np 058 - 02
TRANSCRIPT
MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI
ORDINUL Nr. 931 din 02.07.2002
pentru aprobarea reglementării tehnice
„Normativ privind proiectarea şi executarea sistemelor de
alimentare cu energie termică - reţele şi puncte termice",
indicativ NP 058-02
In conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/ 1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,
In temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
Având în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare Generală nr. 9/12.02.2002,
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul
ORDIN:
Art. 1.-Se aprobă reglementarea tehnica „Normativ privind proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică - reţele şi puncte termice", indicativ NP 058-02, elaborată de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii (IPCT S.A.) - Bucureşti şi prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Buletinul Construcţiilor şi în broşură tipărită de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii (IPCT S.A.) - Bucureşti, prin grija Direcţiei Generale în Construcţii.
Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiilor.
Art. 4. - Prezentul ordin conţine 1 filă, iar anexa 207 pagini.Art. 5. - Direcţia Generală Tehnică va aduce la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.
MINISTRU, MIRON
TUDOR MITREA3
MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI
NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA Şl EXECUTAREA
SISTEMELOR CENTRALIZATE DE ALIMENTARE CU
ENERGIE TERMICĂ - REŢELE Şl PUNCTE TERMICE
INDICATIV NP 058-02
Elaborat de:
Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii (IPCT S.A.) - Bucureşti
Director general: dr jng Dan CĂPĂŢÂNĂ
Director general adjunct: ing. Şerban STĂNESCU
Director instalaţii: ing. Dan BERBECARU
Şef proiect: ing. Raluca CĂZĂNESCU
Colectiv de elaborare: ing. Raluca CĂZĂNESCUing. Dan BERBECARU ing. Cristina HURDUC ing. Octavian ANGHELUŢĂ ing. Gabriel IVĂNESCU ing. Luminiţa DUMITRESCU
Coordonat de: A.l.I.R.
Preşedinte: prof. dr. ing. Liviu DUMITRESCU
Avizat de:
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ
Director general: ing. Ion STĂNESCU
Responsabil de temă: ing. Ligia FORSEA
4
CUPRINS
1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE ..................................... 10
2. CONDIŢII GENERALE DE REALIZARE
A INVESTIŢIILOR. AVIZE ŞI ACORDURI.......................... 13
3. INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI.................................. 17
4. AGREEREA FIRMELOR DE PROIECTARE ŞI
EXECUŢIE. AUTORIZAREA INSTALAŢIILOR.................. 19
5. SOLUŢII DE ALIMENTARE CENTRALIZATĂ CU
CĂLDURA..................................................................................... 24
6. NECESARUL DE CĂLDURĂ..................................................... 26
7. REGLAREA FURNIZĂRII CĂLDURII. GRAFICE
DE REGLAJ................................................................................ 28
8. REŢELE TERMICE..................................................................... 32
• Agenţi termici...................................................................... 33
• Schemele şi configuraţia reţelelor........................................ 34
• Amplasarea reţelelor termice .............................................. 35
• Distanţe, adâncimi şi înălţimi de pozare ............................. 38
- Pozarea reţelelor termice subterane montate în canal
termic....................................................................... 39
- Pozarea reţelelor montate aerian ................................. 45
- Pozarea reţelelor termice cu conducte preizolate
montate direct în sol ............................................... 47
5
• Elementele componente ale reţelelor termice ....................... 50
- Conducte, fitinguri şi armături....................................... 50- Compensarea dilatărilor ................................................ 54- Izolarea termică şi hidrofugă......................................... 58- Partea de construcţii ..................................................... 61- Instalaţii anexe ale reţelelor termice montate în canal 63
• Cerinţe de calitate pentru echipamentul principal................. 67
• Telegestiunea reţelei termice. Sistemul dispecer ................ 68
• Dimensionarea reţelelor termice .......................................... 71
Calculul hidraulic......................................................... 71- Calculul mecanic.......................................................... 76
- Calculul termoizolaţiei reţelelor.................................... 78
9. EXECUŢIA REŢELELOR TERMICE...................................... 80
• Verificarea materialelor. Depozitare, manipulare,
transport.......................................................................... 81
• Fixarea şi marcarea traseului reţelei..................................... 83
• Desfacerea şi refacerea pasajelor. Săpături, umpluturi ........ 85
• Montarea conductelor, suporturilor, armăturilor şi
elementelor de compensare............................................. 88
• Pretensionarea conductelor ................................................. 94
• Executarea protecţiei anticorozive, a izolaţiei termice,
hidrofuge şi a protecţiei mecanice................................... 97
- Executarea izolaţiei termice ........................................ 98
Executarea protecţiei hidrofuge şi mecanice a
conductelor................................................................ 99
6
- Executarea canalelor, căminelor, a elementelor de
construcţie din beton şi beton armat şi a blocurilor
de ancorare................................................................. 99
• Verificări, încercări, probe şi recepţia reţelelor termice .... 102
10. PUNCTE TERMICE................................................................. 110
• Clasificarea punctelor termice ........................................... 110
• Capacitatea şi amplasarea punctelor termice .................... 111
• Echipamentul de bază ....................................................... 113
• Aparate de reglare, măsură, control şi transmitere la
distanţă ......................................................................... 116
• Cerinţe de calitate pentru materialele de instalaţii şi
utilajele din punctul termic............................................ 119
• Clădirea punctelor termice ................................................ 119
• Instalaţii aferente clădirii punctelor termice ...................... 121
• Elemente de construcţii aferente echipamentului............... 122
• Organizarea spaţiilor din punctele termice ....................... 122
• Dimensionarea echipamentului din punctul termic............ 126
11. EXECUŢIA INSTALAŢIILOR DIN PUNCTELE
TERMICE .................................................................................. 129
• Montarea conductelor şi armăturilor................................... 131
• Montarea pompelor............................................................ 133
• Montarea staţiei de dedurizare a apei ................................. 133
• Montarea contoarelor de energie termică........................... 134
• Montarea şi instalarea schimbătoarelor de căldură ............ 134
• Montarea sistemului de expansiune ................................... 135
7
• Executarea instalaţiilor electrice de automatizare............. 134
• Montarea şi instalarea traductoarelor................................ 136
• Montarea şi instalarea regulatoarelor (automate
programabile)............................................................ 137
• Montarea şi instalarea elementelor de execuţie.................. 137
• Montarea aparatelor de conectare şi automatizare............. 137
12. CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA
INSTALAŢIILOR DIN PUNCTUL TERMIC...................... 138
• Probe, verificări preliminare............................................ 139
- Proba la rece (de presiune)....................................... 140
- Proba la cald........................................................... 142
- Probe funcţionale ................................................... 144
• Verificarea instalaţiei electrice de automatizare ............... 145
13.PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII............... 148
14.PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR................. 150
15.RECEPŢIA INSTALAŢIILOR.............................................. 153
• Recepţia la terminarea lucrărilor...................................... 153
• Recepţia finală................................................................ 155
ANEXE
Anexa l - Exemple de scheme funcţionale pentru puncte
termice............................................................. 156
Anexa 2 - Terminologie....................................................
163
8
Anexa 3 - Prescripţii tehnice utile la proiectarea şi
executarea sistemelor centralizate de alimentare
cu energie termică............................................ 173
Anexa 4A - Conţinutul documentaţiei pentru obţinerea
agreerii de execuţie a lucrărilor de alimentare
cu energie termică din parte furnizorului/
distribuitorului ................................................. 179
Anexa 4B - Agreere pentru execuţia lucrărilor................... 180
Anexa 5 - Modele de specificaţii de echipamente pentru
puncte termice.................................................. 181
Anexa 6 - Date suplimentare privind funcţiile şi
echipamente componente ale sistemului
de telegestiune................................................. 208
9
NORMATIV PRIVIND PROIECTAREAŞl EXECUTAREA SISTEMELORCENTRALIZATE DE ALIMENTARE Indicativ NP 058-02CU ENERGIE TERMICĂ - REŢELE ŞIPUNCTE TERMICE _______________________ |_________________________________________
1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE
1.1. Prevederile din prezentul normativ se aplică la proiectareaşi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică.
1.2. Obiectul prezentului normativ îl constituie întregul com-plex de instalaţii şi construcţii destinate transportului şi distribuiriienergiei termice, cuprins între limita clădirii principale a unei centraleelectrice de termoficare sau a unei centrale termice şi punctele depredare a energiei termice sub formă de agent termic de încălzire saude apă caldă menajeră la consumatori.
1.1. Domeniul de aplicare al normativului este cel privind:
- reţelele termice de agent primar;- reţelele termice de agent secundar;- punctele termice
şi se referă atât la cele noi cât şi la cele care se modernizează sau se transformă după criterii funcţionale, economico-energetice şi eventual altele specifice.
Elaborat de: l Aprobat de: MINISTRUL INSTITUTUL DE PROIECTARE, TRANSPORTURILOR,CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE CALCUL CONSTRUCŢIILOR ŞIÎN CONSTRUCŢII (IPCT) - Bucureşti TURISMULUI, cu ordinul
nr. 931 din 02.07.2002
10
1.4. Proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimen-tare cu energie termică se face cu scopul ca acestea să corespundăcalitativ cel puţin nivelurilor minime de calitate referitoare laurmătoarele exigenţe esenţiale:
- rezistenţă şi stabilitate ;- siguranţa în exploatare;- siguranţa la foc;- igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;- izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie;- protecţia împotriva zgomotului.
1.5. Prevederile normativului referitoare la exigenţele minimede calitate specificate la art. 1.4. au caracter obligatoriu. Fac excepţieşi sunt specificate ca atare, prevederile cu caracter de recomandare.
1.6. In conţinutul prezentului normativ se găsesc şi prevedericare nu se referă strict la sistemele centralizate de alimentare cuenergie termică, cum ar fi cele prevăzute la elementele constructiveale sistemelor, siguranţa la foc, intercondiţionări cu alte categorii deinstalaţii sau reţele etc.
Respectivele prevederi fac trimiteri Ia alte prescripţii tehnice; ele nu se substituie acestora şi nu au prioritate faţă de acestea. Prevederile menţionate sunt incluse în fiecare capitol, în corelare cu problemele specifice capitolului respectiv.
1.7. In sensul menţionat anterior, la proiectarea şi execuţiasistemelor centralizate de alimentare cu energie termică se respectă, deasemenea, prevederile corespunzătoare cuprinse în:
- Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilorde încălzire centrală 113;
- Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare 19;
11
- Norme generale de protecţie a muncii;- Instrucţiuni tehnice ISCIR;
- Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilorelectrice cu tensiuni până la 100 V curent alternativ şi 1500 Vcurent continuu 17;
-Ghid pentru proiectarea automatizării instalaţiilor din centrale şi puncte termice 136;
- Normativ de proiectare, execuţie şi exploatare pentrureţele termice cu conducte preizolate - NP029;
- Standard de performanţă pentru serviciul de furnizare aenergiei termice;
- Contractul cadru de furnizare a energiei termice;- Alte prescripţii cuprinse în Anexa 3.
1.8. Nu fac obiectul prezentului normativ:- centralele termoelectrice;- centralele termice; la proiectarea şi executarea centralelor
termice se aplică prevederile „Normativului privind proiectareaşi executarea instalaţiilor de încălzire centrală" - 113;
- depozitele exterioare de combustibil şi instalaţiile afe-rente centralelor termoelectrice şi termice;
- staţiile de pompare intermediare aferente reţelelor;- instalaţiile interioare de încălzire centrală;- instalaţiile termice cu caracter special, aferente unor
procese tehnologice.
12
2. CONDIŢII GENERALE DE REALIZARE A INVESTIŢIILOR. AVIZE ŞI ACORDURI
2.1. Realizarea investiţiilor se face în conformitate cu prevederile legislative şi reglementările tehnice în vigoare.
2.2. Investiţiile din domeniul sistemelor centralizate de alimen-tare cu energie termică se realizează numai pe bază de proiect.
Proiectul se elaborează de către proiectanţi cu competenţe în domeniu, pe baza temei de proiectare.
Proiectul se verifică de către verificatori de proiecte atestaţi MLPTL. Verificarea proiectelor se face la fazele de proiect tehnic şi detalii de execuţie. Referatul de verificare al proiectului se întocmeşte şi se semnează de către verificator şi face parte integrantă din proiect.
2.3. Tema de proiectare constituie baza elaborării proiectelor.Tema de proiectare se elaborează de către beneficiarul investiţiei şitrebuie să cuprindă:
- denumirea obiectivului de investiţie;- amplasamentul;- necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei;- suprafaţa şi situaţia juridică ale terenului care urmează a
fi ocupat de obiectivul de investiţie;- situaţia existentă;- date tehnice referitoare la investiţie (descrierea tehnolo-
gică şi funcţională).
Tema de proiectare constituie anexă la contractul de proiectare, care se semnează şi se însuşeşte atât de către proiectant cât şi de către beneficiar.
2.4. Proiectul de sistem de alimentare cu energie termică (reţeatermică şi/sau punct termic) se întocmeşte pe faze de proiectare.Fazele de proiectare şi conţinutul acestora, în conformitate cu legile şi
13
reglementările tehnice în vigoare (Ordinul 1013/873 din 2001 al MF şi MTCT) şi cu specificul lucrărilor de instalaţii şi reţele termice, sunt următoarele:
2.4.1. Studiul de prefezabilitate
Studiul de prefezabilitate se realizează pentru obiective de investiţii - sisteme de alimentare cu energie termică (reţele termice, puncte termice etc.) şi se întocmeşte cu scopul prezentării situaţiei existente, a pregătirii temei de proiectare, a documentelor privind organizarea licitaţiei de proiectare şi stabilirii valorii estimative de investiţie. Dacă este cazul se dispune elaborarea unui studiu tehnico-economic comparativ pentru soluţiile analizate.
2.4.2. Studiul de fezabilitate
La baza studiului de fezabilitate stă tema de proiectare întocmită de beneficiar sau studiul de prefezabilitate.
Studiul de fezabilitate se realizează pentru obiective de investiţii pentru sisteme centralizate de alimentare cu energie termică (reţele termice, puncte termice) şi are rolul de a stabili soluţia optimă de realizare, devizul general şi indicatorii tehnico-economici.
2.4.3. Proiectul tehnic
Proiectul tehnic se elaborează pe baza studiului de fezabilitate aprobat sau pe baza unei teme de proiectare întocmite de către beneficiar, în cazul în care nu se face studiu de fezabilitate.
Proiectul tehnic are ca scop prezentarea soluţiei adoptate însoţită de partea scrisă şi desenată care să permită realizarea licitaţiei de achiziţie utilaje şi echipamente şi a licitaţiei de execuţie a lucrării (memoriu tehnic, caiet de sarcini, liste cu cantităţi de lucrări şi echipamente, specificaţii tehnice, scheme şi planuri).
14
2.4.4. Detalii de execuţie
Detaliile de execuţie se elaborează pe baza proiectului tehnic avizat de beneficiar, după stabilirea executantului şi a furnizorilor (producătorilor) echipamentelor şi materialelor de instalaţii în urma licitaţiilor de execuţie şi achiziţie.
Detaliile de execuţie trebuie să cuprindă toate elementele necesare pentru execuţia instalaţiei, detaliind informaţiile furnizate prin proiectul tehnic.
Detaliile de execuţie pot fi întocmite de proiectantul lucrării sau de executant, în condiţiile în care firma executantă are în structura sa colectiv de proiectare specializat, în conformitate cu prevederile contractului de proiectare şi de execuţie încheiat.
Etapele ciclului de realizare a investiţiilor
2.5. Realizarea lucrărilor de investiţii în cadrul sistemelorcentralizate de alimentare cu energie termică se face pe bazaCertificatului de urbanism şi a Autorizaţiei de construcţie.
2.6. Etapele care trebuie parcurse până la darea în folosinţă areţelelor termice şi punctelor termice:
a) întocmirea documentaţiei pentru obţinerea Certificatului deurbanism - elaborată conform HG 525/1996 şi Legea10/1995, Legea 50/1991 cu completările ulterioare la aceastaşi Ordinul MTCT 91/1991. Avizarea documentaţiei se facede către Furnizorul de utilităţi, Consiliul local (judeţean) sauPrimăria localităţii. Certificatul de urbanism se emite decătre Consiliul local sau Primăria localităţii
b) Studiul de fezabilitate (după caz).
c) întocmirea documentaţiilor pentru avizele şi acordurileprevăzute în Certificatul de urbanism referitoare la:
- asigurarea cu utilităţi (energie electrică, apă-canal, telecomunicaţii);
15
- situaţia reţelelor din zonă;- administraţia drumurilor;- mediu, sănătate, pompieri, protecţie civilă (după caz);- asociaţii de locatari (după caz).
d) Proiect de execuţie (PT şi DE, sau fază unică).Se elaborează de către un proiectant cu competenţe în domeniu. Proiectul se verifică de verificatori de proiecte atestaţi MTCT.
e) Documentaţia pentru autorizaţia de construire.Documentaţia de autorizaţie de construcţie se întocmeşte de
către proiectantul general şi autorizaţia de construire se eliberează de către organele administraţiei publice (primării, consilii locale) pe baza studiului de fezabilitate şi proiectului tehnic aprobat, a certificatului de urbanism şi a tuturor avizelor solicitate prin certificatul de urbanism şi eliberate.
f) Execuţia lucrărilor.Execuţia lucrărilor se realizează de către unităţi specializate prin
personal autorizat.Controlul urmăririi lucrărilor se face prin:
- Responsabilii tehnici cu execuţia lucrărilor.- Diriginţi atestaţi.- Inspectori ai organelor de control (ISCLPUAT,
ISCIR, BRML, Pompieri etc.)
g) Recepţia lucrărilor (la terminarea lucrărilor şi finală) serealizează conform HG 273/1994.
h) Autorizaţia de funcţionare (după caz)Se eliberează de organele componente în domeniu:
- administraţia locală, agenţia de mediu, pompieri;- unităţi prestatoare de servicii (salubritate, apă-canal,
energie electrică, telecomunicaţii etc.) cu care se încheiecontracte.
16
i) Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte de către reprezen-tanţi ai investitori lor conform HG 273/94 şi C 167/83. Cartea tehnică se întocmeşte pe baza:
- proiectului de execuţie;- proceselor verbale de recepţie:- autorizaţiei de funcţionare.
3. INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI
3.1. Oportunitatea realizării investiţiilor în domeniul sistemelorcentralizate de alimentare cu căldură precum şi alegerea soluţieioptime din analiza mai multor variante, se face pe baza indicatorilortehnico-economici rezultaţi din analize comparative între mai multevariante posibile.
3.2. Indicatorii tehnico-economici fac parte din instrumentarulde bază folosit pentru măsurarea şi analiza eficienţei economice încadrul evaluării proiectelor de investiţii.
3.3. Indicatorii tehnico-economici ai unei investiţii se calculeazăde către firma de proiectare care elaborează studiul de fezabilitate saustudiul de soluţii pe baza următoarelor acte normative:
- Legea 72/12.07.1996 privind finanţele publice;- Legea 189/14.10.1998 privind finanţele publice locale;-Norme metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor -
Indicatori specifici diferitelor obiective şi ramuri;- Ordinul 1013/873 din 2001 al MF şi MTCT pentru aprobarea
Normelor metodologice privind conţinutul-cadru de organizare a licitaţiilor, prezentare a ofertelor, adjudecare, contractare şi decontare a execuţiei lucrărilor;
- Ordin 2/N/1998 - MTCT - Metodologie de calcul dinamic avalorii investiţiilor;
- Metodologii de evaluare specifice băncilor care acordă împru-muturi pentru proiecte de investiţii.
17
3.4. Proiectele finanţate cu împrumuturi de la Banca Mondială,BIRD sau BERD, sunt evaluate pe baza a două tipuri de evaluări:
- evaluarea economică care urmăreşte dacă proiectul esteapt să contribuie la dezvoltarea economică şi socială a ţării,folosindu-se în acest scop criteriile de eficienţă şi de prioritate;
- evaluarea financiară care pune în evidenţă rentabilitatearesurselor proprii, după ce s-au dedus din veniturile totaleobligaţiile de ordin financiar şi fiscal ce gravează profitul,avându-se în vedere, totodată, eventuale subvenţii de la bugetulde stat.
3.5. Indicatorii tehnico-economici (de eficienţă economică) seobţin prin calcule şi preluare a informaţiilor existente în documentaţiade proiect a investiţiilor pe baza unor modele matematice, care îndiverse modalităţi redau şi realizează compararea costurilor necesarecu efectele preconizate a se obţine.
Indicatorii tehnico-economici ai investiţiilor, construiţi după modelul raportului matematic între eforturi şi efecte sau efecte şi eforturi, se exprimă sub formă de:
• eforturi (costuri) specifice pentru obţinerea unei unităţi deefecte (produse) economice;
• efecte (rezultate-produse) specifice pe unitatea de măsură acosturilor necesare, antrenate de realizarea proiectului învarianta dată.
3.6. In proiectele de eficienţă energetică, profitul rezultă înprincipal din economia de energie care, implicit, conduce la reducereacosturilor pentru producerea şi achiziţia energiei. La aceasta se adaugăprofitul rezultat din alte efecte favorabile aplicării proiectului cumsunt:
- creşterea producţiei;- creşterea productivităţii muncii;- reducerea cheltuielilor de întreţinere şi exploatare;- îmbunătăţirea condiţiilor de mediu;- reducerea taxelor.
18
3.7. Valoarea totală a costului unei investiţii se stabileşte prinDevizul general care se întocmeşte conform HG 376/1994 şi care faceobiectul unui capitol al studiului de fezabilitate.
Structura Devizului General stabilită prin HG 376/1994 cores-punde proiectelor complexe de investiţii, pentru proiectele specifice în domeniul alimentării centralizate cu energie termică, structura devizului general se adaptează corespunzător fiecărui proiect.
3.8. După felul cum reflectă sau nu impactul factorului timp îneconomie, indicatorii de eficienţă economică ai investiţiilor segrupează în indicatori statici şi indicatori dinamici.
4. AGREEREA FIRMELOR DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE. AUTORIZAREA INSTALATORILOR
Agreerea firmelor de proiectare şi execuţie
4.1. Proiectarea sistemelor centralizate de alimentare cu energietermică (reţele de transport şi distribuţie, puncte termice) poate firealizată de către agenţi economici specializaţi în domeniu (firme deproiectare, societăţi de servicii energetice ş.a.) care au primit agreereaprofesională din partea organismelor abilitate, în conformitate cuprevederile Legii nr.326/2001 privind serviciile publice de gospodăriecomunală şi cu prevederile reglementărilor tehnice MTCT privindproiectarea lucrărilor de construcţii-montaj, pe baza unei metodologiitip de atestare a capabilitităţii.
4.2. Agenţii economici agreaţi pentru proiectarea sistemelorcentralizate de alimentare cu energie termică au următoarele obligaţiişi răspunderi:
- să realizeze proiecte de calitate adoptând soluţii tehnico-economice care să respecte normativele, standardele şi legislaţia din domeniu în vigoare la data elaborării;
19
- să respecte termenele de predare a proiectelor asumateprin contract;
- să întocmească documentaţiile pentru obţinerea avizelorşi acordurilor necesare pentru realizarea investiţiei şi să res-pecte, prin proiecte, prevederile acestor avize şi acorduri;
- să prezinte şi să susţină proiectele în faţa organelor deavizare;
- să urmărească execuţia proiectului pe şantier în confor-mitate cu reglementările în vigoare;
- să stabilească echipele de proiectare corespunzătorcerinţelor proiectului;
- să asigure şi să menţină o dotare corespunzătoare cupersonal şi tehnică de proiectare conform certificării.
4.3. Executarea lucrărilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu energie termică (reţele de transport şi distribuţie, puncte termice) poate fi realizată numai de către agenţi economici specializaţi în domeniu (unităţi de execuţie şi montaj, subantreprize de specialitate etc.) care au primit agreerea profesională conform prevederilor Legii 326/2001 din partea organismelor abilitate, pe baza unei metodologii tip de atestare a capabilităţii şi agreerea tehnică din partea furnizorului sau distribuitorului de energie termică după caz.
Conţinutul documentaţiei pentru obţinerea agreerii tehnice din partea furnizorului/distribuitorului este dat în Anexa 4A, iar modelul de agreere pentru execuţia lucrărilor este dat în Anexa 4B (Anexe -punctul 4).
4.4. Agenţii economici agreaţi pentru executarea lucrărilor de alimentare cu energie termică au următoarele obligaţii şi răspunderi:
- să execute lucrările de construcţii-montaj în conformitatecu prevederile proiectului;
- să realizeze lucrări de calitate conform planurilor decalitate proprii şi să răspundă de aplicarea tuturor prescripţiilortehnice privind execuţia, în vigoare la data realizării lucrării;
- să respecte termenele de execuţie asumate prin contract;
20
- să folosească la executarea lucrărilor numai materiale şiechipamente omologate şi agrementate, însoţite de certificate deconformitate;
- să numească oficial un responsabil de calitate pentrulucrarea care se execută;
- să întocmească şi să prezinte toate documentele legate defaze determinante, lucrări ascunse, probe şi verificări peparcursul şi la terminarea lucrărilor;
- să numească personal tehnic de specialitate în raport cunumărul şi complexitatea lucrărilor, autorizat/agreat în domeniu;
- să ia măsuri ca personalul tehnic propriu autorizat/agreatsă-şi poată îndeplini în bune condiţii sarcinile privind lucrarea;
- să verifice dacă tehnologiile de execuţie folositecorespund caietelor de sarcini prezentate în proiect;
- să asigure condiţiile necesare pentru efectuarea probelorşi încercărilor pe parcursul execuţiei şi la recepţie conformprevederilor proiectului şi reglementărilor tehnice;
să stabilească, în funcţie de caracteristicile lucrării, norma de personal şi dotarea tehnică cele mai indicate pentru realizarea lucrării;
- să asigure conform agreerii şi să menţină o dotarecorespunzătoare cu personal şi mijloace tehnice (utilaje, scule,dispozitive, AMC etc.).
Competenţele instalatorilor autorizaţi pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură
4.5. în funcţie de domeniul de activitate şi de destinaţia lucrărilor, competenţele instalatorilor autorizaţi pentru sisteme centra-lizate de alimentare cu căldură sunt:
Gradul I - Proiectarea, executarea şi exploatarea tuturor lucrărilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură (reţele termice de transport şi distribuţie, puncte termice).
Gradul II - Proiectarea şi executarea lucrărilor pentru reţele termice de transport şi distribuţie.
21
Gradul HI - Executarea şi exploatarea tuturor lucrărilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură (reţele termice de transport şi distribuţie, puncte termice).
Autorizarea instalatorilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură
4.6. Autorizarea instalatorilor pentru sisteme centralizate dealimentare cu căldură se face, în conformitate cu prevederile Legii326/2001, de către comisii de specialitate .
Membrii comisiei sunt specialişti propuşi de:- Ministerul Administraţiei Publice - ANRSGC - Autoritatea
Naţională de Reglementare din domeniul Serviciilor deGospodărie Comunală;
- MTCT - Direcţia Generală Tehnică;- ANPPGCL - Asociaţia Naţională a Producătorilor şi
Distribuitorilor de Energie Termică din România;- AUR - Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România;- Asociaţia Termoenergeticienilor din România;- Institutele de învăţământ superior cu profil de instalaţii,
energetic şi mecanic din ţară.
4.7. Actele necesare pentru înscriere la examen, care se depunla comisie, sunt:
- cerere tip;- memoriu de activitate tehnică;- copie după actele de studii şi pregătire profesională;- două fotografii tip.
4.8. Condiţiile de studii şi practică în proiectare sau execuţie delucrări pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură, ce trebuiedovedite cu acte pentru înscrierea la examenul de autorizare, sunt:
22
Gradul /- Ingineri din domeniile: instalaţii, energetică, meca-nică, care au lucrat, efectiv în execuţie sau proiectare instalaţii termice 6 ani sau ca autorizat gradul 11, cel puţin 3 ani.
Gradul II - Ingineri şi subingineri din domeniile instalaţii, energetică, mecanică care au lucrat efectiv în execuţie sau proiectare instalaţii termice, 4 ani sau ca autorizat gradul I I I timp de 2 ani.
Gradul HI - Ingineri, subingineri, tehnicieni, maiştri şi lucră-tori calificaţi din domeniile: instalaţii, energetică, mecanică care au lucrat efectiv în execuţie, instalaţii termice un timp de cel puţin:
- 2 ani pentru inginerii şi subinginerii de instalaţii;- 3 ani pentru inginerii şi subinginerii de energetică sau
mecanică;- 4 ani pentru tehnicieni, maiştri şi lucrători calificaţi.
4.9. Promovarea examenului pentru obţinerea autorizaţiei seface pe baza cunoştinţelor teoretice şi practice din domeniul insta-laţiilor termice pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură înlimita gradului solicitat, privind:
- Reglementările tehnice pentru sistemele de alimentarecentralizată cu căldură şi instalaţiile de încălzire centrală;
- Normele tehnice de execuţie şi tehnologia de montaj;- Normele tehnice de exploatare;- Normele de protecţia, siguranţa şi igiena muncii;
- Normele PSI.
4.10. Autorizarea instalatorilor pentru activitate în cadrul servi-ciilor furnizorului sau distribuitorului de energie termică se face pebază de examen, de către comisii numite de furnizor/distribuitor, pebaza reglementărilor interne ale acestuia. Se recomandă adoptareacondiţiilor de studii şi practică prevăzute în prezentul normativ.
4.11. Verificatorii de proiecte şi experţii tehnici atestaţi pentruspecialitatea instalaţii termice (It) pot obţine, la cerere, fără susţinereaexamenului, autorizaţia gradului I, pentru proiectarea, executarea şiexploatarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică.
23
4.12. Autorizarea instalatorilor pentru activitatea în cadrul serviciilor furnizorului sau distribuitorului de energie termică se face pe bază de examen, de către comisii numite de furnizor/distribuitor, pe baza reglementărilor interne ale acestuia. Se recomandă adoptarea condiţiilor de studii şi practică prevăzute în prezentul normativ.
5. SOLUŢII DE ALIMENTARE CENTRALIZATĂ CU CĂLDURA
5.1. Soluţia de alimentare cu căldură a instalaţiilor de încălzirecentrală se stabileşte la faza de studiu de fezabilitate a proiectului astfel încât să satisfacă necesarul de căldură al consumatorilor încondiţiile locale de sistematizare, energetice şi ecologice.
5.2. în cazul în care sunt mai multe soluţii, se recomandă ca alegerea să se facă după criterii tehnice şi economice ţinând seama de necesităţile specifice şi de posibilităţile de realizare.
*5.3. La alegerea soluţiei se au în vedere următoarele posibilităţi
de alimentare cu căldură pentru:- o clădire sau un grup de apartamente cu sursa şi reţelele
aferente;- un grup de clădiri (de ex.: un ansamblu de clădiri civile
sau industriale) având o sursă proprie, de regulă într-o clădireindependentă;
- o zonă de clădiri civile sau industriale, având sursă decăldură, reţele şi puncte termice;
- o localitate alimentată cu căldură de la o centrală termicăsau de termoficare (sau mai multe centrale interconectate), prinreţele şi puncte termice.
5.4. Se recomandă alegerea următoarelor soluţii care pot fi caracteristice pentru câte o categorie de consumatori; astfel pentru:
- clădiri care completează un ansamblu într-o zonă construită, având alimentare centralizată cu căldură - racordarea la soluţia existentă de alimentare centralizată cu căldură;
24
- terminarea unor clădiri începute într-un ansamblu pentrucare s-a prevăzut iniţial alimentarea centralizată cu căldură -reanalizarea soluţiei pentru instalaţiile interioare şi corelat, acelei de alimentare cu căldură, folosind fie alimentarea dintr-osursă proprie, fie cea centralizată;
- ansambluri noi de clădiri - folosirea alimentării centra-lizate (cu sursă şi reţele noi sau extinderea celor existente).
5.5. In toate cazurile menţionate în art. 5.4., privind folosireaunor soluţii existente de alimentare centralizată cu căldură sau deextindere a acesteia, se recomandă analizarea oportunităţii reabilităriisursei, reţelei şi punctelor termice existente, luând în considerare toateaspectele legate de costul investiţiei şi al exploatării.
5.6. In cazul reabilitării unui ansamblu de alimentare centra-lizată cu căldură prin termoficare este necesar ca soluţiile adoptatepentru reţelele şi punctele termice să ţină seama în mod real deparametrii de temperatură şi regimul de funcţionare al consumatorilordin instalaţia interioară de încălzire centrală.
5.7. Pentru zonele sau localităţile în care este necesar a seelabora un studiu de alimentare cu căldură, se are în vedere cerinţelede sistematizare, cele ecologice şi posibilităţile concrete de realizare,pe lângă condiţiile specifice energetice. Alegerea soluţiei se faceprintr-o optimizare economică, care trebuie să îmbine intereseleconsumatorilor cu cele ale furnizorului de căldură (Studiu de soluţie,Studiu de fezabilitate).
5.8. Se recomandă ca acolo unde există condiţiile necesare,să se folosească surse neconvenţionale de energie (energie solară,energie geotermală), prevăzând adaptarea instalaţiilor de încălzirecentrală şi chiar a clădirilor la specificul utilizării acestor surse.
Analiza economică a oportunităţii folosirii acestor surse se face conform prevederilor art. 5.2.
25
6. NECESARUL DE CĂLDURĂ
6.1. Necesarul de căldură la consumatori, se stabileşte luând înconsiderare următoarele categorii de consumuri:
- pentru încălzire;- pentru preparare apă caldă menajeră;- pentru ventilare şi climatizare;- pentru scopuri tehnologice.
6.2. Necesarul de căldură de calcul pentru încălzire (maximorar) se stabileşte conform prevederilor SR 1907-1 şi SR 1907-2„Necesarul de căldură de calcul - Prescripţii de calcul şi Temperaturiinterioare convenţionale de calcul".
6.3. Necesarul de căldură de calcul (orar) pentru preparare apăcaldă de consum se determină funcţie de debitul orar de calcul de apăcaldă.
Debitul orar de calcul se determină în conformitate cu prevederile STAS 1478, funcţie de sistemul de preparare a apei calde de consum (instantaneu sau în regim cu acumulare).
6.4. Necesarul de căldură pentru ventilare şi climatizare sedetermină funcţie de debitul de aer proaspăt necesar şi reprezintăcantitatea de căldură necesară încălzirii lui de la temperaturaexterioară până la temperatura interioară.
6.5. Necesarul de căldură pentru scopuri tehnologice sedetermină pe baza normelor specifice energetice stabilite prin normesau normative departamentale sau pe baza unui bilanţ termic alprocesului tehnologic respectiv.
6.6. Necesarul anual de căldură pentru încălzire se stabileşte pebaza prevederilor standardului SR 4839 „Numărul anual de grade-
26
zile" şi a ghidului GP 039 „Ghid pentru calculul necesarului anual de căldură a clădirilor de locuit".
6.7. Necesarul anual de căldură pentru prepararea apei calde deconsum, pentru ventilare climatizare şi pentru scopuri tehnologice sedetermină în funcţie de:
• consumul normat zilnic de apă caldă corelat cu specificulconsumatorilor;
• duratele anuale de funcţionare;• mărimea şi variaţia consumurilor orare, zilnice şi sezo-
niere, care depind de tipul consumatorilor.
6.8. Sarcina termică a sistemului de alimentare centralizată cucăldură reprezintă sarcina termică urbană şi industrială ce trebuielivrată din sursa termică.
6.9. Sarcina termică a sistemului de alimentare centralizată cucăldură se stabileşte pornind de la necesarul de căldură de calcul,ţinând seama de:
• tipurile de consumuri;• categoria de importanţă a consumatorilor;• cronogramele de consum şi simultaneitatea consumurilor;• soluţiile adoptate pentru producerea energiei termice;• pierderile de căldură ale sistemului prin aplicarea, după
caz, a unor factori de corecţie în funcţie de:- soluţiile adoptate pentru prepararea apei calde
menajere;- influenţa unor condiţii climatice locale.
6.10. Sarcina termică a sistemului de alimentare cu energietermică se obţine prin însumarea sarcinii simultane a diferitelorcategorii de consumatori la care se adaugă pierderile de căldură dinreţelele de transport şi distribuţie.
27
6.11. Sarcina termică de calcul pentru conductele de transport(agent primar) se stabileşte funcţie de regimurile caracteristice careapar în funcţionarea sistemului de alimentare cu căldură în cursulanului. Sarcina termică de calcul se compune din:
- necesarul orar de căldură de calcul pentru încălzire;- necesarul orar de căldură de calcul pentru ventilare;- necesarul de căldură orar mediu zilnic pentru prepararea
apei calde de consum, corespunzător zilei caracteristice din peri-oada de încălzire, considerat simultan cu celelalte necesaruri;
- pierderea de căldură orară Ia transport şi distribuţie.
6.12. Sarcina termică de calcul a punctelor termice se determinăfuncţie de:
- tipul şi schema punctului termic;- modul de racordare a instalaţiilor de încălzire;- modul de racordare a instalaţiilor de preparare a apei
calde de consum;- modul de preparare a apei calde de consum.
6.13. Sarcina termică de calcul pentru reţelele de distribuţie laconsumatori se determină separat pentru reţelele de agent termic deîncălzire şi pentru reţelele de apă caldă de consum, ţinând seamade debitul de căldură de calcul pentru încălzire determinat conformSR 1907-1 şi de debitul de apă caldă de consum transportat, determi-nat conform STAS 1478.
7. REGLAREA FURNIZĂRII CĂLDURII. GRAFICE DE REGLAJ
7.1. Reglarea furnizării căldurii reprezintă ansamblul de măsuri şi intervenţii care au ca scop modificarea în timp a cantităţii de căldură produse, transportate şi distribuite consumatorilor în conformitate cu nevoile reale al acestora.
28
7.2. Reglarea furnizării căldurii se poate face prin următoarelemetode:
• In funcţie de locul în care se face reglarea, aceasta poate fi:- centrală (la sursă) - în cazul sarcinilor termice omogene;- locală (consumatorii având grafice de reglare diferite de
cel al sursei);- combinată - pentru sarcini termice eterogene.
• Din punct de vedere al elementelor reglate (al debitului decăldură transmis consumatorilor):
- reglaj calitativ;- reglaj cantitativ;- reglaj mixt (calitativ-cantitativ).
• In funcţie de durata reglajului (metoda aplicată depinde denatura şi condiţiile impuse în alimentare de către consumator):
- reglare continuă constantă;- reglare continuă variabilă;- reglare cu întreruperi.
7.3. Reglajul calitativ constă în modificarea temperaturii dinconducta de ducere şi implicit de întoarcere, menţinând debitul deagent termic constant.
Acest reglaj prezintă avantajul stabilităţii hidraulice a sistemului în condiţiile unor debite constante de agent termic, precum şi exploa-tarea simplă prin varierea coordonată a temperaturii agentului termic cu variaţia temperaturii aerului exterior.
Este adecvat pentru sistemele omogene din punct de vedere termic al construcţiilor (temperaturi interioare, masivitate termică), al tipului copurilor de încălzire şi al programului de funcţionare.
La adoptarea acestui tip de reglaj trebuie avut în vedere şi unele dezavantaje care pot apărea în exploatare, cum sunt: consum relativ mare de energie electrică pentru pomparea agentului termic, efectele aduse de unele aporturi de căldură care pot să apară în anumite zone asupra parametrilor aerului interior, variaţii mari ale temperaturii aerului interior la consumatorii cu inerţie termică redusă.
29
7.4. Reglajul cantitativ constă în modificarea debitului de agenttermic, menţinând constantă temperatura acestuia pe conducta deducere; temperatura agentului din conducta de întoarcere variazăfuncţie de caracteristicile instalaţiilor consumatoare.
Principalul avantaj al reglajului cantitativ îl constituie consumul redus de energie electrică de pompare, precum şi menţinerea unui regim termic constant în funcţionarea sursei termice.
Dezavantajele acestui reglaj constau în:- dereglarea hidraulică a sistemului;- supraîncălzirea construcţiilor cu cât necesarul de căldură
este mai mic decât cel nominal.
7.5. Reglajul mixt constă în modificarea atât a debitului deagent termic cât şi a temperaturii acestuia.
Este soluţia cea mai elastică de urmărire combinată a variaţiilor consumului de căldură atât cu ajutorul parametrilor de temperatură cât şi cu ajutorul debitului de agent termic şi oferă posibilitatea economi-sirii energiei electrice de pompare.
7.6. Corelarea dintre parametrii agentului termic şi parametriclimatici în vederea reglării furnizării căldurii se realizează pe bazagraficelor dereglaj.
Graficele de reglaj reprezintă transpunerea grafică a corelării parametrilor agentului termic preparat (temperatura de ducere şi eventual de întoarcere, în măsura în care nu există reglaj la consuma-tori) funcţie de variaţia temperaturii aerului exterior şi temperatura de întoarcere a agentului termic, eventual şi temperatura interioară.
7.7. Graficele de reglare sunt utilizate pentru regimul permanentde furnizare a energiei termice; ele se adaptează în mod corespunzătorpentru regimuri de funcţionare intermitente.
7.8. Graficele de reglaj se stabilesc pe baza următorilorparametri:
- temperatura interioară ce trebuie asigurată;
30
- temperatura aerului exterior;- influenţa vitezei vântului asupra parametrilor de furnizare
a căldurii;- modul de racordare a instalaţiilor consumatorilor la sistem
(racordare directă sau indirectă);- tipul de corpuri de încălzire utilizate.
7.9. Graficele de reglaj se întocmesc în următoarele ipoteze:- nu apar modificări importante ale coeficienţilor totali de
transfer termic în condiţii curente, faţă de cele normale(pierderile de căldură prin elementele de construcţie delimita-toare şi pentru încălzirea aerului infiltrat sunt constante şi egalecu fluxul termic emis de instalaţia de încălzire);
- se consideră viteza vântului constantă în perioada deîncălzire şi egală cu viteza vântului de calcul;
- adaosurile se consideră invariabile.
7.10. Reglarea furnizării căldurii în cadrul sistemelor centra-lizate de alimentare cu energie termică, funcţie de mijloacele prin carese efectuează, poate fi:
- manuală (la sistemele care nu au suferit modernizări saureabilitări);
- automată.
7.11. In cazul reglării automate a parametrilor agenţilor termici,sesizarea şi măsurarea temperaturilor interioare şi exterioare şi variaţiaparametrilor agentului termic se face automat şi continuu, corespun-zător graficelor de reglare, în această situaţie curbele de reglare seintroduc în memoria regulatorului electronic.
7.12. Reglarea manuală pe baza graficelor de reglare se faceprin acţionare asupra organelor de reglare după citirea de cătrepersonalul de întreţinere, la anumite intervale de timp, a tempera-turilor exterioare. Pe baza acestor temperaturi se citesc din graficul de
31
reglare specific, temperaturile agenţilor termici (ducere şi întoarcere) şi se efectuează corecţiile necesare. Intervalele de timp la care se efectuează reglarea, sunt conform instrucţiunilor de exploatare.
7.13. Reglarea furnizării căldurii se poate realiza pe trei niveluri:
- reglarea primară (la nivelul sursei);- reglarea secundară (la nivelul punctelor termice);- reglarea terţiară (bucle de reglare la nivelul consuma-
torilor care să răspundă influenţelor date de condiţiile specificeale acestora).
8. REŢELE TERMICE
8.1. Reţelele termice reprezintă complexul de instalaţii şiconstrucţii destinate transportului şi distribuţiei energiei termice.
8.2. Prin reţele termice primare se înţeleg reţelele de transport(în care agentul termic este de regulă apa fierbinte) cuprinse întrelimita clădirii principale a unei centrale electrice de termoficare sau aunei centrale termice şi punctele termice, unde are loc preparareaagentului termic de încălzire (de parametri reduşi) şi apa caldă deconsum.
8.3. Prin reţele termice secundare se înţeleg reţelele dedistribuţie în care agentul termic este de regulă apa caldă şi suntcuprinse între limita clădirii punctului termic sau a unei centraletermice de apă caldă şi limita clădirii consumatorilor de căldură şi deapă caldă de consum.
32
Agenţi termici
8.4. Agenţii termici utilizaţi pentru transportul şi distribuţiaenergiei termice sunt apa fierbinte şi apa caldă.
8.5. Apa fierbinte are o temperatură maximă de 150°C, însistemele centralizate de alimentare cu căldură. Temperatura apeifierbinţi se stabileşte în funcţie de caracteristicile sistemului şi poateavea valoarea cuprinsă între 115°C şi 150°C şi presiunea corespunză-toare stării lichide a agentului termic.
8.6. Apa caldă are temperatura maximă de 115°C şi se utilizea-ză de regulă la o temperatura maxima de 95°C, în condiţii nominale detemperatură exterioară.
Se folosesc şi valori mai reduse de temperatură în cazul încălzirii unor clădiri cu caracter medical şi la creşe grădiniţe (80-85°C), precum şi pentru cele folosind sisteme de încălzire prin radiaţie (sub 60°C). Apa caldă menajeră preparată în punctele termice are temperatura maximă de 60°C.
8.7. Ecartul nominal de temperatură între agentul termic dinconducta de ducere şi conducta de întoarcere se alege pe bazacriteriilor funcţionale şi economice ale întregului sistem de producere,transport, distribuţie şi utilizare a căldurii.
Pentru reţelele de apă fierbinte se recomandă un ecart de temperatură de 40°C...80°C.
Pentru reţelele de apă caldă se recomandă un ecart nominal de temperatură de 20°C.
8.8. Temperatura maximă a agentului din reţelele termicetrebuie să fie cel mult egală cu temperaturile admisibile indicate deproducător pentru componentele reţelelor sau instalaţiei.
33
Schemele şi configuraţia reţelelor
8.9. Schemele şi configuraţia reţelelor termice trebuie să asiguretransportul şi distribuţia energiei termice în condiţii de eficienţă şi desiguranţă.
8.10. Se poate adopta una dintre următoarele scheme de reţele:- schema ramificată (radială);- schema inelară;- schema mixtă.
Alegerea schemei se face în funcţie de amplasarea consuma-torilor, de mărimea consumurilor şi de perspectivă de dezvoltare cu respectarea gradului de siguranţă, adoptându-se soluţiile care duc la lungimi minime ale traseelor, la costuri şi cantităţi de materiale reduse. Se urmăreşte evitarea pe cât posibil a dublării fluxurilor reţelelor de transport cu cele de distribuţie.
8.11. în cazul reţelelor termice alimentate dintr-o singură sursăde căldură se recomandă să se adopte scheme ramificate (radiale) culegături între ramurile importante. ;
în cazul reţelelor termice alimentate din mai multe surse de căldură se adoptă scheme care să permită atât funcţionarea separată a surselor pe câte o zonă de consum, cât şi interconectarea surselor în vederea asigurării repartiţiei optime a sarcinii termice între surse şi creşterea siguranţei în funcţionare.
8.12. Stabilirea configuraţiei reţelelor se face în funcţie desoluţia cea mai economică de amplasare a conductelor şi de traseelecelorlalte utilităţi existente sau prevăzute a se realiza în perspectivă.
8.13. In cazul unor zone de consum cu caracteristici specifice(denivelări pronunţate, distanţă mare faţă de sursă) se pot adopta, pebază de calcule tehnico-economice comparative, scheme cu regimurihidraulice diferenţiate, staţii intermediare de pompare etc.
34
8.14. în cazul în care în zona de consum există unele instalaţiide producere a căldurii eficiente din punctul de vedere al consumuluide energie primară (resurse energetice secundare, resurse geotermice,centrala de deşeuri menajere etc.) se examinează încadrarea acestoraîn soluţia de ansamblu de alimentare cu căldură a zonei.
Se recomandă ca reţelele de distribuţie să aibă configuraţii ramificate (radiale), grupându-se consumatorii pe ramuri astfel încât să poată fi realizată echilibrarea hidraulică, reglarea automată a funcţionării instalaţiilor, contorizarea consumatorilor de căldură şi alimentarea independentă cu căldură a clădirilor cu acelaşi regim de funcţionare (de ex.: creşe, grădiniţe, case de naşteri, spitale, cămine de copii şi bătrâni etc.).
8.15. Traseele reţelelor se aleg astfel încât să rezulte lungimiminime de conducte, un număr cât mai redus de intersecţii cu drumuri,căi ferate, canale şi posibilităţi maxime de autocompensare adilatărilor, dând prioritate ocupării unor zone libere.
8.16. în cazul executării reţelelor termice în etape se au învedere variantele de traseu care conduc la reducerea cheltuieliloriniţiale de investiţii şi de exploatare.
8.17. în ansamblurile de clădiri civile, folosirea subsolului uneiclădiri (sau părţi dintr-o clădire) se face numai pentru alimentareainstalaţiilor de încălzire centrală aferente clădirii respective şi nu şipentru tranzitarea cu reţele termice care alimentează alte clădiri.
Amplasarea reţelelor termice
8.18. Amplasarea reţelelor termice se poate face:- subteran, direct în sol în cazul conductelor din oţel
preizolate termic şi în cazul conductelor din polietilenă PE-X preizolate;
35
- subteran în canale necirculabile sau circulabile în cazulconductelor din oţel izolate termic în soluţie clasică sau aconductelor preizolate montate pe trasee existente în situaţialucrărilor de modernizare, reabilitare, înlocuire de reţele;
- suprateran.
8.19. Amplasarea reţelelor termice se realizează în corelare cucelelalte reţele subterane sau supraterane din zonă existente şiproiectate, ţinând seama de prescripţiile SR8591-97, folosind, acolounde este cazul, traseele existente pentru lucrări de înlocuire saumodernizare reţele, după dezafectarea conductelor vechi.
8.20. în ansamblurile de clădiri civile reţelele termice exterioarese montează, de regulă, subteran.
Se pot monta reţele aeriene în zonele cu ape freatice cu nivel permanent ridicat sau, în alte cazuri, când prin aceasta nu se afectează peisajul urbanistic; în acest sens, este necesar acordul organelor locale de sistematizare.
8.21. In zonele industriale reţelele termice exterioare se mon-tează, de regulă, aerian. Se dă preferinţă montării pe stâlpi de micăînălţime (la sol). La pozarea aeriană a reţelelor termice pe suporturi demică înălţime, distanţa minimă de la sol până la partea inferioară atermoizolaţiei finite a conductelor este de 0,30 m.
La traversarea unor drumuri în incintă, montarea se face pe stâlpi, la înălţime sau subteran, în cazul supratraversării de drumuri, trebuie respectate prevederile normelor privind căile de acces.
8.22. Montarea pe elementele de construcţii ale clădirilor seface numai în condiţiile în care, la proiectarea structurii de rezistenţă aacestora, se ţine seama de eforturile date de reţeaua termică exterioară.La clădiri existente montarea se face cu acordul proiectantului derezistenţă.
36
8.23. Amplasarea supraterană trebuie adoptată numai în zonesituate în afara perimetrului construibil al localităţilor, pe platformeleşi în incintele industriale, de-a lungul căilor ferate, a căilor de comuni-caţie, a râurilor, a canalelor deschise şi în culoare tehnologice.
8.24. Reţelele termice din ansamblurile de clădiri se pozează depreferinţă în următoarea ordine: în spaţii verzi sau sub trotuare;pozarea lor în zona carosabilă se face numai când celelalte soluţii nupot fi aplicate şi dacă se are în vedere necesitatea pozării pe acelaşitraseu şi a altor reţele subterane.
8.25. în cazul pozării de-a lungul unei artere de circulaţie,traseul reţelelor se fixează, de regulă, pe partea cu cele mai multepuncte de utilizare (racorduri).
Intersecţia reţelelor termice cu artere de circulaţie, canale etc., se prevede, de regulă, a ti perpendiculară.
8.26. Soluţiile de amplasare a reţelelor termice în comun cu altereţele subterane, în galerii edilitare, se adoptă numai pe bază decalcule tehnico-economice justificative.
8.27. La amplasarea subterană a reţelelor termice în apropiereafundaţiilor clădirilor şi construcţiilor, pilonilor, podurilor, viaductelor,tunelurilor, coşurilor de fum şi a altor construcţii, trebuie să seprevadă de la caz la caz măsuri (hidroizolaţii. drenuri. instalaţii degolire etc.) care să protejeze aceste construcţii în caz de avarii lareţele.
8.28. Când reţelele termice intersectează pachete de linii ferate,şosele naţionale sau străzi modernizate, trebuie să se aibă în vedereutilizarea tunelurilor sau a altor lucrări de artă din zonă: în absenţaacestora trebuie să se prevadă supratraversare, şi numai în cazulîn care aceasta nu este posibilă se va prevedea subtraversarea în canalecirculabile nou proiectate.
37
8.29. Soluţiile tehnice privind traversarea sau subtraversarea cureţele termice subterane sau aeriene a căilor ferate şi a drumurilornaţionale şi comunale se stabilesc şi cu acordul prealabil al adminis-traţiei căii de comunicaţie respective.
Distanţe, adâncimi şi înălţimi de pozare
8.30. La stabilirea distanţelor minime între feţele exterioare aleelementelor de construcţii ale reţelelor termice şi căile de comunicaţie,respectiv alte reţele şi construcţii, se ţine seama de indicaţiile cuprinseîn SR 8591 şi „Normativul pentru proiectarea şi executarea reţelelor şiinstalaţiilor de gaze naturale" - 16.
Reţelele termice amplasate în terenuri sensibile la umezire vor avea faţă de fundaţiile clădirilor distanţele prescrise de „Normativul privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile l a umezire" -P7.
8.31. Adâncimea minimă de la suprafaţa solului sau a suprastructurii drumurilor până la partea superioară a elementelor deacoperire a canalelor termice este:
- 0,80 m în zone carosabile;- 0,50 m în spaţii verzi.
In zonele carosabile şi în spaţii verzi aceste valori pot fi reduse, în condiţiile în care nu se pot respecta, luându-se măsuri corespun-zătoare de protecţie mecanică şi termică.
8.32. Adâncimea de montaj recomandată a reţelelor termicesubterane este cuprinsă între 0,60 şi 2,50 m. Pentru adâncimi demontaj mai mici decât adâncimea de îngheţ se asigură circulaţiapermanentă a apei în conducte, iar în caz de oprire accidentală acirculaţiei apei se va efectua golirea conductei.
8.33. Adâncimile de pozare minime recomandate, măsurate lapartea superioară a mantalei conductelor de protecţie la conductelepreizolate termic sunt:
38
• 0,60 m - pentru pozare în spaţiul verde, cu luarea unor măsuride protecţie conform recomandărilor furnizorilor;
• 1,00 m - pentru pozare în zona carosabilă.
8.34. Adâncimile de pozare minime recomandate a conductelor din PE-X măsurate până la partea superioară a mantalei de protecţie sunt:
- 0,40 + 0,80 m pentru pozare în spaţii verzi, cu luareaunor măsuri de protecţie conform recomandărilor furnizorilor;
- 1,00 m - pentru pozare în zona carosabilă.
Pozarea reţelelor termice subterane montate în canal termic
8.35. Pentru reţelele termice montate în canale de protecţie sefolosesc, de regulă, canale de tip vizitabil. Se pot folosi canale circu-labile sau semicirculabile în care se includ şi alte reţele (conducte deapă), când soluţia se impune ca urmare a lipsei de spaţiu sau cândpozarea în canal comun a mai multor reţele este mai avantajoasă dinpunct de vedere economic decât pozarea separată, cu condiţiarespectării prevederilor din normativele de specialitate specificereţelelor montate în canal comun.
8.36. Traversarea arterelor de circulaţie din ansambluri declădiri civile şi industriale, cu nivel ridicat al apelor subterane, se facesuprateran, cu lire de dilatare verticale, care să asigure circulaţianormală; fac excepţie cazurile în care traversarea subterană este maieconomică sau este justificată de necesitatea respectării aspectuluizonei respective.
8.37. în terenuri normale, la traversările de artere pe carecirculaţia nu poate fi întreruptă, reţelele termice se pozează în canalecirculabile sau semicirculabile, prevăzute cu trape-plăci de beton caresă permită desfacerea canalelor pentru înlocuirea conductelor.
8.38. La stabilirea dimensiunilor canalelor necirculabile serespectă distanţele minime indicate mai jos şi precizările făcute defurnizorii de conducte preizolate în instrucţiunile de montaj.
39
Distanţele |cm| dintre părţile canalelor necirculabile şi termoizolaţia conductelor
Conducte cu Conducte termoizolaţie preizolate montate în
sistem clasic în canale existente
- între suprafaţa interioară a peretelui canalului şi generatoarea laterală atermoizolaţiei finite a 8 cm I5 cmconductei celei mai apropiate
între termoizolaţiilefinite a două conducte l 0 cm 15 cmapropiate (în orice sens)
- între faţa interioară aplanşeului (plăcii deacoperire) şi genera-toarea superioară a 3 cm 15 cmtermoizolaţiei finite aconductei, în punctul cel mai de sus al acesteia
- între radierul canalului şigeneratoarea inferioară atermoizolaţiei finite a l 0 cm 15 cmconductei, în punctul cel mai de j os al acesteia
8.39. Spaţiile de circulaţie din canalele circulabile şi semi-circulabile au dimensiunile minime conform indicaţiilor din tabelul 8.39.
40
8.40. In canalele necirculabile ale reţelelor termice este permis ase poza şi alte conducte ce transportă fluide neutre, nepericuloase dinpunct de vedere al inflamabilităţii, exploziei (de ex.: apă caldă deconsum, recirculare apă caldă, conducte pentru uz tehnologic etc.).
In canalele circulabile sau semicirculabile ale reţelelor termice pot ti pozate, de asemenea, cabluri pentru telecomunicaţii, conducte de semnalizare, cu respectarea prevederilor actelor normative speci-fice reţelelor pozate în canalul comun.
Este interzis ca în canalele reţelelor termice să se monteze:- conducte sau canale prin care se transportă medii cu
pericol de inflamabilitate, explozie sau alterare, datorită tempe-raturii din canal;
- conducte, canale sau cabluri din materiale instabile în câmpul de variaţie a temperaturii aerului din canalele termice.
8.41. Este interzisă amplasarea conductelor de apă fierbinte şiapă caldă în canale în care există conducte care transportă substanţe(praf, vapori, gaze) care prezintă pericol de incendiu sau explozie.
Local sau - în cazuri bine justificate - pe lungimi determinate, înălţimea minimă de circulaţie poale fi redusă pană la 1.60 m.
41
8.42. La intrarea reţelelor termice în clădiri, canalul de protecţie este prevăzut cu un canal vertical de ventilare naturală alipit clădirii, trecerea conductelor prin peretele clădirii făcându-se, pe cât posibil, la o cotă superioară celei din canal şi în condiţiile stabilite prin prevederile Normativului I13 referitoare la trecerile conductelor termice prin pereţi şi planşee.
Se iau măsuri pentru etanşare la intrarea conductelor din canalele termice în clădiri, în vederea evitării pătrunderii în subsol a gazelor naturale infiltrate în canal sau în sol şi a evitării inundării subsolului.
8.43. Distanţele minime dintre conducte şi elementele de con-strucţie ale canalelor trebuie să respecte valorile date în tabelul 8.43.
Distanţele minime [mm] dintre conducte şi elementele de construcţie ale canalelor
Tabelul 8.43.
8.44. Distanţele minime de la feţele exterioare ale canalelor până la alte construcţii trebuie să respecte valorile date în tabelul 8.44.
Distanţele minime de la feţele exterioare ale canalelor până la alte construcţii
Tabelul 8.44.
Notă: Se admite reducerea distanţelor prevăzute în tabelul 8.44 în cazuri speciale, impuse de condiţiile din teren, cu luarea unor măsuri speciale de siguranţă şi stabilitate, puse în acord prin proiect cu factorii interesaţi.
Pozarea reţelelor montate aerian
8.45. Distanţele minime de la feţele exterioare ale conductelor reţelelor termice amplasate suprateran inclusiv scări, platforme, împrejmuiri până la alte construcţii supraterane trebuie să respecte valorile redate în tabelul 8.45.
45
Distanţele minime de la feţele conductelor reţelelor termicesupraterane sau alte elemente de montare aferente
şi alte construcţii supraterane
Tabelul 8.45.
Notă: Se admite reducerea distantelor prevăzute în tabelul 8.45. în cazuri speciale, impuse de condiţiile din teren, cu luarea unor măsuri speciale de siguranţă şi stabilitate, puse în acord prin proiect cu factorii interesaţi.
Pozarea reţelelor termice cu conducte preizolate montate direct în sol
8.46. Soluţia de montare a reţelelor exterioare în sol se reco-mandă în situaţiile în care soluţia este mai economică (investiţie şiexploatare) decât cea cu canale termice, iar condiţiile tehnice permitutilizarea ei. Se folosesc, de preferinţă, conducte preizolate cu condiţiaca izolaţia termică şi hidrofugă, precum şi protecţia mecanică să fieomologate şi agrementate de un institut de specialitate autorizat.
8.47. Distanţa minimă faţă de peretele săpăturii este de 100 mm.cu excepţia zonelor de preluare a dilatărilor din vecinătatea colurilor,care se determină ţinând seama de posibilitatea realizării sudurilorconductelor, a izolaţiilor locale şi montării pernelor de dilatare.
8.48. Amplasarea reţelelor termice în terenuri macroporicesau sensibile la înmuiere se face ţinând seama de prescripţiile din
47
normativul P 7 „Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la înmuiere'', cu următoarele precizări:
• Conductele preizolate montate pe trasee noi se monteazădirect în sol la distanţa de minimum 3 m între mantaua de protecţie şifundaţiile clădirilor.
Pentru distanţele impuse mai mici. conductele preizolate pot fi montate în canale de protecţie executate monolit.
• Legătura dintre reţele exterioare şi conductele din clădire serealizează astfel încât să permită preluarea unor tasări diferenţiate.
8.49. Conductele preizolate care înlocuiesc reţele termice existentese montează, de regulă, în canale termice existente.
Dacă gabaritul acestora depăşeşte spaţiul disponibil în canalul termic, o parte din conducte se montează îngropate în sol lângă canal, după demolare peretelui canalului opus clădirii.
8.50. Reţelele alcătuite din conducte preizolate se amplaseazăsub conductele de gaze, luându-se măsuri de evacuare a eventualelorscăpări de gaze ţinând seama de indicaţiile cuprinse în normativul 16„Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentarecu gaze naturale".
8.51. Reţelele termice se amplasează de preferinţă deasuprareţelelor de canalizare sau apă şi sub reţelele de telecomunicaţii saucabluri electrice.
încrucişările între reţelele subterane se fac de regulă la unghiuri de 75-90°.
8.52. Distanţele minime de la suprafaţa exterioară a mantalei deprotecţie faţă de traseele altor instalaţii sau faţă de construcţii sunt celeindicate în tabelul 8.52.
48
Adâncimea de pozare " Distantele indicate se aplică cu condiţia asigurării stabilităţii construcţiei
8.53. Conductele preizolate se montează pe suporturi dinpoliuretan, saci de nisip, dulapi de lemn, într-un strat de nisip cugranulaţia 0,5-4 mm care depăşeşte cu minimum 10 cm partea supe-rioară a mantalei de protecţie a conductei cu cel mai mare diametru.
8.54. Pozarea conductelor preizolate din PE-X se face astfel:- conductele din PE-X se aşează pe un strat de nisip, având
o grosime de 100 mm;- se acoperă cu un strat de nisip, fără pietriş având o
grosime de 150 mm de la partea superioară a mantalei;
49
- şanţul se acoperă apoi cu un strat de pământ cu grosimea între 250 - 650 mm.
8.55. Distanţele dintre conducte şi dintre conducte şi şanţ suntcele specificate de furnizorul de conducte preizolate.
Elementele componente ale reţelelor termice
8.56. Reţelele termice se compun din:- conductele propriu-zis şi fitingurile aferente (coturi, curbe,
ramificaţii, reducţii etc.);- termoizolaţia;- protecţia termoizolaţiei;-armături (robinete, vane ş.a.);- elemente pentru preluarea eforturilor provenite din dilatare
(compensatoare de dilatare);- sistemul de măsură, control, depistare şi localizare a
avariilor, după caz;- construcţii auxiliare;- instalaţii anexe.
Conducte, fitinguri şi armături
8.57. Conductele aferente reţelelor termice se execută din ţevi de oţel-carbon şi aliat; mărcile de oţel se aleg în funcţie de parametri agenţilor termici vehiculaţi prin conducte.
Se recomandă să se utilizeze pentru conducte următoarele mărci de oţeluri:
- OLT 35 şi OLT 45 STAS 8183, cu condiţia de a avea încercările şi verificările prevăzute în STAS 404, respectiv 530, cu excepţia încercărilor de aplatisare şi răsfrângere (conform Prescripţii tehnice - C 15-ISCIR);
50
-OLT35K, OLT 45 K şi 16 M03 - STAS 8184;- 10TiMoNiCrl75, 10TiCrl80 - STAS 3583;- pentru conductele din polietilenă se recomandă utilizarea
polietilenei de înaltă densitate cu structură reticulată Pe-Xconform DIN 16892.
8.58. Sortimentele de ţevi care se utilizează pentru conductelereţelelor termice, sunt:
- ţevi din oţel, fără sudură, laminate la cald - STAS 404/1;- ţevi din oţel, fără sudură, laminate la cald pentru
temperaturi ridicate - STAS 404/3;- ţevi din oţel, fără sudură, trase sau laminate la rece
STAS 530/1;- ţevi din oţel, fără sudură, trase sau laminate la rece,
pentru temperaturi ridicate - STAS 530/3;- ţevi din oţel, sudate longitudinal, pentru instalaţii -
STAS 7656;- ţevi din oţel, sudate elicoidal, pentru conducte SR 6898/2.
Pentru reţelele de conducte de apă caldă menajeră se pot utiliza conducte din polietilenă de înaltă densitate cu structură reticulată, rezistentă la temperatura PE-X (pexal), izolate termic şi montate în manta exterioară de protecţie din polietilenă de înaltă densitate.
Pentru conductele de apă fierbinte cu diametrul exterior mai mare sau egal cu 108 mm, aflate sub incidenţa Prescripţiilor tehnice ISCIR C15, se folosesc numai ţevi care corespund dimensional (grosimi), calitativ (tipul de material), probe şi încercări, marca materialului, marcare şi livrare conform punctului 2.3 al prescripţiilor ISCIR CI5.
La livrarea ţevilor acestea trebuie însoţite de certificat de inspecţie tip 3.1.B conform SR EN 10204.
8.59. Alegerea materialelor conductelor se face pe baza unorcriterii tehnice şi economice care ţin seama de condiţii tehnice defuncţionare, compatibilitatea materialului cu fluidul transportat prin
51
conducte, proprietăţile mecanice ale materialelor şi modificarea acestora cu parametrii de funcţionare ai conductelor, posibilităţile de prelucrare, tratare, sudare.
8.60. Este interzisă utilizarea ţevilor nestandardizate sau neomologate şi neagrementate în România.
8.61. Alegerea grosimii peretelui conductelor se face ţinândseama de tipodimensiunile standardizate şi de rezultatele calculului termomecanic al sistemului, în proiecte, ţevile se definesc prin diametrul exterior şi grosimea peretelui.
8.62. Fitingurile reprezintă elementele de conductă fasonate în scopul executării diverselor trasee ale sistemelor de conducte.
Pentru conductele de apă fierbinte, aflate sub incidenţa Prescripţiilor tehnice - ISCIR CI5 - fitingurile trebuie să corespundă prevederilor punctului 3.3.3., cu toate sub punctele şi Anexa 2 din prescripţia menţionată.
8.63. Gama tipodimensională a fitingurilor se corelează cuprocedeele de confecţionare a acestora; fitingurile trebuie să corespun-dă condiţiilor tehnice prevăzute în Reglementările tehnice, normele şistandardele în vigoare.
8.64. In reţelele termice şi în instalaţiile de racordare aleconsumatorilor se prevăd armături cu diverse funcţiuni: reglare,închidere, golire, aerisire etc.
8.65. In proiecte, armăturile se definesc prin: tip, diametrulnominal şi presiunea nominală.
8.66. Pentru fiecare tip de armături, materialele trebuie săcorespundă valorilor maxime admisibile ale temperaturilor şipresiunilor.
52
8.67. Pe reţelele magistrale de agent primar şi secundar şi peramificaţiile importante se asigură condiţii de golire a apei dinconducte pe tronsoane cu lungimea de maximum 1000 m.
în acest scop se recomandă să se monteze pe conductele cu pantă continuă, armături de secţionare.
Distanţa dintre armăturile de secţionare se reduc în cazul în care reţelele termice subtraversează linii de cale ferată, şosele naţionale, străzi modernizate sau sunt amplasate în regiuni cu un grad mare de seismicitate (peste gradul 7) ori în terenuri alunecătoare, în aceste situaţii, armăturile de secţionare trebuie să fie prevăzute cu instalaţii automate de închidere în caz de avarii (scăderea presiunii).
La amplasarea armăturilor de secţionare se ţine seama şi de condiţiile speciale de continuitate în alimentarea cu căldură impuse de consumatori.
8.68. Pentru secţionarea conductelor cu diametre până la 400 mminclusiv, se utilizează armături de secţionare cu acţionare manuală, iarpentru diametre mai mari de 400 mm, armături cu acţionare electrică.
8.69. Se prevăd armături de închidere în clădirea punctuluitermic, pe ramificaţii şi la toate racordurile abonaţilor.
8.70. Armăturile de golire şi robinetele de aerisire au aceleaşidiametre cu ştuţurile de golire, respectiv aerisire. Secţiunile conduc-telor (ştuţurilor) de golire şi de aerisire se determină astfel, încât săasigure golirea apei din fiecare tronson al reţelei termice dintre douăarmături de secţionare puncte de aerisire, în timp de 30 m in.Diametrele armăturilor de golire şi aerisire se aleg în funcţie dediametrele conductelor conform Normativului I 13.
8.71. In cazul amplasării supraterane a conductelor, armăturilede închidere ale golirilor şi aerisirilor trebuie montate cât se poate deaproape de conductele de transport şi trebuie izolate termic, pentru a fiprotejate împotriva îngheţului.
53
8.72. In cazul amplasării subterane a conductelor, armăturiletrebuie instalate în cămine sau în încăperi subterane, accesibilepersonalului de întreţinere.
La reţelele termice cu conducte preizolate montate direct în sol se admite montarea armăturilor în sol, fără cămin, în situaţiile în care acestea sunt de construcţie specială.
In cazul reţelelor termice montate aerian, pentru accesul personalului de exploatare la armăturile situate la înălţime, trebuie să se prevadă platforme cu balustrade şi scări de acces.
8.73. In reţelele termice, toate îmbinările ţevilor din oţel trebuiesă fie sudate, cu excepţia îmbinărilor cu armături şi a zonelor în carenu este permisă sudură, unde se admit îmbinări cu flanşe.
Imbinarea conductelor din PE-X se face prin mufare. Procedu-rile care preced asamblarea conductelor precum şi cele de îmbinare trebuie să respecte caietele de sarcini date de furnizori.
8.74. Armăturile de secţionare, închidere, golire, sau aerisireaferente reţelelor termice se recomandă a fi din oţel.
Compensarea dilatărilor
8.75. Compensarea dilatării termice a conductelor din oţel însoluţie clasică sau preizolate se poate realiza prin:
- dezvoltarea în spaţiu a traseului pentru compensareanaturală a deplasărilor;
- amplasarea pe conductă a unor compensatoare de dilatarede tip U, Z, L , sau cu presetupă;
8.76. Prevederea măsurilor de compensare naturală sau atipurilor de compensatoare se face ţinând seama de:
- tipul de conducte (preizolată sau termoizolată în soluţiaclasică);
54
- diametrul conductelor;- locul de montaj (subteran direct în sol sau în canale,
aerian);- restricţii de traseu;- alungirea provenită din dilatare.
La alegerea măsurilor de compensare se ţine seama şi de prevederile Normativelor I 13, NP 029 şi de indicaţiile producătorilor de conducte preizolate prezentate în instrucţiunile de montaj.
8.77. La determinarea dilatării conductelor, ecartul de tempe-ratură de calcul este egal cu diferenţa dintre temperatura maximă decalcul a agentului termic şi temperatura minimă la care se executămontajul, respectiv 0°C.
8.78. Deplasarea liberă axială a conductelor, datorită dilatării seasigură prin folosirea suporturilor mobile. Alegerea suporturilormobile se recomandă să se facă în funcţie de amplasare, diametre şimediul de compensare al conductelor, astfel:
- suporturi mobile cu alunecare, pentru conductele cuDn50-Dn 150 mm;
- amplasate suprateran şi pentru conductele cu Dn 50-Dn 700 mm;
- amplasate subteran în canale nevizitabile;- suporturi mobile cu role, pentru conductele Dn > 150 mm
amplasate subteran în canale vizitabile sau suprateran;- suporturi cu suspensie (articulaţie şi arc), în situaţii
speciale pentru conducte care fac schimbări de direcţie în planulvertical, precum şi în punctele în care conductele fac deplasăridupă trei direcţii.
8.79. Suporturile fixe sunt elementele prin care se rigidizeazăreţelele termice (fixare de elemente de construcţie, stâlpi, estacade,blocuri de ancoraj montate în sol).
55
8.80. Suporturile fixe trebuie prevăzute pe traseul conductelorastfel încât între două fixări consecutive, să existe un singur dispozitivsau sistem de compensare a dilatării conductelor.
8.81. Distanţele maxime între două suporturi fixe consecutive,măsurate pe firul conductei, sunt prescrise în tabelul 8.81 iar pentruconductele preizolate termic în normativul NP 029.
Distanţe maxime recomandate între suporturile fixe ale conductelor
Tabelul 8.81.
8.82. în vederea reducerii tensiunilor mecanice în conducte,datorate dilatărilor, sub. valorile tensiunilor admisibile caracteristicetipului de material (din care sunt confecţionate conductele), se reco-mandă a se executa pretensionarea conductelor în următoarele cazuri:
• când geometria reţelei (lungimile braţelor L, Z sau U) are oconfiguraţie impusă;
• când se depăşesc valorile admisibile ale tensiunilor aferenteţevilor (conform standardelor de rezistenţă ale materialelor ţevilor -ţevi metalice sau valorilor admisibile date de producători la materialele plastice) ca urmare a depăşirii lungimii admisibile de pozare;
• în cazul traseelor rectilinii lungi fără compensarea dilatărilor(depăşirea distanţelor maxime admise între două compensatoare dedilatare sau modalităţi de preluare a dilatărilor date pentru conducte deoţel - tabel 8.81. sau distanţe maxime admise între două compen-satoare sau posibilităţi de preluare a dilatărilor pentru conductepreizolate şi din materiale plastice).
8.83. Suporturile fixe trebuie executate cu posibilitatea înlocuiriiconductelor, fără deteriorarea construcţiei portante a suportului fix.
57
8.84. Se recomandă ca la alegerea suporturilor fixe să se iaîn considerare tipurile care duc la dimensionarea economică aconstrucţiei portante.
8.85. Elementele de construcţii (stâlpii, pereţii şi radierelecanalelor subterane) trebuie să aibă capacitatea de a prelua toateeforturile transmise, atât prin suporturile reţelelor termice, cât şi princele aferente altor reţele, pozate în comun.
8.86. în scopul asigurării circulaţiei prin canale semicirculabile,precum şi a scurgerii apelor de infiltraţie se evită utilizarea punctelorfixe tip scut şi se prevăd puncte fixe tip bridă sau din profile metalice.
Izolarea termică şi hidrofugă
8.87. Conductele, compensatoarele de dilatare, armăturile reţelelortermice se izolează termic conform prevederilor Normativului l 13,C 142, „Detalii, elemente şi subansambluri prefabricate de instalaţii -Detalii comune IPCT DC, vol. 4".
8.88. Sistemele de conducte preizolate pentru reţele termicemontate în sol au materialele componente, inclusiv termoizolaţia,conform SR EN 253; ele se livrează gata termoizolate. Zonele deîmbinare dintre conducte sau dintre acestea şi fitinguri se termo-izolează local conform prevederilor normativului NP 029 şi aindicaţiilor producătorilor.
8.89. Grosimea izolaţiei termice se determină prin calculetehnico-economice funcţie de parametrii nominali de funcţionare,caracteristicile materialului de bază, felul amplasării; ea trebuieverificată şi dacă este cazul corectată, în vederea respectării condiţiilortehnologice impuse şi a normelor de protecţie a muncii.
58
Temperatura suprafeţelor izolate, care pot veni în contact cu personalul de întreţinere şi exploatare trebuie să fie < 55°C.
8.90. Izolaţia conductelor şi a elementelor componente trebuiesă aibă rezistenţa mecanică, stabilitate la acţiunea umidităţii, sătransmită conductei o încărcare cât mai redusă, să fie simplă înconfecţionare şi montare şi să-şi păstreze proprietăţile în timpulexploatării.
8.91. Izolaţia termică trebuie să se realizeze din materialetermoizolante necombustibile, cu coeficient de conductivitate redus,rezistente la putrezire şi să nu prezinte o acţiune corozivă asuprasuprafeţei izolate.
8.92. Inaintea aplicării izolaţiei termice pe conducte, acesteatrebuie curăţate la luciul metalic şi protejate cu grunduri anticorozive durabile, ce se stabilesc prin proiecte.
8.93. Izolaţia termică trebuie să fie protejată hidrofug prinaplicarea unui strat de material rezistent la umezeală şi acţiunimecanice, elastic, imputrescibil, inoxidabil cu temperatura de auto-aprindere situată în afara domeniului de temperatură în care lucrează.
8.94. Realizarea izolaţiei hidrofuge se face de regulă cu împâsli-turi din fibre de sticlă asfaltate tip IA STAS 7916, aplicate în douăstraturi, în cazul amplasării subterane în canal termic şi într-un stratprotejat mecanic cu tablă zincată, STAS 2628, în cazul amplasăriisupraterane.
8.95. Conductele reţelelor termice trebuie să fie protejateîmpotriva coroziunii exterioare prin:
- măsuri pentru preîntâmpinarea proceselor de coroziune;- protecţie pasivă cu ajutorul materialelor anticorozive;- protecţie activă electrică.
59
8.96. Măsurile pentru preîntâmpinarea proceselor de coroziune exterioară trebuie să aibă în vedere:
- alegerea traseului conductelor pe cât posibil în terenurineagresive şi deasupra nivelului apei subterane;
- prevederea de instalaţii de evacuare a apelor freatice şipluviale din canale şi cămine;
- prevederea de izolaţii hidrofuge ale canalelor potrivitnormativului C 112 - în cazul amplasării reţelelor de termofi-care în terenuri cu nivel ridicat al apelor freatice;
- izolarea hidrofugă a plăcilor de acoperire şi realizareaacestora cu panta spre pereţi;
- prevederea ventilării canalelor termice.
8.97. Protecţia pasivă a conductelor împotriva coroziunii trebuiese face prin aplicarea pe suprafaţa ţevilor a unei acoperiri anticoro-zive. Acoperirile anticorozive trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
- rezistenţă la temperatură;- rezistenţă la variaţiile de temperatură;- rezistenţă la umezeală;
8.98. Protecţia activă electrică a conductelor împotriva coroziu-nii sub acţiunea curenţilor vagabonzi se recomandă pentru amplasareasubterană şi se realizează astfel:
- prin mărirea rezistenţei electrice de trecere între conducteşi sol, folosind un strat protector cu rezistivitate mare;
- prin folosirea flanşelor izolatoare la intrarea reţelelortermice la consumatorii care au instalaţii ce pot constitui o sursăde curenţi vagabonzi;
- prin folosirea unui drenaj direct polarizat sau intensificat,precum şi prin aplicarea protecţiei catodice cu sursă.
Alegerea soluţiei de protecţie activă electrică a conductelor de termoficare se face în baza analizei rezultatelor măsurătorilor efective de pe teren şi se va justifica pe baza unui calcul tehnico-economic.
60
Partea de construcţii
8.99. Partea de construcţii aferentă reţelelor termice se compunedin:
- canale termice;- cămine termice (de vane, de golire, de contorizare etc.);- blocuri de ancoraj;- stâlpi şi estacade de susţinere.
8.100. Plăcile de acoperire a canalelor şi căminelor trebuieexecutate cu pante de scurgere a apelor şi se izolează hidrofug în toatecazurile. Izolaţia constă dintr-un strat de carton asfaltat între douăstraturi de bitum care se prelungeşte în jos pe pereţi pe o înălţime decirca 15 cm, sub rostul plăcii de acoperire.
8.101. Canalele şi căminele reţelelor termice situate sub cotaapelor subterane trebuie izolate hidrofug.
Izolaţia va depăşi cu 50 cm nivelul maxim al apelor.
8.102. Pentru evitarea infiltraţiilor apelor subterane, în zonelecanalelor care se găsesc sub nivelul acestora, în funcţie de situaţialocală se recomandă construirea de drenaje şi puţuri absorbante, acolounde pânza freatică în care se descarcă nu este ascensională.
8.103. în cazul apelor subterane agresive, canalele şi cămineletrebuie executate din beton cu grad ridicat de compactitate, utilizândagregate şi cimenturi rezistente la coroziune conform normativuluiC 19.
8.104. Canalele trebuie să aibă pante de scurgere a apelor deinfiltraţie în sens longitudinal de minimum 2 %o.
La punctele de nivel minim trebuie prevăzute legături la canalizarea generală şi clapete contra refulării.
61
8.105. La proiectarea elementelor de construcţii din reţeleletermice amplasate în pământuri macroporice se respectă prescripţiile din „Normativul privind fundarea construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la înmuiere" - P 7.
8.106. în lungul canalelor termice trebuie prevăzute rosturi de tasare şi de dilataţie la cel mult 40 m distanţă.
8.107. Pe traseul conductelor pozate în canalele vizitabile trebuie prevăzute trape şi guri de acces la distanţe de maximum200 m, la capetele de reţea şi la schimbările de direcţie.
8.108. Pentru accesul, întreţinerea şi manevrarea armăturilor de secţionare, golire etc. şi a aparatelor şi echipamentelor de contorizare, echilibrare, reglare ale reţelelor termice pozate în canale necirculabile sau direct în sol se amenajează cămine cu guri şi scări de acces.
8.109. La stabilirea dimensiunilor interioare ale căminelor trebuie să se ţină seama de următoarele condiţii:
- înălţimea căminului să fie de regulă 2 m; valori mai redusese admit în condiţii impuse de teren sau de asigurarea golirii lacanalizare, iar valori mai mari se admit în condiţii impuse de dimensiunile robinetelor şi de instalaţiile de măsurare/control;
- distanţa dintre flanşa vanei şi peretele frontal, măsurată de-a lungul axei conductei, să fie de minimum 0,30 m, pentru conducte cu diametrul până Ia 500 mm inclusiv şi minimum, 0,50 m pentru conductele mai mari;
- distanţa dintre extremitatea flanşei vanei de secţionare şi peretele lateral să fie de minimum 0,40 m, pentru conducta cudiametrul până la 500 mm inclusiv şi de minimum 0,50 mpentru conductele mai mari.
8.110. Dimensiunile orientative ale căminelor de contorizaresunt prezentate în reglementarea SC001 „Soluţii şi detalii de montajpentru contoare de apă rece, apă caldă şi energie termică".
62
8.111. La cămine se prevăd cel puţin două guri de vizitare, cuun diametru minim de 0,7 m. Gurile de vizitare nu se amplaseazădeasupra conductelor şi se prevăd cu scări de acces în cămine.
8.112. In canalele nevizitabile cu scuturi de beton pentrusuporturi fixe, trebuie prevăzută o gură de vizitare în amonte şi gol înscutul de beton pentru scurgerea eventualelor ape de infiltraţie.
8.113. In canale vizitabile de construcţie monolit trebuieprevăzute trape de montaj pentru conducte.
8.114. La platformele de lucru ale traseelor de conducteamplasate suprateran, trebuie prevăzute balustrade şi scări mobile deacces. Platforma trebuie calculată la o sarcină utilă de 500 daN/m2.
8.115. Proiectul pentru reţelele termice subterane, al cărortraseu este situat sub partea carosabilă a străzii sau sub trotuar, trebuiesă prevadă desfacerea pavajului şi, respectiv, refacerea acestuia pe olăţime cu 20-40 cm mai mare decât lăţimea săpăturii. Măsura de maisus se respectă în toate cazurile în care acordurile şi avizele organelorlocale nu impun alte condiţii.
Instalaţii anexe ale reţelelor termice montate în canal
8.116. Prin instalaţii anexe ale reţelelor de termoficare seînţeleg instalaţiile de golire, instalaţiile de ventilaţie şi instalaţiileelectrice, necesare pentru asigurarea exploatării normale a reţelelor.
Instalaţii de golire
8.117. Instalaţiile de golire se compun din legăturile şiarmăturile montate în cuvele amplasate în punctele de golire de pe
63
traseele reţelelor de termoficare şi din conductele şi tuburile din fontă dintre aceste cuve şi punctele de scurgere a apei.
8.118. Golirea conductelor trebuie să se facă în mod continuu şi!este admisă numai la canalizare, bazine deschise de infiltraţii sau laşcanale deschise amenajate pentru scurgerea apelor de ploaie.
8.119. Golirea conductelor şi a canalelor se recomandă să serealizeze într-un cămin adiacent căminului de vizitare. Acest cămin seleagă la canalizare prin intermediul unei piese contra refulăriicanalizării şi a unei mufe.
Căminul de vizitare trebuie să fie prevăzut cu o cuvă pentru colectarea apelor de infiltraţie, care se racordează Ia căminul adiacent.
In cazul în care canalizarea cea mai apropiată este prea mică pentru debitul de apă ce urmează a se goli. golirea conductelor trebuie să se facă printr-o conductă de legătură până la canalizarea de secţiuni corespunzătoare.
în cazul în care canalizarea cea mai apropiată este situată la o cotă superioară radierului cuvei de golire se va urmări: legarea la altă canalizare apropiată, situată la cotă convenabilă, golirea separată a apei din infiltraţii şi numai ca ultimă soluţie se vor prevedea instalaţii de evacuare sub presiune.
Instalaţii de ventilaţie
8.120. Instalaţiile de ventilaţie se compun din elementele cese prevăd pentru canalele termice semicirculabile, circulabile şi încămine, pentru a nu se depăşi în interiorul acestora temperaturade 35°C.
In acest scop trebuie să se prevadă guri de ventilaţie naturală (în afara gurilor de acces), care se amplasează de-a lungul canalului prin alternanţă la partea inferioară şi superioară a părţii de construcţie, la distanţa de 30-40 m în funcţie de mărimea secţiunii canalului.
64
Numărul şi secţiunea gurilor de ventilaţie naturală trebuie să se aleagă în aşa fel, încât să asigure volumul de aer necesar ventilării.
8.121. Legăturile dintre canalul termic şi gurile de ventilaţieexterioare trebuie să se realizeze prin conducte metalice sau tuburi dinbeton.
8.122. Gurile de ventilare se montează la sol sau la maximum0,6m deasupra solului în zone verzi, lângă clădiri sau pomi, în aşa felîncât să nu împiedice circulaţia şi să se încadreze în condiţiile deestetică urbanistică.
8.123. Nu se prevăd instalaţii de ventilaţie mecanică pentrucanalele şi căminele termice.
Când ventilaţia naturală nu poate satisface schimbarea aerului până la coborârea temperaturii la 35°C în interiorul canalelor circulabile, semicirculabile şi Ia căminele reţelelor termice, se prevăd grosimi sporite pentru izolaţia termică a conductelor.
în cazul magistralelor principale în care se instalează armături cu acţionare electrică, se prevăd prize electrice pentru racordarea unor instalaţii mobile de ventilare şi pentru iluminat în perioadele în care se execută controalele sau lucrări de întreţinere.
Instalaţii electrice
8.124. Instalaţiile electrice aferente reţelelor termice constau în:- instalaţii electrice de iluminat şi prize de joasă tensiune
(24 V);- instalaţii electrice pentru alimentarea cu energie electrică
şi acţionarea vanelor de secţionare;- instalaţii electrice pentru alimentarea cu energie electrică
şi acţionarea pompelor de golire;- instalaţii electrice de semnalizare a avariilor (la conducte
preizolate montate direct în sol) - conform prevederilornormativului NP 029.
65
8.125. Racordurile de energie electrică se realizează până la untablou electric de distribuţie etanş, montat subteran în cămin sausuprateran în dulapuri metalice etanşe şi cu protecţie mecanicăîmpotriva intervenţiilor neautorizate.
Instalaţiile electrice trebuie proiectate şi executate în confor-mitate cu reglementările tehnice şi de protecţie a muncii în vigoare în concordanţă cu condiţiile de mediu şi de exploatare ale acestora.
Instalaţii de evacuare a apelor de scurgere
8.126. Canalele reţelelor termice subterane se prevăd cuinstalaţii de evacuare a apei rezultate din infiltraţii, golirea sauavarierea conductelor, în acest scop, canalele se prevăd cu o pantălongitudinală de minim 5 %o către punctele de evacuare a apei, iarsuporturile sau postamentele conductelor se amplasează şi executăastfel încât să asigure scurgerea liberă a apei (de ex.: cu goliri la partealor inferioară), în cazul canalelor lungi, executate în terenuri plane,panta se poate reduce până la 2 %o, sau se pot realiza pante şicontrapante pentru a nu adânci pozarea canalelor.
8.127. Evacuarea apelor de scurgere din interiorul canalelortermice, provenite din diverse surse se face în punctele cele mai joaseale canalelor, de preferinţă prin cuve de colectare.
Se recomandă folosirea soluţiei de evacuare a apelor din cuva de colectare cu pompe, de preferinţă, fixe, prevăzute cu automatizarea intrării în funcţiune.
Se pot folosi şi racorduri fixe pentru pompe mobile, în acest caz, se prevede şi racordarea gravitaţională la canalizare, folosindu-se - pe racordul de evacuare - un dispozitiv contra refulării, cu robinet de închidere.
Punctele de evacuare a apei se pot racorda la cuva de colectare prin conducte proprii de canalizare, iar evacuarea apei din cuva de colectare se face cu pompa.
66
8.128. Evacuarea la canalizare se face gravitaţional, dacă nuexistă pericolul inundării canalelor termice prin refularea, apelor dinreţeaua de canalizare la care sunt racordate. Apele din canalele termicese pot evacua şi în bazine sau canale deschise pentru scurgerea apelormeteorice, dacă există diferenţe de nivel necesare între radierul cuveide colectare şi nivelul maxim al apelor din bazin.
8.129. Se iau măsuri contra pătrunderii apei din sol (infiltraţiide ape meteorice sau freatice) printr-o izolare hidrofugă eficientă acanalelor termice, mai ales la rosturi, în ipoteza folosirii unor elementeprefabricate. Dacă presiunea apelor freatice este ridicată, canalultermic se lestează.
Cerinţe de calitate pentru echipamentul principal
8.130. Orice sistem de reţele termice trebuie realizat pe bază deproiect, (faza proiect tehnic cu caiete de sarcini şi detalii de execuţie)care să permită asigurarea calităţii şi a prescripţiilor tehnice ISCIR.
8.131. Toate materialele sistemului trebuie să-şi păstreze toateproprietăţile stabile pe toată durata de viaţă, considerând impacturiletermice, mecanice şi chimice la care sunt supuse în funcţionare.
8.132. Toate componentele sistemului trebuie livrate însoţite de:- certificate de calitate ale furnizorului care să confirme
realizarea de către produsul respectiv a caracteristicilor tehniceprevăzute;
- fişe tehnice de detaliu conţinând caracteristicile produ-sului şi durata de viaţă în exploatare în care se menţin acestecaracteristici;
- instrucţiuni de montare, probare, întreţinere şi exploatareale produsului;
67
- certificatul de garanţie specificând perioada de timp în care se asigură realizarea caracteristicilor;
- certificate de atestare a performanţelor materialelor, agre- gatelor şi aparatelor emise de către institute de specialitate, abilitate în acest scop.
Elementele de instalaţii care fac obiectul instrucţiunilor tehnice
ISCIR trebuie să corespundă şi prevederilor acestora.
Telegestiunea reţelei termice. Sistemul dispecer .
8.133. In vederea unei administrări economice şi eficiente,în condiţii de siguranţă mărită şi protecţie a mediului, în funcţiede mărimea şi complexitatea sistemelor de alimentare centralizatăcu căldură (de regulă la sisteme cu debit orar total mai mare de100 Gcal/h) se prevăd sisteme teleinformatice de monitorizare şiconducere operativă de tip SCADĂ, ierarhizate pe mai multe niveledecizionale. Unităţile de bază ale unui sistem de control şimonitorizare de acest tip cuprind aparate de comandă, măsură, control,semnalizare şi sisteme de transmitere la distanţă a datelor achizi -ţionate.
8.134. Obiectivele generale urmărite de un sistem dispecer desupraveghere şi conducere operativă, trebuie să asigure:
- furnizare în timp real a datelor preluate din preluate dinprocesul tehnologic de echipamentul de achiziţie a parametrilordin sistem;
- optimizarea transportului şi distribuţiei de agent termic;- depistarea operativă a avariilor şi a pierderilor de apă şi
de energie termică;- optimizarea funcţionării instalaţiei tehnologice;- prelungirea duratei de viaţă a echipamentelor;- asigurarea interfeţei tranzacţionale cu furnizorii şi consu-
matorii de agent termic;
68
- îmbunătăţirea calităţii serviciilor furnizorilor în raport cuconsumatorii (prin îmbunătăţirea confortului la beneficiar:asigurarea necesarului de căldură şi apă caldă de consum laparametrii normali);
- creşterea eficienţei economice a sistemului de termoficare.
8.135. Funcţiile realizate prin intermediul telegestiunii:- funcţii operative: reglare, supraveghere (monitorizare)
comandă, protecţie şi ghid-operator;- funcţii semioperative. optimizare, autodiagnoză, progra-
marea „on-line" a sistemului, mentenanţă;- funcţii neoperative: documentare, protocolare şi optimi-
zare „off-line" (contabilizare energii sau fluide, repartizaresarcini pe consumatori).
8.136. Sistemele complexe de alimentare centralizată cu căldurăse prevăd cu un „dispecerat central", gestionat de un „dispecer coor-donator", care supraveghează şi conduce în timp real, întreaga reţea deproducere şi distribuţie a energiei termice. Arhitectura sistemului dedispecerizare respectă conceptele unui sistem modern de monitorizareautomată: arhitectura deschisă, modulată, distribuită, cu răspuns în timpreal.
8.137. Arhitectura sistemului de dispecerizare, organizată deregulă piramidal, pe niveluri de conducere şi subsisteme dedicate, înfuncţie de mărime şi complexitate, se concepe cu un „dispeceratcentral" şi „dispecerate de zonă".
Nivelurile decizionale se secretizează prin introducerea parolelor de acces, în vederea limitării accesului la volumul de informaţii, conform poziţiei ierarhice deţinute.
8.138. Nivelurile de conducere, în cazul unui sistem complex,cuprind:
• nivel l - de culegere date din proces de la: - surse (CT-uri, CET-uri);
69
- noduri termice;- punctele termice şi reţele secundare;- reţele primare;
• nivel 2 - de conducere distribuită, care cuprinde:- dispeceratele de secţie pentru PT-uri;- dispecerat centrale termice de cvartal;
• nivelul 3 - de conducere centralizată - dispecerul central (careasigură şi dispecerizarea directă a surselor externe sistemului şi amagistralelor de transport, inclusiv nodurile termice).
8.139. Subsistemele componente:- subsisteme surse;- subsisteme transport;- subsisteme distribuţie;- subsisteme centrale termice de cvartal.
8.140. Delimitarea instalaţiilor, a atribuţiilor şi răspunderilor,din punct de vedere al conducerii prin dispecer intre diferitele niveluri,se stabileşte la fiecare proiect în parte, corelat cu prevederileregulamentului de conducere prin dispecer şi de manevre (PE 117 şiPE 213).
8.141. Soluţia de echipare cu echipamente de achiziţie şi trans-misie date, control-comandă, a dispeceratelor se stabileşte, corelat cufuncţiile şi atribuţiile repartizate dispecerilor, pe bază de fundamentaretehnico-economică pentru fiecare proiect în parte (Anexa 6).
70
Dimensionarea reţelelor termice
Calculul hidraulic
Condiţii de calcul
8.142. Dimensionarea hidraulică a conductelor se face în douăipoteze de calcul:
- determinarea diametrelor conductelor cunoscând presiuneadisponibilă în sistem;
- pe baza unui calcul de optimizare a diametrelor conduc-telor ţinând seama de cheltuielile de investiţiei şi exploatare, înacest caz rezultând presiunea necesară în sistem.
8.143. Calculul hidraulic nu se face fără a cunoaşte:- planul şi configuraţia reţelei;- natura agentului termic din reţea şi parametri acestuia;- soluţia de reglare a furnizării căldură;- sarcinile termice nominale, pe procese consumatoare de
energie termică, la fiecare consumator/grup de consumatori;
8.144. Debitul de calcul orar pentru reţelele de apă caldă şi apăfierbinte trebuie să se stabilească conform prevederilor art. 6.11. şi6.13., în funcţie de:
- tipul şi mărimea consumatorilor;- schemele punctelor termice;- lungimea reţelelor termice şi implicit pierderile de căldură
ale acestora.
8.145. Indiferent de situaţia dată, ramurile care alcătuiescreţeaua termică se echilibrează hidraulic prin:
- adoptarea unor scheme de distribuţie adecvată;- dimensionarea diametrelor conductelor;- introducerea unor rezistenţe hidraulice locale: organe de
reglare, regulatoare de presiune, diafragme etc.;
71
- utilizarea unor pompe pentru ridicarea presiunii pe anumite porţiuni ale reţelei.
8.146. Presiunile disponibile excedentare în punctele semnifi-cative ale reţelei se vor determina prin calcul.
8.147. La conceperea reţelei se asigură racord independentfiecărui consumator astfel încât să poată fi efectuată contorizareaenergiei termice.
8.148. Pe baza configuraţiei reale a reţelei termice se traseazăschema de calcul hidraulic.
8.149. Pentru fiecare tronson din schemă se specifică:- debitele de agent termic pe fiecare tronson;- lungimea tronsonului;- numărul şi tipul pieselor speciale.
8.150. Pentru fiecare consumator se indică: necesarul orar decăldură şi debitul de agent termic corespunzător.
8.151. La stabilirea schemei de calcul se ţine seama de tipulconsumatorului şi modul de racordare a acestuia la reţea.
8.152. Prin calculul hidraulic de dimensionare se stabilescdiametrele conductelor şi pierderile de presiune corespunzătoaredebitelor de agent termic şi a vitezelor de circulaţie.
8.153. Criteriul principal de alegere a diametrelor conductelor îlreprezintă pierderile specifice de presiune în funcţie de poziţia ocupatăde tronsoanele dimensionate în ansamblul reţelei.
72
Se recomandă adoptarea următoarelor valori pentru pierderile specifice de presiune:
- pe branşamente, pierderea specifică de presiune ps
trebuie să fie cuprinsă între 150 şi 300 Pa/m;- pe tronsoanele reţelei de distribuţie din interiorul ansam-,
blurilor de locuinţe ps = 80 -H 150 Pa/m;- pe tronsoanele reţelei de distribuţie care alimentează
ansambluri de consumatori şi pe magistrale de transportps = 30 -H 60 Pa/m.
8.154. Viteza de circulaţie a apei în reţea nu constituie criteriul principal de dimensionare, însă se recomandă să se situeze în inter-valul 0,5-4,5 m/s.
In cazul în care nu este dată o presiune disponibilă, pentru calculul diametrelor preliminare ale circuitului de conducte, se recomandă adoptarea vitezelor de circulaţie a apei indicate în tabelul 8.154.
Tabelul 8.154.
Viteze indicate [m/s] pentru dimensionarea conductelor
Este admisă depăşirea limitelor maxime a pierderii specifice de presiune şi a vitezelor indicate în tabelul 8.154., pe racorduri şi branşamente ale consumatorilor în vederea consumării disponibilului de presiune existent în punctul de racord.
In aceste situaţii, viteza maximă admisă a apei, în limitele presiunii disponibile din reţeaua termică este de 4,5 m/s (pentru reţele de apă fierbinte şi caldă pe racorduri şi reţele de distribuţie).
8.155. Pentru conductele d in P E-X se recomandă următoareleviteze de curgere (conform cu instrucţiunile fabricanţilor).
- conducte principale în reţelele de alimentare l -i- 2 m/s;- conducte de alimentare şi conducte de branşament pentru
consumatori: v < 2 m/s.
8.156. In instalaţiile cu regim hidraulic variabil în timp,dimensionarea conductelor se face astfel încât să asigure stabilitateahidraulică a instalaţiei, ceea ce se obţine printr-o valoare cât mairidicată a raportului dintre pierderea de presiune a instalaţiei consumatorului şi cea a reţelei.
8.157. Pentru asigurarea unei bune funcţionări a sistemelor determoficare, este obligatorie echilibrarea hidraulică a reţelelor primarede apă fierbinte, pe baza măsurilor stabilite prin studiile de regimtermic şi hidraulic ce se întocmesc anual pentru fiecare sistem în parte.Este, de asemenea, necesară realizarea echilibrării reţelelor secundare(de distribuţie) dintre punctele termice şi clădiri. Toate măsurilenecesare echilibrării hidraulice a sistemelor centralizate de alimentarecu căldură trebuie să se realizeze înaintea punerii în funcţiune anualepremergătoare sezonului de încălzire.
8.158. Reglarea livrării căldurii la sursă în sistemele detransport cu apă fierbinte se recomandă să se adopte de tip mixt(calitativ-cantitativ), prin reglarea coordonată a temperaturii şi adebitului de agent termic.
74
8.159. Diagramele de reglare a livrării căldurii în puncteletermice se întocmesc ţinând seama de schema de racordare ainstalaţiilor la reţeaua de termoficare, de caracteristicile echipamentuluidin punctele termice şi de structura consumului de căldură, urmărindobţinerea eficienţei economice, pe ansamblul sistemului de termoficare.
8.160. Debitul orar de apă de adaos care trebuie să fie asiguratîn regim normal de funcţionare este de 0,005 din volumul total de apăal instalaţiilor din sursă, al reţelelor de transport şi distribuţieracordate direct, al instalaţiilor din punctele termice şi al instalaţiilorinterioare ale consumatorilor la care se adaugă un volum de apănecesar compensării volumetrice a agentului termic primar din siste-mul de transport şi distribuţie, considerând o variaţie a temperaturiiapei fierbinţi la sursă de 5°C/h.
8.161. Debitul orar de apă de adaos, care trebuie asigurat încazul unor incidente în reţea este de 0,005 din volumul total alinstalaţiilor rămase în funcţiune la care se adaugă 0,0025 din volumulinstalaţiilor scoase din funcţiune ca urmare a incidentului şi adaosul deapă necesar reumplerii conductei golite după remedierea incidentului.Pentru determinarea debitului de apă necesar umplerii conductei goliteîn vederea remedierii incidentului se va lua în considerare un timpmediu de umplere de 5 ore.
Pentru cazul de incident se iau în considerare conducte cu diametrul cel mai mare şi tronsonul de conductă cel mai lung situat între două vane de separare.
Diferenţa dintre debitul orar de apă de adaos în regim normal şi debitul de apă de adaos în regim de incident, se asigură, de regulă, din instalaţiile de stocare a apei tratate.
8.162. Se interzice utilizarea apei netratate în circuitelesistemelor de alimentare cu căldură. In punctele termice se prevădinstalaţii de tratare a apei de adaos (dedurizare, reducere conţinutoxigen).
75
Calculul mecanic
8.163. Calculul mecanic al conductelor reţelelor termice seîntocmeşte ţinând seama de prevederile „Instrucţiunilor pentrucalculul mecanic şi hidraulic al conductelor de abur şi apă fierbintepentru reţelele de termoficare" (PE 203-2) şi al normativelor I 13 şiNP 029 şi are drept scop să stabilească:
- forţele care acţionează asupra conductei şi determinareagrosimii peretelui ţevii;
- forţele care acţionează în suporturile mobile şi fixe şidimensionarea lor;
- distanţele dintre suporturile mobile şi dintre suporturilefixe;
- alegerea şi dimensionarea sistemului de preluare adilatării termice a conductelor;
- verificarea tensiunilor în zonele cele mai solicitate.
8.164. In calculul de dimensionare sau de verificare a grosimiiperetelui ţevii se iau în consideraţie forţele permanente şi temporarecare apar în conductă şi trebuie să se verifice dacă tensiunea echiva-lentă este inferioară sau egală cu rezistenţa admisibilă a materialuluiţevii la temperatura de lucru a agentului termic în secţiunea maximsolicitată.
8.165. Forţele care acţionează în suporturile fixe pe baza cărorase dimensionează suporturile şi elementele de construcţii aferentesunt:
- Forţa verticală, care trebuie să ţină seama de greutateaţevii, greutatea agentului termic, greutatea instalaţiei şi astratului de protecţie.
- Forţa orizontală, care trebuie să ţină seama de forţele defrecare pe suporturile mobile, forţele elastice de dilatare, forţelede frecare a le compensatoarelor de tip axial (cu presetupă) şiforţele neechilibrate rezultate din presiunea interioară.
76
- Forţa transversală, care trebuie să se ia în considerare în cazul schemelor termomecanice ce conţin schimbări de direcţie, pe traseul reţelei şi în punctele în care au loc derivaţii de conducte.
8.166. Dilatarea liniară (alungirea conductelor) se determină
folosind relaţia:
8.167. Forţele care trebuie să stea la baza dimensionării supor-turilor mobile şi elementelor de construcţie aferente sunt: forţa verticală,determinată conform pct. 8.165., şi forţele orizontale şi transversale depe fiecare suport, determinate prin luarea în considerare a coeficienţilorde frecare.
8.168. In calculul mecanic al reţelelor termice se iau înconsiderare următoarele elemente:
- coeficientul de frecare al suportului cu alunecare 0,3;- coeficientul de frecare al suportului cu rostogolire 0,05;- coeficientul de suprasarcină datorată tasării 1,0;- forţele verticale în suporturile fixe şi mobile se determină
în ipoteza efectuării decalate în timp a probelor hidraulice.
77
8.169. Presiunea faţă de care se aleg materialele şi se întocmesccalculele mecanice este presiunea nominală definită prin Prescripţiiletehnice C 15 (colecţia ISC1R).
8.170. Temperatura de calcul este temperatura maximă afluidului vehiculat, în cazul conductelor de apă fierbinte şi de apă;caldă se ia în considerare separat temperatura apei în conducta deducere faţă de conducta de întoarcere.
8.171. Calculul compensatoarelor elastice se face în conformi-tate cu STAS 4377, cu luarea în considerare a unei pretensionări de50% din alungirea totală a tronsonului compensat.
8.172. Pentru conductele preizolate, datele privind calcululmecanic al reţelelor se stabilesc conform prevederilor NormativuluiNP 029.
Calculul termoizolaţiei reţelelor
8.173. Reţelele termice montate aerian sau subteran în canaletermice, cu excepţia celor din conducte preizolate termic care prinstructura lor sunt gata termoizolate, se izolează termic în vedereareducerii pierderilor de căldură către mediul ambiant.
8.174. Grosimea izolaţiei termice se stabileşte pe baza calculelor tehnico-economice de optimizare, în care se consideră temperaturamedie anuală a agentului termic din conducta de ducere şi deîntoarcere.
Temperatura mediului ambiant se consideră:- la pozarea aeriană (în exterior) sau în canale - tempera-
tura medie a aerului ambiant pentru perioada de funcţionare a reţelei;
78
- la pozarea fără canal - temperatura medie a solului la adâncimea de pozare a conductelor pentru perioada de funcţionare a reţelei.
8.175. Grosimea izolaţiei termice - determinată prin calculul deoptimizare - trebuie să conducă la o eficienţă a termoizolaţiei riz deminim 80%.
8.176. Eficienţa termoizolaţiei conductelor, necesară în calcululoptimizării grosimii termoizolaţiei se determină cu relaţia:
în care:qo = pierderea de căldură unitară a conductei neizolate; qiz = pierderea de căldură unitară a conductei izolate.
8.177. La proiectarea şi executarea izolaţiilor termice şiînvelitorilor de protecţie ale acestora se vor respecta prevederilecuprinse în:
- SR-EN 253;- Instrucţiuni tehnice pentru executarea, recepţionarea şi
exploatarea termoizolaţiilor elementelor de instalaţii - C 142;- Detalii comune DC, vol. 4 - Grupa DC4 - „Subgrupa
izolarea termică a conductelor";- Normativ de proiectare, execuţie şi exploatare pentru
reţele termice cu conducte preizolate NP 029.
8.178. Izolaţia termică se realizează din materiale corespunză-toare şi va avea conductivitatea termică A. < 0,027 W/mK.
8.179. La alegerea şi utilizarea materialului termoizolant trebuiesă se aibă în vedere valorile garantate de către producător ale proprie-
79
taţilor fizice ale materialului, în special a conductivităţii termice, datorită degradărilor care apar în timpul funcţionării ca urmare a tasărilor, ovalizărilor, desprinderilor, umidificării care măresc pierderile de căldură şi reduc durata de viaţă a termoizolaţiei.
8.180. Izolaţia termică a armăturilor, compensatoarelor axiale sau cu presetupă şi a îmbinărilor cu flanşe se realizează demontabilă.
9. EXECUŢIA REŢELELOR TERMICE
9.1. Executarea reţelelor termice se face numai pe bază deproiect care să cuprindă toate datele tehnice şi economice necesarerealizării reţelelor.
9.2. Proiectul se întocmeşte de către o unitate (institut, firmă deproiectare) agreată în acest scop şi se verifică de către un verificatortehnic atestat MTCT - It, conform prevederilor legale; pentruproiectele aflate sub incidenţa prescripţiilor tehnice ISCIR, acestea seîntocmesc în conformitate cu prevederile, prescripţiilor ISCIR CR2.
9.3. Proiectul va cuprinde piesele scrise şi desenate corespun-zătoare fazei de proiectare (PT, DE) conform reglementărilor învigoare.
9.4. Execuţia reţelelor termice se realizează numai de unităţieconomice sau firme agreate în acest scop de către furnizorul deenergie termică, beneficiar al lucrării. Execuţia reţelelor de apăfierbinte aflate sub incidenţa prescripţiilor tehnice ISCIR se va faceconform prevederilor ISCIR CR2.
80
9.5. Trecerea la execuţia lucrărilor se face numai după obţinereatuturor avizelor emise de organele abilitate.
Verificarea materialelor. Depozitare, manipulare, transport
9.6. Reţelele termice se realizează cu conducte, subansamblurişi materiale cu caracteristici în conformitate cu condiţiile tehniceindicate în proiectul de reţele termice.
9.7. Se utilizează numai materiale, subansambluri şi echipamente omologate şi agrementate conform prevederilor Legii 10/1995privind calitatea în construcţii, care sunt conform standardelor învigoare şi sunt însoţite de Certificate de calitate.
9.8. Pentru reţelele termice care transportă şi vehiculează agenttermic apă fierbinte, a căror funcţionare intră sub incidenţa prescrip-ţiilor ISCIR, se verifică caracteristicile tehnice conform normelorISCIR în vigoare.
9.9. Inainte de punerea în operă, toate materialele se exami-nează, verificându-se:
- mostre din conducte de diverse dimensiuni privinddiametrul şi grosimea peretelui;
- materialele termoizolante;- materialele de protecţie a termoizolaţiei;- materialele de îmbinare şi auxiliare;- marcajele;- identificarea producătorului- numărul standardelor în baza cărora sunt produse materia-
lele, conductele, fitingurile, armăturile etc.;- caiete de sarcini privind montajul, date de furnizori;- certificate de calitate.
Materialele necorespunzătoare dimensional sau calitativ se înlătură.
81
9.10. Conductele şi piesele auxiliare se aduc pe şantier pemăsura necesităţii, evitându-se astfel blocarea zonelor de circulaţie şia spaţiilor adiacente reţelei termice.
9.11. Depozitarea pe şantier cât şi în depozite se face pesuprafeţe plane.
In cazul utilizării conductelor preizolate, depozitarea se va face în zone ferite de radiaţii solare care pot degrada mantaua de protecţie şi termoizolaţia.
Pentru conductele din PE-X care se livrează sub formă de role, acestea trebuie aşezate orizontal astfel încât să se evite: deformarea, murdărirea, contactul cu obiecte tăioase.
Toate conductele vor fi depozitate în concordanţă cu instrucţiunile producătorului pentru păstrarea condiţiilor enunţate în specificaţiile tehnice.
9.12. Se recomandă ca, la executarea lucrărilor, depozitarea săse facă de-a lungul zonei de montaj, însă nu direct pe pământ; ţevilevor fi protejate la capete cu capace de lemn sau material plastic. Nu seadmite trântirea la descărcare şi nici rostogolirea conductelorpreizolate.
9.13. Electrozii şi sârma de oţel folosite la sudarea conductelorşi a suporţilor de conducte şi elementele de sprijin se depozitează înlocuri lipsite de umezeală, respectându-se condiţiile STAS 1125/1 şil 126 şi condiţiile specifice ale producătorului.
9.14. Materialele termoizolante trebuie depozitate în locuriacoperite şi uscate, ferite de umezeală, tasare şi deformare. Se respectăcondiţiile de ambalare, marcare, livrare şi depozitare prevăzute înSTAS 5838/1; 5838/3; 5838/6 şi 5838/7.
9.15. Piesele auxiliare ale conductelor metalice sau conductelorpreizolate (coluri, ramificaţii, reducţii, compensatoare de dilatare etc.)
82
se păstrează în magazii, aducându-se pe şantier pe măsura montării acestora.
9.16. Transportul se face cu mijloace mecanizate, avându-se învedere ferirea conductelor şi a elementelor auxiliare de lovituri.
9.17. In cazul utilizării conductelor preizolate, manipulareaconductelor se face utilizându-se mijloace mecanizate şi chingi culăţime minimă de 100 mm. Se interzice utilizarea de cabluri, sârmesau frânghii care pot distruge mantaua de protecţie.
9.18. Se interzice transportul şi manipularea conductelor şiaccesoriilor la temperaturi mai mici de 5°C.
Fixarea şi marcarea traseului reţelei
9.19. Axul traseului reţelei trebuie să se fixeze cu repere deteren pe baza planurilor de situaţie şi a profilelor longitudinale dinproiect.
Procesul-verbal de predare a traseului pentru execuţie trebuie să cuprindă:
a) Reperele de planimetrie:- distanţa faţă de reperele planimetrice de nivel;- poziţia punctelor fixe;- poziţia compensatoarelor;- vârfurile de unghi ale aliniamentelor;- căminele;- subtraversările şi supratraversările;
b) Reperele de nivelment;
c) Schiţele cu poziţiile din plan ale reperelor.
83
Se recomandă, de asemenea, ca reperele de nivelment să fie materializate prin borne de beton în afara oraşelor (extravilan), iar în oraşe (intravilan) prin buloane încastrate în elemente de construcţie din zona de lucru.
Plantarea reperelor se recomandă să se facă la distanţe de cel mult 100 m, iar în afara oraşelor la distanţe de cel mult 300 m.
Se acordă o deosebită atenţie măsurilor necesare în vederea protecţiei pentru:
- trecătorii din zonă;- reţelele electrice subterane şi supraterane;- reţelele de transport gaz metan;- reţelele de apă şi canalizare;- reţelele de curenţi slabi;- fundaţiile imobilelor din apropierea zonei de lucru.
9.20. Executantul trebuie să verifice exactitatea reperelorconform proiectului, semnalând beneficiarului şi proiectantului even-tualele nepotriviri şi lipsuri constatate.
Executantul completează trasarea, fixând conform proiectului punctele intermediare sau alte puncte pe care le consideră necesare pentru execuţia corectă a lucrării şi verifică în permanenţă poziţia corectă a reperelor şi exactitatea aplicării pe teren a cotelor proiectului.
9.21. Inainte de începerea săpăturilor, executantul trebuie săfixeze ţăruşi în punctele principale ale traseului, de o parte şi de alta aaxei, care nu vor fi scoşi până la finalizarea lucrărilor, astfel ca înorice stadiu al lucrărilor de montaj să se poată determina şi verificaaxul traseului sau al amplasamentelor.
9.22. Pentru stabilirea şi verificarea pe toată durata execuţiei aaxului canalului şi a conductelor este obligatorie fixarea de rigle devizare pe perechi de stâlpi plantaţi de o parte şi de alta a axuluitraseului la cel puţin 0,5 m de marginea săpăturii, la intervale de60-100 m şi în punctele caracteristice.
84
9.23. Inainte de executarea lucrărilor de montare a cofrajelor şia conductelor, se verifică obligatoriu poziţia riglelor.
9.24. Stâlpii şi riglele trebuie să se monteze de Ia începereasăpăturii, în cazul executării ei manuale, iar în cazul executăriimecanizate, după terminarea săpăturii.
9.25. Realizarea corectă a adâncimii şi a pantei canalului faţă deriglele de vizare trebuie să se facă cu teuri de vizare.
9.26. Poziţiile tuturor intersecţiilor se confirmă şi avizează decătre serviciile care administrează utilităţile, indicându-se şi eventua-lele restricţii de execuţie.
9.27. Traseele definitive ale reţelelor se marchează prin borneplasate în punctele semnificative şi pe porţiuni drepte, la intervalecuprinse între 100 şi 300 m.
Desfacerea şi refacerea pavajelor. Săpături, umpluturi
9.28. înainte de efectuarea săpăturilor se obţin aprobărilenecesare de la proprietarii terenului străbătut de reţea şi proprietariiinstalaţiilor sau construcţiilor pe care le traversează reţeaua precum şide la serviciile specializate ale primăriei sau Consiliului local.
9.29. Se precizează amplasamentele altor reţele subteraneînvecinate, solicitându-se precizări privind modalitatea de excavaredin vecinătatea acestora.
9.30. La efectuarea săpăturilor se solicită prezenţa reprezentan-ţilor serviciilor care administrează celelalte reţele din zonă.
85
9.31. Dacă în timpul săpăturilor se constată alte poziţii pentru aceste reţele, decât cele din planuri se înştiinţează proiectantul în vederea stabilirii soluţiei tehnice corespunzătoare .
9.32. In cazul în care se întâlnesc cabluri, conducte, construcţiisau instalaţii nesemnalate prin proiect, executantul împreună cu beneficiarul lucrării iau legătura cu proprietarii/administratorii acestora şi cu proiectantul în vederea stabilirii soluţiei tehnice adecvate, inclusiv pentru eventuale devieri ale acestor reţele.
9.33. Materialele rezultate din desfacerea pavajelor şi pământul din săpătură, trebuie să se depoziteze în volume minime la cel puţin m de marginea săpăturilor pe o singură parte a şanţului astfel încât să nu cadă în săpături şi să nu împiedice circulaţia sau scurgerea apelor în rigolele străzii.
9.34. în cazul în care necesităţile circulaţiei impun un alt loc de depozitare, proiectantul, de acord cu beneficiarul şi cu organele de reglementare a circulaţiei, aleg un alt loc de depozitare pe timpul executării săpăturilor.
9.35. Dacă se întâlnesc terenuri (umpluturi, nisipuri, ape freatice, ape agresive etc.), care necesită alte sprijiniri decât cele prevăzute în proiect, se anunţă beneficiarul şi proiectantul.
9.36. în timpul executării lucrărilor trebuie să se ia măsuri pentru securitatea şi stabilitatea construcţiilor şi a instalaţiilor înveci- nate sau interceptate, precum şi pentru protecţia muncitorilor, apietonilor şi vehiculelor atât ziua cât şi noaptea conform normelor deprotecţia muncii şi a prevederilor privind circulaţia pe drumurilepublice.
86
9.37. Lucrările de săpătură pentru reţele termice montate încanale se execută manual pe ultimii 0,25 m deasupra cotei definitive aradierului canalului, numai după ce s-au luat toate măsurile pentruturnarea betonului sau montarea prefabricatelor. Cota de fundarese obţine după compactarea fundului săpăturii, respectându-senormativul C 7. în cazul terenurilor macroporice, grosimea stratuluideasupra cotei definitive a radierului pe care săpătura se executămanual va fi de circa 0,50 m.
9.38. Umpluturile de pământ se execută după:- realizarea pretensionării conductelor;- verificarea calităţii hidroizolaţiei şi stratului de protecţie
la conductele din oţel termoizolate şi a tuturor izolaţiilor localela sistemele din conducte preizolate;
- verificarea continuităţii electrice a sistemului de depistarea avariilor la conductele preizolate termic;
- efectuării probelor.
9.39. In cazul reţelelor montate în canale termice, umpluturiletrebuie executate în straturi orizontale de 10-20 cm grosime şicompactate cu maiul.
Utilizarea mijloacelor mecanice nu este indicată decât începând de la înălţimea de 70 cm în sus, de la punctul cel mai sus al hidroizolaţiei canalului.
9.40. Nu se execută compactarea mecanizată a umpluturii înzone în care se află cabluri electrice, sau conductele altor instalaţii cear putea fi avariate prin aceasta.
9.41. In cazul sistemelor cu conducte preizolate termic,umpluturile se realizează conform prevederilor Normativului NP 029.
Acoperirea şanţului se face numai după ce s-au realizat operaţiile de:
- tăiere a sacilor de nisip care au fost folosiţi ca sprijinirepentru capetele ţevilor (sau tronsoanelor) şi se uniformizeazănisipul;
87
- completare a stratului de nisip la grosimea indicată înproiect, urmărind în mod deosebit uniformizarea acestuia (să nurămână goluri, în special la schimbări de direcţie, ramificaţiietc.)
- montare a benzilor de marcaj aproximativ în axul fiecăreiconducte (pentru identificare în cazul intervenţiilor);
- umplere a şanţului cu pământ şi se amenajează cotaterenului ± 0.00, în conformitate cu precizările din proiectul dedrumuri, amenajare teren etc.
9.42. Refacerea pavajelor şi a spaţiilor verzi trebuie făcutăconform proiectului precum şi conform prevederilor din autorizaţiade construcţie privind refacerea pavajelor şi a spaţiilor, emisă deConsiliul local.
Montarea conductelor, suporturilor, armaturilor şi elementelor de compensare
9.43. Montarea elementelor de conductă este activitatea caredefineşte grupul de operaţii prin care fiecare element de conductă esteamplasat şi poziţionat în locul care îi este destinat prin proiectul deexecuţie, asamblându-se cu toate elementele învecinate pentrufuncţionare.
La stabilirea succesiunii de operaţii se are în vedere faptul că elementul de conductă este un produs finit, îndeplinind un rol funcţional şi constructiv distinct, complet prelucrat şi echipat, fie procurat ca atare, fie rezultat prin confecţionare pe şantier, care nu mai necesită operaţii tehnologice premergătoare asamblării sale pe traseul conductei.
9.44. Pentru toate materialele introduse în operă trebuie săse obţină de la fabricile furnizoare certificate de calitate conformnormelor şi standardelor în vigoare, completate conform prevederilorprezentului normativ.
88
9.45. Succesiunea operaţiilor de montare a conductelor trebuiesă fie următoarea:
- pregătirea conductelor;- centrarea şi sudarea prin puncte a conductelor;- sudarea conductelor în tronsoane la marginea şanţului;- aşezarea tronsoanelor în şanţ cu macaraua pe suporturi şi
sudarea tronsoanelor între ele;- pretensionarea compensatoarelor de dilataţie la valorile
indicate în proiect;- prinderea prin sudură a suporturilor fixe pe conductă (la
conductele metalice netermoizolate).
9.46. Materialul de adaos folosit la îmbinarea prin sudu-ră electrică sau oxiacetilenică trebuie să corespundă condiţiilorSTAS 1125. STAS 1126 şi SREN 499. El trebuie să corespundăprocedeului de sudură şi materialelor de bază din părţile ce se îmbinăprin sudură şi să asigure cusăturii sudate proprietăţi cel puţin egale cucele ale materialelor de bază.
9.47. Se recomandă ca la utilizarea noilor tipuri de electrozi săse verifice calitatea acestora şi condiţiile tehnice de utilizare. Nu seadmite utilizarea unor electrozi inferiori calitativ faţă de condiţiileimpuse de standardele enumerate la art. 9.46.
9.48. Montarea ţevilor la poziţie şi executarea sudurilor se facenumai după verificarea curăţirii lor interioare.
în timpul execuţiei sudurilor, echipa de sudori are în vedere:- protejarea cu rondele de protecţie din materiale termo-
izolante şi cârpe umede a izolaţiei termice care vor fi îndepărtatedupă încheierea lucrului;
- aşezarea conductelor cu conductorii electrici de semnali-zare la partea superioară şi protejarea integrităţii capeteloracestora în timpul operaţiei de sudare; conductorii electrici vorfi aşezaţi „culoare la culoare";
89
- tragerea pe ţevi (când este cazul) a inelelor de cauciucpentru trecerea prin pereţi a etanşărilor de capăt şi a manşoa-nelor de îmbinare.
9.49. Tăierea ţevilor la lungimile necesare se face într-un planperpendicular pe axa ţevii printr-un procedeu mecanic sau cu flacărăoxiacetilenică, abaterea maximă de la perpendicularitate fiind 0,6 mm.
La tăierea conductelor preizolate termic se respectă prevederile normativului NP 029 şi condiţiile impuse prin caietul de sarcini al furnizorilor.
9.50. Schimbările de direcţie se realizează cu coturi, curbeuzinate sau prin curbarea ţevilor cu dispozitive speciale pe şantier sauîn fabrică.
9.51. Pentru conductele curbate pe şantier se respectă strictinstrucţiunile şi tehnologia furnizorului de conducte, cât şi valorilemaxime ale unghiurilor, razelor de curbură şi lungimile maxime deconducte curbate.
Razele minime de curbură depind de:- tipul şi diametrul conductei;- caracteristicile agentului termic (presiune, temperatură);- tipul de montaj.
9.52. Intreprinderile de execuţie răspund pentru calitatea sudu-rilor executate şi sunt obligate ca la lucrările de execuţie, montare şireparare să folosească:
a) tehnologii de sudare elaborate pe baza procedurilor de su-dare omologate, în conformitate cu prevederile Prescripţiilortehnice C R 7, Colecţia I SCI R;
b) sudori autorizaţi în conformitate cu prevederile Prescripţiilortehnice CR 9, Colecţia ISCIR.
90
9.53. Capetele elementelor de conductă care urmează a seîmbina prin sudare se recomandă să aibă aceeaşi grosime a pereţilor.
Dacă două elemente de conductă care urmează a se suda între ele au acelaşi diametru interior, dar grosimi diferite, se poate admite sudarea lor cu condiţia că diferenţa dintre grosimile pereţilor s1, şi s2 să se încadreze în raportul:
s2 – s1 ≤ 0,15 s1
Dacă diferenţa între cele două grosimi este mai mare decât cea indicată, capătul ţevii cu peretele mai gros se va prelucra mecanic până la dimensiunea s, pe o lungime de minim 2,5 s1.
Diametrele interioare ale ţevilor care se îmbină nu trebuie să difere cu mai mult de l mm.
Dacă diferenţele între cele două diametre interioare depăşesc l mm, atunci se va face calibrarea ţevii cu diametrul interior mai mic.
9.54. Abaterile de execuţie admise ale conductelor sudate subpresiune sunt prevăzute în prescripţiile ISCIR CI 5 şi CR7.
9.55. In cazul elementelor de fixare care traversează îmbinărilesudate ale conductei, se vor practica decupări în elementele respective,sau se va întrerupe sudura de prindere a acestora, exceptându-sesudurile de etanşare, la care nu se aplică această prevedere.
9.56. Imbinările sudate la cap a ţevilor se vor efectua peporţiunea dreaptă de ţeava, distanţa minimă între 2 îmbinări sudate,consecutive va fi de minim 200 mm.
Distanţa minimă între două îmbinări consecutive, cap la cap, pe porţiunea dreaptă a ţevii, nu trebuie să fie mai mică de trei ori grosimea ţevii, dar cel puţin 50 mm pentru conductele supuse la fluaj, cu acordul ISCIR.
9.57. Pentru sudarea armăturilor, fitingurilor, teurilor, reducţiilorşi similare, în funcţie de dimensiunea elementelor respective, se poate
91
admite distanţa dintre suduri mai mică de 200 mm, dar nu mai mică de un diametru exterior al ţevii.
9.58. Examinările nedistructive ale îmbinărilor sudate sunt:• Examinarea cu radiaţii penetrante; conform Prescripţiilor
tehnice CR20, Colecţia ISCIR (pentru sudurile „cap la cap") este celmai sigur procedeu şi se aplică pentru 10 % din cordoanele de sudură.
• Examinarea cu ultrasunete: conform Prescripţiilor tehniceCR4, Colecţia ISCIR (pentru sudurile „cap la cap") sau conformPrescripţiilor tehnice CRI O, Colecţia ISCIR (pentru sudurile de„racord").
• Examinarea cu lichide penetrante; conform Prescripţiilortehnice CR6, Colecţia ISCIR (pentru sudurile „de colţ" şi de racord).
• Examinarea cu pulberi magnetice; conform Prescripţiiletehnice CR8, Colecţia ISCIR.
9.59. Condiţiile de reprezentare şi acceptare a sudurilor suntprecizate în următoarele standarde:
- Indicarea pe plan a procedeelor de sudare se face conformSTAS ISO 4063;
- Reprezentarea pe plan a îmbinărilor sudate se faceconform SR EN 25817;
- Forma şi dimensiunea rosturilor este conform STAS 12255.- Toleranţe generale pentru construcţii sudate conform
SREN 13920;Acceptarea defectelor sudurilor conform SR EN 25817.
9.60. Sudurile de poziţie pentru încheierea tronsoanelor sau aconductelor se execută numai după ce porţiunile ce se îmbină segăsesc timp de cel puţin 4 ore la temperatura ambiantă.
9.61. Nu este permisă montarea conductelor sub acţiunea unorforţe de întindere, compresiune încovoiere etc., cu excepţia cazurilorde pretensionare.
92
9.62. Lucrările de sudare se execută numai la o temperatură amediului ambiant de cel puţin 5°C.
Sudarea în aer liber este admisă cu condiţia ca locul de execuţie să fie protejat contra acţiunii directe a precipitaţiilor atmosferice şi a vântului.
Se admite sudarea şi la temperaturi ambiante sub 5°C numai cu condiţia ca în procesul tehnologic să se specifice în mod explicit ce măsuri trebuie luate în timpul sudării, în funcţie de calitatea materia-lelor, forma şi dimensiunile pieselor etc.
9.63. Ramificaţiile din conductele principale de distribuţie seexecută astfel încât eforturile provenite din dilatare să poată fi preluateprin compensare naturală, în acest scop se recomandă ca ramificaţiile săfie efectuate prin intermediul unor curbe, coturi sau piese preuzinate.
9.64. Ramificaţiile la conducta de distribuţie se realizează astfelîncât să fie asigurate dezaerisirea şi golirea tronsoanelor respective.
9.65. Piesele speciale (reducţii, coturi. ramificaţii) şi armăturilecu care sunt prevăzute conductele, compensatoarele de dilatare şipunctele fixe se montează conform indicaţiilor din proiect, iar în cazulconductelor preizolate şi conform specificaţiilor producătorilorconductelor.
9.66. Se utilizează piese speciale şi armături compatibile cutipul conductelor utilizate.
9.67. Pentru susţinerea conductelor reţelelor termice în canalesau pe elemente de construcţie, se folosesc suporturi metalice caretransmit acestor elemente eforturile provenite din dilatare.
Suporturile mobile şi fixe se execută conform proiectului.
9.68. Suporturile fixe se sudează de conducte numai dupăaşezarea întregului tronson de conductă pe suporturi şi după preten-sionarea compensatorului.
93
9.69. La montarea tronsoanelor trebuie avut în vedere ca sudurile de îmbinare a conductelor să nu se suprapună pe poziţia vreunui suport.
Pretensionarea conductelor
9.70. Pretensionarea reprezintă operaţia de deformare elastică limontaj a uneia sau a mai multor ramuri ale unui sistem de conducterealizată cu scopul micşorării reactiunilor la capete şi micşorărideplasărilor şi tensiunilor în funcţionare, în scopul evitării apariţiedeformărilor plastice.
Pretensionarea se execută corespunzător caracteristicilor traseului reţelei şi a condiţiilor de execuţie, realizându-se după caz:
- pretensionarea mecanică - cu dispozitive şi tehnologiispecifice;
- pretensionarea termică (electrică sau utilizând agentultermic).
9.71. Metoda de pretensionare a conductelor va fi aleasă ţinândseama de:
- configuraţia traseului;- posibilităţile de menţinere a şanţului neastupat deschis
pe lungimea la care se face pretensionarea pe toată durataefectuării operaţiei;
- existenţa unei surse de agent termic (sursa termicădefinitivă sau o sursă termică provizorie).
9.72. In cazul pretensionării termice, se urmăreşte ca încălzireaconductei să se facă treptat în săpătura deschisă sub controlulpermanent a temperaturii sursei termice şi a conductei, măsurându-selungimea de dilatare şi comparându-se cu valoarea indicată în proiect.
9.73. Pretensionarea termică se începe prin încălzirea conducteilibere în şanţ, fixată într-un punct fix şi se termină după astupareaşanţului şi realizarea celuilalt punct fix.
94
După efectuarea pretensionării se sudează flanşele punctelor fixe de jugurile metalice încastrate în beton şi numai după această operaţie se opreşte sursa termică.
9.74. In cazul pretensionării cu încălzire electrică se recomandăutilizarea echipamentelor specializate pentru controlul temperaturilorşi lungimilor de dilatare.
9.75. Conductele se solidarizează la punctele fixe numai dupăterminarea întregului tronson între două puncte fixe.
9.76. Montarea armăturilor în cămine se face respectându-seurmătoarea ordine:
a) solidarizarea conductelor în puncte fixe;b) montarea vanelor de secţionare;c) montarea armăturilor de golire şi aerisire.
9.77. Armăturile, înainte de montare, se curăţă şi se verifică înceea ce priveşte starea elementelor componente, controlându-se şiîndeplinirea condiţiilor prevăzute în certificatele de calitate.
9.78. Toate armăturile trebuie probate la presiune la standul deprobă al şantierului, înainte de montare.
9.79. La montarea vanelor trebuie să se realizeze paralelismulflanşelor şi o etanşeitate corectă. Astfel, după aşezarea garniturilor (dedimensiunea şi calitatea corespunzătoare, indicată în proiect), strângerea şuruburilor se face în mod obligatoriu două câte două pe direcţiidiametral opuse, cu acelaşi cuplu de forţe.
9.80. Pe tronsoanele compensate prin coluri şi compensatoarecurbate între două puncte fixe, se admit abateri de la axul prevăzut, înplan şi pe verticală, de maximum 10 mm.
95
9.81. La montarea compensatoarelor trebuie să se ţină seama pretensionarea acestora, conform prevederilor din proiect.
9.82. Inainte de începerea operaţiilor de asamblare a condu-telor mai mari de (f) 110 mm în zonele locurilor de îmbinare, lărgeşte săpătura atât în adâncime cât şi în lateral pentru a se crea posibilitatea de acces a personalului şi instalaţiilor utilizate pentru mufare.
9.83. In cazul în care canalul termic este inundat fie datoriinivelului ridicat al stratului de apă freatică fie din alte surseaccidentale se prevăd pentru drenarea apei pe timpul execuţiei, tubulde drenaj din PVC cu diametrul de 100 mm.
9.84. Conductele PE-Xa cu diametre cuprinse între 1 1 0 ş i 25 mm respectiv rolele de ţevi se amplasează în locul unde trebuiesă înceapă desfăşurarea conductei.
Pentru evitarea unei desfăşurări necontrolate a conductei cepoate duce la accidente, se pot folosi două sau trei coliere din materialtextil.
Rolele trebuiesc desfăcute şi scoase din folia protectoare.Se fixează capătul liber al ţevii la pământ şi se desfăşoară roii
numai de-a lungul şanţului.
9.85. Pentru dimensiunile de Ø 90 şi Ø 110 mm ale conductelorPe-Xa, se recomandă efectuarea unei îmbinări lângă şanţ, înainte calaceastă conductă să fie plasată în stratul de nisip, îmbinare ce serealizează prin fitinguri şi cuple de îmbinare.
9.86. La executarea ramificaţiilor (teurilor), în cazul conductelor din Pe-Xa, conductele cu dimensiuni Ø 90 şi Ø 1 1 0 mm sepregătesc în afara şanţului, iar cele cu diametre mai mici în interior.
96
Capetele de ţeava ale conductei principale a ramificaţiei, care urmează să fie îmbinate, trebuie suprapuse pe o distanţă de cel puţin 400 mm, iar conducta de ramificaţie se prelungeşte cel puţin cu 200 mm deasupra conductei principale.
La conducte cu diametrul de max. 150 mm se separă capetele ţevii de mantaua de protecţie şi de materialul izolant, cu ajutorul fierăstrăului şi al cuţitului, evitându-se secţionări ale conductei principale PE-X. Se secţionează transversal conducta principală cu un fierăstrău ascuţit. Capătul de ţeava se rotunjeşte cu un debavurator, apoi se curăţă conducta şi locul de îmbinare după care se montează teul, mufele, cuplele şi brăţările de prindere.
Teurile se izolează cu garnituri izolatoare speciale.
9.87. La pătrunderea în clădirea conductelor, distanţa minimăîntre perete şi extremitatea conductei preizolate este de 10 cm.
Pentru împiedicarea pătrunderii umidităţii în interiorul clădirilor, constructorul are sarcina de a monta în zonele de penetraţie inele de etanşare.
Executarea protecţiei anticorozive, a izolaţiei termice, hidrofuge şi a protecţiei mecanice
Executarea protecţiei anticorozive
9.88. Acoperirea anticorozivă trebuie executată numai pesuprafaţa conductelor metalice uscate şi curăţate complet de rugină,zgură şi alte materiale străine, până la luciu metalic, conform cuprevederile „Normativului pentru protecţia contra coroziunii aconstrucţiilor metalice îngropate" l 14 şi Instrucţiunilor tehnice pentruexecutarea şi recepţionarea termoizolaţiilor la elemente de instalaţiiC 142.
9.89. Operaţiile de izolare anticorozivă a conductelor trebuieferite de precipitaţii atmosferice.
97
9.90. Calitatea stratului de protecţie trebuie controlate înconformitate cu prevederile STAS 10702/1-83, prin:
- verificarea aspectului;- verificarea continuităţii;- verificarea aderenţei.
Executarea izolaţiei termice
9.91. Izolarea termică a conductelor trebuie începută numaidupă terminarea lucrărilor de protejare anticorozivă, spălareainterioară şi proba hidraulică la rece (de etanşeitate).
9.92. Este interzisă introducerea în operă a izolaţiei umede.Pentru montarea în stare uscată a izolaţiilor termice trebuie
luate măsuri de protejare contra precipitaţiilor atmosferice şi de îndepărtare a apelor de orice provenienţă.
9.93. Saltelele de material termoizolant se cos atât longitudinal,cât şi circumferenţiar cu sârmă zincată, fără a lăsa goluri între ele.
9.94. în cazul izolării cu cochilii, rosturile longitudinale şicircumferenţiare trebuie lipite cu fâşii din împâslitură de fibre de sticlăbituminată, folosindu-se ca adeziv o soluţie prenadez.
La montarea izolaţiilor din piese fasonate, strângerea lor pe conductă trebuie făcută cu benzi subţiri de oţel cu ajutorul preselor.
9.95. In vederea izolării conductelor verticale, trebuie sudateperpendicular pe generatoarea ţevii agrafe de sârmă având lungimeaegală cu grosimea saltelei, plus 15 mm pentru prindere.
9.96. Armăturile trebuie izolate cu saltele croite şi fixate încarcase metalice demontabile sau cu piese fasonate.
9.97. Abaterea-limită admisă la grosimea stratului de izolaţietermică (măsurat după montare) trebuie să fie de maximum 3 mm.
98
Executarea protecţiei hidrofuge şi mecanice a conductelor
9.98. Conductele reţelelor termice izolate termic trebuieprotejate hidrofug.
9.99. Protecţia hidrofugă într-un singur strat la îmbinări trebuiepetrecută cu câte 50 mm.
Protecţia hidrofugă trebuie legată cu inele de sârmă zincată din 200 în 200 mm.
Rosturile (petrecerile) trebuie lipite cu bitum, executându-se pelicule cu grosimea de 2 mm.
9.100. La protecţia în două straturi, în dreptul rosturilor trebuieexecutate petreceri de 50 mm, atât longitudinal, cât şi circumferenţial,care se vor lipi cu bitum.
Stratul al doilea al protecţiei hidrofuge trebuie legat din 200 în 200 mm cu sârmă zincată.
9.101. Trebuie luate măsuri de interzicere totală a circulaţieioamenilor pe izolaţia termică a conductei, iar în locurile de trecere semontează podeţe de trecere prevăzute cu balustradă.
9.102. La conductele preizolate termic, execuţia izolaţiilor localese realizează conform prevederilor normativului NP 029 şi aprevederilor cuprinse în caietele de sarcini ale furnizorilor de conducte.
Executarea canalelor, căminelor, a elementelorde construcţie din beton şi beton armat şi a blocurilorde ancorare
9.103. Părţile din construcţia de beton şi beton armat monolittrebuie să se execute conform „Normativului pentru executarealucrărilor de beton şi beton armat" (C-140).
99
9.104. Inainte de executarea cofrajelor, respectiv montareaprefabricatelor, se face obligatoriu confruntarea planurilor de construcţiicu planurile de montare a conductelor, căminelor, compensatoarelorliră, semnalându-se proiectantului eventualele nepotriviri.
Se verifică corespondenţa între cotele gurilor coşurilor de ventilare ale căminelor şi cotele pavajelor.
9.105. La montarea armăturilor pentru beton monolit, secontrolează în mod deosebit realizarea acoperirii de beton prevăzută înproiect.
La montarea prefabricatelor, abaterile de aliniere trebuie să fiesub 15 mm.
9.106. Este obligatorie realizarea sub radiere a unui strat denisip suport (la grosimea prevăzută în proiect), care se niveleazăînainte de aşezarea prefabricatelor, pentru a preveni deplasări ulteri-oare, în terenurile sensibile la umezire, stratul suport este un amestecde nisip cu ciment (mortar uscat).
9.107. La betoanele monolit, rosturile de lucru trebuie să fiebine curăţate de pământ şi de alte materiale, înainte de continuareaturnării betonului.
9.108. La execuţia căminelor se respectă cu stricteţe cotele şipantele prevăzute în profilele longitudinale date în proiect.
9.109. Elementele prefabricate introduse în operă trebuie să fiemarcate distinct, cu vopsea insolubilă menţionându-se:
- tipul de element şi modul de rezemare;- data fabricaţiei;- numărul lotului de fabricaţie.
Elementele prefabricate se însoţesc de un certificat de calitate întocmit conform STAS 6657/1.
100
9.110. Montarea elementelor prefabricate se face numai pe bazaschemei de montare din proiect şi a profilului transversal al canalului.
9.111. Toleranţa admisă la execuţia canalului faţă de coteleprevăzute în proiect, în intervalul dintre două puncte fixe este demaximum 10 mm, atât în ceea ce priveşte secţiunea longitudinalăşi secţiunea transversală a canalului, cât şi în ceea ce priveştedimensiunile de lumină ale canalului.
9.112. Completarea diferenţelor de cote, care pot apărea dindefecţiunile de montaj, între suporturile mobile şi capul stâlpului pecare descarcă elementul de sprijinire este admisă numai cu penemetalice corespunzătoare.
9.113. Căminele de vizitare şi celelalte lucrări de construcţiiaferente reţelei termice se executată conform normativului P 7 -„Normativ privind fundarea construcţiilor fundate pe pământurisensibile la umezire", P 100 - „Normativ pentru proiectarea anti-seismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehniceşi industriale", C 140 - „Normativ pentru executarea lucrărilor debeton şi beton armat".
9.114. In vederea reducerii consumului de materiale şi atimpului de execuţie pot fi utilizate cămine de vizitare prefabricate,din beton sau materiale plastice care sunt marcate şi însoţite decertificate de calitate.
9.115. La executarea sau montarea căminelor se respectădimensiunile şi cotele indicate în proiect.
9.116. La realizarea căminelor şi construcţiilor aferente reţelei,se ţine seama de natura terenului în care acestea sunt fundate.
101
Pentru terenurile sensibile la umezire se realizează stabilizarea zonei suport a căminelor, conform indicaţiilor din proiect şi din normativul P 7.
9.117. în vederea prevenirii lăsărilor sub radierele căminelor serealizează un pat de nisip care este nivelat şi compactat înainte deturnarea betoanelor.
9.118. Trecerile conductelor prin pereţii căminelor sau asubsolurilor clădirilor, în cazul utilizării conductelor preizolate, seetanşează cu dispozitive speciale, furnizate împreună cu celelalteelemente ale reţelei.
9.119. Blocurile de ancorare a punctelor fixe se execută dinbeton armat turnat pe şantier.
9.120. Poziţiile şi dimensiunile blocurilor de ancorare suntindicate în proiectele de execuţie.
Verificări, încercări, probe şi recepţia reţelelor termice
9.121. Reţelele termice noi sau care au suferit reparaţii capitalese dau în funcţiune numai după efectuarea unor probe şi verificăriîn conformitate cu prevederile Legii 10/1995, Normativului C56,NP 029, ST 020, Instrucţiuni şi proceduri MTCT cuprinse în Ordinul31/N/1995.
Conductele de apă fierbinte ale reţelelor termice de agent primar şi din punctele termice care intră sub incidenţa prescripţiilor tehnice ISCIR CI5 se verifică, se probează, se recepţionează şi se autorizează pentru funcţionare conform cu prescripţiile tehnice ISCIR CRI, CR2 şi C15.
102
9.122. Inainte de efectuarea probelor se fac următoarele verifi-cări pentru porţiuni ale reţelei sau pentru întreaga reţea:
- controlul calităţii materialelor, a dimensiunilor, a poziţionării elementelor componente (cămine, suporţi, puncte fixe,compensatoare de dilatare, armături etc.) în conformitate cuprevederile proiectului şi cu certificatele de calitate şi agremen-tele prezentate de furnizori;
- verificarea sudurilor în conformitate cu: prevederile proiec-tului, certificatele de calitate de inspecţie conform SR EN 10204;elemente de conductă aflate sub incidenţa prescripţiilor tehniceISCIR C15 necesită suplimentar avize de import eliberate deISCIR pentru furnizorii externi şi agrementele prezentate defurnizori;
- verificarea Cărţii conductei - partea de construcţie,pentru conductele aflate sub incidenţa prescripţiilor tehniceISCIR C15;
- verificarea elementelor de construcţie aferente reţelei;- verificarea sudurilor prin:
a) control vizual;b) verificarea existenţei poansoanelor sudurilor;c) verificarea buletinelor de control nedistructive;
- verificarea legăturilor electrice ale conductorilor sistemelor de control, depistare şi localizare a avariilor;
- verificarea componentelor mecanice;- verificarea realizării întocmai a proiectului de execuţie
ţinând seama de modificările survenite în timpul execuţieipentru care trebuie să existe acordul proiectantului.
9.123. Probele la care se supun reţelele termice sunt:- proba de presiune la rece;- proba de analiză fizică a apei;- proba la cald;- proba de funcţionare.
103
9.124. In afara acestor probe pe parcursul execuţiei se maiexecută:
- verificarea calităţii sudurilor prin probe de defectoscopie(de regulă gamagrafiere), care se execută pentru 10% dinsudurile executate pe şantier;
- verificarea pantei conductelor;- verificarea părţii mecanice aferentă reţelei;- verificarea elementelor de construcţii aferente reţelei.
9.125. Probele de presiune la rece şi la cald se efectueazăînainte de realizarea izolaţiilor locale, astuparea şanţului sau canalului.
9.126. Inaintea acoperirii canalelor termice nevizitabile sauşanţurilor se încheie un proces-verbal de lucrări ascunse.
9.127. Inainte de proba de presiune la rece, reţeaua se spală cuapă potabilă.
Spălarea reţelei cuprinde racordarea conductei de ducere areţelei la conducta de apă potabilă, umplerea reţelei, racordareaconductei de întoarcere la un jgheab de golire sau conductă de golirela canalizare şi menţinerea reţelei sub jet continuu până când în apagolită din instalaţie nu se mai observă impurităţi. Operaţia se repetă cuschimbarea sensului de circulaţie al apei.
9.128. Proba de presiune la rece se execută în scopul verificăriirezistenţei mecanice şi a etanşeităţii elementelor instalaţiei şi constă în umplerea cu apă a instalaţiei/reţelei şi încercarea la presiune.
Proba la presiune a conductelor se realizează la o presiune de probă de 1,5 ori presiunea maximă de regim.
Pentru reţelele supuse prevederilor Prescripţiilor tehnice ISCIR, proba se realizează la presiunile prescrise de acestea. Valoarea presiunii de probă se va înscrie în proiect şi, după caz, în Cartea conductei.
104
Durata acestei probe este de 30 min., după care se scade presiunea la valoarea presiunii de lucru şi conductele se lovesc uşor cu un ciocan de 1,5 kg. Conductele se menţin la această presiune 12 ore, timp în care se urmăreşte cu ajutorul unui manometru ca presiunea să nu scadă.
Proba de presiune la rece se face având reţele de conducte, armături, aparate de măsură şi control, cu excepţia elementelor de conducte, sensibile, care nu trebuie să fie supuse presiunii de încer-care. Elementele sensibile din punct de vedere al siguranţei în exploatare, se demontează sau se izolează prin flanşe oarbe sau alte mijloace, izolarea putând fi realizată cu robinete, sau protejate cu dispozitive speciale indicate de proiectantul elementelor sensibile. Elementele demontate se înlocuiesc cu tronsoane de ţeava corespunză-toare.
Proba se execută înainte de finisarea elementelor instalaţiei (vopsire, izolări termice) închiderii elementelor reţelei în canale nevizitabile, sau în şanţuri.
Proba se execută în perioada de timp cu temperaturi ambiante mai mari de + 5°C.
In vederea executării probei la rece, se asigură deschiderea completă a tuturor armăturilor de închidere şi reglaj, verificarea punctelor de racordare a instalaţiei la conducta de apă potabilă şi la pompa de ridicare a presiunii.
Verificarea comportării instalaţiei la proba la rece poate fi începută imediat după punerea ei sub presiune, prin controlul rezistenţei şi etanşeităţii tuturor îmbinărilor.
9.129. Rezultatele probei la rece se consideră corespunzătoare, dacă pe toată durata probei, manometrul nu a indicat variaţii de presiune şi dacă la reţea nu se constată scurgeri de apă, umeziri, fisuri, deformări plastice vizibile, crăpături etc.
In cazul în care se constată scăderi de presiuni sau apariţia de defecţiuni enumerate mai sus, se procedează la remedierea acestora şi se repetă proba; rezultatele se înscriu în procesul verbal care se încheie la efectuarea probei.
105
După executarea probei, este obligatorie golirea reţelei. In timp ce conducta se află sub presiune este interzisă efectuarea de lucrări în vederea înlăturării deficienţelor.
9.130. Pentru reţelele de agent termic primar proba de presiunela rece este dublată de proba de etanşeitate la rece a reţelei.
Această probă se execută pentru întreaga reţea sau numai pentru o porţiune importantă din aceasta, în scopul verificării etanşeităţii la presiunea armăturilor şi compensatoarelor cu presetupă.
Proba se realizează cu agent termic la temperatura mediului ambiant, dar peste 0°C, la o presiune având valoarea l ,25 Pn, dar nu mai mică de 16 bar.
După 15 min. se reduce presiunea la valoarea presiunii de serviciu, examinându-se în continuare conducta şi îmbinările sudate, lovind uşor conducta cu un ciocan de 1,5 kg.
Proba se consideră satisfăcătoare, dacă pe durata ei, pierderile de apă nu depăşesc 0,1 % din volumul reţelei.
La încheierea probei se întocmeşte de asemenea un proces-verbal.
Pentru reţelele de agent secundar proba de etanşeitate la rece se execută la presiunea de 1,25 Pn, dar nu mai mică de 10 bar.
9.131. In timpul probelor, racordurile consumatorilor suntseparate prin închiderea robinetelor sau prin montarea de flanşe oarbe.
9.132. La proba de presiune se face şi proba de analiză fizică aapei care are drept scop verificarea calităţii spălării reţelelor termice şiconstă din analiza suspensiilor din apa de spălare. După 12 ore de laumplerea instalaţiei cu apă tratată a sursă sau staţiei termice (dacăanaliza fizică a dat rezultate satisfăcătoare) se face o analiză chimică şifizică, considerând că în acest timp s-a realizat omogenizarea apei însistem. Dacă duritatea apei este sub 0,5 mval/1, calitatea apei seconsideră admisibilă, în caz contrar, reţeaua se purjează şi se umpledin nou cu apă, reluându-se proba.
106
Proba la cald
9.133. Proba la cald are drept scop verificarea etanşeităţii,comportarea reţelei termice la dilatare - contractare la temperaturanominală de funcţionare şi a circulaţiei agentului termic.
Proba se execută pe întreaga reţea sau pe porţiuni de reţea care pot funcţiona separat.
9.134. Proba la cald se efectuează înaintea finisării (vopsirii,izolării), închiderii elementelor reţelei în canale nevizitabile sau înşanţuri, dar numai după efectuarea probei la rece, probei de etanşeitatela rece şi a analizei fizice a apei.
9.135. Pentru efectuarea probei la cald, reţelele se alimentează,de preferinţă, cu agent termic de la sursa definitivă; în cazul în careaceasta nu a fost pusă în funcţiune, alimentarea se poate face de la osursă provizorie.
Sursa de energie termică asigură debitul, presiunea şi tempera-tura agentului termic potrivit prevederilor proiectului de reţele. Calitatea apei corespunde prevederilor proiectului, prescripţiilor tehnice specifice ale elementelor componente ale sistemului de alimentare cu energie termică şi prescripţiilor tehnice ISCIR C 18 privind apa de alimentare.
9.136. Proba la cald comportă 3 faze şi anume:• Faza I - după ce instalaţia este plină cu apă, se ridică tempe-
ratura ei la 50°...60°C şi se menţine această temperatură în limitele unei variaţii de ± 5°C. Circulaţia agentului termic se asigură cu pompele de circulaţie. După 2 ore de funcţio-nare se face un control atent pe toate ramurile reţelei. Lipsa de uniformitate a încălzirii se corectează prin acţionarea dispozitivelor de reglaj prevăzute. La pompele de circulaţie se verifică, cu ajutorul a 2 manometre montate pe aspiraţia şi pe refularea pompelor, dacă acestea realizează presiunea
107
necesară. Se verifică, de asemenea, la instalaţiile cu sisteme de expansiune închise, dacă presiunile date de pompe nu depăşesc presiunile admisibile pentru funcţionare.
• Faza a II-a - se ridică temperatura agentului termic prin creşterea uniformă şi treptată până la valoarea maximă de regim (± 5°C) şi se verifică dacă nu apar pierderi de apă la îmbinări, racorduri, armături.
Se controlează vizual dacă dilatările se produc în sensul prevăzut în proiect, dacă sunt preluate în bune condiţii de către compensatorii de dilatare, astfel încât să nu apară neetanşeităţi iar punctele fixe să nu sufere deplasări, smulgeri etc.
Se verifică vizual dacă aerul din reţea se elimină în mod corespunzător, prin dispozitivele de aerisire.
Pentru reţelele de agent primar montate în canale termice pe suporturi mobile de alunecare, creşterea temperaturii se realizează cu circa 30°C/oră iar pentru cele pe suporturi mobile de rostogolire cu circa 50°C/oră.
Proba se consideră încheiată după ce timp de 30 minte a fost menţinută temperatura maximă în reţea.
• Faza a III-a - se răceşte agentul termic în conducta de întoar-cere până la 50-60°C, punând în funcţiune instalaţiile consumatorilor.
Dacă apar deficienţe pe durata probei, acestea se remediază şi proba se reia.
9.137. Proba de funcţionare (proba tehnologică de 72 ore) seface după proba la cald.
9.138. In timpul probei de funcţionare se determină căderile detemperatură ale agentului termic în punctele reţelei termice prevăzuteîn proiect. Acestea se compară cu căderile de temperatură şi pierderilede căldură stabilite prin proiect.
108
9.139. Căderile de temperatură măsurate nu trebuie să depă-şească 0,5°C/km, la condiţii nominale.
9.140. Se verifică realizarea repartiţiei debitelor de apă conformproiectului în condiţiile nominale de funcţionare a reţelei.
9.141. Reglarea la punerea în funcţiune a reţelelor termice seface prin stabilirea diagramei de presiuni a sistemului care se comparăcu cea din proiect, urmărindu-se corecta repartiţie a debitului întreconsumatori.
Reglarea regimului hidraulic trebuie să se bazeze pe prevederile din proiect referitoare la echilibrarea hidraulică, pusă în operă anterior momentului intrării în funcţiune.
După aceste operaţii reţeaua intră în funcţionare normală.
9.142. Conductele nou montate precum şi cele reparate sauînlocuite nu pot fi date în exploatare fără verificarea şi eliberareaautorizaţiei de funcţionare de către ISCIR, conform metodologieistabilite prin prescripţiile tehnice ISCIR CRI şi C15.
9.143. La execuţia lucrărilor de reţele termice se respectăprevederile Prescripţiilor tehnice ISCIR CRI, CR2 şi CI5 precum şicaietele de sarcini din proiecte şi cele date de furnizori pentruconducte clasice şi conducte preizolate.
9.144. Recepţia lucrărilor de reţele termice se face în confor-mitate cu prevederile „Legii privind calitatea în construcţii" (Legea10/95), a „Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şiinstalaţii aferente acestora" (H.G. nr.273/94) şi a altor reglementărispecifice.
9.145. Etapele de realizare a recepţiei sunt:- recepţia la terminarea lucrărilor;- recepţia finală, după expirarea perioadei de garanţie.
109
10. PUNCTE TERMICE
Clasificarea punctelor termice
10.1. Racordarea consumatorilor la reţeaua de agent termicprimar se realizează prin intermediul punctelor termice.
Punctul termic este ansamblul de echipamente şi instalaţii prin intermediul căreia se transferă energia termică din reţeaua termică primară în reţeaua termică secundară, a consumatorilor.
10.2. Alegerea schemelor funcţionale de puncte termice se facefuncţie de:
- parametri de temperatură şi presiune ai agentului primar;- sarcina termică totală a punctului termic;
- ponderea sarcinii termice de preparare a apei calde deconsum din sarcina termică de încălzire;
- condiţiile impuse privind returnarea agentului primar(temperatură şi presiune retur);
- schema de reglaj adoptată;- sistemul de preparare a apei calde de consum (instanta-
neu sau cu acumulare);- debitul de agent primar disponibil.
In Anexa l sunt prezentate exemple de scheme funcţionaleaplicabile pentru puncte termice urbane.
10.3. Clasificarea punctelor termice se face în principal înfuncţie de:
- tipul consumatorilor deserviţi;- parametri agentului termic primar;- parametri agenţilor termici secundari- schema termică de principiu
10.4. In funcţie de tipul consumatorilor deserviţi, puncteletermice se împart în:
- puncte termice urbane;- puncte termice industriale.
110
10.5. Punctele termice urbane se împart în:- puncte termice ce prepară agent termic secundar pentru
încălzire şi apă caldă de consum;- puncte termice care prepară apă caldă de consum iar
pentru încălzire sunt doar puncte de predare-primire (în cazulracordării directe a instalaţiilor de încălzire);
- puncte termice care prepară numai apa caldă de consum.
10.6. In funcţie de temperatura agentului termic primar,punctele termice se clasifică în:
- puncte termice alimentate cu apă fierbinte(utilizate atâtpentru consumatori industriali cât şi pentru consumatori urbani);
- puncte termice alimentate cu apă caldă (utilizate numaipentru consumatori urbani).
10.7. Agenţii termici secundari şi parametrii de temperatură aiacestora sunt:
- apă caldă pentru încălzire cu temperatura maximă de95°C;
- apă caldă de consum cu temperatura maximă de 60°C;- alţi agenţi termici pentru nevoi tehnologice, de ventilaţie
etc.
Capacitatea şi amplasarea punctelor termice
10.8. Capacitatea punctelor termice şi schemele de racordare aleinstalaţiilor consumatoare de căldură (încălzire şi preparare a apeicalde de consum) la reţeaua de transport a căldurii folosind ca agenttermic apă fierbinte, se determină pe baza unei analize tehnico-economice efectuată în cadrul studiului de fezabilitate, ţinând seamade necesităţile de consum şi posibilităţile de acoperire.
Se are în vedere ansamblul format din puncte termice şi reţelele de distribuţie a căldurii. Criteriile sunt: cel de asigurare a unui grad ridicat al siguranţei în exploatare şi cel economic - cheltuieli de
111
investiţie şi exploatare. Se ţine seama de condiţia satisfacerii parame-trilor de temperatură ai agenţilor termici din instalaţiile interioare deîncălzire centrală.
10.9. Punctele termice se amplasează cât mai aproape de centrul de greutate al consumatorilor, ţinând seama şi de poziţia racordului la reţeaua de transport a căldurii, precum şi de presiunea disponi-bilă pentru alimentarea cu apă caldă de consum a consumatorilor(corelându-se cu raza de acţiune a staţiilor de hidrofor sau a staţiilor de pompare).
10.10. Racordarea punctelor termice pentru ansambluri indus- triale la reţeaua de transport a căldurii se face după schema directă, cu utilizarea agentului termic apă fierbinte în instalaţiile interioare de încălzire. Pentru instalaţiile interioare de încălzire care folosesc ca agent termic apa caldă, racordarea se poate face direct - cu pompe de amestec sau indirect - cu schimbătoare de căldură. Alegerea soluţiei se face pe baza unei analize funcţionale şi economice.
10.11. Punctele termice se pot grupa în aceeaşi clădire, când este posibil, cu alte gospodării, ca: staţii de hidrofor, staţii de pom- pare, posturi trafo, centrale de aer comprimat etc., prevăzându-se însă compartimente distincte cu accese separate direct din exterior.
10.12. Pentru ansambluri de clădiri civile, punctele termice se prevăd, de regulă, în clădiri independente sau alipite uneia din clădirile alimentate.
Condiţiile de amplasare a punctelor termice în clădirea deservită (puncte termice de imobil) sunt în conformitate cu prevederile Normativului 113.
10.13. Punctele termice din incintele industriale şi similare se amplasează, de preferinţă, într-una din clădirile alimentate.
112
Echipamentul de bază
10.14. Schimbătoarele de căldură folosite în punctele termicepentru prepararea agentului termic al instalaţiei de încălzire şi pentruprepararea apei calde de consum trebuie să corespundă caracteris-ticilor agenţilor termici folosiţi şi să aibă gabaritul şi greutatea cât maireduse, performanţe ridicate şi randamente superioare.
10.15. La alegerea numărului de schimbătoare de căldură se ţineseama de cronograma consumului de energie termică, de naturaconsumurilor (încălzire, apă caldă de consum), importanţa obiecti-velor alimentate şi de spaţiul existent disponibil.
10.16. în punctele termice în care se face prepararea centralizatăa apei calde de consum, numărul schimbătoarelor de căldură instalate(cu şi fără acumulare) se alege după regimul de funcţionare. Serecomandă ca numărul să nu fie mai mic de 2 schimbătoare, excepţiefăcând capacităţile până la 0,l MW. Nu sunt necesare unităţi derezervă.
10.17. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură pentruîncălzire(cu plăci, tubulare) se face funcţie de:
- parametri agentului termic primar - temperatură, presiune;- caracteristicile fizico-chimice ale apei pe circuite (primar,
secundar);- schema funcţională aleasă pentru punctul termic.
10.18. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură pentrupreparare apă de consum( cu plăci, tubulare, cu sau fără acumulare) seface funcţie de:
- parametri agentului termic primar - temperatură, presiune;- caracteristicile fizico-chimice ale apei pe circuite (primar,
secundar);- schema funcţională aleasă pentru punctul termic;
113
- debitul orar de apă caldă de consum;- cronograma de consum de apă caldă de consum.
10.19. Asigurarea presiunii necesare circulaţiei apei se face cupompe. La alegerea tipului de pompe şi la stabilirea caracteristiciloracestora se urmăreşte ca acestea să aibă un randament ridicat,fiabilitate mare şi un nivel redus de zgomot şi trepidaţii. Stabilireanumărului de pompe se face ţinând seama de capacitatea punctuluitermic şi de criterii economice.
10.20. în cazul în care regimul debitelor de apă circulată estevariabil în cursul unei zile sau a anului, se poate prevedea una dinurmătoarele soluţii:
- pompe diferite pentru fiecare regim;- un număr diferit de pompe în funcţiune;- pompe antrenate de motoare cu turaţie variabilă.
Numărul pompelor în funcţiune se alege astfel încât acestea să funcţioneze - cu randament ridicat.
Se pot prevedea pompe de rezervă, în funcţie de necesităţi, funcţionale şi economice; pompele de rezervă pot fi prevăzute şi ca „rezervă rece" (păstrare în magazie).
10.21. Pentru circulaţia apei fierbinţi se folosesc pompespecifice, corespunzătoare temperaturii la care acestea funcţionează.
10.22. Toate pompele se prevăd cu organe de închidere, precumşi cu armături de reţinere pe conductele de refulare între armăturile deînchidere şi pompe.
10.23. Aparatele şi instalaţiile din punctele termice se prevăd cudispozitive de siguranţă împotriva creşterii presiunii şi temperaturiipeste limitele admise, atât pe circuitul primar, cât şi pe cel secundar,aplicându-se - după caz - prevederile STAS 7132, „Ghidul pentrualegerea, proiectarea, întreţinerea şi exploatarea sistemelor şi echipa-
114
meritelor de siguranţă din dotarea instalaţiilor de încălzire cu apă având temperatura de 115°C" - GP 021-98 şi prescripţiile tehnice ISCIRC l,C4,C30şiC31.
10.24. Pentru realizarea presiunii statice necesare şi pentrupreluarea variaţiilor de volum rezultate din dilatarea apei din reţeauatermică secundară şi instalaţiile de încălzire, în punctele termice sefolosesc vase de expansiune închise (sub presiune) conform STAS7132 sau echipamente de menţinere a presiunii constante în instalaţie(module de expansiune) care au agrement tehnic.
10.25. In instalaţiile cu apă fierbinte, care intră sub incidenţaprescripţiilor 1SCIR, asigurarea se realizează potrivit prescripţiilortehnice ISCIR C1 şi C4.
10.26. Separatoare de impurităţi se prevăd pe conductele deîntoarcere de la instalaţiile interioare, înainte de intrarea în schimbă-toarele de căldură, precum şi pe conductele de racordare a punctelortermice la reţeaua de apă fierbinte, pe conductele de tur.
10.27. Pentru reducerea valorii presiunii dinamice disponibiledin reţeaua de apă fierbinte, până Ia nivelul celei necesare, se prevădregulatoare de debit; în cazul în care presiunea disponibilă nu poate firedusă suficient de regulatorul de debit, pentru micşorarea zonei deacţionare a regulatorului, se prevăd şi diafragme fixe.
10.28. Punctele termice se alimentează cu apă în circuitulsecundar din:
- conducta de întoarcere a racordului la reţeaua de transporta căldurii, pentru umplerea şi completarea instalaţiei - cuacceptul furnizorului de apă;
- conducta de apă potabilă, pentru spălarea instalaţiei deîncălzire;
- umplerea instalaţiei de la staţia de dedurizare cu pompelede adaos.
115
Racordurile se fac prin intermediul legăturilor demontabile, prevăzute cu o armătură de reţinere pentru a împiedica pătrunderea apei din instalaţia punctului termic în conductele din care se face umplerea, respectiv spălarea.
Calitatea apei de adaos la punctele termice este în conformitate cu „Normativul privind exploatarea şi întreţinerea sistemelor centra-lizate de alimentare cu energie termică" - NP 059 şi cu indicaţiile producătorilor schimbătoarelor de căldură utilizate în punctele termice.
10.29. în scopul realizării economiei de energiei şi stabiliriiunor relaţii corecte între distribuitorul şi consumatorul de energietermică se prevede contorizarea.
în punctele termice se contorizează obligatoriu:- energia termică primită de la sursa termică;- energia termică furnizată separat diferitelor categorii
de consumatori (pentru încălzire, pentru apă caldă de consum,pentru alte scopuri).
La aceeaşi categorie de consumatori, se recomandă contorizarea energiei termice pe ramuri.
Contorizarea energiei termice se realizează în conformitate cu prevederile Codului de măsurare a energiei termice elaborat de ANRE.
Aparate de reglare, măsură, control şi transmitere la distanţă
10.30. La nivel de punct termic programul de automatizare, înfuncţie de buclele de reglaj prevăzute, se dotează cu:
• Bucla de reglare calitativa a circuitului de încălzire:- elemente primare de temperatură (traductoare): senzor de
temperatură exterioară, senzori de temperatură de imersie saude contact;
- elemente de comandă şi control: regulatorul electronic;- elemente de execuţie: robinet de reglaj cu 2 sau 3 căi,
pompe de circulaţie.
116
• Bucla de menţinere a temperaturii apei calde de consum la ovaloare prestabilită:
- elemente primare de temperatură: senzori de temperaturăde imersie sau de contact;
- elemente de comandă şi control: regulatorul electronic;- elemente de execuţie: robinet de reglaj cu 2 sau 3 căi,
pompe de circulaţie.
• Bucla de acţionare a pompei de recirculare a apei calde deconsum:
- elemente primare de temperatură: senzori de temperaturăde imersie sau de contact.
• Bucla de acţionare a pompei de ridicare a presiunii apei caldede consum funcţie de presiunea din reţeaua de apă caldă de consum.
10.31. Regulatoarele electronice pot fi de sine stătătoare, sau module ale aceluiaşi automat programabil, dotat cu:
- o unitate centrală de prelucrare (CPU);- module de intrări şi ieşiri ale semnalelor analogice sau
digitale;- module speciale : de timp, de contorizare, comparator, de
simulator;- modul BUS pentru transmiterea datelor la distanţă prin
linie telefonică digitală dedicată, staţie radio etc., modulinterfaţă;
- software cu programele de aplicaţii;- sursă de alimentare cu energie electrică.
La acestea se pot adăuga:- aparatele de semnalizare locale: hupe, lămpi de semna-
lizare;- echipamente de detecţie-semnalizare: detectori de scurgere
a gazelor, de incendiu, antiefracţie, de protecţie la inundaţie.
117
10.32. Elementele de automatizare se montează local, fiindconectate direct la regulatorul electronic sau prin intermediul dula-pului de automatizare, care poate conţine şi aparatele de protecţie şiconectare ale circuitelor de alimentare a utilajelor din punctul termic:pompe, compresor, dulapul convertizoarelor de frecvenţă etc., saupoate fi separat de tabloul de alimentare a consumatorilor de forţă şiiluminat ai punctului termic.
10.33. Instalaţiile din punctele termice se prevăd cu aparaturăde măsură şi control care să măsoare şi/sau să controleze periodic saucontinuu: presiunea, temperatura, debitul de fluid vehiculat etc.
10.34. La instalaţiile cu apă fierbinte (peste 115°C) se prevedeaparatură de măsură, control şi reglare conform prevederilor PE 502-8.
10.35. La instalaţiile de încălzire cu apă, indiferent de parame-trii agentului termic, se prevede aparatura adecvată în funcţie despecificul şi mărimea instalaţiei.
în mod obligatoriu se prevăd:• termometre indicatoare;• manometre indicatoare;• prize de presiune cu robinete pentru montarea manometrelor
diferenţiale sau cu citire directă, pe conducte, echipamente şiutilaje conform cap. 1-5 din Normativul 113.
10.36. Instalaţiile de preparare a apei calde de consum se prevădcu termoregulatoare limitatoare de temperatură, oricare ar fi agentultermic utilizat.
118
Cerinţe de calitate pentru materialele de instalaţii şi utilajele din punctul termic
10.37. Materialele şi echipamentele utilizate la executarealucrării trebuie să corespundă cerinţelor de calitate din „Legea calităţiiîn construcţii"- Legea 10/1995 şi exigenţelor speciale de calitate alelucrării.
10.38. Parametrii tehnico-funcţionali şi echipamentelor (capacităţi,debite, presiuni, temperaturi de lucru, clase de precizie, randamente etc.)trebuie să corespundă specificaţiilor tehnice din proiecte.
10.39. Agregatele, aparatele, accesoriile şi materialele utilizatetrebuie să fie agrementate şi omologate de către organismele abilitateîn acest scop şi să fie însoţite de specificaţiile tehnice cu caracteristi-cile tehnice şi funcţionale şi instrucţiunile de montaj, exploatare şiîntreţinere.
10.40. Executantul şi beneficiarul vor solicita certificatele decalitate şi garanţie pentru materialele şi echipamentele aprovizionatede la furnizori.
Clădirea punctelor termice
10.41. Clădirile punctelor termice se proiectează conformreglementărilor tehnice din domeniul construcţiilor şi condiţiilorprevăzute în reglementări specifice (Prescripţii tehnice ISCIR, NormePSF şi de protecţie a muncii etc.).
10.42. Clădirile punctelor termice se încadrează în categoria Ede pericol de incendiu.
10.43. Uşile de acces ale punctelor termice se amplasează astfelîncât să conducă direct în spaţiul principal de supraveghere a utilajelor,
119
având deschiderea în afară, direct spre exterior sau într-un spaţiu în directă legătură cu exteriorul, care nu poate fi blocat. Dimensiunile uşilor şi ale spaţiilor intermediare de legătură cu exteriorul se aleg astfel încât să asigure introducerea şi scoaterea principalelor utilaje care nu se pot dezasambla.
Scara principală de acces, în situaţiile în care este necesară, se execută din beton, cu suprafaţă rugoasă, cu o înclinare sub 45° şi se prevede cu balustradă.
Uşile încăperilor anexe trebuie să se deschidă spre sala principală a punctului termic.
10.44. Pentru compartimentele rezervate altor unităţi (de ex.:post trafo, staţii de hidrofor etc.) grupate cu puncte termice se prevădaccese separate, direct din exterior.
In clădirile civile, la care punctele termice se grupează cu staţia de hidrofor şi, eventual, alte utilităţi, toate pot avea o comunicare funcţională, prin intermediul unui coridor comun, în cazul în care staţia de hidrofor (pompare) face parte din instalaţiile de stingere a incendiilor, uşile de comunicare cu coridorul au limita de rezistenţă la foc de minim l oră şi 30 minte.
10.45. Punctele termice se prevăd cu ferestre exterioare pentruiluminarea şi ventilarea naturală a încăperii. La PT unde nu se poaterealiza o bună ventilare prin ferestre, se recomandă şi prevederea unorcanale de ventilare naturală sau a unei instalaţii de ventilare mecanică.
10.46. Clădirea punctului termic (sala echipamentelor, cabinapersonalului de întreţinere şi grupurile sanitare) se încălzeşte.
10.47. Punctele termice existente şi proiectate înglobate înclădiri cu altă destinaţie, amplasate direct, sub sau alături de încăperiîn care nu se admite zgomot, trepidaţii sau exces de temperatură,se prevăd cu izolare fonică şi termică pentru a nu se depăşi limitelede zgomot şi temperatură, admise potrivit destinaţiei încăperilor
120
respective, precum şi măsuri de evitare a transmiterii trepidaţiilor la elementele de construcţie ale clădirii.
Instalaţiile aferente clădirii punctelor termice
10.48. La punctele termice cu capacitate mai mare de 2 MW şicu personal permanent se amenajează un grup sanitar (WC şi duş)pentru personal.
La unităţile mai mici la care nu se amenajează un grup sanitar se asigură accesul la un WC din apropiere, în cadrul clădirii. Distanţa până la acest WC trebuie să fie de maximum 75 m pe orizontală, fără a depăşi 4 m pe verticală. Dacă aceste prevederi nu pot fi respectate, se amenajează un WC şi la punctele termice cu capacitate mai mică de 2 MW, cu personal permanent.
Instalaţiile sanitare şi de încălzire ale punctului termic se prevăd cu puncte de golire racordate la canalizarea interioară.
10.49. Punctele termice se prevăd cu chiuvete cu robinet dubluserviciu şi cu recipient de pardoseală legat direct la canalizare.Pardoseala acestor încăperi are panta de cel puţin 5 %o spre recipientulde pardoseală.
Când nivelul canalizării exterioare nu permite legarea directă sau când există pericolul de refulare a reţelei de canalizare, recipientul se racordează la canalizare prin intermediul unei pompe acţionate prin plutitor.
10.50. Punctele termice se prevăd cu următoarele instalaţiielectrice:
- instalaţii de alimentare cu energie electrică a PT;- instalaţii electrice de iluminat;- instalaţii electrice de forţă, comandă;- instalaţii electrice de protecţie;- instalaţii electrice de detecţie şi semnalizare (incendiu,
efracţie, inundaţie).
121
10.51. In punctele termice se prevăd prize cu tensiune neperi-culoasă, pentru lămpi portabile.
Se recomandă ca toate punctele termice cu personal permanent să fie prevăzute cu un post telefonic.
Elemente de construcţii aferente echipamentului
10.52. Elementele de construcţii aferente schimbătoarelor decăldură şi pompelor (postamente) se execută pe baza planurilor şiinstrucţiunilor de montaj ale producătorului.
10.53. La elaborarea proiectului de structură de rezistenţă apunctelor termice se ţine seama de sarcinile statice şi dinamice aleaparatelor, utilajelor şi conductelor instalaţiei de încălzire şi deprevederile specifice antiseismice din normativul P 100.
în cazul instalaţiilor care se modernizează sau se transformă se are în vedere ca sarcinile date de instalaţii să nu afecteze capacitatea > de rezistenţă a elementelor de construcţii.
Stabilirea soluţiilor constructive se face în conformitate cu „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibrativă la clădiri industriale" - P 121 şi „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile, social-culturale şi tehnic-administrative" - P 122.
10.54. Pompele şi ventilatoarele se montează pe postamente custrat elastic sau dispozitive pentru amortizarea trepidaţiilor.
Stratul elastic, respectiv dispozitivul de amortizare, se prote-jează împotriva apei provenite din goliri, spălări ş.a.
Organizarea spaţiilor din punctele termice
10.55. Dimensiunile punctelor termice se stabilesc ţinând seamade gabaritele utilajelor, de spaţiile necesare pentru montarea,
122
exploatarea şi întreţinerea lor şi de condiţiile impuse de Normele generale de protecţie a muncii, de prescripţiile tehnice ISCIR C l şi de alte reglementări specifice.
Se ţine seama de posibilitatea de extindere în viitor a punctului termic.
10.56. Organizarea spaţiilor şi amplasarea utilajelor se faceastfel încât distanţele străbătute de personalul de exploatare să fieminime, iar supravegherea utilajelor să se facă uşor.
Se asigură, după caz, spaţiul necesar pentru revizii, reparaţii, control etc.
Spaţiile libere au înălţimea utilajelor respective plus un spaţiu de siguranţă şi acces de circa 30 cm, dar nu mai puţin de 1,80 m.
10.57. în jurul schimbătoarelor de încălzire şi de apă caldă deconsum se lasă un spaţiu liber, a cărui lăţime va fi stabilită în funcţiede necesităţile de exploatare, întreţinere şi curăţire, ţinând seama şide recomandările producătorului schimbătoarelor, dar nu mai puţin de0,8 m.
Spaţiul trebuie să fie suficient de mare pentru operaţiunile de scoatere şi întreţinere, urmând ca repararea să se facă, eventual, într-un alt spaţiu special amenajat.
în cazul montării schimbătoarelor de căldură la înălţimi peste 1,80 m deasupra pardoselii, distanţa minimă laterală până la alte aparate, până Ia pereţii încăperii sau până la limita platformelor deschise este de 0,50 m.
Distanţele menţionate se prevăd dacă nu există alte indicaţii ale producătorului.
10.58. Pompele din punctele termice se montează la pardoseală,pe postamente sau pe conducte.
Pompele montate la pardoseală se amplasează astfel încât să ofere posibilităţi de supraveghere uşoară. Ele se montează, pe cât posibil, grupate şi aliniate. Nu se admite montarea pompelor în spatele altor utilaje.
123
Spaţiul liber din jurul pompelor se stabileşte în funcţie de mărimea pompelor, a diametrelor conductelor de racordare, cât şi de mărimea şi poziţia de montare a armăturilor de pe aceste conducte, dar nu mai mic de 0,5 m (socotit de la postamentul pompelor).
Când tipul şi greutatea pompelor permit, se pot monta două pompe pe un postament comun.
La montarea pompelor pe conducte, stabilirea spaţiului necesar se face ţinând seama de construcţia pompelor (cu ax vertical sau orizontal), de modul de îmbinare (cu flanşe sau filet) şi dacă sunt pompe simple sau gemene, precum şi de recomandarea furnizorului.
10.59. în jurul rezervoarelor cu apă se prevăd spaţii de accesde minimum 0,50 m. Aceste spaţii pot fi micşorate pe două laturi la0,20 m, dacă rezervorul poate fi deplasat pentru revizii şi reparaţii.
Dacă rezervorul este prevăzut cu izolaţie termică, se asigură pe toate laturile spaţii de acces de cel puţin 0,50 m.
Rezervoarele având suprafaţa bazei peste 5 mp se montează pe suporţi, asigurând sub rezervor un spaţiu de minimum 0,20 m.
Deasupra rezervoarelor care au gura de vizitare cu acces din partea superioară, se lasă un spaţiu liber cu înălţimea minimă 0,60 m.
10.60. Traseele conductelor de legătură la utilajele din punctetermice (schimbătoare de căldură, pompe, vase de expansiune etc.) sealeg astfel încât să nu împiedice demontarea armăturilor şi diferitelorpărţi ale aparatelor, în caz de necesitate se prevăd pe conducteîmbinări demontabile.
In cazul modernizărilor punctelor termice se utilizează pe cât posibil susţinerile de conducte existente iar când acest lucru nu este posibil, se execută susţineri care să nu afecteze elementele de rezistenţă ale construcţiei.
10.61. Se prevede posibilitatea de acces pentru intervenţie laseparatoarele de impurităţi (scoaterea sitelor, pentru curăţare, atronsoanelor demontabile etc.).
124
10.62. Conductele din punctele termice se pozează aparent. Sepot poza sub pardoseală în canale vizitabile, cu panta de l %, legate larecipientul de ape uzate, numai porţiuni scurte de racordare, în cazulîn care pozarea aparentă ar împiedica circulaţia sau exploatareautilajelor.
10.63. Armăturile de închidere prevăzute pentru separareaaparatelor sau a unor porţiuni din instalaţii se montează în locuriaccesibile, iar cele care se manevrează mai des se amplasează astfelîncât să se ajungă la ele fără intermediul unei scări.
10.64. Conductele de preaplin, conductele de evacuare de laventilele de siguranţă, conductele de dezaerisire şi conductele princi-pale de golire se conduc la dispozitive de colectare, ca: recipiente,jgheaburi, sifoane, pâlnii etc. Aceste conducte se dispun astfel încâtscurgerea apei să poată fi observată.
Scurgerea apei de la dispozitivele de colectare la canalizarea exterioară se asigură, pe cât posibil, prin gravitaţie.
Legăturile între jgheaburi, pâlnii şi sifoanele/recipientele de pardoseală se face cu conducte de canalizare montate pe cât posibil în pardoseală.
10.65. Punctele termice de orice capacitate se prevăd cu masăde lucru şi panou pentru afişarea permanentă a schemelor şi instruc-ţiunilor de exploatare, a graficelor de reglare etc.
Punctele termice cu o capacitate mai mare de l MW se prevăd, în plus, şi cu dulap metalic, trusă de scule şi banc de lucru pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi cu o încăpere specială prevăzută cu ferestre către exterior în care se montează aparatura de achiziţie şi transmitere date, integratoare etc.
125
Dimensionarea echipamentului din punctul termic
10.66. Capacitatea termică a schimbătoarelor de căldură pentruîncălzire, prepararea apei calde de consum, ventilare-climatizare sauscopuri tehnologice, folosite în punctele termice, se determină pe bazanecesarului de căldură stabilit conform capitolului 7 din prezentulnormativ.
10.67. Debitul de agent termic primar necesar schimbătoarelorde căldură din puncte termice se determină în funcţie de necesarul deenergie termică, ţinând seama de caracteristicile termohidraulice ale;aparatelor schimbătoare de căldură, de temperaturile nominale ale agenţilor termici, de schemele de racordare, de regimul de funcţionareşi de existenţa acumulării.
10.68. Suprafaţa de schimb de căldură a schimbătoarelor de căldură se determină din bilanţul termic la schimbător pe agentul primar şi pe agentul secundar, luându-se în considerare şi valoarea coeficientului de utilizare (murdărire) a suprafeţelor de încălzire prevăzut de producător pentru durata de utilizare garantată.
De regulă, aceasta se efectuează pe baza programului de calcul a furnizorului schimbătorului pe baza datelor de proiectare.
10.69. Alegerea numărului de schimbătoare de căldură pe tipuri de consumuri (încălzire, preparare apă caldă de consum etc.) se face pe baza unei analize tehnico-economice care ţine seama de:
- tipul de schimbător de căldură (tubular, cu plăci);- sarcinile termice pe tipuri de consumuri;- regimul de funcţionare; .- condiţii de amplasare.
Nu se prevăd unităţi de rezervă.In punctele termice pentru încălzire, numărul orientativ al
schimbătoarelor de căldură poate fi:- un aparat, la punctele termice cu capacitatea sub 0, l MW;
126
- două aparate, la punctele termice cu capacitatea între0.1 şi 2 M W;
- minim trei aparate, la puncte termice cu capacitate peste2 MW şi în punctele termice care alimentează clădiri cu condiţiifuncţionale deosebite (spitale, sanatorii etc.)
10.70. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură şi a schemeide preparare a apei calde de consum se va face în conformitatecu prevederile Normativului 19 privind „Proiectarea şi executareainstalaţiilor sanitare".
10.71. Alegerea pompelor de circulaţie pe circuitul secundar seface ţinând seama de debitul de agent termic ce trebuie vehiculat îninstalaţie, pentru transportarea debitului de căldură Q, la diferenţade temperatură t = tT – tR nominală a instalaţiei şi de pierderile depresiune totale maxime HT din sistem pe întreg traseul instalaţieidimensionată pentru vitezele economice.
10.72. Dimensionarea volumului vaselor de expansiune depe circuitul secundar se efectuează conform STAS 7132 şi GP 021,pentru preluarea dilatării apei şi conform instrucţiunilor producătorilorîn cazul vaselor de expansiune cu membrană sau a modulelor deexpansiune.
10.73. Dimensionarea supapelor de siguranţă pentru schimbă-toarele de căldură se efectuează conform STAS 7132 şi a prescripţiilortehnice ISCIR C 4.
10.74. Secţiunea de scurgere a supapei, implicit diametrul şinumărul supapelor se dimensionează în funcţie de fluidul eşapat (abur,apă, aer) de parametrii fluidului, precum şi de caracteristicileconstructive ale supapei, ţinând seama de prevederile STAS 7132.
127
Secţiunea de scurgere a fiecărei supape de siguranţă trebuie să fie de minim 400 mm2.
10.75. Alegerea pompelor de apă de adaos se face ţinând seamaatât de necesitatea completării apei din instalaţie precum şi de timpulnecesar stabilit pentru această operaţie.
Se prevăd două pompe al căror debit minim se stabileşte cu relaţia din STAS 7132.
10.76. Dimensionarea staţiei de dedurizare a apei se face funcţiede:
- debitul de apă de adaos;- compoziţia chimică a apei de alimentare;- capacitatea volumetrică utilă a schimbătorului de ioni
considerat;- durata ciclului activ al unui filtru.
10.77. Dimensionarea contoarelor de energie termică se facefuncţie de:
- domeniul de sarcini termice ce trebuie măsurat (minim,maxim, nominal);
- debitele de agent termic din instalaţie;- temperatura agentului termic;- căderea de presiune maxim admisă prin debitmetru.
10.78. Dimensionarea conductelor de agent termic - apă caldăşi apă fierbinte din punctul termic se efectuează respectând domeniilede viteze de circulaţie a apei indicate în tabelul 10.78.
10.79. Dimensionarea conductelor de apă rece şi de apăcaldă de consum, se face conform indicaţiilor din normativul I 9 şiSTAS 1478.
128
11. EXECUŢIA INSTALAŢIILOR DIN PUNCTELE TERMICE
11.1. Executarea instalaţiilor din punctele termice se face pebază de proiect.
11.2. La montaj şi execuţie se respectă: planurile de amplasa-ment şi montaj, tehnologiile specifice fiecărei lucrări în parte, conformcaietelor de sarcini, specificaţiilor tehnice şi instrucţiunilor de montajale producătorului echipamentelor.
129
Eventualele modificări ale planului de amplasament utilaje se pot face doar cu acceptul prealabil al proiectantului, pe baza dispoziţiilor de şantier.
11.3. In faza preliminară montajului, reprezentantul beneficia-rului şi al constructorului au următoarele obligaţii:
- recepţionarea utilajelor conform proiectelor de execuţie(proiecte tehnice, elaborate conf. art. 2.3.4., verificarea existen-ţei certificatelor de agrement şi omologare MLPTL, BRML,ISCIR etc. inclusiv constatarea stării utilajului după efectuareatransportului şi manevrelor de încărcare-descărcare;
- asigurarea conservării utilajelor şi pieselor livrate separat,conform prevederilor documentaţiei tehnice a utilajelor;
- asigurarea documentaţiei tehnice pentru utilajele procurate;- încheierea de procese verbale de recepţionare a funda-
ţiilor şi construcţiilor.
11.4. Este obligatorie consultarea de către executant a documen-taţiei tehnice a utilajelor şi echipamentelor în vederea cunoaşteriicondiţiilor tehnice impuse pentru transport, montaj, predări, îmbinareatronsoanelor.
11.5. Condiţiile tehnice ce trebuie respectate la montaj sunturmătoarele:
- pentru utilajele statice se respectă verticalitatea şiorizontalitatea cu abaterile admise, prin realizarea transmiteriieforturilor pe toate reazemele ţinând seama de conformareaantiseismică;
- pentru utilajele la care rezultă solicitări dinamice, seefectuează centrarea acestora conform prescripţiilor tehnice dindocumentaţia tehnică a utilajului.
Pentru ambele categorii de utilaje este obligatorie protejarea acestora după montaj până la darea în funcţiune.
130
Montarea conductelor şi armăturilor
11.6. La montarea conductelor şi armăturilor, reprezentantulbeneficiarului şi întreprinderea de montaj au următoarele obligaţii:
- de a introduce în contractele comenzilor de materiale,obligaţia furnizorilor de a marca materialele de montaj cusimbolurile prevăzute în proiect şi de a fi însoţite de certificatede calitate;
- de a organiza păstrarea şi depozitarea corespunzătoare aconductelor astfel încât să se împiedice murdărirea sau deterio-rarea acestora;
- de a executa transportul astfel încât să se împiedicepătrunderea de pământ, nisip, etc. în materiale la montaj. Deasemenea este obligatorie curăţirea materialelor de eventualeleimpurităţi şi de protecţiile anticorozive prevăzute pentru conser-vare la depozitare, precum şi executarea probelor specificate îndocumentaţia tehnică sau în legislaţie, înainte de introducereaîn operă;
- de a organiza execuţia instalaţiilor în aşa fel încât să nu sepoată pune în operă alte materiale decât cele indicate, evitându-seastfel posibilitatea utilizării materialelor în mod neadecvat;
- de a începe montarea conductelor numai după recepţio-narea acestora;
- de a nu începe montarea conductelor, decât după verifi-carea construcţiilor, suporţilor conductelor (cote, poziţii) stabilindşi abaterile acestora faţă de proiect.
11.7. La montajul conductelor se ţine seama de pantele demontaj indicate în Normativul I 13 (pentru conducte de agent termic)şi I 9 (pentru conducte de apă caldă şi rece), de modalităţile de pro-tecţie a conductelor la trecerea prin pereţi şi planşee, de tehnologiilede îmbinare.
11.8. La livrare, toate utilajele şi echipamentele trebuie să fieînsoţite de fişe tehnice care să indice modul de montaj, întreţinere şi
131
exploatare şi să semnaleze condiţiile specifice ce trebuie asigurate la manevrare şi aşezarea pe poziţie.
11.9. Toate armăturile se montează în poziţia închis. Lamontarea armăturilor se asigură paralelismul între flanşele conductelorşi ale armături lor.
11.10. Pentru conductele care urmează a se prefabrica înateliere se iau următoarele măsuri:
- delimitarea după condiţiile locale a mărimii tronsoanelorexecutate (transport, ridicare, aşezare în poziţie etc.) ţinândseama şi de necesităţile de ajustare pe cele 3 direcţii, în acestcaz prevăzând u-se plusuri de lungime de 100 mm în punctelerespective;
- materialele trebuie să fie bine curăţate înainte deintroducerea în operă;
- modul de execuţie a reducţiilor, coturilor, capacelor,curbelor, ţine seama de condiţiile impuse de oţelurile respective;
- montarea armăturilor se face după o probare preliminarăa acestora;
- curăţirea tronsoanelor executate şi astuparea capetelor;- probarea tronsoanelor în ateliere, proba etanşeităţii
tronsoanelor prefabricate;
- marcarea tronsoanelor executate, cu denumirile conduc-telor;
- asigurarea contra deformărilor la transportarea şi montareatronsoanelor;
- montarea de garnituri fără defecte, verificarea şi curăţireasuprafeţelor de etanşare, asigurându-se montarea centrată agarniturilor;
- asamblarea la racordurile utilajelor să se facă fără a secrea tensiuni prin strângerea şuruburilor.
132
11.12. Asamblarea conductelor se face prin sudură, iar îmbinarea cu armăturile şi aparatura se face prin flanşe sudate, prin mufăsau chiar direct prin sudură de conducte. Schimbările de direcţie şiramificaţiile se execută cu coturi şi teuri uzinate. Sudurile se executăde către persoane autorizate. După sudare se verifică calitatea sudurii.
11.13. Conductele se montează respectându-se pantele şi coteledin proiect, iar susţinerea se face cu suporţi metalici.
Montarea pompelor
11.14. Montarea pompelor pe conductă se face respectându-secoaxialitatea acestora cu conductele de legătură. Poziţia pompei (cumotorul orizontal sau vertical) este conform precizărilor furnizorului.
11.15. Pompele de circulaţie cu greutăţi mari se susţin pepostamente proprii.
11.16. Montarea pompelor pe postamente se face prin buloanefixate în postamentele din beton, asigurându-se izolarea contratransmiterii vibraţiilor asupra elementelor de construcţie. Postamen-tele se execută pe baza proiectului de construcţii şi se realizeazăprotecţia stratului izolator la umiditate.
11.17. Se asigură coaxialitatea şi etanşeitatea între racorduri şiconductele de legătură la acestea.
Montarea staţiei de dedurizare a apei
11.18. Staţia de dedurizarea apei se montează, de regulă, pe unpostament din beton de 15 cm înălţime.
133
11.19. Staţia se racordează la instalaţie prin intermediul unorvane, eventual acţionate electric (furnitură proprie). Se racordeazăstaţia la ştuţurile de intrare şi ieşire a robinetului de regenerare, laconductele de apă brută şi apă dedurizată. Se racordează ştuţul degolire al vanei de regenerare la pâlnia de golire la canalizare. Seintroduc masa filtrată şi masa activă în cazul în care staţia nu a fostlivrată cu acestea şi se realizează racordul electric.
Montarea contoarelor de energie termică
11.20. Debitmetrele se montează în plan orizontal vertical, sau indiferent conform indicaţiilor producătorului, asigurându-se coaxiali- tatea cu conductele de legătură.
11.21. Se asigură înainte şi după debitmetru porţiuni drepte cu lungimi care să asigure buna funcţionare a debitmetrelor conform
indicaţiilor producătorilor.în cazul în care nu se pot respecta aceste lungimi, se vor
prevedea stabilizatoare - compensatoare de curgere.
11.22. Debitmetrele sunt încadrate de robinete pentru a putea fi izolate în caz de demontare. Pentru debitmetre, se vor prevedea mosoare de ţeava cu flanşe care să poată fi introduse în instalaţie, în locul debitmetrelor, în cazul necesităţii demontării acestora.
în amonte de debitmetre se montează filtre de impurităţi.
11.23. Sondele de temperatură (pereche) se montează, deregulă, înclinat, în ştuţuri speciale, astfel încât elementul sensibil sădepăşească axul conductelor. Se montează câte o pereche de sonde pefiecare circuit (ramură) de încălzire pe conductele de tur şi retur.
Poziţia de montaj a sondelor (perpendicular pe sensul de curgere, înclinat la 45° sau în coturi) trebuie să fie în conformitate cu instrucţiunile fabricantului şi funcţie de tipul sondelor.
134
11.24. Integratoarele de impulsuri se amplasează de regulă într-ocameră separată specială pentru aparatele de telegestiune, sau într-undulap special pentru echipamente, la un nivel accesibil pentru citire.
Montarea şi instalarea schimbătoarelor de căldură
11.25. Schimbătoarele de căldură se amplasează de regulă pepostamente cu înălţimea de 10-15 cm. Montajul pe postament se facerespectându-se distanţele de montaj din planul de amplasare alutilajelor, distanţe necesare întreţinerii schimbătoarelor şi accesoriilor.
11.26. Racordarea schimbătoarelor de căldură la instalaţie seface după efectuarea spălării instalaţiei de încălzire.
Montarea sistemului de expansiune
11.27. Vasele de expansiune închise cu membrană se ampla-sează pe poziţie, conform proiectului, şi se racordează la instalaţie pecircuitul de agent termic secundar, fără a se prevedea nici un fel dearmături pe aceste racorduri.
11.28. în cazul utilizării modulelor de expansiune acestea seamplasează şi se racordează în instalaţie în conformitate cu prevederile proiectului (schemă funcţională plan instalaţii) şi cu instrucţiunilede montaj şi racordare ale producătorilor.
11.29. Pompele de adaos se montează pe postamente în confor-mitate cu planul de amplasament utilaje, racordarea în instalaţierealizându-se conform prevederilor STAS 7132.
Executarea instalaţiilor electrice de automatizare
11.30. Tehnologiile de execuţie aplicate instalaţiilor de automa-tizare au la bază următoarele operaţii: pregătirea lucrărilor de montare
135
a instalaţiilor de automatizare, montarea echipamentelor de automaţi- zare, montarea conductorilor, verificarea şi recepţionarea instalaţiilor de automatizare.
11.31. Pregătirea lucrărilor de montare a instalaţiilor se efectu-ează de către unitatea de execuţie şi constă din întocmirea unui dosarde pregătire a lucrării ce cuprinde: graficul de eşalonare fizică aexecuţiei lucrărilor, extrasul de prefabricate, extrasul de materiale,necesarul de scule, dispozitive şi maşini, necesarul de forţă de muncă,termenele de predare a fronturilor de lucru, tehnologiile de execuţie.
Montarea şi instalarea traductoarelor
11.32. Montarea traductoarelor este legată de existenţa frontului de lucru, respectiv de terminarea montajului instalaţiei tehnologice sau a agregatelor, de pregătirea poziţiilor de intercalare şi a racordurilorpentru traductoare.
Pregătirea tronsoanelor constă în montarea garniturilor şi contraflanşelor la detectoarele de debit, traductoare de nivel, de presiune relativă, prin strângerea cu şuruburi mecanice. La toate flanşele exterioare se execută racorduri cu diametrul traseului de conducte întrerupt.
11.33. Sondele de temperatură de ambianţă se amplasează peperete, de preferinţă la 1,50 m de planşeu, într-un loc ferit de surse decăldură şi curenţi de aer.
Sondele de temperatură exterioară se amplasează pe un perete orientat spre nord sau, dacă nu este posibil, orientat spre nord-vest, distanţate de deschiderile din pereţi.
Sondele de măsură a temperaturii apei sunt de tip cu imersie, amplasarea făcându-se pe conductă cu teacă sau prin înfiletare, sau de contact, amplasarea facându-se sub izolaţie. Sonda trebuie amplasată în conformitate cu prevederile proiectului.
136
Montarea şi instalarea regulatoarelor (automate programabile)
11.34. Regulatoarele se montează centralizat în interiorul cutiilor,panourilor, dulapurilor sau pupitrelor, sau local pe pereţi, suporturi dinţeava sau profile oţel cornier.
Montarea şi instalarea elementelor de execuţie
11.35. Montarea elementelor de execuţie este legată de existenţafrontului de lucru, trebuind să existe deschideri pe traseul conductelor,destinate introducerii unor tronsoane echipate cu robinete de reglare,vane de reglare.
11.36. Robineţii termostatici se amplasează cu bulbul încorpo-rat în poziţie orizontală (o amplasare verticală ar conduce la încălzireaprin convecţie de la conductele de apă caldă). Aerul din încăperetrebuie să circule liber peste elementul sensibil, influenţele locale(colţuri de încăpere, radiatoare masive, tăblii decorative etc.) riscă sămodifice temperatura măsurată şi în acest caz se va utiliza un robinettermostatic cu bulb şi afişaj la distanţă.
Montarea aparatelor de conectare şi automatizare
11.37. Montarea aparatelor de conectare utilizate în instalaţii deautomatizare (siguranţe fuzibile, relee termice, intermediare, de timp,întreruptoare-contactoare, butoane, lămpi de semnalizare, hupe etc.) seexecută de obicei centralizat în cutii, dulapuri, panouri şi pupitre.Limitatoarele şi uneori întreruptoarele, hupele, comutatoarele cu camese montează local.
Pregătirea poziţiei pentru montarea aparatului constă în mon-tarea unor construcţii uşoare (suporturi, console) în apropierea instalaţiei tehnologice sau chiar pe instalaţia tehnologică, sau prin montarea unor dibluri pe perete.
137
11.38. Montarea echipamentelor de automatizare constând dinrastele cu aparate, panourile, cutiile, dulapurile, pupitrele cu schemesinoptice, se realizează după o verificare atentă a stării în care se aflăechipamentul, corespondenţa cu proiectul, dacă caracteristicile tehniceale aparatelor din interior corespund cu cele prevăzute.
Rastelele cu aparate (construcţii metalice alcătuite din profile verticale şi orizontale, care se fixează de perete sau pardoseală şi perete), panouri deschise, dulapuri, pupitre cu scheme sinoptice, pot fi instalate în încăperi special destinate echipamentelor electrice.
în încăperi de producţie pot fi instalate echipamente de automatizare complet închise, în construcţie etanşă, în funcţie de categoria de mediu în care se încadrează încăperea, pe postamente metalice sau din beton, sau pe construcţii metalice.
în exteriorul clădirilor pot fi montate cutii şi dulapuri în condiţiile respectării gradului de protecţie corespunzător.
11.39. Montarea conductelor electrice, constituite din cabluri situburi de protecţie, care asigură legătura dintre elementele de automa-tizare prin intermediul echipamentelor de automatizare se realizeazăprintr-o tehnologie de montare proprie.
Tehnologia de montare a cablurilor cuprinde: stabilirea trasee-lor, alegerea construcţiilor metalice de susţinere a cablurilor, fixarea construcţiilor metalice, montarea propriu-zisă a cablurilor.
12. CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICARĂINSTALAŢIILOR DIN PUNCTUL TERMIC
12.1. Condiţiile tehnice pentru verificarea instalaţiilor din punctul termic sunt în conformitate cu prevederile următoarele acte normative şi prescripţii tehnice:
- Legea 10/95 privind calitatea în construcţii;- C56 - Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia
lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente;
138
- HG273/94 - Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţiile aferente.
Ordinul MTCT 31/N/1995 - Proceduri, instrucţiuni de aplicare a prevederilor Hotărârilor Guvernului României conexe cu legea 10/1995.
Probe, verificări preliminare
12.2. înaintea efectuării probelor se verifică următoarele:• concordanţa instalaţiilor cu proiectul de execuţie;• caracteristicile aparatelor şi utilajelor precum şi concordanţa
acestora cu proiectul;• dimensiunile materialelor, conductelor, fitingurilor, armătu-
rilor etc.;• poziţiile şi amplasarea aparatelor şi echipamentelor, conform
proiectului;• poziţiile şi caracteristicile elementelor de comandă şi execuţie;• suporţii, pantele şi poziţiile conductelor, corespunzător
schemelor şi planurilor de instalaţii;• protecţia anticorozivă a instalaţiilor;• conformarea şi măsurile antiseismice aplicate la montarea
conductelor accesoriilor, aparatelor, echipamentelor;• calitatea sudurilor.
12.3. Se verifică caracteristicile elementelor componente aleechipamentelor pe baza certificatelor de calitate, fişelor şi specifica-ţiilor tehnice şi după caz a agrementelor, se compară caracteristiciletehnice din fişele ce însoţesc echipamentele cu specificaţiile tehnicedin proiect. Verificarea este obligatorie şi la preluarea utilajelor decătre executant şi beneficiar.
12.4. Verificarea instalaţiilor din punctul termic se faceobligatoriu pe ansamblul instalaţiilor, chiar dacă au fost verificate în
139
prealabil aparate, echipamente sau părţi din instalaţie. Instalaţiile se supun următoarelor probe:
- proba la rece (de presiune);- proba Ia cald;- proba de eficacitate.
Proba la rece (de presiune)
12.5. Proba la rece se face în scopul verificării rezistenţeimecanice şi a etanşeităţii elementelor din punctul termic şi constă înumplerea cu apă a instalaţiei şi încercarea la presiune.
12.6. Proba la rece - obligatorie pentru întreaga instalaţie - seface având racordate echipamentele din punctul termic şi conductele.
12.7. Proba la rece se execută înainte de finisarea elementelorinstalaţiei (vopsiri, izolări termice etc.) precum şi de executareafinisajelor de construcţii. Proba se execută în perioade de timp cutemperaturi ambiante mai mari de + 5°C.
în cazul în care s-a depăşit această perioadă, executantul trebuie să asigure pe timpul probelor o temperatură în PT mai mare de 50°C luând toate măsurile necesare să nu se producă îngheţarea apei în instalaţii.
12.8. în vederea executării probei la rece, se va asiguradeschiderea completă a tuturor armăturilor de închidere şi reglaj,reglarea armăturilor de siguranţă la schimbătoarele de căldură şi de lavasul de expansiune închis în concordanţă cu presiunea de probă,verificarea punctelor de racordare a instalaţiei la conducta de apăpotabilă.
12.9. înainte de proba de presiune la rece instalaţia se spală cuapă. Spălarea instalaţiei cuprinde racordarea conductei de ducere a
140
instalaţiei la conducta de apă potabilă, umplerea instalaţiei, racordarea conductei de întoarcere a instalaţiei la golirea de la canalizare şi menţinerea instalaţiei sub jet continuu până când apa golită din instalaţie nu se mai observă impurităţi (nămol, nisip etc.). Operaţia se repetă cu schimbarea sensului de circulaţie al apei.
12.10 Umplerea instalaţiei, înainte de proba la rece, se face cu apă tratată care îndeplineşte condiţiile de agent termic.
12.11. Pentru umplere se foloseşte direct presiunea apei tratatesau eventual se folosesc pompele de adaos ale instalaţiei; apa esteintrodusă în conductele de întoarcere ale agentului termic.
12.12. Robinetele de dezaerisire se închid la apariţia apei. Dupăterminarea umplerii se închide vana pe conducta de alimentare, cuapă, se ridică presiunea până la valoarea nominală, se verifică etanşei-tatea instalaţiei şi se pun în funcţiune pompele de circulaţie a apei.
12.13. Presiunea de probă pentru proba la rece se determină înfuncţie de presiunea maximă şi de modul de execuţie al instalaţiei,astfel:
- o dată şi jumătate presiunea maximă de regim;- la presiunile prescrise de instrucţiunile tehnice ISCIR,
pentru părţile de instalaţii care sunt supuse prevederilor acestorprescripţii.
12.14. Verificarea comportării instalaţiei la proba la rece poatefi începută imediat după punerea ei sub presiune, prin controlulrezistenţei şi etanşeităţii tuturor îmbinărilor. La îmbinările sudatecontrolul se face prin ciocănire, iar la restul îmbinărilor prin examinarea cu ochiul liber.
12.15. Măsurarea presiunii de probă se începe după cel puţin3 ore de la punerea instalaţiei sub presiune şi se face cu manometru
141
înregistrator sau cu manometru indicator cu clasa de precizie l ,6, prin citiri la intervale de 10 min. timp de 3 ore.
12.16. Rezultatele probei la rece se consideră corespunzătoaredacă, pe toată durata probei, manometrul nu a indicat variaţii depresiune şi dacă la instalaţie nu se constată fisuri, crăpături sauscurgeri de apă la îmbinări şi presgarnituri.
12.17. în cazul constatării unor scăderi de presiune saudefecţiunilor de mai sus, se procedează la remedierea acestora şi serepetă proba. Rezultatele se înscriu în procesul verbal al instalaţiei.
12.18. După executarea probei, golirea instalaţiei de apă esteobligatorie.
Proba la cald
12.19. Proba Ia cald are drept scop verificarea etanşeităţii, amodului de comportare a elementelor instalaţiei la dilatare şicontractare, a circulaţiei agentului termic. La punctele termice, probala cald cuprinde, în mod obligatoriu, verificarea randamentului defuncţionare al schimbătoarelor, care va trebui să corespundă datelorindicate în cartea tehnică a fiecărui schimbător de căldură.
12.20. Proba la cald se efectuează înaintea finisării (vopsirii,izolării), dar numai după închiderea completă a clădirii şi dupăefectuarea probei la rece.
12.21. Sursa de căldură va asigura debitul, presiunea şi tempe-ratura agentului termic potrivit prevederilor proiectului instalaţiei.Calitatea apei va corespunde prevederilor proiectului sau prescripţiilortehnice specifice unor elemente din instalaţie cu cerinţe specialeprivind apa de alimentare.
142
12.22. Odată cu proba la cald se efectuează şi reglajulinstalaţiei. Se controlează debitul agentului termic pe conducta deracordare a instalaţiei la reţeaua exterioară, cu ajutorul dispozitivelorprevăzute în acest scop în proiect (contoare de căldură), efectuându-sereglajul corespunzător.
12.23. Proba la cald comportă două faze: prima fază la otemperatură medie de 50-60°C şi a doua fază la temperatură maximă.
Durata fiecărei faze este de 2 ore, timp în care se controlează etanşeitatea instalaţiei, modul în care sunt preluate dilatările con-ductelor, precum şi funcţionarea pompelor, motoarelor electrice şi armăturilor.
12.24. Se verifică dacă se face o bună dezaerisire a instalaţiei.
12.25. La răcirea instalaţiei se examinează din nou toatăinstalaţia spre a se controla etanşeitatea. După terminarea acesteiexaminări şi după răcirea instalaţiei la temperatura ambiantă, seprocedează la o nouă încălzire, urmată de un control identic cu celdescris mai sus.
12.26. După efectuarea probelor, instalaţia se goleşte dacă pânăla intrarea în funcţionare există pericolul de îngheţ.
12.27. Anterior probei la cald, pe întreaga instalaţie se face oprobă parţială, în care se porneşte instalaţia şi se ţine sub observaţiecel puţin o oră, verificând în principal:
- montarea echipamentului şi conductelor astfel încât săasigure spaţiile necesare prevăzute pentru exploatare;
- modul de manevrare al armăturilor;- dacă aparatele şi agregatele care au piese în mişcare
(pompe, injectoare etc.) nu produc zgomote sau vibraţii supără-toare şi dacă s-au respectat prevederile pentru atenuarea şi
143
împiedicarea transmiterii lor la elementele construcţiei(atenuatoare de zgomot, izolări fonice, straturi antivibraţie 1apostamente etc.).
Probe funcţionale
12.28. Se efectuează proba de eficacitate a instalaţiei pentru averifica dacă instalaţia realizează gradul de încălzire prevăzut înproiect.
Ea se execută cu întreaga instalaţie în funcţiune.
12.29. Pentru ca verificarea să fie cât mai concludentă, se vaalege o perioadă rece, când temperaturile exterioare în momentul efectuării acestei probe trebuie să fie sub 0°C şi valoarea lor medieizilnică în timpul probei să nu varieze cu mai mult de ± 3°C faţă detemperatura exterioară medie a celor două zile precedente.
12.30. Se măsoară temperaturile aerului exterior şi ale agentului termic pe conductele de ducere şi întoarcere ale agentului secundar,verificându-se corelarea acestor parametri atât între ei cât şi cutemperatura agentului termic primar, conform graficului de reglaj.
12.31. Pentru a asigura precizia măsurătorilor se recomandăalegerea de termometre cu gradaţii corespunzătoare (pentru tempera-turile agentului termic precizia de măsurare va fi 1/2°C).
Verificarea termometrelor se va face înainte de folosire, iar întimpul măsurătorilor ele vor fi ferite de influenţe perturbatorii (curenţide aer, radiaţii termice, căldură umană etc.).
12.32. Rezultatele probelor de eficacitate se consideră satisfă-cătoare, dacă temperaturile agenţilor termici secundari (încălzire,apă caldă de consum etc.) corespund cu cele din proiect, cu o abatere de 1-2 °C.
144
12.33. Se face controlul şi verificarea măsurilor de siguranţăprevăzute în STAS 7132. Se verifică:
- funcţionarea dispozitivelor de siguranţă la atingereapresiunii limită;
- funcţionarea evacuării excesului de apă dilatată, precumşi funcţionarea automată a pompei de adaos, intrarea înfuncţiune şi oprirea pompei;
- legarea vaselor de expansiune şi a pompelor de circulaţiea apei pentru asigurarea presiunii în instalaţie.
12.34. Pentru asigurarea circulaţiei agentului termic - apă, severifică:
- realizarea de către pompe a presiunii prevăzute, prinmăsurarea presiunii diferenţiale între aspiraţie şi refulare;
- realizarea presiunii totale în diferite puncte ale punctuluitermic;
- semnalizarea întreruperii funcţionării unei pompe şi modulde intrare în funcţiune a pompei de rezervă, în caz că există.
12.35. Pentru asigurarea dezaerisirii şi golirii instalaţiei severifică:
- eficienţa dezaerisirii instalaţiei în punctele cele mai desus de pe traseul conductelor şi la partea superioară a echipa-mentelor;
- golirea instalaţiei în punctele cele mai de jos aleconductelor şi la partea inferioară a echipamentelor.
Verificarea instalaţiei electrice de automatizare
12.36. Verificarea şi recepţionarea instalaţiilor de automatizarese realizează prin verificări pe parcurs, verificări la punerea înfuncţiune şi recepţia preliminară şi cea finală a lucrărilor.
145
12.37. Verificările pe parcursul execuţiei lucrărilor se efectu- ează prin încercări pe porţiuni de conducte electrice şi verificări ale aparatelor de măsură şi control. Se verifică:
- la conductele electrice, rezistenţa electrică a izolaţieiîntre toate conductoarele cablului şi manta sau între toateconductoarele montate în tubul de protecţie şi tubul de protec-ţie, prin măsurare cu megohmul;
- la aparatele de măsură şi control, starea aparatelor,condiţiile mediului ambiant, ordinul de mărime al parametrilorelectrici de măsurat (dacă corespund caracteristicilor tehnice prevăzute în proiect se trimit pentru efectuarea verificărilormetrologice în vederea montării).
12.38. La punerea în funcţiune se verifică:- Conductoarele electrice prin măsurarea rezistenţei de o
izolaţie pentru toată instalaţia, după deconectarea tuturor bornelor legate funcţional la pământ; se consideră că rezistenţa de izolaţie este satisfăcătoare pentru R >0,5 M se încheie un proces verbal de constatare între executant şi beneficiar, în care sunt indicate condiţiile de măsurare a rezistenţei electrice de izolaţie şi valoarea obţinută. Dacă R < 0,5 M se face măsurarea între fiecare conductor şi manta sau tub şi între fiecare conductor şi masă pentru a se identifica locul defectului şi a se remedia.
- Aparatele de măsură şi control, verificate metrologic şi montate în poziţia de lucru (montajul să fie în locuri accesibile şi nesupuse vibraţiilor), la siguranţa la funcţionare.
- Componenţa buclelor de reglare, montarea corectă a elementelor, aparatelor şi echipamentelor.
- Elementele de execuţie la efectuarea completă a cursei, funcţionarea interblocărilor, semnalizarea, transmisiile teleme- canice. O verificare importantă în cazul elementelor de execuţie se referă la funcţionarea dispozitivelor de acţionare manuală.
- Elementele de automatizare privind poziţia de montaj, adâncimea de imersie (traductoare de temperatură), poziţia prizelor (traductoare de nivel şi presiune).
146
- Dacă este făcută corect calibrarea aparatelor de protecţie,reglajul releelor, a temporizărilor la releele de timp, conexiu-nilor între aparate.
- Funcţionarea aparatelor de semnalizare prin simulări.- Echipamentelor de automatizare, conţinutul (echipare
completă), conexiunile şi punerea la pământ, rezistenţa prizei depământ.
12.39. La punerea în funcţiune participă şi reprezentanţii beneficiarului. Se verifică:
- schemele de comandă, interblocări şi semnalizare prinaplicarea tensiunii numai pe circuitele secundare (se scotsiguranţele de pe circuitele de forţă) şi simularea condiţiilor defuncţionare;
- pentru fiecare circuit sau buclă de reglare se fac probe deansamblu.
In final se încheie un proces verbal între executant şi beneficiar cu consemnarea probelor efectuate şi a rezultatelor obţinute, conclu-zionându-se că lucrarea poate fi pusă în funcţiune din punct de vedere a instalaţiei de automatizare.
Se pun la dispoziţia beneficiarului: proiectele de execuţie cu modificările aduse, procesele verbale de încercări, buletinele de încercare a prizei de pământ, procese verbale ale eventualelor lucrări ascunse, manualele de instrucţiuni livrate de furnizor odată cu aparatele.
147
13. PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII
13.1. în toate etapele privind proiectarea şi executarea reţelelorşi punctelor termice se prevăd măsuri privind siguranţa şi igienamuncii atât în timpul execuţiei lucrărilor cât şi la exploatarea acestora.
13.2. Reţelele şi instalaţiile din punctele termice se execută,probează şi încearcă respectându-se instrucţiunile specifice de protec-ţia muncii în vigoare pentru fiecare categorie de operaţie.
Verificările, probele şi încercările echipamentelor componente ale instalaţiilor se efectuează respectându-se instrucţiunile specifice de protecţie a muncii în vigoare.
13.3. Conducătorii întreprinderilor care execută reţelele termice şi instalaţiile din punctele termice au obligaţia să asigure:
- luarea măsurilor organizatorice şi tehnice pentru creareacondiţiilor de siguranţă şi igiena muncii;
- realizarea instructajului de protecţie a muncii la intervalede maximum 30 zile şi consemnarea acestuia în fişele individu- ale sau alte formulare specifice, care vor fi semnate individual;
- controlul aplicării şi respectării de către toate persoanele a normelor şi instrucţiunile specifice;
- verificarea cunoştinţelor asupra normelor de protecţia muncii.
13.4. în vederea evitării accidentelor (electrocutări, explozii,inundaţii) înainte de executarea săpăturilor se fi stabilesc poziţiile şiadâncimea de amplasare a celorlalte instalaţii montate subteran,încheindu-se procese-verbale de predare a amplasamentelor de lucruîmpreună cu administratorii acestor reţele.
13.5. în timpul executării lucrărilor de săpătură şi montare a reţelelor termice se iau măsuri adecvate de asigurare a stabilităţii construcţiilor şi a instalaţiilor învecinate.
148
13.6. Pentru asigurarea protecţiei circulaţiei pietonilor şi avehiculelor în zonele cu săpături se controlează aplicarea tuturormăsurilor date prin proiect de semnalizare atât ziua, cât şi noaptea, apotenţialelor pericole, iar zona se împrejmuieşte.
13.7. Pământul rezultat din săpătură se depozitează pe o singurăparte a şanţului la o distanţă de minimum l m astfel încât să fie lăsatăliberă cealaltă parte a şanţului în vederea efectuării montajului.
Când acest lucru nu este posibil pământul rezultat se transportă în zona de depozitare.
13.8. Este obligatoriu sprijinirea pereţilor săpăturilor conformprevederilor specifice din proiect, normele în vigoare şi de siguranţamuncii, ţinând seama şi de natura terenului.
13.9. Verificările, probele şi încercările elementelor compo-nente ale reţelelor termice, se efectuează respectându-se instrucţiunilespecifice de protecţie a muncii în vigoare pentru fiecare categorie deechipamente.
13.10. Realizarea instructajelor specifice de protecţia muncii,verificarea cunoştinţelor şi abaterile de la normele în vigoare, inclusivsancţiunile aplicate, se consemnează în fişele de instructaj individuale.
13.11. Zonele cu instalaţii în probe sau zonele periculoase seîngrădesc şi se avertizează, interzicându-se accesul altor persoanedecât cele autorizate.
13.12. Persoanele care schimbă zona de lucru (locul de muncă)sunt instruite corespunzător noilor condiţii de lucru.
13.13. Instructajul de protecţia muncii se face şi în cazulefectuării probelor instalaţiilor în comun de către toţi factorii interesaţi(beneficiar, proiectant şi executant) având un responsabil unic.
149
13.14. Instructajul are în vedere şi măsurile ce se impun pentru!manevre urgente în scopul evitării producerii unor accidente.
13.15. Măsurile de protecţia muncii indicate în prezentulnormativ nu sunt limitative, acestea urmând a fi completate deexecutant cu instrucţiuni specifice, care se afişează la locul de muncă.
Măsurile se menţionează în caietele de sarcini elaborate deproiectant.
14. PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR
14.1. La executarea instalaţiilor din punctele termice şi reţelelor termice se vor respecta prevederile specifice din „Normelegenerale de prevenire şi stingere a incendiilor" (Ord. MI nr. 381/14.03.94), a normativului C 300 (Normativul de prevenire şi stingere aincendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţiiaferente acestora), precum şi alte normative în vigoare.
14.2 Respectarea reglementărilor de prevenire şi stingere aincendiilor, precum şi echiparea cu mijloace şi echipamente deprevenire şi stingere a incendiilor este obligatorie în toate etapelede executare a instalaţiilor de încălzire centrală.
14.3. Obligaţiile şi răspunderile privind prevenirea şi stingereaincendiilor revin unităţilor şi personalului de execuţie. Activitatea deprevenire şi stingere a incendiilor este permanentă şi constă înorganizarea acesteia atât la nivelul central al unităţii de execuţie cât şila locul de executare al lucrării.
14.4. Personalul care execută instalaţiile va fi instruit atâtînaintea începerii executării instalaţiilor cât şi periodic în timpulexecutării instalaţiilor, verifîcându-se însuşirea cunoştinţelor.
150
înainte de executarea unor operaţii cu foc deschis (sudură, lipire cu flacără, arcuri electrice, topire de materiale hidroizolante etc.) se va face un instructaj special personalului care realizează aceste operaţii.
14.5. Punctele de lucru se dotează cu mijloace de prevenire şistingere a incendiilor întreţinute în stare de funcţionare, amplasate înlocuri accesibile.
Locurile cu pericol de incendiu sau explozie vor fi marcate cu indicatoare de avertizare conform prevederilor STAS 297/1, 2.
14.6. în vederea intervenţiei în caz de incendiu se organizeazăechipe de intervenţie cu atribuţii concrete şi se vor stabili măsuri dealertare a serviciilor proprii de pompieri şi a pompierilor militari.
14.7. Lucrările de sudură vor fi executate astfel încât să se eviteriscul producerii de incendii sau explozii şi numai în zone unde să sepermită lucrul cu foc deschis.
Nu se execută concomitent sudură electrică şi tăierea cu flacără oxiacetilenică.
Spaţiile în care se realizează sudurile vor fi împrejmuite cu panouri rezistente la foc evacuându-se materialele combustibile şi interzicându-se accesul altor persoane decât cele care efectuează lucrările.
14.8. Generatoarele de acetilenă se amplasează în spaţii venti-late şi la distanţe de minim 10 m de surse de căldură, cabluri electrice,arzătoare şi la cel puţin 5 m faţă de butelia de oxigen. Generatoarelede acetilenă vor fi amplasate la distanţă de zona de execuţie asudurilor şi de substanţe sau materiale combustibile. Se utilizeazăgeneratoare de sudură, recipienţi de oxigen, furtunuri, butelii,reductoare etc., în stare perfectă, care să nu prezinte pericol deincendiu sau explozie.
151
14.9. Spaţiile în care se execută lucrări de vopsitorii saudecapări se ventilează corespunzător fără recircularea aerului.
Se interzice prezenţa oricărei surse de foc la distanţă de minim 25 m de zona de vopsire.
Aceste zone se împrejmuiesc cu panouri de protecţie.
14.10. In spaţiile de lucru este interzisă aprinderea focului,fumatul, utilizarea de dispozitive sau unelte care pot produce scântei.
14.11. Cantitatea de vopsea, diluanţi sau alte lichide inflamabileaflate la locul operaţiunii se limitează la strictul necesar.
14.12. In zonele în care există pericol de infiltraţii de gazenaturale în canalele de termoficare se iau următoarele măsurisuplimentare faţă de prevederile normativului I 6-76.
a) In punctele de intrare a reţelelor termice în clădiri (subsoluri,puncte termice etc.) canalul termic se separă faţă de interio-rul clădirilor respective printr-un perete etanş, situat ladistanţa de 1-1,5 m de la limita clădirii.
b) Evacuarea apei rezultată din neetanşeităţile accidentale alearmăturilor sau din infiltraţii se realizează astfel, încât să nufie necesară perforarea peretelui etanş.
c) Inaintea peretelui etanş se execută o gură pentru ventilareacanalului reţelei termice.
d) In cazul în care peretele etanş nu constituie suport fix pentruconducte, se folosesc la trecerea conductelor prin perete,dispozitive cu garnituri, care să asigure etanşarea şi glisareaconductelor.
14.13. în cazul în care traseul reţelelor trece prin zone în caresudura metalelor este interzisă (existând pericol de incendii sauexplozii), tronsoanele de ţevi se asamblează prin sudură, în afaraacestor zone.
152
Dacă tronsonul astfel realizat depăşeşte cu capetele sale zona interzisă, asamblarea acestuia se realizează prin sudură.
In situaţiile în care adoptarea acestui sistem nu este posibilă, se interzice efectuarea sudurilor în zona periculoasă, asamblarea tronsoanelor de conducte urmând a se realiza, în mod obligatoriu, prin flanşe.
15. RECEPŢIA INSTALAŢIILOR
15.1. Recepţia reprezintă acţiunea prin care beneficiarul acceptăşi preia lucrarea în conformitate cu documentaţia de execuţie,certifîcându-se că executantul a îndeplinit obligaţiile contractuale.
în urma recepţiei lucrării, aceasta poate fi dată în exploatare.
15.2. Recepţia va ti realizată conform ..Legii privind calitatea înconstrucţii" (Legea nr. 10/95). Regulamentul de recepţie a lucrărilorde construcţii şi instalaţii aferente acestora (HG nr. 273/94) şi a altorreglementări specifice.
15.3. Recepţiile vor fi organizate de către investitori.
Recepţia la terminarea lucrărilor
15.4. Executantul comunică investitorului data terminăriilucrărilor prevăzute în contract, printr-un document confirmat deinvestitor.
15.5. Comisiile de recepţie sunt numite de investitor şi vor fialcătuite din cel puţin 5 membri. Obligatoriu trebuie să fie unreprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţieipublice locale, restul membrilor comisiei sunt specialişti în domeniu.
153
15.6. Inceperea recepţiei se organizează de investitor înmaximum 15 zile de la comunicarea terminării lucrărilor de cătreexecutant.
15.7. Investitorul va comunica executantului şi proiectantului:• data recepţiei;• membrii comisiei de recepţie.
15.8. Reprezentanţii executantului şi proiectantului nu pot faceparte din comisia de recepţie - având calitatea de invitaţi.
15.9. Proiectantul întocmeşte şi va prezenta în faţa comisiei derecepţie punctul de vedere privind execuţia lucrării.
în procesul verbal de recepţie se consemnează realizarea măsurilor prevăzute în documentaţia de execuţie privind prevenirea şi stingerea incendiilor şi de protecţia muncii, fără de care recepţia nu poate fi acceptată.
15.10. în vederea recepţiei instalaţiilor este obligatorie întocmi-rea următoarelor acte legale:
- proces verbal de lucrări ascunse:- proces verbal de montări utilaje;- procese verbale pentru probe;- certificate de calitate;- dispoziţii derogatorii de la proiect;- proces verbal de recepţie intermediară a montajului utila-
jului preliminar montării conductelor.
15.11. Comisia examinează:a) respectarea prevederilor din autorizaţia de construcţie, din
avize şi alte condiţii de execuţie;b) executarea lucrărilor conform documentaţiei de execuţie şi a
reglementărilor specifice, cu respectarea exigenţelor esenţiale;c) terminarea tuturor lucrărilor conform contractului.
154
Recepţia finală
15.12. Recepţia finală se face la maxim 15 zile după expirareaperioadei de garanţie prevăzută în contract.
La recepţie participă:• investitorul;• executantul;• proiectantul lucrării• comisia de recepţie numită de investitor.
15.13. Comisia de recepţie examinează:a) procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor;b) finalizarea lucrărilor cerute la terminarea lucrărilor;c) referatul investitorului privind comportarea instalaţiilor în
perioada de garanţie.
15.14. La terminarea recepţiei comisia de recepţie finalăconsemnează observaţiile într-un proces verbal, în cazul în carerezultatele recepţiei sunt conforme cu proiectul, procesul-verbalrecomandă aprobarea recepţiei finale.
Dacă comisia constată neconcordanţe între proiect şi execuţie, ea poate cere amânarea sau respingerea recepţiei conform Regulamen-tului de recepţie a lucrărilor în construcţii şi instalaţii aferente acestora.
155
ANEXA l
Exemple de scheme funcţionale pentru puncte termice
Schemele funcţionale prezentate în această anexă au caracter orientativ şi sunt exemplificative. Acestea nu sunt restrictive şi nici limitative; proiectantul de instalaţii termice poate să propună orice schemă funcţională care să asigure parametri de debit şi temperatură ai agenţilor produşi în corelare cu parametri agentului primar furnizat.
Prezentăm în continuare 4 exemple de scheme funcţionale de puncte termice:
• SCHEMA l (planşa 1) Punct termic urban pentru preparareagent termic de încălzire ţi apa caldă de consum in două trepte serie-paralel se caracterizează prin:
- corelarea temperaturii agentului termic din circuitul de încălzire cu temperatura exterioară, prin modificarea debitului de agent primar prin schimbă-torul de căldură pentru încălzire:
- menţinerea constantă a temperaturii apei calde de consum la 60° C la ieşirea din treapta a II-a prin acţionare asupra vanei cu 3 căi montată pe returul de agent primar;
- pierdere de sarcină mai mare în instalaţia de apă caldă de consum, care conduce la creşterea necesa-rului de presiune;
- se recomandă pentru cazurile în care consumul maxim de căldură pentru prepararea apei calde de consum reprezintă .30... 100 % din cel maxim pentru încălzire.
• SCHEMA 2 (planşa 2) - Punct termic urban pentru preparareapă caldă de consum intr-o treaptă alimentat î n paralel c u sistemul de încălzire se caracterizează prin:
156
- independenţa variaţiei consumului de căldură pentru încălzire de cel pentru prepararea apei calde de consum:
- debit mare de apă fierbinte din reţeaua de agent termic primar aferentă punctului termic;
- reglajul calitativ al temperaturii agentului termic secundar, respectiv al apei calde de consum se realizează cu ventile cu 2 căi montate pe conductele de agent primar la intrarea în schimbătoarele de căldură (variaţia debitului de agent primar prin schimbătoare);
- se recomandă în situaţiile în care consumul de energie termică pentru prepararea apei calde este comparabil sau mai mare decât cel pentru încălzire.
• SCHEMA 3 (planşa 3) - Punct termic urban într-o treaptă serie pentru preparare agent termic de încălzire şi apă caldă de consum (cu injecţie de agent termic primar) se caracterizează prin:
- reglajul calitativ al agentului termic de încălzire (secundar) prin reglajul cantitativ al agentului termic primar (variaţia debitului cu ventil cu 2 căi) prin schimbătorul de căldură;
- reglajul temperaturii apei calde de consum se realizează prin injecţie de agent termic primar tur în returul provenit de la schimbătorul de căldură pentru încălzire, cu ventil cu 2 căi;
- regimul de funcţionare cel mai dezavantajos este în punctul de frângere a graficului de reglaj, când instalaţia de preparare apă caldă de consum este alimentată integral prin injecţie, în paralel cu instalaţia de încălzire;
- când se înregistrează consum maxim de apă caldă de consum, se preia agent termic primar din necesarul pentru încălzire.
157
SCHEMA 4 (planşa 4) - Punct termic urban pentru preparare agent termic de încălzire şi apă caldă de consum in 2 trepte, cu alimentare din retur primar de la schimbătorul de "încălzire şi injecţie primar la treapta II- se caracterizează prin:
- utilizarea succesivă a apei fierbinţi pentru apăcaldă şi încălzire şi reducerea temperaturii apei înconducta de întoarcere, conduce la valoarea minimă adebitului de apă fierbinte din reţea;
- debitul de agent primar nu este suficient pentru aprelua simultan vârfurile de consum de încălzire şi deapă caldă de consum - se face prepararea cu prioritatea apei calde de consum sau a încălzirii;
- se recomandă pentru cazurile în care consumulmaxim de căldură pentru prepararea apei calde deconsum reprezintă 10... 100 % d in c el maxim pentruîncălzire.
158
ANEXA 3
Prescripţii tehnice utile la proiectareaşi executarea sistemelor centralizate
de alimentare cu energie termică
1. Prescripţii privind proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică
I 6-98 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor dealimentare cu gaze naturale.
I 7-98 Normativ pentru proiectarea si executarea instalaţiilorelectrice cu tensiuni până la 1000 V curent alternativ şi 1500 V curent continuu.
l 9.94 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare.
I 13-02 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală.
I 13/1-02 Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală.
I 27-82 Instrucţiuni tehnice privind stabilirea şi verificarea claseide calitate a îmbinărilor.
136-01 Ghid pentru proiectarea automatizării instalaţiilor dincentrale şi puncte termice
I 37 Instrucţiuni tehnice pentru echilibrarea hidraulică prindiafragme a instalaţiilor şi reţelelor termice cu apă caldă şi fierbinte.
C l - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea,repararea, instalarea, exploatarea şi verificarea cazanelor de apă fierbinte.
173
C 4 - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, instalarea,exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor de apă fierbinte.
C 9 - Instrucţiuni pentru autorizarea sudorilor care executălucrări de sudură în construirea, montarea şi repararea instalaţiilor mecanice sub presiune şi a instalaţiilor de ridicat.
C 15 - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, montare, repararea,exploatarea şi verificarea conductelor de abur şi apă fierbinte sub presiune.
C 30 - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea,instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor mici de abur.
C 31 - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea,instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor de abur de joasă presiune şi a cazanelor de apă caldă.
C 112-75 - Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrările de construcţii.
C 140-86 - Normativ pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat.
C 142-85 - Instrucţiuni tehnice pentru executarea şi recepţionarea termoizolaţiilor la elementele de instalaţii.
C 300-94 - Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata execuţiei lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.
C 56-02 - Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente.
P 7-2000 - Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la umezire (proiectare, execuţie, exploatare).
174
P 100-92 - Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale.
P 118-99 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor.
P 121-89 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibrativă la clădiri industriale.
P 122-87 - Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile, social-culturale şi tehnico-administrative.
PE 107 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor decabluri electrice.
PE 203-88 - Instrucţiuni pentru calculul hidraulic al conductelor de apă fierbinte din reţele de termoficare.
PE 215-74- Regulament privind exploatarea şi întreţinerea reţelelor de termoficare.
NP 029-02- Normativ de proiectare şi execuţie pentru reţele termice cu conducte preizolate montate în sol utilizate la transportul agentului termic de încălzire şi a apei calde de consum.
GP 039-99 Ghid pentru calculul necesarului anual de căldură a clădirilor de locuit.
SC 001/96- Soluţii cadru pentru montarea contoarelor la instalaţii sanitare şi de încălzire din clădirile existente.
NGPM-96 - Norme generale de protecţia muncii. Legea
10/1995 - Legea privind calitatea în construcţii.
HG 273/94- Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţie şi instalaţiile aferente acestora.
HG 425/1994 şi HGR 168/2000 - Regulamentul pentru furnizarea şiutilizarea energiei termice.
175
Ordin MTCT - Metodologia de calcul dinamic al valorii investiţiei. 2/n-1992.
OMI 1012/2001 Structura, conţinutul şi modul de utilizare a Documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru achiziţia publică de produse.
OMI-MLPTL1013/2001- Structura, conţinutul şi modul de utilizare a Documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru achiziţia publică de servicii.
Legea 326/2001 - Legea serviciilor publice de gospodărie comunală
HG 392/1994 - Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii.
HG 266/1994 Hotărârea pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratei normate de funcţionare a mijloacelor fixe.
OMI 775/ 1998 Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor.
HG 348/1993 Hotărâre privind contorizarea apei şi a energiei termice la consumatori urbani, instituţii şi agenţi economici.
2. Stasuri privind proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termica
STAS 404/1-98 Ţevi din oţel fără sudură, laminate la cald.
STAS 404/3-87 Ţevi din oţel fără sudură, laminate la cald pentru temperaturi ridicate. Dimensiuni.
STAS 530/1-87 - Ţevi din oţel fără sudură, trase sau laminate la rece.
STAS 530/3-87 Ţevi din oţel fără sudură, trase sau laminate la rece. pentru temperaturi ridicate. Dimensiuni.
SR 1907-1-97 Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură decalcul. Prescripţii de calcul.
176
SR 1907-2-97 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Temperaturi interioare convenţionale de calcul.
SR 4839 - 97 Instalaţii de încălzire. Numărul anual de gradezile.
SR 8591-97 - Reţele edilitare subterane. Condiţii de amplasare.
STAS 4377-76 - Compensatoare de dilataţie. Compensatoare plane în formă de U, L, Z. Prescripţii de calcul.
STAS 2764-86 - Cazane de abur, apă fierbinte şi apă caldă. Debite, presiuni şi temperaturi nominale.
STAS 7132-86 - Instalaţii de încălzire centrală. Măsuri de siguran-ţă la instalaţii de încălzire centrală cu apă caldă având temperatura maximă de 115°C.
STAS 11247/1-79 - Instalaţii de încălzire centrală. Caracteristici termice şi hidraulice ale corpurilor de încălzire. Mărimi caracteristice.
STAS 1180-90 - Armături industriale. Robinete cu sertar. Condiţii speciale de calitate.
STAS 1181-87 - Armături din fontă şi oţel. Robinete cu ventil. Condiţii tehnice speciale de calitate.
STAS 8941-87 - Rezervoare le presiune atmosferică pentru instalaţii.
STAS 10827-87 - Recipiente pentru hidrofor sau boilere Pn 6 şi Pn 10.
STAS 8591/1-97 - Amplasarea în localităţii a reţelelor edilitare subterane executate în săpătură.
SR 6898/1-95 - Ţevi din oţel sudate elicoidale, pentru uz general.
SR 6898/2-95 - Ţevi din oţel sudate elicoidal, pentru construcţii.
STAS 112571-81 - Sudarea metalelor. Electrozi înveliţi pentru sudarea oţelurilor. Condiţii speciale de calitate.
177
STAS 1126-87 - Sârmă de oţel sudare.
STAS 5838/1-76 - Vată minerală şi produse din vată minerală.Condiţii tehnice generale.
STAS 5838/2-80 - Vată minerală.
STAS 5838/6-80 - Cochilii din vată minerală.
STAS 7656-90 - Ţevi din oţel sudate longitudinal, pentru instalaţii.
178
ANEXA 4A
Conţinutul documentaţiei pentruobţinerea agreerii de execuţie a lucrărilor
de alimentare cu energie termică din parteafurnizorului/distribuitorului
Documentaţia se întocmeşte de către întreprinderile/firmele de construcţie montaj sau reparatoare şi se înaintează la societatea furnizoare/distribuitoare.
Documentaţia va conţine:- un memoriu în care se precizează felul lucrărilor
(construcţii-montaj şi/sau reparaţii), tehnologiile de execuţie,experienţa în lucrări similare:
- numele, pregătirea şi vechimea în specialitate a perso-nalului tehnic de execuţie;
- dotarea cu utilaje de execuţie, aparatură de măsură şicontrol;
- lista de lucrări de referinţă executate.
179
ANEXA 6
Date suplimentare privind funcţiile şi echipamentele componente ale sistemului de telegestiune
Funcţiile nivelurilor de conducere
• Nivel l - de culegere, achiziţie date
Echipamentele de achiziţie de la acest nivel se cuplează cu aparatura de măsură, comandă, control şi transmitere date la nivelul ierarhic superior.
Acest nivel trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:- asigurarea interfeţei de proces cu sistemul de supraveghere
şi conducere, prin achiziţia automată, măsurarea şi reglareaparametrilor din proces:
transmiterea parametrilor prelucraţi periodic cu reactua-lizarea automată a informaţiilor;
- prelucrarea informaţiilor pentru crearea de baze de dateistorice, evenimente, grafice etc.;
- accesul la nivel superior prin protocoale standardizate.
• Nivel 2 - de comandă şi supraveghere proces (dispeceratsecţie, dispecerat CT)
Echipamentele aferente acestui nivel asigură controlul şi monitorizarea ariei sau zonei din proces prin intermediul interfeţelor de comunicaţie în staţiile de lucru (operare).
• Nivelul 3 - nivelul de management şi optimizare a procesului
Acest nivel corespunde competenţelor dispecerului coordonator al sistemului , la nivel central , a cărui sarcină principală este de a asigura echilibrul dintre producere şi consum, a gestiona alarmele generate în sistem, arhivarea datelor istorice de evoluţie a unor parametrii din sistem etc. în condiţii de economicitate şi siguranţă.
208
Sistemul de conducere prin dispecer tip SCADĂ se compune din echipamente, produse sau procedee materiale sau logice, destinate funcţiilor de gestiune, securitate, control-comandă şi mentenanţă a procesului, interconectate la reţele interioare sau exterioare (publice) de telecomunicaţie.
Dispeceratele de energie termică, pentru a putea supraveghea şi controla atât sursele cât şi reţelele de distribuţie, se prevăd a fi dotate, în funcţie de mărimea şi complexitatea sistemului de alimen-tare cu energie termică:
- computer (server) de gestiune completă, de sinteză ainformaţiilor primite de la dispeceratele de zonă (la dispeceratulcentral);
- computer personal PC compatibil IBM;una sau două imprimante (pentru tipărirea rapoartelor
zilnice şi pentru tipărire alarme şi testări);unitatea de alimentare cu energie electrică de siguranţă;
- interfaţa de comunicaţie incluzând unitatea de apelaretelefonică sau staţia radio;
- software-ul ataşat aplicaţiei date pentru supravegherea reţelei, comunicaţia bidirecţională cu echipamentul din staţia de pompare şi din căminele cu vane motorizată;
schema sinoptică pentru supravegherea sistemului fizic (la dispeceratul central).
Dotarea dispecerilor cu echipamentele de supraveghere, control-comandă va permite preluarea de date privind:
a) Măsura parametrilor din sistem - temperatură, presiune, debit de la:
- plecările din sursă (centrală, punct termic);căminele de vane şi noduri din reţea ;
- staţii intermediare de pompare.
209
b) Comenzi- vanele de secţionare ale magistralelor de termoficare
şi pompele principale din staţiile intermediare de pompare(se stabilesc prin proiect).
c) Semnalizări- de poziţie a vanelor cu acţionare automată din reţeaua
de termoficare;- de stare (pornit/oprit) a pompelor din staţiile interme-
diare de pompare;- de stare (normală sau avarie) a conductelor sistemului.
Dotarea se stabileşte prin proiect după analiza tehnico-econo-mică a soluţiei de telecomunicaţie.
d) Telecomunicaţii- legături telefonice directe;- legături radio;- cabluri de telecomunicaţii.
e) Calculator de proces- în cazul sistemelor complexe, pe măsura rezultatelor
cercetărilor şi experimentărilor efectuate.
Dotarea căminelor de vane şi a nodurilor termice
a) Măsura- presiunea pe conductele de ducere şi întoarcere ale
magistralelor şi ramificaţiilor, înainte şi după vane;- temperatură pe conductele de ducere ale magistralelor
şi pe conductele de întoarcere ale ramificaţiilor;- duritatea apei (prize şi racilor probe) pe conductele de
întoarcere ale ramificaţiilor;- transmiterea la distanţă a parametrilor.
210
b) Comenzi- vanele şi pompele locale.
c) Semnalizări- de poziţie a vanelor cu acţionare automată din reţea;- de poziţie a aparatelor de conectare a pompelor locale.
d) Telecomunicaţii- legături telefonice directe şi radio cu dispecerii de
execuţie, după caz.
Funcţiile specifice îndeplinite de automatizare în cadrul siste-melor centralizate de alimentare cu căldură sunt funcţii operative prin care se asigură supravegherea şi conducerea directă a procesului în timp real. Funcţiile specifice de supraveghere-conducere a PT:
a) Funcţie de supraveghere:- măsurare parametrii tehnologici: presiune, debit, tempe-
ratură, energie termică, energie electrică;supravegherea stării utilajelor:
- manual /automat:- pornit/oprit;
- semnalizare ieşiri din limitele normale la parametrii şiutilaje (avarii);
- afişare în format alfa numeric:- valorile parametrilor măsuraţi/calculaţi,;- mesaje: avarie, stări;- liste de evenimente:- coduri şi index la contoare.
b) Funcţie de comandă, reglare- reglarea specializată a temperaturii pentru încălzire şi
apă caldă consum, reglarea debitelor;- comenzi de protejare a instalaţiei;- selectarea regimului de funcţionare a utilajelor şi
echipamentelor;- comenzi de configurare echipamente.
211