conspira ie evreiasc pentruexterminarea popoarelor est-europene icrearea unui stat propriu în zon . Înconsecin , el chema la „unirea tuturorcre tinilor” într-o o cruciad antievreiascpentru „Cre tinism i Românism”. În anii ’30,când ortodoxismul a p truns puternic învia a politic româneasc , Paulescu a fost



revendicat ca precursor, Nichifor Crainicnumindu-l „fondatorul naionalismului cre tin”36. Cuza i-a îmbog it i el arsenalul deargumente rasiale, sociale, economice cuunele interpret ri teologice, cel pu in bizare,care i-au atras acuza ia de blasfemie dinpartea bisericii ortodoxe. El era convins ciudaismul, în esen a sa, nu urm re te decât

falsifice cre tinismul. De aceea, propuneao religie întemeiat exclusiv pe NoulTestament, cel Vechi fiind considerat „impuri jidovesc”. Mai mult, din c ile i din

slujbele religioase trebuia scoase toatenumele i întâmpl rile care au în vreun felleg tur cu mozaismul. Profetiza un noudestin pentru România, ar aflat subsemnul lui Hristos, sintetizat prin sloganul„o ar , o lege, un popor, un Rege”. Semnulpartidului s u era crucea încârligat , zvastica,înc rcat cu o simbolistic na ional ireligioas , fiind „semnul nostru ca neam”i semnificând „rasa f amestec, credin a

seam n, p mântul f împ ire cunimeni”37. În plan intern, Cuza a militat pentru unnumerus clausus în diferite domenii, însnumai ca etap c tre un numerus nullus.Doctrina na ional-cre tin se dorea fondatpe o tiin a antisemitismului ce ar fi avutca obiect „judaismul ca problem social ,fiind astfel, în mod necesar, sinteza tuturortiin elor care pot contribui la solu ia ei”38,

pe „cuzism” ca sistem propriu, „complect,unitar, tiin ific, al doctrinei na ionalistecre tine, dovedind din totalitatea elementelorei, biologice, teologice, economice, sociologice,istorice i din fiecare în parte c singurasolu ie posibil a problemei jid ne ti esteeliminarea jidanilor ”39. Uneori, discursul

u se apropia pân la confuzie de cel nazist:„Ca s progreseze omenirea, în primul rândtrebuie s se asigure existen a rasei alb-ariene la actuala ei în ime, p strându- isângele curat, neamestecat Amestecul deras înseamn decaden i pieire”40.Eliminarea era privit ca singura solu ie

pentru revigorarea economic i social aromânilor. Evreii, spunea Cuza, în 1927,trebuie sili i s se stabileasc to i pe unsingur teritoriu liber, „interna i” în taberede munc i l sa i s tr iasc în autarhiecomplet , în condi ii „ca pe vremea vitejilorspartani”. Cu un cinism exasperant, consideraposibil p strarea copiilor foarte mici ibotezarea lor în rit cre tin41. „Chestiunea evreiasc ” nu era proprienumai românilor ci tuturor popoarelor i,peste tot, m surile necesare erau acelea i.De altfel, sfidând orice logic , Cuza aimaginat întreaga politic interna ional caun uria conflict între cre tinism imozaism, între evrei i restul lumii. i-aluat, se pare, foarte în serios elucubra iile,strângându- i discursurile din perioada1920-1936 într-un Îndreptar de politicextern (1941). Sus inând, la modul strictdeclarativ, principiile autodetermin rii iegalit ii suverane a na iunilor, le invoca,de fapt, numai pentru a-i acuza pe evrei denerespectarea lor atunci când s-au a ezat înmijlocul altor popoare. Imaginarul antisemitnu are limite: Conferin a de Pace din 1919-1920 era considerat defavorabil tuturorna iunilor europene dar favorabil , în schimb,evreilor; sistemului de la Versailles i sepunea eticheta de „pace iudaic ” ce trebuiaînlocuit cu o „pace cre tin ”, în spatelefiec ruia din cei patru mari era presupusexisten a „evreului din umbr ”; în sfâr it,Liga Na iunilor, acuzat de nesocotireaprincipiilor interna ionale, printre care i„principiul vitalit ii”, nu era decât „ofa ad mincinoas manevrat de mareafinan interna ional ”. Filogerman împ timit,Cuza cerea revizuirea tratatelor pentru cGermania „se în bu a din lips de colonii”i trebuia s reuneasc to i etnicii germani

din Europa. Pentru argumentare apela din noula principii i la cazul concret al României:„Ceea ce a fost drept pentru noi, s nu fiedrept i pentru ei?”. Anschluss-ul erarecomandat ca modalitate de restabilire a



echilibrului european. Nu mai trebuie sad ug m decât c , în viziunea lui Cuza,politica lui Hitler „duce la pace, nu la

zboi”. Pe cât era de filogerman, pe atâtera de rusofob i, neputând ra iona decât întermenii antagonismului evreu-neevreu, vedeaîn tratatul româno-rus din 1934 „o n lirea a jidanilor comuni ti din Rusia”42. Estede neîn eles, ast zi, cum astfel de abera iiau putut trece în epoc drept o doctrin ,„ un sistem [ideologic i politic, n. M.G.]unitar, codificând legile noastre de via ”43. În 1935, LANC a fuzionat cu PartidulNa ional-Agrar condus de Octavian Gogarezultând Partidul Na ional-Cre tin (PNC).Goga era un om politic cu o destul de vastexperien , început în Austro-Ungaria,înainte de unire. În aceast perioad pot fiaflate i începuturile reac iilor sale antisemite,legate de faptul c mul i dintre autorii dearticole românofobe din ziarele budapestaneerau de etnie evreiasc 44. Dup 1918, el aintrat în Partidul Poporului fiind chiar, dedou ori, ministru. În noile condi ii, în carena ionalismul s u antebelic a r mas fobiect, Goga a început s agite teme precumcosmopolitizarea rii, pierderea sentimentuluide apartenen la na iune, p trunderea ideilormaterialiste i interna ionaliste în sânulpoporului45. Printre cei vinova i de acestease num rau i evreii în special prin presacontrolat de ei. Cu timpul, el a devenit dince în ce mai susceptibil fa de minorit i,în special fa de cea evreiasc i maghiar(pericolul „ungaro-semit”), acuzate neloialitatefa de stat. În publicistica sa i-a manifestatsimpatia fa de mi rile studen ti,considerate o„larg r zvr tire tinereasc ”,o „furtun purificatoare” aducând cu sine„o religie nou na ional fanatic iintransigent ”46. Spre deosebire de Cuza, Goganu i-a recunoscut deschis antisemitismul,dimpotriv , a respins toate acuza iile care is-au adus: „ nu ni se arunce acuze deantisemitism fiindc este idioat . Nu amprofesat niciodat aceast stupid

intoleran ”47. Atitudinea sa se doreajustificat prin cauze „obiective”: num rulmare de evrei din Basarabia i Bucovina,„maghiarofilia” celor din Transilvania,acapararea presei, a finan elor, comer uluietc., infiltrarea în cultura român . Nu ezitaîns s vorbeasc nici de amenin area pecare evreii o reprezentau pentru „puritatearasei”, „adev rurile organice ale rasei”,„prerogativele sângelui” etc.48 Na ionalitateaera pentru poet valoarea suprem care s-a

zut ameni at de democra ie, de acordareade drepturi politice „str inilor de neamuli de sufletul nostru”. Concluzia sa a fost „socialul a distrus na ionalul”49.

Scurta perioad în care au de inut puterea(29 decembrie 1937-9 februarie 1938) afost o bun ocazie pentru Goga i Cuza s

i pun în practic politica antisemit . La21 ianuarie 1938, a fost adoptat adoptatdecretul-lege pentru revizuirea cet enieiromâne, sub pretextul c , dup r zboi, omul ime de evrei din Ucraina ar fi emigratîn România, ob inând ilegal cet enia.Tuturor evreilor încet eni i în 1919-1920(inclusiv celor din provinciile alipite) li s-acerut ca, în termen de 20 de zile, s facdovada corectitudinii dobândirii cet eniei.Consecin a: 36,3% din evrei i-au pierdutcet enia50. A fost prima reglementare legalantievreiasc dup mult vreme. Ni se parejust o observa ia lui Leon Volovici c s-arupt astfel tradi ia guvern rilor care au

strat, cel pu in, formele exterioare derespectare a prevederilor constitu ionale51.Dincolo de tendin ele antisemite ale liderilorpolitici, guvernele au ezitat s ia m surirestrictive sau coercitive, „antisemitismulde stat” limitându-se la men inerea celordeja existente. Despre PNC se poate spune c a fostun partid ratat. LANC, pe care a mo tenit-o direct, a fost pepiniera tinerilor na ionali ticare în ani ’30 s-au impus prin mi carealegionar i prin aceasta a r mas în istorie.Politic, ea a r mas marginal , cel mai bun



rezultat în alegeri fiind 5,32% (locul alVI-lea, 11 deputa i) în 1932. PNC aob inut la alegerile din 1937 un rezultategal cu suma rezultatelor din 1932 alecelor dou partide fuzionate. De i s-a aflatpe locul imediat urm tor la circa 6% dePartidul „Totul pentru ar ”52, diferen adintre cele dou este enorm . Cu totinteresul de care se spune c s-a bucuratdin partea Serviciului german de politicextern , cu tot sprijinul regelui, care l-apreferat pentru c nu punea în discu ieregimul politic, PNC nu a putut concura, înfa a opiniei publice, mi carea legionar . Întimp ce primul a r mas o grupare eterogende dreapta, un partid conservator, în fond,mizând, ca atâtea altele, pe cartea na io-nalismului antisemit, cea din urm a reu it

electrizeze tineretul, s concentrezeagita ia spiritual care domina epoca, s sefac , într-un fel, expresia nemul umiriigenerale53. Aerul b trânicios i artificial alna ionali tilor cre tini nu putea avea nici oans în fa a vitalit ii pe care o ar tau

legionarii. Privind retrospectiv, scurta guvernareGoga-Cuza pare un final previzibil alparcursului politic na ional-cre tin.

4. Na ionalismul legionar Atunci când vorbim despre na ionalismulromânesc interbelic, ne gândim, de regul ,la mi carea legionar (cu toate denumirilepe care le-a purtat ea în perioada 1927-1941). Cea mai important dintre mi rileromâne ti de extrem dreapta, aceasta le-apus în umbr pe toate celelalte, obligându-le s se defineasc în raport cu ea.Legionarismul a fost „locul comun”, „vulgata”curentelor (neo)na ionaliste române ti inter-belice pentru c a preluat în întregimetematica vehiculat de celelalte i, maimult, a încercat s o transpun în fapte; înaceasta a constat particularitatea sa. Înastfel de condi ii, era firesc s devinmi carea na ionalist dominant a epocii54.A fost adesea considerat exemplul tipic al

proiec iei fascismului în spa iul românesci, de aceea, pus al turi de orient rile fasciste

din alte ri. Asupra acestei chestiuni, cât esteoriginal i cât este imita ie în legionarism,care sunt asem rile i deosebirile dintreacesta i fascismele europene, s-au purtatnumeroase discu ii. Cert este c , de i s-araportat la modelele din alte ri (în specialItalia i Germania), el nu a fost o simplimita ie, asemenea grupusculelor de laînceputul deceniului al treilea, ci i-a avut

cinile în realitatea româneasc , acontinuat i, în acela i timp, a deturnat înfolosul s u o linie politic existent . Istoric, originile legionarismului sunt relativ

or de depistat. Legiunea ArhangheluluiMihail, cum s-a numit ini ial mi carea, aluat na tere în 1927 în urma ruperii luiCodreanu i a altor câ iva tineri de LANC.Direc ia de gândire poate fi îns urm rit iînainte de aceast dat , dup cum spuneaCodreanu, în Pentru legionari (1936), încdin 1919. Lupta pentru spargerea grevelormuncitore ti, mi rile studen ti, Gardalui Pancu, Asocia ia Studen ilor Cre tini,toate sunt considerate prefigur ri alelegionarismului. În 1923, când s-a oficializatleg tura dintre grupurile na ionaliste studen tii organiza ia lui A.C. Cuza, erau deja

evidente diferen ele dintre opiniile politiceale acestuia i cele ale lui Codreanu. Totu i,ei au r mas împreun vreme de patru ani,timp în care Cuza a dezaprobat mijloaceleviolente ale tinerilor iar ace tia au cerutradicalizarea i reorganizarea LANC dupmodele paramilitare55. Pân în 1927, i-auinut împreun na ionalismul exaltat i

obsesia antisemit . Dup sciziune au urmatcâ iva ani grei pentru ambele grup ri. În1930, Legiunea i-a schimbat numele înGarda de Fier care, interzis în 1931, vaparticipa la alegeri sub titulatura deGruparea Corneliu Zelea-Codreanu. Dupo nou interdic ie, în 1934 se va înfiin aPartidul Totul pentru ar , cel care în1937 s-a clasat pe locul 3 în alegeri cu



15,58%. Dictatura carlist a fost cusiguran cea mai grea perioad pentrulegionari, aresta i, interna i în lag re, uniidintre ei, în special lideri, chiar lichida i fizic.S-a spus c legionarismul a fost singurami care de extrem dreapta pentru carenum rul pierderilor proprii a fost mai maredecât cel al victimelor56. Indiferent c estesau nu adev rat – nu ne intereseaz aicistatisticile privitoare la criminalitate – aceastafirma ie trebuie s r mân o simplconstatare, f a implica vreo interpretareetic ori vreo tentativ de disculpare. Însfâr it, cele aproape patru luni de guvernare(septembrie 1940-ianuarie 1941) i rebeliuneacare le-a urmat au pus cap t legionarismuluiinterbelic, el fiind oarecum continuat înexil i reînviat dup 1989. Dintre laturile legionarismului, cea maidificil de discutat o reprezint cea ideologic .Aceasta pentru c reprezint o zon lipsitde structur sistematic . O prim problemo reprezint dispre ul declarat al legionarilorpentru teorie, pentru programele politice.„O mi care nu înseamn nici statut, niciprogram, nici doctrin ”, scria Codreanu.

a le respinge în principiu, le considerai a „Legiunii care se vede” care în lipsa

„Legii care nu se vede” („stare de spirit,nev zut , dar sim it de noi care nu- iare sediul în ra iune, ci în sufletulmul imii”, „o unitate de sim ire i tr ire lacare contribuim to i”) ar r mâne „formegoale f con inut”57. Pe lâng acest accentpus pe latura ira ional a legionarismului,mai exist i privilegierea „faptei” în raportcu teoria. Nae Ionescu, considerat mentorullegionarilor, scria într-un articol din 1938:„Na ionali tii sunt gospodari; iar gospod riaeste o stare natural . M rog, - plugarulcare ar i seam are program? Nu. Elare, pur i simplu rost la treab ; i lafiecare soroc face ceea ce trebuie. Asta e.Na ionalismul nu are program”58 i tot el,afirma mai direct, în prefa a volumului luiVasile Marin, Crez de genera ie (1937):

„Nimeni dintre teoreticienii na ionalismuluitotalitar nu a creat o doctrin . Doctrina secreeaz prin fapta de fiecare zi a Legiunii”59.Codreanu însu i m rturisea despre sine ceste un om de ac iune i nu unul de carte.Asupra acestei chestiuni s-a discutat îndelung

a se ajunge la o concluzie unanimacceptat . Se poate aprecia îns c refuzulteoriei reprezint o idee programaticimplicit : întemeierea legionarismului nupe ra iune ci, pe de o parte, pe afecte60, iarpe de alta, pe ac iunile concrete. Totu i,aceast idee nu trebuie preluat necritic. Înprimul rând, trebuie spus c refuzul teorieinu a fost categoric. Nu ideea în sine deprogram politic era respins ci judecareami rii legionare exclusiv prin prisma(lipsei) acestuia. Putem crede chiar caceast atitudine anti-teoretic nu este decâto reac ie la acuza iile, „soma iile”, cum lespunea Nae Ionescu, venite din parteaadversarilor politici. Este vorba despre joculdublu al legionarilor, concomitent politic ianti-politic, despre dorin a lor de a- idovedi, în acela i timp, excep ionalismul iconformitatea. În incapacitatea de a propuneun discurs coerent, legionarii s-au distan atde cei care puteau s o fac , i-au catalogatdrept de superficiali i au pretins creprezint „stare de spirit, nev zut , darsim it de noi”61. Au avertizat îns c niciei nu erau incapabili de a crea programeconcrete i c , de i nu o ar tau, chiar leaveau. „Avem i noi programe în buzunar”,spunea Codreanu, ad ugând c ele vor fidezv luite „la timpul lor”, pân atunci

mânând „parte din secretul de opera iunial for elor de lupt ”. El expunea, „pentrumoment”, un „program” în trei puncte încare aplicarea „ surilor programaticepropriu-zise” se afl pe ultimul plan, duprealizarea unei for e proprii i înfrângereafor elor adverse62. Se poate considera catitudinea legionarilor fa de ideologiilecelorlal i actori politici corespunde distinc ieidintre retoric i politic sau dintre



persuasiunea prin afecte i argumentareaprin idei63. Întrebarea este: nu c dem astfelîn capcana de a crede despre legionarismceea ce al a vrut s credem? Se poate r spundenegativ numai dac avem, permanent, învedere mecanismul prin care el a încercat

manipuleze: mascarea absen ei ideilorprin apelul la o pretins transcenden . O alt problem este cea a etichet riilegionarismului. Ideologie, doctrin saunici una nici alta? A fost legionarismul unfascism à la roumaine? Dup cum bineobserva Sorin Alexandrescu, din cauzarefuzului unei ra ionalit ii politice minimale,este greu de vorbit despre o ideologielegionar , comparabil cu cea nist sauliberal 64. De i o astfel de idee este generalacceptat , bineîn eles în afara literaturiilegionaroide, to i autorii trateaz legionarismulca pe o ideologie. Se poate merge înc maideparte, cum este cazul lui Dan Pavel,catalogându-l drept doctrin , e adev rat, „odoctrin politic cu totul special ideosebit de celelalte”, cu o bogat înc rc turreligioas 65. Astfel de probleme, f îndoial ,importante, chiar dac nu pot fi clar elucidatenu trebuie s împiedice cercetarea. Putemanaliza ideile legionare, tematica abordatde autorii legionari, chiar ne tiind cum senume te totul pe care ele îl alc tuiesc. În ceea ce prive te rela ia legiona-rismului cu fascismul, de obicei, suntenumerate punctele lor de convergen .De i acestea difer de la un autor la altul,putem re ine, în primul rând, na ionalismulintegral i populist, având la baz oconcep ie organicist a na iunii carelegitimeaz caracterul totalitar al statului66.În strâns leg tur cu acesta se aflovinismul, în special antisemitismul. Mai

departe lista este deschis pentru: antid-emocratism, antisocialism, anticapitalism, cultulpersonalit ii liderului suprem, organizareaparamilitar etc. Ca particularit i, este amintitîn primul rând componenta religioas .

4.1. Un na ionalisminterna ionalist?

Na ionalismul, dincolo de formele salesensibil diferite de manifestare, reprezint ,

doar i poate, tr tura esen ial atuturor fascismelor. În anii ’30, în spa iulromânesc, eticheta „na ionalist” era aplicattuturor curentelor i personalit ilor carereprezentau extrema dreapt i, cu prec dere,mi rii legionare, considerat „mi careana ionalist ” prin excelen . Legionarii în i i-au autoacordat, cumare mândrie, denumirea de na ionali ti,dorind s se deosebeasc astfel de politicieniicare împ rt eau alte ideologii – dupspusele lor, de politicieni în general – i,totodat , s î i sublinieze afinit ile cufasci tii de pretutindeni.

Afirmarea legionarismului era pus îndificultate de faptul c , în momentul încare el a început s se manifeste ca o fordemn de luat în seam , na ionalismulexista deja, difuz, în politica româneasc inimeni nu putea pretinde c de inemonopolul asupra lui. Na ionalismul integralal legionarilor nu putea tolera existen aunor alternative i, de aceea, el trebuia sse delimiteze categoric de toate celelalte for epolitice care foloseau termenul „na ional”pentru a se autodenumi. În primul rând, spredeosebire de cei care erau „na ionali ti” i încceva, legionarii i-au spus „na ionali ti”pur i simplu, iar na ionalismul lor a fostprezentat ca „adev ratul na ionalism”. „Nue firm mai curent i de care s-a abuzat,cu mai mult neru inare, decât firmana ionalist ”, spunea Alexandru Cantacuzino,ad ugând c „numero ii no tri na ionali ti:na ional-liberali, na ional- ni ti i al ii,concep na iunea ca un produs defabrica ie omeneasc , cu un capital, unbun juridic i teritorial”. Na ionalismului lor,„ap tor de interese materiale i particularede clas ” i se opune cel „în eleg tor almenirilor române ti, ap tor i creator alrosturilor române ti în lume”67. Nae



Ionescu respingea i el na ionalismulpartidelor politice, i, în fond, al statuluiromân dup Constitu ia din 1923,considerându-l dep it, specific secoluluial XVIII-lea, pentru c definea na iunea însens juridic, prin cet enie, i nu natural,prin etnie. Aceasta din urm ar fi fost, înopinia sa, noua i adev rata concep iena ionalist reprezentând „o nou formde via , o nou stare a lumii, un nou ev alistoriei”68.

Aceast concep ie asupra na iunii, asociatcu simpatia manifestat de legionari pentrumi rile din Italia i Germania, a atrasprincipalul repro adus în epoc legiona-rismului, mai important decât cel privitorla absen a ideologiei (pe care, de altfel, îlîncorpora), pentru c îl lovea chiar îninim , punând în discu ie îns i „starea despirit” prin care acesta se legitima. Unna ionalism de import ar fi însemnat privareade sens a întregii retorici legionare. SociologulMihail Ralea acuza, în 1935, întreaga mi carena ionalist de artificialitate, de imitare ami rilor fasciste occidentale: „Na ionalismde import, na ionalism interna ional e unnonsens. Dar tocmai aici st paradoxul imizeria na ionalismului român. Lipsit deun gânditor care s fi g sit un postulatspecific pentru a cl di o teorie proprie,na ionalismul românesc i-a luat punctelede baz de peste hotare, f când mereu, cuo strâns consecven , interna ionalismna ionalist. De la început, dreapta româns-a situat într-un impas, într-o pozi ieartificial ”69. Legionarilor nu le era deloc u or s

spund unor astfel de aser iuni. Ele trebuiacomb tute demonstrând specificitateana ionalismului propriu, f îns a negaînrudirea cu mi rile na ionaliste din alte

ri. Implicit trebuia dovedit existen aunei teorii proprii f a- i nega multstrigatul caracter a-teoretic. În primul rând, legionarismul i-a

utat r cini istorice exclusiv române ti.

Având ca tr tur fundamental na io-nalismul, el nu a avut nevoie apeleze lamodele din str in tate. Tradi ia na ionalistromâneasc i-a permis s î i revendiceprecursori autohtoni. Sunt aminti i: Alecsandri,Heliade-R dulescu, Kog lniceanu, Eminescu,Conta, Xenopol i, dintre ce înc în via ,bineîn eles, Iorga i Cuza. Ideile acestora,

rturise te Codreanu, i-au marcat copil riai tinere ea. Dou „perle de cugetare i de

exprimare” ale celor doi din urm l-au c uzitla începuturile activit ii sale: „RomâniaRomânilor, numai a Românilor i a tuturorRomânilor” (Iorga) i „Na ionalitatea esteputerea creatoare a culturii umane, culturae puterea creatoare a na ionalit ii”.Idealurile românilor, a a cum Codreanu le-a desprins din lecturile „clasicilor” erau:unirea deplin , împropriet rirea ranilor i

rgirea drepturilor lor politice i, „rezolvareaproblemei jid ne ti”. Cum dup r zboiprimele dou erau deja atinse, legionarilornu le-a mai r mas decât s se concentrezeasupra celui de-al treilea. Legionarii „seînchin cu recuno tin i evlavie în fa amarilor lor umbre” ale înainta ilor. Simplalor existen pare un argument suficientpentru respingerea acuza iilor de lips deoriginalitate. Cronologia este utilizat nudoar pentru a se ap ra ci i pentru a-i acuzape ceilal i. Nu era suficient s se demonstrezeoriginile române ti ale na ionalismului legionar;Codreanu dovede te un protocronism avantla lettre afirmând c , de fapt, na ionalismulgerman, i evident, putem deduce, toatecelelalte ar fi p i pe c ile b torite depionierii români: „se poate vedea ubrezeniaargumentelor acelora care atac mi careana ional ca fiind inspirat de nouaideologie german , când în realitate, dupatâ ia zeci de ani, Berlinul este acela careintr pe linia lui Vasile Conta, MihailEminescu i ceilal i”70. Despre Hitler iMussolini, el m rturise te c a aflat întimpul ederii sale în Germania, în 1922.Nu neag bucuria cu care a primit bucuria



prelu rii puterii de c tre fasci tii italieni,victoria lor fiind „un luceaf r luminos carene va da speran e; ne va fi dovada vie chidra poate fi învins ”, dar atât i nimicmai mult. Raporturile cu mi rile similaresunt reduse la o simpl i fireasc „leg turde simpatie între to i aceia care, în diferite

i ale p mântului, î i servesc neamul,dup cum exist o leg tur de simpatieîntre to i aceia care lucreaz la nimicireaneamurilor”71. Nae Ionescu, r spunzând repro ului luiIorga c mi carea na ionalist româneascar fi o imita ie a celor de peste grani , aîncercat, cu un instrumentar destul de s rac,

dovedeasc filia ia dintre na ionalismul-democrat al istoricului, de la începutulsecolului al XX-lea, i cel practicat delegionari i de apropia ii lor. Argumentul

u principal este simplu: Iorga i-ainaugurat gândirea na ionalist-organic cumult vreme înainte ca ea s se

spândeasc în Europa, fiind un adev ratvizionar. Faptul c na ionalismul etnicist, ca„formul politic ”, s-a afirmat mai târzius-ar explica prin inexisten a pân la Primul

zboi Mondial a „structurilor istorice”necesare. De i folose te, în mare, acelea idate ca i Codreanu, Ionescu nu vede înna ionalismul românesc un deschiz tor dedrumuri, ci se mul ume te s constate avantajulpe care l-a avut mi carea autohton (fade cea francez , în special, dar nu numai),norocul de a se fi putut forma la coala luiIorga, dezvoltându-se astfel mai rapiddecât altele72. Afirmarea r cinilor române ti nu aînsemnat (obligatoriu) negarea, ci doarnuan area, leg turilor cu exteriorul. Unpublicist „na ionalist”, Toma Vl descu, îi

spundea lui Ralea vorbind despre caracteruluniversal al na ionalismului. Sintagmei„interna ionalism na ionalist” el îi opuneaaltele precum „caracterul universal, univer-salismul acestui na ionalism”, „patrimoniulcolectiv al ideii na ionale” sau „na ionalismul

de pretutindeni” f a le explica clar.Ceea ce se poate re ine este c nu exist oincompatibilitate între acesta i particu-larit ile na ionalismelor din diversele ri,dimpotriv , dincolo de toate deosebirile,na ionalismul este ceea ce le une te: „Suntem«fasci ti» dac vre i, dar în m sura numaiîn care fascismul înseamn na ionalism isuntem «hitleri ti» ”. Reducând discu iala cazul românesc, se vorbe te de unna ionalism „meditat îndelung de d. A.C.Cuza sau de N. Iorga” dar aflat într-o„secret coresponden cu na ionalismulde pretutindeni”73. La fel va r spunde i Horia Sima, încartea Menirea na ionalismului, publicatîn 1951, în exil, el a înlocuit termenul defascism, considerat prea legat de cazulitalian, cu cel de na ionalism, afirmând clegionarismul ar fi na ionalismul românesc,

a cum fascismul ar fost un na ionalismitalian, nazismul unul german etc. De i apar intoate unei „st ri de spirit generale, unuifenomen proiectat pe aria întregii Europe”,fiecare î i are propriile particularit i i niciunul nu a împrumut nimic de la celelalte74. Un alt ideolog legionar, Vasile Marin,în Crez de genera ie (1937), opunea„na ionalismul autentic”, legionar, celui„caragialesc”, practicat pân atunci departidele politice i de institu iile statului.Primul izoleaz na iunile, este specific fiec reiadintre ele, punctele comune cu celelaltefiind reduse la zero: „Na ionalismul ridicni te ziduri spirituale între o na iune i alta,de la cer la p mânt. Este na ionalismulunui p mânt anumit, na ionalismul unuisuflet anumit ”75. A a cum este prezentataici, na ionalismul nu pare deloc compatibilcu vreun „universalism”, Este suficient sspunem c Marin a murit luptând de parteana ionali tilor spanioli pentru a vedea cnu este a a. Se observ faptul c legionarismul s-aaflat prins între un na ionalism autohtonisti un altul universalist, între dorin a de



integrare în larga familie fascist i cea dea se legitima prin propriile particularit i.Teoretic, satisfacerea uneia p rea echivalentcu sacrificarea celeilalte. Prin urmare, trebuia

sit o solu ie pentru îmbinarea lor. Legionarii,nefiind, în general, foarte preocupa i de laturateoretic , nu au f cut decât s ignorecontradic iile, afirmându-se, pur i simplu,în acela i timp, autohtoni ti i universali ti.Practic, a existat o tem care, exploatat lamaximum, a putut l sa în urm nepotrivirileteoretice. Este vorba despre antisemitism.În numele lui, legionarii i-au putut explicaafilierea interna ional f discu ii suplimentare.Înainte de a vorbi îns despre acesta, nevom opri asupra modului în care legionariiau imaginat na iunea.

4.2. Concep ia legionar desprena iunei în aceast problem punctul de pornire

îl reprezint „opera” lui Corneliu ZeleaCodreanu, nu pentru valoarea sa teoretic ,ci pentru c to i ceilal i autori s-au raportatla el. Simplitatea, schematismul expunerilorsale ideologice le-a permis celorlal i, îngeneral, mult mai cultiva i i mai binedota i intelectual, s le continue i dezvolteîn diverse moduri. În opinia lui Codreanu, exist „trei entit idistincte”, enumerate în ordinea cresc toarea importan ei lor, cantitative i calitative.Fiecare dintre ele este subordonat celeiimediat urm toare. Prima dintre ele estereprezentat de individ, ale c rui drepturi –este primul lucru care ni se spune – suntlimitate atât de drepturile celorlal i indivizicât i de cele ale entit ilor superioare:„colectivitatea na ional actual ” i„na iunea”76. Fiecare din cele trei aredreptul la via i obliga ia de a nu periclitavia a celorlalte dou . Ceea ce Codreanu nuspune explicit despre individ, dar putemdeduce din context, este c el nu va fi luatîn considerare ca entitate distinct decâtdac este parte din „colectivitate” i, implicit,

din na iune. Chiar i a a, importan a care ise acord este foarte redus , drepturileindividului fiind limitate de cele ale ale„colectivit ii”, la rândul lor, limitate decele ale na iunii.

„Colectivitatea na ional actual ” estedefinit etnic, ca sum a „indivizilor dinaceea i na ie, tr ind într-un stat, la unmoment dat”, iar na iunea, foarte ambiguu,ca „entitate istoric tr ind peste veacuri cu

cinile înfipte în negura vremii i cu unviitor infinit”. Ambiguitatea dispare maijos când Codreanu introduce no iunea de„neam”, format din „to i românii vii imor i, care au tr it de la începutul istorieipe acest p mânt i care vor mai tr i i înviitor”77, deci o totalitate a „colectivit ilorna ionale” trecute, actual i viitoare.Neamul pare s fie perfect sinonim cuna iunea, nefiind îns deloc clar de ce suntfolosi i doi termeni pentru desemnareaunei singure entit i. Na iunea/neamul are sens etnic i mistic,fiind însumarea a trei patrimonii: fizic saubiologic, material i spiritual. Primul constîn sângele comun, în apartenen a la oanumit ras , cel de al doilea în p mântul

rii. Asupra acestuia Codreanu a revenitadesea considerându-l „baza de existen ana iei”, guvernat de o „lege a teritoriului”,una din legile „ cute de Dumnezeu, careorânduiesc via a popoarelor”. Cel de altreilea, patrimoniul spiritual, cel mai importantpentru c „numai el poart pecetea eternit ii,numai el str bate peste toate veacurile”, arela rândul s u trei componente: o concep ieparticular despre Dumnezeu, lume i via– na iunile, spunea Vasile Marin, difer atâtde mult încât „ i Dumnezeirea o interpreteazaltfel în raport cu ceilal i, chiar dac concepacela i Dumnezeu”78 – onoarea neamuluii cultura na ional . În privin a acesteia din

urm se simte influen a direct a lui A.C.Cuza: specificitatea culturii este dat detr turile na iunii, în primul rând de sânge.Ea trebuie s fie pur na ional ca origine



dar interna ional ca dimensiuni i smen in peste timp na iunea79. Legionarii învestesc na iunea cu unsens pur obiectiv, organicist – este „un totorganic i î i extrage sucul de via dinlumea tradi iilor proprii, din seva p mântuluicare o hr ne te ”(Vasile Marin)80 sau „ovietate cu legile ei de cre tere d ruite deDumnezeu”(Alexandru Cantacuzino) –excluzând orice posibilitate de interven iea omului în evolu ia ei. Ea este un dat c ruiape care indivizii care o compun trebuie sîl apere, s îl cultive i s îi respecte legilede evolu ie.

Apare, chiar în scrierile lui Codreanu,i o alt „entitate” care scap triadei mai

sus amintite: poporul. Na iunea apare, înfirava teorie legionar , superioar poporului

a fi foarte limpede în ce mod. Tindem credem c , atunci când nu este folosit cu

sensul generic de popula ie, mul ime, termenul„popor” desemneaz , pentru a folosi limbajullegionarilor, „carnea” lipsit de con tiinna ional . Dintre cele trei „entit i”, cea maiapropiat îi este „colectivitatea”: ambelecuprind totalitatea indivizilor de aceea ietnie care locuiesc pe un teritoriu dat la unmoment dat. „Colectivitatea” are în pluscon tiin a de sine i a apartenen ei la„entitatea” mai larg , care este na iunea.Poporul are doar „un z mânt instinctival neamului” i doar atunci când acesta „sereflecteaz în con tiin ” el devine na iune.Con tiin a na ional este descris ca o„con tiin a rostului i destinului s u înlume”, comparabil cu marile revela ii religioase,fiind numit o „stare de ecumenicitatena ional ”. Nu este, dup cum se poate vedea,înn scut dar este, în schimb, o fatalitateistoric : „mai devreme sau mai târziu, seîntinde la pân la periferia organismuluina ional”. Popoarele, spunea Codreanu, nuau avut în istorie decât „sclipiri de osecund ” în vreme ce prezentul ar apar ine„fenomenelor na ionale pemanente”81.

Unul dintre punctele cele mai nebuloase

ale legionarismului îl reprezint ideea de„ el final” al na iunii. Pe baza unor versetebiblice, Codreanu consider c fiecarena iune î i are propriul destin istoric, trasatde divinitate, i împlinirea acestuia esteprincipala sa obliga ie. Cultura na ionaleste un mijloc, iar „ elul final” este…„Învierea. Învierea neamurilor în numeleMântuitorului Iisus Hristos”82. În acestpunct, ra iunea lipse te cu des vâr ire a a

toate comentariile sunt inutile. Ideeaîns i de el care încununeaz un destinistoric este mai important decât numireaacestuia. Spre deosebire de „clasicii”revendica i ca precursori, legionarismul numai vede în na ionalism un simplu instinctde conservare, ci „un robust instinct devia clocotitoare, de erup ie i de crea ie”83.

4.3. Statul i democra ia Concep ia legionarilor despre stat estestrâns legat de cea despre na iune. Estenormal de vreme ce statul era consideratforma exterioar a na iunii. Asist m la oreiterare, de pe alte pozi ii ideologice i peun alt ton, a discu iei despre forme i fond.Statul interbelic era privit ca „o simplhain care îmbrac trupul na iunii”84, iînc una de împrumut. El trebuia s devinîns un produs al acesteia, s fie unit de eaprintr-o leg tur natural „ca dintre pâinei coaja ei”, cum spunea Vasile Marin.

Calea prin care urma a se ajunge la acestanu mai era evolu ia lent , precum în urmcu jum tate de secol, ci „revolu ia na ional ”. Punctul de pornire îl reprezint criticademocra iei. I se repro eaz c , prin existen apartidelor i a luptelor politice, ea favorizeazpoliticianismul i „sfarm unitatea neamuluiromânesc”, l sându-l divizat în fa a „bloculuiunit al puterii iudaice”; în plus, „transformmilioane de jidani în cet eni români”. Esteincapabil de continuitate în efort, de autoritatei se afl „în slujba marii finan e”85. Acestea

se vor argumente pentru a-i convinge peromâni s urmeze exemplul c uzitor



reprezentat de „o parte din na iunile celemai mari i cele mai civilizate din Europa”,care au ales s renun e la democra ie. Dacar fi fost vorba doar de disfunc ionalit iale statului democratic român, s-ar fi pututpropune metode i c i pentru repararea lor.Democra iei i se imputau îns vicii iremediabilecare ar fi trebuit s justifice înl turarea eicomplet . Era considerat , prin ea îns i,anti-na ional – Democraia împotriva Neamuluise intituleaz o sec iune din Pentru Legionari– pentru c se ocupa exclusiv de drepturileindividuale, neglijându-le pe cele ale alecolectivit ii na ionale i negându-le chiarpe cele ale na iunii (în sensul legionar). Eastric ordinea „natural ” a entit ilor, d na tereunei „ruperi de raporturi” producând,inevitabil, anarhie. Libertatea individualeste numai aparent , „în realitate, îndemocra ie, omul nu are nici un drept” c cile-a pierdut, nu în folosul colectivit ii ina iunii, ci în acela al unei „caste politico-finaciare”86. Se vede deja contradic ia:democra ia este presupus a degenera,concomitent, în anarhie i oligarhie. Smai ad ug m c , contrar lui Codreanu, NaeIonescu considera c nici o formul politicnu este bun sau rea în sine, deci nicidemocra ia, ci doar „ i are vremea ei ideci poate muri”. „Democra ia a murit!”,proclama el, i de aceea în locul ei trebuiealtceva87. Evident, ca alternativ la aceasta se vaproiecta un „stat nou” care ar presupune,înainte de toate, „un tip nou de om” c ci „unstat nou cu oameni cu p cate vechi nu sepoate concepe”. „Omul nou” ar fi trebuit „învieze toate virtu ile sufletului omenesc.Toate calit ile rasei noastre”, s fie unerou r zboinic i erou al muncii88, sau întermenii lui Marin: „omul virtu ilor cardinale:erou, preot, ascet, corectitudine, osta ”89. Ideologii legionari nu spun cum vaar ta exact noul stat. Tr turile sale pot fidesprinse mai degrab din antiteza cu statuldemocratic existent. În primul rând, dup

descrierea aceluia i ideolog, el va fi un stat„pur românesc”, cu r cini în „str fundurilefondului na ional” spre deosebire de cel„de import”, în care românii nu se reg sescpentru c nu se sprijin pe ei ci pe „finan ainterna ional ”, „lojile masonice” etc. Va fiun stat totalitar bazat pe „primatul colectivismuluina ional”, adic punând accentul nu pedrepturile individului, nici pe intereselevreunei clase, ci pe îndeplinirea destinuluina iunii; va pune „spiritul na ional înainteacelui cet enesc”. V. Marin, r spunzând unoracuza ii din pres , preciza c el nu va fi nicide dreapta nici de stânga, preocupându-sede „întregul plan al vie ii na ionale” f aine cont de deosebirile sociale din cadrul

na iunii90. Evident, dat fiind antidemocratismuldeclarat al legionarilor, noul stat nu puteafi democratic. Nu era îns nici dictatorial,ci „o form nou de conducere a statelor”,al c rei nume nu se cunoa te înc , ilustratdeja în Germania i Italia. Nu e vorba dedemocra ie pentru c aceasta se întemeiazpe principiul eligibilit i, nu este dictaturpentru c ea presupune impunerea prin fora unei voin e personale. Or, nu aceasta seîntâmpla în nazism, fascism i nu aceastatrebuia s se întâmple în legionarism. Înaceste cazuri, între conduc tor i popor erapresupus un acord total de voin . Liderulera considerat expresia voin ei na iunii darel nu era ales ci „consim it”. Neclaritateaeste, din nou, dep it prin apelul la „stareade spirit”, la „înalta con tiin na ional ”care ar crea o „unanim ilumina ie”91. NaeIonescu, împ rt ind aceste idei, vorbeadespre lider ca „omul pe care i l-au alesmasele” i care „e cel care este”, poporulneavând altceva de f cut decât s îlrecunoasc . El recunoa te c i voturile potfi o metod de recunoa tere, dar „nu voturipe care le ob ii, ci voturi care i se dau”, maipresus de ele aflându-se „actul de credin ”92.De i, mai ales prin analogia cu experien elegermane i italiene, putem în elege cum



vor ar ta noul stat i conduc torul s u dartrebuie s constat m imposibilitatea întemeieriiteoretice a acestora. Conduc torul providen ialîi este asociat o „elit na ional ”, o„aristocra ie a autorit ii etice” (V. Marin)93

pentru c poporul nu se poate conduce duppropria sa voin , nici dup aceea a uneisingure persoane, ci dup legi naturale,„legile vie ii i legile mor ii”. Mul imea nule poate cunoa te, nici m car nu le poateintui, pentru c o dep esc, pentru c nu ise aplic ei direct, ci entit ii superioare:na iunea. Exist în schimb o elit care poatecunoa te adev rul. Cum i cine o alege? Înnici un caz mul imea. Populismul legionarface loc aici unui elitism înver unat. Mul imiinu trebuie s i se permit s opereze vreoalegere pentru c este incapabil , „e ceamai capricioas i cea mai nestabil în

reri”; i se repro eaz c a optat, de obicei,pentru „tot ce este mai r u în sânul uneinaiuni”. Elita se va constitui pe baza „principiuluiselec iunii sociale”, din „corpul na iunii”,a persoanelor care au anumite însu iri.Selec ia va fi operat de elita precedent , a

rei principal sarcin este chiar aceasta,de a- i preg ti mo tenitorii. Acest principiu arfi urmat s le înlocuiasc , dup Codreanu,pe cele ale eredit ii i electivit ii. R mâneaîntrebarea cum se putea constitui o primelit , în condi iile în care nu exista nici unaanterioar care s o selecteze. R spunsul revinela nevoia distrugerii sistemului democraticexistent: tot pe baza principiului selec iunii,din lupta cu „elita degenerat sau fals ”94.

4.4. Antisemitismul Antisemitismul a fost caracteristica ceamai pregnant a legionarismului. PetreAndrei observa, în 1928, deci la pu invreme dup întruparea legionarismului într-o organiza ie de sine st toare, c acestatindea s limiteze na ionalismul exclusiv laantisemitism, având din aceast cauz o notmai degrab destructiv decât constructiv .Pe terenul antisemitismului, mi carea legionar

s-a revendicat de la tradi ia na ionalistantebelic . Pionierii na ionali ti sunt cita icu venera ie, Codreanu realizând, în PentruLegionari, o „mini-antologie” antisemit .Din scrierile acestora au dedus legionariiimportan a pe care o avea „rezolvareaproblemei jid ne ti”95. Mi carea legionar a adus în planulevolu iei ideologiei antisemite române tischimb ri legate de noile conjuncturi politice:în primul rând, identificarea evreilor cubol evismul. Înc de la începutul activit iisale, Codreanu a imprimat o not antisemitluptei pentru spargerea grevelor muncitore ti,spunând c nu a fost vorba de ac iuni anti-muncitore ti, ci anticomuniste i, „pentru

eu, când zic comuni ti, în eleg jidani”96,implicit antisemite. Reciproca nu este valabil .Identificarea cu comunismul nu a însemnatrenun area la vechile cli ee antisemite, laasocierea evreilor cu „marea finan ”, cucapitalismul distructiv etc. Orice mi carede nemul umire popular , dincolo problemelereale pe care le-a ridicat, de revendic rileconcrete, a fost reinterpretat în sens exclusivetnic. Astfel, despre protestul studen ilorbucure teni din 1922, Codreanu a emis o

rere „contrar oric rui amestec deordin material în dolean ele formulate destuden ime” pentru c , în viziunea sa, nu lipsurilemateriale îi împinseser s ac ioneze, ci,dimpotriv , uitarea tuturor acestor lipsuri ial turarea la „grijile, nevoile i aspira iilenamului lor”. În realitate, studen i lansaser olist de ase revendic ri, citat , de altfel, înîntregime, dintre care prima era într-adev r„cucerirea rii din mâinile jidanilor” darurm toarele cinci, îndeplinite de guvern,constau în: pâine alb , dou feluri demâncare, un pat bun, aparatur pentrulaboratoare i c mine97. Legionarii au pretins despre sine c„spiritualizeaz ” i „sacralizeaz ” antisemitismulconferindu-i o aur de „misionarism na ional”.Lupta împotriva evreilor era, dup VasileMarin, „de natur cu totul superioar i de



alt esen ” decât cea din perioada anterioar :în prim plan nu se mai afla presupusasubminare a economiei i societ ii române tici însu i pericolul falsific rii vie ii na ionaledeterminat de p trunderea etniei evreie tiîn interiorul celei autohtone98. Cu astfel de idei nu se putea face politic ,ceea ce, oricât ar fi negat, legionarii f ceau.Ei erau obliga i s coboare în concret.Codreanu a enumerat patru probleme createde evrei: problema p mântului românesc,problema ora elor, a colilor i a claseiconduc toare i cea a culturii na ionale. Înceea ce prive te prima problem , evreilorli se repro a c ar fi înc lcat „legeateritoriului” potrivit c reia fiecare popor î iare, ca dat divin, propriul teritoriu în care„ tr iasc , s creasc , s se dezvolte i

i creeze pe el cultura sa proprie”.Teritoriul românesc fiind „proprietateainalienabil i imprescriptibil a poporuluiromân”, „infiltrarea” evreilor este considerato ac iune de colonizare, contrar constitu iei.De aici ar decurge, practic, toate celelalteprobleme. Veni i în România în secolul alXIX-lea, în vremea când aici se instauraupacea i libertatea economic , evreii ar fiacaparat comer ul i industria, punândst pânire pe partea de nord a rii. În plus,ar fi distrus clasa de mijloc autohton ,substituindu-i-se i provocând astfel „spargereaîn dou a neamului românesc”. Dinaceast pozi ie ei reprezint o amenin areatât pentru clasa conduc toare cât i pentrucea neasc . Având acces la coli i, maiales, la universit i, centrele de formare aviitoarei clase conduc toare, ei ar putea ajungeîn fruntea diverselor domenii de activitate, ichiar a statului, lucru inacceptabil: „ mâneun adev r stabilit: România trebuie s fiecondus de români”. Tot prin coli evreiipot imprima un caracter str in culturii care,în concep ia legionar , împrumutat de laA.C. Cuza, ar fi trebuit s fie expresiaetnicit ii române ti. Codreanu a preluat iel „scuza” clasic a antisemi ilor, anume

„problema jid neasc nu na te din«ur de ras »”, ci din ac iunile i modulde via al evreilor, din faptul c auînc lcat „legile i ordinea natural în caretr iesc toate popoarele lumii”. Altfel spus,antisemitismul ar fi fost generat nu de ceeace sunt, ci de ceea ce fac evreii. Nic ieriaceast aceast explica ie nu a sunat maifals99. Pentru rezolvarea „problemei evreie ti”,legionarii au deplasat accentul de pe

surile sociale i economice protec ionistespre altele mai radicale, revolu ionare.Instaurarea statului totalitar proiectat de eiar fi însemnat eliminarea evreilor din toatedomeniile100 - numerus nullus.

Idealul era „reîntoarcerea delincven ilorîn aceast ordine natural universal irespectarea legalit ii naturale”. Pân laaceasta, numerus clausus era o prim

sur ce se putea lua: limitarea accesuluievreilor în coli, în profesiile liberale etc. lapropor ia lor din num rul total de cet eniromâni, adic aproximativ 20%. Aceastaera considerat numai o m sur urgent ,provizorie i care nu rezolva „problemaevreiasc ” pentru c privea doar respectareapropor iilor, f a putea diminua num rulevreilor din România: «Numerus clausus»este numai o formul de reparti ie a jidanilorîn sânul na iilor, dar nu o formul derezolvare a problemei”101. Reducerea, câtmai mare, a ponderii popula iei evreie ti

mânea un obiectiv imposibil de realizatîn cadrul statului democratic existent. Mai mult decât alte organiza ii deextrem dreapta, mi carea legionar a dorito interna ionalizare a ac iunilor antisemite.Înc de la constituire, Legiunea a avut o„sec ie interna ional ” în scopul stabiliriide contacte cu mi rile fasciste europene102.În urma c toriilor sale în Germania iFran a, Codreanu scria: „Între jidanii dinTârgul-Cucului i cei din Strasbourg n-am

sit nici o deosebire” i constata c „problema jidoveasc are un caracter



interna ional i c reac iunea nu poate fidecât tot pe plan interna ional”, dorind,pentru rezolvarea ei, „o ac iune a tuturorneamurilor cre tine trezite la con tiin aprimejdiei jid ne ti”103. Lucrurile nu austat tocmai cum i-a dorit el. Realitatea l-aobligat s se contrazic . Faptul c unele„mi ri surori”, în special cea italian , nuacordau o importan la fel de mare chestiuniieste explicat prin num rul relativ redus deevrei din respectivele ri. Fascismul eraconsiderat unul singur, constând în „ap rareana iei tale împotriva primejdiilor care opândesc”, i numai manifest rile sale puteaudiferi de la o ar la alta, în func ie de„primejdiile” locale. Pe baza acestei teoriiCodreanu a conchis c „dac Mussolini arfi tr it în România, n-ar fi putut fi decâtantisemit”. Totu i, nu a renun at a a de u orla ideea universalismului evreiesc: dincolode num rul mai mare sau mai mic de evreidintr-o ar , „iudaismul” este presupus a fiprezent pretutindeni sub forma masonerieii a comunismului104, deci lupta împotriva

sa trebuie s fie una interna ional . Astfel,Mussolini, fiind anti-mason i anti-comunist,este recuperat i pentru antisemitism. Mi carea legionar a reu it s capete ooarecare recunoa tere în cercurile fascisteeuropene. Unii lideri ai mi rii (VasileMarin, Ion Mo a) s-au aflat în rela ii bunecu Action Française, purtând chiarcoresponden cu Charles Maurras. Lacongresul Interna ionalei fasciste de laMontreux (1934), Mo a a cerut ca problemacombaterii „domina iei evreie ti” s fieincluse printre obiectivele fundamentaleale mi rii fasciste interna ionale. Într-oreuniune dominat de reprezentan ii Italieii în absen a nazi tilor, apelul s u nu a avut

un prea mare ecou. Fa de antisemitismul hitlerist, legionariiau nutrit de la început o mare admira iechiar dac între cele dou existau unelediferen e: legionarismul, f a o respinge,nu a pus accentul pe ideea de inferioritate a

„rasei evreie ti” i, în plus, a fost religios –înc din anii ’30 au existat polemici cu privirela (in)compatibilitatea dintre ortodoxism ina ionalism, dintre ovinism i mila cre tinfa de semeni105.

O astfel de panoram a imaginaruluina ionalist interbelic relev lipsa cras dera ionalitate i de coeren a unei astfel depolitici. E greu de crezut, de aceea, cideologia a contat într-adev r în succesulde care grup rile na ionaliste s-au bucuratîn anii ’30. Este de asemenea greu decrezut c asemenea fantasmagorii mai potfi recuperate cu succes în secolul al XXI-lea. i totu i acest lucru se întâmpl . Eadev rat c recuperarea se limiteaz doarla elemente de retoric i simbolisticsimplist , dar acestea sunt, în fond, tot ceeace conteaz , atâta timp cât oricum înspatele lor nu se ascunde nimic valabil.

mâne speran a c , aflând tot mai multdin aceste detalii, altfel lipsite de vreovaloare, publicul românesc va deveni totmai reticent fa de cei care încearc s lereaduc în prim-plan.

Note1 C. R dulescu-Motru, Scrieri politice, selec iatextelor, îngrijirea edi iei i studiul introductivde Cristian Preda, Ed. Nemira, Bucure ti, 1998,pp. 50-51.2 Armin Heinen, Legiunea ArhangheluluiMihail . Mi care social i organiza iepolitic . O contribu ie la problema fascismuluiinterna ional, trad. Cornelia i Delia E ianu,control tiin ific Florea Ioncioaia, Ed.Humanitas, Bucure ti, 1999, p. 160.3 Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, Ed.Univers, Bucure ti, 1998, pp. 197-198.4 Leon Volovici, Ideologia na ional i«problema evreiasc » în România anilor 30,Ed. Humanitas, Bucure ti, 1995, pp. 76-79.5 Ernest Gellner, „Mitul na iunii i mitulclaselor”, în: Polis. Revist de tiin e politice,nr. 2/1994, p. 29



6 Armin Heinen, op. cit., p. 61.7 E.J.Hobsbawm, Na iuni i na ionalism din1780 pân în prezent – program, mit, realitate,trad. Diana Stanciu, Ed. ARC, Chi in u, 1997,p. 171.8 Irina Livezeanu, Cultur i na ionalism înRomânia Mare. 1918-1930, trad. Vlad Russo,Ed. Humanitas, Bucure ti, 1998, p. 159 Ibidem, p. 16.10 Ibidem, p. 24.11 Francesco Veiga, Istoria G rzii de Fier.Mistica ultrana ionalismului (1919-1941), trad.Marian tef nescu, ed. a II-a, Ed. Humanitas,Bucure ti, 1995, p. 42.12 Irina Livezeanu, op. cit., pp. 23-24.13 Ibidem, pp. 17-21.14 Apud Armin Heinen, op. cit., p. 99.15 N. Iorga, „Doctrina na ionalist ”, în:Doctrinele partidelor politice, edi ie i note dePetre Dan, Ed. Garamond, Bucure ti, 1994 p.40.16 Ibidem, p. 43.17 Ibidem, pp. 52-53.18 Alina Mungiu-Pippidi, „Na ionalismul,politica etnic i na ional-comunismul”, în:Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrinepolitice-concepte universale i realit iromâne ti, Ed. Polirom, Societatea Academicdin România, Ia i, 1998, p. 117.19 N. Iorga, „Doctrina na ionalist ”, p. 52.20 Ibidem, pp. 55-56.21 Ibidem, p. 57.22 Alina Mungiu-Pippidi, op. cit., p. 117-118.23 N. Iorga, „Doctrina na ionalist ”, p. 62.24 Ibidem, p. 61.25 Leon Volovici, op. cit., pp. 164-165.26 Ibidem, pp. 165-166.27 Armin Heinen, op. cit., pp. 99-100.28 Z. Ornea, Tradi ionalism i modernitate îndeceniul al treilea, Ed. Eminescu, Bucure ti,1980, p. 66.29 Irina Livezeanu, op. cit., p. 313.30 Ibidem, p. 314.31 Apud Cristian Sandache, Doctrina na ional-cre tin în România, Ed. Paideia, Bucure ti,2000, p. 7.; Francesco Veiga, op. cit.,p. 42.32 Cristian Sandache, op. cit., p. 17.33 Armin Heinen, op. cit, p. 113.34 Apud Leon Volovici, op. cit., p. 44-45.35 Ibidem, pp. 48-49.36 Ibidem, p. 50.

37 Apud Cristian Sandache, op. cit., pp. 15-16.38 Apud Leon Volovici, op. cit., p. 46.39 Apud ibidem, p. 47.40 Apud Cristian Sandache, op. cit., p. 21.41 Ibidem, pp. 7, 2142 Ibidem, pp. 18-20.43 Apud Z. Ornea , Anii treizeci. Extremadreapt româneasc , edi ie rev zut , Ed.Funda iei Culturale Române, Bucure ti, 1996,p. 349.44 Francesco Veiga, op. cit., p. 63.45 Armin Heinen, op. cit., p. 166.46 Leon Volovici, op. cit., p. 62.47 Apud Cristian Sandache, op. cit., p. 29.48 Leon Volovici, op. cit., pp. 63-64.49 Cristian Sandache, op. cit., p. 30.50 Z. Ornea (1996), op. cit., pp. 388-389.51 Leon Volovici, op. cit., pp. 72-73.52 Armin Heinen, op. cit., pp. 475-47653 Ibidem, p. 256.54 Sorin Alexandrescu, op. cit., p. 198.55 Armin Heinen, op. cit., pp. 118-119.56 Dan Pavel, „Legionarismul”, în: AlinaMungiu Pippidi (coord.), op. cit., p. 213.57 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari(1936), Ed. „Totul pentru ar ”, Sibiu, 1936, înwww.miscarea.com.58 Nae Ionescu, „Unde e programul?”(1938), înNae Ionescu, Între ziaristic i filozofie. Textepublicate în ziarul Cuvântul (15 august 1926 -26 martie 1938), Ed. Timpul, Ia i, 1996, pp.184-185.59 Apud Z. Ornea (1996), op. cit., p. 346.60 Marta Petreu, „Doctrina legionar iintelighen ia interbelic ”, în: Apostrof, nr. 4(95), anul IX, Cluj, 1998, p. 12.61 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari,în loc. cit.62 Idem, rticica efului de cuib (1937), în loc.cit.63 Sorin Alexandrescu, op. cit., pp. 201-202.64 Ibidem, p. 201.65 Dan Pavel (1998), op. cit., p. 214.66 Ibidem, p. 225.67 Alexandru Cantacuzino, Românismul nostru(1936), în www.miscarea.com.68 Nae Ionescu, „Primejdia celor «de peurm »”(1938), în loc. cit., pp. 178-179.69 Apud Z. Ornea (1996), op. cit., p. 348.70 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,în loc. cit.

http://www.miscarea.com.




71 Ibidem.72 Nae Ionescu, „Na ionalism de import”, în loc.cit., pp. 291-293.73 Apud Z. Ornea (1996), op. cit., pp. 348-350.74 Horia Sima, Menirea na ionalismului,Publicaciones de la Asociacion CulturalHipano-Rumana, Salamanca, 1951, înwww.miscarea.com.75 Apud Marta Petreu, op. cit., p. 15.76 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,în loc. cit.77 Ibidem.78 Apud Marta Petreu, op. cit., p. 15.79 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,în loc. cit.80 Apud Marta Petreu, op. cit., p. 15.81 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,în loc. cit.82 Ibidem.83 Alexandru Cantacuzino, op. cit.84 Corneliu Zelea Codreanu, rticica efuluide cuib, în loc. cit.85 Idem, Pentru legionari, în loc. cit.86 Ibidem.87 Nae Ionescu, „Dictatur i democra ie. Pemarginea unei conferin e a domnuluiIorga”(1938), în loc. cit., p. 180.88 Corneliu Zelea Codreanu, rticica , în loc.cit.89 Apud Marta Petreu, op. cit., p. 16.90 Ibidem.91 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,în loc. cit.92 Nae Ionescu, „Dictatur i democra ie…”, înloc. cit., p. 181.93Apud Marta Petreu, op. cit., p. 15.94 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,în loc. cit.95 Leon Volovici, op. cit., pp. 83-84.96 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,în loc. cit.97 Ibidem.98 Leon Volovici, op. cit., p. 85.99 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,în loc. cit.100 Leon Volovici, op. cit., p. 84.10 1 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,în loc. cit.102 Leon Volovici, op. cit., p. 86.

103 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,în loc. cit.104 Ibidem.105 Z. Ornea (1996), op. cit., pp. 356-357.

Résumé: La vie politique roumaine deentre deux guerres a été marquée par la

lutte entre les deux tendances dominantes:le démocratisme et le nationalisme. Danscette article on présente les aspects théoriquesdes principaux courants politiques qui ontrévendiquer le monopole du nationalismeroumain: le nationalisme démocrat deNicolae Iorga, le nationalisme chrétien deA.C. Cuza et le l idéologie legionnaire.
