noutăţi legislative apărute în lunile iulie – august · pdf file•...

�septembrie 2008 STANDARDIZAREA

Ordinul nr. 448/11.07.2008 al Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse pentru aprobarea Listei standardelor române care a-doptă standarde europene armonizate refe-ritoare la echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explo-zive, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 572 din 29.07.2008 constituie un act normativ adoptat în te-meiul HG 752/2004.

Prevederile acestei hotărâri se aplică echipamen-telor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, fabricate în ţară sau importate, definite astfel:

a) echipamente - maşini, aparatură, dispozitive fixe sau mobile, componente de control şi instru-mentaţia din acestea şi sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau împreună, sunt destinate generării, transferului, stocării, măsurării, controlului şi transformării energiei şi/sau prelucrării materiale-lor şi care pot cauza o explozie prin propriile lor surse potenţiale de aprindere;

b) sisteme protectoare - dispozitive, altele decât componentele echipamentului definit mai sus, care sunt destinate opririi imediate a exploziilor incipien-

Noutăţi legislative apărute în lunile iulie – august 2008NOUVEAUTÉS LÉGISLATIVES PARUES AUX MOIS DE JUILLET-AOÛT 2008

STELUŢA MANOLACHEJurist, administrator bază date reglementări tehnice, ASRO

LEGISLAŢIE ŞI S TANDARDIZARE

te şi/sau limitării domeniului efectiv al unei explozii şi care sunt introduse pe piaţă separat pentru utilizare ca sisteme autonome;

c) componente - orice piesă esenţială pentru funcţionarea în condiţii de securitate a echipamen-telor şi sistemelor protectoare, dar care nu are o funcţie autonomă.

Hotărârea stipulează că echipamentele, sistemele protectoare şi dispozitivele enumerate, construite în conformitate cu standardele care adoptă standar-de europene armonizate ale căror numere de refe-rinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt prezumate a fi în conformitate cu cerinţele pentru sănătate şi securitate aplicabile.

Menţionăm că lista publicată în Ordinul 448/2008 conţine 95 de standarde şi constituie o transpunere a listei publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 90 din �� aprilie 2008.

Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 445/04.07.2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind orga-nizarea şi funcţionarea Sistemului Informaţional

L’article présente les nouveautés législatives publiées dans le Journal Officiel de Roumanie en juillet et août 2008, faisant référence •aux normes harmonisées du domaine des appareils et des systèmes de protection destinés à être utilisés en atmosphères explosibles, •à l’organisation et au fonctionnement du Système d’Information du Marché des Produits Agricoles et Alimentaires,•à l’infrastructure ferroviaire,•aux associations ayant pour objet d’activité les services d’utilité publique,•à la gestion des déchets dans l’industrie extractive,•à l’activité de normalisation dans le cadre du Ministère de l’Intérieur et de la Réforme Admi-nistrativeMot-clés: normes harmonisées, atmosphères explosibles, produits agricoles et alimentaires, l’infrastructure ferroviaire, services d’utilité publique, gestion des déchets, normalisation

2 STANDARDIZAREA septembrie 2008

pentru Piaţa Produselor Agricole şi Alimentare şi a metodologiilor de colectare, prelucrare, in-terpretare şi difuzare a datelor statistice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 564 din 25.07.2008, a fost promulgat în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67 din 28.05.2008 privind organiza-rea şi funcţionarea Sistemului Informaţional pentru Piaţa Produselor Agricole şi Alimentare (SIPPAA), act normativ care reglementează măsurile necesare or-ganizării şi funcţionării în condiţii optime a SIPPAA, în temeiul obligaţiilor ce revin României, ca stat mem-bru al Uniunii Europene, de respectare a prevederilor legislaţiei comunitare. Ordonanţa stipulează obliga-tivitatea transmiterii informaţiilor legate de preţuri şi de stocuri de către operatorii economici la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în vederea furnizării de informaţii privind piaţa produselor agricole şi ali-mentare către Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei Europene.

Menţionăm că Ordinul 445/2008 are opt anexe, care stabilesc metodologia de colectare, prelucrare, interpretare şi difuzare a preţurilor următoarelor pro-duse:

• cereale şi oleaginoase (anexa nr. �);• zahăr (anexa nr. 2); • lapte şi produse lactate (anexa nr. 3); • legume şi fructe proaspete (anexa nr. 4); • vinul de masă (anexa nr. 5); • carne de pasăre şi ouă (anexa nr. 6);• carne de bovină (anexa nr. 7); • carne de porc (anexa nr. 8).

Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1007/12.08.2008 privind aprobarea Normativului feroviar „Infrastructură feroviară - Instalaţii fixe - Tracţiune electrică - Conductor de protecţie prin-cipal - Partea 2: Calcul electric. Cerinţe”, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.636 din 03.09.2008.

Prevederile acestui normativ se aplică de către operatorii economici autorizaţi ca furnizori feroviari de produse/servicii în activităţile de proiectare, de construcţii-montaj, de modernizare, de reparare şi de întreţinere a instalaţiilor fixe de tracţiune electrică, de către administratorul şi gestionarii infrastructurii feroviare la întocmirea caietelor de sarcini şi a spe-cificaţiilor tehnice pentru lucrările de la instalaţiile fixe de tracţiune şi de Autoritatea Feroviară Română - AFER în activităţile de avizare a documentaţiei teh-nice şi evaluarea conformităţii lucrărilor la instalaţiile fixe de tracţiune.

La Art. 6 al acestui act este indicată Lista docu-

mentelor de referinţă, care conţine 22 de standarde, a căror aplicare reprezintă o modalitate recomanda-tă pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele din normativ.

Menţionăm că standardele recomandate privesc:

• conductoarele - caracteristici fizice şi con-structive

• condiţiile de mediu • protecţia împotriva şocurilor electrice• circuitele de cale• siguranţa în funcţionare

Hotărârea Guvernului României nr.855/13.08.2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru şi a statutului-cadru ale asocia-ţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice”, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.627 din 28.08.2008.

Actul normativ stipulează ca obiect de activitate pentru asociaţiile de dezvoltare intercomunitară ur-mătoarele tipuri de servicii:

a) serviciul de alimentare cu apă; b) serviciul de canalizare şi epurare a apelor uza-

te; c) serviciul de colectare, canalizare şi evacuare a

apelor pluviale; d) serviciul de producere, transport, distribuţie şi

furnizare de energie termică în sistem centralizat; e) serviciul de salubrizare a localităţilor; f) serviciul de iluminat public; g) serviciul de administrare a domeniului public

şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale; h) serviciul de transport public local.

Se prevede că interesul comun ce stă la baza con-stituirii unei asociaţii este interesul general al locu-itorilor de pe raza unităţilor administrativ-teritoriale membre pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului, în condiţiile unor tarife şi/sau taxe care să respecte li-mitele de suportabilitate ale populaţiei şi principiul „poluatorul plăteşte”, atingerea şi respectarea stan-dardelor europene privind protecţia mediului.

Hotărârea Guvernului României nr.856/13.08.2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 624 din 27.08.2008 este un act normativ care transpune în legislaţia naţională Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European

3septembrie 2008 STANDARDIZAREA

şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind gesti-onarea deşeurilor din industriile extractive şi de modificare a Directivei 2004/35/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L�02 din �� aprilie 2006.

Hotărârea stabileşte cadrul legal privind liniile di-rectoare, măsurile şi procedurile şi pentru prevenirea sau reducerea pe cât posibil a oricăror efecte nega-tive asupra mediului, în special asupra apei, aerului, solului, faunei, florei şi peisajului, precum şi a oricăror riscuri asupra sănătăţii populaţiei, rezultate ca urma-re a gestionării deşeurilor din industriile extractive.

Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 590/18.08.2008 privind activi-tatea de standardizare în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 639 din 05.09.2008, reglementează procesul de standardizare în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, stabilind cadrul organizato-ric, atribuţiile şi direcţiile de acţiune specifice.

Actul prevede, între altele, participarea la elabora-rea standardelor naţionale, în cadrul structurilor teh-nice ale Asociaţiei de Standardizare din România.


STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Noile abordări ale standardelor europene de sub incidenţa Directivei ATEX 94/9/EC prin prisma recentei aderări a României la Uniunea EuropeanăLES NOUVELLES APPROCHES DES NORMES EUROPÉENNES SE TROUVANT SOUS L’INCIDENCE DE LA DIRECTIVE ATEX 94/9/EC À TRAVERS LE RÉCENT ACCÈS DE LA ROUMANIE À L’UNION EUROPÉENNE

MIHAI PĂSCULESCU, TIBERIU CSASZAR, LUCIAN MOLDOVAN

1.1. Cerinţele şi scopul directivei ATEX 94/9/ECInstrumentele principale care facilitează libera circulaţie a mărfurilor

pe marea piaţă europeană sunt: directivele europene, standardele armo-nizate, acreditarea, evaluarea conformităţii şi certificarea de terţă parte (a sistemului de management, a produselor, a serviciilor etc.), testarea şi me-trologia. Aceste instrumente au fost concepute pentru a fi puse în aplicare şi folosite în concordanţă cu politica economică liberală ce este deschisă concurenţei şi presupune participarea tuturor partenerilor economici şi sociali, inclusiv a autorităţilor publice care au de jucat un rol important ca organism de reglementare.

Transpunerea sau instituirea acestor instrumente într-o anumită ţară nu înseamnă că agenţii economici ai acelei ţări sunt imediat capabili să le utilizeze în mod optim. Este nevoie de o aptitudine colectivă, de împăr-

tăşirea aceleiaşi culturi, pentru ca punerea în practică a instrumentelor respective să atingă nivelul optim al eficienţei. Implementarea şi dezvoltarea unei politici a calităţii, a cărei semnificaţie este bine înţeleasă la toate nivelurile, sunt abordări concrete şi recunoscute pe plan internaţional, care accelerează integrarea bunei practici şi crearea noii culturi comune, ambele aspecte fiind vitale pentru eficienţă şi competitivitate.

O parte din aceste abordări se regăsesc şi în: „Cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate” stipulate în Directiva 94/9/EC a Parlamentului European privind: „Armonizarea legilor statelor membre referitoare la echi-pamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive”, care a fost transpusă integral în legislaţia românească în Hotărârea de Guvern nr. 752 din �4 mai 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive ce se subscrie Legii 608 din 200� privind evaluarea conformităţii produselor ce regle-mentează cadrul unitar pentru evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei pentru produsele introduse

L’ouvrage se propose de souligner le cadre législatif dans lequel sont réalisés l’évaluation et l’es-sai pour la certification des appareils électriques protégés à l’explosion. Les auteurs présentent aussi l’une des exigences générales et les principes pour les types normalisés de protectionMots clés: équipements électriques, atmosphères potentiellement explosives, directives euro-péennes, normes harmonisées, accréditation, évaluation de la conformité, certification


pe piaţă şi/sau utilizate în România. Evaluarea şi încercarea echipamentelor care intră în componenţa unui sistem în construcţie antiexplozi-

vă, în vederea certificării, este deosebit de importantă având în vedere riscul de explozie care există şi care trebuie minimalizat în scopul asigurării securităţii vieţii şi sănătăţii oamenilor, precum şi pentru prevenirea avarierii bunurilor şi nu în ultimul rând, afectării mediului.

Toate echipamentele care intră în componenţa unui sistem în construcţie antiexplozivă utilizat în spaţii cu pericol de atmosferă potenţial explozivă trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

să fie protejate corespunzător la explozie;să menţină nivelul de protecţie pentru condiţiile de mediu pentru care au fost construite;să poată suporta toate solicitările (previzibile şi imprevizibile) la care sunt supuse în timpul depozitării,

transportului, instalării şi funcţionării sistemului.Standardele de referinţă aplicabile pentru evaluarea sistemelor în construcţie antiexplozivă, destinate

utilizării în atmosfere potenţial explozive, care transpun cerinţele directivelor europene, sunt:SR EN �3237:2004 – Atmosfere potenţial explozive. Termeni şi definiţii pentru echipamentele şi sistemele

de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive; SR EN ��27-�:2008 – Atmosfere explozive. Prevenirea şi protecţia la explozii. Partea �: Concepte funda-

mentale şi metodologie;SR EN �839:2004 – Determinarea limitelor de explozie pentru gaze şi vapori; SR EN 60079-0:2005 – Aparate electrice pentru atmosfere gazoase explozive. Partea 0: Reguli generale;SR EN 60079-�0:2004 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea �0: Clasificarea

ariilor periculoase;La aceste standarde se adaugă şi standardele specifice împărţite pe tipuri de protecţie:SR EN 60079-�:2005 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea �: Capsulare anti-

deflagrantă „d”;SR EN 60079-2:2005 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 2: Carcase presu-

rizate „p”;SR EN 60079-7:2004 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 7: Securitate mă-

rită „e”;SR EN 60079-�5:2006 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea �5: Tip de pro-

tecţie „n”;SR EN 60079-�8:2004 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 8: Construcţia,

încercarea şi marcarea aparatelor electrice de tip de protecţie încapsulare „m”;SR EN 60079-25:2005 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 25: Sisteme cu

securitate intrinsecă „SYST”;SR EN 500�5:2003 – Aparatură electrică pentru atmosfere potenţial explozive. Imersiune în ulei „o”;SR EN 500�7:2003 – Aparatură electrică pentru atmosfere potenţial explozive. Umplere cu pulbere „q”; SR EN 50020:2003 – Aparatură electrică pentru atmosfere potenţial explozive. Securitate intrinsecă „i”

În HG 752 din 2004 sunt cuprinse modulele pentru evaluarea conformităţii, reglementate de Directiva 94/9/EC. Aceste reglementări au stat la baza constituirii cu ceva timp în urmă a Serviciului de Certificare Echipamente Ex din cadrul INSEMEX-Petroşani, denumit SECEEx, recunoscut de autoritatea competentă na-ţională, precum şi la nivel european prin atribuirea, de la inceputul acestui an de către autoritatea europeană cu sediul la Bruxelles a numărului de ordine �809, în vederea aplicării procedurilor de evaluare a conformităţii din domeniul specific de reglementare.

Scopul fundamental al Directivei 94/9/EC, denumită simbolic ATEX, este de a realiza o piaţă unică pen-tru produsele folosite în atmosfere explozive în întreaga arie economică europeană (AEE). Acest scop se realizează prin alinierea legislaţiei statelor membre astfel încât produsele care satisfac cerinţele agreate să fie acceptate în fiecare ţară, fără să mai fie necesară repetarea certificării sau aprobării. Pentru ca autorităţile statelor membre să aibă încredere în produsele care se introduc pe piaţă, ele au nevoie de garanţii privind securitatea produselor într-un sistem de recunoaştere reciprocă a aprobărilor.


1. Cerinţe generale pentru echipamentele electrice destinate a fi utilizate în atmosfere potenţial explozive

Unul din obiectivele implementării Directivei ATEX 94/9/EC a fost acela de a le asigura autorităţilor com-petente din domeniul de reglementare garanţiile de securitate de care au nevoie pentru a se putea reduce la minim diferenţele dintre cerinţele legale ale statelor membre. Prin sistemul reglementat de Directiva ATEX se recurge la evaluarea conformităţii echipamentelor, obiectivele evaluării conformităţii fiind astfel stabilite să asigure următoarele:

- dovada că procedurile se conformează cu cerinţele specifice stabilite;- garanţia că toate obiectele produse se conformează cu tipul certificat;- recunoaşterea produselor acceptabile pentru toate părţile interesate;- un standard comun care să fie respectat de toţi, permiţând concurenţa fără subminarea standardelor

de securitate.

Astfel, cerinţele generale pentru echipamentele electrice destinate a fi utilizate în atmosfere potenţial explozive sunt stipulate în standardul armonizat SR EN 60079-0, ultima ediţie fiind chiar din anul 2007. Acest standard, armonizat după standardul european, specifică cerinţele generale pentru construcţia, încercarea şi marcarea aparaturii electrice, intrărilor de cablu Ex, componentelor Ex, destinate pentru a fi folosite în at-mosfere potenţial explozive generate de gaze, vapori sau ceţuri combustibile. Atmosferele definite mai sus potenţial explozive pot include şi prezenţa concomitentă a diferitelor combinaţii de amestecuri explozive.

2. Clasificarea atmosferelor explozive. Pericolul de explozie

Pentru producerea unei explozii trebuie să existe simultan trei factori în acelaşi spaţiu şi în acelaşi timp:

- prezenţa substanţelor inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceţuri sau pulberi; - prezenţa substanţei oxidante (aer sau oxigen), ca suport al combustiei violente (explozie);- prezenţa sursei de aprindere sub formă de scântei (electrice sau mecanice), suprafeţe fierbinţi etc.Aceştia formează: „triunghiul pericolului de explozie”, care este reprezentat în Figura �.

substanţe inflamabile: “gaze şi pulberi inflamabile şi care se află în concentraţie critică”

surse de aprindere: - suprafeţe fierbinţi - flăcări şi gaze fierbinţi - scântei produse

mecanic - instalaţii electrice - electricitate statică - fulger, ultrasunete...

surse de oxigen: - aer (21% oxigen) - oxigen pur - substanţe oxidante

(permanganat de potasiu etc)

Figura 1 - Triunghiul de aprindere

Energia minimă de aprindere a atmosferei explozive depinde de natura substanţei inflamabile, concen-traţia volumetrică, precum şi condiţiile de temperatură, presiune şi umiditate.


Faţă de Grupa I (mine grizutoase), atmosfera explozivă din Grupa II (alte industrii de la suprafaţă), având în vedere criteriul curentului minim de aprindere (MIC), a fost divizată în trei subgrupe (IIA, IIB, IIC), conform Tabelului �.

Tabel 1 – Clasificarea atmosferelor explozive pe grupe şi subgrupe în funcţie de energia minimă de aprindere

Grupa Domeniu Substanţă reprezentativă Energia minimă de aprindere

I Mine grizutoase Metan 260 µJ

IIIIIA Alte industrii de la suprafaţă Propan 180 µJIIB -//- Etilenă 60 µJIIC -//- Hidrogen, Acetilenă 20 µJ

Dacă clasificarea anterioară (pe grupe şi subgrupe) avea la bază energia minimă de aprindere a substanţe-lor inflamabile (criteriul MIC) împărţite în patru diviziuni (grupa I + trei grupa a II-a), aprinderea atmosferelor, datorată suprafeţelor fierbinţi, a impus adiţional şi o clasificare după temperatură a echipamentului electric.

Pentru echipamentul electric din Grupa I, temperatura maximă de suprafaţă trebuie să nu depăşească:- �50 °C, în cazul când praful de cărbune poate forma un strat;- 450 °C, dacă se evită formarea unui strat de cărbune prin etanşare la praf sau prin ventilare;Pentru echipamentul electric din Grupa II, temperatura maximă de suprafaţă nu trebuie să depăşească

valorile din Tabelul 2. De asemenea, trebuie avută în vedere temperatura ambiantă şi corelaţia între tempe-ratura maximă de suprafaţă şi temperatura de aprindere a substanţei inflamabile.

Tabel 2 – Clase de temperatură pentru echipamentul electric din Grupa II

Clasa de temperatură T1 T2 T3 T4 T5 T6Temperatura maximă de suprafaţă, °C 450 300 200 135 100 85

Pe lângă factorii mai sus prezentaţi (energia minimă de aprindere, temperatură de suprafaţă), un factor foarte important este cel care are în vedere probabilitatea (frecvenţa) de apariţie a atmosferei explozive într-un spaţiu. Clasificarea spaţiilor având în vedere acest factor deosebeşte trei tipuri de zone.

Zona cu pericol de explozie este spaţiul (locul) în care se pot acumula, permanent sau temporar, gaze sau ceţuri de lichide inflamabile, precum şi praf în cantităţi suficiente pentru a da naştere unor atmosfere explozive. Zonele cu pericol de explozie sunt clasificate în:

Zona 0 – spaţiile în care atmosfera explozivă există permanent sau pentru perioade lungi de timp.Zona � – spaţiile în care este probabilă apariţia unei atmosfere explozive gazoase în timpul funcţionării

normale a instalaţiilor tehnologice (transportoare etc.) producătoare de gaze prafuri inflamabile.Zona 2 – spaţiile în care nu este probabilă apariţia unei atmosfere explozive gazoase la funcţionarea

normală a instalaţiilor tehnologice şi în care, dacă totuşi apare, este probabil să apară numai rareori şi doar pentru o perioadă scurtă de timp din cauza unor defecte previzibile.

Zonarea este importantă pentru alegerea echipamentului electric. Se poate remarca faptul că zonarea corectă se face conform criteriului sursei de degajări şi calităţii ventilaţiei. În practică însă cel mai adesea se aplică metoda generalizată, care are ca rezultat o zonare acoperitoare.

3. Protecţia echipamentelor electrice care funcţionează în zone cu pericol de explozie

Echipamentele electrice care funcţionează în zone cu pericol de explozie se pot clasifica după criteriul funcţional. Astfel, se pot defini echipamente/instalaţii de forţă următoarele:


diverse acţionări electrice;transformare, conversie energie, distribuţie;diverşi consumatori de putere;

Ca şi echipamente/sisteme de curenţi slabi, putem aminti următoarele domenii:comunicaţii;transfer de date;semnalizare;interblocări;monitorizare;

Fiecare tip de protecţie standardizat are la bază cel puţin o soluţie tehnică care constă în înlăturarea/izo-larea unui factor menţionat într-unul din vârfurile triunghiului de aprindere (Figura �).

Dintre ramurile industriale în care există pericolul de formare a atmosferelor potenţial explozive, putem aminti: industria chimică, petrochimică, farmaceutică, cosmetică, precum şi liniile de morărit, distilare, produ-cere de mase plastice, şi nu în ultimul rând industria minieră şi cea de extragere a petrolului. În toate aceste ramuri industriale, tehnologia de ultimă oră a pătruns puternic, organismele de certificare fiind nevoite să „ţină pasul” sau chiar să fie „cu un pas înaintea” producătorilor în noul context al aderării, de pe piaţa europea-nă, pentru a putea fi cu adevărat competitivi.

În funcţie de tipul de protecţie, în Tabelul 3 sunt descrise pe scurt soluţiile tehnice adoptate:

Tabel 3 - Soluţii tehnice folosite de tipurile de protecţie

Tip de protecţieSoluţie tehnică folosită

Simbol Denumire

Ex m ÎncapsulareIzolează echipamentul electric sau părţile susceptibile ale acestuia de a produce aprinderi de atmosfera explozivă din zona periculoasă

Ex p Presurizare

Ex o Imersiune în uleiEx q Umplere cu pulbereEx e Securitate mărită Elimină sursa de aprindereEx n Neincendiar

Ex d Capsulare antideflagrantă Previn propagarea/extinderea aprinderii în întregul ames-tec din zona periculoasă

Ex i Securitate intrinsecă Limitează energia electrică din circuitele care pot fi sursă de aprindere

Pentru aparatura electrică de forţă din instalaţiile electrice, soluţiile tehnice cel mai des utilizate se bazea-ză pe tipurile de protecţie capsulare antideflagrantă, securitate mărită şi presurizare.

Capsularea antideflagrantă „d” reprezintă cel mai vechi tip de protecţie, fiind unul dintre tipurile de pro-tecţie cel mai des utilizate în practică. El este utilizat în general pentru aparatura electrică care produce scântei sau arcuri electrice în timpul funcţionării normale (motoare electrice, corpuri de iluminat, butoane de comandă, cofrete electrice etc.) dar poate fi utilizat şi la celelalte tipuri de aparatură.

Tipul de protecţie securitate mărită se poate aplica numai pentru aparatura electrică ce nu generează arcuri electrice sau scântei nici în funcţionare normală şi nici în anumite condiţii de defect (doze de derivaţie, corpuri de iluminat, motoare electrice etc.). Acest tip de protecţie se bazează pe o alegere atentă a materia-lelor electroizolante utilizate, asigurarea unor distanţe de izolare şi a unui grad de protecţie corespunzător.

Presurizarea „p” se aplică, în general, echipamentelor electrice de dimensiuni mari (motoare electrice, pu-pitre de comandă etc.) care pot produce scântei, arcuri electrice sau generează suprafeţe interioare fierbinţi în funcţionare normală. Acest tip de protecţie se bazează pe aplicarea unui gaz de protecţie la o carcasă, în scopul prevenirii formării unei atmosfere explozive în interiorul carcasei prin menţinerea unei suprapresiuni faţă de atmosfera înconjurătoare şi, acolo unde este necesar, prin utilizarea diluţiei.


Dezvoltarea proceselor de control şi monitorizare în atmosfere potenţial explozive a determinat proiec-tanţii şi fabricanţii să găsească soluţii din ce în ce mai eficiente, în vederea protecţiei împotriva pericolului de aprindere a atmosferelor potenţial explozive. Tipul de protecţie securitate intrinsecă a evoluat într-un sistem complet de soluţii, care se află într-o strânsă legătură cu evoluţia tehnologiilor de vârf şi aici am putea aminti câteva din cele mai importante: microelectronica, transmisiunea digitală de date, tehnologiile avansate din IT etc.

Echipamentele electrice care intră în componenţa sistemelor cu securitate intrinsecă au caracteristic fap-tul că pericolul de aprindere al atmosferei potenţial explozive este înlăturat prin menţinerea energiei nece-sare aprinderii acesteia, sub nivelul minim la care se poate produce aprinderea. Această limită diferă de la Grupa I la Grupa II, respectiv de la o subgrupă de gaze la alta.

Folosirea echipamentului electric de curenţi slabi în zone cu pericol potenţial de explozie impune folosi-rea de echipamente mai ieftine sau mai scumpe, mai pretenţioase sau mai puţin pretenţioase, produse pe teritoriul UE. Datorită însă prevalării criteriilor de securitate faţă de cele economice, este necesară o bună cunoaştere a condiţiilor funcţionale impuse de echipamentul folosit, dar şi a condiţiilor de instalare şi între-ţinere a părţilor de care depinde protecţia antiexplozivă.

Încapsulare „m” – tip de protecţie în care părţile care pot aprinde o atmosferă explozivă fie prin scântei, fie prin încălziri, sunt incluse într-un compund, astfel încât această atmosferă explozivă să nu poată fi aprinsă. Acest tip de protecţie se aplică în general la echipamentele electrice de dimensiuni mici (baterii, plăci cu componente electronice, transformatoare etc.).

Tipul de protecţie „n” reprezintă un tip de protecţie aplicat unei aparaturi electrice astfel ca în funcţionare normală să nu poată aprinde nici o atmosferă explozivă gazoasă înconjurătoare sau să nu fie posibilă apa-riţia unui defect capabil să producă o aprindere (motoare electrice, corpuri de iluminat, circuite electronice etc.). Aparatura electrică protejată cu acest tip de protecţie poate fi utilizată numai în zona 2 cu pericol de explozie.

Aparatura electrică protejată la explozie cu tipurile de protecţie imersiune în ulei „o” şi “umplere cu pulberi „q” are o incidenţă mică, fiind foarte rar întâlnită.

Concluzii

Lucrarea prezintă în prima parte cadrul legislativ în care se desfăşoară evaluarea şi încercarea, în ve-derea certificării aparaturii electrice protejate la explozie cu precizarea normativelor în vigoare. (Directiva ATEX 94/9/EC la nivel european şi Legea 608/200� şi HG 752/2004 la nivel naţional, împreună cu standardele aplicabile).

În partea a doua a lucrării sunt prezentate câteva cerinţe generale şi principii ale tipurilor de protecţie standardizate, subliniindu-se şi posibilităţile acestora de aplicare.

Bibliografie

[ � ] - XXX -N P 0 9 9 d i n 2 0 0 4 , N o r m a t i v p e n t r u p ro i e c t a re a , e xe c u t a re a , ve r i f i c a re a ş i e x p l o a t a re a i n s t a l a ţ i i l o r e l e c t r i c e î n zo n e c u p e r i c o l d e e x p l oz i e ;

[ 2 ] - XXX -S R C E I 5 0 ( 4 2 6 ) : � 9 9 7 – Vo c a b u l a r e l e c t ro te h n i c i n te r n a ţ i o n a l , Ca p i to l u l 4 2 6 : A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re e x p l oz i ve ;

[ 3 ] - XXX -S R E N � 3 2 3 7 : 2 0 0 4 – At m o s fe re p o te n ţ i a l e x p l oz i ve . Te r m e n i ş i d e f i n i ţ i i p e n t r u e c h i p a m e n te l e ş i s i s te m e l e d e p ro te c ţ i e d e s t i n a te u t i l i z ă r i i î n a t -m o s fe re p o te n ţ i a l e x p l oz i ve ;

[ 4 ] - XXX -S R E N � � 2 7 - � : 2 0 0 8 – At m o s fe re e x p l oz i ve . Pre ve n i re a ş i p ro te c ţ i a l a e x-p l oz i i . Pa r te a � : Co n c e p te f u n d a m e n t a l e ş i m e to d o l o gi e ;

[ 5 ] - XXX -S R E N 6 0 0 7 9 - 0 : 2 0 0 5 – A p a r a te e l e c t r i c e p e n t r u a t m o s fe re g a zo a s e e x p l o -z i ve . Pa r te a 0 : R e g u l i g e n e r a l e ;

[ 6 ] - XXX -S R E N 6 0 0 7 9 - � : 2 0 0 5 – A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re e x p l oz i ve g a-zo a s e . Pa r te a � : Ca p s u l a re a n t i d e f l a gr a n t ă „ d ” ;

[ 7 ] - XXX -S R E N 6 0 0 7 9 - 2 : 2 0 0 5 – A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re e x p l oz i ve g a-zo a s e . Pa r te a 2 : Ca rc a s e p re s u r i z a te „ p” ;

�0 STANDARDIZAREA septembrie 2008

[ 8 ] - XXX -S R E N 6 0 0 7 9 - � 0 : 2 0 0 4 – A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re e x p l oz i ve g a zo a s e . Pa r te a � 0 : C l a s i f i c a re a a r i i l o r p e r i c u l o a s e ;

[ 9 ] - XXX -S R E N 6 0 0 7 9 - 7 : 2 0 0 7 – A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re e x p l oz i ve g a-zo a s e . Pa r te a 7 : S e c u r i t a te m ă r i t ă „ e” ;

[ � 0 ] - XXX -S R E N 6 0 0 7 9 - � 5 : 2 0 0 6 – A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re e x p l oz i ve g a zo a s e . Pa r te a � 5 : T i p d e p ro te c ţ i e „ n” ;

[ � � ] - XXX -S R E N 6 0 0 7 9 - � 8 : 2 0 0 4 – A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re e x p l oz i ve g a zo a s e . Pa r te a � 8 : Co n s t r u c ţ i a , î n c e rc a re a ş i m a rc a re a a p a r a te l o r e l e c t r i -c e d e t i p d e p ro te c ţ i e î n c a p s u l a re „ m” ;

[ � 2 ] - XXX -S R E N 6 0 0 7 9 - 2 5 : 2 0 0 5 – A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re e x p l oz i ve g a zo a s e . Pa r te a 2 5 : S i s te m e c u s e c u r i t a te i n t r i n s e c ă „ S YS T ” ;

[ � 3 ] - XXX -S R E N 5 0 0 � 5 : 2 0 0 3 – A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re p o te n ţ i a l e x p l o -z i ve . I m e r s i u n e î n u l e i „ o” ;

[ � 4 ] - XXX -S R E N 5 0 0 � 7 : 2 0 0 3 – A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re p o te n ţ i a l e x p l o -z i ve . U m p l e re c u p u l b e re „ q” ;

[ � 5 ] - XXX -S R E N 5 0 0 2 0 : 2 0 0 3 – A p a r a t u r ă e l e c t r i c ă p e n t r u a t m o s fe re p o te n ţ i a l e x p l o -z i ve . S e c u r i t a te i n t r i n s e c ă „ i ”

p ro f. u n i v. d r. i n g. PĂ S C U L E S C U M i h a i – U n i ve r s i t a te a Pe t ro ş a n i m i h a i _ p a s c u l e s c u @ y a h o o. co md rd. i n g. C S A S Z A R Ti b e r i u – I N S E M E X Pe t ro ş a n i , T i b e r i u . C s a s z a r @ i n s e m e x . rod rd. i n g. M O L D O VA N Lu c i a n - I N S E M E X Pe t ro ş a n i , Lu c i a n . M o l d ov a n @ i n s e m e x . ro

��septembrie 2008 STANDARDIZAREA

STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI EUROPENE PENTRU PIROTEHNIE BOUQUET RÉGLEMENTAIRE ET NORMATIF EUROPÉEN POUR LA PYROTECHNIE

FRANÇOIS-XAVIER LENOIR

Une nouvelle directive de type Nouvelle Approche dédiée aux articles pyrotechniques sera publiée cet été au Journal Officiel de l’Union Européenne (JOUE). Il restera cependant un long parcours avant qu’elle n’entre dans la législation nationale. Néanmoins des dispositions sont déjà prises. La normalisation européenne s’organise. Un premier état de la situationMots clés: pyrotechnie, pétards, feux d’artifices, directive européenne, Nouvelle Approche, marquage CE, normalisation, Union Européenne

În domeniul pirotehniei, coe-xistă paralel mai multe sectoare: cel al petardelor, al focurilor de artificii, al efectelor speciale pen-tru spectacole, al airbags-urilor pentru automobile şi al rachete-lor de perdiţie. Toate au în comun utilizarea produselor explozive, însă nivelurile de periculozitate şi măsurile de precauţie care trebuie luate sunt diferite. Întrucât fiecare stat al Uniunii Europene dispune de propria sa aprobare naţională pentru focurile de artificii, nu era posibilă organizarea liberei circu-laţii a produselor. În cadrul aces-tui context diversificat, Comisia Europeană îşi va publica directiva sa de tip Noua Abordare bazată pe cerinţele esenţiale de securitate. Accidente grave, precum cel pro-dus la Enschede (Olanda) în mai 2000, care s-a soldat cu un număr de 22 de morţi şi 900 de răniţi, nu trebuie să mai existe.

„În Franţa, hotărârea 93/�5 din 5 aprilie �993 se referă la toate produsele explozive, cu excepţia produselor militare şi pirotehnice”, aminteşte Serge Miraucourt, de la Biroul de Securitate a Instalaţiilor Industriale de la Ministerul Economiei, Finanţelor şi Industriei.

Toate aceste produse erau supuse aprobării, care va fi înlocuită cât mai curând posibil de o certifica-re acordată de un organism no-tificat. În schimb, aprobările date vor rămâne valabile zece ani. Însă produsele care nu poartă inscrip-ţionat marcajul CE nu pot fi utili-zate decât în Franţa. Aceasta este dorinţa fabricanţilor.

Publicarea directivei va avea loc curând. „Avem la dispoziţie cel mult 36 de luni pentru a transpu-ne directiva în dreptul nostru na-ţional dar acest timp depinde de noi. Principala activitate constă în identificarea textelor care trebuie abrogate sau modificate”, declară Serge Miraucourt.

Noua directivă se bazează pe marcajul CE şi pe certificare. Dar un produs este presupus a fi con-form după certificarea de către organismele notificate, precum INERIS. Apoi se va intra în etapa de standardizare, care va dura mai mulţi ani. Toată lumea se va alinia treptat la această directivă şi la standardele asociate. Când standardele armonizate vor fi res-pectate, ele vor oferi prezumţia de conformitate.

Noua Abordare şi marcajul CEModul de conformitate pentru

produsele importate, provenind adesea din China, face obiectul directivei, care impune ca intro-ducerea pe piaţă să se facă de către un reprezentant. Aici, mai mult decât oriunde, trebuie asigu-rată trasabilitatea. La ora actuală, importatorul este responsabil de modelul certificat. El este titularul unei aprobări. Există proceduri, ca-lificări şi controale de supraveghe-re a pieţei, mai ales intervenţii ale DRIRE, pe care se bazează INERIS pentru încercările de conformita-te. 300 K/an sunt consacraţi măsu-


rărilor de supraveghere a pieţei.În ceea ce priveşte artificiile

pentru sărbători, în Franţa se dis-ting patru categorii: de la K�, la K4, în funcţie de periculozitate. K� poate fi vândut copiilor, în timp ce K4 se adresează exclusiv specialiş-tilor, una din provocările viitoarei reglementări. Ele vor fi înlocuite de patru viitoare categorii europene, C�-C4. Pentru primele trei se ela-borează deja standarde. În schimb, cea de-a patra categorie este mai diversificată între ţări. Astfel, există sute de profesionişti în Germania. În Franţa, toată lumea are dreptul să utilizeze artificiile de sărbători, până la categoria K3, existând un sistem de formare pentru opera-torii care manipulează grupul K4. În Italia sau în Malta, ele pot fi fa-bricate de utilizator. Trebuie, deci, să se ţină seama de toate aceste particularităţi.

Această directivă uniformizea-ză modul de concepere a securită-ţii pentru utilizatori şi influenţează sistemul de standardizare a proiec-tării şi controlului. Obiecte vechi pot deveni non-conforme; ele vor trebui modificate. Produsele vor trebui să evolueze şi să treacă din nou prin biroul de studii. „Nu ştim dacă această standardizare

va valida sau nu practicile”, afirmă Henri Miermont, secretar gene-ral al Sindicatului fabricanţilor de explozivi, de pirotehnie şi de arti-ficii (SFEPA). Dacă conţinutul este mai ales administrativ şi constă în a face mai riguroase practicile, provocarea este slabă. Dacă pro-dusele care puteau fi utilizate şi comercializate vor fi interzise, pro-vocarea este importantă”.

Logici sectoriale armonizateÎn cadrul fiecărei categorii exis-

tă deja o parte standardizată. În domeniul automobilelor există deja legături foarte puternice în-tre Germania şi Franţa şi o impor-tantă convergenţă între fabricanţi, care, adesea sunt transnaţionali (Takata, TRW, Autoliv). În acest domeniu, activitatea de standar-dizare este mai puternică, 80% din activitate fiind deja efectuată. Directiva acţionează asupra pro-iectării prin evoluţia standardelor sau prin elaborarea de standarde de proiectare. Producătorii sunt pregătiţi, termenul fiind de şase ani şi de trei ani pentru artificii.

Al doilea aspect normativ se referă la standardele de control. După ce statele vor desemna organisme notificate (în Franţa – INERIS, în Olanda – TNO, în Germaina – BAM), producătorii din Uniunea Europeană vor putea miza pe o notificare şi produsele lor vor putea fi comercializate în Uniunea Europeană. Un proiec-tant-fabricant va merge la INERIS sau la TNO şi va putea vinde pre-tutindeni. Pentru organismele no-tificate va fi o schimbare cu atât mai mult cu cât există o altă pro-vocare: datorită faptului că plătesc pentru serviciile lor, ei intră în do-meniul întreprinderilor libere. Cel care va omologa la preţul cel mai scăzut şi în termenul cel mai scurt va deveni interesant pentru fabri-

canţii din diversele state.Pe de altă parte, sectorul ar-

tificiilor era unul foarte izolat. Schematic, erau importate pro-duse chinezeşti pentru că nu erau scumpe, dar şi pentru că nu se doreau produse din ţara vecină. Provocările sunt unele de reparti-ţie a pieţei. Întreprinderile mici îşi vor pune întrebări. Administraţia doreşte ca procesul să se desfă-şoare rapid pentru că este vorba despre un subiect care nu este uşor.

CEN va elabora standarde de proiectare în zona de amonte a produselor. Au fost create şase comisii, dintre care primele trei se vor ocupa de focurile de artificii de sărbători. Celelalte se referă la spectacole şi la automobil. Olanda se va ocupa de această sarcină. Franţa ar dori să coordoneze gru-purile de lucru pentru automobil, înţelegându-se cu germanii, şi artificiile de sărbători (categoria 4, unde există un mare număr de francezi). Celelalte sunt dorite de ţările nordice. „Va exista o mare provocare şi fabricanţii francezi vor să meargă la Bruxelles întru-cât multe produse, care erau K3 în Franţa, riscă să devină C4”, declară Henri Miermont.

Automobilul cântăreşte greuÎntre airbags-uri, pretensio-

natoarele de centură şi scuturile pentru pietoni, se montează vreo zece sisteme pirotehnice într-un automobil de dimensiuni me-dii. Se vând 38 de milioane de dispozitive pe an. Această cifră nu depăşea �50 000 în urmă cu zece ani. Există mai puţine pro-bleme pentru airbags-uri decât pentru celelalte articole. Totuşi, un produs, chiar aprobat, poate fi utilizat în condiţii defectuoase. Pentru distrugere, există proble-ma demontării automobilelor.

�3septembrie 2008 STANDARDIZAREA

Nu sunt admise ciocanul şi în-călzirea, aceste lucruri ţinând de directiva Vehicule inapte pentru utilizare (VHN). Pentru vehiculele accidentate sau nu va fi nevoie de un sistem de declanşare a tu-turor airbags-urilor în acelaşi timp, cu ajutorul unei instrucţiuni elec-tronice la care utilizatorul nu are acces. Acest lucru nu figurează în directivă, deşi una dintre cerinţele esenţiale precizează că produsul trebuie să poată fi reciclat după utilizarea sa. Va trebui pus la punct un întreg sistem, o filieră de califi-care a operatorilor abilitaţi să ma-nipuleze aceste produse pe carca-sele automobilelor şi să schimbe produsele în garaje.

Cazul navelor de agrementProblema semnalelor piroteh-

nice ale navelor de agrement. Pe fiecare ambarcaţiune există trei fo-curi de mână, adică aproape � kg de foc de perdiţie, care au o dura-tă de viaţă de doi ani, până la doi ani şi jumătate. La ora actuală s-a iniţiat o activitate cu Secretariatul General al Mărcii pentru a şti cum să fie distruse. De exemplu, să fie arse fără a elimina produsul poluant (întrucât există sute de tone în porturi). Cine plăteşte? Recuperarea este la fel de scumpă ca şi preţul produsului. Principiul „poluatorul plăteşte” antrenea-ză riscul de dublare a preţului de vânzare.

RUDDY BRANKAResponsabil al Laboratorului de evaluare a explozivilor şi a articolelor pirotehnice al INERIS

„Utilizarea artificiilor de sărbători variază foarte mult între ţările din nordul şi sudul Europei”

Enjeux: Ce va schimba noua directivă?

Ruddy Branka: În ceea ce priveşte pirotehnia de divertisment, trebuie să se verifice că toate produsele sunt conforme cu un anumit număr de cerinţe esenţiale, aşa cum sunt ele indicate în directivă şi care autorizează marcajul CE. Toţi importatorii vor trebui, deci, să garanteze o calitate a produselor. Organismul no-tificat – desigur INERIS – va avea sarcina de a efectua încercările de securitate pe produse sau de a valida încercările efectuate de alţii şi de a organiza audituri periodice în funcţie de modulele prevăzute în directivă, mai ales de a practica încercări la impor-tatori, pentru a verifica că produsele sunt periculoase.

E.: Trebuie să aşteptăm standardele pentru a ne apuca de lucru?

R.B: Am putea lucra înainte ca CEN să înceapă să publice stan-dardele europene. De îndată ce directiva va fi transpusă în drep-tul francez, ceea ce va dura un an, organismul va fi notificat de guvernul francez pe lângă Comisia Europeană. INERIS – dacă va fi vorba de el – va putea începe să emită atestări de examinare CE pe baza verificării că produsele sunt conforme cu cerinţe-le esenţiale de securitate, deci cu ajutorul încercărilor care sunt efectuate pe plan intern, aşteptând apariţia standardelor. Lu-crăm deja permanent cu omologii INERIS în Europa. Ne reunim periodic în cadrul unui forum de curând lansat în domeniul arti-colelor pirotehnice de divertisment.

E.: Ce rămâne de făcut?

R.B.: Încercările pe produse sunt deja efectuate. Ne-am pus de acord cu germanii asupra unui număr de încercări. În schimb, pentru specificaţii, lucrurile stau în mod diferit. Utilizarea artifici-ilor de sărbători diferă mult în statele din nordul şi sudul Uniunii Europene. În state precum Germania sau Olanda, marele public nu are dreptul să le folosească pentru jocuri de artificii decât o zi sau două pe an, în timp ce în alte state, precum Italia sau Malta, utilizatorii pot fabrica ei înşişi produsele şi le pot folosi cu prilejul sărbătorilor religioase.

CUVÂNTUL SPECIALISTULUI


Standarde elaborate de Asociaţia de Standardizare din România în domeniul focurilor de artificii

Indice TitluSR EN 14035-1:2004 Focuri de artificii. Partea 1: Terminologie

SR EN 14035-12:2004 Focuri de artificii. Partea 12: Petarde luminoase şi baterii de petarde luminoase. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-15:2004 Focuri de artificii. Partea 15: Jerbe. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-19:2004 Focuri de artificii. Partea 19: Făclii cu scântei portabile. Specifi-caţii şi metode de încercare

SR EN 14035-2:2004 Focuri de artificii. Partea 2: Clasificare

SR EN 14035-23:2004 Focuri de artificii. Partea 23: Făclii cu scântei, neportabile. Speci-ficaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-27:2004 Focuri de artificii. Partea 27: Rachete. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-34:2004 Focuri de artificii. Partea 34: Pocnitori cu confeti. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-4:2004 Focuri de artificii. Partea 4: Petarde şi baterii de petarde. Specifi-caţii şi metode de încercare

SR EN 14035-3:2005 Focuri de artificii. Partea 3: Roţi zburătoare. Specificaţii şi meto-de de încercare

SR EN 14035-6:2005 Focuri de artificii. Partea 6: Focuri bengale. Specificaţii şi meto-de de încercare

SR EN 14035-7:2005 Focuri de artificii. Partea 7: Chibrituri bengale. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-8:2005 Focuri de artificii. Partea 8: Beţişoare bengale. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-9:2005 Focuri de artificii. Partea 9: Bile pocnitoare. Specificaţii şi meto-de de încercare

SR EN 14035-10:2005 Focuri de artificii. Partea 10: Petarde duble. Specificaţii şi meto-de de încercare

SR EN 14035-13:2005 Focuri de artificii. Partea 13: Granule scânteietoare. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-17:2005 Focuri de artificii. Partea 17: Morişcă rotitoare. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-18:2005 Focuri de artificii. Partea 18: Fântâni luminoase de mână. Speci-ficaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-22:2005 Focuri de artificii. Partea 22: Mine. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-24:2005 Focuri de artificii. Partea 24: Chibrituri detonante. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-28:2005 Focuri de artificii. Partea 28: Candele romane. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-29:2005 Focuri de artificii. Partea 29: Şerpi. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-35:2005 Focuri de artificii. Partea 35: Bobiţe explozive. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-36:2005 Focuri de artificii. Partea 36: Sori rotitori. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-20:2005 Focuri de artificii. Partea 20: Petarde săltăreţe. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-4:2004/AC: 2006 Focuri de artificii. Partea 4: Petarde şi baterii de petarde. Specifi-caţii şi metode de încercare


SR EN 14035-34:2004/AC:2006 Focuri de artificii. Partea 34: Pocnitori cu confeti. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-27:2004/AC:2006 Focuri de artificii. Partea 27: Rachete. Specificaţii şi metode încercare

SR EN 14035-23:2004/AC:2006 Focuri de artificii. Partea 23: Făclii cu scântei, neportabile. Speci-ficaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-2:2004/AC:2006 Focuri de artificii. Partea 2: Clasificare

SR EN 14035-15:2004/AC:2006 Focuri de artificii. Partea 15: Jerbe. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-12:2004/AC:2006 Focuri de artificii. Partea 12: Petarde luminoase şi baterii de petarde luminoase. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-1:2004/AC:2006 Focuri de artificii. Partea 1: Terminologie

SR EN 14035-21:2006 Focuri de artificii. Partea 21: Morişcă săltăreaţă. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-25:2006 Focuri de artificii. Partea 25: Pocnitori pentru petreceri. Specifi-caţii şi metode de încercare

SR EN 14035-31:2006 Focuri de artificii. Partea 31: Artificii tip proiectil pentru mortier. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-33:2006 Focuri de artificii. Partea 33: Morişcă zburătoare. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-38:2006 Focuri de artificii. Partea 38: Ţevi de împuşcare. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-5:2006 Focuri de artificii. Partea 5: Baterii şi combinaţii. Specificaţii şi metode de încercare

SR EN 14035-19:2004/AC:2006 Focuri de artificii. Partea 19: Făclii de scântei, portabile. Specifi-caţii şi metode de încercare

SR EN 14035-28:2005/AC:2006 Focuri de artificii. Partea 28: Candele romane. Specificaţii şi metode de încercare

Traducere şi redactare: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 277, mai 2008


CONSUMATORI ŞI CETĂŢENI AI SOCIETĂŢII GLOBALECONSOMMATEURS ET CITOYENS DE LA COMMUNAUTÉ INTERNATIONALE

Consumatorul, lucrătorul, uti-lizatorul de servicii publice, turis-tul, uneori pacientul şi eventual alegătorul sunt una şi aceeaşi persoană: cetăţeanul, care aparţi-ne unei comunităţi care, în zilele noastre, se extinde la întreaga planetă. Faptul de a aparţine unei comunităţi largi generează o serie de drepturi şi obligaţii: dreptul la sănătate şi securitate, educaţie, un mediu curat, precum şi informare şi reprezentare. Obligaţiile sunt: respectarea vecinilor şi protecţia mediului şi, în mod general, con-tribuţia la bunăstarea şi progresul comunităţii.

Globalizarea comerţului şi lan-ţul de furnizare, precum şi ten-dinţa de liberalizare a economiei mondiale conduc la o competiţie sporită a produselor, a serviciilor, precum telecomunicaţiile, servicii-le poştale şi producţia şi distribuţia de energie şi apă. „Consumatorul-

STANDARDIZAREA INTERN AŢION ALĂ

cetăţean este astfel expus unei game largi de produse şi servicii. Dezvoltarea economiei mondia-le, în special a economiilor în curs de afirmare din China şi India (cu peste �0% în 2006) înseamnă şi dezvoltarea populaţiei de „con-sumatori-cetăţeni”, care, din ce în ce mai mult au privilegiul de a fi confruntaţi cu o „posibilitate ex-trem de largă de a alege”, datorită e-comerţului la scară globală.

Una din tendinţele majore identificate de liderii economici la Forumul Economic Mondial de la Davos, din luna ianuarie, a fost schimbarea puterii de la corporaţii la consumatori, însemnând că tre-cem în mod clar de la o economie a ofertei la o economie a cererii. Nu se cer numai un preţ accesibil şi performanţă (incluzând securi-tatea), ci şi servicii şi informaţii în legătură cu un produs, impactul asupra mediului sau condiţiile so-

ciale în care a fost produs sau furni-zat. Desigur nu trebuie să îi uităm pe cei care nu se bucură de acest privilegiu. Odată cu facilitarea co-merţului şi deschiderea frontiere-lor, consumatorii au mai multă in-fluenţă asupra scenei economice globale şi aceasta generează, de asemenea, responsabilităţi.

În mod clar, standardele joa-că un rol major, ajutând consu-matorul-cetăţean să îşi exercite drepturile şi obligaţiile. Ele pot clarifica şi lărgi opţiunea în legătu-ră cu performanţa, prin definirea şi măsurarea caracteristicilor sau prin asigurarea interoperabilităţii. Ele tratează probleme de sigu-ranţă, securitate şi sănătate. De asemenea, permit să se cuantifice, să se reducă sau să se comunice impactul de mediu sau să se dimi-nueze consumul de energie, apă şi alte resurse naturale preţioase. Datorită deschiderii frontierelor

Les normes jouent un rôle de premier ordre aidant les consomma-teurs-citoyens à exercer leurs droits et obligations. Ils peuvent clari-fier et élargir leurs options en définissant et en mesurant les carac-téristiques des produits et en assurant l’interopérabilité. Les normes traitent de la sécurité, de la sûreté et des problèmes de santé. Ils per-mettent de quantifier, de réduire et de communiquer l’impact de l’en-vironnement or de réduire la consommation d’énergie, eau et autres ressources naturelles. Grâce à l’ouverture des frontières au commerce international et à la révolution de l’Internet, ce sont les normes inter-nationales dont les consommateurs ont besoin pour être pleinement citoyens de la communauté internationaleMots clés: consommateurs, produits, commerce international, sécu-rité, protection de l’environnement, ressources naturelles

JAI OK KIMPreşedintă a COPOLCO


pentru comerţ şi a expansiunii Internet-ului, standardele interna-ţionale sunt necesare tot mai mult consumatorilor; cu ajutorul lor, aceştia devin cetăţeni ai actualei societăţi globalizate.

„Standardele permit consumatorilor să acţioneze ca nişte cetăţeni, aducân-

du-şi contribuţia la dezvoltarea ei datorită

activităţilor de achiziţie”

La Comitetul ISO pentru Politica Consumatorilor (COPOLCO), creat în �978, nu am aşteptat schim-barea climei şi imperativul asigu-rării dezvoltării durabile pentru a identifica asemenea preocupări. Suntem „pintenul” sistemului ISO, toate aceste preocupări figurând

deja în programul nostru. În �98�, am intitulat seminarul nostru anual Conservarea energiei şi consuma-torul, pe cel din �99� l-am numit Etichetarea de mediu şi evaluarea produselor. Mai recent, în 2002, am tratat Responsabilitatea socia-lă. Principii şi practici etice, în 2006, Cum pot standardele de mediu să promoveze consumul durabil, iar în 2007, Cum se poate baza consumatorul pe cerinţele unui comerţ echitabil. Vom rămâne vi-gilenţi, astfel încât aceste proble-me şi concepte sociale cuprinse în standardele internaţionale, bazate pe consens, să poată fi asociate cu produsele şi serviciile într-un mod clar şi armonizat. Aceasta oferă consumatorilor posibilitatea de a opta să acţioneze şi în calitate de cetăţeni, aducându-şi contri-buţia la edificarea societăţii prin intermediul actului de achiziţie. Problemele de mediu şi cele socia-

le devin tot mai mult instrumente de marketing. De aceea consuma-torii vor dori din ce în ce mai mult să fie în măsură să identifice şi să selecteze întreprinderile care ofe-ră o valoare autentică, nu pe cele care pretind numai că fac acest lucru. La rândul lor, întreprinderile serioase, care adaugă valoare, vor fi recompensate prin segmente mai mare deţinute pe piaţă.

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, vol. 4, nr. 9, septembrie 2007, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu per-misiunea Secretariatului Central al ISO (www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă �58 de franci elveţieni. Abonamente:[email protected].


RESPONSABILITATEA SOCIALĂLA RESPONSABILITÉ SOCIÉTALE

Noţiunile de dezvoltare socială şi de responsabi-litate socială (SR) au fost asociate la început cu nece-sităţile celor săraci. În timp, această idee s-a extins, incluzând o gamă de probleme precum protecţia mediului şi lupta contra corupţiei. La ora actuală, ISO desfăşoară o iniţiativă mondială fără precedent pentru a elabora un standard internaţional care va furniza liniile directoare cu privire la responsabilita-tea socială (ISO 26000, Ghid cu privire la responsabi-litatea socială).

Sfârşitul mileiÎn timpul evului mediu, în unele zone din

Europa, cei săraci formau grupuri urbane şi rura-le masive, iar iniţiativele de uşurare a suferinţei lor s-au situat, în general, sub influenţa doctrinei milei creştineşti. Abia în epoca modernă acest concept de responsabilitate socială a fost asociat cu sărăcia.

Pe măsură ce sistemul tradiţional al meşteşugari-lor a decăzut şi odată cu el ajutorul acordat membri-lor săi mai în vârstă, văduvelor, orfanilor şi bolnavilor, guvernele din mai multe state au devenit responsa-

Dans l’univers des instruments et des concepts appuyant le management responsable du point de vue social, il y a toute une gamme de possibilités – de la norme ISO 14001 et des normes SA 8000, concernant la comptabilité sociale, à la Déclaration des Droits de l’Homme et aux principes de Global Compact, pour n’en mentionner que quelques-uns. Les lignes directrices qu’ISO va publier très prochainement sur la responsabilité sociétale – ISO 26000 vont s’inspirer des bonnes pratiques développées dans le domaine des initiatives RS existant dans le domaine public et privé et seront complémentaires avec ces instruments, qui comprennent les conven-tions et les déclarations significatives de l’Organisation des Nations Unies et de ses membres, surtout l’Organisation Mondiale du Travail. Elles seront conformes avec les principes de Global Compact et avec les normes dans le domaine du travail, élaborées par l’Organisation Mondiale du TravailMots clés: organisation, efficience économique, développement durable, responsabilité socié-tale, protection de l’environnement

JORGE EMANUEL REIS CA JAZEIRA,

şef în domeniul competit ivităţ i i la întreprinderea de celuloză ş i hâr t ie Suzano, ş i preşedinte al ISO/TMB/WGSR

JOSE CARLOS BARBIERI ,

profesor la Fundaçăo Getúl io Vargas


bile de şomeri şi de persoanele neglijate.Caritatea, binefacerea şi filantropia au fost câţiva

dintre noii termeni care au înlocuit noţiunea religioa-să de „milă”, iar uşurarea sărăciei a devenit o datorie a statului. Cu timpul, alte probleme aveau să se alăture sărăciei, în cadrul preocupărilor responsabilităţii so-ciale. Este vorba despre respectul pentru diversitatea umană, lupta împotriva corupţiei, promovarea calită-ţii vieţii la locul de muncă şi protecţia mediului.

Putere pentru individ sau pentru organizaţie?Noţiunea noastră modernă de responsabilitate

socială este inspirată probabil de activitatea unuia dintre cei mai mari gânditori liberali, Adam Smith. Liberalismul lui Smith se bazează pe doctrina indi-vidualismului, explicat de Friederick Hayek, care în �974 a obţinut premiul Nobel. Acesta consideră că ajutorul umanitar, filantropia şi alte forme de spri-jin al celor săraci trebuie să fie decise de posesorii unei organizaţii, ca indivizi şi, de aceea ca judecători ai propriilor lor cauze. Totuşi, acest lucru poate crea conflicte între posesori şi conducători. În anii ’90, această viziune a suferit critici serioase datorită creş-terii cererilor sociale şi de mediu. A fost creat un nou concept de responsabilitate socială, incluzând pute-rea părţilor interesate.

Practicile de responsabilitate socială pot prezenta unele dificultăţi de implementare din cauza:

diversităţii problemelor implicate, transpu-se în nenumărate drepturi, datorii şi aşteptări pentru o varietate de părţi interesate interne şi externe;

modului diferit de înţelegere a unei organiza-ţii şi a relaţiilor sale cu societatea şi cu mediul;

activităţilor unei organizaţii şi scopului său de a obţine rezultate economice favorabile.

O organizaţie durabilăLa ora actuală, există mai multe iniţiative care tra-

tează responsabilitatea socială şi durabilitatea, care converg, formând modele pentru o organizaţie dura-bilă. Un concept „nucleu”atât al responsabilităţii socia-le, cât şi al dezvoltării durabile, este ideea triplei linii de fond (triple bottom line – TBL) de-a lungul a trei sfere – economie, mediu şi societate. O gamă de iniţiative locale, naţionale şi regionale furnizează linii directoare, standarde şi alte instrumente de management pen-tru implementarea acestor concepte. La ora actuală, marea provocare este ca ele să se aplice tuturor or-ganizaţiilor, la nivel mondial. Printre iniţiativele care îşi

•

•

•

propun să promoveze responsabilitatea socială, ne-număratele acţiuni sunt atât de vaste încât clasificarea lor şi indicaţii suplimentare sunt necesare. Comune, de exemplu, sunt modul de utilizare a Scopurilor Dezvoltării Mileniului sau a Agendei 2� a Naţiunilor Unite în misiunile sau viziunile corporative.

Dacă unele dintre aceste concepte sunt mai greu de aplicat în mediul cotidian al unei organiza-ţii, altele, precum standardele de management ca ISO 900��, referitoare la managementul calităţii, sau ISO �400�2, privind sistemele de management de mediu, permit stabilirea unei proceduri pentru im-plementarea, monitorizarea, controlul şi îmbunătăţi-rea produselor şi proceselor.

Viaţa, aşa cum o cunoaştemDar de ce îşi propune lumea să colaboreze şi să

elaboreze un standard internaţional referitor la res-ponsabilitatea socială? Standardizarea internaţională este indispensabilă societăţii secolului XXI. Fără ea, multe aspecte ale vieţii noastre, precum transportu-rile, comerţul şi Internet-ul „s-ar bâlbâi”.

Standardele tratează probleme din toate sferele vieţii noastre, de la îngrijirea sănătăţii, la servicii ban-care. Standardele de securitate protejează copii noş-tri în timpul jocului şi ţin frigiderele noastre conecta-te într-un mod care protejează mediul. Televiziunea, DVD player-ele, telefoanele mobile şi calculatoarele se bazează pe standarde pentru compatibilitate. Dimensiunile paginii, formatele fişierelor electronice, serviciile electronice bancare la distanţă, nanotehno-logiile, uşile, fax-urile, sistemele de securitate, redu-cerea dezastrelor şi multe altele, beneficiază de pe urma existenţei standardelor internaţionale.

„STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ ESTE INDISPENSABILĂ VIEŢII ÎN SECOLUL XXI”

Standardele internaţionale contribuie la sporirea securităţii şi a performanţei, facilitând comunicarea prin diseminarea cunoştinţelor, promovarea inovaţi-ei şi facilitarea comerţului.

1 Standardul EN ISO 9001:2000 a fost adoptat de Asociaţia de Standardizare din România – organismul naţional de stan-dardizare – cu indicativul SR EN ISO 9001:2001 şi titlul: Sisteme de management al calităţii. Cerinţe� Standardul EN ISO 14001:2004 a fost adoptat de Aso-ciaţia de Standardizare din România – organismul naţional de standardizare – cu indicativul SR EN ISO 14001:2005 şi titlul: Sisteme de management de mediu. Cerinţe


Vorbim o singură limbăStandardele ISO facilitează schimbul de bunuri şi

servicii pe piaţa internaţională şi promovează coo-perarea între state în domeniul ştiinţific, tehnologic şi productiv. Scopul ISO este să publice documente care să stabilească practici acceptate la nivel inter-naţional.

În universul instrumentelor şi al conceptelor care sprijină managementul responsabil din punct de vedere social, există o gamă largă de posibilităţi: de la ISO �400� şi de la standardele SA 8000, referitoa-re la contabilitatea socială, la Declaraţia Drepturilor Omului şi la principiile Global Compact, pentru a nu menţiona decât câteva.

Liniile directoare din standardul ISO 26000 se vor inspira din bunele practici dezvoltate în iniţiativele SR existente în domeniul public şi în cel privat şi vor fi complementare cu aceste instrumente, incluzând convenţiile şi declaraţiile relevante ale Naţiunilor Unite şi ale membrilor săi constituenţi, mai ales Organizaţia Mondială a Muncii. Ele vor fi conforme cu principiile Global Compact şi cu standardele din do-meniul muncii ale Organizaţiei Mondiale a Muncii.

Avantajele cooperăriiEste general acceptat faptul că instrumentele gu-

vernamentale, precum cele ale Naţiunilor Unite, ale Organizaţiei Mondiale a Muncii şi ale Global Compact au un rol important de jucat în orice abordare efica-ce a responsabilităţii sociale, constituind adevărate

elemente de construcţie pentru orice ghid referitor la responsabilitatea socială. În acelaşi timp, nu tre-buie să diminuăm contribuţia valoroasă a altor părţi interesate.

Standardele ISO au fost elaborate printr-un proces deschis şi transparent al multiplelor părţi interesate şi sunt utilizate de numeroase organizaţii din lume. O declaraţie clară a valorii alinierii cu iniţiativele SR înrudite va linişti părţile interesate că standardele ISO referitoare la responsabilitatea socială furnizează în mod potenţial legături cu o varietate de instrumente SR care funcţionează, recunoscând că există diferen-ţe între diferitele tipuri de instrumente.

În plus, un standard ISO referitor la responsabilita-tea socială va oferi numeroase avantaje, şi anume:

furnizează o „înţelegere globală comună” a problemelor de SR, creând astfel un punct de referinţă care este potrivit, înţeles, acceptat şi distribuit în toate statele;

oferă celor care s-ar putea simţi marginali-zaţi o platformă pentru a participa la elaborarea de cerinţe care îi vor interesa. Acest lucru este deosebit de relevant pentru statele în curs de dezvoltare, care au fost prea puţin implicate în elaborarea iniţiativelor SR existente şi care ar pu-tea considera că priorităţile şi preocupările lor nu au fost tratate satisfăcător;

să niveleze domeniile de afaceri la nivel glo-bal pentru organizaţiile întreprinderilor, statele în curs de dezvoltare şi cele dezvoltate, precum şi părţile interesate de toate tipurile;

să îmbine expertiza şi experienţa largă în domeniul SR, realizând produse care ar putea înlocui standardele relativ mai puţin eficace, promovând în acelaşi timp diseminarea bunelor practici şi a tehnologiei;

să reducă costurile tranzacţiilor, îmbunătă-ţind comunicaţiile şi facilitând comerţul la nivel internaţional, lărgind scopul iniţiativelor naţio-nale şi regionale.

să confere încredere domeniului responsa-bilităţii sociale printr-un standard elaborat şi im-plementat în mod credibil.

O provocare globalăCea mai mare provocare pentru managementul

din organizaţiile moderne este să arate că aceste instrumente sunt compatibile cu variate niveluri de management şi pot fi aplicate individual fiecărei di-mensiuni a dezvoltării durabile: societate, economie şi mediu. Alinierea acestor trei dimensiuni depinde

•

•

•

•

•

•

2�septembrie 2008 STANDARDIZAREA

de maturitatea managementului. În acest scop, co-munitatea internaţională necesită un standard ISO care să ofere liniile directoare pentru o societate mai armonioasă şi mai echilibrată.

În faţa problemelor menţionate mai sus, respon-sabilitatea socială a unei organizaţii este un mijloc de a atinge dezvoltarea durabilă organizaţională. Aceasta poate fi definită ca modul în care organiza-ţia îşi desfăşoară managementul afacerilor pentru a deveni eficientă din punct de vedere economic, atotcuprinzătoare din punct de vedere social şi judi-cioasă din punct de vedere al mediului.

Modelul care ghidează viitorul standard ISO 26000 va pune de acord responsabilitatea soci-ală şi dezvoltarea durabilă, elemente convergente. Una dintre premisele sale de bază este că respon-sabilitatea socială a unei organizaţii implică să con-tribuie la soluţionarea crizelor sociale şi de mediu. Fără a intenţiona să aibă un caracter prescriptiv sau a suprapune iniţiativele existente, viitorul standard

ISO 26000 va constitui un instrument practic pentru a implementa angajamentele etice şi de dezvoltare durabilă, de exemplu, în activitatea cotidiană a unei organizaţii.

ISO acţionează pentru a asigura că standardul va beneficia de date ample din partea celor care sunt serios interesaţi de responsabilitatea socială. Acest lucru este realizat printr-o reprezentare echilibrată în grupul de lucru, cea mai largă participare a părţilor interesate. Din acest motiv, participarea şi capacita-tea de a include interesele părţilor interesate în ela-borarea standardului sunt la fel de importante ca şi conţinutul lui.

În sfârşit, elaborarea acestui standard este o pro-blemă delicată. Prin inovare în mecanismul de con-sens s-au făcut paşi importanţi, iar ISO constituie o platformă internaţională ideală pentru elaborarea acestui document.

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, vol. 4, nr. 9, septembrie 2007, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO (www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă �58 de franci elveţieni. Abonamente:[email protected].

„VIITORUL STANDARD ISO 26000 VA AJUTA LA APLICAREA ANGAJAMENTELOR ETICE ŞI DE DEZVOLTARE DURABILĂ”


ISO STABILEŞTE PRINCIPIILE DEZVOLTĂRII DURABILE PENTRU DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR DIN ÎNTREAGA LUMEISO ÉTABLIT LES PRINCIPES DE DÉVELOPPEMENT DURABLE POUR LE SEC-TEUR DE LA CONSTRUCTION DANS LE MONDE ENTIER

La nouvelle norme ISO 15392:2008 établit les principes internationalement reconnus pour le développement durable dans la construction. Elle fournit également une base commune pour la communication des informations entre les parties intéressées, notamment les constructeurs et les architectes, les fabricants de produits et les concepteurs, les propriétaires de bâtiments, les autorités politiques et réglementaires, les administrations des logements et les consomma-teursMots clés: construction, développement durable, stratégie de développement

Noul standard ISO �5392:2008 stabileşte principiile recunoscute la nivel internaţional pentru dezvoltarea durabilă în construcţii. El furnizează, de asemenea, o bază comună pentru comunicarea informaţiilor între părţile interesate: constructori, arhitecţi, fabricanţii şi proiectanţii de produse, proprietarii de construcţii, au-torităţile politice şi de reglementare, administraţiile de locuinţe şi consumatorii.

Standardul ISO �5392 se bazează pe conceptul de dezvoltare durabilă în măsura în care se aplică clă-dirilor şi lucrărilor de construcţii într-o abordare „de la leagăn la mormânt”. De-a lungul ciclului lor de viaţă, construcţiile consumă resurse considerabile şi contribuie la transformarea mediului. Ele au, deci, consecinţe economice importante şi impacturi asupra mediului şi asupra sănătăţii oamenilor.

Elementele fundamentale stabilite în standardul ISO �5392:2008, Dezvoltarea durabilă în construcţii. Principii generale, servesc ca bază pentru o serie de standarde care tratează provocări şi aspecte specifice dezvoltării durabile. Ele se aplică clădirilor şi altor lucrări de construcţie individuale şi colective, precum şi materialelor, produselor, serviciilor şi proceselor.

Domeniul construcţiilor este un sector-cheie în economiile naţionale, iar cadrul construit, care reprezintă un element determinant al calităţii vieţii, contribuie la identitatea culturală şi la patrimoniu.

Aplicarea conceptului de dezvoltare durabilă în construcţii implică interpretarea lui şi luarea în seamă a celor trei aspecte principale – economic, de mediu şi social – răspunzând criteriilor de performanţă tehnice şi funcţionale.

Principiile elaborate în standardul ISO �5392 ţin seama de faptul că provocarea dezvoltării durabile este globală, dar strategiile de dezvoltare durabilă aplicate în construcţii sunt locale şi diferă, din punct de vedere al conţinutului, de la o regiune la alta.

Standardul recunoaşte faptul că aceste strategii vor reflecta contextul, condiţiile prealabile şi necesităţile, nu numai în cadrul construit, dar şi în mediul social. Acesta din urmă cuprinde entitatea socială, aspectele culturale, patrimoniul, sănătatea, confortul, infrastructura socială şi siguranţa sanitară a mediilor. El poate include, în plus, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, reducerea sărăciei şi crearea de locuri de muncă.

Standardul ISO �5392:2008, Dezvoltarea durabilă în construcţii. Principii generale, a fost elaborat de ISO/TC 59, Construcţii imobiliare, subcomitetul SC �7, Dezvoltarea durabilă în construcţii. Documentul poate fi achiziţionat de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente, str. Mendeleev, nr. 2�-25, sector �, Bucureşti, telefon: 3�6 77 25, fax: 3�7 25 �4; 3�2 94 88.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. ��3�/2008


CONSENSUL PĂRŢILOR INTERESATE A CONDUS LA ÎNAINTAREA LUCRĂRILOR VIITORULUI STANDARD ISO 26000 REFERITOR LA RESPONSABILITATEA SOCIALĂLE CONSENSUS DES PARTIES PRENANTES FAIT PROGRESSER LA FUTURE NORME ISO 26000 SUR LA RESPONSABILITÉ SOCIÉTALE

La future norme ISO 26000 donnant des lignes directrices sur la responsabilité sociétale a franchi une étape importante en passant du statut de projet de travail à celui de projet de co-mité, signe du haut degré de consensus entre les multiples parties prenantes représentées au sein du groupe de travail de l’SO sur la responsabilité sociétale Mots clés: responsabilité sociétale, norme internationale, projet de comité, parties prenantes

Viitorul standard ISO 26000, care oferă liniile directoare cu privire responsabilitatea socială, a tra-versat o etapă importantă, trecând de la statutul de proiect de lucru la cel de proiect de comitet (CD- committee draft), semn al consensului dintre numeroasele părţi implicate în cadrul grupului de lucru al ISO cu privire la responsabilitatea socială (GT RS).

Rezoluţia care aprobă difuzarea documentului ca proiect de comitet a fost unul din principalele rezultate ale celei de-a şasea reuniuni plenare a GT RS , care a avut loc pe �-5 septembrie 2008 la Santiago de Chile, cu o participare record pentru o reuniune de standardizare – 386 de experţi din 76 de state membre ale ISO şi 33 de organizaţii de legătură.

Preşedintele GT, Jorge E. R. Cajazeira, a afimat că „decizia de a se trece în stadiul de CD nu constituie numai un jalon important în procesul de elaborare a ISO 26000, ea este şi dovada clară că abordarea care implică numeroase părţi interesate, adoptată de ISO în acest demers este un instrument eficace care permite să se trateze subiecte complexe în grupuri mari, foarte diversificate”.

Vicepreşedintele GT RS, Staffan Söderberg, a declarat: „Am fost foarte impresionat când am văzut modul în care experţii RS au vrut şi au ştiut să obţină un consens, chiar pe cele mai dificile subiecte”. Această reuni-une m-a convins cât de mare este forţa dialogului dintre părţile implicate”.

Reprezentanţii celor şase grupuri ale părţilor interesate participă la GT RS: industrie, guverne, organizaţiile din domeniul muncii, organizaţii neguvernamentale, sectorul terţiar, instituţiile de cercetare etc. Doi experţi din fiecare categorie de părţi interesate (unul dintr-un stat dezvoltat, altul dintr-un stat în curs de dezvoltare) iau parte la forţa-ţintă de redactare integrată (IDTF), care are sarcina de a examina şi de a revizui proiectele ISO 26000. Reprezentanţi ai Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi ai Pactului Mondial al Naţiunilor Unite participă, de asemenea, la IDTF.

Înainte de reuniunea de la Santiago, GT RS primise 5 200 de comentarii cu privire la cea de-a doua ediţie a celui de-al patrulea proiect de lucru al standardului. Pe baza acestor comentarii, IDTF a identificat principa-lele subiecte care vor fi abordate la şedinţa plenară:

�. standarde internaţionale cu privire la comportament;2. caracterul referinţelor la iniţiativele din domeniul responsabilităţii sociale;


3. caracterul referirii la guverne;4. sfera de influenţă (inclusiv problemele referitoare la lanţul de valori şi la lanţul de aprovizionare);5. modul de alegere (inclusiv problemele referitoare la pertinenţa, importanţa şi stabilirea priorităţi-

lor).

Progresul şi consensul cu privire la aceste probleme au fost suficiente la reuniune pentru a permite tre-cerea ISO 26000 la faza de proiect de comitet. Documentul va trebui să fie terminat şi difuzat în următoarele trei luni. Publicarea ISO 26000 ca standard internaţional este prevăzută pentru septembrie 20�0.

Cea de-a şasea reuniune plenară a GT RS a fost găzduită de Institutul Naţional de Standardizare (INN) din Chile, iar ceremonia de deschidere a fost marcată de discursul ministrului economiei, Hugo Lavado, a minis-trului muncii, Osvaldo Andrade şi a directorului executiv al INN, Sergio Toro.

Rezumând progresul lucrărilor la ISO 26000, preşedintele GT, Jorge Cajazeira, a concluzionat: „Este în-curajator să vezi că principiile şi aşteptările care precedă acorduri internaţionale majore precum Declaraţia universală a drepturilor omului sunt incluse în ISO 26000 pentru a putea fi înţelese şi puse în practică de către organizaţiile din întreaga lume, în sectorul public şi în cel privat”.

Cu ocazia unei recepţii organizate pentru grup la Santiago, secretarul general al ISO, Kevin McKinley, a afirmat: „Grupul de lucru cu privire la responsabilitatea socială reprezintă o realizare pasionantă şi importantă în cadrul familiei ISO. De la lansarea acestui proiect în cadrul programului de lucru al ISO, am observat un nivel exemplar de devotament, angajament şi participare ale părţilor interesate la acest subiect foarte vast şi stimulant care este responsabilitatea socială”.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO ��58/2008


Asociaţia de Standardizare din Româ-nia anunţă publicarea documentului tehnic unificat „Cod de practică pen-tru producerea betonului, indicativ CP 012/1- 2007” ce reprezintă comasa-rea textelor documentelor tehnice pre-văzute în art. 4 alin (1) din Ordinul MDLPL nr. 577 /29.04.2008:

reglementarea tehnică NE 012/1-2007 “Nor-mativ pentru producerea betonului şi exe-cutarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat. Partea 1: Producerea betonului”;standardul SR EN 206-1:2002 ”Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate” cu amendamentele SR EN 206-1:2002/A1:2005, SR EN 206-1:2002/A2:2005 şi erata SR EN 206-1:2002/C91:2008standardul SR 13510:2006 ”Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi con-formitate. Document naţional de aplicare a SR EN 206-1:2002” cu erata SR 13510:2006/C91:2008.

Următoarele standardele europene şi internaţionale la care se face referire în textul codului de practică nu au standard român corespondent: ISO 2859-1, DIN 4030-2 şi ASTM C 173.

Acest cod de practică face trimitere la Directiva 90/384/CEE care a fost transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de infor-maţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, pre-cum şi Comisia Europeană.

În relaţiile contractuale şi/sau în caz de litigiu prevalează prevederile documentelor invoca-te în art. (2) din Anexa la Ordinul MDLPL nr. 577 /29.04.2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.374/16.V.2008.

Pentru comenzi, vă rugăm să ne contactaţi la: Serviciul Vânzări-Abonamente Tel : 021- 316.77.25, Fax :021- 317.25.14/ 021- 312.94.88 e-mail : [email protected]

Pentru aplicarea acestui cod de prac-tică se utilizează standardele române, europene şi internaţionale la care se face referinţă (respectiv standardele române identice cu acestea).


STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

ASPECTE PRIVIND STANDARDELE ŞI REGLEMENTĂRILE TEHNICE DIN DOMENIUL CONSTRUCŢIILORASPECTS CONCERNANT LES NORMES ET LES RÉGLEMENTATIONS TECHNI-QUES DANS LE DOMAINE DES CONSTRUCTIONS

Dr. ing. conf. DAN GEORGESCU – INCERCCerc. st . MIHAI PACHIŢAC – INCERCExp. stand. ECATERINA ARAMĂ – ASRO

Les constructions sont un domaine réglementé par des dispositions tant au niveau national, qu’européen. L’approche au niveau européen a été déterminée surtout par le marché commun, par l’élaboration de certaines directives qui établissent principalement les exigences essen-tielles et des conditions qui en dérivent pour la mise sur le marché commun des catégories de produits s’y rapportantMots clés: constructions, normes, réglementations techniques, directive, normes harmoni-sées

1. Domeniul reglementat al construcţiilor• Construcţiile au constituit

şi constituie un domeniu regle-mentat prin dispoziţii legislative, atât la nivel naţional, cât şi, mai de curând, la nivel european. Abordarea la nivel european a fost determinată mai ales de Piaţa Comună, prin elaborarea unor di-rective care stabilesc în principal cerinţele esenţiale şi condiţiile care derivă, pentru introducerea pe Piaţa Comună a categoriilor de produse la care se referă.

• Faţă de alte domenii re-glementate (diferite categorii de produse tehnice şi echipamente, jucării etc), domeniul construcţii-lor are anumite particularităţi care au implicaţii şi în ceea ce priveşte standardizarea, particularităţi care, în principal sunt:

a) – caracterul de unicat,

fiecare construcţie fiind realiza-tă după un anumit proiect. Chiar în cazul în care se realizează mai multe construcţii după acelaşi proiect (proiect tip), de regulă ele diferă prin condiţiile de fundare pe teren şi/sau de solicitare din acţiuni climatice;

b) – modul de atestare a conformităţii construcţiei, prin recepţie pe baza proiectului şi a documentelor privind calitatea executării lucrărilor, lucrări care implică multe categorii şi speci-alizări de personal, durate relativ mari şi influenţa condiţiilor de mediu, inclusiv a celor climatice;

c) – ponderea foarte mare pe care construcţiile o au în me-diul natural şi influenţele recipro-ce dintre construcţii şi acest me-diu;

d) – durata foarte mare de exploatare, de ordinul a 50-�00 de ani.

• Aceste particularităţi, pre-cum şi existenţa unor diferenţe

între abordările naţionale în ceea ce priveşte conceperea, proiec-tarea, executarea şi exploatarea construcţiilor, fac ca directiva eu-ropeană în ceea ce priveşte con-strucţiile să fie, de asemenea, de-osebită, deoarece:

(i) – exigenţele esenţiale se referă la construcţiile executate;


(ii) – prevederile directivei se referă la produsele pentru con-strucţii, care sunt puse pe piaţă, de unde şi denumirea acesteia (directiva privind produsele pen-tru construcţii 89/�06/CEE – de-numită în continuare DPC);

(iii) – trecerea de la cerinţele esenţiale privind construcţiile la cerinţe şi criterii de performanţă privind produsele pentru con-strucţii se face pe baza celor şase documente interpretative (DI), care constituie parte a directivei;

(iv) – conformitatea se referă numai la produse şi evaluarea ei are o altă denumire (atestare) şi o modalitate diferită de efectuare faţă de celelalte categorii de pro-duse.

2. Categorii de standarde în relaţie cu DPC• Conform DPC, statele

membre pot considera apte pen-tru utilizarea în construcţii care satisfac exigenţele esenţiale, pro-dusele pentru construcţii în urmă-toarele condiţii:

- produsele poartă inscrip-ţionat marcajul CE;

- lucrările de construcţii

sunt proiectate şi executate co-respunzător.

• Marcajul CE atestă con-formitatea produselor pentru construcţii cu documentele de referinţă care pot fi:

- standarde naţionale care transpun standarde armonizate;

- agremente tehnice euro-pene (ATE);

- specificaţii tehnice na-ţionale care sunt conforme cu cerinţele esenţiale şi care au fost notificate şi recunoscute de sta-tele membre ale UE, conform unei proceduri stabilite.

• Documentele interpreta-tive fac următoarea distincţie între standarde:

- categoria A – standarde care privesc proiectarea şi execu-tarea construcţiilor;

- categoria B – standarde care privesc produsele pentru construcţii, în această categorie fiind incluse şi ghidurile pentru elaborarea ATE.

Distincţia nu este făcută pen-tru a induce anumite priorităţi, ci pentru a pune în evidenţă dife-renţierile, care au fost menţionate mai înainte, precum şi diferenţele între responsabilităţile statelor membre, astfel:

a) – standardele din catego-ria A ţin seama de diferenţele în le-gislaţie, reglementări şi prevederi administrative, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile geografice, climatice, de mod de viaţă sau de niveluri de protecţie din statele membre, astfel încât permit dife-renţieri prin elaborarea de anexe naţionale la adoptarea standarde-lor respective.

O categorie distinctă dintre aceste standarde sunt cele din seria EN �990-�999 care trans-pun, pe baza unui acord din �989 (BC/CEN/03/89) dintre Comisia Europeană şi CEN, eurocodurile, care au început să fie elaborate din �975. Acestea au ca obiect

bazele proiectării structurilor con-strucţiilor, acţiunile asupra struc-turilor, proiectarea structurilor din diferite categorii de materiale (be-ton, oţel, aluminiu, lemn, zidărie), proiectarea geotehnică, precum şi proiectarea pentru rezistenţa la cutremur.

Standardele din categoria A se adresează în special proiectanţi-lor construcţiilor.

b) – standardele din cate-goria B se adresează în special producătorilor de produse pentru construcţii şi, dintre acestea, două categorii principale sunt:

(i) – standardele de produs, care definesc cerinţele şi criteriile de performanţă asociate acesto-ra;

(ii) standardele de încercări, care stabilesc modul în care, prin încercări, se determină perfor-manţele produselor.

• Standardele de produs care sunt elaborate în baza man-datelor Comisiei Europene către CEN, mandate în care, pe baza DI, sunt stabilite cerinţele şi criteriile de performanţă asociate cerinţe-lor esenţiale pentru construcţii şi domeniilor de utilizare a produse-lor respective, precum şi modurile de atestare a conformităţii, în ve-derea aplicării marcajului CE, sunt standarde armonizate.

Pentru a răspunde cerinţelor diversificate privind construcţiile, în standardele de produs se stabi-lesc diferenţieri în ceea ce priveşte nivelurile de performanţă, astfel:

- prin clase tehnice, care sunt definite în standardele de cla-sificare, în corelare cu cele de încer-care;

- prin niveluri-prag, care reprezintă valori minime sau ma-xime, după caz;

- prin valori lăsate la latitu-dinea producătorului, care trebuie să le declare.

• Deoarece majoritatea standardelor de produs sunt ela-


borate pentru familii de produse, astfel că ele conţin mai multe cri-terii de performanţă pentru care nivelurile de performanţă trebuie să fie declarate de producători, apare necesitatea elaborării de către aceştia a standardelor de fir-mă, ca un document valabil care descrie produsul respectiv şi pro-prietăţile acestuia, în cadrul stan-dardului de produs generic.

3. Sistemul de reglementări tehnice în construcţii• Reglementările tehnice

în construcţii constituie un sistem de documente care conţin preve-derile necesare pentru a asigura realizarea şi exploatarea construc-ţiilor în mod corespunzător (aşa cum prevede şi DPC).

Aceste reglementări tehni-ce au ca obiect fie categoriile de construcţii, ca atare (locuinţe, obiective social-culturale, indus-triale, drumuri, poduri etc.), fie categorii de lucrări (terasamente, fundaţii, structuri din diferite ma-teriale, pardoseli, învelitori etc.) şi se referă la toate etapele legate de acestea: proiectare, executarea lu-crărilor (inclusiv privind utilajele şi echipamentele pentru executarea lucrărilor), exploatarea construc-ţiilor (întreţinere, reparare, recon-strucţie, urmărirea comportării în timp), precum şi utilizarea ulteri-oară a construcţiilor (conservare, demolare etc.).

• Sistemul de reglemen-tări tehnice în construcţii poate fi caracterizat prin următoarele ele-mente principale:

a) – constituie principalul mij-loc prin care se realizează activi-tatea de reglementare, de către autoritatea de reglementare din domeniul construcţiilor care, prin ordinele de aprobare, poate im-

pune obligativitatea (total sau parţial) a prevederilor conţinute în reglementările tehnice respec-tive;

b) – acoperă întregul do-meniu al construcţiilor, sub toate aspectele, aşa cum s-a arătat mai înainte şi, prin aceasta:

(i) – conţine diferite catego-rii de reglementări, care tratează, până la detaliu, aspectele care fac obiectul acestora;

(ii) – conţine prevederi pri-vind, după caz, toţi factorii care intervin în activităţile din dome-niul construcţiilor (beneficiari, in-vestitori, proiectanţi, producători de produse/echipamente/utilaje, executanţi ai lucrărilor directe/co-nexe, utilizatori, organisme ale ad-ministraţiei centrale şi locale etc.).

4. Relaţia dintre standarde şi reglementările tehnice în construcţii• Nu se poate face o de-

marcaţie precisă între standarde şi reglementări tehnice, cel puţin în ceea ce priveşte conţinutul şi modul de prezentare. Dimpotrivă, în ultima perioadă, se observă tendinţa ca standardele europe-

ne să intre în domenii proprii re-glementărilor tehnice, cum este cazul transformării eurocodurilor în standarde sau, mai ales, al ela-borării de standarde care au ca obiect executarea lucrărilor de construcţii.

• Se poate considera că principalele deosebiri între stan-darde şi reglementările tehnice în construcţii constau în:

a) – caracterul de aplicare voluntară a standardelor;

b) – modul deosebit de abordare, în sensul în care:

(i) – standardele tratează impersonal, având ca obiect în-deosebi terminologii/vocabulare, clasificări, obiecte, descrieri de metode, fără să implice sarcini şi responsabilităţi, cu excepţia ane-xelor Z, care stabilesc modurile de atestare a conformităţii produse-lor, din standardele armonizate;

(ii) – reglementările tehnice fac referire la factorii implicaţi şi, de regulă, prevăd atribuţii şi res-ponsabilităţi, în cadrul compo-nentei de reglementare, aşa cum s-a arătat mai înainte (3.a).

• În ceea ce priveşte apli-carea voluntară a standardelor, trebuie făcute următoarele obser-vaţii:

- În cazul standardelor din categoria B, menţionată la pct.2


(standarde de clasificare, de pro-dus şi de încercări), este greu de imaginat că un producător ar dori să producă în serie mare, pentru a introduce pe piaţă, şuruburi care nu sunt conforme cu un standard de produs, astfel că voluntariatul poate căpăta un aspect mai mult formal.

- În cazul standardelor din categoria A, menţionată la pct. 2, mai ales al celor privind concepţia şi proiectarea, precum şi al celor privind executarea construcţiilor, voluntariatul se poate manifesta în oarecare măsură în sensul în care se pot proiecta şi executa construcţii pe bază de concepte şi cu metode şi/sau materiale care nu fac obiectul standardelor în vi-goare (inclusiv anexele naţionale la acestea), dar respectând preve-derile DPC în ceea ce priveşte ce-rinţele esenţiale pentru construc-ţii. Această categorie de standarde a început să se suprapună peste reglementările tehnice cu acelaşi obiect, fără a avea însă impactul acestora sub aspectul reglemen-tării domeniului;

- Referirea la standarde în prevederile cu caracter obliga-toriu din reglementările tehnice face obligatorie şi aplicarea stan-dardelor respective.

• Atât standardele, cât şi reglementările tehnice, sunt su-puse revizuirii periodice, pentru a se pune de acord cu evoluţiile din domeniile respective. In prezent însă, această activitate este deo-sebită deoarece:

• În domeniul standardelor, se înlocuiesc practic toate stan-dardele naţionale cu standarde europene preluate ca standarde române, înlocuire care, prin modul în care este realizată, a condus la o serie de neajunsuri, dintre care mai importante sunt:

(i) – anularea unor standar-de în urma înlocuirii lor cu stan-darde europene preluate prin filă

de confirmare, deci fără a fi tra-duse în limba română. Pe lângă dificultatea de a procura, în caz de nevoie, standardul respectiv într-o limbă străină, aplicarea lui pe această bază poate conduce la interpretări, astfel că, în aceste cazuri, nu se poate face referire la standardul respectiv;

(ii) – anularea unor standar-de în urma preluării unor standar-de europene care acoperă doar o parte din conţinutul standardelor anulate, astfel că pentru partea cealaltă nu se poate face referire la un standard.

Aceste neajunsuri ar fi trebu-it să fie înlăturate prin folosirea mecanismelor de recunoaştere a standardelor naţionale care nu sunt în contradicţie cu cerinţele esenţiale (conform prevederilor DPC), precum şi a perioadelor de coexistenţă a standardelor.

- În domeniul reglementărilor tehnice este necesară restructu-rarea sistemului, având în vedere, pe de o parte, adaptarea la re-glementările europene (conform prevederilor DPC şi ca urmare a standardelor armonizate etc) şi, pe de altă parte, cel puţin la fel de importantă, schimbările în do-meniul construcţiilor (ponderea tipurilor de construcţii, aplicarea unor sisteme constructive noi şi, mai ales, a unor categorii largi de produse noi, schimbarea structurii unităţilor de proiectare şi de exe-cutare a lucrărilor).

În acest sens, o categorie im-portantă de reglementări tehnice sunt specificaţiile tehnice privind cerinţele şi criteriile de perfor-manţă pentru diferitele tipuri de construcţii şi, mai ales pentru ca-tegorii de lucrări şi, în unele cazuri, pentru familii de produse.

• S-a pus deja problema dacă mai sunt necesare reglemen-tări tehnice de tipul specificaţiilor tehnice menţionate mai înainte, din moment ce există standarde

cu acest obiect.Răspunsul este că aceste re-

glementări tehnice sunt necesare cel puţin din două motive foarte importante:

a) – standardele armoniza-te pentru produse, spre exemplu, nu conţin prevederi decât pentru criterii de performanţă asociate cerinţelor esenţiale. Or, pentru proiectarea, executarea şi exploa-tarea construcţiilor, este necesară punerea în evidenţă şi tratarea criteriilor de performanţă asocia-te tuturor categoriilor de cerinţe: funcţionale privind executarea lucrărilor, privind exploatarea con-strucţiilor;

b) – standardele nu tratează aspectele privind implicarea fac-torilor intervenienţi în activităţile legate de proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor, mai ales în ceea ce priveşte obligaţiile şi răspunderile acestora.

Dacă tendinţa manifesta-tă, prezentată mai înainte, de a extinde modul de abordare al standardelor, va avea ca rezultat suprapunerea dintre standarde şi reglementările tehnice, aceasta presupune modificarea concepţi-ilor privind rolul şi scopurile celor două sisteme de documente teh-nice, dintre care importantă este introducerea principiilor de regle-mentare legală între obiectivele standardizării, care să-l înlocuiască pe cel al aplicării voluntare.

5. Aspecte privind situaţia actuală în aplicarea standardelor• Dintre neajunsurile prin-

cipale care apar în prezent în apli-carea standardelor în ţara noastră, pe lângă cele arătate la punctul precedent (standarde europene adoptate fără a fi traduse şi stan-darde române anulate fără ca o


parte din prevederi să fie acope-rite de alte standarde în vigoare), este lipsa perioadei de coexisten-ţă. Obiectivul principal declarat al introducerii acestei perioade este acela de a permite producătorilor şi organismelor certificate să se adapteze treptat la condiţiile ce-rute de noile standarde.

Lipsa perioadei de coexistenţă implică pe de-o parte, producă-torii (dintre care unii pot fi nevoiţi să-şi modifice tehnologiile de fa-bricaţie) şi, pe de altă parte, labora-toarele de încercări, prin modifica-rea unor metode sau introducerea unor metode noi de încercare, cu consecinţe, mai ales, în necesita-tea dotării acestora cu aparatură, echipamente şi/sau produse de alte tipuri decât cele utilizate con-form vechilor standarde.

• Sunt relativ multe stan-darde europene preluate ca stan-darde române, la care se constată unele deficienţe, dintre care mai importante sunt:

- unele prevederi, fie că nu sunt exprimate clar sau chiar co-rect, fie că sunt tratate inegal sau sunt incomplete;

- pentru unele prevederi, vari-antele în limba franceză şi engle-ză au exprimări diferite, fapt care poate conduce, de asemenea, la interpretări.

Aceste deficienţe pot face obiectul unor detalieri şi/sau co-mentarii în reglementările tehni-ce în care standardele respective sunt trecute ca documente de referinţă, pentru a asigura o apli-care unitară a prevederilor acestor standarde.

Totodată, se remarcă şi faptul că astfel de deficienţe apar şi din cauza traducerii în limba română a unor standarde europene.

6. Concluzii• Standardele şi reglemen-

tările tehnice, chiar dacă se referă

la aceleaşi domenii, au scopuri şi utilizări distincte, în sensul în care:

- standardele sunt de regulă impersonale, conţinând prevederi care, aşa cum sunt definite, au scopul obţinerii unui grad optim de ordine în domeniul de care se ocupă, aplicarea lor fiind volunta-ră;

- reglementările tehnice sunt, de regulă, şi documente de regle-mentare, în sensul în care conţin prevederi referitoare la sarcini şi responsabilităţi pentru factorii care intervin în activităţile legate de proiectarea, executarea şi ex-ploatarea construcţiilor.

Reglementările tehnice fac re-ferire la standarde ca documen-te de referinţă şi asigură detalieri pentru luarea în considerare, în mod unitar şi corelat, a tuturor aspectelor legate de construcţii, având în vedere atât multitudinea factorilor implicaţi, cât şi particu-larităţile arătate ale domeniului construcţiilor.

• Schimbările majore pe-trecute în domeniul construcţii-lor, mai ales in ultimii zece ani, au impus restructurarea sistemului de reglementări tehnice, pentru a ţine seama, pe de-o parte, de implicaţiile aplicării DPC, şi, ca ur-mare a preluării unui număr foar-te mare de standarde europene şi, pe de altă parte, de modificările în ceea ce priveşte ponderea cate-goriilor de construcţii, a sisteme-lor constructive noi, precum şi cea a produselor şi tehnologiilor noi pentru executarea lucrărilor.

• Adoptarea unui număr foarte mare de standarde europe-ne şi anularea standardelor naţi-onale în contradicţie conduce în această perioadă la neajunsurile arătate privind utilizarea standar-delor.

Pentru reducerea acestor ne-ajunsuri, trebuie făcute eforturi pentru a rezolva, pe de-o parte, fie prin elaborarea de standarde

române neconflictuale cu stan-dardele europene, fie prin regle-mentări tehnice, unele cazuri deo-sebite rezultate din lipsa perioadei de coexistenţă şi, pe de altă parte, pentru a atrage un colectiv de specialişti care utilizează frecvent standarde pe anumite domenii, specialişti care să participe cu observaţii pertinente, atât la an-chetele proiectelor de standarde europene, cât şi la cele privind tra-ducerea în limba română a stan-dardelor europene care se preiau ca standarde naţionale.

• Tendinţa ca standardele să-şi extindă domeniul, sub as-pectul scopului, spre cel al regle-mentărilor tehnice, are unele con-secinţe care pot pune în discuţie această tendinţă, astfel:

- în cazul transformării euro-codurilor în standarde, apare ne-cesitatea elaborării unor anexe naţionale, documente care reiau, în fond, prevederi ale reglementă-rilor tehnice naţionale;

- în cazul standardelor armo-nizate, acestea conţin, în anexa ZA privind conformarea la DPC, prevederi care se referă la sarcini-le producătorilor şi organismelor notificate, sarcini care derivă din mandatele CE emise de Comisia Europeană pentru Construcţii ca autoritate legislativă. În acest caz, deşi aplicarea standardelor este voluntară, opţiunea producători-lor nu poate fi, de regulă, alta.

În ambele cazuri, standardele respective au o elaborare hibridă care poate conduce la repunerea în discuţie a conceptelor pe baza cărora s-au elaborat standardele, pe de o parte, şi reglementările tehnice, pe de altă parte.

3�septembrie 2008 STANDARDIZAREA

Undeva, într-o mică localitate americană o tâ-nără se zbate între viaţă şi moarte, având o toxiin-fecţie alimentară; la câteva zeci de kilometri un alt tânăr se află în aceeaşi situaţie. Pe măsură ce trece timpul, apar tot mai dese cazuri de toxiinfecţie pe teritoriul statului respectiv. Care este cauza şi cum poate fi înlăturată? Se face un istoric al incidentului

şi se constată că toţi pacienţii au mâncat îngheţată furnizată de aceeaşi firmă. Se merge înapoi pe lanţul alimentar, urmărindu-se traseul alimentului şi în final se constată că cisternele care transportau îngheţata, în una din zilele săptămânii transportau o spumă de ouă neprelucrată termic. După transport, se realiza igienizarea, dar soluţiile folosite nu curăţau şi capacul

IMPORTANŢA STANDARDULUI SR EN ISO 22005:2007, UN ADEVĂRAT GHID DE APLICARE A TRASABILITĂŢII ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂL’IMPORTANCE DE LA NORME SR EN ISO 22005:2007, UN VRAI GUIDE D’APPLICATION DE LA TRAÇABILITÉ DANS L’INDUSTRIE ALIMENTAIRE

JENI TOMA, exper t pr incipal standardizare, Direcţia Publicaţi i , ASRO

Pour prévenir les maladies des consommateurs, il est impérieux de suivre incessamment le che-min que parcourt chaque lot d’aliments. Si un lot d’aliments s’avère être contaminé, on trouvera plus facilement la source de contamination et on saura dans quels magasins ont été distribués les autres aliments du lot pour être retirés et éviter de la sorte des maladies en masseMots clés: produits alimentaires, sécurité des produits alimentaires, chaîne alimentaire, traça-bilité, normes internationales


superior al cisternei. Astfel s-a infestat îngheţata şi au apărut o mulţime de cazuri de toxiinfecţie alimen-tară.

Însă, graţie sistemului de trasabilitate, a putut fi depistată şi eliminată contaminarea, oprindu-se ast-fel răspândirea toxiinfecţiei.

Concluzia care se trage este că, pentru a preveni îmbolnăvirea consumatorilor, devine imperios nece-sar să se urmărească în permanenţă drumul pe care îl parcurge fiecare lot de alimente. Astfel, dacă un lot de alimente se dovedeşte a fi contaminat, va fi foarte uşor de identificat sursa de contaminare şi de ştiut la ce magazine au fost distribuite celelalte alimente din lot, pentru a fi retrase şi a se evita o îmbolnăvire în masă.

Aceste incidente care se produc în lanţul alimen-tar, în diverse etape ale producţiei, procesării şi dis-tribuţiei, au evidenţiat necesitatea existenţei unui standard care să creeze cadrul pentru proiectarea şi implementarea unui sistem al trasabilităţii. Acest standard, datorită impactului său larg, a fost elaborat de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO/TC 34, Produse alimentare) în colaborare cu Comitetul European de Standardizare (CEN/SS C0�, Produse ali-mentare), şi adoptat de Asociaţia de Standardizare din România (ASRO) ca standard român - SR EN ISO 22005:2007, Trasabilitatea în lanţul alimentar. Principii generale şi cerinţe fundamentale pentru proiectarea şi implementarea sistemului.

Sistemul de trasabilitate este totalitatea datelor şi operaţiilor capabile să menţină informaţiile dorite despre un produs şi componentele acestuia pe par-cursul unei părţi sau al întregului lanţ de producţie şi utilizare.

Un sistem de trasabilitate este un instrument util care ajută o organizaţie din cadrul unui lanţ alimen-tar să îşi realizeze obiectivele sale definite şi este apli-cabil atunci când este necesar să se stabilească istori-cul sau localizarea unui produs sau a componentelor sale. Alegerea acestuia este influenţată de reglemen-

tări, de caracteristicile produsului şi chiar de aşteptă-rile beneficiarilor, iar complexitatea lui poate varia în funcţie de trăsăturile produsului şi de obiectivele ce trebuie realizate.

Implementarea de către o organizaţie a sistemu-lui de trasabilitate depinde atât de limitele tehnice ale organizaţiei şi produselor (adică natura materiilor prime, mărimea loturilor, procedurile de colectare şi transport, metodele de procesare şi ambalare), cât şi de costul aplicării unui astfel de sistem.

Standardul SR EN ISO 22005:2007 stabileşte prin-cipiile şi cerinţele fundamentale pentru proiectarea şi implementarea unui sistem de trasabilitate a ali-mentelor şi furajelor. El poate fi aplicat de către o organizaţie care activează în orice etapă a lanţului alimentar.

Sistemele de trasabilitate trebuie să poată do-cumenta istoricul produsului şi/sau să localizeze un produs în lanţul alimentar. Ele contribuie la cerceta-rea cauzei neconformităţii şi la capacitatea de a retra-ge şi/sau rechema produsele dacă este necesar, aşa cum s-a întâmplat în exemplul de mai sus. Sistemele de trasabilitate pot îmbunătăţi utilizarea corespun-zătoare a informaţiilor şi încrederea în acestea, efica-citatea şi productivitatea organizaţiei.

Mişcarea alimentului sau furajului trebuie să tra-teze cel puţin o etapă ulterioară şi o etapă anteri-oară pentru fiecare organizaţie din lanţul alimentar. Pe baza acordului dintre organizaţiile implicate, sis-temul se poate aplica mai multor părţi ale lanţului alimentar.

Evident, sistemul de trasabilitate trebuie să fie ve-rificabil în orice moment şi să poată stabili întocmai istoricul sau originea produsului şi a organizaţiilor responsabile din lanţul alimentar, iar pentru a fi efici-ent, sistemul trebuie să fie aplicat consecvent şi, mai ales, trebuie să respecte toate reglementările sau po-liticile locale, regionale, naţionale sau internaţionale, după caz.

Un sistem de trasabilitate trebuie proiectat în contextul unui sistem de management mai larg. Alegerea lui ar trebui să rezulte din echilibrarea dife-ritelor cerinţe, din fezabilitatea tehnică şi acceptabi-litatea economică.

Fiecare element al unui sistem de trasabilitate tre-buie considerat şi justificat caz cu caz, luând în consi-deraţie obiectivele ce se doresc a fi atinse.

Toate aceste recomandări se regăsesc în cele opt capitole ale standardului:

� Domeniu de aplicare;2 Referinţe normative;3 Termeni şi definiţii;

CE ESTE TRASABILITATEA? TRASABILITATEA, ÎN ACCEPŢIUNEA ACESTUI STANDARD, ESTE CAPACITATEA DE A URMĂRI MIŞCAREA UNUI FURAJ SAU ALIMENT PRIN TOATE ETAPELE SPECIFICATE DE PRODUCŢIE, PROCESARE ŞI DISTRIBUŢIE.


4 Principiile şi obiectivele trasabilităţii;5 Proiectare;6 Implementare;7 Audituri interne;8 Analiză.Standardul se utilizează împreună cu standarde-

le SR EN ISO 22000:2005, Sisteme de management al siguranţei alimentelor. Cerinţe pentru orice organizaţie din lanţul alimentar, şi SR ISO/TS 22004:2006, Sisteme de management al siguranţei alimentului. Recomandări de aplicare pentru ISO 22000:2005, ajutând organiza-ţiile care le utilizează să prevină şi să elimine even-tualele pericole ce pot apărea în etapele lanţului alimentar.

Standardul a fost elaborat avându-se în vedere şi alte documente:

� SR EN ISO 9000:2006, Sisteme de manage-ment al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular;

2 SR EN ISO �90��:2003, Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calităţii şi/sau de mediu;

3 Codex Alimentarius, Principii de trasabilitate/trasabilitatea produsului ca metodă în sistemul de in-

specţie şi certificare a alimentelor

În România există Legea nr. �50/2004, privind si-guranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, care prevede în mod expres stabilirea trasabilităţii, după cum urmează:

Art. �8 - (�) Trasabilitatea alimentelor, a hranei pentru animale, a animalelor destinate producţiei de alimente şi a oricăror altor substanţe destinate ori preconizate a fi destinate încorporării în alimente sau în hrana pentru animale trebuie să fie stabilită în toate etapele producţiei, procesării şi distribuţiei.

(2) Agenţii şi operatorii din industria alimentară şi din industria hranei pentru animale trebuie să fie ca-pabili să identifice originea şi sursa care a furnizat un aliment ori o hrană pentru animale, un animal desti-nat pentru producţia de alimente sau orice substan-ţă destinată ori preconizată a fi încorporată într-un aliment sau în hrana pentru animale. În acest scop, agenţii şi operatorii trebuie să dispună de sisteme şi de proceduri care să le permită ca, la solicitarea au-torităţilor competente, să pună la dispoziţie aceste informaţii.

(3) Agenţii şi operatorii din industria alimentară şi din industria hranei pentru animale trebuie să dis-pună de sisteme şi de proceduri pentru identificarea altor activităţi cărora le sunt destinate produsele lor. Aceste informaţii vor fi puse la dispoziţie autorităţilor competente, la cererea acestora.

(4) Alimentele sau hrana pentru animale, care sunt introduse pe piaţă sau care sunt preconizate a fi introduse pe piaţă, trebuie să fie etichetate ori iden-tificate într-un mod adecvat pentru a facilita trasabi-litatea, prin intermediul documentaţiei sau informa-ţiilor, în conformitate cu cerinţele şi cu prevederile specifice.

Standardul SR EN ISO 22005 ajută utilizatorii să respecte legea, dat fiind faptul că legea precizează, după cum s-a văzut mai sus, obligativitatea existen-ţei unui sistem al trasabilităţii, în timp ce standardul precizează principiile generale şi modul de proiecta-re şi implementare a unui asemenea sistem.

Mulţumită acestor două componente – legislaţia şi standardele – oamenii pot fi protejaţi de alimen-tele contaminate care le afectează sănătatea, iar or-ganizaţiile de pierderile induse de incidente produse pe lanţul alimentar.


STANDARDELE LUNIILES NORMES DU MOIS

L’article présente brièvement les normes que l’Association Roumaine de Normalisation vient d’élaborer le dernier mois

FURTUNURI FLEXIBILE

SR ISO 7233:2008, Furtunuri şi furtunuri cu racorduri la capete, de cauciuc şi materiale plastice. Determinarea rezistenţei la vid

Acest document stabileşte trei metode de determinare a rezistenţei la vid pentru furtunurile şi furtunurile cu racorduri la capete, fabricate din materiale plastice sau cauciuc. Dimensiunile furtunurilor pentru care se aplică aceste metode sunt următoarele: - metoda A – pentru furtunuri cu diametrul interior nominal până la 80 mm, inclusiv; + metoda B – pentru furtunuri cu diametrul interior nominal mai mare de 80 mm; - metoda C – pentru toate dimensiunile de furtunuri. De asemenea, metodele A şi B pot fi utilizate la verificarea ade-renţei (desprinderii) pe o lungime de furtun rigid sau furtun cu racorduri la capete

Clasificare alfanumerică: L43-Articole tehnice;Clasificare ICS: 23.040.70-Furtunuri flexibile

ALCOOLI. ETERI

SR ISO 1388-1:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 1: Generalităţi

Standardul pune la dispoziţie instrucţiuni generale referitoare la metodele de analiză pentru etanolul de uz industrial. De asemenea, documentul stabileşte metodele utilizate la determinarea densităţii la 20 °C, la determinarea reziduului uscat după evaporare pe baia de apă, la determinarea conţinutului de apă şi a culorii etanolului de uz industrial

Clasificare alfanumerică: L2�-Produse de bază;Clasificare ICS: 7�.080.60-Alcooli. Eteri

SR ISO 1388-3:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 3: Estimarea conţinutului de compuşi carbonilici prezenţi în cantităţi mici. Metoda fotometrică

Acest document stabileşte metoda fotometrică de estimare a conţinutului de compuşi carbonilici pre-zenţi în cantităţi mici în etanolul de uz industrial. Metoda se aplică produselor cu un conţinut de compuşi carbonilici, exprimat ca acetaldehidă, cuprins între 0,00025 şi 0,0�5 (m/m)


SR ISO 1388-4:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 4: Estimarea conţinutului de compuşi carbonilici prezenţi în cantităţi moderate. Metoda titrimetrică

Documentul stabileşte metoda titrimetrică de estimare a conţinutului de compuşi carbonilici prezenţi în cantităţi moderate în etanolul de uz industrial. Această metodă se aplică produselor cu un conţinut de compuşi carbonilici, exprimat ca acetaldehidă, mai mare sau egal cu 0,0�% (m/m)



SR ISO 1388-5:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 5: Determinarea conţinutului de aldehi-de. Metoda colorimetrică vizuală

Acest standard stabileşte metoda colorimetrică vizuală de determinare a conţinutului de aldehide din etanolul de uz industrial. Această metodă se aplică produselor cu un conţinut de aldehide, exprimat ca acetaldehidă, în do-meniul de la 0,00025% până la 0,00�25% (m/m)


SR ISO 1388-6:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 6: Determinarea miscibilităţii cu apa

Standardul stabileşte modalitatea de determinare a miscibilităţii cu apa a etanolului de uz industrialClasificare alfanumerică: L2�-Produse de bază;Clasificare ICS: 7�.080.60-Alcooli. Eteri

SR ISO 1388-7:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 7: Determinarea conţinutului de meta-nol [conţinut de metanol între 0,01% şi 0,20% (V/V)]. Metoda fotometrică

Se stabileşte metoda fotometrică de determinare a conţinutului de metanol din etanolul de uz industrial. Această metodă se aplică produselor cu un conţinut de metanol cuprins între 0,0�% şi 0,20% (V/V)


SR ISO 1388-8:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 8: Determinarea conţinutului de meta-nol [conţinut de metanol între 0,10% şi 1,50% (V/V)]. Metoda colorimetrică vizuală

Documentul stabileşte metoda colorimetrică vizuală de determinare a conţinutului de metanol din eta-nolul de uz industrial. Această metodă se aplică produselor cu un conţinut de metanol cuprins între 0,�0% şi �,50% (V/V)


SR ISO 1388-9:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 9: Determinarea conţinutului de esteri. Metoda titrimetrică după saponificare

Acest standard stabileşte metoda titrimetrică de determinare, după saponificare, a conţinutului de esteri din etanolul de uz industrial. Această metodă se aplică produselor cu un conţinut de esteri, exprimat ca ace-tat de etil, în domeniul de la 0,005% până la 0,�5% (m/m)


SR ISO 1388-10:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 10: Estimarea conţinutului de hidrocar-buri. Metoda distilării

Standardul stabileşte metoda de distilare utilizată la estimarea conţinutului de hidrocarburi în etanolul de uz industrial


SR ISO 1388-11:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 11: Metodă pentru detectarea furfurolului

Documentul stabileşte metoda de verificare a prezenţei sau absenţei furfurolului în etanolul de uz indus-trial



SR ISO 1388-12:2008, Etanol de uz industrial. Metode de analiză. Partea 12: Determinarea timpului de perman-ganat


STANDARDE EUROPENE ADOPTATE INIŢIAL PRIN FILĂ DE CONFIRMARE SAU NOTĂ DE CONFIRMARE, PENTRU CARE SE PUBLICĂ VERSIUNEA ROMÂNĂ

DESENE TEHNICE ÎN GENERAL

SR EN ISO 128-20:2002, Desene tehnice. Principii generale de reprezentare. Partea 20: Convenţii generale pentru linii

Standardul stabileşte tipurile de linii, notarea şi configuraţia acestora, recum şi regulile generale de repre-zentare a liniilor utilizate în desenul tehnic, de exemplu, diagrame, planuri sau hărţi

Clasificare alfanumerică: U�0-Desen tehnic;Clasificare ICS: 0�.�00.0�-Desene tehnice în general

MANAGEMENTUL CALITĂŢII ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII

SR EN ISO 15378:2007, Materiale pentru ambalarea primară a medicamentelor. Cerinţe specifice pentru aplica-rea ISO 9001:2000, cu referire la Buna Practică de Fabricaţie (BPF)

Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză al standardului european EN ISO �5378:2007. Acronimul BPF este utilizat în acest document pentru „Buna Practică de Fabricţie”. În activi-tatea curentă din domeniu se cunoaşte şi se utilizează adesea şi acronimul GMP, pentru „Good Manufacturing Practice”

Clasificare alfanumerică: U35-Managementul calităţii şi asigurarea calităţii;Clasificare ICS: ��.040.0�-Echipament medical în general; 03.�20.�0-Managementul calităţii şi asigurarea

calităţii

DETERMINAREA SUBSTANŢELOR CHIMICE DIN APĂ

SR EN 13577:2007, Atac chimic asupra betonului. Determinarea conţinutului de dioxid de carbon agresiv din apă

Acest standard specifică metoda de referinţă pentru determinarea dioxidului de carbon prezent în apă şi care are capacitatea de a dizolva calcea din beton

Clasificare alfanumerică: H3�-Betoane şi mortare;Clasificare ICS: �3.060.50-Determinarea substanţelor chimice din apă; 9�.�00.30-Beton şi produse din be-

ton

APARATE DE PRESIUNE, BUTELII DE GAZ

SR EN ISO 10286:2007, Butelii pentru gaz. Terminologie

Documentul precizează terminologia utilizată în domeniul buteliilor pentru gaz. El prezintă, de aseme-nea, definiţii referitoare la presiuni şi gaze în Anexa A şi respectiv, B

Clasificare alfanumerică: E3�-Maşini, utilaje şi aparate industriale cu gaze;Clasificare ICS: 23.020.30-Aparate de presiune, butelii de gaz; 0�.040.23-Sisteme pentru fluide şi compo-

nente de uz general (Vocabulare)

noutăţi legislative apărute în lunile iulie – august · pdf file•...

Documents