Nr.1 Martie 2014

Nr. 1 Martie 2014

Crin Alpin

2

Crin Alpin

Înainte de a răsfoi…

“Crin alpin” este prima revistă cercetășească lansată sub egida Asociației Cercetașii Munților. Ideea acestei reviste s-a născut cu doi ani în urmă, iar în luna decembrie a acestui an a început să

prindă contur.

Crinul, printre altele, este simbolul cercetășiei. Muntele este părintele adoptiv al tuturor cercetașilor. La el mergem când suntem fericiți că o nouă vacanță a început, sau când nu ne mai

găsim pe noi, pierduți printre culorile gri ale orașului, atunci când simțim că trebuie să ne ”încărcăm bateriile”, sau când vrem să ne supunem pe noi înșine la noi provocări. El ne dă voie

să descoperimtainele sale cele mai ascunse, ne învață să vedem frumosul și să îl lăsăm să ne pătrundă sufletul. Ne învață să iubim ceea ce e viață și ne învață să ne iubim pe noi. Iubindu-ne și acceptându-ne așa cum suntem, vom reuși să îi iubim și pe ceilalți și să ajungem la stadiul de a fi

ÎNTOTDEAUNA GATA

de a ne ajuta aproapele. Așa a ajuns muntele să fie prin el însuși o lecție pentru cercetași și așa a ajuns ”Crin Alpin” să fie numele acestei reviste.

Ce ne propunem cu această revistă? Am vrea ca ea să sublinieze rolul cercetășiei în viața noastră și să completeze ceea ce noi facem deja prin cercetășie. Are, pe de o parte, un rol informativ, cu privire la activitățile precedente (deoarece în fiecare număr vom prezenta unele activități avute

de la publicarea numărului precedent) și viitoare (se vor găsi aici diverse anunțuri), unul educativ, pus în evidență de articolele tip atelier, și nu în ultimul rând, este o șansă pentru

cercetașii talentați în diverse domenii de a-și face auzită vocea.

Revista va apărea o dată la 3 luni, marcând cele 4 momente importante ale anului: Deschiderea anului cercetășesc, tabăra de iarnă, tabăra de primăvarăși tabăra de vară. Ea se adresează

cercetașilor vechi și noi, români sau străini, părinților, prietenilor acestora și tuturor curioșilor interesați de conținutul ei.

Vă urăm lectură plăcută!

Echipa de redacție

3

Nr.1 Martie 2014

Cuprins

1. Cine a fost B.P.?...............................................................4

2. ”Ce cercetați?”..................................................................6

3. Secretul unui rucsac bine făcut........................................7

4. Cercetăm Clujul................................................................8

5. A fost odată cercetaș..........................................................9

6. Cercetăm munții..............................................................10

7. De la cei mai mari pentru cei mai mici.............................12

8. Jurnal cercetășesc...........................................................16

9. Bucătăria în tabără.........................................................30

10.Colțul spiritual................................................................31

11.Salvascout......................................................................32

12.Supraviețuirea................................................................33

13.Divertisment...................................................................34

14.Concursuri.....................................................................35

15.Echipa de redacție..........................................................35

Crin Alpin

4

Crin Alpin

P entru cei care nu știu, B.P. este

prescurtarea numelui lordului Robert Stephenson Smyth Baden-Powell, fondatorul cercetășiei. Acestei prescurtări îi

datorăm și motto-ul cercetășesc (Totdeauna

Gata!), acesta fiind adoptat deoarece în forma sa originală, ,,Be Prepared”, este de

asemenea prescurtat B.P.

Cu toții ne-am întrebat la un moment dat „Ce este cercetășia?” întrebare

al cărui răspuns ne-a îndreptat imediat către fondatorul acestei mișcări, către

persoana care s-a gândit la ceea ce va ajunge cea mai mare mișcare de tineret din lume și va influența viața a mii de oameni. Astfel, am aflat puțin din viața sa: a avut o

carieră militară de succes, a scris cartea „Scouting For Boys” (Cercetășia pentru

băieți) și a îndrumat primii pași ai

cercetășiei.

Cine a fost B.P.?

Cercetașii Lumii - Împreună frați (Scouts of the World -- Brothers Together)

O impresie de apus, Cașmir (A Sunset

5

Nr.1 Martie 2014

Acestea sunt primele lucruri pe care

le aflăm despre el, dar sunt oare totul? Desigur că nu. Sunt foarte multe aspecte

interesante despre acest om, iar unul dintre ele este faptul că era și un artist.

Acum probabil că te întrebi ce fel de artist,

scriitor, poet, sculptor, compozitor, pictor

sau altceva?

Baden-Powell nu aparține doar unuia

dintre aceste grupuri, desigur a fost scriitor, dar și pictor, iar dacă vei căuta, vei afla că a mai fost și multe altele. În

majoritatea cărților sale, ilustrațiile erau făcute de către el, iar jurnalele, caietele și scrisorile sale erau deseori însoțite de

picturi.

Pictura nu se oprește doar la abilitățile noastre de desen, ci ne face să

fim mai atenți la lumea din jurul nostru, să observăm detaliile și ne ajută să avem o

imagine cât mai clară asupra a ceea ce ne

înconjoară.

Șerban Groza

Casa mea în pădure, 1911 (My House in the Woods)

Studiind meniul de la noapte (Studying

Tonights Menu)

Crin Alpin

6

Crin Alpin

Î ntrebarea care, cu un strop de

ironie, ne e pusă de fiecare dată când ne prezentăm drept “cercetaşi”. Mai

sunt, bineînţeles, cei care ne întreabă dacă vindem prăjiturele ca în filme sau cei care cum ne văd cu cravata la gât îşi şoptesc

unii altora “Uite, pionierii!”.

Să o luăm cu începutul: nu, nu avem

obiceiul de a umbla din casă în casă pentru a vinde biscuiţi, prăjituri, dulciuri

şi aşa mai departe. Nu spun că nu o să ne vedeţi niciodată organizând o vânzare de aşa ceva în scopuri caritabile – cine ştie? –

vreau doar să punctez că nu asta este esenţa a ceea ce facem noi.

Apoi: suntem împărţiţi pe mai multe grupe în funcţie de vârstă, organizăm

tabere, purtăm cravată şi totuşi, nu suntem pionieri. De ce? Simplu. Cercetăşia nu are legatură cu politica, este munca

voluntară a unor tineri dedicaţi. Singura legătură pe care o are cu regimul comunist

este aceea că făcea parte din activităţile interzise de partid. Din fericire, aceasta s-a reînfiinţat la noi în anul 1990, ca dovadă

activitatea asociaţiei noastre pe care sperăm să o urmăriţi prin intermediul prezentei reviste!

Să lasăm însă deoparte ce nu

suntem şi să trecem la ce facem noi de fapt, presupunând că asta vrea să afle lumea când ne întreabă în glumă „ce

cercetăm”. Cred că cea mai potrivită definiţie a cercetăşiei pe care am auzit-o vreodată este “distracţie cu scop educativ”.

Copiii se joacă, concurează, lucrează în echipă şi, uneori fără să îşi dea seama,

învaţă lucruri pe care le vor preţui toată viaţa: ce înseamnă să împarţi cu cei care au mai puţin decât tine, cât de important

este fiecare membru într-o echipă şi cum

lucrul în acea echipă te apropie de ceilalţi,

cum să intri în competiţie fără să intri in conflict, ce înseamnă să fii un exemplu

demn de urmat pentru cei mai mici – sau chiar cei mai mari, de ce nu? Si, ei bine, multe altele. Greşesc oare dacă numesc

cercetăşia „pregătire pentru viaţă”? Nu cred!

Răspunsul pe care mulţi îl aşteaptă la întrebarea-titlu probabil e “natura”. Nu e

greşit, catedrala de verdeaţă a pădurii e într-adevăr locul nostru preferat din lume! Aici totul prinde viaţă: înălţarea unui

cort,construcţii, olimpiade, concursuri de bucătărie, jocuri, cântece, focul care te invită alături de prieteni să închei ziua în

cel mai plăcut mod, îmbrăţişarea sacului de dormit... Si din nou dimineaţa! Ah,

taberele!

Cercetăşia e un mod de viaţă, cu noi

eşti liber să fii tu, dacă alegi să vii cu noi te vom considera un frate sau o soră şi nu te vom lăsa în urmă, te vom învăţa să trăieşti

după aceeaşi lege ca noi, cea care ne leagă pe toţi. Noi “cercetăm” sufletele oamenilor

şi vrem să lăsăm lumea puţin mai bună decât am găsit-o!

Patricia Dărăban

“Ce cercetaţi?”

7

Nr.1 Martie 2014

Fără îndoială, rucsacul este unul dintre obiectele de care niciun cercetaș sau cercetașă nu poate fi despărțit! Un adevărat cercetaș folosește întotdeauna rucsacul, în tabere și ieșiri, și nicidecum valize, genți sau pungi. De ce? Pentru că e cel mai practic pe munte, poate fi luat cu noi peste tot, ne lasă mâinile libere, astfel încât să putem fi ÎNTOTDEAUNA GATA, și nu în ultimul rând, este cel care se încadrează perfect stilului cercetășesc.

Tocmai de aceea, este bine ca rucsacul să devină pentru noi un adevărat prieten. Ca în orice prietenie, există însă câteva reguli fundamentale care trebuie respectate. Dacă nu, riscăm ca acesta să ne devină un inamic atunci când urcăm pe munte.

Iată 5 pași de respectat în pregătirea rucsacului unui cercetaș:

1) Alege rucsacul potrivit! În funcție de unde te duci și cât timp stai, fii sigur că ai ales mărimea și volumul potrivit, astfel încât să ai destul spațiu! Fii atent, totuși, și evită un rucsac prea mare atunci când nu ai nevoie, deoarece s-ar putea să îți pară rău la urcare!

2) Fă o listă! Notează-ți pe o bucată de hârtie tot ceea ce vrei să pui în rucsac și ai nevoie, ca să fii sigur că nu vei uita nimic!

3) Fii ordonat! Bineînțeles că nu vei arunca în rucsac toate obiectele de pe listă apoi îi vei spune mamei că ai terminat. Există o ordine importantă după care trebuie aranjate lucrurile: pe fundul rucsacului se pune sacul de dormit, apoi urmează încălțămintea, hainele de schimb, trusa de igienă personală, vesela etc. Obiectele mai

grele se pun spre spatele tău, dar în așa fel încât să nu te jeneze, pentru ca acestea să nu te tragă înapoi. Hainele se vor pune pe categorii, în pungi de nylon pentru a te asigura că vor rămâne uscate. Lucrurile de care ai nevoie mai des se pun în buzunarele laterale sau în capac, la fel și mâncarea pentru prima zi și pelerina de ploaie.

4) Asigură-te că ai mâinile libere! Este foarte important să nu ai nimic de cărat în mână, de asemenea, nimic atârnat de rucsac. Izolirul este singurul care se leagă în afara rucsacului, în locul special prevăzut.

5) Încarcă-te cu energie! Ești gata de drum, ia-ți rucsacul în spate și pornește! Nu uita să îți strângi bine toate curelele, astfel încât greutatea să fie bine distribuită și să nu cadă toată asupra coloanei. Este esențial să te simți confortabil!

Spor la bagaje și drumeție plăcută!

Andrei Boilă

Secretul unui rucsac bine făcut

Crin Alpin

8

Crin Alpin

...în acest număr despre Graffiti

I ubitorilor de artă, oamenilor cărora le

plac desenele interesante, glumeţe sau doresc să se binedispună, le prezentăm locurile cu cele mai creative graffiti din

oraş. Ne referim la acele graffiti-uri care au fost lucrate în locuri autorizate, cu inspiraţie şi dorinţă de către unii tineri

talentaţi şi nu la acelea care îţi sar în ochi

la fiecare colţişor de stradă, făcute fără

acordul proprietarilor.

Dacă nu ştiaţi, cel mai vechi graffiti din Cluj-Napoca are aproape 500 de ani, se

află în Biserica Reformată de pe strada Mihail Kogălniceanu, constă într-un text în limba latină scrijelit pe un perete şi se

traduce prin “Cel care nu cântă în cor stă

ca boul în târg”.

Cei interesaţi de această artă pot admira lucrările aflate pe străzile Ioan Bob,

Fortăreţei, Potaissa, Piaţa Unirii, lângă Biblioteca Academiei sau in parcarea de la Iulius Mall. Aici s-a desfăşurat pe data de

11 octombrie 2013 un concurs de graffiti la care au participat 50 de concurenţi. De

atunci, zidurile parcării au rămas colorate vesel. Tot în Cluj-Napoca s-a editat prima revistă din România dedicată exclusiv

acestei arte.

Ioana Zaharie

Cercetăm Clujul…

Parcarea Iulius Mall

Biblioteca Academiei

Biserica Reformată de pe strada Mihail Kogălniceanu

9

Nr.1 Martie 2014

Î n această rubrică vom prezenta, în fiecare număr, câte o personalitate celebră care a luat

parte la mișcări cercetășești.

Pentru primul număr vi-l propunem

pe John Fitzgerald Kennedy (1917-1963), fost președinte al Statelor Unite ale

Americii.

John Fitzgerald Kennedy a fost cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor

Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa, survenită în ziua de 22

noiembrie 1963, la Dallas, Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți

ai familiei Kennedy implicați în politică,

fiind totodată considerat un simbol

al liberalismului american.

S-a născut la 29 mai 1917, în Brookline (Boston). Ambii sǎi pǎrinți erau

descendenți ai imigranților irlandezi. Jack

era un copil foarte bolnăvicios. Medicul de familie i-a depistat o problemǎ la coloana vertebralǎ. Și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în pat, având tendința sǎ

viseze cu ochii deschiși, cǎpǎtând o pasiune deosebitǎ pentru citit. A citit cārți de aventurǎ ca "Insula Comorii" (Robert Louis

Stevenson), "Calea pelerinului" (John Banyan), precum și autobiografia

lui Winston Churchill, intitulatǎ "Criza mondialǎ". În 1935, s-a înscris

la Universitatea Princeton. A intrat la

Universitatea Harvard în 1936. Cât a studiat la Universitatea Harvard a fǎcut

parte din echipa de fotbal american, însă a avut 2 accidente ce i-au afectat grav mijlocul. A vizitat Europa de douǎ ori,

stând la ambasadǎ cu tatǎl său și observând de aproape situația

internaționalǎ tensionatǎ.

În cadrul cercetășiei, Kennedy a

făcut parte din trupa 2 din Bronxville, New

York din 1929 până în 1931, iar din 1946 până în 1955 s-a implicat activ în districtul Boston, având funcții importante: vice-

președinte, reprezentant în Consiliul Național. În 1961 a fost numit președintele

de onoare la nivel național.

Despre cercetășie el afirmă: “De mai bine de 50 ani, cercetășia a jucat un rol

important în viața cercetașilor acestei nații.

A ajutat la formarea caracterului, la formarea prieteniilor și la dezvoltarea

acestor copii ca buni cetățeni ai viitorului”.

John Fitzgerald Kennedy a fost primul cercetaș care a devenit președintele

Statelor Unite ale Americii, iar în anul

1958 a luat cuvântul la întâlnirea anuală a cercetașilor americani de la New York. El înfățișează foarte bine rolul pe care îl are

cercetășia asupre vieții unui tânăr și poate

fi un bun exemplu pentru fiecare dintre

noi.

Andrei Boilă

(Sursa imaginilor: www.wikipedia.com)

A fost odată cercetaș…

Crin Alpin

10

Crin Alpin

M asivul Piatra Craiului se găseşte în Carpaţii Meridionali. Este

alcătuit dintr-o creastă calcaroasă, izolată şi golaşă, care are aspectul unei spinări

proeminente a unui uriaş animal preistoric. Această creastă are o lungime de aproximativ 22 km şi, din punct de

vedere al aspectului este împărţită în 3 părţi: Piatra Mică, care are aspect de dom

şi înălţimi cam de 1800 m, Piatra Craiului Mare care reprezintă spinarea propriu-zisă (aici se găseşte şi altitudinea maximă de

2238 m în Vârful “La Om”) şi Pietricica, cu aspectul unei continuări coborate a spinării principale (începând din Şaua

Funduri).

Versanţii acestei spinări ne uimesc prin faptul că sunt total diferiţi. Versantul de Est al spinării este doar puţin înclinat,

şi are multă vegetaţie (de la pădurile de foioase de la poale, continuând cu cele de

brad şi cu păşunile alpine în partea superioară). Versanţii din vest si nord vest sunt formaţi de un abrupt puternic si

continuu. Înclinările acestora ating uneori verticala. Acest abrupt este, de altfel, podoaba principală a Pietrei Craiului şi

poate fi admirat parcurgând traseele

montane din acest masiv.

În Piatra Craiului se pot admira cele mai diverse formaţiuni carstice: peşteri,

chei, arcade, ferestre, pereţi, grohotişuri şi altele. Chiar urmând un traseu rutier, pe şosea, se pot străbate cheile Brustureţ şi

Dâmbovicioarei şi se poate vizita frumoasa

Peşteră a Dâmbovicioarei.

Turistul care doreşte să cerceteze atracţiile Pietrei Craiului trebuie să ţină

cont de constituţia calcaroasă a acestui masiv care duce la imposibilitatea reţinerii apei, aşa că văile care străbat partea

centrală a masivului sunt lipsite de apă, singurele văi cu apă fiind la marginea sa:

Bârsa Mare, Dâmboviţa superioară şi

Dâmbovicioara-Brustureţ.

Datorită calcarelor, multe dintre speciile de plante şi flori care cresc aici sunt specii rare, declarate monumente ale

naturii. Grohotişurile calcaroase sunt înfrumuseţate de: garofiţe de diverse tipuri,

Cercetăm munții... Trasee în Munţii Piatra Craiului

11

Nr.1 Martie 2014

macul galben, muşcate, ferigi, măcriş, etc.

Pe creastă pot fi admirate: arginţica, genţienele, garofiţele pitice, merişorii,

afinii, florile de colţ. Garofiţa Pietrei Craiului poate fi găsită doar în acest masiv, este emblema sa şi monument al naturii.

Florile de colţ sunt de asemenea

considerate monumente ale naturii.

Localităţile principale de acces în masiv sunt: Zărnești, Bran, Moeciu de Jos,

Şirnea, Podul Dâmboviţei, Fundata şi Podul lui Ivan. Cabanele cele mai cunoscute din acest masiv sunt: Plaiul

Foii, Curmătura, Gura Râului, Brustureţ, Garofiţa Pietrei Craiului. Locuri de adăpost

se găsesc şi în refugiile Grind şi Vârful

Ascuţit.

În continuare, vă vom prezenta câteva trasee turistice cu punct de plecare

cabana Plaiul Foii.

Primul traseu pe care vi-l prezentăm este traseul cel mai fecventat în acest

masiv, numit “Circuitul mare al Pietrei Craiului”, pe marcajul bandă roşie şi cruce

roşie, şi anume: Plaiul Foii – La Lanţuri – vârful La Om – Refugiul Grind – La Table – Peştera – Zărneşti. La Plaiul Foii se

ajunge pe un drum rutier, din Zărneşti, distanţa fiind de 13 km. Aceasta este o

tură lungă, obositoare, foarte diversificată ca peisaj, cu o durata de 10-12 ore şi o lungime de 30 de km, traseu în general

fără multe dificultăţi. Dificultăţile mai mari

sunt în prima parte, în zona “La Lanţuri”. Până în Vârful ”La Om” este o continuă

ascensiune cu peisaje alpine, după care a

doua parte este o coborâre fără dificultăţi.

Al doilea traseu este unul dintre cele mai spectaculoase trasee turistice din Piatra Craiului, al cărui punct de atracţie

principal este “Marele Grohotiş”, pe triunghi albastru, apoi pe bandă albastră

şi anume: Plaiul Foii – Umeri – Marele Grohotiş–Şaua Funduri – Brustureţ sau La Table. Acest traseu este de aproximativ

9-10 ore şi are o lungime de circa 16 km, diferenţa de nivel de 1000 m. De la Plaiul Foii până la Şaua Funduri este un traseu

cu aspect alpin în urcuş continuu, iar de la Şaua Funduri la “La Table” sau la

Brustureţ este o coborâre lipsită de

dificultăţi.

Încheiem acest articol cu un traseu pe triunghi galben, de circa 2 ore: Plaiul Foii – Padina Urşilor – Diana. Acesta e un

traseu scurt, de legătură, pentru a ajunge la fostul refugiu Diana, de unde se poate

urca apoi pe creasta Nordică, pe bandă

albastră.

Drumuri cu soare!

Ioana Zaharie

Crin Alpin

12

Crin Alpin

Ionuț Moldovan, în vârstă de 29 de ani, a activat în ACM între 2002 și 2010. S-a născut în Bistrița, oraș în care a avut și funcții la nivel local, precum: Șef de patrulă și Șef de grup. La nivel național a fost: Comisar Național Cercetași și Comisar General, iar momentan face parte din Echipa Pedagogică a ACM, ajutând la formarea viitorilor șefi cercetași. De câțiva ani s-a stabilit la Strasbourg, în Franța, unde este inginer Software la GE Healthcare. Chiar dacă ne despart câțiva kilometri, nu a ezitat să ne ajute de fiecare dată când i-am cerut ajutorul și ne-a acordat bucuros interviul care urmează.

1. La ce vârstă ai început să participi la activităţile organizate de

ACM?

Am luat contact cu cercetăşia in 1996 la Bistrița, unde Cercetaşii Creştini Români au deschis un centru. Pentru că

grupul era în formare, am fost de la început şef al patrulei Leul. Din păcate, nu am participat decât la o tabără pentru că

in 1997 grupul s-a închis.

Apoi, în 2002, aveam 18 ani pe atunci, grupul ACM din Cluj reprezentat printre alţii de Paul Bâru, Roxana Costea

(Hurban), Călin Birtocean, etc. prin intermediul părintelui Narcis Pop au deschis un grup ACM la Bistriţa. Am decis,

împreuna cu alţi tineri din oraş, să ne ocupăm de grup, iar pe măsura ce grupul a

crescut, am devenit Şef de Grup.

2. Ce te-a făcut să rămâi?

E greu de spus ce m-a facut sa rămân. La început a fost spiritul pe care l-am întalnit. Prima activitate a fost o

Sfinţire de Troiţă la Şirioara, unde au participat cercetaşi clujeni în uniformă, cu steaguri, torţe, foc de tabără, veghe etc.

Am cunoscut oameni care trăiau prietenia, care erau mereu cu zâmbetul pe buze, care

ne-au primit printre ei fără rezerve. Asta m-a facut să vreau să cunosc mai mult. Apoi am descoperit metoda cercetăşească,

idealurile ei, scopurile ei şi asta m-a făcut să mă implic tot mai mult. Se spune că cercetăşia e ca un virus, care odată intrat

în sânge nu mai iese.

De la cei mai mari pentru cei mai mici

Ionuț Moldovan

13

Nr.1 Martie 2014

3. Dacă ar fi să descrii cercetăşia într-un cuvânt, care ar fi acesta?

Într-un cuvant? Sunt foarte multe cuvinte

care îmi vin în minte. Ezit între educatie şi

descoperire.

4. Pentru fiecare dintre noi, momentul promisiunii este unul foarte

important şi ceremonios şi în cinstea lui încercăm să ţinem tot timpul o

cămăruţă rezervată undeva în memorie. Ce a însemnat promisiunea pentru tine?

Pentru mine, momentul promisiunii

a fost puțin special, în sensul că m-am pregătit pentru promisiune in Tabăra de Formare de la Iclod din 2003, dar din

păcate preotul locului a avut o urgentă şi nu a mai putut veni. Astfel, mi-am depus promisiunea într-o ieșire a grupului Cluj

(nu îmi mai amintesc dacă a fost a lupişorilor sau a cercetaşelor) la Şirioara.

Deci soarta a făcut ca să îmi depun promisiunea în acelaşi loc în care am cunoscut prima dată ACM. Cel mai mult m

-a impresionat veghea de promisiune, mai precis fraza "În faţa acestui foc plăpând, […] Vino şi pronunţă-ţi promisiunea.

Promisiunea e o forţa." Am repetat de multe ori in gând această frază în tabere şi

nu numai. Amintirea acestui moment, a acestei fraze îmi dă energie să merg mai

departe.

5. Cum ai simţit impactul cercetăşiei în viaţa ta?

Impactul cercetăşiei în viaţa mea este unul imens. Fără cercetăşie nu eram ceea ce sunt acum. Am învăţat foarte

multe lucruri, am progresat enorm în cadrul cercetăşiei. M-a învăţat să fiu

perseverent, să nu renunţ să caut adevarul. Pe lângă abilităţile practice pe care le-am deprins în tabere şi ieşiri, mi-a

şlefuit sistemul de gândire. Fiecare tabără, fiecare activitate, fiecare inţeracţiune mi-a

adus un plus.

6. Care e cea mai frumoasă amintire

pe care o ai "de la cercetaşi"?

Am foarte multe amintiri frumoase de la cercetaşi, începând cu prima tabără,

în care am participat, în 1996/1997 şi până la ultima tabără la care am fost invitat. Am trăit momente foarte frumoase

alături de cercetaşi şi şefi cercetaşi. E greu de ales cea mai frumoasă amintire. Poate o

să vi se pară banal, dar una din amintirile plăcute pe care le am este dintr-o tabara de iarnă a trupei din Bistrița, unde am fost în

vizită. Ţin minte că am ajutat la pregătirea prânzului o patrulă, mai exact un cercetaş care era în prima lui tabără. Am şi acum

imaginea bucuriei lui că a învăţat să facă un lucru atât de banal ca şi curăţatul unor

cartofi. Momentele astea mici îţi dau energie să continui să munceşti pentru

copii.

Crin Alpin

14

Crin Alpin

7. Care e cea mai mare realizare din

viaţa ta cercetăşească?

Din fericire pentru mine, am avut ocazia să ocup diverse funcţii în cadrul cercetăşiei, şi din prisma acestor funcţii să organizez şi

să particip la multe evenimente cercetăşeşti în Romănia şi în străinătate. Una din realizările mele personale a fost că

am reuşit să particip şi să obţin brevetul MacLaren, care este cea mai mare formare

la ramura cercetaşi. Dar cred că cea mai mare si frumoasă realizare a fost Tabăra de Formare din 2008 de la Ciucaş. Este

meritul Echipelor de Şefi cu care am lucrat pentru nivelul la care s-a ajuns în această

tabără, iar pentru mine rămâne o tabără care îmi va rămâne în suflet. E drept că a fost şi ultima tabără la care am coordonat

organizarea şi mi-a rămas în memorie.

8. Ce trebuie să facă cineva pentru a

fi un bun cercetaş? Dar un şef cercetaş bun?

Cred că eşti un bun cercetaş atunci când eşti un bun creştin, care trăieşte în stilul

şi spiritul cercetăşiei. Este important să cunoşti tehnici cercetăşeşti, să ştii să faci construcţii, să te descurci în situaţii

imprevizibile, dar cred că în primul rând e importanta atitudinea, spiritul, felul în

care traieşti taberele/activităţile.

A fi un bun şef cercetaş înseamnă în

primul rând a fi un şef dedicat copiilor de care eşti responsabil. Pentru un şef cercetaş este fundamental să fie un bun

creştin. Bineînţeles, cunoaşterea metodei este importantă, dar mai ales întelegerea

că metoda cercetaşească este o metodă de educaţie creştină a tinerilor. Un text din manualele cercetăşeşti îi trasmite şefului

cercetaş “Dacă tu mergi înainte ei te vor

15

Nr.1 Martie 2014

depăşi ”. În consecintă, cred că un bun şef

cercetaş este cel care “merge înainte”

pentru copiii lui.

9. Dacă ai putea să te întorci în

timp, ce ai schimba la perioada cea mai activă a cercetăşiei din viaţa ta?

Nu cred ca aș schimba ceva. Toţi facem greşeli, dar consider că din greşeli înveţi.

Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai mult timp viaţa din patrulă, dar din păcate nu a fost

posibil.

10. Ce ne poţi spune despre

experienţele internaţionale cercetăşeşti pe care le-ai trăit?

Contactul cu alte culturi prin prisma

cercetăşiei a fost foarte îmbogaţitor. Am avut ocazia să particip la diverse activităţi internaţionale şi diverse activităţi naţionale

unde am avut invitaţi internaţionali. Taberele de formare în care am participat

mi-au permis să acumulez cunoştinţe pe care le-am putut folosi pentru formarea şefilor din ACM, iar interacţiunile cu

diverşi şefi cercetaşi m-au făcut să am o mai mare deschidere în gândire, în felul

meu de a fi.

Eu cred că experienţele internaţionale sunt

foarte pozitive şi îi îndemn pe actualii şefi cercetaşi să nu refuze colaborările cu

asociaţiile din străinătate, doar pentru că este mai greu cu comunicarea, sau că vin

dintr-o cultură diferită.

11. Ce mesaj ai vrea să transmiţi

cercetaşilor? Dar părinţilor acestora?

Vreau să transmit un mesaj pe care l-a

transmis Baden Powell. Acest mesaj l-am folosit în multe momente din viaţa mea cercetăşească. “Încercaţi sa lăsaţi această

lume puţin mai bună decat aţi găsit-o.” Cred că acest îndemn este potrivit atât

pentru cercetaşi cât şi pentru părinţii lor.

Interviu realizat de

Aida Tincu

Crin Alpin

16

Crin Alpin

2 noiembrie 2013

Bucurie! E prima întâlnire a cetei din noul an

cercetăşesc! Avem mulţi pui de lup noi, aşa că

primul lucru – vrem să ne cunoaştem. Deşi suntem

multe, reţinem repede numele şi trecem la joacă. Dar

pentru că Mowgli nu are obiceiul de a ne chema în

Junglă doar pentru distracţie, ne şi străduim să

învăţăm câte ceva: îi cunoaştem deja pe prietenii şi

duşmanii lui Mowgli, am aflat care sunt cele 5

obiecte ale puiului de lup şi ştim din ce se compune

uniforma. Vremea nu ţine cu noi în totalitate, aşa că

zgribuliţi, dar veseli, ne întoarcem fiecare la vizuină!

24 noiembrie 2013

După Sfânta Liturghie ne îndreptăm spre

parc. Astăzi, Bătrânii Lupi povestesc depre “Legea

Jungei”, iar puii de lup au ochii deschişi şi urechile

ciulite! De acum ştim şi vom încerca să facem totul

“Cât mai bine!” şi îi vom ajuta şi pe alţii să facă

asta, de aceea învăţăm unele de la altele cum se

leagă nodul de cravată. Şi, bineînţeles, pentru că se

apropie serbarea de Crăciun, începem şi pregătirile

pentru scenetă şi repetiţiile!

14 decembrie 2013

Serbarea de Crăciun se apropie! E

timpul să punem cap la cap ce am muncit data trecută şi să facem repetiţii cap-coadă! Astăzi am înţeles de ce fapta bună a

fiecărei zile e importantă în viaţa puiului de lup şi am discutat asta la Stânca

Sfatului – aici aflăm problemele din Junglă. Acum suntem pregătite din toate punctele de vedere pentru marea

sărbătoare care urmează!

TABĂRA DE IARNĂ,

21-22 decembrie 2013

Mowgli ne-a chemat în Junglă!

Misiunea puilor de lup e foarte importantă:

trebuie să salveze Crăciunul! Unul dintre spiriduşii

Moşului lipseşte! Facem un concurs ca să vedem

cine este cea mai capabilă pentru a-i lua locul. Avem

proba de agilitate – Olimpiada prin zăpadă, proba de

răbdare şi creativitate – confecţionarea de

decoraţiuni şi proba Bunelor Maniere. Puii de lup s-

au străduit să facă totul cât mai bine, iar Moşul,

Jurnalul lui Akela

Ceata puilor de lup “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”

17

Nr.1 Martie 2014

impresionat, a trimis câte un mic premiu pentru

fiecare, astfel că la careul final toată lumea a primit

câte ceva! Inclusiv Bătrânii Lupi au primit câte o

diplomă de la copii, semn că toţi ne-am simţit bine în

scurta, dar frumoasa tabără de iarnă!

12 ianuarie 2014

Noul an vine cu noi provocări pentru ceata puilor de lup! Astăzi mergem în

Parcul Cetăţuia şi învăţăm să semnalizăm cu steguleţe. Pentru că e încă iarnă, deşi avem parte de soare, e frig şi bate vântul,

aşa că începem repede să alergăm, să sărim, să ne jucăm ca să ne încălzim. Ca

să ne ascundem de bătaia vântului coborâm în Parcul Mare şi aici începe concursul de cântece cu sărit, bătaie din

palme şi voie bună la care trecătorii se uită zâmbind. Continuăm aşa până când, rând pe rând, părinţii vin să îşi ducă puii pe la

cuibuiri.

Cam asta am făcut noi până acum. Tot ce putem face acum e să aşteptăm să

vină următoarele întalniri cu mai multă veselie, mai multe cântece, mai multă

poveste, mai multe zâmbete!

Patricia Dărăban,

Akela - Pui de Lup

Crin Alpin

18

Crin Alpin

12 octombrie 2013

A sosit ziua cea mare! Astăzi mă aflu

în faţa unei decizii importante din viaţa mea. Peste foarte puţin timp urmează ca

eu să mă duc în faţa haiticului şi să demonstrez că sunt persoana potrivită să îl

înlocuiesc pe bătrânul Akela.

Deschiderea de an era de această dată la fel de plină de emoţii pentru mine

ca şi pentru lupişori. Unii dintre ei erau temători de trecerea la cercetaşi, alţii erau

entuziasmaţi de revedere, iar printre ei, suflete tinere încercau să prindă firul poveştii şi să se lase purtaţi de val în

jungla ce se deschidea în faţa lor. Careu de deschidere, careu cu ceata, întreceri,

glume, vorbe spuse lupişorilor, apoi un

mare joc, vreme minunată şi iată că se lasă seara. Până să ne dăm seama, a început

un nou an cercetăşesc, iar noi suntem

pregătiţi să pornim la vânătoare.

26 octombrie 2013

Înarmaţi cu forţe proaspete şi profitând de vremea bună, ieşim cu toţii din vizuine şi ne adunăm pentru prima

întâlnire a noastră ca ceată. Învăţăm jucându-ne. Fiecare lupişor, fie el nou sau

experimentat, trebuie sa îşi cunoască atât fraţii lupi, cât şi prietenii şi duşmanii din junglă. Pas cu pas, se conturează o nouă

aventură.

23 noiembrie 2013

Ceată! Ceată! Ceată! se aude din nou în inima pădurii, iar lupişorii nu ezită şi

răspund chemării. Deşi vremea s-a

Jurnalul lui Akela

Ceata de lupișori ”Sf. Anton de Padova”

19

Nr.1 Martie 2014

înrăutăţit, ducându-ne cu gandul la iarna

ce va veni, ceata este caldă de glasul lupişorilor şi al Bătrânilor Lupi. Ne jucăm,

învăţăm, scriem şi iată că deja toti lupişorii încep să cunoască rugăciunea lupişorului, legile, regulile, deviza şi parola. Sunt din ce

în ce mai pregătiţi să vâneze în junglă .

15 decembrie 2013

Vine iarna! Pregătirile pentru serbarea de Crăciun se fac, iar afară apar primii fulgi de zăpadă. O sală mică, caldă şi colorată

ne găzduieşte. Râsete şi agitaţie mare, roluri, idei... anul acesta lupişorii preiau controlul şi îşi pun ideile în aplicare,

urmând ca Bătrânii Lupi doar să îi ajute să

îşi finiseze munca.

17 decembrie 2013

Ziua cea mare. Serbarea de Crăciun. Ne

întâlnim cu câteva ore mai repede, punem totul la punct şi apoi începe distracţia.

Scenete, colinde, iar scenete, iar colinde, descoperim ce e Crăciunul, şi nu uităm să transmitem adevăratele valori. Tot grupul:

pui de lup, lupişori, cercetaşe, cercetaşi, călăuze şi drumeţi ne adunăm alături de familiile noastre şi de prieteni pentru a

sărbători.

1 februarie 2014

Iată că a ajuns zăpada şi la noi. Toată ceata uită de griji şi iese la distracție.

Facem ”castele” şi ne bulgărim, alergăm şi râdem, ne oprim şi facem un foc să

mâncăm şi să ne dezgheţăm puţin. După ce ne tragem sufletul, o mică bucată din pădure devine din nou terenul nostru de

luptă, vânătoare de cravate - ediţie de iarnă cu bulgări incluşi. Bătrânii Lupi, aleargă cot la cot cu lupişorii şi toată

lumea se simte bine. Până să ne dăm seama, se apropie seara şi trebuie să

mergem către casă. Încă o zi frumoasă în

ceată!

Cătălin Dorneanu,

Akela - Lupișori

Crin Alpin

20

Crin Alpin

19 octombrie 2013

„Pentru orice realizare primul pas este

curajul” spunea Goethe, iar fetele noi exact de asta

aveau nevoie pentru a se aventura în prima ieşire din

an a cercetaşelor. Cu rucsăceii în spate şi cu

zâmbetul pe buze, ne-am urcat în tren şi duse am

fost la cetatea de la Bologa. Vremea fiind de partea

noastră, ne-a fost foarte uşor să invăţăm să facem

turbanele. În traseul cu obiective pe patrule de prin

împrejurimile cetăţii am aflat informaţii despre viaţa

fondatorului cercetăşiei, englezul Baden Powell, am

făcut câteva cântecele şi am realizat şi bivuace. Şi

iată că sfârşitul zilei se făcea simţit cu răcoarea

toamnei, iar cercetaşele, cu cântecul și voia bună în

suflet şi cu gândul la următoarele întâlniri, se

îndreptau spre casă.

30 noiembrie 2013

Şi iată că sfârşitul toamnei a venit, dar

cercetaşele nu se sperie de frig si de soarele cu dinţi.

Asfel, sâmbătă ne întâlnim în padurea Hoia, unde

avem norocul de 13 grade Celsius. Întreaga pădure

răsună de cântecul cercetaşelor, deoarece fetele se

pregătesc din zori pentru concursul de cântece pe

patrule. Concursurile și optimismul sunt în toi, așa

că cercetaşele merită un „Hip, Hip, Uraaa!”

Jurnal cercetășesc Trupa de cercetașe “Sfântul Bernard”

21

Nr.1 Martie 2014

TABĂRA DE IARNĂ,

13-15 decembrie 2013

Iată că a venit şi mult aşteptata iarnă!

Cercetaşele s-au îndreptat cu paşi grăbiţi spre

polul nord, unde aveau să înveţe puţintică

eschimoşeală!!! Astfel, în tabăra de iarnă cercetaşele

au pregătit ghirlande din popcorn și struguri, sarmale

de cea mai bună calitate şi, nu în ultimul rând, au dat

dovadă că pot să dea viaţă unui om de zăpadă. Şi

DA, am avut parte de zăpadă din belşug şi DA am

ştiut profita de asta. Ne-am „construit o pârtie” am

jucat raţele și vânătorii cu bulgări de zăpadă. Fetele

au şi muncit pentru raiduri şi brevete, dar au şi râs şi

cântat toată ieșirea, astfel că Iarna polară nu ne-a

îngheţat și sufletele!

12 ianuarie 2014

Orice lucru începe cu Dumnezeu pentru

cercetaşi, aşa că într-o zi de duminică friguroasă, cercetaşele au participat la

Sfânta Liturghie, după care ne-am început activitatea. Am avut de la ateliere de autocunoastere la ateliere de noduri, am

mâncat clătite cu ciocolată caldă și bezele şi, nu în ultimul rând, ne-am simţit bine unele lângă celelalte. Şi cum fiecare reuşită

începe cu decizia de a încerca, cercetaşele au primit noi sarcini pentru anul plin de

surprize care va avea să vină.

Ioana Zaharie,

Șefă de patrulă

Crin Alpin

22

Crin Alpin

12 octombrie 2013

Într-o dimineaţă însorită şi foarte promiţăoare ne-am intâlnit tot grupul ”Iuliu Hossu” din Cluj-Napoca în staţia

bine cunoscută şi anume în capătul liniei de troleibuz 6. Unii dintre noi mai eram încă adormiţi, dar mişcandu-ne, am

început să ne trezim şi să realizăm ce

începuse să se desfăşoare în jurul nostru.

Ajunşi în Pădurea Făget, activităţile au început să se desfăsoare. După

deschiderea oficială a anului cercetăşesc de către Şeful de Grup și restul invitaţilor, am asistat cu toţii la Sfânta Liturghie.

Acolo l-am cunoscut mai bine pe asistentul nostru spiritual, părintele Nistor, care a

încercat să ne explice mai pe înţelesul nostru ce se întâmplă la Sfânta Liturghie, la ce trebuie să fim atenţi şi ce trebuie să

respectăm. Era o atmosferă placută unde

îți era drag să stai.

Ce a fost mai aventuros a venit la sfârşit, pentru că după încheierea

Liturhgiei am refăcut careul, dând start unui joc foarte captivant şi competitiv. S-au format mai multe echipe şi au existat

diferite procedee prin care fiecare făcea rost de bănuţi. Aceste monede, preţioase pentru ficare echipă, serveau la dobândirea

bucăţilor de hartă care conduceau la indiciile bine ascunse prin pădure. Prin

această activitate dinaintea căutarii propiu-zise, şi anume licitaţia, s-a dovedit faptul că membrii echipei trebuiau să fie o echipă

adevărată, fiind nevoiţi să se sfatuiască de

multe ori.

Apoi a început căutarea, care ne-a dat tuturor de furcă, dar într-un sfârşit am

găsit cu toţii comoara şi am mâncat toţi din ea. Da, spun asta deoarece comoara s-a dovedit a fi o ladă plină cu prăjitură şi

toată lumea a profitat de aceasta. Apoi, totul s-a sfârşit, bineînţeles, cu un careu şi

cu toţii am mers spre casele noastre după

o zi plină de aventură.

Jurnal cercetășesc Trupa de cercetași “Sfântul Mihail”

23

Nr.1 Martie 2014

19 octombrie 2013

Într-o zi însorită de toamnă, dimineţa

devreme, ne-am întalnit noi, cercetaşii, pentru a pleca la Bonţida unde aveam să

desfăşurăm diverse activităţi. Înainte de plecare, cu toţii ne întrebam ce vom face acolo şi cum va fi. Făceam asta, pentru că,

dragi cititori, despre acest sat nu ştiam nimic în afară de bine cunoscutul castel

Banffy.

Am fost impresionaţi de arhitectura

castelului şi de potenţialul său turistic.

După ce am avut parte de un careu special

în curtea castelului, am desfăşurat câteva activități acolo, lângă castel. Tuturor ne-a plăcut castelul şi am avut parte de

momente frumoase acolo, însă partea interesantă pentru noi, cercetaşii, de abia

acum începea...

Părăsind incinta castelului, am început un traseu care nu a fost comod

pentru toţi. Am avut de urcat o pantă destul de înclinată. Cei mai mici au avut dificultăți la escaladare, deoarece pământul

era umed, probabil de la o ploaie recentă şi se aluneca mult. După masă, fiecare

patrulă a avut de parcurs un traseu frumos, unde am avut şi de muncit, dar ne-am cunoscut şi mai bine. Am avut diverse

obiective, fiecare după progresul personal. Am avut o zi plină de jocuri şi experienţe

mai mult sau mai puţin plăcute dar la

finalul zilei toţi am fost mulţumiţi de ziua

pe care am petrecut-o împreună.

TABĂRA DE IARNĂ

13-15 decembrie 2013

Prefer să vă povestesc pe zile ce s-a întâplat în cea mai mare activitate de până

acum din trupa noastră de cercetaşi.

Ziua 1:

Începutul taberei noastre de iarnă a fost mai dificil pentru unii, pentru că am

ieşit de la şcoală, am trecut pe la casele noastre să ne luam ce aveam nevoie şi apoi ne-am întalnit toţi în Gara Mare din

Cluj Napoca, pentru că urma să plecăm cu trenul spre noi aventuri. Trenul ne-a

dus până in Valea Drăganului, de unde am fost preluaţi de un autobuz. Întunericul se lăsase deja peste pământ,

şi fără lanternă începuse să fie aproape imposibl să te orientezi. După ce ne-a lăsat autobuzul, am mai avut de parcurs

1-1.5 km pe întuneric pe un drum în urcare. Unii au avut probleme, dar cei

mai mari şi-au indeplinit rolul de fraţi cercetasi şi au sărit imediat în ajutorul celor mai mici care nu şi-au făcut un

rucsac adecvat.

Crin Alpin

24

Crin Alpin

Am fost repartizaţi în camere o dată

ajunşi la cabană şi am mâncat după un

drum lung. Activităţile au început să apară

şi a avut loc un atelier de cântece precedat de unul de veghe, unde am aflat lucruri interesante despre acest moment al zilei în

viaţa de tabără. A urmat veghea propriu-zisă, care a fost animată de metriză, dupa

care am mers la culcare.

Ziua 2:

După un somn bine meritat, momentele care s-au petrcut de la începutul zilei dădeau o dovadă clară, şi de

fapt evidentă, că ziua ce tocmai începea avea să fie mult mai captivantă decât cea

anterioară. Spun asta pentru că, aspiranţii la promisiune, nişte băieţi foarte buni şi puşi pe fapte mari, au fost trimişi în raidul

de promisiune (un traseu cu mai multe

sarcini de îndeplinit).

Restul trupei a continuat să scrie povestea plină de aventură a taberei,

printr-un atelier de focuri în zapadă. Acest atelier, care la prima vedere nu sună foarte captivant, i-a avut în prim-plan pe

cercetaşii de clasa a 2-a ai trupei, care au fost precum nişte profesori pentru cei mai mici. Fiecare cercetaş cu clasa a 2-a a avut

o echipă şi a trebuit să explice membrilor săi ce şi cum. Nu toate echipele au reuşit

să aprindă focul, dar cele care au reuşit l-au facut pe şeful lor mândru, deoarece acesta nu avea voie să se atingă de

materiale, ci doar să dea indicaţii. Am mai jucat şi un joc în care a fost introdusă

proba de brevet a unui cercetaş care vroia să obţină brevetul de sioux. Din păcate, acesta nu a reuşit deoarece trebuia să se

ascundă de toată trupa şi apoi trupa trebuia să-l caute. Dacă acesta nu era găsit, dobândea brevetul, altfel nu. El a

fost găsit după numai 5 minute şi astfel a

pierdut jocul.

Între timp, cei cu raidul de promisiune se întorseseră, dar avănd însă emoţii cu

privire la progresul lor pentru că nu știau încă decizia Echipei Șefilor. Apoi am mâncat şi după siestă am jucat un joc care

place multor cercetaşi, poate chiar jocul

preferat al trupei şi anume: SPAŢOLA!!! S-au dat lupte grele pentru cravata pusă în joc şi mulţi s-au lovit, dar asta nu ne-a

oprit din joc. Am avut şi spectatori la jocul nostru, metriza stătea după geam şi făcea pariuri şi încerca să influneţeze arbitrul cu

privire la numerele care trebuiau strigate. După ce am mai zăbovit puţin, am avut

parte de o veghe care ne-a plăcut mult şi în care un cercetaş avea să dobândească

bervetul de fochist.

Veghea a fost urmată de un careu foarte frumos şi special pentru întreaga

trupă. Pe lăngă cei care au pogresat prin diferite realizări, cel mai important și

emoționant moment a fost acela în care șeful de trupă a lăsat locul altuia mai

tânăr.

Ziua 3:

După o seară specială plină de evenimente şi surprize trăite de trupă în careul cu torţe, am avut de dimineaţă micul dejun, după care am avut un traseu de parcurs. Am avut o distanţă bună de mers. Metriza ne umpluse şi ultima zi de tabără cu tot felul de surprize neaşteptate despre care nu putem spune că nu ne-au plăcut. Am avut obiecive de realizat, printre care: să aflăm informaţii despre satele prin care treceam, să invăţăm anumite cântece care să fie ştiute pe viitor la veghi şi nu numai, să facem poze pe parcursul traselului.

25

Nr.1 Martie 2014

Paul Radu, Șef de patrulă

Am ajuns cu toţii în Poieni, unde era sfârşitul traseului de unde ne-a luat autobuzul. Am fost lăsaţi la gară unde ne-am mai jucat până a venit trenul. În tren am mai spus

bancuri şi am râs pentru ca timpul să treacă mai uşor şi într-un final am ajuns acasă obosiţi dar totodată şi încântaţi de sfârşitul de săptămână petrecut cu trupa.

Crin Alpin

26

Crin Alpin

27 octombrie 2013

O zi foarte frumoasă încă de la

inceput! Razele Soarelui ne-au înveselit

privirea de la orele dimineții, iar Sf.

Liturghie de la Capela „Sfântul Iosif” a

reușit să ne mângâie sufletele.

În săptămâna aceea ne-am tot gândit

unde ar fi mai bine să mergem, iar

evenimentele care s-au întâmplat de-a

lungul ei ne-au determinat să alegem

destinația Cheile Tureni. Unele dintre noi

au mai fost aici la cățărat, altele doar

auziseră de acest loc frumos. De aceea, am

hotărât să petrecem cât mai mult timp

împreună cu ele, să le cunoaștem. Am

parcurs Cheile pe jos, pe lânga râul Valea

Racilor, cel responsabil de săparea lor.

Cărarea era când în dreapta, când în

stânga lui, de aceea a trebuit să îl

traversăm de câteva ori, lucru nu

întotdeauna ușor datorită pietrelor

alunecoase și puțin stabile. Așa se face că,

din cele zece călăuze prezente doar trei au

reușit să rămâna complet uscate până la

final. Oricum, și cele care s-au udat nu au

Focul „Maica Tereza de Calcutta”

”Dar adevărata cale de a câstiga fericirea este aceea de a o dărui celorlalţi. Încercaţi

să lăsaţi această lume un pic mai bună decât aţi găsit-o şi, când vă va veni timpul,

veţi muri împăcaţi gândindu-vă că, în fiecare ocazie, nu aţi pierdut timpul, ci aţi

făcut tot ce v-a stat în putinţă.” Baden Powell

27

Nr.1 Martie 2014

părut sa fie deranjate de acest lucru,

dimpotrivă, a fost un nou prilej de voie

bună.

Muntele îndeamnă la cugetări

profunde, la clarificări, la decizii. Avându-l

în față am citit un fragment despre fericire

din cartea „Rovering to succes” scrisă de

Lordul Baden Powell, fondatorul

cercetășiei. Definițiile date de călăuze

fericirii au fost foarte variate (împlinirea

destinului, dăruirea pentru a-i ajuta pe

ceilalți, „carring is sharing”), acest lucru

demonstrându-ne încă o dată faptul că

fericirea e ascunsă în noi si porneste

dinăuntrul nostru, putând lua forme

diferite în funcție de cel care le

experimentează. Și totuși, cum atingem

fericirea universală?

La întoarcere am luat-o pe drumul

de sus, deasupra Cheilor și a fost

interesant să comparăm timpul făcut pe

sus cu cel pe jos: o oră și 30 de minute cu

20 de minute... Pentru că drumul era

pustiu, am putut să cântăm în voie cântece

în română și în franceză, pe o voce sau pe

mai multe, să facem strigăte si să ne

simțim bine.

1 decembrie 2013

Dumnezeu ne-a creat pe toți, este

Tatăl Nostru, al tuturor, dar pentru că nu

încăpeam toți într-un singur loc, ne-a

răsfirat pe tot Pământul (poate și în alte

locuri). Globul pământesc reprezintă un

adevărat mozaic din punct de vedere

spiritual. Sistemele de credințe și valori ale

oamenilor sunt foarte variate, chiar dacă

unele idei se regăsesc în filosofia mai

multor religii. Ne naștem într-o regiune și

aceasta ne adoptă. Preluăm obiceiuri

mărunte, de la cele culinare sau de

îmbrăcăminte și igienă, până la adevărate

filosofii de viață. Religia e unul din acele

lucruri pe care ni le lasă moștenire

societatea în care trăim. Sunt puțini

oameni care își schimbă religia în timpul

vieții (destul de mulți, dar puțini în raport

cu populația totală). De altfel, se știe că

mentalitatea și sistemul de valori sunt cele

mai greu de schimbat la un om. Astfel,

dacă Dumnezeu ar crede că nu e bine să fii

hindus sau budist, de ce te-ar arunca în

iad lăsându-te să te naști în India?

Aceasta e ideea de la care a pornit

întâlnirea cu Focul nostru. Sigur că se pot

purta discuții interminabile pe această

temă. Noi am ales să nu facem asta. Am

ales să aflăm câte ceva despre celelalte

religii ale lumii, acceptând cu înțelegere și

deschidere sistemul fiecăreia de credințe și

valori. Am invitat și alte persoane de alte

religii la această întâlnire, să facem

abstracție de barierele dintre noi, să

subliniem lucrurile care ne unesc și să ne

rugăm împreună pentru binele acestei țări

și al acestei lumi.

O etapă din cadrul programului început la prima întalnire din anul acesta cercetasesc „Călăuza hărnicuță” a fost să găsim un

desert specific unei alte culturi și să învățam să îl preparăm împreună. Am ales

să facem baclavaua, prăjitură specifică țărilor care au făcut parte din Imperiul Otoman. A ieșit foarte gustoasă și dulce,

dar s-a terminat repede.

Crin Alpin

28

Crin Alpin

6 decembrie 2013

Cu toții cunoaștem entuziasmul dimineții

de 6 decembrie când ne trezim și mergem

în pijamale, fugind, până în holul de lângă

ușă, unde ne-am găsit ghetuțele, curățate și

lustruite seara, pline cu dulciuri. Trecând

de vârsta adolescenței, acest entuziasm

scade și încercăm să îl înlocuim cu altceva

pentru a mai putea trăi acea bucurie.

Acum suntem la vârsta la care ne bucurăm

uneori mai tare să dăruim bucurie, să

vedem că am putut face ceva ca altcineva

să fie fericit.

De Moș Nicolae am dus bucurie în secția de

pediatrie a Institutului Oncologic „Ion

Chiricuță” și la Spitalul de Copii. Când am

ajuns acolo, am avut o clipă de întristare

văzând că sunt puțini copii și nu avem cu

cine să ne jucăm, dar în secunda

următoare ne-am bucurat din același

motiv, gândindu-ne „Ce bine că nu sunt

mulți copii bolnavi în prag de sărbătoare!”.

Cu cei care erau ne-am jucat, i-am pictat

pe față, i-am invățat să facă îngerași,

brăduți si oameni de zapadă din hârtie.

Unii au făcut felicitări, alții ne-au spus

poezii. Unii voiau să crească mari și să

ajungă pesonaje din basme, alții așteptau

să iasă din spital și să meargă la schi.

Fiecare salon cu povestea lui. Am dăruit

puțin și am primit enorm: am primit

zâmbetele și mulțumirile tuturor copilașilor

și asta ne-a „colorat” sufletele. Ne-am

umplut atât de mult de bucurie, încât

atunci când am iesit, pentru că mai aveam

câteva fructe și niște bomboane de pom,

am început să le împărțim oamenilor de pe

stradă. Primii nu au vrut să le primească,

gândindu-se că o să le cerem apoi cine știe

câți bani în schimbul lor. Ce am facut noi,

oamenii, din lumea asta? La următorii am

specificat că nu asteptăm nimic în schimb,

noi doar dăruim bucurie gratuită. Zâmbete

multe s-au întors, mai ales din partea celor

mai tineri si celor mai vârstnici dintre

trecători, care s-au arătat cei mai deschiși

micilor bucurii.

21 decembrie 2013

„Dar din dar pentru copiii din Pata Rât”

În apropierea sărbătorilor de iarnă am

desfășurat împreună cu Centrul de

Resurse pentru Comunitățile de Romi Cluj-

Napoca campania „Dar din dar pentru

copiii din Pata Rât”. Am reușit să strângem

130 de cadouri pentru copilașii care până

acum 2 ani locuiau pe strada Coastei.

Bucuria lor a fost foarte mare și au vrut să

ne mulțumească pentru gestul nostru cu

niște colinde. Am cunoscut mulți oameni

cu suflet frumos în cadrul pregătirii acestei

campanii, cărora le mulțumim pentru

sprijin și pe care o să ne bucurăm oricând

să îi revedem!

Aida Tincu, Șefă de Foc

29

Nr.1 Martie 2014

27 octombrie 2013

Luna octombrie e pe cale să se

termine și încă nu am avut nicio ieșire așa că profităm de

prognoza bună din weekend și mergem la... Șuncuiuș. Este

un an nou, avem

noi membri și pornim plini de entuziasm.

Ne întâlnim dis-de-dimineață în gară, somnoroși, ne luăm bilete de tren și pornim

la drum. Trenul ne duce repede pe drumul deja cunoscut și imediat ce ajungem în

Șuncuiuș sărim pe peron, iar apoi o luăm spre peștera Unguru’ Mare. Pasul cercetășesc și glumele de pe drum fac ca

timpul să treacă repede și imediat ne

trezim ajunși în fața peșterii.

Vis-a-vis de obiectivul vizitat de

majoritatea turiștilor este o faleză de mici

dimensiuni pe care noi o studiem cu cea

mai mare atenție, este ceea pentru ce am

venit. Ne oprim pe iarba verde străjuită pe

de-o parte de stânca noastră, iar de

cealaltă parte de Crișul Repede, al cărui

curs este de această dată deviat pentru

unele lucrări. La

prima vedere nu

se observă nimic

special la această

stâncă, dar

imediat ce o

privim mai atent

vedem zeci de

urechiușe de

metal care ne vor

ajuta în ceea ce

vom face mai

tarziu, astăzi

cățărăm!

Un scurt atelier ne învață ce este important la cățărat și cum să prevenim accidentele,

mâncăm câte o felie de prăjitură cu varză, să avem energie, si iată-ne urcați pe perete. Pe rând, fiecare dintre noi ajunge sus pe

faleză pe calea cea grea. Mâinile ne obosesc pe măsură ce ne tragem în sus pe perete, picioarele ne tremură dar nu ne dăm

batuți, adunăm toate puterile, ascultăm sfaturile celor de jos și mai facem un pas în

sus. Unii urcă de mai multe ori pe trasee diferite, alții doar o dată, fiecare dă tot ce poate, iar la sfârșit suntem cu toții obosiți,

dar cu bucuria că am reușit să facem ceva nou, un sport complex care ne pune să ne

depăsim propriile limite.

Ne întoarcem înapoi în Cluj, cu mâinile și picioarele deja obosite, ajungem să facem febră musculară până și la abdomen de la

râsul provocat de glumele de pe drum și ne

promitem să mai venim și altă dată.

Șerban Groza, Șef de Clan

Clanul de drumeți

Crin Alpin

30

Crin Alpin

Pâinea cercetașului

Ingrediente:

750 g făină

250 g apă

sare

Mod de preparare:

Această rețetă se face în doi pași mari:

În primul rând, într-un bol (gamelă) se amestecă făina cu apa până când se omogenizează (până când se formează aluatul). După ce aluatul s-a format, se frământă până când se desprinde de bol.

În al doilea rând, după ce aluatul este gata se fac fâșii care se pun pe un băț puțin mai gros, decojit și încălzit înainte. Se ia bățul cu aluatul pe el și se ține deasupra jarului iar apoi se rotește din când în când pentru a se rumeni uniform.

Poftă bună!

Sfaturi pentru gătit în tabere

1. Atunci când tai verdețuri, pune niște sare pe tocător. Aceasta le va ține laolaltă.

2. Nu folosi ulei în apa în care fierbi pastele. Acesta va împiedica sosul să se lipească de paste.

3. Dacă ai pus prea multă sare într-o mâncare, adăugă un cartof și mai gătește puțin. Cartoful va absorbi o mare cantitate de sare, corectând gustul final al mâncării.

4. Sarea scoate sucul din legume, ceea ce este minunat pentru legume apoase, cum ar fi castraveții, roșiile sau vinetele.

5. Dacă vrei să călești ceapă, puțină sare

adăugată o va împiedica să se amărească.

6. Ai nevoie de mai mult ulei in tigaie? Adauga-l pe

margini, astfel încât, atunci când ajunge în contact cu alimentele să fie deja încălzit.

7. Vrei să afli dacă uleiul e destul de fierbinte?

Introdu o lingură de lemn înăuntru. Dacă formează bule în jurul lingurii, te poți apuca de gătit.

8. Pentru a îndepărta mai ușor coaja cartofilor fierți,

clătește-i puțin în apă rece după ce i-ai luat de pe foc.

9. Pentru că de multe ori în tabere nu avem vase gradate, s-ar putea să îți fie mai greu să urmezi o rețetă întocmai. De aceea, vă propun următoarele măsurători:

10.

1 cană = 240 ml = 16 linguri ¾ cană = 180 ml = 12 linguri ½ cană = 120 ml = 8 linguri 1/3 cană = 80 ml = 5 linguri + 1 linguriță ¼ cană = 60 ml = 4 linguri 1 lingură = 15 ml 2 linguri = 30 ml = 1/8 cană 1 linguriță = 5 ml 480 ml = 2 căni 960 ml = 4 căni

Cătălin Pop

Bucătăria în tabără

31

Nr.1 Martie 2014

Colțul spiritual

Următoarea rugăciune datează din perioada 1990-1995, când în România încă nu exista Asociația Cercetașii Munților, dar erau cercetași care lucrau cot la cot cu SUF (Scoutes Unitaires de France), iar aceștia își spuneau "scouṭi" (engleză și franceză - scout = cercetaș), de aceea în această rugaciune o să întâlniți acest apelativ. Sfântul Gheorghe este ocrotitorul cercetașilor, iar rugăciunea ce urmează a fost scrisă în cinstea lui.

Rugăciune la Sfântul Gheorghe

"O preamărite cavaler al lui Cristos, prețuite Sfinte Gheorghe, care n-ai șovăit în a-ți vărsa sângele pentru a rămâne credincios promisiunii făcute la botez, alergăm la tine, Protectorul și modelul tuturor scout.

Obține-ne harul de a nu trăda prietenia lui Isus, Domnul Nostru și Căpetenia, să creștem din zi în zi mai puternici în dragostea Sa, și așa să rămânem credincioși, în orice situație. Amin"

Raluca Sătmar

O mică statuetă a Sf. Gheorghe din 1373 din Cluj de pe Strada Regele Ferdinand

Crin Alpin

32

Crin Alpin

Pentru că cercetașul își ajută aproapele în orice împrejurare, trebuie ca fiecare dintre voi, atât acasă cât și la școală sau la ieșirile cu prietenii, să cunoască lucrurile de bază în ceea ce privește acordarea primului ajutor.

În fiecare număr al revistei veți găsi informații noi, care vă vor ajuta să fiți un sanitar bine pregătit, iar cei din jur cu siguranță vor apela la cunoștințele voastre.

Iată regulile cele mai importante când vrei să acorzi primul ajutor:

1. Trusa de prim ajutor să îți fie mereu la îndemână, dar să fie ferită de razele soarelui sau de ploaie.

2. Asigură-te că locul în care vrei să ajuți este sigur! Nu vrea nimeni o persoană rănită în plus sau agravarea persoanei în cauză. Siguranța ta este importantă! (Atenție la foc, animale, sticlă, apă, autoturisme etc.)

3. Păstrează-ți calmul și cere ajutorul celor din jur.

4. Păstrează curat locul în care lucrezi și mâinile tale, pentru că rănile, arsurile, înțepăturile se pot infecta foarte ușor.

5. Pentru administrarea oricărui medicament va trebui să citești prospectul și să te asiguri că persoana căreia dorești să îl administrezi nu este alergică.

Iată ce trebuie să conțină trusa ta de primul ajutor:

Mănuși sterile și nesterile

Săpun, dezinfectant de mâini

Soluții dezinfectante (Apă oxigenată, betadină)

Comprese sterile (10 buc), feși (3, de dimensiuni diferite)

Leucoplast, plasturi (20 buc)

Foarfecă

Ace sterile

Pensetă pentru căpușe

Batic triunghiular

Fașă elastică

Fenistil (Gel pentru înțepături, arsuri)

Dermazin (Cremă pentru arsuri)

Cremă antiinflamatoare (Diclosal/Dr. Boici/ Bengay etc.)

Ser fiziologic (pentru curățarea rănilor mici sau clătirea ochilor).

Șeful de trupă/Akela va trebui să aibă în plus și medicamente:

Mădălina Lăcan

Pentru simptomele de răceală:

Paracetamol

Vitamina C ± Propolis/Echinaceea

Decasept/Faringosept

Pentru diferite tipuri de dureri:

Ibuprofen /Nurofen

No-Spa

Pentru alergii:

Claritine sirop pentru copii sau Clorfeniramin

Pentru sistemul digestiv:

Metoclopramid (pentru greață)

Dicarbocalm (antiacid)

Smecta/Furazolidon (diaree)

Dulcolax (constipație)

Salvascout

33

Nr.1 Martie 2014

Supraviețuirea

S upraviețuirea este o știință și arta de a rămâne în viață în orice situație. Oricând trebuie să fiți pregătiți pentru o situație de supraviețuire. Să aveți cunostințe de supraviețuiere este important, dar să aveți dorința de a supraviețui este esențial! Panica este cel mai periculos dușman într-o situație de supraviețuire!

Focul este un element esențial în supraviețuire, dacă este folosit corect! Nu există locuri pe Pământ unde oamenii ar putea locui, pe termen lung, fără foc. Acesta

vă poate fi un bun prieten în situațiile de cumpănă, de sigurătate, având un rol psihologic, de creștere a curajului, de îmbărbătare!

Aprinderea și întreținerea focului:

În situații de supraviețuire, pentru aprinderea focului puteți folosi orice: iască, mușchi uscat, fân, puf de la diferite plante.

După ce ați obținut flacăra, începeți să puneți crenguțe foarte subțiri. Veți vedea cum încet, încet focul crește.

Cum aprindem focul?

De obicei, folosim chibrituri/brichetă/amnar.

Iată câteva lucruri pe care le poți folosi la aprinderea focului:

Lupă

Cremene

Lentilă

Gheață

Reguli:

1. Curățați locul în care vreți să faceți foc.

2. Nu aprindeți focul prea aproape de pădure.

3. Nu depozitați lemne prea aproape de vatră.

4. Stingeți focul cu cât mai mult timp înainte de a părăsi locul.

Andrei Cristea

Crin Alpin

34

Crin Alpin

Cântecul numarului

Dacă vrei Dacă vrei privirea să îmi las în podea Calcă peste ea, calcă peste ea. Dacă vrei de tine să simt că-s robit, Lasă-mă uimit, lasă-mă uimit. Dacă vrei cu tine lumina s-o împart, Lasă-mă să ard, lasă-mă să ard. Dacă tot ce-i dus vrei din urmă s-ajung, Lasă-mă să curg, lasă-mă să curg. Dacă vrei să știi ce-am în suflet și-n gând, Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt, Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt, Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt...

Celelalte Cuvinte este o trupă românească de rock provenind din Oradea. Cântecul "Dacă vrei"(muzică și versuri: Marcel Breazu) îl putem găsi în albumul de debut al trupei "Celelalte Cuvinte I" apărut în anul 1986. Aici aveți și link-ul de pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=vxDFtFGUYag

Raluca Sătmar

Rebus

1. Un nod cu care se poate începe o voltă;

2. Răsărit;

3. Ramura din care fac parte cercetașii și cercetașele;

4. Adăpost;

5. Fructe de culoare galbenă sau roșie, cu formă sferică și aspect de cireșe;

6. Numele Focului de Călăuze din Cluj;

7. Toți cercetașii o poartă la gât;

8. Cod care se poate utiliza cu ajutorul unei lan-terne;

9. Copac cu lemn de esență moale;

10. Fondatorul cercetășiei.

Maria Giurgea

Divertisment

35

Nr.1 Martie 2014

Echipa de redacție

Redactori:

Silvia Alicu

Andrei Boilă

Andrei Cristea

Cătălin Pop

Paul Radu

Raluca Sătmar

Claudiu Vereșezan

Ioana Zaharie

Redactor șef - Aida Tincu

Editor – Șerban Groza

Responsabil media - Alin Baciu

Tehnoredactor, grafician - Bianca Ciorvași

Corector - Maria Giurgea

Concursuri

Contact:

e-mail: crinalpin@yahoo.ro

Telefon: 0749033491

www.issuu.com/crinalpin

www.cercetasii-muntilor.ro

1. Rezolvarea rebusului—Așteptăm rezolvările voastre la rebusul de la pagina 34. Desemnarea câștigătorilor se va face prin tragere la sorți, iar câștigătorul va primi un premiu surpriză din partea redacției revistei.

2. Coperta numărului următor — Așteptăm imagini, fotografii, desene și picturi. Câștigătorul se va desemna prin decizia redacției. Câștigătoarea pentru coperta numărului 1 este Marie

Ciuchindel! Felicitări!

3. Colțul artistic—Dacă sunteți talentați într-un domeniu artistic și v-ar plăcea ca și cititorii noștri să afle acest lucru, nu mai stați pe gânduri, trimite-ți-ne operele voastre de artă!

Termenul limită petru participarea la cele trei concursuri este 15 martie 2014, iar adresa la care așteptăm mesajele și sugestiile voastre o găsiți mai jos. Mult success!