UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

PROF. UNIV. DR. ANA LUCIA RĂDULESCU LECT.UNIV.DRD. MADALINA VOICULESCU

ASIST. UNIV. LUIZA TEODORESCU

DREPT CIVIL I

ÎnvăŃământ la distanŃă

1

NOTĂ Prezentul curs se adresează studenŃilor anului II ai FacultăŃii de ŞtiinŃe

Economice la forma de învăŃământ la distanŃă.

Materialul didactic de faŃă este prezentarea într-o formă accesibilă şi

reprezentativă a noŃiunilor teoretice introductive în disciplina de Drept civil I şi

Drept civil II, urmărind, în principal, structura cursului “DREPT CIVIL”

volumele I şi II apărute sub egida catedrei de drept din cadrul Academiei de

Studii Economice, completat cu unele elemente de teoria statului şi dreptului,

care urmăreşte aceeaşi structură în scopul asigurării programei de învăŃământ

comună pentru toate formele de învăŃământ din Facultate.

Materialele didactice, cursurile şi tratatele folosite la elaborarea

materialului sunt menŃionate în bibliografia recomandată.

Autorii

2

CAPITOLUL I

NOłIUNI INTRODUCTIVE DESPRE STAT ŞI DREPT Factorul determinant al societăŃii umane este raŃiunea care cere şi conduce către progres, dezvoltare; ab initio constituirea societăŃii, întemeiată pe nevoia biologică a colectivităŃii de a exista nu a fost un fapt exclusiv al omului, el l-a constatat şi preluat din natura înconjurătoare, din lumea animalelor, din lumea organică în genere. Ca în orice colectivitate organică oamenii se nasc egali – ca fiinŃe - dar se dezvoltă diferit funcŃie de posibilităŃile fizice şi intelectuale ceea ce îi face egali – ca fiinŃe umane – dar îi diferenŃiază prin aptitudinea de participare la dezvoltarea grupului (colectivităŃii) umane căreia îi aparŃin, ca fiinŃe sociale (drepturi şi obligaŃii ale omului faŃă de grupul social şi ale acestuia faŃă de fiecare membru al său). În evoluŃia societăŃii omeneşti STATUL ca formă de organizare a acesteia este cel care stabileşte regulile desfăşurării relaŃiilor dintre oameni, dintre aceştia şi societate în ansamblul ei, dintre componentele statului – autorităŃile publice – între ele, între acestea şi membrii societăŃii individual (persoane fizice) sau în grupuri organizate (persoane juridice) sau între stat şi societatea civilă. Regulile desfăşurării relaŃiilor sociale sunt norme morale, religioase, politice, tehnice, de etică şi echitate, ş.a.; cele mai importante relaŃii sociale – prin natura, obiectul şi finalitatea lor - se desfăşoară pe baza unor reguli obligatorii a căror respectare şi aplicare este garantată şi asigurată de Stat - care le edictează – prin forŃa de constrângere organizată de acesta, forŃa de coerciŃie (forŃa coercitivă) statală. Acestea sunt normele juridice, care în ansamblul lor, într-o societate dată constitituie DREPTUL. STATUL este puterea organizată la cel mai înalt nivel în societate care decide, în principal prin Drept, organizarea, dezvoltarea şi progresul societăŃii umane în ansamblul ei şi a fiecărui membru în parte. În actuala etapă de evoluŃie socială la nivel mondial – global sau regional – corelaŃia STAT – DREPT capătă noi valenŃe exprimate în tendinŃa de integrare a societăŃilor organizate statal în noi forme de organizare macrosocială în care conducerea economică şi politică se desfăşoară pe baza unor reguli (norme juridice) de interes comun la nivel mondial sau zonal.

3

SECłIUNEA 1. STATUL - NOłIUNE, TRĂSĂTURI, FUNCłII.

1. DefiniŃia statului Statul se defineşte prin elementele componente care îl caracterizează: populaŃia (naŃiunea) – element personal; teritoriu – element material; puterea (suveranitatea ) – element formal. NoŃiunea de Stat a primit diferite accepŃiuni funcŃie de interesul urmărit în configurarea acestei noŃiuni fie ca aparat (instrument) de conducere al societăŃii, fie ca organizaŃie politică a unei societăŃi care exercită puterea de stat, fie ca rezultantă a realizării drepturilor şi libertăŃilor individuale într-o societate dată. Referindu-ne la componentele sale – sub aspect politic şi juridic – Statul este organizaŃiea politică a unei populaŃii date, într-un teritoriu determinat, care exercită puterea la cel mai înalt nivel (suveranitatea) pe plan intern şi extern în scopul dezvoltării macrosociale şi asigurării drepturilor şi libertăŃilor individuale.

• PopulaŃia este formată din: - cetăŃeni (de naŃionalitate română şi alte naŃionalităŃi); - străini (cetăŃeni ai altor state care domiciliază, îşi au reşedinŃa sau

tranzitează România); - apatrizii (persoane lipsite de cetăŃenie, care domiciliază, îşi au reşedinŃa

sau tranzitează România) şi este organizată în scopul exercitării puterilor în stat.

• Teritoriul este întinderea de pământ şi apă aflate în limita graniŃelor geografice, în care se exercită puterea de stat (suveranitatea).

• Puterea de stat (forŃa publică) este forŃa organizată a poporului român (a

cetăŃenilor) care este supremă pe plan intern şi independentă pe plan extern, în sensul ireductibilităŃii ei faŃă de orice altă putere socială internă sau externă. Cine deŃine puterea de stat (suveranitatea ) exprimă din punct de vedere juridic esenŃa statului.

Trăsăturile suveranităŃii sunt:

- caracterul suprem (pe plan intern) - caracter independent (pe plan extern) - caracter inalienabil (nu poate fi înstrăinată total sau parŃial unei ale puteri

(forŃe) sociale) - caracter indivizibil (nu poate fi împărŃită cu nici o altă forŃă (putere)

socială; Statul o exercită în numele deŃinătorului său unic, a poporului român).

4

FuncŃiile interne ale Statului sunt determinate şi pot fi grupate în funcŃie de obiectul de relaŃii sociale la care se referă şi metodele folosite pentru desfăşurarea lor – în funcŃia legislativă, funcŃia executivă şi funcŃia jurisdicŃională. Suveranitatea (puterea de stat) ca formă a puterii politice se aplică de către agenŃi specializaŃi asupra tuturor domeniilor vieŃii sociale (politic, economic, social-cultural), astfel că puterea se „separă” între aceştia pe baza criteriilor menŃionate în putere legislativă, executivă şi judecătorească pentru care se constituie autorităŃile publice care să le realizeze (autoritatea legislativă, autoriatea executivă şi administraŃia publică, autoritatea judecătorească). Acest concept „politico-juridic al separării puterilor în stat” îşi are sorgintea în concepŃia filosofică a lui John Lock (Anglia) şi Ch. L. Montesque (FranŃa): „orice deŃinător al puterii tinde să abuzeze de ea”, care au promovat antidotul „puterea trebuie limitată de o altă putere”. FuncŃiile statului - obiect de studiu în principal, al ştiinŃelor politice evidenŃiază, din punct de vedere juridic, realizarea competenŃelor autorităŃilor publice în limita teritoriului statului (funcŃiile interne) şi în relaŃiile cu alte state (funcŃiile externe) pe baza principiilor unanim admise pe plan internaŃional.

2. Tipul şi forma de stat

• Tipul de stat – concept teoretic – constituie ansamblul trăsăturilor comune caracteristice tuturor statelor aparŃinând aceleiaşi orânduiri sociale din istoria omenirii (statul de tip sclavagist, feudal, capitalist, socialist, comunist, democratic). Fiecare stat aparŃinând unei orânduiri sociale sau alta se identifică (caracterizează) prin forma de stat care totodată îl aseamănă şi deosebeşte de celelalte state aparŃinând aceluiaşi tip de stat. Forma de stat evidenŃiază forma de guvernământ, structura de stat şi regimul politic.

• Forma de guvernământ evidenŃiază modul de formare şi organizare a autorităŃilor publice, de desemnare a şefului statului şi de exercitare a puterii de stat de către acesta. Formele de guvernământ, în opinia quasi-unanimă a specialiştilor sunt – în evoluŃia istorică a societăŃii omeneşti – monarhia şi republica.*

• Monarhia absolută în care şeful statului (monarh, rege) deŃine puetrea în toate componentele sale şi este întruchiparea atotputerniciei (nu are limite în exercitarea tuturor prerogativelor şi în adoptarea deciziilor)

• Monarhia constituŃională (de regulă cele contemporane) în care monarhul ca şef al puterii executive conduce alături de guvern şi parlament

* Pe baza unor criterii diferite s-au formulat şi alte puncte de vedere cu clasificări mult mai nuanŃate Ńinând seama şi de celelalte componente ale formei de stat.

5

Republica stat în care poporul deŃine puterea pe care o exercită prin reprezentanŃii săi si/sau direct a cunoscut formele:

• Republica democratică cu regim parlamentar sau prezidenŃial (regimuri politice democratice indiferent de nuanŃelor datorate particularităŃilor acelor state).

• Republica aristocratică cu regim autoritar sau autocrat în care suveranitatea aparŃinând unei părŃi (elita) a poporului este exercitată mai mult sau mai puŃin discreŃionar de şeful statului (unipersonal sau colegial).

Structura de stat distinge statele unitare de statele compuse:

- Statul unitar: există o singură putere care se exercită, de către un singur şir de autorităŃii publice la nivel central (de regulă statele naŃionale);

- Statul compus (federaŃie sau confederaŃie): statele îşi exercită puterea în limitele propriului teritoriu – în statul compus exercită puterea la nivelul central prin autorităŃi publice în care se regăsesc reprezentanŃii statelor membre pentru a da expresie puterii federative sau confederaŃiei – în principal pe plan extern – pentru realizarea unor interese comune. Istoria evoluŃiei statelor a cunoscut, în funcŃie de structura acestora, şi uniunea de state ca uniune personală (două state având acelaşi şef de stat) şi uniune reală (statele membre au acelaşi şef de stat dar şi organisme de conducere comune care decid pentru acestea).

Regimul politic este: - o rezultantă a metodelor şi mijloacelor de conducere folosite de

autorităŃile publice, mai ales de şeful statului, în exercitarea puterii şi exprimă raportul de forŃe între puterea politică şi popor;

- este expresia echilibrului sau a lipsei acestuia – între puterea statului pe de o parte şi existenŃa (garantarea) drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti pe de altă parte.

Istoria cunoaşte:

- regimuri politice democratice (regimuri politice constituŃionale): republicile democratice şi monarhiile constituŃionale;

- regimuri politice nedemocratice (totalitare, autocrate, ex: regimul fascist, socialist-comunist, militar).

Regimurile democratice se întemeiază pe reprezentativitate, separarea puterilor în stat, legalitate ca elemente definitorii ale statului de drept. Stat de drept este: Sintagma care evidenŃiază corelaŃia stat-drept; este un concept de guvernare bazat pe reprezentativitate, în care sunt promovate principiile:

- principiul supremaŃiei ConstituŃiei; - principiul legalităŃii;

6

- principiul egalităŃii tuturor în faŃa legii; - principiul separaŃiei şi echilibrului puterilor în stat; - principiul prezumpŃiei de nevinovăŃie.

Guvernarea societăŃii prin statul de drept asigură un regim politic democratic şi social, pluralismul politic ca rezultantă a respectării drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti pentru libera dezvoltare a personalităŃii umane. Întrebări:

1. Ce este statul? 2. Care sunt elementele constitutive ale statului? 3. DefiniŃi elementele formei de stat. 4. Ce este statul de drept? 5. DefiniŃi şi caracterizaŃi statul român în baza prevederilor ConstituŃiei

României.

7

SECłIUNEA 2. DREPTUL – NOłIUNE, SISTEMUL DREPTULUI 1. AccepŃiunile noŃiunii de drept evidenŃiază:

• Dreptul obiectiv – ansamblul normelor juridice edictate sau sancŃionate de stat, care exprimă voinŃa de stat (voinŃa generală ridicată la rang de lege) care se aduc la îndeplinire prin conştiinŃa juridică şi în ultimă instanŃă prin forŃa coercitivă a statului; privit în dinamica sa - dreptul obiectiv în vigoare la un anumit moment dat, într-un stat dat – constituie dreptul pozitiv (ex. sistemul dreptului român intern în prezent)

• Dreptul subiectiv – posibilitatea recunoscută de lege unei persoane de a-şi valorifoca un interes legitim; aparŃine persoanelor, subiectelor de drept, în raporturile juridice concrete; se întemeiază pe normele juridice ale dreptului obiectiv care reglementează acele relaŃii interumane devenite astfel raporturi juridice.

• ŞtiinŃa dreptului – doctrina – literatura juridică, opinii ale specialiştilor jurişti referitoare la normele juridice şi m,odul de aplicare ale acestora. 2. Sistemul dreptului Ansamblul normelor juridice (dreptul obiectiv) se structurează într-un sistem armonizat format din ramuri, instituŃii şi norme juridice pe baza mai multor criterii. (ex) - domeniul de relaŃii sociale reglementate - metoda de reglementare - interesul apărat de normele juridice - caracterul conduitei prescrise de norma juridică, ş.a. În dreptul obiectiv distingem :

• Dreptul internaŃional public – raporturile juridice se stabilesc între state ca titulare de suveranitate, sau între acestea şi organisme internaŃionale ca subiecte de drept distincte Normele juridice care le reglementează sunt de regulă tratatele, pactele, declaraŃiile, moŃiunile statelor participante la acele raporturi juridice.

• Dreptul internaŃional privat – raporturile juridice de natură civilă ce se stabilesc între persoane, în care un element de extraneitate cărora le sunt aplicabile normele juridice de drept internaŃional privat.

8

În sistemul dreptului român intern ramurile de drept se grupează în două mari diviziuni: Dreptul public:

- reglementează şi apără interesul general desprins din interesele individuale în relaŃiile persoanelor fizice sau juridice, pe de o parte, şi stat (autorităŃile publice) pe de altă parte.

- în raporturile juridice de drept public, cel puŃin o parte (un subiect) este o autoritate publică ce se află într-o poziŃie supraordonată faŃă de celălat subiect al relaŃiei sociale.

- normele juridice de drept public sunt imperative şi sunt apărate din oficiu de autorităŃile publice. Sunt ramuri de drept public:

- dreptul constituŃional –principal izvor de drept ConstituŃia, legea fundamentală pe care se constituie întregul sistem de drept

- dreptul administrativ - dreptul financiar - dreptul penal

Dreptul privat: – reglementează şi apără interesele particulare ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile juridice care se stabilesc între ele şi în care părŃile se află într-o poziŃie de egalitate juridică. Sunt ramuri de drept privat:

- dreptul civil – care constituie şi dreptul comun în diviziunea dreptului privat (prevederile celorlalte ramuri de drept privat se completează – când este necesar – cu dispoziŃiile de drept civil)

- dreptul comercial - dreptul familiei - dreptul muncii

FuncŃiile şi principiile dreptului FuncŃiile dreptului sunt direcŃiile principale (fundamentale) în care se aplică întregul sistem al drreptului, astfel dreptul:

- asigură cadrul legal de organizare şi funcŃionare a întregului sistem social - apără şi garantează interesele (valorile) fundamentale ale societăŃii

(siguranŃa socială, proprietatea, drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti) - este principalul mijloc de conducere la nivel macrosocial - are funcŃie normativă de stabilire a unei conduite necesară şi utilă în

societate.

9

Principiile fundamentale ale dreptului sunt expres prevăzute prin normele juridice sau se desprind din ansamblul acestora ca direcŃii de ordonare a relaŃiilor sociale:

• Stabilirea bazei legale de funcŃionare a statului, ca stat de drept, democratic şi social (art. 1 din ConstituŃie şi alte acte normative).

• Garantarea libertăŃii şi egalităŃii cetăŃenilor (ConstituŃie şi alte acte normative).

• ExistenŃa şi promovarea răspunderii sociale, a răspunderii juridice a fiecărui cetăŃean.

• Îmbinarea echităŃii în justiŃie în ansamblul vieŃii sociale. Întrebări:

1. Ce este dreptul obiectiv?

2. Care sunt criteriile de constituire în sistem a normelor juridice şi care sunt componentele sistemului dreptului român.

3. Ce este dreptul subiectiv? PrezentaŃi un exemplu din dreptul obiectiv şi un

drept subiectiv corespunzător.

4. Din diviziunea dreptului privat fac parte: a. dreptul civil, dreptul constituŃional, dreptul penal; b. dreptul familiei, dreptul financiar, dreptul comercial; c. dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei

5. În dreptul civil normele juridice preponderente sunt:

a. norme imperative; b. norme morale; c. norme dipozitive.

10

SECłIUNEA 3. NORMA JURIDICĂ

1. NoŃiune, trăsături juridice Norma juridică este o regulă de conduită socială, generală, impersonală şi obligatorie care se aduce la îndeplinire benevol şi la nevoie prin forŃa de coerciŃie statală. Norma juridică: - are caracter social – se adresează numai conduitei oamenilor; chiar

normele tehnice pentru utilizarea şu buna funcŃionare a unei instalaŃii sau utilaj (păstrează acest caracter social) are în vedere comportamentul omului în legătură cu acest utilaj.

- are caracter general – conduita prescrisă de normă are caracter tipic, se va regăsi în orice relaŃii sociale de aceeaşi natură

- are caracter impersonal – regula se adresează unor subiecte nedeterminate - are caracter obligatoriu – este singura categorie de norme sociale pentru

care intervine, la nevoie, constrângerea de stat pentru a fi duse la îndeplinire

- are caracter de repetabilitate şi continuitate; regula (norma juriidcă) se aplică de un număr nedeterminat de ori (ori de câte ori relaŃia socială reglementată se stabileşte concret în viaŃa socială) atâta timp cât norma juridică este în vigoare (ex: Codul civil român se aplică din anul 1864 şi în prezent în măsura în care nu a fost abrogat)

2. Structura normei juridice Structura externă – este tehnica legislativă: ansamblu de reguli ce se respectă în redactarea şi forma exterioară a unui act normativ. Structura internă (logico-juridică) – elementele componente ale normei de drept şi legăturile dintre acestea. determinată

• Ipoteza - este acea parte sau relativ determinată

a normei care stabileşte împrejurarea sau împrejurările în care se va aplica regula de conduită.

11

• DispoziŃia - este însăşi regula de conduită - este de esenŃa normei juridice - nu poate lipsi din nici o normă juridică - se va aplica în împrejurarea sau împrejurările prezentate de ipoteză

• SancŃiunea – este consecinŃa stabilită în caz de nerespectare a dispoziŃiei normei juridice, în împrejurările date

- diferă funcŃiile de - natura ei - scopul acesteia - gradul său de determinare

civile - după natura lor distingem sancŃiuni administrative

penale reparatorii

- după scopul lor distingem sancŃiuni de anulare de pedeapsă

- după gradul de determinare distingem: sancŃiuni determinate (ex: amendă contravenŃională – 100.000 lei)

relativ determinate (ex: amendă penală de la 1.000.000 lei – 3.000.000 lei)

alternative (ex: avertisment, amendă contravenŃională sau confiscare)

cumulative (ex: amendă penală şi despăgubiri în valoare de..)

3. Clasificarea normelor juridice Se face pe baza mai multor criterii, care au ca rezultat cunoaşterea mai exactă a conŃinutului normelor juridice, a gradului de obligativitate una faŃă de altele, ceea ce conduce la înŃelegerea şi corecta aplicare a acestora în viaŃa socială. Criterii de clasificare:

• domeniul de relaŃii sociale reglementate (ex: ramurile de drept) • forŃa juridică a normelor de drept (gradul de obligativitate), (ex: legi

fundamentale, organice şi ordinare). • Structura externă a normelor juridice

complete şi incomplete: de trimitere în alb

• caracterul conduitei prescrise onerative permisive

imperative ; dispozitive prohibitive supletive

• gradul de generalitate: generale, speciale, de excepŃie

12

Normele juridice - toate - (indiferent de orice diferenŃiere, clasificare a lor) sunt obligatorii, toate trebuie să fie respectate: „nemo censetur ignorare legem” (nimeni nu poate invoca, pentru a se apăra, necunoaşterea legii). Pentru aceasta ele trebuie să fie cunoscute, ceea ce se asigură prin publicarea lor în Monitorul Oficial al României, moment de la care, de regulă, intră în vigoare.

Teste grilă şi întrebări 1. Element de structură al normei juridice este:

a. cauza b. sancŃiunea c. obiectul

2. VoinŃa neexprimată a părŃilor referitor la conduita lor este înlocuită de

normele juridice; a. prohibitive b. permisive c. supletive

3. Metodă de interpretare a normelor juridice este:

a. interpretarea oficială autentică b. interpretarea sistematică c. interpretarea oficială cazuistică

4. Norma juridică este:

a. o regulă de condită socială b. o regulă de conduită generală, impersonală şi obligatorie c. o regulă de conduită morală obligatorie

5. Ce este dispoziŃia normei juridice? 6. Care sunt trăsăturile normei juridice? 7. Cum se clasifică normele juridice în funcŃie de caracterul conduitei

prescrise?

13

SECłIUNEA 4. IZVOARELE DREPTULUI ŞI APLICAREA NORMELOR JURIDICE DE DREPT INTERN

a. NoŃiunea de izvor de drept: lato sensu – condiŃiile economice, social-politice care determină conŃinutul normelor juridice; stricto sensu – forma de exprimare a normelor juridice. Sub acest aspect principal izvor de drept sunt actele normative (care au denumiri diferite şi care se grupează într-un sistem unitar bazat pe criteriul forŃei juridice ale acelor acte normative)

b. Sistemul actelor normative ale dreptului intern român, în ordinea

descrescătoare a forŃei lor juridice evidenŃiază: • Legea (act normativ adoptat de Parlament) – care poate fi:

- fundamentală (constituŃia şi legile de revizuire ale constituŃiei) - organică (în domeniile expres prevăzute prin constituŃie) - ordinară (în toate celelalte domenii ale vieŃii sociale)

• Decretul – care poate fi: - D-L (decret-lege) adoptat de CFSN, CPUN în perioada

decembrie 1989 – decembrie 1991 - Decrete normative (adoptate de Consiliul de Stat până în anul

1989) - Decret prezidenŃial emis de Preşedintele României în

îndeplinirea unor atribuŃii prevăzute prin ConstituŃie (ex: instituirea stării de asediu, de urgenŃă)

• Hotărârea Guvernului: adoptată de Guvern pentru asigurarea organizării executării legii

• OrdonanŃele Guvernului: prin care Guvernul, în baza delegării legislative este abilitat de Parlament să reglementeze în diferite domenii de activitate prin acte normative cu caracter de reglementare primară OrdonanŃe sau OrdonanŃe de UrgenŃă.

• Ordine şi instrucŃiuni ale miniştrilor şi altor conducători ai autorităŃilor administraŃiei publice la nivel central, care urmăresc executarea legilor în respectivele domenii de activitate.

• Decizii ale autorităŃilor administraŃiei publice locale în limita competenŃei lor teritoriale.

• Contractele colective de muncă – constituie izvor de drept numai în raporturile juridice de muncă întemeiate pe contractul individual de muncă (L. nr. 130/1996 modificată prin L. 143/1997).

• Obiceiul juridic – (cutuma) este un obicei, o regulă obişnuielnică, tradiŃională, recunoscută de lege; constituie izvor de drept numai în unele ramuri de drept privat (dreptul civil, dreptul comercial).

14

În sistemul dreptului român, nu sunt izvoare de drept precedentul judiciar şi doctrina; lipsa unor texte de lege exprese care să reglementeze situaŃia de fapt dintr-o cauză cu care instanŃa judecătorească este sesizată, în baza art. 3 din codul civil, soluŃionarea şi pronunŃarea hotărârii va fi făcută pe principiul analogiei dreptului (aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului) şi nu prin analogia legii (stabilirea unui text de lege apropiat, asemănător în care să încadreze situaŃia de fapt) c. Aplicarea normelor juridice de drept intern

• Lato sensu – aplicarea normelor juridice presupune respectarea şi executarea lor benevolă, pe de o parte, şi în caz contrar aplicarea lor prin forŃa de constrângere a statului, pe de altă parte

• Stricto sensu – aplicarea normelor juridice este activitatea specializată a autorităŃilor publice competente de a asigura executarea, prin constrângere de stat, a normelor juridice încălcate sau nerespectate.

• Aplicarea normelor juridice – stricto sensu – se realizează cu respectarea unor reguli privind timpul, spaŃiul şi persoanele asupra cărora ele se aplică şi ca urmare a activităŃii interpretative pe care o fac autorităŃile publice competente.

• Aplicarea normelor juridice în timp: „Legea dispune numai pentru viitor cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai blânde” (art. 15 - ConstituŃie). Regula este neretroactivitatea normelor juridice se aplică atâta timp cât sunt în vigoare;

- de la data intrării în vigoare - până la data ieşirii din vigoare

- intrarea în vigoare: „la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, sau la o dată ulterioară prevăzută de textul ei” (art. 78 ConstituŃie)

- ieşirea din vigoare: pe calea abrogării sau a căderii în desuetudine.

directă expresă

indirectă Abrogarea poate fi tacită sau implicită

ExcepŃii - retroactivitatea: - legea penală - legea contravenŃională

- ultractivitatea - legea interpretativă - legea temporară - legea penală sau contravenŃională mai favorabile

mai favorabile

15

• Aplicarea normelor juridice în spaŃiu: Regula - principiul teritorialităŃii legii, normelor juridice se aplică pe

întreg teritoriul României sau în limitele unităŃii administrativ teritoriale în care au fost adoptate.

ExcepŃii: - determinate de relaŃiile dintre state, ca titulare de suveranitate, de principiile dreptului internaŃional public.

- excepŃii de extindere - teritoriile ambasadelor sau reprezentanŃelor diplomatice ale statului român în alte state (se aplică legea română)

- excepŃii de restrângere - teritoriile ambasadelor sau reprezentanŃelor diplomatice ale altor state în România (se aplică legea acelor state)

• Aplicarea normelor juridice asupra persoanelor: Regula - se aplică tuturor cetăŃenilor români, oriunde se află aceştia,

precum şi persoanelor străine sau apatrizii care domiciliază sau au reşedinŃă în România.

ExcepŃii - persoanele membrii ai ambasadelor sau reprezentanŃelor diplomatice ale altor state

- raporturile juridice de drept internaŃional privat (normele conflictuale determină legea aplicabilă)

d. Interpretarea normelor de drept Este activitatea de gândire logică pentru aflarea înŃelesului exact al normei juridice. Este activitatea inerentă procesului de aplicare a dreptului (atât lato sensu dar mai ales stricto sensu).

• Formele de interpretare: łinând seama de subiectele care o realizează şi efectele pe care le produc: - Interpretare oficială:

- legală (autentică) este realizată de autoritatea publică emitentă; actul normativ interpretativ face corp comun cu actul normativ interpretat; are caracter general-obligatoriu

- cazuistică (judiciară) este făcută de autorităŃile publice competente în activitatea de aplicare a dreptului – stricto sensu. Actul interpretativ (hotărâre, sentinŃă, decizie, ş.a.) are caracter individual-obligatoriu.

- Interpretarea neoficială: literatura juridică, comunicării, dezbaterii, opinii ale specialiştilor jurişti asupra conŃinutului şi (sau) efectelor normelor juridice (doctrina juridică).

16

łinând seama de rezultatul interpretării, acesta poate fi: - Interpretare literală - conŃinutul literal al cuvintelor coincide cu

conŃinutul termenilor normei juridice. - Interpretare extensivă - conŃinutul termenilor normei juridice

este mai larg decât sensul lor literal - Interpretare restrictivă - un domeniu mai limitat (mic) decât cel

determinat de sensul literal

• Metodele de interpretare sunt acele tehnici, mijloace, utilizate pentru aflarea sensului exact al conŃinutului şi domeniului de aplicare al normelor juridice.

- Metoda gramaticală: foloseşte regulile de sintaxă şi morfologie pentru a determina sfera de aplicare a normei juridice

- Metoda istorică: permite înŃelegerea normei juridice Ńinând seama de contextul socio-politico-economic în care au fost adoptate

- Metoda sistematică: aflarea înŃelesului normei juridice este posibilă Ńinând seama de înŃelesul întregului act normativ, de scopul pentru care a fost adoptat.

- Metoda logică: foloseşte reguli şi axiome din logica formală, pentru a afla înŃelesul şi limita de aplicare (ca domeniu) a normei juridice (ex: când legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem; excepŃiile sunt de strictă interpretare, deci normele juridice de excepŃie nu pot fi extinse pe cale de interpretare la alte situaŃii asemănătoare; argumentele per a contrario, sau a fortiori, sau ad absurdum).

17

Teste grilă şi întrebări:

1. Interpretarea oficială legală este: a. metodă de interpretare b. formă de interpretare a normei juridice c. premiză a raportului juridic

2. Activitatea de realizare a dreptului este desfăşurată de către:

a. persoanel fizice şi toate celelalte subiecte de drept b. autorităŃile publice competente c. persoanele juridice

3. DiplomaŃilor nu li se aplică legea română:

a. pentru orice fapte săbârşite pe teritoriul României b. pentru faptele penale săvârşite pe teritoriul României c. pentru orice raporturi juridice pe care le stabilesc în România

4. Aplicarea legii contravenŃionale sau penale mai favorabile este:

a. regula de neretroactivitate a legii b. este excepŃie de ultractivitate c. excepŃie de retroactivitate

5. Constituie izvoare ale dreptului:

a. ştiinŃa dreptului – doctrina b. ConstituŃia şi celelate acte normative c. Precedentul judiciar (practica judecătorească)

6. Care sunt regulile de aplicare a dreptului (a normelor juridice) la situaŃiile

concrete?

18

CAPITOLUL II

CARACTERIZAREA GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL ROMÂN SECłIUNEA 1. OBIECTUL ŞI ROLUL DREPTULUI CIVIL 1. Dreptul civil ca ştiinŃă juridică ŞtiinŃa ca sistem de cunoştinŃe se constituie în subsisteme de ştiinŃe: ştiinŃele naturii, ştiinŃele sociale (despre societate), ştiinŃele gândirii. ŞtiinŃele jurididce sunt o componentă a subsistemului ştiinŃelor sociale, ce studiază realitatea juridică drept parte a realităŃii sociale. În subsistemul ştiinŃelor juridice sunt incluse: 1) teoria generală a statului şi dreptului; 2) ştiinŃele juridice istorice; 3) ştiinŃele juridice de ramură; 4) ştiinŃele auxiliare (ajutătoare). ŞtiinŃa dreptului civil face parte din categoria ştiinŃelor juridice de ramură. Are ca obiect de studiu normele juridice ce aparŃin dreptului civil şi relaŃiile sociale ce formează obiectul de reglementare al acestei ramuri de drept. 2. Dreptul civil ca ramură a sistemului de drept Sistemul unitar de drept: drept public şi drept privat. Definirea dreptului civil - este acea ramură a dreptului privat care reglementează raporturile patrimoniale şi personal nepatrimoniale stabilite între persoanele fizice şi/sau între persoanele juridice, aflate pe poziŃii de egalitate juridică, precum şi condiŃia juridică a persoanelor, în calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice civile.

• Elemente esenŃiale: - este o ramură a sistemului de drept - este principala ramură a dreptului privat, constituind dreptul comun pentru alte ramuri de drept. În cazul în care o ramură de drept nu conŃine norme proprii pentru a rezolva un caz concret, se apelează la dreptul civil care “împrumută” principiile şi normele sale - reglementează raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale - persoanele fizice şi juridice sunt subiectele raporturilor juridice de drept civil

19

- poziŃia de egalitate juridică a subiectelor raporturilor de drept civil (nici una dintre părŃi nu este subordonată celeilalte părŃi) - normele de drept civil, de principiu sunt grupate pe instituŃii de drept civil

• Sunt instituŃii de drept civil (componente ale obiectului dreptului civil); raportul juridic civil; actul juridic civil; subiectele de drept civil; prescripŃia extinctivă; drepturile reale; contractul civil; răspunderea civilă (contractuală şi delictuală); dreptul de proprietate intelectuală (dreptul de autor sau de proprietate industrială) etc. 3. Obiectul de reglementare Categorii de raporturi sociale reglementate: A. Raporturi patrimoniale – acele raporturi juridice care au un conŃinut evaluabil

în bani. Cuprind: • raporturi reale – adică acelea care au în conŃinutul lor drepturi reale,

respectiv dreptul de proprietate şi alte drepturi reale derivate din acesta (uzul, uzufructul, abitaŃia, superficia, servitutea, administrarea);

• raporturi obligaŃionale, care conŃin drepturi de creanŃă izvorâte din acte juridice sau din fapte juridice (licite sau ilicite) precum şi alte izvoare de obligaŃii civile.

B. Raporturi personal nepatrimoniale – acele relaŃii sociale reglementate de normele dreptului civil care sunt legate direct de identificarea persoanei fizice sau juridice şi care au un conŃinut ce nu este evaluabil în bani. Cuprind: • raporturi care privesc existenŃa şi integritatea fizică ori morală a persoanei

cum sunt: dreptul la viaŃă, dreptul la sănătate, la integritate fizică, la secretul vieŃii private, etc;

• raporturi privind elementele de identificare a unei persoane: dreptul la nume, la pseudonim, la domiciliu, la sediu, la denumire, etc.

• raporturi izvorând din creaŃia intelectuală – dreptul de autor asupra unei opere ştiinŃifice, literare, artistice, dreptul de inventator, inovator, etc.

4. Sensurile noŃiunii “drept civil”

• Drept civil – drept obiectiv = totalitatea normelor juridice adoptate de autorităŃile publice ale statului în scopul reglementării relaŃiilor dintre persoanele fizice şi juridice, din sfera obiectului sau de reglementare.

• Drept civil - drept subiectiv = prerogativa (posibilitatea) unei persoane de a avea o anumită conduită, de a îndeplini anumite acte juridice, adică de a-şi exercita adrepturile prevăzute şi ocrotite de dreptul obiectiv, precum şi de a pretinde persoanei obligate să aibă o comportare corespunzătoare

20

dreptului său, ce poate fi impusă, la nevoie, prin forŃa de constrângere a statului.

• Drept civil – ştiinŃă juridică de ramură, parte a ştiinŃelor juridice, care are ca obiect studierea dreptului civil ca ramură a sistemului unitar de drept din România.

• Drept civil – ramură de drept, ansamblu de norme juridice ce reglementează relaŃii sociale ce formează obiectul dreptului civil.

5. Rolul dreptului civil Prin normele sale, dreptul civil contribuie la ocrotirea valorilor umane atât din punct de vedere patrimonial cât şi personal nepatrimonial. Prin sancŃionarea încălcării normelor sale, dreptul civil contribuie la crearea şi formarea conştiinŃei juridice în acord cu principiile moralei. ŞtiinŃa dreptului civil contribuie la perfecŃionarea şi aplicarea corectă a legislaŃiei şi la formarea specialiştilor în domeniul juridic, economic, administrativ, ş.a. 6. Precizări Cuvântul drept derivă din latinescul directus adverb indicând direcŃia, direct, fără ocol, cu sens metaforic însemnând: potrivit dreptăŃii, adevărului. Pentru substantivul drept latinii foloseau cuvântul jus (lege, dreptate) astfel încât cuvântul drept, metaforic, desemnează ceea ce este conform cu norma. Cu aceleaşi semnificaŃii găsim la francezi cuvântul droit, la englezi cuvântul right, la italieni cuvântul dirito.

În limba engleză cuvântul law desemnează dreptul obiectiv, iar cuvântul right dreptul subiectiv. În limba franceză cuvântul Droit (cu literă mare) e folosit pentru dreptul obiectiv şi droit sau droits (plural) pentru dreptul subiectiv.

Raporturi reale (au în conŃinut drepturi de creanŃă)

Raporturi patrimoniale

Raporturi obligaŃionale (au în conŃinut drepturi de creanŃă)

Privind existenŃa şi integritatea fizică ori morală a persoanei Privind elemenetele de identificare a unei persoane

Obiectul dreptului civil

Raporturi nepatrimoniale

Izvorâte din creaŃia intelectuală

21

SECłIUNEA 2. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL În orice ramură de drept operează trei categorii de principii, respectiv ale întregului sistem de drept, ale ramurii respective şi ale unor instituŃii juridice.

1. Principii fundamentale ale dreptului care guvernează şi dreptul civil:

- Principiul democraŃiei;

- Principiul egalităŃii în faŃa legii;

- Principiul legalităŃii;

- Principiul separaŃiei puterilor în stat;

- Principiul accesului liber la justiŃie, etc.

2. Principiile fundamentale ale dreptului civil:

- Principiul garantării dreptului de proprietate;

Principiul este înscris în ConstituŃie (art. 41 şi art. 135) şi dezvoltat în Codul civil. Art. 41 din ConstituŃie–“Dreptul de proprietate privată”–prevede la alin 2: “Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. CetăŃenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiŃiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaŃionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiŃiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.” Art. 135 din ConstituŃie prevede: Alin. 1: “Proprietatea este publică sau privată”. Alin. 2: “Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale.” Alin. 5: “Proprietatea privată este inviolabilă în condiŃiile legii organice.

- Principiul egalităŃii în faŃa legii civile

Art. 16 din ConstituŃie, alin1: Alin. 1: “CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi autorităŃilor publice, fără privilegii şi discriminări.” Alin. 2: “Nimeni nu e mai presus de lege.” Art. 4 (2) din Decretul 31/1954 dispune: “Sexul, rasa, naŃionalitatea, religia, gradul de cultură, originea, nu au nici o înrâurire asupra capacităŃii.”

22

- Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale

Este consacrat de Decretul 31/1954 art. 1: “Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale materiale şi culturale în acord cu interesul obştesc, potrivit legii şi regulilor de convieŃuire…” Drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social, în caz contrar titularul lor săvârşeşte abuz de drept.

- Principiul ocrotirii şi garantării drepturilor civile

Este consacrat legislative prin norme juridice interne şi internaŃionale: ConstituŃie, Decretul 31/1954, Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice ale omului, OrdonanŃa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare, ConvenŃia privind drepturile copilului, aprobată prin Decretul Preşedintelui României nr. 47/1990.

3. Principiile instituŃiilor dreptului civil sunt în concordanŃă cu principiile fundamentale ale dreptului civil:

- Principiul consensualismului, în materia încheierii actelor juridice civile

- Principiul ocrotirii bunei credinŃe, în materia drepturilor reale, în construcŃii, în materia convenŃiei, a prescripŃiei achizitive.

- Principiul forŃei obligatorii şi al relativităŃii, în privinŃa efectelor actelor juridice civile.

23

Principiile dreptului civil

Principiile fundamentale ale dreptului roman ce acŃionează şi în domeniul dreptului civil:

Principiul democraŃiei Principiul egalităŃii în faŃa legii Principiul accesului liber la justiŃie Principiul separaŃiei puterilor în stat

Principiile Principiile fundamentale ale dreptului civil:

dreptului civil Principiul proprietăŃii Principiul egalităŃii în faŃa legii civile Principiul îmbinării intereselor

individuale cu interesele generale Principiul ocrotirii şi garantării

drepturilor subiective Principiile specifice unor instituŃii de drept civil

Principiul consensualismului Principiul bunei credinŃe

Principiul relativităŃii, etc.

24

SECłIUNEA 3. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL FAłĂ DE ALTE RAMURI DE DREPT 1. Criterii de delimitare: obiectul de reglementare (criteriu principal), metoda de reglementare, calitatea subiectelor, caracterul normelor, specificul sancŃiunilor, principiile de ramură, voinŃa legiuitorului (criterii auxiliare). 2. Delimitarea de dreptul constituŃional - Dreptul constituŃional conŃine norme juridice, aplicabile în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării puterii de stat dar şi norme care consacră unele principii ale dreptului civil: principiul garantării dreptului de proprietate şi principiului egalităŃii în faŃa legii; - Principalele drepturi şi libertăŃi înscrise în ConstituŃie sunt şi drepturi subiective civile ale persoanei fizice; - AutorităŃile publice ale statului prevăzute în ConstituŃie sunt în marea lor majoritate şi persoane juridice, subiecte ale raportului juridic civil; - În dreptul constituŃional predomină raporturile personal nepatrimoniale - De regulă, subiectele raportului de drept constituŃional se găsesc pe poziŃii de subordonare; - Normele dreptului constituŃional pretind subiectelor sale o calitate specială, de autoritate publică sau cetăŃean român; - Majoritatea normelor dreptului constituŃional sunt imperative; - Atât dreptul constituŃional cît şi dreptul civil conŃin sancŃiuni specifice; sancŃiunile civile se aplică în cadrul unui proces civil şi au ca scop restabilirea dreptului încălcat. 3. Delimitarea de dreptul administrativ - Dreptul administrativ conŃine norme care reglementează condiŃiile realizării puterii executive. - În dreptul administrativ predomină raporturile nepatrimoniale. - În dreptul administrativ părŃile se află în poziŃie de subordonare, fiind necesar ca măcar un subiect să aibă calitatea de autoritate a administraŃiei publice. - SancŃiunile în dreptul administrativ sunt amenda contravenŃională şi confiscarea; în dreptul civil repararea prejudiciului cauzat, nulitatea actelor, rezilierea contractelor, etc.

25

4. Delimitarea de dreptul financiar - În dreptul financiar subiectele raportului juridic sunt pe poziŃii de subordonare, măcar un subiect având calitatea de organ financiar; - SancŃiunile în dreptul financiar sunt proprii: majorările sumelor stabilite cu titlu de impozit sau taxe, amenzi, etc. 5. Delimitarea de dreptul comercial - Dreptul commercial reglementează raporturi patrimoniale care se formează în activitatea comercială internă, născute din acte şi fapte de comerŃ. - În ambele ramuri, instituŃia centrală o reprezintă contractul, cu deosebiri de regim juridic. - În ambele ramuri de drept, subiectele raporturilor juridice au o poziŃie juridică de egalitate. - În raportul de drept comercial cel puŃin una din părŃi trebuie să aibă calitatea de comerciant, regimul juridic al răspunderii fiind de natură comercială. 6. Delimitarea de dreptul muncii şi securităŃii sociale - Ambele ramuri reglementează atât raporturi patrimoniale, cât şi personal nepatrimoniale. - În dreptul muncii poziŃia de egalitate a părŃilor este prezentă numai la încheierea contractului individual de muncă,; în cadrul executării acestuia, urmare a disciplinei muncii, există o relaŃie de subordonare faŃă de angajator, o răspundere materială şi disciplinară. Bibliografie: Conf. univ. dr. Raluca Dimitriu – Drept civil vol 1, ASE, Catedra de Drept Editura Lumina Lex 2000, Bucureşti Pag. 49-58, vol I

26

Întrebări, teste grilă

1. DefiniŃi dreptul civil. PrecizaŃi sensurile noŃiunii de “drept civil”

2. Care sunt principiile dreptului civil?

3. Prin “drept obiectiv” se înŃelege: a. totalitatea actelor normative b. totalitatea normelor juridice civile în vigoare c. prerogative unei personae de a îndeplini anumite acte juridice

4. Care este obiectul dreptului civil?

5. DelimitaŃi dreptul civil de dreptul constituŃional, dreptul financiar şi

dreptul administrative.

6. DelimitaŃi dreptul civil de dreptul commercial.

27

CAPITOLUL III

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

SECłIUNEA 1. NOłIUNI, CARACTERISTICI, STRUCTURĂ 1. Raportul juridic reprezintă relaŃia socială cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial ce se stabileşte între persoane fizice şi juridice aflate pe poziŃii de egalitate juridică, reglementată de norme juridice de drept civil, din care rezultă efecte juridice. 2. Caracteristici a) caracter social – nu se poate stabili decât între personae, în cadrul societăŃii; b) caracter patrimonial – în măsura în care are un conŃinut economic; c) caracter personal-nepatrimonial - raporturi juridice civile ce nu pot fi evaluate în bani; d) poziŃia de egalitate juridică a părŃilor, în sensul că părŃile sunt egale în drepturi şi obligaŃii, între acestea neexistând un raport de subordonare; e) caracterul dublu voliŃional – pe voinŃa generală exprimată de orice normă juridică se grefează voinŃa părŃilor din cadrul raportului juridic civil concret.

Vocabular:

• Nulitate – sancŃiunea de drept civil care lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii dispoziŃiilor normelor juridice care reglementează stabilirea lor valabilă.

• Norme dispozitive – norme juridice ce îngăduie păŃilor să deroge de la dispoziŃiile pe care le cuprind.

• Norme imperative – norme juridice care impun subiectelor de drept civil o acŃiune sau o abstenŃiune şi de la care părŃile prin voinŃa lor nu pot să deroge.

• Prejudiciu – rezultatul, efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.

28

SECłIUNEA 2 - IZVOARELE RAPORTULUI CIVIL Constituie principalele izvoare ale raportului juridic civil concret actele şi faptele juridice. Faptele juridice, adică împrejurările de care legea leagă producerea unor efecte juridice, se clasifică astfel:

• în raport cu participarea voinŃei oamenilor la producerea lor în: - evenimente - acŃiuni omeneşti

• în raport cu sfera de cuprindere în: - fapte juridice în sens larg - fapte juridice în sens restrâns

a) Evenimentele sunt acele împrejurări sau situaŃii care se produc independent de voinŃa omului şi de care norma civilă leagă declanşarea unor efecte juridice. Exemple: naşterea, moartea, trecerea timpului.

b) AcŃiunile omeneşti sunt acele fapte (comisive sau omisive) producătoare de efecte juridice săvârşite cu sau fără intenŃia de a produce efecte juridice, care se nasc în baza legii.

Se clasifică în: - acte juridice civile - acŃiuni săvârşite cu intenŃia de a produce efecte juridice - fapte juridice - acŃiuni săvârşite fără intenŃia de a produce efecte, dar care se produc în virtutea legii.

După cum sunt sau nu conforme cu legea acŃiunile umane pot fi: - licite (quasi contracte) în conformitate cu legea - gestiunea de afaceri - plata nedatorată - îmbogăŃirea fără justă cauză - ilicite, săvârşite cu încălcarea dispoziŃiilor legale - delictul - quasidelictul

c) Fapte juridice în sens larg - cuprind evenimentele şi acŃiunile omeneşti săvârşite fără sau cu intenŃia de a produce efecte juridice (actele juridice).

d) Fapte juridice în sens restrâns – acŃiunile licite făcute cu scopul de a produce efecte juridice (actele juridice).

29

1. o relaŃie socială

Premisele raportului juridic civil

2. o normă de drept

3. un fapt sau un act juridic

săvârşite cu intenŃia de a produce efecte juridice (actele juridice)

acŃiuni omeneşti

săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice

Faptele juridice inundaŃii, cutremure, catastrofe

în sens larg

fapte naturale (evenimente)

naşterea, moartea, curgerea timpului

în sens restrâns acŃiune a omului

săvârşită fără intenŃia producerii unor efecte juridice(actele juridice)

30

SECłIUNEA 3 – STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL Elemenetele constitutive

1. Subiectele raportului juridic civil (persoanele) 2. ConŃinutul raportului (drepturile subiective şi obligaŃiile civile ale părŃilor) 3. Obiectul raportului (conduita pe care trebuie să o urmeze părŃile)

1. Subiectele raportului juridic civil Sunt subiecte ale raportului juridic civil persoanele fizice şi juridice, titulare de drepturi şi obligaŃii. Subiectele raportului juridic civil ocupă două poziŃii distincte:

- subiectul activ (titularul de drepturi) este denumit creditor - subiectul pasiv (titularul de obligaŃii) este denumit debitor

- În cadrul unor raporturi obligaŃionale ce îşi găsesc izvorul în contracte civile, părŃile contractante poartă denumiri specifice: vânzător, cumpărător, în contractul de vânzare-cumpărare; donator, donatar, în contractul de donaŃie; mandant, mandatar în contractul de mandate; deponent, depozitar, în contractul de depozit; furnizor, beneficiar, în contractul de furnizare de produse.

- În cadrul raporturilor de obligaŃii, părŃile apar cu dublă calitate: de subiect activ şi de subiect pasiv. De exemplu în cadrul contractului de vînzare-cumpărare, vânzătorul are atât calitatea de subiect activ (titular al dreptului de a pretinde de la cumpărător preŃul pentru bunul vândut), cât şi calitatea de subiect pasiv (titular al obligaŃiei de a predare a bunului către cumpărător).La rândul său cumpărătorul este subiect activ (titular ala dreptului de a pretinde bunul cumpă-rat de la vânzător) dar şi subiect pasiv (titular al obligaŃiei de plată a preŃului).

- Există raporturi juridice în cadrul cărora apare o pluritate de subiecte: • activă (mai mulŃi creditori şi un debitor) • pasivă (mai mulŃi debitori şi un creditor) • mixtă (mai mulŃi creditori şi mai mulŃi debitori)

- În raporturile juridice obligaŃionale care conŃin drepturi relative, subiectele (activ şi pasiv) sunt individualizate, cunoscute de la formarea raportului juridic. În raporturile civile reale ce conŃin drepturi absolute (dreptul de proprietate) numai subiectul activ este determinat, individualizat, de la naşterea raportului juridic, subiectul pasiv fiind nedeterminat. (Vezi materia obligaŃiilor “Drept civil II” )

31

A. Persoana fizică – subiect de drept civil

1. Persoana fizică reprezintă omul, luat în individualitatea sa, ca titular de drepturi şi obligaŃii care se identifică prin următoarele elemente: nume, domiciliu şi stare civilă, codul numeric personal. Persoana fizică dobândeşte calitatea de subiect al raportului juridic civil pe baza capacităŃii civile. Capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitate de folosinŃă şi capacitate de exerciŃiu. Capacitatea civilă este parte a capacităŃii juridice specifică ramurii de drept civil şi reprezintă aptitudinea generală a unei persoane de a fi titulară de drepturi şi obligaŃii.

2. NoŃiunea de capacitate de folosinŃă

Capacitatea de folosinŃă este capacitaea de a avea drepturi şi obligaŃii (art. 5, alin. 2, Decretul nr. 31/1954), adică aptitudinea generală a persoanei fizice de a fi titulară de drepturi şi obligaŃii civile, de a fi subiect de drept civil.

a. Din reglementarea capacităŃii de folosinŃă desprindem următoarele caractere juridice: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea şi universalitatea.

b. Începutul capacităŃii de folosinŃă Art.7 alin.2 din Decretul 31/1954 stabileşte începutul capacităŃii de folosinŃă de la data naşterii persoanei. Art.7 alin.2 prevede o excepŃie, statornicind că “drepturile copilului sunt recunoscute de la concepŃiune, însă numai dacă el se naşte viu”

c. ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă se exprimă prin aptitudinea persoanei de a avea toate drepturile şi obligaŃiile civile. ExcepŃie face capacitatea de folosinŃă anticipată, care are în conŃinut numai drepturi Îngrădirile capacităŃii de folosinŃă pot fi grupate în două categorii: îngrădiri (incapacităŃi) cu caracter de sancŃiune sau de măsuri de siguranŃă.

d. Încetarea capacităŃii de folosinŃă Art.7 alin. 1 Decretul 31/1954 stabileşte: capacitatea de folosinŃă încetează o dată cu moartea persoanei. Constatarea morŃii unei persoane fizice se realizează prin 2 moduri: - moartea constatată fizic, direct (certificat medical constator al decesului); - declararea judecătorească a morŃii, ipoteză în care data morŃii, care se înscrie în actul de deces, este data stabilită prin hotărârea judecătorească declarativă de moarte definitivă şi irevocabilă. Conform art. 20 din Decretul nr. 31/1954 “Dacă cel declarat mort este în viaŃă, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea.“

32

3. NoŃiunea de capacitate de exerciŃiu a persoanelor fizice Capacitatea de exerciŃiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii săvârşind acte juridice (art. 5, alin. 3, Decret 31/1954).

a. Caracterele juridice ale capacităŃii de exerciŃiu a persoanelor fizice sunt: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea.

b. Capacitatea de exerciŃiu deplină

În dreptul civil roman capacitatea de exerciŃiu deplină constituie regula, iar lipsa capacităŃii de exerciŃiu şi capacitatea de exerciŃiu restrânsă constituie excepŃii de la regulă. Capacitatea deplină de exerciŃiu constă în aptitudinea persoanei fizice de a dobândi şi exercita drepturile subiective civile, de a-şi asuma obligaŃii, prin încheierea personal şi singură a tuturor actelor juridice îngăduite de lege.

c. Începutul capacităŃii de exerciŃiu deplină

Art. 8 din Decretul 31/1954 dispune: “Capacitatea deplină de exerciŃiu începe de la data când persoana devine majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani. Minorul care se căsătoreşte dobândeşte prin aceasta capacitate deplină de exerciŃiu.” DispoziŃiile Codului familiei prevăd: “Bărbatul se poate căsători numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani, iar femeia dacă a împlinit vârsta de 16 ani. Pentru motive temeinice se poate încuviinŃa căsătoria femeii care a împlinit 15 ani.”

d. ConŃinutul capacităŃii depline de exerciŃiu

Constă în posibilitatea persoanelor fizice de a încheia acte juridice civile cu excepŃia celor expres prohibite de lege care au ca rezultat o îngrădire a capacităŃii de folosinŃă şi implicit a capacităŃii de exerciŃiu.

e. Încetarea capacităŃii de exerciŃiu deplină

Capacitatea de exerciŃiu deplină încetează: - Prin moartea sau declararea judecătorească a morŃii persoanei

fizice; - Prin punerea sub interdicŃie judecătorească; - Prin declararea nulităŃii sau anularea căsătoriei, înainte ca femeia să

fi împlinit 18 ani, dacă aceasta a fost de rea credinŃă la încheierea căsătoriei (cunoştea cauza de nulitate absolută sau relativă).

33

4. Lipsa capacităŃii de exerciŃiu

a) NoŃiune Nu au capacitate de exerciŃiu: - minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;

- persoana pusă sub interdicŃie (persoana care nu are discernământ datorită alienării sau debilităŃii mintale)

b) Reprezentare legală Art. 11 alin 2. Decretul 31/1954 dispune: “Pentru cei ce nu au capacitate de exerciŃiu, actele juridice se fac de reprezentanŃii lor legali.” În raport de sursa ei, reprezentarea este de trei feluri: convenŃională (contract de mandate), legală (lege) şi judiciară (îşi are izvorul în împuternicirea dată de instanŃa judecătorească) 5. Încetarea lipsei capacităŃii de exerciŃiu

Cazurile de încetare sunt:

- prin împlinirea vârstei de 14 ani, când dobândeşte capacitate de exerciŃiu restrânsă; - prin decesul minorului; - în cazul persoanei pusă sub interdicŃie judecătorească, prin ridicarea interdicŃiei sau prin decesul acesteia.

6. Capacitate de exerciŃiu restrânsă

a) NoŃiune

Art. 9 alin. 2 Decretul 31/1954, art. 105 alin. 2 Codul familiei stabilesc actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinŃarea prealabilă a părinŃilor sau a tutorelui.

b) ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu restrânse

Minorul între 14 şi 18 ani participă la viaŃa juridică diferit: - încheie personal şi singur acte juridice civile (art. 10 Decretul 31/1954) - încheie personal , dar cu încuviinŃarea prealabilă a reprezentanŃilor legali acte juridice civile (art. 133, alin. 2 Codul familiei) - încheie personal dar cu dublă încuviinŃare prealabilă (a reprezentanŃilor legali şi ai autorităŃii tutelare) acte juridice civile (art. 133 alin. 3 Codul familiei).

c) Încetarea capacităŃii de exerciŃiu restrânsă are loc:

- când minorul dobândeşte capacitate de exerciŃiu deplină; - când minorul de 14-18 ani decedează; - minorul este pus sub interdicŃie judecătorească.

34

7. SancŃionarea nerespectării regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu

Încheierea unor acte juridice cu nesocotirea regulilor referitoare la capacitatea de exerciŃiu are drept efect anularea acestor acte. Nulitatea operează nu numai pentru viitor (ex nunc), ci şi pentru trecut (ex tunc) În ipoteza anulării actului neregulat încheiat, incapabilul va fi obligat să restituie prestaŃiile primite numai în măsura în care a profitat de ele. numele de familie prenumele

numele pseudonimul

Persoana fizică Atribute de identificare de drept comun legal

domiciliul convenŃional (ales)

starea civilă codul numeric personal B) Persoana juridică – subiect de Drept Civil

1. NoŃiune Potrivit prevederilor Decretului nr. 31/1954 “persoana juridică este orice organizaŃie care are o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop în acord cu interesul obştesc.” Persoana juridică este o ficŃiune juridică, un subiect colectiv de drept care se înfiinŃează, se organizează şi participă la raporturile juridice cu respectarea cerinŃelor legale de fond şi de formă. Recunoaşterea calităŃii de persoană juridică şi conferirea personalităŃii juridice unor entităŃi sociale este exclusiv opera legii. ExistenŃa acestei instituŃii de drept civil, a persoanei juridice, are la bază interese social-economice generale.

2. Elementele constitutive ale persoanei juridice Art. 26 lit. e Decretul 31/1954 cuprinde trei elemente:

- organizarea de sine stătătoare; - un patrimoniu propriu; - un scop propriu în accord cu interesul public general.

35

3. Clasificarea persoanelor juridice Criteriile de clasificare care pot fi reŃinute sunt următoarele:

A) După domeniul dreptului de care aparŃin, persoanele juridice sunt de drept public şi de drept privat.

Persoane juridice de drept public: - Statul; - UnităŃile administrativ-teritoriale; - AutorităŃile puterii legislative; - AutorităŃile puterii executive şi autorităŃile administraŃiei publice; - AutorităŃile puterii judecătoreşti; - Curtea de Conturi; - Curtea ConstituŃională; - InstituŃiile de stat; - Partidele politice. Persoane juridice de drept privat: - AgenŃii economici de stat; - SocietăŃile comerciale; - Sindicatele; - Cultele religioase; - OrganizaŃiile cooperatiste; - Casele de Ajutor Reciproc; - AsociaŃiile şi fundaŃiile; - OrganizaŃii patronale.

B) Potrivit formei dreptului de proprietate pe care se întemeiază: - persoane juridice de stat (proprietate publică) - personae juridice private (proprietate privată) - persoane juridice mixte (au la bază atât proprietatea publică, cât şi

proprietatea privată) - persoane juridice ce se întemeiază pe proprietatea privată internă şi pe

proprietatea străină

C) După naŃionalitate, persoanele juridice sunt: - persoane juridice române; - persoane juridice străine.

D) După natura scopului urmărit: - persoane juridice cu scop patrimonial; - persoane juridice cu scop nepatrimonial.

36

4. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice Prin înfiinŃarea persoanei juridice se înŃelege crearea unui subiect colectiv de drept, potrivit legii. Modurile de înfiinŃare – cadru – ale persoanei juridice. Art. 28 din decretul 31/1954 prevede: Persoana juridică se înfiinŃează:

• prin actul de dispoziŃie al organului competent al puterii sau administraŃiei de stat

• prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, recunoscut de organul puterii sau administraŃiei de stat, competent a verifica numai dacă sunt întrunite cerinŃele legii pentru ca acea persoană juridică să poată lua fiinŃă;

• prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, cu prealabilă autorizare a organului puterii sau administraŃiei de stat, competent a aprecia oportunitatea înfiinŃării ei;

• printr-un alt mod reglementat de lege

• ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de dispoziŃie Prin actul de dispoziŃie al organului competent se înŃelege, după caz: legea, hotărârea sau ordonanŃa Guvernului, hotărârea consiliilor judeŃene sau locale.

• ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act recunoscut Acest mod de înfiinŃare presupune existenŃa a două acte juridice:

- actul celor care constituie persoana juridică, adoptat de personae fizice sau juridice (contract, statul)

- actul de recunoaştere a înfiinŃării, emis de organul competent prin care se constată legalitatea actului de înfiinŃare.

Ex: organizaŃii cooperatiste şi instituŃii şi întreprinderi anexe, create de acestea.

• ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act autorizat Distingem două acte juridice:

- actul celor ce înfiinŃează persoana juridică (contract, statut) - actul de autorizare al organului competent.

Spre deosebire de actul de recunoaştere care este ulterior actului de înfiinŃare, actul de autorizare este prealabil înfiinŃării. Autorizarea prealabilă este un act administrativ, prin care un organ de specialitate apreciază oportunitatea înfiinŃării persoanei juridice, utilitatea acesteia în raport cu scopul, mărimea, capitalul social în raport cu obiectul de activitate, etc. Actul administrativ de autorizare nu trebuie confundat cu autorizarea judecătorească.

37

Iau astfel fiinŃă următoarele catgorii de personae juridice: partidele politice, societăŃile comerciale, asociaŃii şi fundaŃii, societăŃi bancare şi cele din domeniul asigurărilor, societăŃilor agricole.

• ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin alt mod reglementat de lege. Cuprinde cazurile atipice de înfiinŃare (de ex. statul are calitatea de persoană juridică potrivit dispoziŃiilor constituŃionale), etc.

5. Momentul dobândirii personalităŃii juridice ÎnfiinŃarea persoanelor juridice necesită elaborarea şi adoptarea unui număr de acte (documente), toate acestea alcătuind procedura de constituire a persoanei juridice. Momentul în care ia naştere un nou subiect de drept coincide cu momentul în care acesta dobândeşte personalitate juridică. Acest moment diferă în funcŃie de modalitatea de înfiinŃare a persoanei juridice respective şi este stabilit de lege. Se poate vorbi despre următoarele momente de dobândire a personalităŃii juridice (capacitatea de a acea drepturi şi obligaŃii):

- data actului de dispoziŃie ori data fixată în actul de dispoziŃie referitor la înfiinŃare.

- data înmatriculării; - data recunoaşterii, a autorizării înfiinŃării ori a îndeplinirii oricărei alte

cerinŃe (în cazul persoanelor juridice nesupuse înregistrării)

Capacitatea civilă a persoanelor juridice

• Capacitatea juridică şi capacitatea civilă Prin capacitate civilă a persoanei juridice se înŃelege aptitudinea subiectului colectiv de drept de a dispune de drepturi şi obligaŃii civile (capacitatea de folosinŃă), precum şi aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaŃii civile prin intermediul încheierii de acte juridice civile de către organismele (structurile) sale de conducere (cap.acitate de exerciŃiu)

Capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice

• Capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice este acea parte a capacităŃii civile care constă în aptitudinea generală şi abstractă a acestora de a avea drepturi şi obligaŃii Caractere juridice

- specială; - inalienabilitate; - intangibilitate.

38

• Începutul capacităŃii de folosinŃă diferă după cum persoanele juridice sunt

sau nu supuse înregistrării: a) Persoanele juridice supuse înregistrării dobândesc capacitate de folosinŃă

la data înmatriculării, indifferent de modul de înregistrare; b) Persoanele juridice nesupuse înregistrării dobândesc capacitate de

folosinŃă în funcŃie de specificul modului de înfiinŃare: - data actului de dispoziŃie care le înfiinŃează; - data recunoaşterii actului de înfiinŃare; - data autorizării înfiinŃării sau îndeplinirii vreunei alte cerinŃe a legii.

• Principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă

Acest principiu este formulat ca atare în art. 34 al Decretului nr. 31/1954 potrivit căruia “persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfiinŃare sau statut.”

• Sfârşitul capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice coincide cu încetarea acestui subiect de drept.

• Încheierea actelor juridice în lipsa capacităŃii de folosinŃă ori cu încălcarea principiului specialităŃii, atrage nulitatea absolută a actului.

Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor juridice

• Capacitatea de exerciŃiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a dobîndi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaŃii civile, prin încheierea de acte juridice civile de către organelle sale de conducere (art. 35, 36 Decretul nr. 31/1954) Potrivit reglementărilor în vigoare:

- Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi asumă obligaŃiile prin intermediul organismelor sale de conducere.

- Actele juridice încheiate de conducerea persoanei juridice, în limitele puterilor care i-au fost acordate, sunt actele persoanei juridice înseşi.

- Faptele licite sau ilicite, comise de către organismele sale sau reprezentanŃii acestora, obligă persoana juridică în cazul în care au fost săvârşite cu ocazia exercitării funcŃiilor lor.

- Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit, atât faŃă de persoana juridică cât şi faŃă de cel de al treilea.

- Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale se supun regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de înfiinŃare ori statut.

Ca principiu, reprezentarea (angajarea juridică) la persoanele juridice se realizează de către un organism executiv (de conducere operativă).

39

• Începutul şi sfârşitul capacităŃii de exerciŃiu DispoziŃiile cuprinse în art. 33 şi art. 35 din Decretul 31/1954 prevăd că momentul dobândirii capacităŃii de exerciŃiu este acelaşi cu momentul dobândirii capacităŃii de folosinŃă şi se evidenŃiază, practic, prin desemnarea organelor sale de conducere. Sfârşitul capacităŃii de exerciŃiu are loc la data încetării exitenŃei persoanei juridice. Potrivit principiilor aplicabile în materie, sancŃiunea nerespectării normelor privind capacitatea de exerciŃiu este nulitatea relativă. Bibliografie: R. Dimitriu Op. cit. Pag. 203-271 vol. 1

40

Atributele de identificare ale persoanelor juridice

comasare fuziune absorbŃie

transmisiune universală

reorganizare

divizare totală parŃială

transmisiune cu titlu universal

Încetarea persoanei juridice

termenul s-a împlinit universal scopul s-a realizat dizolvare scopul a devenit contrar legii şi regulilor de

convieŃuire socială numărul membrilor a scăzut sub limita stabilită

prin lege

Atributele de identificare ale

persoanei juridice

denumirea sediul naŃionalitatea contul bancar codul fiscal numărul de înmatriculare în Registrul comerŃului capitalul social firma emblema marca telefon, fax, telex

41

ÎnfiinŃarea persoanelor juridice

Senatul şi Camera DeputaŃilor PreşedinŃia Guvernul

Prin act de dispoziŃie

Ministerele Organele puterii judecătoreşti ÎnfiinŃarea Prin act de organizaŃiile cooperatiste meşteşugăreşti persoanelor juridice

înfiinŃare recunoscut

organizaŃiile cooperaŃiei de consum şi credit

partidele politice Prin act de asociaŃiile şi fundaŃiile înfiinŃare asociaŃiile de proprietari autorizat Camerele de comerŃ şi industrie statul roman Prin alt mod misiunile diplomatice reglementat oficiile consulare

prin decret prezidenŃial

de lege asociaŃiile de locatari

42

2. ConŃinutul raportului juridic NoŃiunea de conŃinut: ConŃinutul raportului juridic este alcătuit din:

- drepturile subiectului activ - obligaŃiile subiectului pasiv

NoŃiunea de drept subiectiv civil reprezintă aptitudinea unei persoane recunoscute de lege de a-şi realiza prerogativele în calitate de subiect de drept în limitele impuse de lege. Drepturile şi obligaŃiile sunt interdependente, în sensul că drepturilor subiectului activ le corespund obligaŃiile subiectului pasiv. InterdependenŃa drepturilor şi obligaŃiilor este diferită în funcŃie de natura raportului civil. Într-un raport juridic ce conŃine drepturi reale subiectul activ are numai drepturi, iar subiectul pasiv, nedeterminat, are obligaŃia negativă de a nu tulbura exerciŃiul acestor drepturi. În raporturile obligaŃionale, obligaŃia poate fi simplă sau complexă. Posibilitatea titularului de a avea o anumită conduită şi de a impune altora o anumită comportare (a da, a face sau a nu face ceva) sunt asigurate, la nevoie, prin apelarea la forŃa de constrângere a statului. Clasificarea drepturilor subiective civile – Criterii

a) În funcŃie de opozabilitatea lor, drepturile subiective civile sunt

absolute şi relative. Dreptul subiectiv absolut aparŃine creditorului într-un raport juridic în care debitorul este nedeterminat având obligaŃia negativă universală de a nu tulbura exerciŃiul dreptului.

Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept în virtutea căruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduită determinată, fără care dreptul nu se poate realiza. (ex. dreptul de creanŃă)

Drepturile relative sunt numai drepturi patrimoniale.

b) În funcŃie de conŃinut, dreptul subiectiv civil poate fi patrimonial şi personal nepatrimonial. Dreptul patrimonial este dreptul subiectiv care are un conŃinut economic evaluabil în bani. Dreptul personal nepatrimonial este dreptul subiectiv care nu are conŃinut economic, nu este evaluabil în bani, fiind strâns legat de persoană şi servind la individualizarea acesteia. Drepturile patrimoniale împreună cu obligaŃiile corespunzătoare alcătuiesc patrimoniul persoanelor. Se clasifică în:

- drepturi reale (jus in re) - drepturi de creanŃă (jus in personam)

43

Drepturile reale reprezintă aptitudinea unei persoane de a-şi realiza prerogativele în mod direct şi nemijlocit asupra unui lucru, fără concursul unei alte persoane. Drepturile de creanŃă sunt drepturile subiective în virtutea cărora subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) să dea, să facă sau să nu facă ceva. Legea recunoaşte două categorii de drepturi reale: drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii.

a) Drepturile reale principale au o existenŃă de sine stătătoare. Enumerăm: - dreptul de proprietate (publică şi privată) - dezmembrămintele dreptuluide proprietate privată: dreptul de uzufruct

(art. 517 şi următoarele din Codul civil), dreptul de servitute (art. 576 şi următoarele din Codul civil), dreptul de superficie (art. 493 şi următoarele din Codul civil)

- drepturile reale reglementate de alte acte normative decât Codul civil: • dreptul de folosinŃă • dreptul de concesiune (art. 135 ConstituŃie, art. 25 Legea 15/1990) • dreptul de administrare • dreptul de preemŃiune (art. 69 Legea 18/1991)

b) Drepturile reale accesorii sunt acelea a căror existenŃă depinde de existenŃa altor drepturi, pe care le garantează.

- dreptul de gaj sau amanet (art. 1685 Codul civil) - dreptul de ipotecă (art. 1746 Codul civil) - privilegiile

Drepturi pure şi simple şi drepturi afectate de modalităŃi

Este pur şi simplu acel drept ce se naşte în cadrul unui raport juridic ce presupune uncreditor, un debitor şi un singur obiect. CreanŃa devine scadentă şi exigibilă din momentul în care s-a născut raportul juridic. Este afectat de modalităŃi acel drept subiectiv civil a cărui existenŃă ori exercitare depinde de evenimentele viitoare denumite termen şi condiŃie (art. 1022 şi respectiv art. 1004 Codul civil) Vezi teoria obligaŃiilor civile

NoŃiunea de obligaŃie civilă. Triplă accepŃiune

- Prin “obligaŃie” sau obligaŃii civile se înŃelege o categorie de raporturi juridice ce conŃin drepturi de creanŃă.

- Prin “obligaŃie” se înŃelege îndatorirea ce revine subiectului pasiv într-un raport juridic civil, de a da, a face, a nu face ceva.

- Prin “obligaŃie” se înŃelege înscrisul care încorporează şi constată existenŃa unei creanŃe, titlu de credit, obligaŃii CEC, etc.

44

Definim obligaŃia civilă ca fiind îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumită conduită, corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ, conduită care poate consta în a da, a face, sau a nu face ceva, împusă la nevoie prin forŃa coercitivă a statului. Clasificarea obligaŃiilor civile. Criterii

• În raport de obiectul lor distingem: a) obligaŃii de a da, a face, a nu face; b) obligaŃii pozitive şi negative; c) obligaŃii de rezultat şi de diligenŃă

- În raport de gradul de opozabilitate obligaŃiile civile se împart în: a) obligaŃii obişnuite, opozabile părŃilor; b) obligaŃii opozabile şi terŃilor; c) obligaŃii reale.

- În raport de sancŃiune, obligaŃiile sunt: a) obligaŃii perfecte; b) obligaŃii imperfecte.

- În raport de structura lor, obligaŃiile civile se subclasifică în: a) obligaŃii pure şi simple, care au un creditor, un debitor, un singur obiect şi

nu sunt afectate de modalităŃi; b) obligaŃii complexe, adică cu pluralitate de subiecte (activă, pasivă, mixtă)

ori cu pluralitate de obiecte; c) obligaŃii afectate de modalităŃi, adică de termen sau condiŃie.

Vezi teoria obligaŃiilor (structură + sancŃiuni)

45

46

47

3. Obiectul raportului juridic civil

Obiectul raportului juridic civil îl reprezintă prestaŃiile la care este îndrituit subiectul activ şi obligat subiectul pasiv. De regulă, astfel de prestaŃii se concretizează ca exprimare materială în bunuri. Bunul reprezintă o valoare economică necesară persoanei şi susceptibilă a fi însuşită prin intermediul drepturilor patrimoniale. NoŃiunea de patrimoniu Prin patrimoniu se înŃelege universalitatea juridică de drepturi şi obligaŃii patrimoniale şi bunuri care aparŃin unei persoane fizice ori juridice. Totalitatea drepturilor alcătuiesc activul patrimonial, iar totalitatea obligaŃiilor pasivul patrimonial.

Caracterele juridice şi importanŃa patrimoniului a) Patrimoniul este o universalitate juridică: este format dintr-o masă de

bunuri, de drepturi, şi obligaŃii cu un anumit regim juridic. b) Patrimoniul este legat de persoană (fizică sau juridică) c) Orice persoană are un singur patrimoniu d) Patrimoniul îndeplineşte funcŃii practice: - explică şi asigură dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. - explică principiile transmisiunii universale cu titlu universal şi cu titlu

particular - explică subrogaŃia reală cu titlu universal; patrimoniul fiind o

universalitate juridică, drepturile şi obligaŃiile din alcătuirea sa nu sunt privite ut singuli, ci împreună, ca valori legate între ele, susceptibile de înlocuire cu alte valori fără ca înlocuirea lor să afecteze existenŃa acestuia; valorile nou intrate în patrimoniu capătă poziŃia juridică a valorilor ieşite.

Clasificarea bunurilor:

• După regimul circulaŃiei juridice sunt: - bunuri care se află în circuitul civil (pot face obiectul oricărui act juridic) - bunuri scoase din circuitul civil (bunuri aparŃinând domeniului public)

• După natura şi calificarea făcută de codul civil sunt: - bunuri mobile - bunuri imobile (art. 461 Codul civil)

a) Bunurile mobile se subdivid în: - bunuri mobile prin natura lor - mobile prin determinarea legii – se cuprind drepturile şi obligaŃiile

mobiliare, drepturile de creanŃă ce au ca obiect un bun mobil, acŃiunile în justiŃie privind un drept mobiliar; dreptul de proprietate intelectuală (art. 474 Codul civil)

48

- mobile prin anticipaŃie – bunuri imobile prin natura lor dar pe care părŃile unui act juridic le consideră anticipat mobile, având în vedere că ele vor deveni în viitor mobile: recoltele şi friucetle neculese, arbuştii prinşi în pământ, produsul neextras al unei cariere (art. 465 şi 466 Codul civil)

b) Bunurile imobile (nemişcătoare) se clasifică în : - imobile prin natura lor (art. 462 Codul civil) - imobile prin obiectul la care se aplică: uzufructul lucrurilor imobile,

servituŃile, drepturi reale şi drepturi de creanŃă acare au ca obiect un imobil, acŃiuni privind valorioficarea drepturilor mobiliare.

- imobile prin destinaŃie – bunuri mobile prin natura lor, dar care sunt considerate imobile fiind destinate ca accesorii pentru serviciul şi exploatarea imobilului respectiv (animalele afectate culturii, stupii, peştii din iaz, oglinzi, ornamente, statui, etc.)

• După modul de determinare: - bunuri individual determinate (res certa), individualizate prin elemente

specifice; - bunuri de gen (res genera), care se individualizează prin trăsături specifice

speciei din care fac parte.

• După cum pot fi înlocuite în executarea unei obligaŃii civile: - bunuri fungibile – acelea care se pot înlocui cu altele în executarea unor

obligaŃii - bunuri nefungibile – acelea care nu se pot înlocui unele cu altele,

debitorul neputând fi eliberat prin predarea altui bun.

• După cum sunt sau nu producătoare de fructe: - bunuri frugifere – produc periodic, fără consumarea substanŃei lor, alte

bunuri, denumite fructe. Art. 483 Codul civil distinge trei feluri de fructe: naturale, industriale, civile.

- bunuri nefrugifere

• După cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea lor, deosebim: - bunuri consumptibile – acele bunuri care îşi consumă integral substanŃa de

la prima întrebuinŃare. (ex. combustibilul, banii, alimentele) - bunuri neconsumptibile – sunt acele bunuri care permit folosirea lor în

timp.

• După cum pot fi ori nu divizate, fără a-şi schimba destinaŃia economică: - bunuri divizibile – pot fi împărŃite fără să-şi schimbe destinaŃia economică - bunuri indivizibile – nu pot fi împărŃite fără a-şi schimba destinaŃia

economică

49

• După cum sunt percepute, pot fi: - bunuri corporale – au o existenŃă materială, pot fi percepute prin simŃurile

omului - bunuri incorporale – (presupun o existenŃă abstractă); sunt valori

economice care nu pot fi percepute direct: titluri de valoare, drepturi reale, de creanŃă, de autor, etc.

• După corelaŃia existentă între bunuri, acestea sunt: - bunuri principale – au o existenŃă de sine stătătoare. - bunuri accesorii sunt bunurile care există alături de un bun principal

(antena pentru televizor)

• După cum pot sau nu pot fi urmărite şi supuse executării silite sunt: - bunuri sesizabile – sunt susceptibile de a forma obiect al executării silite; - bunuri insesizabile – nu pot fi urmărite silit.

50

SECłIUNEA 4. PROBA ŞI MIJLOACELE DE PROBĂ ALE RAPORTURILOR JURIDICE CIVILE 1. NoŃiunea de probă

Prin probă (dovadă) se înŃelege mijlocul juridic de stabilire a existenŃei unui act sau fapt juridic si prin aceasta, a dreptului subiectiv civil şi a obligaŃiei civile. Activitatea de stabilire a actelor şi faptelor juridice de care se leagă existenŃa unor drepturi şi obligaŃii în cadrul unui raport juridic se defineşte prin probaŃiune. 2. ImportanŃa practică

- probele sunt mijloace prin care se asigură constatarea şi realizarea

drepturilor împotriva celor care le nesocotesc. - Probele constituie mijlocul de stabilire a adevărului obiectiv de către

organele de justiŃie; - Probele au rol în prevenirea litigiilor.

3. Obiectul şi sarcina probei

- Prin obiect al probei se înŃelege elementul de dovedit pentru a demonstra

existenŃa unui drept subiectiv şi a obligaŃiei corelative - Cel ce face o propunere înaintea judecăŃii trebuie să o dovedească (art.

1169 Codul civil). Sarcina probei revine reclamantului. - Partea chemată în judecată, pârâtul, în apărarea sa ridică pretenŃii asupra

reclamantului, prin invocarea şi dovedirea unor fapte de natură să paralizeze acŃiunea (invocând excepŃii – împlinirea prescripŃiei, nulitatea actului, stingereea datoriei)

- InstanŃa judecătorească are un rol activ în tot procesul, inclusiv în privinŃa probaŃiunii.

4. CondiŃii de admisibilitate a probelor

- Proba să nu fie oprită de lege; - Proba să fie verosimilă, credibilă; - Proba să fie utilă cauzei; - Proba să fie pertinentă (să aibă legătura cu procesul) - Proba să fie concludentă – trebuie să fie aptă să contribuie la rezolvarea

pricinii)

51

PărŃile unui raport juridic se pot abate de la normele juridice referitoare la probe, de comun acord, dacă lărgesc posibilităŃile de probă şi nu contravin dispoziŃiilor de ordine publică. 5. Mijloacele de probă

Codul de procedură civilă enumeră mijloacele de probă în art. 201-217 şi art. 1170 Cod civil. 1) Înscrisurile. NoŃiune. Clasificare

Înscrisurile reprezintă modalitatea de conservare de date despre acte şi fapte juridice pe un suport material, făcută prin scriere cu mâna, dactilografiere, computerizare, litografiere ori imprimare pe hârtie, pânză, carton, lemn, sticlă, metale, bandă magnetică, etc.

• După scopul urmărit la momentul întocmirii: - înscrisuri preconstituite (emise pentru a servi ca mijloc de probă):

înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privată, chitanŃe, note, facturi; - înscrisuri nepreconstituite: registrele comerciale, registrele şi hârtiile

casnice, scrisori, etc.)

• După efectul lor, înscrisurile pot fi: - înscrisuri originare sau primordiale – care au fost întocmite pentru a

dovedi încheierea, modificarea sau stingerea unui act juridic. (ex: certificatul de naştere, de căsătorie, actul notarial).

- Înscrisuri recognitive (de recunoaştere) art. 1189 Codul civil - Înscrisuri confirmative – sunt acele înscrisuri prin care se înlătură

anulabilitatea unor acte juridice civile.

• După raporturile dintre ele, avem: - înscrisuri originale - copii, care pot fi copii legalizate, copii xerox, copii confirmate

• După criteriul semnăturii autorilor: - înscrisuri semnate (înscris autentic, înscris sub semnătură privată) - înscrisuri nesemnate.

A. Înscrisurile autentice

Potrivit art. 1171 Codul civil actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităŃile cerute de lege, de către un funcŃionar public competent. Categorii de acte autentice:

- înscrisuri autentice notariale - hotărârile organelor jurisdicŃionale - actele de stare civilă, deciziile şi încuviinŃările autorităŃilor tutelare, etc.

52

B. Înscrisul sub semnătură privată

Sunt acele înscrisuri întocmite de către părŃi fără concursul unui funcŃionar public ori al unui organ al statului şi semnate de părŃile în cauză. CondiŃii de validitate:

- condiŃia esenŃială a semnăturii, cerută pentru orice astfel de înscris, indiferent că actul este scris de mână, dactilografiat, etc.

- condiŃii speciale - condiŃia multiplului exemplar (art. 1179 Cod civil) cerută numai pentru

contractele sinalagmatice. - CondiŃia “bun şi aprobat” (art. 1180 Cod civil) făcută de mâna debitorului

– în cazul înscrisurilor ce constată obligaŃii unilaterale având ca obiect o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile.

Nerespectarea condiŃiilor speciale duce la nulitatea înscrisului, dar acesta poate fi folosit ca un început de dovadă scrisă.

C. Alte înscrisuri

Scrisorile, menŃiunile făcute de creditor pe titlul de creanŃă, registrele şi hârtiile casnice, registrele comerciale, răbojurile. 2) Mărturia sau proba testimonială

Mărturia reprezintă relatarea orală făcută de o persoană în faŃa magistratului referitor la acte sau fapte litigioase petrecute în trecut despre care are cunoştinŃă personal. (Belein, pag. 109, Drept civil român) Puterea doveditoare a probei cu martori este lăsată la aprecierea instanŃei de judecată. Judecătorul are libertatea de a aprecia valoarea depoziŃiei de martor. 3) Mărturisirea (recunoaşterea)

Mărturisirea este recunoaşterea de către o persoană a unui fapt pe care o altă persoană îşi întemeiază o pretenŃie sau o apărare şi care este de natură să producă consecinŃe juridice împotriva autorului ei.

Clasificare:

1. După locul în care se realizează, mărturisirea poate fi: - judiciară – când este făcută în faŃa judecătorului. - extrajudiciară – când este făcută în faŃa notarului, a unei alte autorităŃi

publice sau printr-un înscris sub semnătură privată (o declaraŃie, o scrisoare).

2. După modul de exprimare, mărturisirea poate fi: - expresă, când partea recunoaşte fie oral, fie în scris; - tacită, în cazurile în care legea prevede că instanŃa poate aprecia că se află

în faŃa unei recunoaşteri, datorită conduitei negative (de abŃinere) a părŃii.

53

FoŃa probantă a mărturisirii este lăsată la aprecierea magistratului în contextul celorlate probe. Interogatoriul este mijlocul procedural reglementat de art. 218-225 Cod civil, de administrare a probei mărturisirii. 4) PrezumŃiile

Potrivit art. 1199 Cod civil, prezumŃiile sunt consecinŃele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Calsificare:

1. PrezumŃiile simple, prevăzute de art. 1203 Cod civil, sunt opera judecătorului.

2. PrezumŃiile legale sunt acelea (art. 1200 Cod civil) limitativ prevăzute de lege. (ex: puterea ce legea acordă autorităŃii de lucru judecat).

5) Expertiza sau proba prin rapoarte de expertiză

Sunt mijloace de probă, constând într-un raport de expertiză ce cuprinde constatările unor specialişti privind anumite fapte sau acte juridice. ExpertiŃele judiciare pot fi: contabil, medicale, tehnice. 6) Cercetarea la afaŃa locului

Reglementată de art. 215-217 Cod civil, reprezintă un act procesual la îndemâna instanŃei prin acre aceasta cercetează probe materiale ce nu ar putea fi aduse în instanŃă. Bibliografie: R. Dimitriu, Op. Citate, pag. 59-104, vol. 1

54

Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1. DefiniŃi raportul juridic civil 2. Care sunt caracterele raportului juridic civil? 3. Care sunt premisele raportului juridic civil? 4. Cum se pot cladsifica drepturile subiective civile? În funcŃie de ce criterii? 5. ClasificaŃi obligaŃiile civile 6. DefiniŃi patrimoniul 7. Câte categorii de fructe cunoaşteŃi? 8. Ce sunt productele? 9. Ce înŃelegeŃi prin proba drepturilor subiective civile? Care sudnt

mijloacele de probă? RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. ObligaŃiile facultative sunt:

a. obligaŃii cu pluralitate de subiecte b. obligaŃii divizibile c. obligaŃii solidare d. obligaŃii indivizibile e. obligaŃii cu pluralitate de obiecte

2. Are capacitate de exerciŃiu deplină:

a. persoana de 19 ani pusă sub interdicŃie b. femeia de 15 ani căsătorită c. minorul de 15 ani care a încheiat un contract de muncă d. minorul de 17 ani

3. Fructele din arbori, neculese, sunt:

a. bunuri imobile prin natura lor b. bunuri mobile prin natura lor c. bunuri imobile prin obiectul la care se aplică d. bunuri mobile prin determinarea legii e. bunuri mobile prin anticipaŃie

4. Sporul animalellor (prăsila) este:

a. fruct civil b. fruct natural c. fruct industrial d. product e. produs

55

5. Capacitatea de folosinŃă presupune: a. aptitudinea generală de a avea drepturi şi obligaŃii b. aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃiile prin

acte de voinŃă proprii c. aptitudinea de a folosi un bun d. aptitudinea de a încheia un contract

6. ObligaŃiile conjuncte sunt:

a. obligaŃii cu pluralitate de subiecte b. obligaŃii divizibile c. obligaŃii solidare d. obligaŃii indivizibile e. obligaŃii cu pluralitate de obiecte

7. Dreptul personal nepatrimonial

a. poate fi exprimat valoric b. poate fi tranzacŃionat c. poate fi urmărit în justiŃie d. este strâns legat de persoana titularului

8. Marmura este:

a. fruct natural b. fruct industrial c. fruct civil d. produs e. product

9. Dreptul de creanŃă presupune:

a. obligaŃia subiectului pasiv nedeterminat de a face; b. obligaŃia subiectului pasiv nedeterminat de a da c. obligaŃia subiectului pasiv nedeterminat de a nu face d. obligaŃia subiectului pasiv determinat de a nu face, de a face sau de a

da ceva e. nu presupune obligaŃia corelativă

10. Peştele din iaz reprezintă:

a. bun mobil prin natura sa b. bun imobil prin destinaŃie c. bun imobil prin natura sa d. bun mobil prin destinaŃie e. bun mobil prin anticipaŃie.

56

CAPITOLUL IV

ACTUL JURIDIC CIVIL

SECłIUNEA 1. NOłIUNE ŞI CLASIFICARE Prin act juridic civil se înŃelege o manifestare de voinŃă făcută cu intenŃia de a produce efecte juridice, respectiv de a naşte, modifica ori stinge un raport juridic civil concret. Expresia „act juridic civil” are două înŃelesuri:

- operaŃiunea juridică însăşi (negotium juris) - înscrisul constatator, suportul material ce fixează operaŃia juridică

(instrumentum probationis) Categorii de acte juridice civile

1. După numărul părŃilor există: - acte unilaterale (exprimă o singură voinŃă – testamentul, renunŃarea la un

drept). Nu trebuie confundat cu contractul unilateral (contractul care dă naştere la obligaŃii numai pentru una dintre părŃi – împrumutul, depozitul, mandatul donaŃia fără sarcină, etc.)

- acte bilaterale (constituie rezultatul acordului de voinŃă a două părŃi - contractul)

- acte multilaterale (constituie voinŃa a trei sau a mai multor părŃi – de exemplu, contractul de societate)

2. După scopul urmărit de părŃi la încheierea lor, actele civile pot fi: - Acte cu titlu oneros – acel act prin care în schimbul folosului patrimonial

procurat de o parte celeilalte, se urmăreşte obŃinerea altui folos patrimonial. Se subclasifică în: • acte comutative, la încheierea cărora părŃile cunosc existenŃa şi

întinderea obligaŃiilor lor (de exemplu, contractul de vânzare-cumpărare sau de schimb)

• acte aleatorii, la încheierea lor părŃile nu cunosc întinderea obligaŃiilor lor (de exemplu, contractul de asigurare, contractul de rentă viageră, etc.)

57

- Acte cu titlu gratuit (acele acte prin care se procură un folos patrimonial, fără a se urmări un echivalent). Se subclasifică în: • liberalităŃi (acte prin care dispunătorul îşi micşorează patrimonial -

donaŃie, legat) • acte dezinteresate (acte prin care dispunătorul procură un avantaj

patrimonial fără a-şi micşora patrimoniului – de exemplu, mandatul gratuit, depozitul gratuit, împrumutul fără dobândă)

3. După efectele produse, actele juridice pot fi: - acte constitutive – cele care dau naştere la drepturi subiective noi, care n-

au existat anterior (de exemplu, constituirea unei ipoteci) - acte translative – actul juridic civil ce are ca efect strămutarea unui drept

subiectiv civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu (de exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, cesiunea de creanŃă)

- acte declarative – este declarativ actul juridic civil ce are ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept subiectiv preexistent (de exemplu, actul confirmativ, tranzacŃia, partajul).

4. După importanŃă lor, se disting: - acte juridice civile de conservare - acte juridice civile de administrare - acte juridice civile de dispoziŃie

• Este de conservare actul juridic care are ca efect preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil (de exemplu, întreruperea unei prescripŃii prin intentarea acŃiunii în justiŃie, etc.)

• Este de administrare actul juridic civil prin care se realizează o normală punere în valoare a unui bun sau a unui patrimoniu (de exemplu reparaŃiile de întreŃinere, închirierea unui bun, culegerea fructelor, etc.)

• Este de dispoziŃie acel act juridic civil care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui bun sau a unui drept sau grevarea unui bun cu o sarcină (gaj, ipotecă), (de exemplu, vânzarea-cumpărarea)

5. În funcŃie de conŃinutul lor, actele juridice pot fi patrimoniale şi

nepatrimoniale. • Este patrimonial acel act juridic civil ce are un conŃinut evaluabil în

bani (de exemplu actele care privesc drepturi reale şi de creanŃă: împrumut, vânzare-cumpărare).

• Este nepatrimonial acel act juridic civil care are un conŃinut neevaluabil în bani (de exemplu, actul căsătoriei, actul înfierii)

58

6. După modul sau forma de încheiere, actele juridice civile pot fi consensuale, solemne şi reale. • Actul juridic civil este consensual când se încheie prin simpla

manifestare de voinŃă a părŃilor (de regulă: ex. art. 1295 din Codul civil)

• Actul juridic solemn are nevoie pentru încheierea lui valabilă, pe lângă manifestarea de voinŃă şi de respectarea unor cerinŃe prevăzute anume de lege (forma este cerută ad validitatem sau ad solemnitatem). De exemplu, testamentul, donaŃia, etc.

• Este real acel act juridic civil pentru a cărui încheiere valabilă, alături de manifestarea de voinŃă este nevoie şi de predarea sau remiterea bunului. De exemplu, depozitul, împrumutul, etc.

7. După momentul producerii efectelor juridice sunt: - acte între vii (inter vivos) - acte pentru cauză de moarte (mortis causa) 8. După legătura cu modalităŃile distingem acte pure şi simple şi acte

afectate de modalităŃi (termen, condiŃie şi sarcină). 9. După raportul existent între ele, actele juridice pot fi principale şi

accesorii: • Este act juridic civil principal, actul care are o existenŃă de sine

stătătoare, independentă. • Este act juridic civil accesoriu, actul a cărui soartă juridică depinde de

soarta altui act juridic, principal (de exemplu gajul, ipoteca)

10. Din punct de vedere al modului de executare, actele juridice civile cu titlu oneros pot fi acte cu executare dintr-o dată (uno ictu) şi acte cu executarea succesivă (de exemplu, locaŃiunea, renta viageră)

11. În funcŃie de modalitatea încheierii lor, se disting actele strict personale

(exemplu testamentul) şi actele care pot fi încheiate şi prin reprezentare (prin mandatar).

59

SECłIUNEA 2. CONDIłIILE DE VALIDITATE ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL

1. NoŃiune, enumerare, clasificare Art. 948 din Codul civil dispune: „CondiŃiile esenŃiale pentru validitatea unei convenŃii sunt:

1. capacitatea de a contracta; 2. consimŃământul valabil exprimat; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită.”

CondiŃiile enumerate sunt obligatorii pentru orice act juridic (universal, bilateral, multilateral.) Există şi o condiŃie de formă, cerută pentru validitatea actelor solemne. Neîndeplinirea acestora duce la nulitatea absolută a actelor juridice civile respective. CondiŃiile actului juridic civil pot fi:

- de fond – privesc conŃinutul actului (capacitatea, consimŃământul, cauza, obiectul);

- de formă – privesc forma juridică în care se exteriorizează voinŃa; - esenŃiale (cerute pentru valabilitatea actului); - neesenŃiale (pot lipsi fără să afecteze valabilitatea actului juridic; sunt

stabilite prin voinŃa părŃilor); - generale (privesc toate actele juridice); - speciale (au în vedere numai anumite categorii de acte juridice civile)

2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil „Prin capacitatea de a încheia actul juridic civil se înŃelege acea condiŃie de fond şi esenŃială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaŃii civile prin încheierea actelor de drept civil”. Potrivit art. 949 Cod civil: „poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege.” Art. 950 Cod civil precizează: „Necapabilii de a contracta sunt:

- minorii; - interzişii - toŃi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte.”

Capacitatea de a încheia actul juridic civil este o parte a capacităŃii de folosinŃă a persoanei fizice sau a persoanei juridice. Constituie o premisă a capacităŃii de exerciŃiu.

60

3. ConsimŃământul valabil exprimat Prin consimŃământ se înŃelege acea condiŃie esenŃială, de fond şi generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil manifestată în exterior. Pentru a fi valabil exprimat, consimŃământul trebuie să întrunească condiŃiile următoare:

a. să provină de la o persoană cu discernământ; b. să fie exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice; c. să fie exteriorizat; d. să nu fie alterat de vreun viciu de consimŃământ; e. să fie ferm şi serios. Viciile de consimŃământ Art. 953 Cod civil arată: „consimŃământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenŃă sau surprins prin dol.”

a. Eroarea se poate defini ca fiind falsa reprezentare a realităŃii din mintea uneia din părŃi, la încheierea actului juridic civil. Clasificare: 1. după criteriul consecinŃelor pe care le produc, erorile pot fi:

- eroarea - obstacol - falsă reprezentare cade fie asupra naturii actului care se încheie (error în negoŃio), fie asupra identităŃii obiectului (error in corpore)

- eroarea - viciu de consimŃământ - falsa reprezentare cade fie asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului (error in substatiam), fie asupra identităŃii ori calităŃilor esenŃiale ale persoanei cocontractante (error in personam)

2. în funcŃie de natura realităŃii falsificate, eroarea este: - eroare de fapt – falsa reprezentare a unei situaŃii de fapt

existente la încheierea actului juridic. - eroare de drept – falsa reprezentare poartă asupra existenŃei ori

conŃinutului unui act normativ. În dreptul român se admite că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii, deci nimeni nu poate invoca eroarea asupra dispoziŃiilor legii.

b. Dolul (viclenia) Dolul, numit şi viclenie, este acel viciu de consimŃământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene sau dolnice, pentru a o determina să încheie un act juridic. VoinŃa este viciată printr-o eroare provocată.

61

c. ViolenŃa ViolenŃa poate fi definită ca fiind acel viciu de consimŃământ ce constă în ameninŃarea unei persoane cu un rău iminent care îi provoacă o temere ce o determină să încheie un act juridic civil, pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Sub aspect structural, violenŃa-viciu de consimŃământ este alcătuită din două elemente: - un element subiectiv, ce constă în insuflarea unei temeri persoanei

ameninŃate; - un element obiectiv, exterior, ce constă în constrângerea persoanei,

care poate fi de natură fizică, de natură patrimonială sau de natură morală.

d. Leziunea Leziunea se poate defini ca fiind viciul de consimŃământ ce constă în disproporŃia vădită între două prestaŃii, în actele juridice cu titlu oneros. Leziunea are un domeniu restrâns de aplicare, din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca (minorii între 14 şi 18 ani), precum şi din punctul de vedere al actelor juridice care pot fi anulate (actele de administrare încheiate de aceştia fără încuviinŃarea ocrotitorului legal). 4. Obiectul actului juridic civil

Prin obiect al actului juridic civil se înŃelege conduita părŃilor stabilită prin acel act juridic civil, respectiv acŃiunile ori inacŃiunile la care părŃile sunt îndreptăŃite sau de care sunt Ńinute. CondiŃiile obiectului:

- Obiectul trebuie să existe în prezent sau în viitor (art. 962 – 965 Cod civil) - Obiectul trebuie să fie în circuitul civil - Obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil - Obiectul trebuie să fie posibil (material sau juridic) - Obiectul actului juridic trebuie să fie licit şi moral

5. Cauza actului juridic

Cauza sau scopul este elementul actului juridic civil ce constă în obiectivul urmărit în momentul încheierii unui astfel de act. Cauza, împreună cu consimŃământul formează voinŃa juridică. Elementele cauzei:

- scopul imediat sau scopul obligaŃiei - scopul mediat sau scopul actului juridic

62

Cauza actului juridic civil, pentru a fi valabilă, trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiŃii:

- cauza trebuie să existe - cauza trebuie să fie reală - cauza trebuie să fie licită şi morală

6. Forma actului juridic civil

Prin „forma actului juridic civil” se înŃelege acea condiŃie care constă în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinŃă făcută cu intenŃia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret. În conformitate cu principiul consensualismului pentru ca un act juridic civil să fie valabil încheiat simpla manifestare de voinŃă este necesară şi suficientă, fără a fi nevoie să fie exprimată într-o anumită formă.

ExcepŃii de la principiul consensualismului 1. Forma cerută pentru validitatea actului juridic (ad validitatem)

(exemplu: donaŃia, contractul de societate comercială); 2. Forma cerută pentru probaŃiunea actului juridic civil (ad probationem)

Neîndeplinirea formei nu afectează existenŃa actului, dar face imposibilă dovedirea cu alt mijloc de probă a existenŃei şi conŃinutului actului juridic. De exemplu, contractul de locaŃiune, contractul de depozit (art. 1597 Cod civil)

3. Forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic • pentru a putea opune faŃă de terŃi anumite acte juridice, legea a

instituit formalităŃi de publicitate, în lipsa cărora actul nu le este opozabil.

• aceste formalităŃi se referă în principal la publicitatea imobiliară, care face actul juridic opozabil erga omnes (Legea nr. 7/1996) a cadastrului şi publicaŃii imobiliare.

• există şi alte aplicaŃii ale formei cerute de lege pentru opozabilitatea faŃă de persoanele care nu au participat la încheierea actului juridic. De exemplu notificarea cesiunii de creanŃă (art. 1393 Cod civil)

Bibliografie: „Drept civil” vol 1 - coordonator: conf. dr. Raluca Dimitriu, pag. 105-146

63

CondiŃiile actului juridic civil

De fond Capacitate ConsimŃământ CondiŃiile actului Obiect

juridic civil Cauza

De formă Ad validitateam Contractul de donaŃie (art. 813 Cod civil)

Contractul de ipotecă (art. 1722 Cod civil)

Ad probationem Contractul de locaŃiune

(art. 1416 Cod civil) Depozitul valutar

(art. 1597 Cod civil) Închirierea locuinŃelor

(Legea 114/1996) Contractul de asigurare

(Legea nr. 135/1995) Opozabilitatea

faŃă de terŃi Publicitatea imobiliară prin cărŃile funciare (Lg.7/1996)

Modificarea cesiunii de creanŃă (art. 1393 Cod civil)

Înregistrarea societăŃilor comerciale (Legea 31/1990)

Să provină de la o persoană cu discernământ

CondiŃiile Să fie exteriorizat (expres sau tacit) consimŃământului Să fie dat cu intenŃia de produce efecte juridice Să nu fie alterat de vicii de consimŃământ: eroare dol (viclenie) violenŃă leziune

64

SECłIUNEA 3. MODALITĂłILE ACTULUI JURIDIC CIVIL Actele juridice civile pot fi pure şi simple sau afectate de modalităŃi. ModalităŃile sunt acele evenimente viitoare de care depinde existenŃa sau executarea drepturilor subiective civile şi a obligaŃiilor civile din actele afectate de modalităŃi. ModalităŃile actului juridic civil sunt termenul, condiŃia şi sarcina. 1. Termenul Termenul este acel eveniment viitor şi sigur ca realizare, care fie amână producerea efectelor unui act juridic civil, fie determină încetarea efectelor acestuia. Clasificarea termenelor 1. În funcŃie de efectul său, termenul poate fi suspensiv sau extinctiv.

- termenul suspensiv – amână începerea exercitării drepturilor şi executării obligaŃiilor până la împlinirea lui (de exemplu: contractul de împrumut).

- termenul extinctiv – amână stingerea exercitării drepturilor ori încetarea executării obligaŃiilor până la împlinirea lui. (de exemplu: contratul de rentă viageră)

2. În funcŃie de beneficiarul termenului - termen în favoarea debitorului; - termen în favoarea creditului (contractul de depozit) - termen în favoarea ambelor părŃi (contractul de asigurare)

3. După izvorul său, termenul poate fi: - termen legal (stabilit de lege) - termen convenŃional (stabilit de părŃi) - termen judiciar (acordat de instanŃă debitorului)

Efectele termenului

- termenul influenŃează doar executarea actului juridic civil, nu şi existenŃa sa.

- împlinirea termenului extinctiv înseamnă stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaŃiei corelative. De exemplu, împlinirea termenului contractului de închiriere marchează încetarea dreptului de a folosi bunul închiriat şi a obligaŃiei de a asigura folosinŃa lui liniştită.

65

2. CondiŃia CondiŃia, ca modalitate a actului juridic civil este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, eveniment de care depinde însăşi existenŃa actului juridic.

Clasificarea condiŃiei 1. în funcŃie de efectul pe care îl produce, condiŃia este suspensivă şi

rezolutorie. CondiŃia suspensivă este cea care, până la realizarea ei, suspendă existenŃa drepturilor subiective civile şi a obligaŃiilor corelative. De exemplu „îŃi vând imobilul din Craiova, dacă voi fi transferat la Bucureşti”. CondiŃia rezolutorie este cea până la realizarea căreia drepturile subiective şi obligaŃiile corelative ale părŃilor sunt considerate că există şi se execută (de exemplu, „prezentul contract de vânzare-cumpărare de desfiinŃează, dacă vânzătorului i se naşte cu copil”.) 2. în funcŃie de legătura ei cu voinŃa părŃilor, a realizării sau a nerealizării

evenimentului: - condiŃie cauzală - condiŃie mixtă - condiŃie protestativă

Efectele condiŃiei

Efectele condiŃiei suspensive – pendente conditione Înainte de îndeplinirea condiŃiei suspensive, drepturile şi obligaŃiile părŃilor sunt suspendate în existenŃa lor. Ca urmare: - creditorul nu poate cere executarea obligaŃiei - debitorul care a plătit poate cere restituirea (a făcut o plată nedatorată) - în actele translative de drepturi reale nu se produce efectul translativ; - creditorul poate face acte de conservare a dreptului său (art. 1016 Cod

civil); se poate să transmită dreptul său (drept condiŃional) prin acte între vii sau pentru cauză de moarte.

- prescripŃia extintivă nu începe să curgă; - compensaŃia nu poate opera.

Efectele condiŃiei suspensive – evenimente conditione Atunci când condiŃia suspensivă s-a împlinit, actul juridic este considerat, că a fost un act pur şi simplu. Efectul principal al împlinirii condiŃiei suspensive este retroactivitatea. Astfel: - plata făcută de către debitor rămâne valabilă - transmiterea drepturilor se consolidează În cazul în care condiŃia suspensivă nu este îndeplinită, părŃile sunt în situaŃia anterioară încheierii actului juridic civil.

66

Efectele condiŃiei rezolutorii – pendente conditione Înainte de îndeplinirea condiŃiei rezolutorii actul juridic se comportă ca un act pur şi simplu, neafectat de modalităŃi. Efectele condiŃiei rezolutorii – evenimente conditione Dacă se îndeplineşte condiŃia rezolutorie, principalul efect este desfiinŃarea retroactivă a actului juridic, conform regulii rezolutorii dontis resolvitur ins accipientis (anularea actului iniŃial atrage anularea actului subsecvent) În cazul în care condiŃia rezolutorie nu s-a realizat, suntem în prezenŃa consolidării retroactive a actului juridic.

3. Sarcina Sarcina este acea modalitate a actului juridic civil care constă într-o obligaŃie de da, a face sau a nu face ceva, impusă de dispunător gratificatului, în actele cu titlu gratuit. Clasificare: Din punctul de vedere al persoanei beneficiarului, poate fi:

- în favoarea dispunătorului; - în favoarea gratificatului; - în favoarea unei terŃe persoane

Neîndeplinirea sarcinii poate constitui motiv de revocare a actului juridic civil. Sarcina conferă actelor gratuite caracter sinalagmatic. Bibliografie pag. 146-155 – Raluca Dimitriu op. cit.

67

SECłIUNEA 4. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL 1. NoŃiune Prin efectele actului juridic civil se înŃeleg drepturile subiective şi obligaŃiile civile la care acesta dă naştere, pe care le modifică sau le stinge. Efectele actului juridic civil reprezintă tocmai conŃinutul raportului juridic civil. Determinarea efectelor actului juridic civil se realizează în etape:

a. prima etapă constă în dovedirea actului juridic b. a doua etapă este a determinării efectelor actului juridic civil, a

interpretării clauzelor actului: - calificarea juridică a actului - se identifică voinŃa reală a părŃilor

2. Principiile efectelor actului juridic civil şi excepŃiile de la ele Principiile efectelor actelor juridice civile sunt regulile de drept civil care arată cum şi faŃă de cine se produc aceste efecte. Principiile care guvernează efectele actelor juridice civile sunt:

a. principiul forŃei obligatorii (pacta sunt servanda); b. principiul irevocabilităŃii; c. principiul relativităŃii (res inter alios acta aliis neque nocere neque

prodesse potest).

a. Principiul forŃei obligatorii Acest principiu este consacrat de art. 969 alin.1 Cod civil „ConvenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante” b. Principiul irevocabilităŃii actului juridic civil Principiul se defineşte ca fiind regula de drept potrivit căreia actului bilateral nu i se poate pune capăt prin voinŃa numai a uneia din părŃi, iar actului unilateral nu i se poate pune capăt prin manifestarea de voinŃă, în sens contrar, din partea autorului actului. Potrivit art. 969 alin. 2 Cod civil, convenŃiile pot fi revocate prin consimŃământul mutual al părŃilor sau datorită unor „cauze autorizate de lege”. ExcepŃii de la principiul irevocabilităŃii convenŃiei:

- contractul de donaŃie între soŃi; - contractul de locaŃie fără termen; - contractul de depozit; - contractul de asigurare (Legea nr. 136/1995); - contractul de concesiune (Legea nr. 219/1998); - testamentul

68

c. Principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil Actul juridic produce efecte juridice numai între părŃile contractante; el nu produce efecte faŃă de terŃi (persoane străine de contract). Sunt avânzi-cauză acele persoane care nu sunt nici părŃi, nici terŃi şi care suportă efecte ale actului juridic civil din cauza legăturii existente între ei şi părŃi. În dreptul civil există trei categorii de avânzi-cauză:

a. succesorii universali şi cu titlu universal; b. succesorii particulari; c. creditorii chirografari.

ExcepŃii de la principiul relativităŃii efectelor actelor juridice: Există două categorii de excepŃii: excepŃii reale şi excepŃii aparente. ExcepŃie reală – stipulaŃia pentru altul sau contractul în folosul unei terŃe persoane este acel contract prin care promitentul se obligă faŃă de stipulant să execute o prestaŃie în favoarea terŃului beneficiar (care nu participă la încheierea actului juridic). De exemplu, contractul încheiat cu o societate de asigurări în beneficiul unei terŃe persoane. ExcepŃii aparente

- situaŃia avânzilor-cauză - promisiunea faptei altuia (convenŃia de porte fort) - simulaŃia - reprezentarea - acŃiunile directe în justiŃie date de lege terŃilor

SimulaŃia are la bază două operaŃii juridice, una secretă şi alta publică. SimulaŃia poate avea trei forme:

- actul juridic poate fi fictiv; - actul juridic poate fi deghizat; - interpunerea unei persoane (prete nom), caz în care adevăratele părŃi

rezultă doar din actul secret. Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoană (reprezentant) încheie un act juridic în numele şi pe seama altei persoane (reprezentat), efectele actului producându-se direct în persoana reprezentatului. Poate fi convenŃională, legală şi judiciară (sechestru judiciar). Promisiunea faptei altuia este convenŃia prin care o parte (promitent) se obligă faŃă de cealaltă parte (creditorul promisiunii) să determine un terŃ să ratifice actul încheiat în absenŃa sa. Bibliografie: pag. 155-166, vol.1 – Raluca Dimitriu op. cit.

69

Categorii de subiecte de drept în raport cu actul juridic civil PărŃi – persoanele care încheie actul juridic, personal sau prin reprezentant. Avânzii – cauză - persoane care nu participă la încheierea actului juridic, dar, datorită legăturilor pe care le au cu părŃile, suportă efectele actului juriidc civil

- succesorii universali - succesorii cu titlu universal - succesorii cu titlu particular - creditorii chirografari

70

Efectele actului juridic civil - principii - excepŃii

Cazuri de restrângere Principiul forŃei obligatorii (art. 969 alin. 1 Cod civil)

ExcepŃii Cazuri de extindere

Efectele actului nu se produc aşa cum au dorit părŃile

Contract de donaŃie între soŃi Privind actele

bi(multi) laterale Contract de locaŃiune fără termen

Privind actele Testamentul

Principiul irevocabilităŃii (art. 969 alin. 2 Cod civil)

ExcepŃii

unilaterale Oferta de a contracta

Reale StipulaŃia pentru altul

SituaŃia avânzilor-cauză Promisiunea faptei altuia (convenŃia de porte fort) SimulaŃia Reprezentarea

Principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil

ExcepŃii

Aparente

AcŃiunile directe în justiŃie date de lege terŃilor

71

SECłIUNEA 5. NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL 1. NoŃiune Nulitatea este sancŃiunea civilă care intervine după înfrângerea prin clauzele sau condiŃiile actului juridic a dispoziŃiei legale, lipsindu-l de efectele în vederea cărora a fost încheiat. Cauzele nulităŃii sunt anterioare sau concomitente încheierii actului juridic. Nulitatea îndeplineşte atât o funcŃie preventivă, cât şi una sancŃionatorie. 2. Clasificarea nulităŃii-criterii

a. după întinderea efectelor sale, nulitatea este parŃială şi totală. b. în funcŃie de modul de consacrare legislativă, nulitatea poate fi expresă

(sau textuală) şi virtuală (sau implicită). c. în funcŃie de felul condiŃiei de validitate nerespectate, distingem între

nulitate de fond şi nulitate de formă. d. în raport de natura interesului ocrotit de lege şi de regimul juridic,

nulitatea este absolută şi relativă. Nulitatea absolută este acea sancŃiune ce intervine în cazul nerespectării, cu prilejul încheierii unui act juridic, a unei norme ce ocroteşte un interes general, public. Nulitatea relativă este acea sancŃiune ce intervine în cazul nerespectării, cu prilejul încheierii unui act juridic civil, a unei norme ce ocroteşte un interes particular, privat. Cauze de nulitate absolută:

1. lipsa unei condiŃii esenŃiale a actului juridic - consimŃământ, obiect, cauză; - nerespectarea unei incapacităŃi speciale sau a principiului specialităŃii

capacităŃii de folosinŃă de către persoanele juridice; - lipsa formei cerută ad validitatem; 2. încheierea actului juridic civil cu încălcarea normelor imperative ale legii,

ordinii publice sau bunelor moravuri 3. lipsa ori nevalabilitatea autorizaŃiei administrative 4. frauda legii

Cauze de nulitate relativă: 1. consimŃământul exprimat în actul juridic a fost viciat prin eroare, dol,

violenŃă, leziune. 2. lipsa discernământului unei părŃi în momentul încheierii actului juridic

civil. 3. încheierea actului juridic de către persoane lipsite de capacitate de

exerciŃiu (minorul sub 14 ani şi interzisul judecătoresc) sau persoane cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, fără încuviinŃările legale.

72

4. încheierea actului juridic cu nesocotirea unor incapabilităŃi instituite pentru ocrotirea unor intere particulare (de exemplu, vânzarea-cumpărarea între soŃi)

5. Încheierea actului în lipsa sau cu depăşirea puterilor de reprezentare, în cazul persoanelor juridice.

6. nerespectarea dreptului de preepmŃiune, prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi Legea arendării nr. 16/1994.

3. Regimul juridic aplicabil nulităŃilor Regimul juridic al nulităŃilor are în vedere regulile care guvernează nulitatea absolută şi nulitatea relativă. Regimul juridic aplicabil nulităŃii absolute se caracterizează prin următoarele reguli:

1. nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată şi poate fi invocată şi din oficiu, de instanŃă;

2. nulitatea absolută poate fi invocată oricând, acŃiunea de nulitate absolută fiind imprescriptibilă;

3. nulitatea absolută nu poate fi, în principiu, confirmată; 4. acŃiunea în nulitate absolută este o acŃiune în constatarea nulităŃii, care

operează în puterea legii chiar din momentul încheierii actului. Regimul juridic aplicabil nulităŃii relative se caracterizează prin:

1. nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana în interesul căreia a fost prevăzută această sancŃiune;

2. acŃiunea în nulitate relativă (în anulabilitate) este prescriptibilă extinctiv. Poate fi invocată cauza de nulitate în termenul general de prescripŃie de 3 ani.

3. nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare (expresă sau tacită). 4. acŃiunea în nulitate relativă este o acŃiune în pronunŃare, actul juridic

anulabil trebuind să fie desfiinŃat de instanŃă.

73

SECłIUNEA 6. EFECTELE NULITĂłII ACTULUI JURIDIC CIVIL

1. NoŃiune Prin efectele nulităŃii se înŃeleg acele consecinŃe juridice ale aplicării sancŃiunii nulităŃii. Efectul nulităŃii constă în desfiinŃarea actului juridic din momentul încheierii sale, restabilindu-se ordinea de drept. Actul juridic nul nu produce efecte pentru viitor (ex nunc), iar efectele produse în trecut se desfiinŃează retroactive (ex tunc).

2. Principii şi excepŃii ce cârmuiesc efectele nulităŃii • Principiul retroactivităŃii efectelor nulităŃii actului juridic

Aplicarea sancŃiunii nulităŃii presupune înlăturarea efectelor actului juridic care s-au produs între momentul încheierii acestuia şi momentul anulării efective a actului. Numim excepŃii de la retroactivitate acele cazuri în care, pentru motive temeinice, efectele care s-au produs între momentul încheierii actului şi momentul anulării sale sunt menŃinute. Acestea sunt:

- menŃinerea efectelor produse în trecut în contractele cu executare succesivă;

- menŃinerea efectelor căsătoriei în privinŃa copiilor rezultaŃi din acea căsătorie;

- păstrarea fructelor culese, anterior anulării, de către dobânditorul de bună-credinŃă.

• Principiul repunerii în situaŃia anterioară (restitutio in integrum) Este o consecinŃă a principiului retroactivităŃii efectelor nulităŃii. Principiul restitutio in integrum este acea regulă de drept potrivit căreia desfiinŃarea retroactivă a efectelor actului trebuie să ducă la restituirea reciprocă şi integrală a prestaŃiilor executate de părŃi de la încheierea actului şi până la declararea nulităŃii sau anulării lui. ExcepŃii de la principiul restitutio in integrum:

- persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, restituie prestaŃia pe care au primit-o în temeiul unui act juridic nul, doar în măsura îmbogăŃirii lor (art. 1164 Cod civil);

- o parte a actului juridic lovit de nulitate nu poate cere restituirea prestaŃiei dacă invocă propria sa turpitudine (imoralitate). („nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obŃine protecŃia unui drept.”)

• Principiul anulării actelor juridice subsecvente, ca o consecinŃă a nulităŃii actului iniŃial (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis)

Acest principiu se referă la efectele nulităŃii faŃă de terŃi.

74

Poate fi definit ca fiind regula juridică în virtutea căreia anularea actului primar atrage şi anularea actului subsecvent, ca urmare a legăturii sale cu primul. Se concretizează în două situaŃii:

- pentru actele autorizate, anularea autorizaŃiei administrative ce precede actul, conduce la anularea actului care avea la bază acea autorizaŃie;

- pentru cazul a două acte, unul principal şi altul accesoriu, anularea actului principal atrage anularea acelui accesoriu.

MenŃinerea actului subsecvent se justifică prin anumite principii de drept:

1. principiul ocrotirii bunei credinŃe 2. principiul validităŃii aparenŃei în drept (error communis facit jus) 3. principiul conversiunii actului juridic 4. principiul răspunderii civile delictuale

Bibliografie: Raluca Dimitriu op. cit. pag. 175-182 vol.1

75

Principiile efectelor nulităŃii

MenŃinerea efectelor produse , în trecut, de un contract cu executare succesivă

Principiul retroactivităŃii ExcepŃii Păstrarea fructelor culese anterior anulării, în cazul posesorului de bună credinŃă

Principiul “nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria turpitudine”

Principiul repunerii în situaŃia anterioară (restitutio in integrum)

ExcepŃii

Incapabilul nu este Ńinut să restituie prestaŃiile primite în temeiul unui act juridic nul, decât în măsura îmbogăŃirii sale

Principiul anulării actului subsecvent (resoluto iure dautis, resolvitur jus accipientis)

ExcepŃii Cazul subdobânditorului de bună credinŃă şi cu titlu oneros al unui bun mobil (şi/sau imobil)

76

Întrebări 1. Actul juridic civil – noŃiune şi clasificare 2. Actul juridic unilateral şi contractul unilateral – definiŃi-le şi distingeŃi

asemănări şi deosebiri 3. CondiŃiile esenŃiale ale actului juridic civil – clasificarea lor. Capacitatea de a

contracta – condiŃie esenŃială de validitate. 4. ConsimŃământul – definiŃi această condiŃie de validitate. Ce condiŃii trebuie

să întrunească pentru a fi valabil? Care sunt viciile de consimŃământ? 5. Obiectul actului juiridc civil- definiŃi şi dezvoltaŃi condiŃiile pe care trebuie

să le îndeplinească pentru a fi valabil. 6. Cauza sau scopul actului juridic civil – definiŃie şi condiŃii de valabilitate. 7. Forma actului juridic civil. 8. ModalităŃile actului juridic civil. 9. Principiile efectelor actului juridic civil şi excepŃiile de la ele. 10. Nulitatea – sancŃiune de drept civil – definiŃie, clasificare, regim juridic. 11. ConsecinŃele juridice ale aplicării sancŃiunii nulităŃii. Principiile efectelor

nulităŃii. Teste grilă

1. Punerea în întârziere a unui debitor: a. este un act constitutiv de drepturi b. este act translativ de drepturi c. este act de dispoziŃie d. aste act de administrare a patrimoniului e. este act de conservare a patrimoniului

2. Actul juridic civil: a. este un eveniment b. este un drept subiectiv c. este o inacŃiune d. este o regulă de conduită obligatorie e. esteo manifestare de voinŃă, făcută cu intenŃia de a produce efecte juridice

3. Actul juridic unilateral reprezintă: a. voinŃa concordantă a două părŃi b. o unică manifestare de voinŃă făcută cu scopul de a produce efecte juridice c. o obligaŃie numai pentru una din părŃi d. un eveniment e. o inacŃiune

4. Testamentul este: a. act juridic unilateral b. eveniment c. act între vii

77

CAPITOLUL V

PRESCRIPłIA EXTINCTIVĂ SECłIUNEA 1. NOłIUNEA, EFECTELE ŞI DOMENIUL DE APLICARE AL PRESCRIPłIEI EXTINCTIVE

1. NoŃiune

PrescripŃia extinctivă constă în pierderea dreptului de a obŃine o hotărâre judecătorească pe baza căreia să se poată proceda la executarea silită a obligaŃiilor, ca urmare a neintroducerii acŃiunii în justiŃie într+un anumit interval de timp stabilit de lege. PrescripŃia extinctivă este modul de stingere a dreptului material la acŃiune prin neexercitarea acestuia în termenul prevăzut de lege. InstituŃia prescripŃiei îşi are sediul materiei în Decretul nrr. 167/1958, în titlul xx din cartea a III din Codul civil şi în alte acte normative cu aplicaŃie în raorturile de drept civil ori interdisciplinar (Codul comercial art. 145 şi Codul familiei art. 21, 52, 55, 60, etc.)

2. Efectele prescripŃiei extinctive

Prin prescripŃiei se stinge dreptul la acŃiune în sens material (art. 1 din Decretul 167/5958) Stingerea dreptului la acŃiune privind drepturile accesorii (ex: dobânzi) Stingerea succesivă a dreptului la acŃiune: art. 12 Decretul 167/1958: în cazul când un debitor este obligat la prestaŃii succesive, dreptul la acŃiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaŃiuni se stinge printr-o prestaŃie deosebită Imprescriptibilitatea dreptului la acŃiune în sens procesual. SupravieŃuirea dreptului subiectiv civil şi a obligaŃiei civile corelative, care devin imperfecte, fiind ocrotite pe calea defensivă a excepŃiei. 3. Domeniul de aplicare a prescripŃiei extinctive

Criterii de determinare - Natura drepturilor subiective (art. 1 Decretul 167/1958) - Actul normativ care reglementează prescripŃia

În raport de natura drepturilor subiective distingem între: - Domeniul prescripŃiei extinctive asupra patrimoniului - Domeniul drepturilor personale nepatrimoniale

78

4. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale A. Drepturile de creanŃă Drepturile de creanŃă sunt supuse prescripŃiei extinctive. Prin excepŃie există drepturi de creanŃă imprescriptibile extinctiv:

- acŃiunea în restituirea drepturilor la CEC - acŃiunea având ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime în asigurările facultative de persoane.

B. Drepturile reale Drepturile reale sunt imprescriptibile extinctiv

- acŃiunea în revendicare imobiliară - acŃiunea în revendicare mobiliară bazată pe dreptul de proprietate publică. - acŃiunea în partaj, prin care se cere împărŃirea bunurilor aflate în proprietate comună; - acŃiunea negatorie (excepŃie, cazul în care prin aceasta se contestă existenŃa unui drept de uzufruct sau de uz având ca obiect un bun mobil) - acŃiunea confesorie prin care se apără dreptul de superficie; - acŃiunea de grăniŃuire.

Prin excepŃie, există şi drepturi reale prescriptibile extinctiv:

- acŃiunea în revendicare mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privată - acŃiunea în revendicare imobiliară în anumite cazuri prevăzute de Codul civil. (art. 498 Codul civil) - acŃiunea în revendicare a imobilelor adjudecate în urma vânzării silite care poate fi făcută de adevăratul proprietar în termen de 5 ani de la data executării ordonanŃei de adjudecare. - acŃiunea confesorie prin care se apără un drept de uzufruct , de uz, de abitaŃie, ori un drept de servitute. - acŃiunea posesorie

5. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor nepatrimoniale Drepturile personal nepatrimoniale sunt imprescriptibile. Prin excepŃie, sunt prescriptibile următoarele acŃiuni:

- acŃiunea în nulitate relativă a căsătoriei - acŃiunea în anulabilitate - acŃiunea în stabilirea paternităŃii şi tăgada paternităŃii

79

SECłIUNEA 2. TERMENELE DE PRESCRIPłIE 1. NoŃiune şi clasificare Prin termen de prescripŃie se înŃelege intervalul de timp stabilit de lege înlăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acŃiune în sens material sub sancŃiunea pierderii acelui drept. Termenele de prescripŃie sunt clasificate în termene generale şi termene speciale. 2. Termenele generale de prescripŃie extinctivă: Termenul general de 3 ani, aplicabil acŃiunilor personale care însoŃesc drepturile de creanŃă, prevăzut de art. 3 Decret nr. 167/1958. Sunt exceptate cazurile pentru care există termene speciale de prescripŃie Termenul general de 30 de ani, aplicabil acŃiunilor reale care însoŃesc drepturile prescriptibile (art. 1890 Codul civil) 3. Termenele speciale de prescripŃie Termene speciale aplicabile acŃiunilor personale, întemeiate pe drepturi de creanŃă:

- termenul de 6 luni, aplicabil acŃiunii în răspundere a vânzătorului pentru viciile ascunse fără viclenie. Pentru viciile ascunse cu viclenie se aplică termenul general de 3 ani. - termenul de 2 ani ce se aplică dreptului la acŃiune privind raporturile care izvorăsc din asigurare; - termenul de 3 ani penttru dreptul la acŃiune cu privire la sume de bani consemnate la bănci, instituŃii de credit şi economice sau la orice alte organizaŃii pe seama statului sau a instituŃiilor publice. - dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligaŃiile bugetelor locale se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.

80

SECłIUNEA 3. CURSUL PRESCRIPłIEI EXTINCTIVE 1. Începutul termenului de prescripŃie PrescripŃia începe să curgă la data când se naşte dreptul la acŃiune. În cazul drepturilor pure şi simple, prescripŃia dreptului la acŃiune începe să curgă de la data naşterii raportului juridic. În cazul drepturilor afectate de termen suspensiv ori de condiŃie suspensivă prescripŃia dreptului la acŃiune începe să curgă la data împlinirii termenului ori realizării condiŃiei. În cazul acŃiunii în răspundere civilă pentru pagube pricinuite prin fapte ilicite, prescripŃia începe să curgă de la adata când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe autorul ei. În cazul acŃiunii în anulabilitate, prescripŃia începe să curgă astfel:

- La anularea pentru violenŃă a actului juridic, atunci când violenŃa a încetat - La anularea pentru eroare sau viclenie şi pentru alte cazuri, la data când

cel îndreptăŃit, reprezentantul său legal sau persoana desemnată de lege să-i încuviinŃeze actele a cunoscut cauza anulării, dar cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la încheierea actului.

- PrescripŃia dreptului la acŃiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării (art. 11 Decretul 67/1958)

- PrescripŃia acŃiunii privind viciicle ascunse ale construcŃiei, începe să curgă de la data descoperirii viciilor însă cel mai târziu la împlinirea a 3 ani de la recepŃie (art. 11 alin. 2 Decretul 167/1958)

- PrescripŃia dreptului la opŃiune succesorală începe să curgă de la data deschiderii succesiunii (data decesului) (art. 700 alin. 1 Codul civil)

2. Suspendarea prescripŃiei extinctive NoŃiune Suspendarea înseamnă oprirea cursului prescripŃiei pe timpul cât durează cauzele limitativ prevăzute de lege, care îl pun pe titularul dreptului în imposibilitatea de a acŃiona.

81

Cauzele de suspendare (art. 13 şi 14 Decretul 167/1958) a) Cât timp cel împotriva căruia curge prescripŃia este împiedicat de un caz de forŃă majoră să facă întrerupere a) Pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din forŃele armate ale României, aflate pe picior de război c) Până la rezolvarea reclamaŃiei administrative făcute de cel îndreptăŃit cu privire la despăgubiri ori restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestări servicii de poştă şi telecomunicaŃii, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de trei luni socotit de la înregistrarea reclamaŃiei d) Cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate prescripŃia nu curge: - între părinŃi sau tutori şi cei vare sunt sub ocrotirea lor - între curatori şi cei pe care îi reprezintă - între cei ce administrează bunuri în temeiul legii ori a unei hotărâri judecătoreşti şi cei ale căror bunuri sunt administrate. e) Împotriva celor lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu până nu au reprezentant legal f) Împotriva celui cu capacitate de exerciŃiu restrînsă, cât timp nu are cine să-i încuviinŃeze actele g) Între soŃi în timpul căsătoriei

Efectele suspendării Efectele generale – după încetarea suspendării, prescripŃia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte. Pe timpul cât durează cauzele de suspendare, curgerea prescripŃiei este oprită. La încetarea cauzei de suspendare prescripŃia îşi reia cursul adîugându-se şi timpul anterior producerii cauzei de suspendare. 3. Întreruperea prescripŃiei extinctive

NoŃiune Întreruperea constă în ştergerea prescripŃiei începute înainte de ivirea unei cauze de întrerupere prevăzute de lege şi începerea unei noi prescripŃii la încetarea cauzei întreruptive.

Cauze de întrerupere (art. 16 Decretul 167/1958) a) recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripŃia. b) introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă aceasta a fost introdusă la o instanŃă judecătorească necompetentă c) un act începător de executare

Efectul întreruperii (art. 17 Decretul 167/1958) - ştergerea prescripŃiei anterioare apariŃiei cauzei de întrerupere - începerea unei noi prescripŃii după încetarea cauzei de întrerupere

82

4. Repunerea în termenul de prescripŃie (art. 19 Decretul 167/1958) Repunerea în termen reprezintă un beneficiu acordat de lege titularului de drept care, din motive temeinice, nu a putut introduce acŃiunea în justiŃie în termenul de prescripŃie Cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o luna de la încetarea cauzei care justifică depăşirea termenului de prescripŃie Efectul repunerii în termenul de prescripŃie constă în socotirea prescripŃiei ca fiind neîmplinită deşi termenul a expirat. Împlinirea termenului de prescripŃie Înseamnă determinarea momentului la care expiră termenul de prescripŃie extinctivă. Bibliografie R. Dimitriu, Op cit. Pag. 183 – 202

83

Întrebări, teste grilă 1. Ce înŃelegeŃi prin noŃiunea de prescripŃie extinctivă? Ce înŃelegeŃi prin

sintagma: prescripŃia transformă dreptul subiectiv şi obligaŃia corelativă din perfecte în imperfecte?

2. Drepturile de creanŃă sunt prescriptibile? Dar drepturile reale?

3. DefiniŃi termenul de prescripŃie. ClasificaŃi termenele de prescripŃie.

4. PrescripŃia extinctivă îşi poate opri cursul? CunoaşteŃi cauze de

suspendare? 5. DefiniŃi noŃiunea de întrerupere a prescripŃiei extinctive şi pe cea de

repunere în termenul de prescripŃie. ExemplificaŃi cauze de întrerupere. 6. PrescripŃia extinctivă stinge:

a. dreptul subiectiv şi obligaŃia corelativă b. dreptul material la acŃiune c. dreptul la acŃiune în sens procedural

7. Drepturile nepatrimoniale sunt, de regulă:

a. prescriptibile extinctiv b. prescriptibile achizitiv c. imprescriptibile sub raport extinctiv

8. Drepturile de creanŃă sunt, de regulă:

a. neprescriptibile sub raport extinctiv b. prescriptibile extinctiv c. se supun prescripŃiei achizitive

84

PATRIMONIUL 1. PATRIMONIUL. NOłIUNE JURIDICĂ. DEFINIłIE. TEORII DESPRE

PATRIMONIU. ELEMENTELE PATRIMONIULUI. CARACTERELE JURIDICE ALE PATRIMONIULUI. FUNCłIILE PATRIMONIULUI.

2. CLASIFICAREA DREPTURILOR PATRIMONIALE 3. SISTEMUL DREPTURILOR REALE IN ROMÂNIA 1. PATRIMONIUL

A. NOłIUNEA JURIDICĂ DE PATRIMONIU Pentru a defini noŃiunea de patrimoniu este util să amintim că din punct de vedere structural raportul juridic civil este alcătuit din trei elemente: subiecte, conŃinut şi obiect. Subiecte ale raportului juridic pot fi persoanele fizice şi juridice. Prin conŃinutul raportului juridic civil înŃelegem drepturile subiective şi obligaŃiile corelative ce se nasc în favoarea şi respectiv în sarcina subiectelor sau părŃilor sale. În ceea ce priveşte obiectul raportului juridic acesta consta în acŃiunea ori inacŃiunea la care este îndreptăŃit subiectul activ şi la care este obligat subiectul pasiv. Depturile şi obligaŃiile subiectelor raportului de drept civil cunosc diverse clasificări, dintre care una dintre cele mai importante este în drepturi şi obligaŃii patrimoniale şi drepturi şi obligaŃii nepatrimoniale. Drepturile şi obligaŃiile patrimoniale sunt acelea care au conŃinut economic, adică pot fi evaluabile în bani. Dimpotrivă, drepturile şi obligaŃiile nepatrimoniale nu au valoare economica şi nu pot fi evaluate în bani.

B. DEFINIłIA PATRIMONIULUI

Codul civil nu cuprinde o definiŃie a noŃiunii juridice de patrimoniu. Totusi, această noŃiune e folosită ca atare, în mai multe texte din Codul civil:

� Art.781: Ei (creditorii) pot cere, în orice caz şi în contra oricărui creditor, separaŃia patrimoniului defunctului de acela al eredelui.

� Art. 784: Creditorii eredelui nu pot cere separaŃia patrimoniilor în contra creditorilor succesiunii

� Art. 1743: Creditorii şi legatarii, care cer separaŃia patrimoniului defunctului, conservă privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii în faŃa creditorilor erezilor sau reprezentanŃilor defunctului prin inscripŃia acestui privilegiu, în termen de şase luni de la data deschiderii succesiunii.

Înaintea expirării acestui termen, nici o ipotecă stabilită de către erezii sau reprezentanŃii defunctului asupra acelor bunuri spre prejudiciul creditorilor sau legatarilor succesiunii nu poate avea efect.

O definiŃie rudimentară a patrimoniului ne este oferită de art. 1718 C civ. care cuprinde o adevarată definitie a patrimoniului fără să folosească însă termenul patrimoniu, şi anume ca: „Orcine este obligat personal este Ńinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare.” Astfel putem defini patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale aparŃinând unei persoane fizice sau juridice determinate, drepturi şi obligaŃii privite ca o suma de valori active şi pasive, strâns legate între ele.

85

Aşadar patrimoniul este alcătuit dintr-o latură activă şi o alta pasivă. • Activul patrimonial este format din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale

aparŃinând unei persoane. • Pasivul patrimonial constă în valoarea tuturor obligaŃiilor patrimoniale.

Prin stabilirea raportului dintre activul şi pasivul patrimonial (drepturile se însumează la activ iar obligaŃiile la pasiv), putem deduce la un moment dat dacă o anumită persoană este solvabilă sau insolvabilă.

C. TEORII DESPRE PATRIMONIU

Doctrina juridică a reŃinut doua teorii cu privire la patrimoniu, şi anume: teoria personalistă a patrimoniului şi teoria patrimoniului scop sau de afectaŃiune. Pe lângă aceste doua teorii a fost elaborata şi o a treia şi anume teoria mixtă sau eclectică.

• teoria personalistă a patrimoniului – elaborata de doi autori francezi, şi anume Aubry şi Rau, teoria personalistă a patrimoniului afirmă că patrimoniul este o emanaŃie a personalităŃii. Această teorie a fost criticată, întrucât a devenit un obstacol în calea dezvoltării relaŃiilor comerciale. ConsecinŃa acestei teorii era printe altele şi ideea unicităŃii patrimoniului, de aici rezultă că nu era posibil ca o persoană care desfăşura o activitate economica să-şi limiteze răspunderea la bunurile afectate acelei activităŃi. Pentru a depăşi acest obstacol, în doctrina germană, s-a formulat o teorie preluată şi de francezi, şi anume, teoria patrimoniului de afectaŃiune.

• teoria patrimoniului scop sau de afectaŃiune – conform acestei teorii fiecare persoană poate avea mai multe patrimonii – în sensul că îşi poate grupa bunurile şi datoriile în funcŃie de scopul pe care-l urmăreşte; bunurile şi scopul sunt legate prin ideea de afectaŃiune, adică bunurile sunt destinate realizării unui anumit scop.

• teoria mixtă sau eclectică - Confruntarea dintre teoria personalistă a patrimoniului şi teoria patrimoniului de afectaŃiune a influenŃat evoluŃia legislativă, în sensul construirii unei noi teorii care preia unele elemente din cuprinsul celor doua teorii prezentate mai sus. Astfel, sunt reŃinute afirmaŃiile teoriei personaliste că patrimoniul aparŃine unei persoane şi că orice persoană are un singur patrimoniu, dar aceasta unicitate a patrimoniului nu exclude divizibilitatea acestuia – idee apartinând teoriei patrimoniului de afectaŃiune.

D. ELEMENTELE PATRIMONIULUI, conceput ca universalitate juridică sunt

drepturile şi obligaŃiile precum şi bunurile la care se referă aceste drepturi, deci drepturi şi obligaŃii patrimoniale (acelea ce sunt evaluabile în bani), din patrimoniu nefăcând parte drepturile şi obligaŃiile personal nepatrimoniale (cele ce sunt lipsite de valoare economică şi nu pot fi evaluate în bani).

E. CARACTERELE JURIDICE ALE PATRIMONIULUI: • Patrimoniul este o universalitate juridică, în sensul că reprezintă o masă de

drepturi şi obligaŃii patrimoniale ce aparŃin unei persoane, dar fiecare drept şi fiecare obligaŃie, privite în parte, sunt distincte de universalitate; deci patrimoniul reprezintă o entitate distincta de elementele ce o compun.

• Patrimoniul este unic, în sensul că o persoana fizica ori juridică poate avea un singur patrimoniu.

86

• Patrimoniul este inalienabil, în sensul că patrimoniul există atâta timp cât există persoana fizică ori juridică careia îi apartine. Persoanele fizice nu pot transmite altor persoane, prin acte între vii, întregul patrimoniu. Dar acesta poate fi transmis în întregime numai pentru cauza de moarte, prin succesiune. În cazul persoanelor juridice, transmisiunea întregului patrimoniu are loc numai în cazul încetării acestora ca urmare a reorganizării, prin comasare ori prin divizare totală.

• Patrimoniul este divizibil, în sensul că patrimoniul este divizibil în două sau mai multe mase de drepturi şi obligaŃii, fiecare având o anume destinaŃie, prin urmare un regim juridic determinat.

F. FUNCłIILE PATRIMONIULUI • Enumerare. Patrimoniul îndeplineste trei funcŃii: constituie gajul general al

creditorilor; permite şi explică subrogaŃia reală cu titlu universal; permite şi explică transmisiunea universală şi cu titlu universal a drepturilor şi obligaŃiilor.

a) Gajul general al creditorilor chirografari.

În aparenŃă, creditorii chirografari (aceia ce nu au o creanŃă garantata real) s-ar afla într-o situaŃie mai buna decat cei cu garanŃii reale, pentru că, obiectul dreptului lor de gaj general îl constituie întregul patrimoniu, iar nu doar un bun determinat. În realitate, gajul general nu este o garantie reală. Ideea de gaj general exprimă doar posibilitatea pe care o au creditorii chirografari de a urmări bunurile aflate în patrimoniul debitorului, în momentul scadenŃei. Dacă bunurile au ieşit până în acel moment din patrimoniu, debitorul devine insolvabil, creditorul chirografar nu va putea urmări bunurile ieşite din patrimoniu. El îşi va putea satisface parŃial creanŃa sau deloc. Creditorii cu garanŃii reale pot urmări bunurile şi în mâinile terŃilor. Gajul general al creditorilor chirografari nu împiedică fluxurile patrimoniale pe baza actelor şi faptelor juridice ale debitorilor. Numai dacă actele juridice sunt frauduloase, adică facute cu intenŃia de a-l păgubi pe creditorul chirografar, acesta poate folosi acŃiunea revocatorie sau pauliană, pentru revocarea actului fraudulos. În art. 1718 C.civ. care prevede că : „Orcine este obligat personal este Ńinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare.” sintagma folosită – bunuri prezente şi viitoare – arată că pot fi urmărite de creditori nu numai bunurile existente în momentul naşterii creanŃei, ci şi bunurile viitoare existente la momentul scadenŃei. Gajul general al creditorilor chirografari operează în mod specializat în ipoteza în care patrimoniul e divizat – gajul general operează asupra fiecărei mase patrimoniale. În cazul soŃilor, creditorii comuni pot urmări mai întâi bunurile comune, şi dacă acestea sunt neîndestulătoare, ei pot urmări şi bunurile proprii. Invers, creditorii personali pot urmări bunurile proprii, iar dacă acestea sunt neîndestulătoare, pot urmări bunurile comune, numai în măsura satisfacerii creanŃei.

b) SubrogaŃia reală cu titlu universal

Cuvântul subrogaŃie înseamnă înlocuire. În dreptul civil subrogaŃia este de două feluri: reală şi personală. Patrimoniul este compus din drepturi şi obligaŃii cu conŃinut economic. Tocmai

87

acest conŃinut economic explică fungibilitatea elementelor patrimoniului, lato sensu. Aceste elemente pecuniare pot fi înlocuite unele cu altele sub aspectul valorii economice. Această înlocuire a bunurilor ori valorilor unele cu altele se numeste subrogaŃie reală. Nu trebuie să confundăm subrogaŃia reală cu subrogaŃia personală ,aceasta din urmă presupune înlocuirea unei persoane cu o altă persoană în cadrul unui raport juridic obligaŃional. SubrogaŃia reală este de trei feluri:

1) subrogaŃie reală universală 2) subrogaŃie reală cu titlu universal 3) subrogaŃie reală cu titlu particular.

Doar subrogaŃia reală universală şi subrogaŃie reală cu titlu universal constituie o funcŃie a patrimoniului. Pentru simplificare, subrogaŃia reală universală şi subrogaŃia reală cu titlu universal pot fi grupate într-o noŃiune de sinteza – subrogaŃia reală generala. SubrogaŃia reală universală operează în cadrul patrimoniului ca atare, ca universalitate. SubrogaŃia reală cu titlu universal operează în cadrul unei mase de bunuri în ipoteza în care patrimoniul este divizat. SubrogaŃia reală cu titlu particular se diferenŃiază de subrogaŃia reală generală prin trei trăsături:

� în timp ce subrogaŃia reală generală operează în cadrul patrimoniului sau a unei mase de bunuri, subrogaŃia reală cu titlu particular operează în mod individual (ut singuli)

� subrogaŃia reală generală operează în mod automat; subrogaŃia reală cu titlu particular operează numai dacă şi numai în masura în care legea o prevede

� în cazul subrogaŃiei reale generale, bunul care intră în patrimoniu dobândeste regimul juridic comun pentru întregul patrimoniu, sau pentru masa de bunuri din care făcea parte bunul care a ieşit din patrimoniu. În ipoteza subrogaŃiei reale cu titlu particular, bunul care intră în patrimoniu dobândeste regimul juridic special sau o parte din acel regim juridic pe care l-a avut bunul care a ieşit din patrimoniu.

� SubrogaŃia reală cu titlu particular, intervine numai dacă este prevazută expres de lege. Într-o exemplificare limitativă, enunŃăm trei cazuri: a) cel reglementat de art. 1721 C.civ., în materia ipotecii. Acest text prevede că dacă un bun imobil sau mobil formeaza obiectul unei garanŃii reale, iar bunul piere, garanŃia reală se strămută asupra indemnizaŃiei de asigurare sau asupra despăgubirii civile care va intra în patrimoniu în locul bunului care a pierit. Acest transfer de regim juridic se produce numai pentru că legea prevede expres subrogaŃia reală cu titlu particular; b) situatia prevazută în art.51 alin. 3 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, în cazul schimbului de terenuri, fiecare teren dobândeste situaŃia juridică a terenului pe care îl înlocuieşte; c) cazul prevăzut de art.28 alin.2 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică dispune ca dreptul de ipotecă şi privilegiul special imobiliar ce grevează un imobil expropriat se stramută de drept asupra despăgubirilor stabilite în condiŃiile prevăzute de această lege.

Ca funcŃie a patrimoniului, ne interesează numai subrogaŃia reală generală. Această funcŃie a patrimoniului asigură permanenŃa şi continuitatea acestuia. Fără înlocuirea permanentă a bunurilor unele cu altele, patrimoniul s-ar goli şi si-ar pierde substanŃa. SubrogaŃia reală

88

generală asigură chiar existenŃa patrimoniului şi, după cum am văzut, dă conŃinut gajului general al creditorilor chirografari. SubrogaŃia reală generală operează fie numai în cadrul patrimoniului, ca universalitate juridică, fie în cadrul fiecarei mase de patrimonii, atunci când patrimoniul este divizat (ex: în cazul sotilor, un bun comun e înlocuit cu un alt bun comun, iar un bun propriu, cu un alt bun propriu). În primul caz subrogaŃia reală este universală, în cel de al doilea caz subrogaŃia reală este cu titlu universal.

89

c) Transmisiunea universală şi cu titlu universal.

În ipoteza decesului persoanei fizice ori a reorganizării persoanei juridice se pune problema transmiterii drepturilor şi obligatiilor cu conŃinut economic, existente în acel moment în patrimoniu. Deşi în doctrină se vorbeşte de transmiterea patrimoniului, în realitate, patrimoniul încetează să mai existe în momentul în care încetează să mai existe persoana. Ceea ce se transmite e universalitatea drepturilor şi obligaŃiilor sau o fracŃiune din acestea, dar nu ca patrimoniu, ci ca masă de bunuri. Distingem între transmisiunea universală când există un singur succesor care primeşte toate drepturile şi obligaŃiile autorului şi transmisiunea cu titlu universal care operează fie în cazul moştenirii când există mai mulŃi mostenitori , fie în cazul persoanei juridice la divizare sau comasare. Deci, transmisiunea cu titlu universal presupune transmiterea unei fracŃiuni din universalitate. Important este ca aceasta transmisiune priveşte şi drepturile şi obligaŃiile. Se spune de aceea, că între transmisiunea universală şi transmisiunea cu titlu universal nu exista o diferenŃă de calitate, ci numai de cantitate.

2. CLASIFICAREA DREPTURILOR PATRIMONIALE

A. NOTIUNE ŞI CLASIFICARE

Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi subiective care au conŃinut economic, putând fi evaluabile în bani. Aceste drepturi se împart în două mari categorii: drepturi reale şi drepturi de creanŃă. Drepturile reale sunt drepturile subiective patrimoniale ale căror atribute pot fi exercitate cu privire la un anumit lucru, în mod direct şi nemijlocit, fără a fi necesară intervenŃia altei persoane. Drepturile de creanŃa sunt drepturile subiective patrimoniale în virtutea cărora titularul lor, denumit creditor, are posibilitatea de a petinde subiectului pasiv, denumit debitor, să dea (dare), să facă (facere) sau să nu facă (non facere) o anumită prestaŃie dintre cele la care ar fi avut dreptul în absenŃa angajamentului juridic. Din cele două definiŃii rezultă trăsăturile esenŃiale ale drepturilor reale şi ale drepturilor de creanŃă, precum şi diferenŃele dintre ele:

a. Depturile reale - sunt drepturi absolute;

Depturile de creanŃă - sunt drepturi relative; b. Depturile reale - sunt opozabile erga omnes;

Depturile de creanŃă - sunt opozabile numai debitorilor; c. Depturile reale - subiectul activ este determinat, iar

subiectul pasiv este nedeterminat;

Depturile de creanŃă - subiectul activ, creditorul, cât şi subiectul

pasiv, debitorul, sunt persoane determinate;

d. Depturile reale - obligaŃia corespunzatoare dreptului real este

o obligaŃie general negativă de a nu face nimic de natură a aduce atingere

90

exercitării acestui drept (toate celelalte subiecte de drept, altele decât titularii dreptului real, au obligaŃia generală de a nu face nimic de natură a stânjeni exercitarea dreptului real de către titularul său);

Drepturilor de creanŃă - le corespunde obligaŃia subiectului pasiv

determinat, debitorul, de a da, a face ori a nu face, ceea ce ar fi putut face în lipsa acelei obligaŃii;

e. Depturile reale - atributele dreptului real se exercită în mod

direct şi nemijlocit de către titularul său, fără a fi necesară intervenŃia altei persoane;

Drepturilor de creanŃă - prerogativele drepturilor de creanŃă se pot

exercita numai prin acŃiunea sau inacŃiunea debitorului. Când este vorba de obligaŃia de a nu face, corespunzătoare dreptului de creanŃă, aceasta e specială, nu generală, debitorul se obligă să nu facă ceva din ceea ce avea dreptul să facă în absenŃa angajamentului său juridic (debitorul işi limitează sfera libertăŃii sale prin propria sa voinŃă).

f. Depturile reale - există numai în masura în care sunt

prevăzute de lege. ConŃinul lor e stabilit tot prin lege (deci, sunt limitativ prevăzute);

Depturile de creanŃă - pot fi stabilite prin voinŃa parŃilor, acestea

putând imagina nenumărate drepturi de creanŃă. Această situaŃie se explică prin faptul că drepturile reale impun o obligaŃie generală negativă, ele limitând libertatea tuturor, iar o asemenea limitare nu poate fi făcută decât prin lege;

g. Depturile reale - dau naştere la două efecte speciale:

dreptul de urmărire şi dreptul de preferinŃă;

Depturile de creanŃă - au un caracter relativ, şi îi conferă titularului posibilitatea de a pretinde numai debitorului executarea obligaŃiei.

B. OBLIGAłIILE REALE

91

ObligaŃiile reale reprezintă o categorie juridică intermediară drepturilor reale şi drepturilor de creanŃă. ObligaŃiile reale sunt de doua feluri: obligaŃii scriptae in rem sau obligaŃii opozabile terŃilor şi obligaŃii propter rem sau reale de a face. • obligaŃiile scriptae in rem: corespund unor drepturi de creanŃă şi se află în strânsă

legătură cu stăpânirea unor bunuri imobile de către o altă persoană decât adevăratul proprietar. Ca exemplu avem situaŃia vânzării bunului închiriat, noul proprietar are obligaŃia să respecte locaŃiunea anterioară vânzării imobilului.

• obligaŃiile propter rem: sunt sarcini reale ce decurg din stăpânirea unui bun şi nasc obligaŃii în legatură cu acele bunuri. După izvorul lor, obligaŃii propter rem sunt de doua feluri: legale – cele prevăzute expres de către lege; şi conventionale – născute prin acordul de voinŃă al părŃilor.

92

3.SISTEMUL DREPTURILOR REALE ÎN ROMÂNIA

Principala clasificare a drepturilor reale este aceea care se face după cum acestea au sau nu o existenŃă independentă, de sine stătătoare, prin urmare avem: drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii. • drepturile reale principale sunt drepturi reale ce au o existenŃă independentă în raport cu

alte drepturi reale sau de creanŃă. • drepturile reale accesorii sunt drepturi reale constituite pentru a garanta drepturi de

creanŃă.

A. Drepturile reale principale . În dreptul nostru civil avem două categorii de drepturi reale principale: dreptul de proprietate şi dezmembrămintele dreptului de proprietate.

• Dreptul de proprietate se prezintă sub doua forme: dreptul de proprietate publică şi

dreptul de proprietate privată a) dreptul de proprietate publică aparŃine statului şi unităŃilor administrativ-

terioriale b) dreptul de proprietate privată care se subdivide în dreptul de proprietate

particulară aparŃinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice de tip particular, şi dreptul de proprietate privată a statului.

• Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate

a) drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate publică sunt

drepturi: de administrare, de concesiune, de folosinŃă. b) drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate privată sunt

opozabile tuturor, inclusiv proprietarului şi sunt următoarele: dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaŃie, dreptul de servitute, dreptul de superficie.

• Drepturile reale accesorii sunt:

a) Dreptul de gaj este dreptul real constituit în favoarea unui creditor asupra

unui bun mobil dererminat, cu deposedare sau fără deposedare, care conferă titularului său posibilitatea de a fi plătit cu prioritate din preŃul acelui bun, dacă vine în concurs cu alŃi creditori, în caz de neexecutare voluntară a obligaŃiei de către debitor.

b) Dreptul de ipotecă este dreptul real constituit asupra unui imobil determinat, fără deposedare, care conferă titularului său, numit creditor ipotecar, posibilitatea de a fi plătit cu prioritate din preŃul acelui bun imobil.

c) Privilegiile speciale sunt drepturi reale aparŃinând unor creditori care, datorită calităŃii creanŃei lor, vor fi plătiŃi cu prioritate din valoarea bunurilor determinate ale debitorului, chiar faŃă de creditorii ipotecari posteriori.

d) Dreptul de retenŃie este dreptul real ce conferă posibilitatea creditorului, care este în acelaşi timp, debitor al obligaŃiei de restituire sau de predare a lucrului altuia, de a reŃine acel lucru şi a refuza predarea acestuia până la

93

momentul când debitorul său, dar care este şi creditor al lucrului, îşi va executa obligaŃia născută în legatură cu lucrul respectiv.

1 2 FUNCłIILE ŞI CARACTERELE PATRIMONIULUI

Explică şi asigură gajul general al creditorilor chirografari

Permite şi explică subrogaŃia reală cu titlu universal

Explică principiile transmisiunii universale, cu titlu universal şi cu titlu particular

FUNCłIILE PATRIMONIULUI

CARACTERELE PATRIMONIULUI

Este inalienabil

Este o universalitate juridică

Orice persoană are patrimoniu

Este indivizibil

Este unic

94

SCHEMA DREPTURILOR PATRIMONIALE

Drepturi patrimoniale

Drepturi reale (jus in re)

- drepturi absolute -

Drepturi de creanŃă (jus ad personam)

- drepturi relative -

principale accesorii

Drept de proprietate

Dezmembrămintele dreptului de proprietate

Drept de administrare

Drept de concesiune

Drept de preempŃiune

Drept de folosinŃă

Drept de uz

Drept de uzufruct

Drept de abitaŃie

Drept de superficie

Drept de servitute

Drept de gaj

Drept de ipotecă

Drept de retenŃie

Privilegiile

95

3 POSESIA

1. DEFINIłIA ŞI ELEMENTELE POSESIEI. DOBÂNDIREA ŞI PIERDEREA

POSESIEI. 2. POSESIA ŞI DETENłIA PRECARĂ. 3. CALITĂłILE ŞI VICIILE POSESIEI. 4. EFECTELE POSESIEI. APĂRAREA POSESIEI PRIN ACłIUNI POSESORII. 1. DEFINIłIA ŞI ELEMENTELE POSESIEI.

A. DEFINIłIA POSESIEI. Art.1846 C.civ: „posesiunea este deŃinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată – una sau alta – de noi înşine sau de altul în numele nostru”. Trebuie să distingem între posesie - ca element constitutiv al dreptului de proprietate, alături de folosinŃă şi dispoziŃie şi posesia, ca stare de fapt e reprezentată de totalitatea faptelor juridice în sens restrâns şi a actelor juridice prin care se obiectivează, în concret, conŃinutul juridic al dreptului de proprietate sau al oricărui drept real. Aşadar putem defini posesia ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice ce constă în stăpânirea materială ori exercitarea unei puteri de fapt, de catre o persoană asupra unui bun, cu intenŃia de a se comporta faŃă de acel bun ca un adevărat proprietar ori titular al altui drept real. În conŃinut juridic, posesia înglobează un element material, corpus, şi un element subiectiv, animus. CORPUS – poate conŃine unul sau mai multe fapte juridice în sens restrâns, ori acte juridice prin care se exercită concret, unul sau altul din atributele conferite de drepturile reale. De regulă, elementul corpus este realizat chiar de catre posesor. Este însa posibilă situaŃia în care, elementul corpus să fie exercitat de catre o altă persoană dar în numele posesorului. În această situaŃie, se spune că posesia este exercitată „corpore alienum”. ANIMUS – reprezintă elementul psihologic şi nu poate fi exercitat în mod normal decât de către posesor. Constă în intentia posesorului de a stăpâni bunul pentru sine şi sub nume de proprietar, ori titular al altui drept real (animus domini, animus rem sibi habendi). IntenŃia de a stăpâni bunul în nume propriu este prezumată relativ până la proba contrarie în favoarea celui care are stapănirea materială. Numai în mod excepŃional, în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercitiu, se admite ca animus ar putea fi exercitat prin intermediul persoanei care-l reprezintă pe cel lipsit de capacitatea de exerciŃiu.

B. DOBÂNDIREA ŞI PIERDEREA POSESIEI.

POSESIA se dobândeşte numai dacă sunt întrunite ambele elemente, CORPUS şi ANIMUS, în aceeaşi persoană (corpus se poate dovedi prin orice mijloc de probă, iar animus este pezumat până la proba contrarie); dar se pierde fie prin pierderea simultană a ambelor elmente ale posesiei, fie prin pierderea oricăruia dintre acestea în parte. Corpus se pierde atunci când bunul a intrat în stăpânirea altei persoane, cum ar fi în cazul furtului. Animus se pierde atunci când posesorul înstrăinează bunul respectiv. În situaŃia în care posesorul înstrăinează bunul respectiv iar dobânditorul îl închiriază înstrăinătorului posesorul se va transforma într-un detentor precar, deoarece, deşi stăpâneşte material lucrul, o face numai sub

96

nume de chiriaş ori de titular al unui alt drept real dar nu sub nume de proprietar. Această operaŃie juridică poartă denumirea de constitut posesor.

Dovada posesiei este instituită de Codul civil prin mai multe rezoluŃii:

� art. 1854 C.civ. prevede că „posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”. În acest text există două prezumŃii:

a) se pleacă de la ideea existenŃei elementului material al posesiei şi se concluzionează ca exista şi elementul animus;

b) apoi considerându-se astfel dovedită posesia, se instituie o a doua prezumŃie şi anume că posesorul e proprietar.

� art. 1855 C.civ. prevede că atunci: „când posesorul a început a poseda

pentru altul, se presupune că a conservat aceeaşi calitate, dacă nu este proba contrarie.”Aici, termenul de posesie este folosit eronat, deoarece se are în vedere cazul detentorului precar. Adică, se spune, că detenŃia precară se păstrează atâta timp cât nu se face dovada intervertirii precarităŃii în posesie utilă.

2. POSESIA ŞI DETENłIA PRECARĂ. DetenŃia precară constă în exercitarea unei puteri de fapt asupra unui lucru, fie cu permisiunea, fie pe contul proprietarului, fie în virtutea unui titlu legal sau judiciar.Detentorul se aseamănă cu posesorul, deoarece, ca şi la acesta din urmă, lucrul se află la dispoziŃia sa şi el exercită puterea materială asupra lucrului. DiferenŃa esentială între posesie şi detenŃia precară, constă în faptul că detentorul nu deŃine lucrul cu intenŃia de a se comporta ca titularul unui drept real, astfel cum apare din manifestările sale exterioare. Deci, el nu are animus şi deŃine lucrul în contul altuia. DetenŃia nu constituie o stare de fapt, ci este o situaŃie juridică bine definită. Ea rezultă din titlul în virtutea căruia detentorul este îndreptăŃit să exercite elementul corpus. Totodată, ea este delimitată prin titlu şi nu conferă avantaje atât de întinse ca posesia. Prin urmare, în exercitiul puterii asupra lucrurilor există o gradaŃie:

a) pe prima treaptă se află titularul dreptului de proprietate; b) pe cea de a doua treaptă, posesorul care se comportă ca un titular al

dreptului de prorietate ori al altui drept real; c) pe cea de a treia treaptă, detentorul precar care exercită puterea în temeiul

unei autorizări primite fie de la proprietar, fie de la lege. Caracterele precarităŃii În dreptul nostru, termenul de precar a dobândit întelesul de lipsit de stabilitate şi se aplică acelor detentori sau posesori care au o stăpânire instabilă asupra unui lucru, caci titlul lor nu e de natură a le consolida un drept de proprietate în timp, asupra lucrului pe care-l detin.

1. detenŃia precară este inutilă în mod absolut: ea nu poate produce efecte împotriva nimănui. Defectul ei Ńine de absenŃa unui element esenŃial realizat în persoana detentorului, defect ce apare faŃă de toată lumea.

2. starea de precaritate e perpetuă prin natura sa. Precaritatea rezultă din obligaŃia de restituire contractată de detentor în legătură cu bunul pe care-l deŃine.

97

Aceasta obligaŃie se transmite asupra succesorilor cu titlu universal care dobândesc patrimoniul precaristului.

3. precaritatea este ineficace: nu produce efectele posesiei. 4. precaritatea nu poate fi inlăturată de detentor prin simpla sa voinŃă: aşadar

voinŃa de a fi proprietar şi chiar cu manifestările ei prin acte de folosinŃă nu este suficientă pentru a schimba calitatea detenŃiei aceluia ce deŃine lucrul cu titlu precar.

În art.1858 C.civ. sunt reglementate patru cazuri de excepŃie prin care este posibilă intervertirea precarităŃii în posesie utilă, prin intervertirea titlului:

1) când deŃinătorul lucrului primeşte cu bună credinŃă de la o a treia persoană, alta

decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate în privinŃa lucrului ce-l deŃine.

Ex: locatarul cumpăra imobilul, sau îl dobândeşte prin schimb/donaŃie/legat de la un terŃ neproprietar, dar pe care-l consideră adevărat proprietar, iar din acel moment, detentorul posedă în virtutea unui titlu capabil de a-i transmite dreptul de proprietate dacă ar fi emanat de la un adevărat proprietar. În acest caz titlul posesiei sale este intervertit: în locul unui titlu precar el are un titlu de proprietate. Prin urmare va putea dobândi imobilul prin uzucapiune, cu condiŃia ca schimbarea titlului să coincidă cu schimbarea sa de conduită, altfel, posesia va fi lovită de viciul echivocului.

2) când deŃinătorul lucrului neagă dreptul celui de la care Ńine posesiunea prin acte de rezistenŃă la exerciŃiul dreptului său. Nu e suficient să aibă loc o simplă negare a dreptului de proprietate, ci este necesar să se ivească un conflict direct între proprietar şi detentorul precar. Conflictul poate să îmbrace forma judiciară, sau opunerea poate fi făcută prin notificare extrajudiciară.

Ex: proprietarul reclamă restituirea lucrului iar detentorul (chiriaş/depozitar) refuză, pretinzându-se proprietar. Spre deosebire de primul caz de intervertire, fostul detentor precar deŃine lucrul din momentul intervertirii precarităŃii în posesie utilă, fără să fi obŃinut asupra lucrului vreun titlu nou.

3) când deŃinătorul strămută posesiunea lucrului printr-un act cu titlu particular, translativ de proprietate la altul care este de bună-credintă. Nu e o intervertire a propriului titlu al precaristului prin schimbarea calităŃii acestuia, ci o strămutare a calităŃii de posesor, de la detentorul precar la o altă persoană care devine posesor veritabil.

Fostul precarist nu mai are nici o calitate în raportul posesorului cu fostul proprietar, pentru că acest raport a încetat la apariŃia noului titlu translativ de propirtate. Dobânditorul de la precarist, nu este un detentor precar ci un adevărat posesor, deoarece el deŃine dreptul său în temeiul titlului prin care precaristul i-a transmis chiar dreptul de proprietate.

4) când transmisiunea posesiunii din partea deŃinătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dacă acel succesor universal este de bună-credinŃă.

Ex: moştenitorul care crede sincer că defunctul era proprietarul lucrului deşi acesta deŃinea lucrul cu titlu precar. 3. CALITĂłILE ŞI VICIILE POSESIEI. CalităŃile posesiei. Art. 1847 C.civ. dispune „se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar”. Două dintre aceste calităŃi nu-şi au locul în enumerare:

98

• caracterul neîntrerupt nu se referă la posesia însăşi ci la curgerea termenului de prescripŃie achizitivă;

• „Sub nume de proprietar” desemnează elementul subiectiv al posesiei, ori dacă nu exista animus, nu putem vorbi despre posesie, ci despre detenŃie precară.

Rezultă că pentru a fi utilă, mai exact capabilă de a produce efecte juridic, posesia trebuie sa fie continuă, paşnică, publică şi neechivocă. În lipsa uneia dintre aceste calităŃi, încetează utilitatea posesiei. AbsenŃa oricărei calităŃi, echivalează cu viciile posesiei. Viciile posesiei sunt: • Discontinuitatea posesiei. Potrivit art. 1848 C.civ. „posesiunea este discontinuă când

posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitenŃe anormale”, în sensul că orice lucru trebuie folosit cu intermitenŃele normale pe care le presupune natura sa. Iar art. 1850 C.civ. instituie o prezumŃie legală relativă de continuitate în sensul că „posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus ca a posedat tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie”Acest viciu este absolut (deoarece poate fi invocat de oricine), este temporar (deoarece încetează în momentul în care posesia devine regulată) şi se referă atât la bunurile mobile cat şi la bunurile imobile.

• ViolenŃa. Art. 1851 C.civ. prevede că „posesia e tulburată când e fondată sau conservată prin acte de violenŃă în contra sau din partea adversarului” Formularea acestui text e criticabilă, deoarece lasă să se înteleagă că posesia este viciată nu doar de violenŃa activă ci şi de către violenŃa pasivă, lucru ce nu este adevărat. Termenii se referă la violenŃa ca agresiune din partea posesorului, fie la violenŃa care nu vine din partea posesorului (violenŃa pasivă). În practică şi doctrină s-a spus că numai violenŃa activă determină vicierea posesiei, iar acest viciu este relativ, deoarece poate fi invocat doar de posesorul împotriva căruia se exercită violenŃa. Deasemenea este un viciu temporar, pentru că încetează odata cu încetarea violenŃei; şi se referă atât la bunuri mobile cat şi la bunuri imobile.

• Clandestinitatea. Art. 1847 C.civ. precizează: „posesiunea este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea sa o cunoască” Este un viciu ce alterează caracterul public al posesiei. Clandestinitatea presupune ca posesia – stăpânirea bunului – se face pe ascuns faŃă de adevaratul proprietar, prin urmare acest viciu putând fi invocat numai de acesta. În general se referă la bunuri mobile, fiind mai greu de imaginat clandestinitatea în materia imobilelor. Este un viciu temporar, deoarece încetează în momentul în care posesia redevine publică.

• Echivocul. Acest viciu există ori de câte ori nu se cunoaşte exact dacă stăpânirea materială a bunului – corpus – se exercită în nume propriu, sau pentru altul. Ex. un coproprietar care stăpâneste întregul bun, nu lasă să se înŃeleagă în mod clar, prin atitudinea sa, dacă neagă ori nu cotele părŃi din dreptul aparŃinând celorlalŃi coproprietari.Viciul e cunoscut atât la bunurile mobile cât şi imobile, este temporar (în sensul că încetează odată ce devine clară atitudinea posesorului) şi este absolut (în sensul că poate fi invocat de oricine).

4. EFECTELE POSESIEI. APĂRAREA POSESIEI PRIN ACłIUNI POSESORII. EFECTELE POSESIEI. Posesia are efecte generale şi efecte particulare: Efectele generale ale posesiei:

99

• posesia creează o prezumŃia de proprietate în favoarea posesorului. Art.1854 C.civ.,

care prevede că „posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu a început a poseda pentru altul” stabileşte o prezumŃie de existenŃă a dreptului real în favoarea posesorului. Sarcina probei revine celui care contestă legitimitatea posesiei, iar în cazul bunurilor mobile, prezumŃia este mai puternică.

• posesia e apărată prin acŃiunile posesorii. Acestea pot fi exercitate nu numai de cel care posedă cu titlu de proprietate ci şi de titularii oricărui drept real în al cărui conŃinut intră şi posesia. Există o acŃiune posesorie generală (acŃiunea în complângere, acŃiunea incipientă în revendicare), pentru a cărei introducere se cer a fi îndeplinite următoarele condiŃii:

� posesia să fi durat cel puŃin 1 an � să nu fi trecut mai mult de 1 an de la tulburare sau deposedare � posesia să fie utilă

În mod excepŃional, art. 676 C.pr.civ acordă posibilitatea detentorului precar de a folosi acŃiunea posesorie specială (acŃiunea în reintegrare). Această acŃiune poate fi introdusă de posesor ori de către detentorul precar, în cazul în care tulburarea s-a facut prin violenŃă. Se cere îndeplinirea unei singure condiŃii: să nu fi trecut un an de la tulburarea prin violenŃă.

Efectele speciale ale posesiei. • Posesia utilă imobiliară duce prin uzucapiune (prescripŃie achizitivă) la dobândirea

dreptului de proprietate. • Dobândirea fructelor în proprietate de catre posesorul de bună-credinŃă. Posesorul

dobândeşte fructele lucrului ce se află în posesia sa, cu condiŃia să fi fost de bună-credinŃă în momentul perceperii acestora. În acest caz, buna-credinŃă constă în convingerea posesorului că lucrul ale cărui fructe le culege a fost dobândit de la adevăratul proprietar, sau, din credinŃa lui că titlul în temeiul căruia posedă e valabil, nefiind afectat de vicii.

100

TESTE: 1. Intervertirea precarităŃii în posesie: a) are loc atunci când deŃinătorul lucrului primeşte cu bună-credinŃă de la o a treia persoană

sau de la adevăratul proprietar un titlu translativ de proprietate în privinŃa lucrului ce deŃine;

b) poate avea loc prin simpla voinŃă a detentorului precar; c) se realizează atunci când chiriaşul refuză să mai plătească chiria proprietarului; d) se realizează în persoana terŃului care dobândeşte, cu bună-credinŃă, un bun mobil de la un

detentor precar printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate; e) are loc atunci când transmisiunea posesiunii din partea deŃinătorului la altul se face printr-

un act cu titlu universal, dacă acest succesor universal este de bună-credinŃă. 2. Posesia: a) generează o prezumŃie relativă de proprietate în materie imobiliară; b) poate genera o prezumŃie irefragrabilă de proprietate în materie mobiliară; c) poate genera o prezumŃie relativă de proprietate în materie mobiliară; 3. Posesorul de bună-credinŃă: a) are dreptul la fructe, dacă a fost de bună-credinŃă la momentul intrării în posesie, chiar

dacă la momentul perceperii lor nu mai era de bună-credinŃă; b) dobândeşte prin percepere numai fructele naturale şi industriale; c) dobândeşte fructele civile prin percepere, astfel că dacă acestea devin scadente anterior

admiterii acŃiunii de revendicare, însă nu sunt percepute de către posesorul neproprietar, ele vor reveni posesorului neproprietar.

4. AcŃiunea posesorie: a) este o acŃiune reală; b) este o acŃiunea petitorie; c) poate avea ca scop încetarea oricărei tulburări aduse posesiei. 5. AcŃiunea posesorie specială (reintegranda): a) îl protejează pe posesor atunci când deposedarea sau tulburarea s-a produs prin violenŃă; b) poate fi introdusă chiar de posesorul de rea-credinŃă împotriva adevăratului proprietar; c) poate fi introdusă numai dacă reclamantul a posedat bunul cel puŃin 1 an anterior

tulburării sau deposedării. 6. AcŃiunea posesorie poate fi introdusă de: a) posesori, titulari ai unui drept real asupra bunului respectiv; b) cel ce deŃine lucrul în interesul său propriu în temeiul unui contract încheiat cu posesorul

indiferent cine ar fi tulburătorul.

101

DREPTUL DE PROPRIETATE. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ 1. CONCEPTUL GENERAL AL DREPTULUI DE PROPRIETATE 2. DEFINIłIE. CONłINUTUL JURIDIC AL DREPTULUI DE PROPRIETATE. 3. CARACTERE JURIDICE GENERALE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE. 4. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ. NOłIUNE ŞI DEFINIłIE. 5. LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ

1. CONCEPTUL GENERAL AL DREPTULUI DE PROPRIETATE. Asupra dreptului de proprietate există mai multe perspective: o perspectivă istorică, alta economico-socială; există o perspectivă filosofică şi una juridică. Din perspectiva istorică observăm că există o alternanŃă în ce priveşte predominanŃa uneia sau alteia din cele două tipuri de apropriere a bunurilor: privată şi comunitară. În anumite perioade istorice, predomina aproprierea privată, în altele aproprierea colectivă (publică). În orice caz, în toate perioadele istorice, aceste două tipuri de apropriere coexistă. Din perspectiva economico-socială interesează două chestiuni:

a. se poate formula o legitate a evoluŃiei dreptului de proprietate? La această întrebare s-au dat mai multe răspunsuri:

� uneori s-a apreciat că dreptul de proprietate evoluează de la aproprierea privată spre aproprierea comunitară;

� alteori s-a considerat că dreptul de proprietate evoluează de la aproprierea comunitară la aproprierea privată;

� întemeindu-se şi pe perspectiva istorică, s-a observat ca nu există o legitate a evoluŃiei dreptului de proprietate, relaŃia dintre aproprierea privată şi aproprierea comunitară este determinată nu de o asemenea legitate, ci de reprezentarea pe care oamenii o au la un moment dat despre tipurile de aproprieri, despre funcŃiile lor, reprezentare ce se traduce în acte de voinŃă ale legiuitorului.

b. structura proprietăŃii: sociologii au analizat mai întâi proprietatea sub aspectul obiectului ei, care este sfera bunurilor apropriate; observăm că această sferă a bunurilor apropriabile poate fi mai extinsă sau mai restrânsă, fie în funcŃie de evoluŃia mijloacelor tehnice de apropriere a bunurilor, fie în funcŃie de natura unor bunuri (unele bunuri considerate periculoase nu pot forma obiectul proprietăŃii private, ci doar al proprietăŃii publice). Tot din această perspectivă, a fost pusă în evidenŃă sfera persoanelor care apropriază: comunitatea şi subiectele de drept privat. Comunitatea apropriază bunuri prin intermediul structurilor de putere (fie statul, fie comunităŃile locale). Subiectele de drept privat pot fi atât persoane fizice cât şi persoane juridice, acestea din urmă, la rândul lor putând fi de drept public şi de drept privat.

Din perspectiva filosofică s-a încercat să se răspundă: care dintre cele două forme de apropriere a bunurilor este conformă, potrivită cu natura şi esenŃa omului? Răspunsurile au variat, au fost contradictorii, iar de multe ori, aceste răspunsuri au stat la baza unor ideologii care au generat forme radical opuse, de origine politică: pe de o parte sistemele democratice moderne, pe de altă parte sistemele autoritare, autocratice, dictatoriale, chiar totalitare.

102

Astăzi, a devenit predominantă în lumea modernă ideea: aproprierea privată a bunurilor este un drept fundamental al omului, temeiul organizării firesti a economiei de piaŃă şi o condiŃie a societăŃii democratice. Această idee nu semnifică însă suprimarea aproprierii comunitare. Dimpotrivă, se recunoaşte legitimitatea aproprierii comunitare fie că este vorba de naŃiune, înŃeleasă că adevarat corp politic al democraŃiei, fie că e vorba de comunităŃile locale, în sensul că proprietatea publică şi proprietatea privată coexistă. Toate aceste perspective ne ajută să întelegem, Perspectiva juridică asupra dreptului de proprietate: Art.480 C.civ prevede că „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.”

2. DEFINIłIE. CONłINUTUL JURIDIC AL DREPTULUI DE PROPRIETATE.

Putem defini dreptul de proprietate ca fiind un drept real care conferă titularului său posesia (jus utendi), folosinŃa (jus fruendi) şi dispoziŃia (jus abutendi) asupra unui lucru determinat, prerogative care sunt exercitate în mod absolut şi exclusiv, în limitele determinate de lege. Din această definiŃie rezultă conŃinutul juridic al dreptului de proprietate. ConŃinutul juridic al dreptului de proprietate.

1) POSESIA – constă în posibilitatea proprietarului de a stăpâni bunul ce-i apartine în materialitatea sa, comportându-se faŃă de toŃi ceilalŃi ca fiind titularul dreptului de proprietate.

2) FOLOSINłA – conferă proprietarului facultatea de a întrebuinŃa bunul său percepând în proprietate toate fructele pe care acesta le produce. 3) DISPOZIłIA – este alcatuită din dreptul de dispoziŃie materială şi dreptul de dispoziŃie juridică. Dispozitia materială este posibilitatea de a dispune de substanŃa lucrului (modificare/transfer/distrugere). DispoziŃia juridică reprezintă dreptul de a înstraina, de a dezmembra sau de a greva cu sarcini dreptul de proprietate.

Aceste prerogative enumerate mai sus constituie puterea juridică pe care proprietarul o are asupra lucrului. Puterea juridică se întemeiază pe ideea de apartenenŃă, tocmai pentru că aparŃine persoanei, bunul apropriat suportă puterea juridică a acestei persoane.Ideea de apartenenŃă e comună tuturor drepturilor patrimoniale precum şi drepturilor personal nepatrimoniale.

3. CARACTERE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ.

Dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv şi perpetuu

A. CARACTERUL ABSOLUT şi INVIOLABIL: însumează trei idei:

1. dreptul de proprietate este absolut, fiind opozabil erga omnes 2. dreptul de proprietate este absolut deoarece dă posibilitatea titularului său

să-şi exercite plenitudinea prerogativelor pe care legea i le permite cu privire la un anumit lucru. Numai dreptul de proprietate cuprinde toate cele trei atribute.

3. proprietarul poate exercita aceste prerogative în mod nelimitat, cu excepŃia limitelor judiciare, materiale şi convenŃionale.

103

Inviolabilitatea dreptului de proprietae, asa cum apare în art.135, pct.6 din ConstituŃie, care prevede imperativ: „Proprietatea este în conditiile legii, inviolabila”, cunoaşte două excepŃii: - exproprierea pentru cauza de utilitate publică, în conformitate cu dispoziŃiile art.41, pct.3 din ConstituŃie: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publica, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabila despăgubire”, iar art.481 C.civ. dispune: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai de pentru cauza de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.” Exproprierea efectivă se face în conditiile Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică care defineşte utilitatea publică şi reglementează declararea ei, prevede ce imobile pot fi expropriate, reglementează procedura exproprierii, stabilirea despăgubirilor, punerea în posesie a expropriatorului, dreptul de retrocedare al imobilelor expropriate, etc. Succint, exproprierea ar putea fi definită ca reprezentând trecerea forŃată în proprietate publică, prin hotarare judecătorească, a unor imobile aflate în proprietate privată, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, pentru cauza de utilitate publică. Exproprierea are caracter exceptional deoarece reprezintă mai mult decat o limitare a exercitării dreptului de proprietate privată, ducând chiar la încetarea acestuia, la lipsirea titularului de obiectul proprietăŃii. - art.41, pct.4 din ConstituŃie dispune: „pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăŃi imobiliare, cu obligaŃia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaŃiilor sau construcŃiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritătii”. În aceste cazuri, despăgubirile se stabilesc în acord cu proprietarul ori de către instanŃele competente în caz de litigiu.

B. CARACTERUL EXCLUSIV şi DEPLIN: permite ca titularul dreptului de

proprietate să exercite toate prerogativele - posesia, folosinŃa şi dispoziŃia - cu privire la lucru (caracter deplin), cu excluderea tuturor celorlalte persoane (caracter exclusiv).

C. CARACTERUL PERPETUU şi TRANSMISIBIL: dreptul de proprietate nu se

stinge cât timp există bunul care formează obiectul său. Dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz, poate fi transmis prin acte între vii, în conditiile legii, iar transmisiunea lui este inevitabilă şi obligatorie pentru cauza de moarte. Acest caracter perpetuu explică imprescriptibilitatea dreptului de proprietate, fie că e vorba de bunuri mobile, fie că e vorba de bunuri imobile.

4. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ

Art.135, pct.2 din ConstituŃie prevede: „Proprietatea este publică sau privată”, deoarece dreptul de proprietate privată are un regim juridic de drept comun, dreptul de proprietate publica are un regim juridic special, şi va fi tratat în capitolul urmator. Subiecte ale dreptului de proprietate privată pot fi persoane fizice şi persoane juridice de tip particular, societăŃile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, unităŃilor administrativ – teritoriale, regiilor autonome. Dreptul de proprietate privată este acel drept real ce conferă titularului exercitarea asupra bunurilor a posesiei, folosinŃei şi dispoziŃiei, în mod exclusiv şi permanent, prin putere proprie şi în interes propriu, cu respectarea dispozitiilor legale.

104

Art.41 alin. 2 din ConstituŃie prevede: „Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”; prin urmare regimul juridic al proprietătii private rămâne acelaşi chiar dacă titularul dreptului de proprietate privată este statul. Asadar statul este atât titular de drept public cât şi titular de drept privat – asupra bunurilor aparŃinătoare domeniului privat al statului, formate din bunuri alienabile, prescriptibile şi sesizabile. 5. LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ Astfel înŃeles, dreptul de proprietate se înfăŃişează în primul rând în forma dreptului de proprietate privată. Dar, desi e un drept absolut, exclusiv şi perpetuu, dreptul de proprietate privată cunoaşte anumite limite în ce priveşte exercitarea sa. Aceste limite decurg fie din corporalitatea bunurilor care formează obiectul proprietăŃii, fie din voinŃa părŃilor, fie din vointa legiuitorului ori a judecătorului. Avem asadar trei categorii de limite ale dreptului de proprietate:

1. limite materiale; 2. limite juridice (limite judiciare şi limite legale); 3. limite convenŃionale.

5.1 Limitele materiale ale exercitării dreptului de proprietate privată • sunt determinate chiar de corporalitatea bunurilor (în ce priveşte bunurile mobile – e usor

de înŃeles – delimitarea corporalităŃii bunurilor e clară; nu există confuzie intre bunurile mobile). Cât priveşte bunurile imobile, situaŃia este mai complicată, mai ales în privinŃa terenurilor. Desi pot apărea probleme de delimitare a proprietăŃii şi la construcŃii, mai ales dacă asupra părŃilor unor construcŃii există drepturi de proprietate distincte, totuşi cea mai diferită problemă apare la terenuri.

În legatură cu terenurile, distingem între: suprafaŃă, adâncime şi înălŃime: - SuprafaŃa: este de observat că mai ales în acele regiuni ale Ńării unde nu a

funcŃionat regimul de Carte Funciară, există dificultăŃi privind delimitarea suprafeŃei terenului. Aceste dificultăŃi pot fi înlăturate pe calea unor acŃiuni în grăniŃuire care au ca obiect tocmai stabilirea întinderii proprietăŃii asupra terenurilor vecine.

- Adâncimea – se poate cunoaşte analizând prevederile art.489 C.civ. care prevede că: „Proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeŃei şi a subfeŃei lui.”, art. 41 pc. 4 din ConstituŃie prevede „Pentru lucrări de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricărei proprietăŃi imobiliare, cu obligaŃia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaŃiilor sau construcŃiilor,precum şi pentru daunele imputabile autorităŃii.”, iar art. 135 din ConstituŃie prevede tot la punctul 4 „BogăŃiile de orice natură ale subsolului ... fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice”.

- ÎnălŃimea – proprietarul terenului este şi proprietarul coloanei de aer până la limita spatiului aerian.

5.2 Limitele juridice ale dreptului de proprietate privată; limite judiciare şi limite legale;

A. Limitele judiciare – le poate stabili judecătorul atunci când constată că dreptul

de proprietate este exercitat în mod abuziv.

105

Abuzul de drept – Pentru a înŃelege noŃiunea de abuz de drept în privinŃa drepturilor subiective, trebuie să facem distincŃie între limitele interne şi limitele externe ale dreptului subiectiv civil.

� Limitele interne delimitează exercitarea normală a unor drepturi în raport cu drepturile celorlalŃi.

� Limitele externe delimitează exercitarea dreptului în mod absolut, facând abstracŃie de drepturile celorlalŃi.

NoŃiunea de limite interne şi limite externe configurează trei spaŃii juridice: până la limita internă se situează spaŃiul exercitării normale; între limita internă şi cea externă se situează spatiul abuzului de drept iar dincolo de limita externă se situează spaŃiul absenŃei dreptului. Ce se intamplă însă când un proprietar exercită abuziv dreptul său? S-a statuat în practica judiciară şi în doctrină că judecatorul poate interveni pentru a sancŃiona exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate, stabilind limitele până la care dreptul se exercită în mod normal şi dincolo de care se produce abuzul. Nu este important doar ca abuzul de drept să fie sancŃionat (răspunderea pentru abuzul de drept este o formă specială de răspundere civila delictuală) este necesar să se împiedice în viitor, exercitarea abuzivă a dreptului. Este ceea ce face judecătorul prin stabilirea unei limite judiciare.

B. Limitele legale sunt cele stabilite de legiuitor.

Distingem între limitele stabilite pentru apărarea unui interes public şi limitele stabilite în interes privat În funcŃie de aceste limite legale, se conturează regimuri juridice specifice pentru anumite categorii de bunuri. Pentru a întelege limitele legale, trebuie să plecăm de la cele două accepŃiuni ale libertăŃii. Distingem între aşa-numita libertate pozitivă şi libertate negativă. Libertatea pozitivă - spaŃiul delimitat prin ConstituŃie şi prin alte reglementări legale, spaŃiu în care nu este admisă imixtiunea altor persoane. Libertatea negativă – situată în interiorul spaŃiului de libertate al fiecăruia unde nu este admisibil ca cineva să impună un anume mod de comportare. Adică, în spatiul său de libertate, fiecare persoană are nu numai dreptul să acŃioneze, dar şi dreptul de a nu acŃiona. FuncŃie de aceste două accepŃiuni ale libertăŃii, distingem în legatura cu dreptul de proprietate, două tipuri de limitări:

1. distingem în primul rand posibilitatea ca judecatorul să îl oblige, în funcŃie de natura bunului, fie pe proprietar sau chiar pe simplul deŃinător al bunului, să desfăşoare o anumită activitate – este vorba de o limită a libertăŃii prin impunerea unei obligaŃii pozitive (obligaŃii propter rem);

2. într-o alta situaŃie posibilă, legiuitorul poate restrânge spaŃiul libertăŃii persoanei tot ca urmare a unor caracteristici ale bunurilor. Este vorba de restrângerea exercitării atributelor proprietăŃii.

Limitele exercitării dreptului de proprietate cu privire la terenuri:

106

Terenurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil dacă prin lege nu se prevede altfel, iar dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil. Terenurile aflate în proprietate privată se află în circuitul civil, iar art.1 din Legea 54/1998 privind circulaŃia juridică a terenurilor, prevede că „Terenurile proprietate privată, indiferent de titularul lor, sunt şi rămân în circuitul civil. Ele pot fi dobândite sau înstrăinate prin oricare din modurile stabilite de legislaŃia civilă, cu respectarea dispozitiilor din prezenta lege.” Terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate, prin acte juridice intre vii, încheiate în formă autentică, sancŃiunea nerespectării acesteia fiind nulitatea absolută a actului juridic. Legea 54/1998 privind circulaŃia juridică a terenurilor prevede şi anumite incapacităŃi specifice:

• apatrizii şi cetăŃenii străini nu au dreptul sa dobândeasca terenuri în România. Acest text instituie o incapacitate de folosinŃa de strictă interpretare. Art. 42 din Constitutie prevede că dreptul de moştenire este garantat. Din succesiunea textelor constitutionale, rezultă că, prin moştenire, chiar şi apatrizii şi cetăŃenii străini au dreptul să dobândească proprietatea asupra terenurilor, dar această soluŃie nu este recunoscută în prezent.

• În ce priveşte persoanele juridice străine, acestea nu pot dobândi terenuri în România. LegislaŃia în vigoare nu le recunoaşte dreptul de a dobândi terenuri în România. Pentru terenurile care fac obiectul investiŃiilor persoanelor fizice sau juridice străine, sunt şi rămân aplicabile dispoziŃiile legislaŃiei privind regimul juridic al investiŃiilor străine.

• Aceeaşi lege instituie o altă limită: o familie nu poate dobândi, prin acte juridice între vii, mai mult de 200 ha teren agricol, în echivalent arabil (prin familie se înŃeleg soŃii şi copiii necăsătoriŃi care gospodaresc împreună cu părinŃii lor). Nerespectarea acestei interdicŃii se sancŃionează cu reducŃiunea actului juridic până la limita suprafeŃei legale.

• Legea nr. 54/1998 mai prevede că în perioada în care exista litigii cu privire la terenurile supuse restituirii, acestea nu pot fi înstrăinate până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de soluŃionare a litigiului. SancŃiunea este nulitatea absolută a actului juridic.

• Aceeaşi lege instituie şi o altă limită, dar numai în legătură cu terenurile situate în extravilanul localităŃilor. Terenurile situate în extravilan pot fi înstrăinate prin acte juridice cu titlu oneros, numai după exercitarea dreptului de preempŃiune instituit de lege în favoarea coproprietarilor, a vecinilor şi a arendaşilor.

În vederea exercitării dreptului de preferinŃa, proprietarul terenului care doreşte să vândă, are obligaŃia să comunice intenŃia de vânzare Consiliului Local al localităŃii în extravilanul căreia se află terenul (consiliul local are obligaŃia să afişeze oferta de vânzare care va cuprinde şi preŃul, iar în timp de 45 zile de la data afişării titularii dreptului de preemŃiune trebuie să se pronunŃe în scris). Dacă nici un titular al dreptului de preemŃiune nu şi-a exprimat dorinŃa de a cumpăra, terenul se vinde liber. Dacă tilularul dreptului de premŃiune nu este mulŃumit de preŃ, proprietarul poate vinde terenul liber, dacă vinde la un pret egal sau mai mic decât cel oferit de titularul dreptului de preempŃiune, actul juridic este lovit de nulitate relativă. În concluzie, dreptul de preempŃiune conferă titularului său doar posibilitatea de a alege, de a opta să cumpere sau nu terenul supus vânzării; la pret egal, titularul dreptului de

107

preempŃiune, care si-a exercitat dreptul în perioada de 45 de zile, va fi preferat în raport cu alte persoane.

Limitele exercitării dreptului de proprietate cu privire la construcŃii: LegislaŃia instituie obligaŃia obŃinerii autorizaŃiei prealabile pentru orice lucrare de construire/reparare/modificare sau demolare a unei clădiri. Persoanele fizice şi juridice sunt libere să edifice orice fel de construcŃii civile, industriale, agricole sau de altă natură, cu respectarea autorizaŃiei de construire. De asemenea sunt necesare aprobări speciale în cazul în care se ridică construcŃii în zonele asupra cărora s-a instituit un regim de protecŃie prevăzut în documentaŃiile de urbanism aprobate. DesfiinŃarea construcŃiilor se face pa baza unei autorizaŃii de desfiintare, eliberate de pimării sau de prefecturi, după caz. Persoanele fizice şi juridice au obligaŃia să execute integral construirea în termenul prevazut, iar autorizaŃia se poate prelungi doar o dată cu cel mult un an. În caz de nerespectare, se aplică sancŃiuni contravenŃionale şi se poate trece chiar la desfiinŃarea lucrărilor făcute făra autorizaŃie. FORMELE DREPTULUI DE PROPRIETATE

În raport de regim juridic

♦ Dreptul de proprietate publică • a statului • a unităŃilor administrativ teritoriale

♦ Dreptul de proprietate privată • a persoanelor fizice • a persoanelor juridice

În raport de modalităŃi

♦ Dreptul de proprietate pur şi simplu ♦ Dreptul de proprietate afectat de modalităŃi

În raport de modalităŃile de dobândire

♦ Dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice ♦ Dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice ♦ Dreptul de proprietate transmis între vii ♦ Dreptul de proprietate transmis pentru cauză de moarte ♦ Dreptul de proprietate originală ♦ Dreptul de proprietate derivată

108

În raport de titulari ♦ Dreptul de proprietate al persoanelor fizice ♦ Dreptul de proprietate al persoanelor juridice

PROPRIETATEA PRIVATĂ

- fizice

- juridice de drept public: • statul • unităŃi administrativ-teritoriale

- juridice de drept privat:

• regii autonome • societăŃi comerciale • organizaŃii cooperatiste • societăŃi agricole • asociaŃii şi fundaŃii • partide politice • sindicate • culte religioase

Caracteristici:

• Alienabilă

Titularii sun

t persoane:

Proprietatea privată este:

109

• Dezmembrabilă • Prescriptibilă • Grevabilă • Sesizabilă • Exclusivă

110

TESTE: 1. Pot fi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în România: a) cetăŃeni străini cu domiciliul în România; b) cetăŃeni români cu domiciliul în străinătate; c) statul şi unităŃile administrativ-teritoriale. 2. Pot dobândi dreptul de proprietate asupra construcŃiilor în România: a) persoane fizice străine cu domiciliul în România; b) persoane fizice străine cu domiciliul în străinătate; c) persoane juridice străine, dar numai dacă construcŃia respectivă este achiziŃionată în scop

de investiŃie străină pe teritoriul României. 3. Dreptul de proprietate asupra unei construcŃii: a) se poate transmite valabil prin contract de vânare-cumpărare sub semnătură privată; b) se poate transmite valabil prin contract de vânzare-cumpărare, dar numai dacă acesta este

încheiat în formă autentică; c) înstrăinate prin act sub semnătură privată conduce şi al dobândirea dreptului de proprietate

asupra terenului pe care se află aşezată acea construcŃie. 4. Nerespectarea condiŃiei încheierii actului de înstrăinare a terenurilor în formă autentică este sancŃionată cu: a) nulitatea relativă; b) nulitatea absolută; c) inopozabilitatea.

111

DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1. DEFINIłIA ŞI SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ 2. CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ 3. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ. DOMENIUL PUBLIC

ŞI DOMENIUL PRIVAT. REGIMUL JURIDIC AL PROPRIETĂłII PUBLICE. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1. DEFINIłIA ŞI SUBIECTELE Dreptul de proprietate publică este acel drept real care aparŃine statului şi unităŃilor administraiv-teritoriale care exercită posesia; folosinŃa şi dispoziŃia în regim de drept public, prin puterea proprie şi în interes public, în limitele prevăzute de lege. Statul ca titular al dreptului de proprietate publică apare în dublă calitate: de titular al puterii suverane, dar şi ca proprietar. Exercitarea atributelor sau a unor atribute ale dreptului de proprietate are loc în cadrul unor raporturi juridice specifice. De regulă titularii dreptului de proprietate publică transmit unor persoane juridice sau fizice, prin acte de autoritate sau contracte, executarea atributelor de proprietate. Ex. art. 135 pct.5 ConstituŃie prevede că “bunurile proprietate publică pot fi date în administrarea regiilor autonome ori a instituŃiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate”. 2. CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ Art. 135 pct.5 ConstituŃie prevede că bunurile proprietate publică sunt “inalienabile”. Legea nr. 69/1991, în ar.74 al.1, dispune că “Bunurile ce fac parte din domniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile”. Legea nr. 18/1991 art.5 al.2 prevede că “terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă potrivit legii sunt dezafectate din domeniul public”. Dreptul de proprietate publică este: a. inalienabil – deci bunurile proprietate publică sunt scoase din circuitul civil. Este, totuşi, posibilă existenŃa asupra acestor bunuri a dreptului de administrare, dreptul de concesionare, dreptul de a fi folosit pe baza unui contract de închiriere (art. 76 şi 78 din Legea 69/1991). Conform OrdonanŃei Guvernului nr. 15/1993, “regiile autonome, statul, comuna etc. pot transmite cu titlu de concesiune sau închiriere bunurile, dar nu pot fi beneficiarii unui contract de concesionare sau închiriere”; b. imprescriptibil sub aspect extinctiv şi sub aspect achizitiv; c. insesizabil – bunurile proprietate publică nu pot fi urmărite de creditori, ele nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanŃii reale;

112

d. negrevabil – cu servituŃi sau cu orice fel de sarcini, mai puŃin sarcinile pentru protecŃia mediului şi asigurarea bunei vecinătăŃi. 3. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ. DOMENIUL PUBLIC ŞI DOMENIUL PRIVAT Proprietatea publică şi regimul juridic sunt reglementate de Legea nr.213/17 noiembrie 1998. Legea nr. 213/1998 prevede că: - dreptul de proprietate publică aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. - Statul sau unităŃile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele şi condiŃiile legii. - Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin.(4) din ConstituŃie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din Legea 213 şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin naura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităŃile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Domeniul public poate fi de interes naŃional când proprietatea asupra sa în regim public aparŃine statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, la fel în regim public, aparŃine comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeŃelor. Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin.(4) din ConstituŃie, din cele prevăzute la pct.I din anexa la lege, precum şi din alte bunuri de uz sau interes public naŃional, declarate ca atare prin lege. A se vedea în acest sens, cu titlu de exemplu, art. 5 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar; art. 475-478 C.civ.; art.4 alin.3 din Legea nr.56/1992 privind frontiera de stat a României; art.1 din Legea petrolului nr. 134/1995. Domeniul public al judeŃelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeŃean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeŃean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naŃional. Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naŃional ori judeŃean. - Regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat de legea 213/1998, dacă prin legi organice speciale nu se dispune altfel. Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea ConstituŃiei, a tratatelor internaŃionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obŃinute prin care vicierea consimŃământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaŃie. InstanŃele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului. Regimul juridic al proprietăŃii publice Dreptul de proprietate publică se dobândeşte: a) pe cale naturală; b) prin achiziŃii publice efectuate în condiŃiile legii; c) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;

113

d) prin acte de donaŃie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judeŃean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public;

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică;

f) prin alte moduri prevăzute de lege, cum ar fi confiscarea, bunurile fără stăpân, impozitele şi taxele, şi altele.

Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art.7 lit.e) se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeŃeamn, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local. Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăŃilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acŃionar, se poate face numai cu plată şi cu acordul adunării generale a acŃionarilor societăŃii comerciale respective. În lipsa acordului menŃionat, bunurile societăŃii comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire. Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităŃi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau consiliul local, după caz, prin hotărâre a Guvernului. Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităŃi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. Dreptul de proprietate publică încetează dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat. Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin ConstituŃie sau prin lege nu se dispune altfel. Hotărârea de trecere a bunului din domeniul privat poate fi atacată în condiŃiile art.8 alin.(2) din lege. Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează: a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în

condiŃiile legii; b) nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanŃii reale; c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efecul posesiei de

bună-credinŃă asupra bunurilor mobile. Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor de mai sus, privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public, sunt lovite de nulitate absolută. Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale, a altor instituŃii publice de interes naŃional, judeŃean sau local. Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a guvernului sau a consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.

114

Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta, în condiŃiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaŃiile născute din actul de transmitere. În litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanŃă titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la drepul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligaŃia să arate instanŃei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit Codului de procedură civilă. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condiŃiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaŃii. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligaŃii poate atrage revocarea dreptului de administrare. În litigiile de mai sus, satul este reprezentant al Ministerului FinanŃelor, iar unităŃile administrativ-teritoriale de către consiliile judeŃene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeŃean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcŃionar de sat sau un avocat care să-l reprezinte în faŃa instanŃei. ServituŃile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituŃi sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate. Domeniul privat al statului. Regim juridic Statul şi unităŃile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept privat sunt şi titulare ale dreptului de proprietate privată. Domeniul privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unităŃile administrativ-terioriale au drept de proprietate privată. Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităŃii administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel. Bunurile din domeniul privat se află în circuitul civil, pot fi concesionate, închiriate sau date în locaŃie de gestiune. a) Sunt prescriptibile sub aspect achizitiv, putând fi dobândite prin uzucapiune (imobile), sau prin posesia de bună-credinŃă, şi imprescriptibile sub aspect extinctiv. b) Sunt sesizabile. Asupra lor se pot constitui servituŃi ori alte dezmembrăminte sub forma unor drepturi reale imobiliare. Legea nr.213 din 24 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, constituie actul normativ de bază al acestei materii. Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităŃi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau consiliului local, după caz, prin hotărârea Guvernului. Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităŃi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.

115

Dreptul de proprietate publică încetează dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat. Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin ConstituŃie sau prin lege nu se dispune altfel. Hotărârea de trecere a bunului în domeniul privat poate fi atacată în condiŃiile art. 8 alin.(2) din lege. Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează: a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în

condiŃiile legii; b) nu pot fi supuse executării silite şi nu se pot constitui garanŃii reale asupra lor; c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de

bună-credinŃă asupra bunurilor mobile. Actele juridice încheiate cu încălcare prevederilor de mai sus, privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public, sunt lovite de nulitate absolută. Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale, a altor instituŃii publice de interes naŃional, judeŃean sau local. Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a guvernului sau a consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta, în condiŃiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaŃiile născute din actul de transmitere. În litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanŃă titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligaŃia să arate instanŃei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit Codului de procedură civilă. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condiŃiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaŃii. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligaŃii poate atrage revocarea dreptului de administrare. În litigiile de mai sus, statul este reprezentat de Ministerul FinanŃelor, iar unităŃile administrativ-teritoriale de către consiliile judeŃene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeŃean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcŃionar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în faŃa instanŃei (art.12 alin.5 din Legea nr. 213/1998). DispoziŃiile de mai sus trebuie interpretate şi aplicate în concordanŃă şi cu dispoziŃiile art.42 alin.2 din Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administraŃiei publice locale, care prevede că “Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaŃiile cu persoanele fizice sau juridice din Ńară şi din străinătate, precum şi în justiŃie” şi cu dispoziŃiile art. 4 din Legea administraŃiei locale care prevede, în alin.1, că “Comunele, oraşele şi judeŃele sunt persoane juridice (…)” iar în alin. 2 “Ca persoane juridice civile au în proprietate bunuri din domeniul privat, iar ca persoane juridice de drept public sunt proprietare ale bunurilor din domeniul public de interes local, potrivit legii”.

116

ServituŃile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituŃi sunt incompatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.

PROPRIETATEA PUBLICĂ

- cuprinse în domeniul public: de interes national de interes local

- cuprinse în domeniul privat:

al statului al unităŃilor administrativ-teritoriale

- de uz public şi de interes public

- enumerate de art. 135 din ConstituŃie

- enumerate în Anexa Legii nr. 213/1998 Caracteristici:

• Inalienabilă • Nedezmembrabilă • Imprescriptibilă • Negrevabilă • Insesizabilă • Exclusivă

Are ca ob

iect bun

uri:

Proprietatea pu

blică este:

117

COMPARAłIE ÎNTRE PROPRIETATEA PUBLICĂ ŞI PROPRIETATEA PRIVATĂ

Proprietatea publică Proprietatea privată

NoŃi

une

Drept subiectiv, ce aparŃine statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, fie prin natura lor, fie printr-o dispoziŃie a legii sunt de uz şi utilitate publică

Drept subiectiv, al persoanelor fizice, juridice, al statului şi al unităŃilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor mobile şi imobile, altele decât cele care alcătuiesc domeniul public

Caractere juridice

Inalienabilă Nedezmembrabilă Imprescriptibilă Negrevabilă Insesizabilă Exclusivă

4 Alienabilă Dezmembrabilă Prescriptibilă Grevabilă Sesizabilă Exclusivă

Titulari

Statul UnităŃile administrativ-teritoriale

Persoane fizice Persoane juridice de drept privat Persoane juridice de drept public

Obiect

Bunuri care prin natura lor sunt de uz şi interes public Bunuri declarate ca atare printr-o dispoziŃie a legii

Orice bun, cu excepŃia celor care fac parte din domeniul public al statului si al unităŃilor administrativ-teritoriale

118

119

TESTE: 1. Nerespectarea regulilor dreptului de preemŃiune la înstrăinarea unui teren agricol extravilan prin vânzare-cumpărare, potrivit Legii nr. 54/1998, se sancŃionează cu: a) nulitatea absolută; b) nulitatea relativă; c) nulitatea relativă, numai dacă cumpărătorul este de rea-credinŃă. 2. Potrivit Legii nr. 54/1998, de la data afişării ofertei de vânzare la Consiliul local, titularii dreptului de preemŃiune trebuie să se pronunŃe în scris asupra acestuia în termen de: a) 30 de zile; b) 45 de zile, arătând şi preŃul oferit; c) 60 de zile, fără a arăta preŃul oferit. 3. Pentru a-Ńi exercita dreptul prioritar la dobândirea imobilului expropriat, potrivit Legii nr.33/1994, fostul proprietar trebuie să răspundă exproprietarul ce doreşte să înstrăineze terenul expropriat, în termen de: a) 30 de zile; b) 45 de zile; c) 60 de zile. 4. Potrivit Legii nr. 54/1998, dreptul de preemŃiune se poate exercita dacă sunt îndeplinite şi condiŃiile: a) să fie vorba de terenuri agricole, dar numai situate în extravilan (de exemplu: terenuri

arabile, vii, păduri etc.) b) înstrăinarea să se facă numai prin vânzare; c) actul juridic proiectat poate avea ca obiect numai nuda proprietate. 5. Titular al dreptului de proprietate publică poate fi: a) statul; judeŃul; b) regia autonomă; c) consiliul local; consiliul judeŃean. 6. Dreptul de proprietate publică este: a) alienabil; b) imprescriptibil; c) sesizabil.

120

MODALITĂłILE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. NOłIUNE 2. PROPRIETATEA ANULABILĂ 3. PROPRIETATEA REZOLUBILĂ 4. PROPRIETATEA COMUNĂ 1. NOłIUNE În general dreptul de proprietate se prezintă ca aparŃinând unei singure persoane şi ca pur şi simplu. În anumite cazuri el poate prezenta un caracter complex care decurge fie din faptul că este afectat de modalităŃi (termen sau condiŃie), fie că aparŃine simultan la două sau mai multe persoane. În sens larg, prin modalitate juridică se înŃelege atât situaŃia unor incertitudini vremelnice, în care se află dreptul de proprietate, cât şi situaŃia când mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri. 2. PROPRIETATEA ANULABILĂ Este modalitatea juridică care exprimă starea de incertitudine a dreptului când el a fost transmis de la o persoană la alta printr-un act juridic anulabil. Până la împlinirea termenului de prescripŃie extinctivă a dreptului de a cere anularea actului sau până la confirmarea lui, cel care a dobândit dreptul de proprietate se află într-o situaŃie incertă. La confirmarea actului anulabil sau expirarea termenului de prescripŃie, dreptul se consolidează. 3. PROPRIETATEA REZOLUBILĂ constituie o modalitate juridică a dreptului de proprietate ce exprimă situaŃia de incertitudine vremelnică a acestui drept, atunci când transmiterea dreptului de proprietate de la o persoană la alta a avut loc sub condiŃie rezolutorie. Când condiŃia se realizează, dreptul de proprietate se desfiinŃează retroactiv. Când condiŃia nu se realizează, dreptul se consolidează retroactiv. Proprietatea rezolubilă poate rezulta din lege sau din convenŃia părŃilor. Din lege: în cazul donaŃiilor între soŃi şi al donaŃiilor făcute de persoane care nu au copii, în cazul naşterii ulterioare a unui copil. Ea poate rezulta dintr-o convenŃie, ca în cazul vînzărilor cu pact de răscumpărare. Efecte: Pendente conditionae – proprietarul, sub condiŃie rezolutorie, se va comporta ca proprietar pur şi simplu (administrează, culege fructele şi suportă riscul pieirii bunului). Eveniente conditionae – la împlinirea condiŃiei se desfiinŃează, cu efect retroactiv, dreptul de proprietate al dobânditorului, astfel că transmiŃătorul redobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului. În practică, rezoluŃiunea a produs efecte retroactiv în privinŃa actelor de dispoziŃie, dar nu şi în cazul actelor de administrare care rămân valabile. În cazul constituirii proprietăŃii asupra terenurilor în cadrul Legii nr.18/1991, se pun condiŃiile stabilirii dobânditorului în localităŃile unde se află terenurile, de a nu deŃine în alte localităŃi teren, ori de a renunŃa la terenurile pe care le are în altă localitate, de a le cultiva etc. Nerespectarea condiŃiilor duce la pierderea dreptului de proprietate asupra terenului primit.

121

4. PROPRIETATEA COMUNĂ DefiniŃie: Proprietatea comună este proprietatea în care prerogativele dreptului aparŃin împreună şi concomitent mai multor persoane. Formele proprietăŃii comune: - Proprietatea comună poate fi pe cote părŃi sau în indiviziune (când poartă asupra unei

universalităŃi juridice). - Proprietatea comună în devălmăşie (când nu se cunosc nici fracŃiuni din bun, nici cotele

din dreptul de proprietate nu sunt stabilite). Caractere: Proprietatea comună pe cote părŃi se caracterizează prin faptul că dreptul fiecărui coproprietar e determinat abstract, matematic, nu în natură. Deci: a) nici un coproprietar nu e titularul exclusiv al unei fracŃiuni din bun; b) fiecare coproprietar este titular exclusiv numai asupra unei cote părŃi ideale, abstracte, din dreptul de proprietate. Drepturile coproprietarilor nu trebuie să fie egale între ele. DispoziŃiile legale de reglementare a coproprietăŃii sunt: art. 728 C.civ. (durata indiviziunii); 1517 C.civ. (privind îndatoririle asociaŃilor în societatea civilă). Din punct de vedere al duratei, coproprietatea poate fi obişnuită sau temporară, sau forŃată şi perpetuă. Coproprietatea obişnuită poate înceta prin împărŃeală (partaj). Modurile de dobândire ale dreptului de proprietate comună pe cote-parte sunt cele generale prevăzute de art. 485 şi 486 C.civil; pe lângă ele pot exista moduri specifice. Cele mai întâlnite moduri de dobândire sunt succesiunea şi convenŃiile. Exercitarea atributelor dreptului de proprietate în cazul coproprietăŃii este supusă, în principiu, regulei umanităŃii, ceea ce înseamnă că bunul comun poate fi folosit şi posedat în concordanŃă cu hotărârea tuturor coproprietarilor. Regula unanimităŃii funcŃionează şi mai pregnant în cazul actelor de dispoziŃie asupra bunului în materialitatea sa. Ea nu funcŃionează însă în cazul actelor de dispoziŃie pe care un coproprietar le-ar face cu privire la cota sa ideală din dreptul de proprietate asupra bunului. Coproprietatea temporară poate înceta oricând. Potrivit art. 728 C.civ., “nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. ConvenŃiile contrare sunt nule. ConvenŃiile pentru menŃiunea stării de indiviziune sunt valabile doar 5 ani”. AcŃiunea în ieşire din indiviziune e imprescriptibilă. Imprescriptibilitatea poate fi paralizată prin uzucapiune. ModalităŃile de încetare a coproprietăŃii sunt: - dobândirea cotelor tuturor copărtaşilor de unul singur (cumpărare, succesiune, etc.); - copărtaşii transmit cotele unei singure persoane; - partajul (împărŃeala), adică operaŃiunea când se dă fiecărui coproprietar o fracŃiune din

bun corespunzătoare dreptului său (sau loturi la universalităŃi, în indiviziune) este cea mai folosită modalitate de încetare a coproprietăŃii.

122

ÎmpărŃeala se face în natură; dacă aceasta nu e posibilă, ieşirea din indiviziune se face prin atribuire sau prin scoaterea în vânzare a bunului la licitaŃie. ÎmpărŃeala poate fi prin bună învoială sau judecătorească. În prezent, înstrăinarea terenurilor şi construcŃiilor, precum şi împărŃeala acestora, nu mai sunt supuse autorizaŃiei administrative a organului de stat. Proprietatea pe cote-părŃi forŃată şi perpetuă se caracterizează prin faptul că se menŃine independent de voinŃa copărtaşilor şi că este determinată de desinaŃia bunului respectiv. Bunurile respective sunt accesorii faŃă de altele care sunt bunuri principale. Coproprietarii au dreptul de a folosi lucrul comun ca un adevărat proprietar, fără însă a aduce atingere drepturilor celorlalŃi şi destinaŃiei bunului. Nu se poate dispune decât de cota abstractă din dreptul de proprietate, iar actele de administrare se fac cu acordul tuturor, conform regulei unanimităŃii. Cazuri de proprietate forŃată: - asupra unor bunuri considerate bunuri de familie (morminte, cărŃi sau tablouri de familie), - părŃi comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente şi asupra termenului dat în

folosinŃă; - lucruri comune şi utile pentru folosinŃa a două imobile vecine; - asupra despărŃiturilor comune (ziduri, şanŃuri, garduri), cu privire la care există o

prezumŃie relativă de comunitate.

Proprietatea comună în devălmăşie

NoŃiune : În cazul proprietăŃii comune în devălmăşie nici dreptul de proprietate, nici bunul asupra căruia poartă nu sunt divizate, determinate, cunoscute. Aceasta are loc la împărŃirea bunurilor aflate în devălmăşie; când fiecărui proprietar devălmaş i se stabileşte cota din dreptul de proprietate şi partea din bun care i se atribuie. Cazuri: proprietatea comună a soŃilor asupra bunurilor comune (art. 30 Codul familiei) sau cea stabilită prin convenŃia părŃilor. Încetarea proprietăŃii devălmaşe a soŃilor asupra bunurilor are loc, la cerere, la desfacerea căsătoriei. În timpul căsătoriei, pentru motive temeinice, poate avea loc împărŃirea bunurilor comune existente la cererea unuia dintre soŃi sau a unui creditor personal. ConsecinŃe: nici unul dintre soŃi nu poate dispune prin acte între vii de dreptul său. Fiecare soŃ poate face, în schimb, singur acte de administrare şi de folosinŃă asupra bunurilor comune, presupunându-se că are şi consimŃământul celuilalt soŃ (mandatul tacit reciproc – prevăzut de art. 35 C.fam.). Fiecare soŃ poate, de asemenea, dispune de bunuri (cu excepŃia imobilelor, terenuri şi construcŃii şi a celor de unică folosire), fiind considerat că are şi consimŃământul celuilalt. Cota fiecăruia nu este predeterminată împărŃirii, ci se stabileşte la partaj, conform contribuŃiei lor la dobândirea bunurilor comune. AcŃiunile posesorii nu se pot exercita între soŃi, în timp ce proprietarii posesori le pot folosi împotriva coproprietarului care îi tulbură sau deposedează.

123

AcŃiunea de revendicare nu se poate exercita între soŃi, şi nici în cazul coproprietăŃilor pe cote-părŃi între coproprietari. Comunitatea de bunuri a soŃilor nu exclude coproprietatea. SoŃii pot fi în coproprietate cu bunurile comune cu un alt coproprietar (ex. un copil). Devălmăşia poate rezulta şi din convenŃia părŃilor. Încetarea ei poate avea loc fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. MODALITĂłILE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE Proprietatea rezolubilă Proprietatea anulabilă

Proprietatea comună

Când transferul proprietăŃii s-a

făcut printr-un act juridic afectat de o

condiŃie

Când dreptul de proprietate s-a

dobândit printr-un act juridic lovit de nulitate relativă

Când dreptul asupra aceluiaşi bun sau asupra

aceleiaşi mase de bunuri aparŃine concomitent mai multor titulari

În devălmăşie Pe cote-părŃi

Indiviziune

Coproprietate

Obişnuită (temporară)

ForŃată (perpetuă)

124

COMPARAłIE ÎNTRE PROPRIETATEA COMUNĂ PE COTE-PĂRłI ŞI PROPRIETATEA COMUNĂ ÎN DEVĂLMĂŞIE PărŃi comune: • Constituie modalităŃi juridice ale dreptului de proprietate • Dreptul de proprietate aparŃine de două sau mai multe persoane simultan

asupra unui bun sau a unor bunuri nefracŃionate material • Încetează prin partaj DiferenŃe: Proprietatea comună pe cote-părŃi

Proprietatea comună în devălmăşie

Fiecare coproprietar este titular exclusiv al unei cote-părŃi ideale din dreptul de proprietate

Nici unul dintre codevălmaşi nu deŃine o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate

Fiecare coproprietar poate dispune liber de cota-parte din drept

Nici un codevălmaş nu poate înstrăina dreptul său deoarece nu se cunoaşte cota-parte ce revine fiecăruia

Izvorăşte din contract, succesiune, uzucapiune, etc.

Apare ca urmare a căsătoriei şi în mod excepŃional prin convenŃie

Caracter neorganizat şi temporar Caracter organizat (Legea organizează exerciŃiul ei)

Se aplica principiul unanimităŃii Se aplică prezumŃia legală a mandatului reciproc

Se naşte şi există independent de identitatea şi calităŃile coproprietarilor

Are un caracter intuitu-personae

125

TESTE: 1. Proprietatea anulabilă: a) rezultă dintr-un act juridic lovit de nulitate absolută; b) durează cel mult până la data rămânerii definitive a hotărârii de constatare a nulităŃii

actului; c) durează cel mult până la momentul în care se împlineşte termenul de prescripŃie a acŃiunii

în anulare. 2. Indiviziunea poate avea ca obiect: a) o casă de locuit; b) cel mult trei bunuri determinate; c) o universalitate de bunuri. 3. În cazul proprietăŃii comune pe cote-părŃi: a) fiecare copărtaş poate efectua acte materiale privitoare la bun numai cu acordul celorlalŃi; b) fructele civile revin copărtaşului care a depus diligenŃe pentru producerea lor, numai dacă

ceilalŃi copărtaşi nu au fost împiedicaŃi să participe la producerea şi la culegerea lor; c) coproprietarul nu are dreptul să schimbe modul de folosinŃă sau să transforme destinaŃia

bunului, fără acordul tuturor coproprietarilor; d) creditorii personali ai succesorului în indiviziune asupra unor imobile succesorale poate

cere punerea în vânzare a părŃii indivizibile chiar dacă nu s-a făcut partajul. 4. În materia coproprietăŃii regula unanimităŃii nu se aplică: a) actelor juridice de conservare efectuate de unul dintre coproprietari, chiar dacă împotriva

voinŃei celorlalŃi copărtaşi; b) actelor juridice de administrare încheiate de către unul dintre copărtaşi împotriva voinŃei

celorlalŃi copărtaşi în măsura în care profită efectiv tuturor copărtaşilor; c) actelor juridice de administrare încheiate de către unul dintre copărtaşi fără

consimŃământul celorlalŃi coproprietari, în măsura în care profită efectiv tuturor copărtaşilor;

d) actelor de înstrăinare a întregului bun pe care un copărtaş le-a încheiat în mod unilateral, în numele său propriu, ca un veritabil proprietar exclusiv al acelui bun;

e) actelor juridice de dispoziŃie făcute de un copărtaş având ca obiect cota sa parte de drept. 5. Sunt permise convenŃiile prin care copărtaşii: a) renunŃă la dreptul de a cere partajul; b) convin să rămână perpetuu în indiviziune; c) convin să menŃină starea de indiviziune pe o perioadă de 6 ani. 6. Partajul judiciar se poate realiza prin: a) partajarea în natură a bunului; b) atribuirea bunului către unul dintre copărtaşi şi plata de către acesta în favoarea celorlalŃi

copărtaşi a unei sulte reprezentând echivalentul bănesc al cotei-părŃi din drept aparŃinând acestora;

c) vânzarea bunului prin licitaŃie publică şi atribuirea de sulte în favoarea copărtaşilor. 7. Copărtaşii pot încheia o convenŃie de rămânere în indiviziune care: a) poate fi valabilă pe o durată de maximum 3 ani; b) poate fi reînnoită, prin acordul părŃilor, pe o durată de maximum 5 ani, dar nu mai mult

decât durata stabilită iniŃial de rămânere în indiviziune; c) poate fi reînnoită înainte de expirarea duratei pentru care fusese încheiată;

126

d) poate fi reînnoită o singură dată. 8. Proprietatea aasupra unui bun este rezolubilă: a) numai când transmiterea dreptului de proprietate asupra acelui bun este afectată de o

condiŃie rezolutorie; b) când transmiterea dreptului de proprietate asupra acelui bun este afectată de o condiŃie

suspensivă; c) când transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut printr-un act lovit de nulitate relativă.

127

MODURILE DE DOBÂNDIRE A PROPRIETĂłII 1. NOłIUNI GENERALE 2. CLASIFICĂRI 3. TRADIłIUNEA 4. HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ 5. ACCESIUNEA 6. UZUCAPIUNEA 7. CONVENłIA CA MOD DE DOBÂNDIRE A PROPRIETĂłII. 1. NOłIUNI GENERALE Art. 644 şi 645 C.civ. enumeră modurile de dobândire a proprietăŃii: succesiunea, legatul, convenŃia, tradiŃiunea, accesiunea, prescripŃia, legea şi ocupaŃiunea. La acestea trebuie adăugată şi hotărârea judecătorească. Aceste moduri se aplică şi celorlalte drepturi reale; cu unele particularităŃi. Ele se aplică şi pentru dobândirea proprietăŃii publice şi proprietăŃii cooperatiste, care cunosc însă şi moduri specifice de dobândire. 2. CLASIFICĂRI A. După întinderea dobândirii: - moduri de dobândire universală sau cu titlu universal: succesiunea şi legatele universale şi cu titlu universal; - moduri de dobândire cu titlu particular, când transmisiunea cuprinde unul sau mai multe bunuri individuale determinate. B. După momentul transmisiunii: - moduri de dobândire între vii; - moduri de dobândire pentru cauză de moarte. C. După situaŃia juridică a bunului în momentul dobândirii: - moduri originare care exclud transmisiunea (ocupaŃiunea, uzucapiunea); - moduri derivate, care presupun un transfer al dreptului de proprietate de la o persoană la alta. D. După caracterul transmisiunii: - moduri de dobândire cu caracter oneros, - moduri de dobândire cu caracter gratuit. E. Legea ca mod de dobândire a proprietăŃii: a) dobândirea fructelor prin posesia de bună-credinŃă b) dobândirea coproprietăŃii zidul comun c) dobândirea mobilelor prin posesie de bună-credinŃă. 3. TRADIłIUNEA ca mod de dobândire a proprietăŃii.

128

TradiŃiunea înseamnă predarea sau remiterea materială a lucrului. În prezent este un mod care nu mai are importanŃa din dreptul roman, contractele fiind în principiu consensuale. TradiŃiunea prezintă importanŃă doar în cazul contractelor reale (darul manual, donaŃia de bunuri mobile; al titlurilor de valoare la purtător, împrumutul de folosinŃă). OcupaŃiunea înseamnă luarea în posesie a unui bun, care nu aparŃine nimănui, cu intenŃia de deveni proprietarul lui. Domeniul de aplicare este restrâns în condiŃiile în care art. 649 C.civ. prevede că bunurile vacante şi fără stăpân se cuvin statului ca şi succesiunile vacante, iar D. 111/1951 reglementează situaŃia bunurilor de orice fel fără moştenitori sau fără stăpân. Nu se dobândesc prin ocupaŃiune mobile. Se dobândesc prin ocupaŃiune bunurile comune, apa de băut dintr-un izvor natural, vânatul, peştele prins în condiŃii legale. 4. HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ NoŃiune şi domeniu de aplicare Hotărârile judecătoreşti sunt în general declarative de drepturi. Există însă şi hotărâri constitutive de drepturi sau atributive de drepturi. Un exemplu îl constituie ordonanŃa de adjudecare în cadrul unei licitaŃii publice. În cazul exproprierii transferul de proprietate în patrimoniul exproprietarului are loc, prin efectul hotărârii judecătoreşti, de îndată ce obligaŃia de despăgubire a fost îndeplinită. 5. ACCESIUNEA Accesiunea este încorporarea materială a unui lucru mai puŃin important într-un lucru mai important. Tot ce se uneşte cu lucrul principal se cuvine proprietarului acestuia. Titularul dreptului asupra unui lucru mai important devine şi titularul dreptului asupra lucrului mai puŃin important. Dacă lucrul încorporat nu ar aparŃine nimănui, accesiunea apare ca o ocupaŃiune. În sens larg, proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte, ca accesoriu, cu lucrul, în mod natural sau artificial. Dobândirea fructelor este însă un efect normal al exercitării dreptului de proprietate. 1. Accesiunea poate fi mobiliară sau imobiliară. 2. Accesiunea imobiliară poate fi: naturală sau artificială. Accesiunea imobiliară naturală:

129

- Aluviunea. Creşterile de pământ care se fac succesiv şi pe nesimŃite pe fundurile apelor curgătoare, precum şi pământurile rămase după retragerea apelor curgătoare de la un mal la altul, se numesc aluviuni. Ele se cuvin proprietarului fondului riveran. Există şi excepŃii: proprietatea albiei lacurilor, iazurilor, heleşteelor aparŃine proprietarilor lor; la fel albia râurilor. - Avulsiunea înseamnă adăugirea de teren la un teren a unei bucăŃi de pământ smulsă de la un alt teren, prin acŃiunea unei ape. Ea devine proprietatea proprietarului terenului la care s-a alipit dacă fostul proprietar nu o revendică în termen de un an. Dacă bucata de teren, care se poate individualiza şi recunoaşte, provine din domeniul public, revendicarea este imprescriptibilă. - Insulele şi prundişurile ce se formează în râurile neplutitoare şi nenavigabile sunt ale proprietarului fondului pe care s-au format. Accesiunea animalelor sălbatice Codul civil prevede în art. 503 că: ”orice animale sau zburătoare sălbatice care trec în cuprinsul nostru, se fac ale noastre, pe cât timp rămân al noi, afară numai dacă asemenea trecere s-a ocazionat prin fraudă sau prin artificii”. Pentru animalele din fondul cinegetic se aplică dispoziŃii speciale. Codul civil şi-ar putea găsi aplicare în privinŃa unor animale semisălbatice (porumbeii şi albinele) care să nu facă parte din domeniul public. DispoziŃiile de mai sus nu se aplică în privinŃa animalelor domestice (cai, oi, boi, capre, păsări de curte etc.). Accesiunea imobiliară artificială presupune intervenŃia omului. Art. 493 şi 494 C.civ. reglementează două situaŃii: 1) construcŃia sau plantaŃia făcută de proprietar pe terenul său, dar cu materialul altcuiva; 2) construcŃia sau plantaŃia făcută de o persoană cu materialele sale, însă pe terenul altcuiva. Accesiunea imobiliară artificială presupune intervenŃia omului şi implică obligaŃia proprietarului ce beneficiază de accesiunea imobiliară artificială de a despăgubi pe cel împotriva căruia operează. - Lucrările făcute de proprietar pe terenul său cu materialele altcuiva, devin proprietatea constructorului în temeiul accesiunii, dar proprietarul terenului trebuie să plătească preŃul materialelor. Proprietarul materialelor nu are însă dreptul de a le ridica. Proprietarul terenului dobândeşte proprietatea lucrărilor fie că este de bună-credinŃă, fie că este de rea credinŃă. - Lucrările făcute de o persoană cu materialele proprii pe terenul altcuiva. Proprietarul terenului devine proprietarul lucrărilor prin accesiune, cu obligaŃia de a despăgubi pe constructor. Se dising două situaŃii: Dacă constructorul e de rea credinŃă, adică cunoaşte că terenul aparŃine altcuiva, dar face totuşi construcŃia sau plantaŃia; proprietarul terenului are 2 posibilităŃi: fie să păstreze lucrările, devenind proprietarul lor în temeiul accesiunii, cu obligaŃia de a plăti constructorului valoarea materialelor şi preŃul muncii, fără a se lua în considerare sporirea valorii fondului ocazionată de lucrările efectuate, fie să oblige pe constructor să-şi ridice construcŃiile pe

130

cheltuiala sa, eventual cu obligaŃia de a plăti daune-interese pentru pagubele suferite de proprietarul terenului. În practica judiciară, în legătură cu modul de aplicare a soluŃiilor menŃionate de art. 494 C.civ., s-a decis (Decizia de îndrumare nr.13 din 6 august 1959) că instanŃele judecătoreşti, sesizate cu asemenea acŃiuni, trebuie să cerceteze condiŃiile în care s-au făcut construcŃiile, dacă proprietarul terenului nu se face vinovat de abuz de drept, acceptând efectuarea lucrărilor şi că vor căuta să înlocuiască soluŃia neeconomică a dărâmării construcŃiilor cu aceea a acordării unei despăgubiri. Pentru a dispune desfiinŃarea construcŃiilor sau amenajărilor este nevoie de autorizaŃia organului administrativ competent (vezi Legea nr.50/1991). Dacă constructorul, pe terenul altuia, este de bună credinŃă, adică nu ştie că terenul aparŃine altuia, ci crede că îi aparŃine lui, şi construieşte pe acel teren (de exemplu constructorul are calitatea de posesor al terenului pe care a construit), proprietarul terenului devine obligatoriu şi proprietar al construcŃiei, fără a mai putea cere dărâmarea şi ridicarea construcŃiei. El trebuie însă să dăuneze pe constructor. Constructorul e de bună-credinŃă dacă a executat construcŃia considerând că este proprietarul terenului, credinŃă întemeiată pe un titlu al cărui vicii nu le cunoştea; aprecierea bunei credinŃe se face în momentul în care se realizează construcŃia şi buna-credinŃă încetează în momentul ivirii unei îndoieli în convingerea posesorului cu privire la legitimarea titlului. Proprietarul terenului poate opta pentru întinderea despăgubirii şi anume: fie să se achite contravaloarea materialelor şi a sumei, fie să plătească o sumă egală cu creşterea valorii fondului, ca urmare a efectuării construcŃiei. Constructorul de bună credinŃă va avea faŃă de proprietarul terenului un drept de creanŃă, iar proprietarul terenului un drept de proprietate asupra construcŃiei. Art. 494 C.civ. nu se aplică celui care a construit fără a avea puterea materială asupra terenului, nefiind posesor ori chiar detentor. Art. 494 C.civ.se aplică şi constructorului pe un teren al cărui proprietar nu este cunoscut ori manifestă lipsă de interes în preluarea construcŃiei. Probleme comune pentru constructorul de bună credinŃă pentru cel de rea credinŃă. Dacă proprietarul terenului îşi însuşeşte construcŃia, constructorul devine un creditor, având o creanŃă în despăgubire. CreanŃa lui se prescrie în 3 ani, din momentul în care proprietarul terenului ridică pretenŃii cu privire la construcŃii în temeiul art. 494 C.civ. Până la achitarea despăgubirilor, constructorul are un drept de retenŃie cu privire la construcŃiile efectuate pe terenul altuia. Constructorul este îndreptăŃit să pretindă despăgubirile ce i se cuvin chiar de la proprietarul care a dobândit construcŃia ulterior efectuării ei. Accesiunea mobiliară Accesiunea mobiliară poate îmbrăcă formele: adjuncŃiunii, specificaŃiunii, confuziunii. În toate cazurile proprietarul lucrului principal devine, în temeiul accesiunii, proprietar al bunului, mai puŃin important decât primul, cu obligaŃia de a plăti despăgubiri.

131

Accesiunea presupune că între proprietarii lucrurilor nu s-a încheiat o convenŃie care să reglementeze situaŃia. AdjuncŃiunea constă în unirea două lucruri care aparŃin la proprietari diferiŃi în aşa fel, încât, deşi formează un singur tot, cele două lucruri rămân distincte şi se pot despărŃi unul de altul şi păstra fiecare în parte după despărŃire. Criteriul după care se determină lucrul principal este acela pentru uzul sau la completarea căruia a servit celălalt lucru sau valoarea lucrului, iar în lipsa celor 2 criterii, criteriul volumului. SpecificaŃiunea constă în prelucrarea şi transformarea unei materii aparŃinând unei alte persoane; ex.: din stofă se confecŃionează un costum. Lucrul principal se consideră materia. Dar dacă manopera depăşeşte cu mult valoarea materiei întrebuinŃate, cel care a confecŃionat lucrul nou devine proprietarul acestuia. Confuziunea (sau amestecul) constă în unirea a două lucruri mobile aparŃinând unor proprietari diferiŃi, în aşa fel încâ ele nu se pot recunoaşte şi deosebi unul de altul; de exemplu, topirea a două metale, amestecul a două lichide. 6. UZUCAPIUNEA Uzucapiunea este dobândirea proprietăŃii sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă a lucrului, în timpul fixate de lege. Deci prin uzucapiune starea de fapt se transformă în stare de drept. PrescripŃia achizitivă duce la dobândirea unui drept real, în timp ce prescripŃia extinctivă are ca efect încetarea posibilităŃii de a obŃine realizarea, prin constrângere, a unor drepturi.

Utilitate şi justificare

Uzucapiunea constituie o dovadă absolută a dreptului de proprietate. Rolul ei este mai redus în cazurile în care există sistemul vechilor cărŃi funciare (Decretul-Lege nr.115/1938), potrivit căruia dreptul de proprietate se dobândeşte prin întabulare. În noul sistem de publicitate întabularea nu mai are efect constitutiv, ci numai de publicitate. Justificarea uzucapiunii rezultă din faptul că: - în majoritatea cazurilor posesia e conformă cu proprietarea; - nevoia de stabilitate şi securitate juridică determină recunoaşterea de efecte juridice unei aparenŃe îndelungate de proprietate şi, în sfârşit, - uzucapiunea apare ca o sancŃiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligenŃă.

Bunurile ce pot fi obiectul uzucapiunii

Poate fi obiect de uzucapiune orice bun imobil care se găseşte în circuitul civil, adică este alienabil. Terenurile şi construcŃiile pot fi deci dobândite prin uzucapiune. Imobilele care sunt inalienabile nu pot fi uzucapate (ex. cele din domeniul public sau cele obŃinute prin constituire în cadrul Legii nr. 18/1991 o anumită perioadă de timp). Străinii nu pot dobândi terenuri, deci ei nu se pot uzucapa.

Posesia – condiŃie a uzucapiunii

132

Uzucapiunea presupune o posesie neviciată, adică utile. Posesia este utilă dacă a fost continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. DetenŃia precară şi posesia viciată nu duc la uzucapiune. Felurile uzucapiunii: Codul civil reglementează: uzucapiunea de 30 ani şi uzucapiunea de 10 până la 20 ani.

a. Uzucapiunea de 30 ani

Pentru existenŃa uzucapiunii de 30 ani se cer îndeplinite următoarele condiŃii: să existe o posesie de 30 ani; posesia să fie utilă, neviciată. Se poate folosi posesia din care invocă uzucapiunea unită cu cea a autorilor săi (joncŃiunea posesiilor). Posesorul poate fi de rea credinŃă şi fără just titlu. Termenul se calculează pe zile întregi, dies ad quem intră în calcul. În schimb – dies a quo – ziua în care a început posesia nu intră în calcul. b. Uzucapiunea de la 10 până la 20 ani presupune îndeplinirea următoarelor condiŃii:

- să existe posesie utilă - posesorul să aibă just titlu - posesorul să fie de bună credinŃă - posesia să dureze de la 10 la 20 ani.

Uzucapiunea de la 10 la 20 ani se aplică numai în privinŃa imobilelor ut singuli, nu şi universalităŃilor de bunuri. De aici concluzia că uzucapiunea de la 10 la 20 de ani se poate opune acŃiunii în revendicare a unui proprietar, dar nu acŃiunii în petiŃie de ereditate a adevăratului moştenitor. Ea se aplică şi uzufructului, dar nu şi servituŃii. Justul titlu este orice act translativ de proprietate care provine de la altcineva decât proprietarul, adică de la un non dominus. Faptul juridic translativ de proprietate poate fi just titlu. Uzucapiunea întemeiată pe un titlu ce provine de la adevăratul proprietar este de neconceput, pentru că acesta, prin el însuşi, conduce la dobândirea proprietăŃii. În practică s-a admis că pot servi drept just titlu pentru uzucapiune de la 10 la 20 ani: tranzacŃia, care deşi e declarativă de drepturi, e asimilată actului translativ; hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun şi cea care constată o convenŃie translativă dintre părŃile unui proces. Succesiunea legală şi legatul universal pot constitui de asemenea just titlu. Dovada justului titlu se face după regulile de drept comun. Titlul putativ (care există doar în credinŃa celui care invocă uzucapiunea) nu este just titlu. La fel titlul nul. Justul titlu este deosebit de buna credinŃă şi trebuie dovedit.

133

Un titlu anulabil poate fi invocat drept just titlu împotriva unei persoane, cu excepŃia persoanei care are dreptul să invoce nulitatea relativă. După împlinirea termenului de prescripŃie, când el devine valid, poate fi invocat ca just titlu chiar împotriva celui care ar fi putut cere anularea. Data certă este necesară justului titlu, dar nu se cere ca acesta să fie transcris în registrul de transcripŃii imobiliare. Buna credinŃă constă în credinŃa greşită a posesorului că a dobândit de la adevăratul proprietar. Ea trebuie să existe în momentul dobândirii imobilului. Ea se prezumă (bona fides presumitur). Termenul uzucapiunii este de la 10 la 20 ani. Termenul este de 10 ani dacă adevăratul proprietar a locuit timp de 10 ani în raza teritorială a aceluiaşi tribunal judeŃean unde se află imobilul. Termenul e de 20 ani, dacă a locuit în circumscripŃia altui tribunal judeŃean decât cel în care se află imobilul. Dacă şi-a schimbat domiciliul şi a locuit în ambele circumscripŃii, atunci la un număr de ani locuiŃi în circumscripŃia tribunalului judeŃean unde se află imobilul, se adaugă dublul numărului de ani până la 10 locuiŃi în circumscripŃia altui tribunal judeŃean. Exemplu: 4 ani în aceeaşi circumscripŃie (10 – 4 = 6; 6 x 2 = 12; 12 + 4 = 16 ani) – deci pentru a uzucapa este necesară o posesie de 16 ani. În cazul în care posesorul a locuit un număr de ani în circumscripŃia altui tribunal judeŃean decât cel în care se află imobilul, şi se vrea să se ştie câŃi ani trebuie să posede în circumscripŃia tribunalului judeŃean unde este situat imobilul, se procedează astfel: din 20 de ani se scade numărul de ani în care a posedat în circumscripŃia altui tribunal judeŃean decât cel în care e situat imobilul (de exemplu 20 – 10 = 10). Rezultatul este împărŃit la 2, adică 10 : 2 = 5. Prin urmare, mai are de posedat 5 ani în circumscripŃia tribunalului judeŃean unde se află imobilul. În final posesia lui va fi de 10 + 5 = 15 ani. În cazul că imobilul prescris a aparŃinut la mai mulŃi ca indivizi, termenul uzucapiunii împotriva lor se stabileşte pentru fiecare.

Modul de calcul al termenului de prescripŃie achizitivă

Uzucapiunea se calculează pe zile. Ziua când începe termenul nu se ia în calcul. Ziua se socoteşte de 24 ore, începe de la ora 0 şi se sfârşeşte la miezul nopŃii următoare. PrescripŃia se socoteşte înceiată la împlinirea ultimei zile a termenului (Dies ad quem computatur in termino). Întreruperea prescripŃiei Întreruperea prescripŃiei are ca efecte înlăturarea oricăror efecte ale prescripŃiei anterioare. Pentru a uzucapa este nevoie să înceapă o nouă prescripŃie. Întreruperea poate fi:

134

naturală: posesorul este lipsit timp de 1 an de folosinŃa lucrului de către proprietar sau de un terŃ, ori lucrul e declarat imprescriptibil (intră în domeniul public) sau civilă: prevăzută de Decretul nr. 167/1958 prin

- recunoaşterea dreptului la acŃiune făcută de beneficiarul prescripŃiei, sau - cererea de chemare în judecată introdusă chiar la o instanŃă necompetentă. - Actul începător de executare silită care întrerupe prescripŃia extinctivă, nu

se aplică prescripŃiei achizitive. PrescripŃia nu se întrerupe însă dacă s-a pronunŃat încetarea procesului; dacă cererea a fost respinsă, anulată sau s-a perimat. Suspendarea prescripŃiei achizitive: nu înlătură timpul scurs anterior cauzei de suspendare. După încetarea cauzei de suspendare prescripŃia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare. Cauzele de suspendare sunt cele prevăzute de Decretul nr. 167/1958. PrescripŃia nu curge pe timpul în care:

- forŃa majoră l-a împiedicat pe titularul dreptului să acŃioneze; - cât timp cel ce se pretinde proprietar sau cel ce invocă uzucapiunea se află

în forŃele armate şi acestea sunt pe picior de război; - înre părŃi şi tutore şi cel ce se află sub ocrotirea lor, cât timp socotelile nu

au fost date şi aprobate; - împoriva celor lipsiŃi de capacitatea de exerciŃiu, cât timp nu au

reprezentanŃi legali, sau la persoanele cu capacitate restrânsă cât timp nu au o persoană care să-i încuviinŃeze actele;

- între soŃi în timpul căsătoriei. JoncŃiunea (unirea) posesiilor înseamnă adăugarea sau unirea la termenul posesiei actuale (proprii) a timpului cât lucrul a fost posedat de autorii săi. Deci dacă A a început să uzucapeze şi, înainte de împlinirea termenului, a înstrăinat lucrul lui B, acesta din urmă poate să unească posesia sa cu cea a lui A, pentru a uzucapa. JoncŃiunea posesiilor este întotdeauna posibilă, dar ea este facultativă, adică posesorul actual are de ales între a începe o nouă posesie ori a invoca joncŃiunea posesiilor. Posesorul actual continuă posesia autorului său cu toate viciile sau calităŃile ei; el nu poate schimba în avantajul său natura posesiei anterioare. CondiŃiile joncŃiunii sunt: să fie vorba de posesie propriu-zisă (detenŃia precară nu poate fi unită cu posesia) şi cel care invocă joncŃiunea să fie un succesor în drepturi al autorului. Invocarea joncŃiunii se face când aceasta este favorabilă posesorului actual. Efectele uzucapiunii: Efectul principal e că posesorul dobândeşte dreptul de proprietate sau alt drept real asupra lucrului. Uzucapiunea retroactivează, deci posesorul devine proprietar din ziua când a început posesia, şi nu din momentul împlinirii termenului de prescripŃie. Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acŃiune, cât şi pe cale de excepŃie. Ea nu se invocă din oficiu, ci trebuie cerută de cel interesat. Beneficiarul uzucapiunii poate renunŃa la efectele ei. RenunŃarea se face numai după împlinirea ei. RenunŃarea poate fi expresă sau tacită, iar renunŃătorul trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina. Creditorii pot invoca prescripŃia obŃinută de debitorul lor, dacă acesta a renunŃat la ea.

135

Uzucapiunea în regimul de carte funciară

Cele arătate privind uzucapiunea se aplică numai în cazul în care se aplică regimul de publicitate imobiliară prin registre de transcripŃiune. În regiunile în care se aplica în trecut fostul regim de carte funciară, uzucapiunea are o aplicaŃie excepŃională în condiŃiile art. 27 şi 28 din Legea nr.115/1938: - când s-au înscris în cartea funciară drepturi reale, fără cauză legitimă, are pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul înscris al dreptului le-a posedat cu bună-credinŃă, potrivit legii, timp de 10 ani; - se şterg viciile titlului, consolidând starea de prin înscrierea în Cartea funciară pe baza unui titlu nevalabil; - cel care a posedat un bun imobil în condiŃiile legii timp de 20 ani după moartea proprietarului înscris în Cartea funciară, va putea cere înscrierea pe numele său a dreptului, ca urmare a uzucapiunii. În prezent, regimul de publicitate imobiliară prin registre de transcripŃiuni şi cel prin carte funciară au fost înlocuite cu un nou regim de publicitate imobiliară, prin carte funciară, care nu se confundă cu cel anterior, neavând decât consecinŃe pe planul publicităŃii imobiliare.

PrescripŃia instantanee asupra lucrului mobil Art. 1909 al.1 arată că lucrurile mobile se prescriu prin faptul posesiei lor, fără să fie vreo trebuinŃă de vreo scurgere de timp. CondiŃii cerute pentru a funcŃiona această prescripŃie sunt: - să fie vorba de un bun mobil corporal; - să fie vorba de o posesie, nu de detenŃie precară; - posesia să fie utilă, neviciată; - posesorul să fie de bună-credinŃă. 7. CONVENłIA CA MOD DE DOBÂNDIRE A PROPRIETĂłII ConvenŃia sau contractul este cel mai important mod derivat de dobândire a proprietăŃii şi a altor drepturi reale. Art. 971 C.civ. arată că proprietatea sau drepturile reale se transmit în contract prin efectul consimŃământului părŃilor, iar lucrul rămâne în riscul dobânditorului, chiar dacă dobânditorului nu i s-a făcut tradiŃiunea lucrului. ExcepŃii: În unele cazuri, transferul dreptului real nu se realizează concomitent cu încheierea convenŃiei translative de drepturi reale. Astfel: - când părŃile au convenit amânarea transferului dreptului real; - când înstrăinarea are ca obiect un lucru viitor (proprietatea se va transmite când lucrul va exista); - proprietatea lucrului de gen se transferă la momentul predării (odată cu individualizarea lor); - vânzarea lucrului altuia, nu este nulă, dar proprietatea se transmite când înstrăinătorul va dobândi el însuşi proprietatea lucrului, cu condiŃia ca amândoi, cumpărătorul şi vânzătorul, să ştie că e lucrul altuia. În cazul în care cumpărătorul nu a ştiut că vânzătorul nu este proprietarul lucrului, vânzarea e anulabilă (nulă relativ), dar nulitatea se acoperă dacă vânzătorul devine proprietarul lucrului după vânzare.

136

Dacă bunul e de gen, problema vânzării lucrului altuia nu se pune.

137

TESTE:

1. Constituie modalităŃi de accesiune mobiliară: a) accesiunea animalelor; b) specificaŃiunea; c) confuziunea; d) avulsiunea. 2. Constituie modalităŃi de accesiune imobiliară naturală: a) dobândirea proprietăŃii asupra unei construcŃii ridicate pe un teren, de către proprietarul

terenului; b) aluviunea; c) adjuncŃiunea. 3. Atunci când un râu navigabil îşi face un braŃ înconjurând pământul unui proprietar riveran: a) proprietarul fondului păstrează proprietatea insulei formată din braŃ; b) proprietarul poate revendica de la stat insula timp de 1 an; c) insula va avea acelaşi regim juridic cu al râului. 4. Dacă o persoană ridică o construcŃie sau efectuează o lucrare pe un teren despre care ştie că nu-i aparŃine, atunci: a) proprietarul terenului poate obliga pe constructor să ridice acea construcŃie, chiar dacă ştia

faptul că această construia pe terenul său, însă a rămas în pasivitate până la finalizarea construcŃiei;

b) dacă instanŃa a dispus ridicarea construcŃiei sau lucrării cheltuielile cu privire la ridicare se suportă de constructor care poate plăti şi daune-interese;

c) dacă proprietarul terenului invocă accesiunea el trebuie să plătească constructorului valoarea materialelor şi preŃul muncii.

5. Dacă o persoană ridică o construcŃie sau efectuează o lucrare pe un teren în legătură cu care are convingerea că îi aparŃine, atunci: a) proprietarul terenului poate obliga pe constructor să ridice lucrarea sau construcŃia; b) proprietarul terenului poate invoca accesiunea plătind constructorului valoarea

materialelor, preŃul muncii precum şi valoarea sporirii fondului; c) proprietarul terenului, în cazul în care invocă accesiunea, poate fi obligat să plătească o

sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului. 6. În cazul lucrărilor făcute de o persoană cu materiale proprii pe terenul altcuiva: a) proprietarul terenului pe care s-au făcut lucrările devine proprietarul lor, prin accesiune,

cu obligaŃia de a despăgubi pe constructor, chiar dacă anterior cei doi proprietari încheiaseră o convenŃie contrară;

b) constructorul îl poate obliga pe proprietarul terenului să-l despăgubească pentru construcŃia ridicată, chiar dacă proprietarul terenului nu invocase accesiunea;

c) dacă constructorul ştie că terenul nu-i aparŃine, atunci el are două posibilităŃi, fie să pretindă valoarea materialelor şi preŃul muncii, fie să ridice acele lucrări, chiar dacă proprietarul terenului nu invocă accesiunea.

138

7. Justul titlu poate fi opus proprietarului, terŃ faŃă de acesta, în materia uzucapiunii de 10 până la 20 de ani: a) numai dacă are dată certă; b) chiar dacă nu are dată certă; c) numai dacă au fost îndeplinite formalităŃile de publicitate imobiliară. 8. În materia uzucapiunii de 10 până la 20 de ani: a) buna-credinŃă se prezumă; b) buna-credinŃă trebuie să existe numai la momentul dobândirii imobilului; c) buna-credinŃă trebuie să existe pe tot timpul posesiei; d) justul titlu trebuie dovedit de către cel care invocă uzucapiunea.

139

DEMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. PRECIZĂRI PREALABILE 2. DREPTUL DE UZUFRUCT 3. DREPTUL DE UZ 4. DREPTUL DE ABITAłIE 5. DREPTUL DE SERVITUTE 6. DREPTUL DE SUPERFICIE. 1. PRECIZĂRI PREALABILE a. NoŃiunea de dezmembrământ Drepturile reale rezultate din separarea atributelor componente ale dreptului de proprietate se numesc dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. b. Enumerare - Dreptul de uzufruct: uz, habitaŃie, servitute şi superficie. c. Domeniul de aplicare Dezmembrămintele pot exista numai în cazul proprietăŃii private, cu excepŃia bunurilor inalienabile (ex. terenurile atribuite în cadrul constituirii dreptului de proprietate privată, care nu pot fi înstrăinate un anumit termen). Nu poate fi dezmembrată proprietatea asupra bunurilor din domeniul public. Bunurile din domeniul privat sunt supuse dreptului comun, dacă legea nu dispune altfel; deci sunt posibile dezmembrăminte ale proprietăŃii lor. Statul, unităŃile administrativ-teritoriale, persoanele juridice prin care se administrează bunurile din domeniul privat, regiile autonome, societăŃile comerciale cu capital de stat, pot dobândi dezmembrăminte ale proprietăŃii. Drepturile reale prevăzute de actele normative, altele decât Codul civil, nu sunt considerate ca dezmembrăminte ale proprietăŃii. 2. DREPTUL DE UZUFRUCT a.) DefiniŃie şi caractere Uzufructul este un dezmembrământ al dreptului de proprietate care presupune dezlipirea a două atribute ale dreptului de proprietate (jus utendi şi jus fruendi) şi constituirea lor într-un drept real care aparŃine unei alte persoane decât proprietarul numită uzufructuar; cel de al treilea atribut al proprietăŃii – jus abutendi – rămâne proprietarului lucrului şi constituie nuda proprietate, titularul fiind numit nud proprietar. Deci, uzufructuarul are dreptul de a se folosi de lucru şi a-i culege fructele (usus şi fructus), iar proprietarul rămâne doar cu nuda proprietate care cuprinde numai dreptul de a dispune de lucru (abusus). b.) Caractere a. Este un drept real care nu se confundă cu dreptul de folosinŃă de care se bucură, de

exemplu, locatarul asupra bunului închiriat.

140

Uzufructul constituit asupra unei creanŃe sau valori mobiliare (aciuni, obligaŃiuni) nu mai este un drept real, deoarece dreptul din care rezultă nu are acest caracter. Între dreptul de uzufruct şi cel de folosinŃă există mai multe deosebiri: 1) locatorul predă lucrul în bună stare, nudul proprietar în starea în care se află; 2) dreptul locatarului este întotdeauna mobiliar, chiar când obiectul este imobil, pe când

uzufructul poate fi bun mobiliar sau imobiliar, după cum bunul asupra căruia se exercită este un bun mobil sau imobil;

3) locatarul nu se poate elibera de obligaŃia sa prin delăsarea lucrului şi abandonarea folosinŃei, pe când uzufructuarul este Ńinut propter rem şi se poate sustrage obligaŃiei prin abandonarea lucrului şi a folosinŃei lui;

4) locaŃiunea se transmite moştenitorilor părŃilor, pe când uzufrucutl se stinge prin moartea uzufructuarului.

b. Este un drept real temporar, se stinge cel mai târziu la moartea uzufructuarului. Când uzufructul aparŃine unei persoane juridice, a cărei durată nu este, de regulă, predeterminată, uzufructul nu poate dura mai mult de 30 ani. c. Este un drept de folosinŃă. d. Este un drept al cărui exerciŃiu este cesibil, pentru că uzufructuarul poate dispune de dreptul său fie prin act cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit. Actul de dispoziŃie al titularului dreptului nu atinge deci dreptul de uzufruct însuşi, ci numai emolumentul lui, adică avantajele de ordin economic pe care lucrul este susceptibil să le producă. Uzufructul face parte din dreptul de gaj general al creditorului uzufructuarului. c.) ImportanŃă şi dezavantaje Uzufructul este un mijloc de a procura folosinŃa complexă asupra lucrului, fără ca proprietarul să piardă dreptul de proprietate asupra lui. În schimb el prezintă dezavantajul că uzufructuarul caută să aibă toate folosurile lucrului, fără a se preocupa de conservarea şi ameliorarea acestuia. d.) Obiectul uzufructului Pot fi obiect al uzufructului orice fel de bunuri, mobile şi imobile, corporale şi incorporale, fungibile şi nefungibile. Uzufructul poate avea ca obiect chiar un alt drept de uzufruct. Regula este că uzufructul are ca obiect bunuri neconsumabile, pentru că trebuie conservată substanŃa lucrului şi restituit la expirarea termenului. Uzufructul poate avea ca obiect o turmă de vite privată ca universalitate de lucruri (universum corpus), şi nu ca diferite animale ce o compun, ut singuli. Terenurile proprietate privată sunt şi rămân în circuitul civil. Ele pot fi deci obiect al uzufructului. Terenurile primite în constituirea (nu în reconstituirea) dreptului de proprietate privată nu pot fi înstrăinate 10 ani. Deci, în acest timp ele nu pot fi obiect de uzufruct. În cazul terenurilor şi construcŃiilor nu este nevoie de încă o autorizaŃie pentru constituirea uzufructului. e.) Modurile în care se poate constitui uzufructul: Art. 517 C.civ.: uzufructul se stabileşte prin lege şi prin voinŃa omului (act între vii sau testament).

141

Nu se mai cunosc cazuri de uzufruct legal. Uzufructul se poate constitui de asemenea prin uzucapiune. Prin voinŃa omului uzufructul se poate constitui: - direct – prin înstrăinarea celor două atribute (usus şi fructus) către uzufructuar, proprietarul rezervându-şi nuda proprietate; - indirect – înstrăinarea nudei proprietăŃi, vânzătorul rezervându-şi uzufructul; sau - proprietarul transmite nuda proprietate unei persoane, iar usus şi fructus unei alte persoane. ConvenŃia poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Uzufructul constituit prin voinŃa omului poate fi, pur şi simplu, sub condiŃie sau pe termen.

Prin uzucapiune

Uzucapiunea de 30 ani îşi găseşte rar aplicarea, pentru că posesorul poate invoca însăşi dobândirea proprietăŃii, nu numai a uzufructului. Se poate folosi uzucapiunea de 10-20 ani dacă posesorul are just titlu şi este de bună credinŃă, exercitând în fapt uzufructul. DispoziŃiile art. 1909 alin. 1 C.civ., adică prescripŃia instantanee, se pot aplica uzufructului privind bunurile mobile, acesta fiind susceptibil de posesie. f.) Drepturile uzufructuarului - Uzufructuarul are dreptul să ceară predarea în folosinŃă a lucrului având la dispoziŃie acŃiunea confesorie. Dacă uzufructul a fost născut din convenŃie, are la îndemână o acŃiune personală, născută din convenŃie, pentru predarea lucrului. - Are dreptul de se a folosi de lucru şi de a-i culege fructele, fără a se atinge de substanŃa lucrului. Dreptul de a se folosi de lucru, e la fel ca şi al proprietarului. El nu poate schimba destinaŃia lucrului, trebuie să păstreze substanŃa lucrului, dar în cazul bunurilor consumptibile are şi drept de dispoziŃie. Uzufructuarul are dreptul de a-i culege fructele. Fructele naturale şi industriale sunt dobândite de uzufructuar în măsura în care le-a perceput. Dreptul la ele este determinat de durata uzufructului. Fructele civile se socotesc (dobândesc) zi cu zi şi se cuvin uzufructuarului în proporŃie cu durata uzufructului. - Uzufructuarul poate ceda beneficiul (emolumentul) dreptului său de uzufruct. El rămâne titularul dreptului şi el răspunde faŃă de nudul proprietar. - Pentru apărare, uzufructuarul poate folosii acŃiunile posesorii. - Pentru anumite bunuri (fond de comerŃ, păduri, turme de vite) există dispoziŃii speciale. - Uzufructuarul se poate bucura personal de dreptul său, sau îl poate închiria, ori îi poate ceda exerciŃiul. - La bunuri incorporale uzufructuarul are dreptul la veniturile produse de acŃiuni, obligaŃiuni, rente, fond de comerŃ, drept de creanŃă.

142

- Uzufructuarul are dreptul de a încasa creanŃe (la universalitate juridică) şi obligaŃia de a restitui aceeaşi sumă la încetarea uzufructului. - El poate încasa indemnizaŃia de asigurare, dacă este numai pentru folosinŃa bunului. Uzufructul asupra imobilelor se poate ipoteca. - Contractul de locaŃiune încheiat de nudul proprietar este opozabil uzufructuarului dacă a fost încheiat în formă autentică ori sub semnătură privată cu dată certă. Contractul încheiat de uzufructuar e opozabil noului proprietar, cât durează uzufructul; iar după încetarea lui, cel mult 5 ani. - Uzufructuarul poate folosi următoarele acŃiuni:

- acŃiunea confesorie de uzufruct (corespunzătoare acŃiunii în revendicare a proprietarului);

- acŃiunile posesorii, chiar împotriva nudului proprietar, pentru apărarea posesiei dreptului de uzufruct, pentru că uzufructuarul este detentor precar numai în ce priveşte dreptul de proprietate, dar nu şi în ce priveşte dreptul de uzufruct;

- acŃiunea de grăniŃuire ori hotărnicie, pentru a determina porŃiunea de pământ care face obiectul dreptului de uzufruct;

- acŃiunea de ieşire din indiviziune (pentru a pune capăt indiviziunii în care se află obiectul dreptului de uzufruct);

- acŃiunile prin care se poate valorifica ori apăra dreptul de uzufruct (acŃiunea de executare a creanŃelor ajunse la scadenŃă); acŃiunea pauliană (revocatorie împotriva actelor de dispoziŃie încheiate de debitor în frauda creanŃei ce face obiectul uzufructului).

- Hotărârile obŃinute de uzufructuar în favoarea sa, fie în petitoriu, fie în posesoriu, folosesc şi nudul proprietar, în măsura în care, prin acŃiunea pornită, s-a urmărit conservarea lucrului-obiect al uzufructului. Hotărârile judecătoreşti pronunŃate în defavoarea uzufructuarului nu sunt opozabile noului proprietar, deoarece drepturile acestuia nu pot fi compromise prin fapta uzufructuarului. g.) ObligaŃiile uzufructuarului au ca scop asigurarea unei bune întreŃineri a lucrului-obiect al uzufructuarului şi restituirea lui. Înainte de intrarea în exerciŃiul dreptului de uzufruct, uzufructuarul are: a) obligaŃia de a întocmi un inventar al bunurilor mobile şi un proces-verbal de constatare a

stării materiale a imobilelor. Lucrurile se primesc în starea în care se găsesc. SancŃiunea pentru neîndeplinirea acestei obligaŃii este că noul proprietar îl poate împiedica pe uzufructuar să intre în folosinŃa lucrurilor;

b) în momentul stingerii uzufructului, noul proprietar poate să facă dovada pretenŃiilor lui prin orice mijloc de dovadă, inclusiv prin martori şi prezumŃii;

c) obligaŃia de a găsi o cauŃiune (persoană) care să se oblige alături de uzufructuar în caz de insolvabilitate a acestuia. Îndeplinirea acestei obligaŃii se face fie prin găsirea şi darea unei cauŃiuni propriu-zise, fie prin constituirea unei garanŃii reale (gaj sau ipotecă). Noul proprietar poate scuti pe uzufructuar de darea cauŃiunii.

În timpul exercitării dreptului de uzufruct, uzufructuarul este obligat: a) să se folosească de lucrul-obiect al uzufructuarului ca un bun proprietar şi să se conformeze modului de folosire stabilit de către nudul proprietar şi obiceiul locului.

143

Uzufructuarul are obligaŃia de a întreŃine lucrul în bună stare, având sarcina de a face reparaŃii mici (de întreŃinere) şi pe cele mari, dacă ele apar ca necesare, ca urmare a nefacerii la timp a reparaŃiilor de întreŃinere. Proprietarul are obligaŃia de a face reparaŃiile mari, care sunt definite de lege. b) Să aducă la cunoştinŃa nudului proprietar orice încălcări ale dreptului acestuia. c) Să suporte o parte din sarcinile lucrului; uzufructuarul suportă sarcinile folosinŃei – cele care se suportă din venituri; de exemplu, impozite şi taxe, iar sarcinile proprietăŃii (cu caracter extraordinar) sunt suportate de nudul proprietar. d) Uzufructuarul este obligat să contribuie şi la plata datoriilor autorului uzufructului. ObligaŃia nu există la uzufructul cu titlu particular, dar există în cazul uzufructului universal şi cu titlu universal. Datoriile se reglează după următoarele reguli: - uzufructuarul plăteşte datoria, iar nudul proprietar este obligat să restituie suma la stingerea uzufructului; - nudul proprietar plăteşte datoria, iar uzufructuarul va trebui să plătească noului proprietar dobânda la sumele plătite pe timpul uzufructului; - nudul proprietar vinde o parte din bunurile supuse uzufructului – cât este necesar pentru a plăti datoria; e) Suportarea cheltuielilor de judecată care privesc folosinŃa lucrului revine uzufructuarului, cele care privesc proprietatea revin nudului proprietar. Dacă uzufructul e gratuit, cheltuielile de judecată revin nudului proprietar. h.) Drepturile nudului proprietar: - Dreptul de a dispune de lucru, cu respectarea atributelor ce revin uzufructuarului (vânzare, donaŃi, girare cu ipotecă sau gaj în timpul uzufructului; dar aceste acte nu-şi produc integral efectele, deoarece nudul proprietar nu poate – cât durează uzufructul – să-i aducă nici o modificare); - nudul proprietar este îndreptăŃit să facă unele lucrări de sporire a spaŃiului, inclusiv construirea pe terenul proprietatea sa a unei unităŃi locative, cu condiŃia ca prin asemenea lucrări să nu aducă modificări esenŃiale clădirii ce formează obiectul uzufructului; - dreptul de a exercita toate acŃiunile ce interesează dreptul de proprietate (acŃiune în revendicare, acŃiunii posesorii; acŃiunea negatorie de contestarea unei servituŃi; acŃiunea de ieşire din indiviziune). Uzufructuarul şi nudul proprietar nu se găsesc în indiviziune ori în comunitate de interese, ci au fiecare drepturi cu totul independente unul faŃă de celălalt. De aceea nici unul dintre ei nu poate reprezenta şi nu poate fi reprezentat de celălalt; - dreptul asupra productelor; - dreptul de a încasa indemnizaŃia de asigurare, în caz de distrugere a lucrului, dacă a fost asigurată nuda proprietate; - dreptul de a introduce acŃiuni împotriva uzufructuarului, ca acesta să-şi execute obligaŃiile în cursul uzufructului. i.) ObligaŃiile nudului proprietar De regulă, nu are nici o obligaŃie pozitivă în favoarea uzufructuarului, el având obligaŃia negativă de a nu stânjeni pe uzufructuar în exercitarea dreptului lui. Nudul proprietar are totuşi obligaŃia de garanŃie (dacă uzufructul a fost constituit cu titlu oneros) sau obligaŃia de garanŃie dacă aceasta a fost asumată prin actul de constituire a uzufructuluil, chiar dacă acesta a fost constituit cu titlu gratuit. j.) Cauzele de stingere ale uzufructului Uzufructul se stinge prin:

144

a) Moartea uzufructuarului, dreptul de uzufruct fiind viager. Dar dreptul de uzufruct poate fi constituit în favoarea mai multor persoane, succesori, însă cu condiŃia să existe, la momentul constituirii lui, toŃi beneficiarii. Uzufructul poate fi stabilit pe o perioadă de cel mult 30 ani; a) Expirarea termenului pentru care a fost constituit; b) Consolidarea (adică întrunirea în persoana uzufructuarului şi a calităŃii de nud proprietar); c) Neuzul, adică neexercitarea timp de 30 ani a dreptului de uzufruct; în acest caz intervine

prescripŃia extinctivă; d) Uzucapiunea (prescripŃia achizitivă) în favoarea unui terŃ (fie numai pentru uzufruct, fie

atât a nudei proprietăŃi cât şi a uzufructului). e) Pierderea totală a lucrului, care nu se datorează unei culpe. Pierderea poate fi şi juridică;

de exemplu, lucrul este scos din circuitul juridic fiind expropriat. f) RenunŃarea uzufructuarului la obiectul său (expresă sau tacită; cu titlu oneros sau gratuit). g) Abuzul de folosinŃă. În acest caz stingera uzufructului se pronunŃă de instanŃa

judecătorească când uzufructuarul abuzează de folosinŃa lucrului aducându-i stricăciuni sau îl lasă să se degradeze prin lipsă de întreŃinere.

h) RezoluŃiunea; revocarea, anularea dreptului celui care a constituit uzufructul. Pe cale de consecinŃă se desfiinŃează şi dreptul de uzufruct constituit.

i) RezoluŃiunea, revocarea, anularea titlului prin care s-a constiuit uzufructul. j) Exproprierea imobilului, cu dreptul titularului la despăgubire. k.) Efectul stingerii uzufructului a. Uzufructul încetează la stingerea lui. Uzufructuarul nu mai are dreptul la fructele neculese

la data stingerii uzufructului; b. Uzufructuarul este obligat să restituie noului proprietar lucrul ce a fost obiect al

uzufructului; c. Uzufructuarul datorează despăgubiri în caz de pieire sau deteriorare din culpă a lucrului şi

de încălcare a obligaŃiilor pe care le are faŃă de nudul proprietar; d. Nudul proprietar este obligat să restituie uzufructuarului sumele de bani pe care acesta din

urmă le-a plătit pentru el; e. Uzufructuarul nu are dreptul să ceară, la încetarea uzufructului despăgubiri pentru

îmbunătăŃirile pe care le-a făcut, dacă prin ele a sporit valoarea lucrului. Se discută dacă se pot cere despăgubiri pentru reparaŃiile mari făcute de uzufructuar. 3. DREPTUL DE UZ Este un drept real prin intermediul căruia titularul dreptului dobândeşte dreptul de a folosi şi culege fructele, dar numai pentru nevoile lui şi ale familiei lui. Are un caracter strict personal şi nu poate fi cedat sau închiriat. Se dobândeşte şi stinge după aceleaşi reguli ca şi dreptul de uzufruct. 4. DREPTUL DE HABITAłIE (ABITAłIE) - E un drept real de aceeaşi natură cu uzufructul, o varietate a uzufructului, care are ca obiect o casă de locuit. Se constituie şi se stinge după aceleaşi reguli ca şi uzufructul. Se stinge şi prin efectul exproprierii, titularul având dreptul al despăgubire. Se poate constitui asupra unei case de locuit fără a fi necesară vreo autorizaŃie din partea unui organ administrativ. Titularul dreptului poate, în mod excepŃional, să închirieze partea din locuinŃă, pe care nu o locuieşte efectiv.

145

- Legea 319/1944 privind dreptul de moştenire a soŃului supravieŃuitor, (art.4) recunoaşte un drept de abitaŃie asupra locuinŃei ce a aparŃinut soŃului decedat, dacă: a. casa de locuit face parte din moştenire; b. soŃul supravieŃuitor să nu aibă altă locuinŃă proprie; c. dreptul se recunoaşte până la ieşirea din indiviziune, în orice caz, cel puŃin un an de la decesul soŃului său; d. dreptul la habitaŃie încetează dacă soŃul se recăsătoreşte înainte de ieşirea din indiviziune. Comoştenitorii pot cere restrângerea dreptului de habitaŃie dacă locuinŃa nu este necesară în întregime. Dreptul de abitaŃie este un drept indivizibil. 5. SERVITUłILE (DREPTUL DE SERVITUTE) Servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt proprietar. Caracterele servituŃii:

- e un drept real asupra lucrului altuia (jus in rem); - presupune două imobile, nu neapărat vecine (fondul dominant şi

fondul aservit); - e un drept imobiliar avâd ca obiect imobile prin natură, nu şi

imobile prin destinaŃie sau prin obiectul la care se referă; - e un accesoriu al fondului dominant. Ea se transmite odată cu

fondul. La fel sarcina care apasă fondul aservit; - are caracter perpetuu, va dura cât vor dura imobilele şi se va

menŃine situaŃia din care a rezultat servitutea; - este indivizibilă (adică bunul aparŃine în coproprietate, ea nu se

poate stabili asupra sau în favoarea celui bun decât cu consimŃământul tuturor coproprietarilor).

Clasificare:

A. După modul constituirii în:

- servituŃi naturale – născute din situaŃia naturală a locurilor (scurgerea apelor, servitutea izvorului, de grăniŃuire);

- servituŃi legale – stabilite prin lege (zidul sau şanŃul comun, plantaŃia sau construcŃia la o anumită distanŃă de vedere; servitutus de trecere);

- stabilite prin fapta omului (convenŃie, testamen, prin uzucapiune). ObservaŃii:

- ServituŃile naturale sunt în fond legale. - ServituŃile naturale şi legale nu sunt servituŃi propriu-zise, deci nu

sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, ci limite de exercitare a acestui drept. Sunt obligaŃii impuse proprietarilor ca reguli de bună vecinătate. Rezultă că bunurile din domeniul public nu pot fi grevate cu servituŃi propriu-zise, dar sunt compatibile cu servituŃile naturale şi legale.

B. După obiectul lor:

146

- pozitive – care îndreptăŃesc pe proprietarul fondului dominant să facă direct acte de folosinŃă pe fondul aservit,

- negative – cele care impun proprietarului fondului aservit anumite restricŃii sau împiedicări în exerciŃiul dreptului său de proprietate.

C. După cum sunt stabilite în folosul unei clădiri ori al unui teren:

- urbane – în folosul unei clădiri, - rurale – în folosul unui teren.

D. Alte clasificări:

- servituŃi continue – fără exerciŃiul omului (apeduct, scurgerea apelor), - servituŃi necontinue – cele care au nevoie de faptul actual al omului pentru

a fi exercitate (ex. de trecere, de a lua apă din fântână). Din alt punct de vedere, servituŃile pot fi:

- servituŃi aparente – care se cunosc prin anumite semne exterioare (uşă, fereastră),

- servituŃi neaparente – care nu au un semn exterior de existenŃă (ex. interzicerea de a zidi).

Din combinarea clasificărilor de mai sus rezultă patru categorii: servituŃi continue şi neaparente (ex. de a nu zidi); servituŃi necontinue şi aparente (de trecere); servituŃi necontinue şi neaparente (servituŃi de trecere când nu există potecă sau drum vizibil) şi servituŃi continue şi aparente care prezintă importanŃă pentru că se pot dobândi prin uzucapiune. ServituŃile naturale sunt cele născute din situaŃia naturală a lucrurilor, cum ar fi: servitutea de scurgere a apelor naturale; servitutea izvoarelor (nu-i poate schimba cursul); servitutea de grăniŃuire; servitutea de îngrădire. ServituŃi legale sunt cele stabilite de lege. Principalele servituŃi legale privesc: a) distanŃa plantaŃiilor:

- arborii înalŃi se plantează la distanŃa de 2 m de hotar, iar arbuştii şi gardul viu la o distanŃă de 0,5 m de hotar – dacă nu există obiceiuri locale;

- se poate obŃine însă o servitute convenŃională la distanŃe mai mici. b) DistanŃa lucrărilor intermediare pentru anumite construcŃii; c) Servitutea de vedere care implică interdicŃii ale construcŃiei pentru ferestre şi balcoane la mai puŃin de 1,90 m de unghi drept, sau 0,6 m în unghi de 90º faŃă de gardul despărŃitor. Este o servitute continuă şi aparentă; d) Picătura streaşinilor; e) Servitutea de trecere care dă dreptul proprietarului înfundat să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi pentru pagubele ce i s-ar produce; f) servituŃi aeronautice prin care se interzice amplasarea lucrării, construcŃii sau instalaŃii în apropierea locurilor de decolare aterizare care pot periclita siguranŃa zborurilor;

147

g) ServituŃi în zona de frontieră prin care plantarea pomilor sau arbuştilor este permisă numai la mai mult de 500 m de fâşia de protecŃie în interior, iar a culturilor înalte la mai mult de 250 m către interior; h) Alte servituŃi legale prevăd ca construcŃiile să aibă o distanŃă minimă faŃă de calea ferată.

Există, de asemenea, servituŃi din regimul pădurilor, apelor ori ale construirii drumurilor.

ServituŃi stabilite prin fapta omului

Sunt servituŃile propriu-zise, deci dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Îngrădirile proprietăŃii sunt servituŃile naturale, legale. Se pot stabili orice fel de servituŃi, cu condiŃia ca acestea să nu contravină ordinei publice şi să nu aibă la obiect prestaŃii personale. ServituŃile stabilite prin fapta omului se pot constitui: prin titlu (actul juridic în înŃeles de operaŃiune juridică de negatium), adică prin convenŃie şi testament; prin uzucapiune ca servitutea să fie continuă şi aparentă, posesia servituŃii să fie utilă şi posesia să fi durat 30 ani; prin destinaŃia proprietarului, adică prin actul prin care proprietarul a două fonduri (imobile) stabileşte între ele o stare de fapt care a constituit o servitute dacă fondurile ar aparŃine unor persoane diferite. Servitutea şi proprietatea pe cote părŃi În practică, exerciŃiul unei servituŃi este numai identic în aparenŃă cu exercitarea unui drept de proprietate pe cotă-parte (ex.: unul ia apă din fântâna de pe fondul vecin). Interesul distincŃiei între servitute şi proprietatea de cote-părŃi constă în faptul că: - dreptul de proprietate se poate uzucapa prin 30 de ani, sau 10-20 ani; servitutea

continuă şi aparentă numai prin posesie de 30 ani; - dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz, servitutea se stinge prin neuz timp de

30 ani; - aplicarea modurilor de constituire a servituŃilor prin fapta omului; - proprietarul aservit poate cere strămutarea locului pe care se exercită servitutea, în

timp ce coproprietarii nu pot face aceasta.

Exercitarea dreptului de servitute

Drepturile şi obligaŃiile proprietarului fondului dominant sunt reglementate prin lege în cazul servituŃilor legale. În cazul servituŃilor prin titlu sunt cele prevăzute de titlu, în cazul servituŃilor dobândite prin uzucapiune, ele rezultă din modul comun în care s-a exercitat posesia servituŃii. În cazul servituŃilor create prin destinaŃia proprietarului, drepturile şi obligaŃiile proprietarului fondului dominant rezultă din intenŃia fostului proprietar al celor două fonduri. Constituirea servituŃii presupune şi acordarea tuturor mijloacelor necesare pentru folosirea ei. În cazul ieşirii din indiviziune, dacă se împarte fondul aservit, servitutea continuă să existe asupra fiecărei părŃi de fond, chiar după împărŃeală, iar dacă se împarte fondul dominant, fiecare parte diviză din el are dreptul să se folosească de servitutea existentă. Proprietarul fondului dominant poate face lucrările trebuitoare pentru a se servi de servitute şi de a o păstra.

148

Proprietarul fondului dominant are obligaŃia de a se folosi de servituŃi numai în conformitate cu titlul, fără a face, în nici unul din cele două fonduri, vreo modificare împovărătoare pentru fondul aservit. AcŃiunile proprietarului fondului dominant sunt: acŃiune confesorie de servitute (acŃiune petitorie), acŃiune posesorie în complângere pentru servitutea aparentă şi continuă şi pentru servitutea necontinuă şi neaparentă când se sprijină pe titlu. Proprietarul fondului dominant nu poate folosi niciodată acŃiunea în reintegrare, deoarece aceasta presupune o deŃinere materială a fondului aservit, ceea ce este în contradicŃie cu însăşi existenŃa servituŃii. Drepturile şi obligaŃiile proprietarului fondului aservit Proprietarul fondului aservit exercită atributele dreptului de proprietate, cu excepŃia facultăŃilor interzise prin servitute. El este obligat să nu facă ceva care să micşoreze fondul servituŃii. Poate folosi acŃiunea negatorie prin care contestă existenŃa servituŃii şi poate folosi acŃiunea posesorie pentru a înceta tulburarea ce i se aduce. AcŃiunile pentru apărarea sau înlăturarea servituŃii sunt: acŃiunea confesorie de servitute, acŃiune petitorie reală şi imobiliară; acŃiunea negatorie pentru a înlătura starea de fapt privind servitutea (prin care se neagă existenŃa servituŃii) şi acŃiunea posesorie atât pentru proprietarul fondului dominant cât şi pentru cel aservit. Stingerea servituŃilor are loc: a) când intervine imposibilitatea materială de a mai exercita servitutea; b) prin neexercitarea sau nefolosirea ori neuzul, sau prescripŃia extinctivă timp de 30 de ani

(se aplică în toate servituŃile prin fapta omului; la cele necontinue, de la ultimul act de folosire);

c) confuziunea, adică reunirea fondului dominant şi celui aservit în patrimoniul aceluiaşi proprietar. Servitutea poate renaşte prin: anularea sau rezoluŃiunea titlului de dobândire în cazul confuziunii, sau prin înstrăinarea la cumpărători diferiŃi a fondului dominant şi aservit;

d) pieirea fondului aservit; e) expirarea termenului ori împlinirea condiŃiei rezolutorii ce a afectat constituirea servituŃii; f) renunŃarea la servitute din partea proprietarului fondului dominant; g) revocarea, rezolvirea sau anularea dreptului celui care a constituit servitutea (resolvitur

jure dantis, resolvitur jus accipentis). 6. DREPTUL DE SUPERFICIE Dreptul de superficie este un drept real, care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar, asupra construcŃiilor, plantaŃiilor sau altor bunuri care se află pe un teren care aparŃine altei persoane, precum şi în dreptul de folosinŃă al superficiarului asupra acelui teren. Deci se suprapun două drepturi de proprietate aparŃinând la doi proprietari deosebiŃi: dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcŃiilor, plantaŃiilor sau a altor lucrări şi, respectiv, dreptul proprietarului asupra terenului.

149

Dreptul de superficie este o excepŃie (o derogare) de la art.492 C.civ. care prevede că “proprietatea asupra unui lucru dă dreptul asupra a tot ce se uneşte, ca accesoriu, la acest lucru (dreptul de accesiune)”. Caracterele dreptului de superficie:

- este un drept real imobiliar. Are ca obiect: construcŃii, plantaŃii cu lucrări ataşate la sol şi dreptul de folosinŃă asupra solului;

- este un drept perpetuu – nu se stinge prin neîntrebuinŃare; - nu poate înceta prin ieşirea din indiviziune (pentru că dreptul

superficiarului şi cel al proprietarului terenului nu sunt în indiviziune).

Dreptul de superficie nu este enumerat expres printre drepturile reale relevate de Codul civil. ExitenŃa lui este dedusă din faptul că art. 492 C.civ. stabileşte prezumŃia relativă că orice construcŃie e a proprietarului terenului, până la dovada contrară. Legea 115/1938 pentru unificarea dispoziŃiilor privind cartea funciară îl menŃionează expres dreptul de superficie. La fel Decretul 167/1958 privind prescripŃia extinctivă. Legea nr. 33/1994 cu privire la exproprierea pentru cauză de utilitate publică se referă la dreptul de superficie care se stinge prin efectul exproprierii. Temeiurile dreptului de superficie Dreptul de superficie se poate naşte: a) în baza legii (în cazul soŃilor în temeiul art. 30 C.civ.), fie; b) în temeiul convenŃiei dintre proprietarul terenului şi cel care ridică o construcŃie pe terenul

său, ceea ce presupune că terenul se află în circuitul civil. S-a decis că dacă proprietarul terenului nu se opune la ridicarea construcŃiei, se poate considera că proprietarul construcŃiei a dobândit un drept de superficie care implică şi accesul pentru folosirea construcŃiei. Constituirea dreptului de superficie este posibilă fără a mai fi necesară vreo autorizaŃie administrativă. Superficiarul îşi poate folosi dreptul de superficie prin acŃiunea confesorie care are rolul pe care îl are revendicarea pentru dreptul de proprietate. El poate folosi, de asemenea, în cazul în care dreptul său s-a născut în convenŃia părŃilor, o acŃiune din contract.

150

APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN MIJLOACE JURIDICE ALE DREPTULUI CIVIL 1.MIJLOACELE JURIDICE DE APĂRARE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE 2. ACłIUNEA DE REVENDICARE 1. MIJLOACELE JURIDICE DE APĂRARE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE Apărarea dreptului de proprietate ca principal drept real se realizează printr-un ansamblu de mijloace juridice reglementate de diferitele ramuri ale sitemului nostru de drept. O apărare indirectă a drepturilor reale se realizează şi prin instituŃiile şi normele aparŃinând altor ramuri de drept decât dreptul civil. Ca exemplu putem cita instituŃia răspunderii materiale aparŃinând de dreptul muncii care, prin normele sale, reglementează obligaŃia oricărui salariat de a repara pagubele produse angajatorului său prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaŃiilor din conŃinutul raportului juridic de muncă. Mijloacele juridice sunt acŃiuni în justiŃie prin care titularul dreptului solicită înlaturarea oricăror atingeri sau încălcări aduse dreptului său. În dreptul civil este cuprins un ansamblu de norme juridice care reglementează mijloacele juridice de apărare a drepturilor reale. Se poate face o clasificare a mijloacelor juridice civile astfel: I. Mijloace juridice specifice - acŃiuni reale care se întemeiază direct pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real, precum şi pe faptul stăpânirii unui bun imobil. AcŃiunile reale se împart în:

a.) acŃiuni petitorii b.) acŃiuni posesorii

a.) AcŃiunile petitorii sunt acŃiunile prin care reclamantul solicită să se stabilească direct că este titularul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunului. AcŃiuni petitorii sunt: acŃiunea în revendicare, acŃiunea în grăniŃuire, acŃiunea negatorie, acŃiunea confesorie. AcŃiunea în grăniŃuire este acŃiunea prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanŃa să determine, prin semne exterioare, linia despărŃitoare a celor două fonduri învecinate. Potrivit art. 584 C.civ.: “Orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniŃuirea proprietăŃii lipite de a sa; cheltuielile grăniŃuirii vor fi suportate pe jumătate.” Este o acŃiune imobiliară, petitorie, imprescriptibila extinctiv, declarativă. AcŃiunea negatorie este acŃiunea prin care reclamantul cere instanŃei să stabilească că pârâtul nu are un drept real (uzufruct, uz, abitaŃie, servitute, superficie) asupra bunului aflat în proprietatea sa şi să-l oblige să înceteze exercitarea nelegitimă a unui asemenea drept. Este o acŃiune reală, petitorie şi, în principiu, imprescriptibilă.

151

AcŃiunea confesorie este acŃiunea prin care reclamantul care este titular al unui drept real principal (uzufruct, uz, abitaŃie, servitute, superficie) cere instanŃei să-l oblige pe pârât, proprietar sau altă persoană, să permită exercitarea deplină a dreptului său real. Este o acŃiune reală, petitorie şi prescriptibilă, de regulă în termen de 30 de ani. b.) AcŃiunile posesorii sunt acŃiuni în justiŃie prin care posesorul unui bun imobil cere instanŃei să-i apere posesia împotriva oricăror tulburări sau deposedări chiar dacă aceasta provine de la proprietar. Ele sunt acŃiuni de apărare a posesiei ca stare de fapt. II. Mijloace juridice nespecifice – acŃiuni personale care se întemeiază direct pe drepturi de creanŃă, dar prin care se apără indirect şi dreptul de proprietate. Este vorba de acele acŃiuni prin care se urmăreşte valorificarea unor drepturi născute din raporturile de obligaŃii civile ex contractu sau ex delictu. Ca exemple: acŃiunea întemeiată pe îmbogăŃirea fără justă cauză, acŃiunea în restituirea plăŃii nedatorate, acŃiuni izvorâte din neexecutarea contractelor, etc. 2. ACłIUNEA DE REVENDICARE O definiŃie a acŃiunii în revendicare: acŃiunea reală prin care reclamantul solicită instanŃei de judecată recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unui bun determinat şi obligarea pârâtului la restituirea posesiei bunului. Adică proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.

Caractere juridice

Este o acŃiune reală, caracter ce rezultă din natura dreptului de proprietate, el însuşi dreptul real cel mai complet. Revendicarea este legata direct de lucrul a cărui proprietate se reclamă şi se urmăreşte în mîinile oricărei persoane. Este o acŃiune petitorie deoarece pune în discuŃie însăşi existenŃa dreptului de proprietate. Reclamantul care pretinde că este proprietar trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate. Admiterea acŃiunii înseamnă recunoaşterea dreptului său de proprietate şi, ca o consecinŃă firească, obligarea pârâtului la restituirea posesiei. În principal este o acŃiune imprescriptibilă. Dreptul de proprietate fiind perpetuu nu se pierde prin neuz. Este o acŃiune promovată de titularul dreptului de proprietate. Reclamantul care revendică bunul său mobil sau imobil trebuie să facă dovada calităŃii sale de proprietar. 2.1. AcŃiunea de revendicare imobiliară AcŃiunea de revendicare imobiliară presupune analiza a două aspecte: proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat şi imprescriptibilitatea acŃiunii sub aspect extinctiv.

Proba dreptului de proprietate

Conform art. 1169 C.civ.: “cel ce face o propunere înaintea judecăŃii trebuie să o dovedească” proba dreptului de proprietate se face de către reclamant. În favoarea pârâtului, din însuşi

152

faptul posesiei, operează o prezumŃie relativă de proprietate, făcând din el beatus possidens - fericit posesor care aşteaptă ca reclamantul să facă dovada dreptului de proprietate. Proba dreptului de proprietate este dificilă atât datorită diversităŃii modurilor de dobândire a dreptului de proprietate cât şi datorită insuficienŃei probatorii a actelor juridice de transmitere a proprietăŃii. Dacă dreptul de proprietate rezultă dintr-un fapt juridic, proba dreptului se poate face prin orice mijloc de probă. Dacă dreptul de proprietate rezultă dintr-un act juridic, dobada acestuia se face în condiŃiile art. 1191 C.civ., proba cu martori fiind admisibilă numai dacă valoarea obiectului contractului este sub 250 lei. Dacă dreptul de proprietate rezultă dintr-un fapt juridic, proba dreptului se poate face prin orice mijloc de probă. În practică s-a admis că dovada se face potrivit următoarelor reguli: a. titlul de proprietate poate fi folosit în acŃiunea de revendicare, devenind comun părŃilor. El

poate fi orice act juridic prin care se recunoaşte existenŃa dreptului de proprietate; b. titlul de proprietate este opozabil – erga omnes; c. posesia cea mai bine caracterizată este determinată de stabilirea dreptului de proprietate.

SituaŃii şi principii de dovadă

a) Dacă ambele părŃi au titluri scrise cu privire la dreptul de proprietate asupra bunului revendicat:

- dacă titlurile provin de la acelaşi autor, are câştig cel care şi-a înscris mai întâi titlul qui prior tempore, potior jure;

- dacă nici unul nu a făcut înscrierea, câştigă cel cu titlul cel mai vechi; - dacă e vorba de 2 testamente, câştigă cel cu testamentul cel mai nou, care îl revocă

pe cel anterior; - dacă titlurile provin de al autori diferiŃi. Dintre mai multe soluŃii propuse, au fost

alese următoarele; cel care are posesia (in pari causa melitor est causa possidentis) sau cel care are titlul cu data cea mai veche. S-a optat pentru compararea drepturilor autorilor de la care provin cele 2 titluri; are câştig cel care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil. Se face aplicaŃia principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest, quem ipse habet”.

Unii susŃin că are câştig cel cu titlul mai vechi, cu condiŃia ca şi posesia să fie mai bine caracterizată. Aceasta este şi opŃiunea practicii judiciare. Prin titlu în această materie se înŃelege nu numai cel translativ de proprietate (vânzare, donaŃie) care creează un drept în patrimoniul dobânditorului, ci şi cel declarativ care recunoaşte un drept anterior (ex. o hotărâre judecătorească, un act de partaj, o tranzacŃie). Imprescriptibilitatea acŃiunii în revendicare a imobilelor Deşi art. 1890 C.civ. dispune că orice drept la acŃiune este supus prescripŃiei extinctive, iar termenul general de prescripŃie pentru acŃiunile reale este de 30 ani, se admite că acŃiunea în revendicare a bunurilor imobile este imprescriptibilă sub aspect extinctiv.

153

Cauza soluŃiei: dreptul de proprietate are caracter perpetuu. AcŃiunile pentru celelalte drepturi reale se prescriu prin 30 ani. Totuşi, în doctrină se afirmă că sunt imprescriptibile şi ele. ExcepŃie: imobilul supus urmăririi silite vândut la licitaŃie publică se poate urmări, de cel care se pretinde proprietar, în cel mult 5 ani de la ordonanŃa de adjudecare. AcŃiunea în revendicare poate fi paralizată dacă posesorul actual invocă în favoarea sa dobândirea proprietăŃii prin uzucapiune de 30 ani sau de 10 la 20 ani. Efectele admiterii acŃiunii în revendicare sunt: a. Restituirea lucrului liber, sarcinile constituite de pârât în conformitate cu principiul “resoluto jure dantis; resolvitur jus accipientis”. Restituirea se face în natură cu toate accesoriile. Dacă bunul a pierit fortuit, se restituie indemnizaŃia de asigurare. b. Restituirea fructelor: • Dacă posesorul a fost de bună-credinŃă se restituie numai cele posterioare introducerii

acŃiunii. • Dacă posesorul a fost de rea-credinŃă, el restituie toate fructele percepute sau nepercepute

ori valoarea lor dacă le-a consumat. El are dreptul să reŃină cheltuielile pe care le-a făcut pentru întreŃinerea lucrurilor.

c. Cheltuielile făcute cu lucrul pe care îl restituie: • cheltuielile necesare pentru conservarea lucrului pot fi cerute de al proprietar atât de

posesorul de bună-credinŃă, cât şi de cel de rea-credinŃă; • cheltuielile utile nu-s necesare, dar sunt de folos pentru că sporesc valoarea bunului şi

posesorul de bună-credinŃă şi cel de rea-credinŃă au dreptul la restituire în măsura sporului de valoare al bunului;

• cheltuielile voluptuare (pentru plăcere) şi care nu sporesc valoarea bunului. Posesorul nu are dreptul la restituirea lor, dar le poate ridica în măsura în care nu strică bunul.

d. SituaŃia construcŃiilor noi şi plantaŃiilor se reglează după regulile accesiunii (bună sau rea-credinŃă a constructorului). e. Posesorul de bună-credinŃă are un drept de retenŃie asupra bunului pentru restituirea cheltuielilor necesare şi utile. 2.2 AcŃiunea în revendicarea mobilelor Datorită modului cum e reglementată dovada proprietăŃii mobilelor, revendicarea lor este practic imposibilă. Regula din art. 1909 al.1 C.civ.: Posesia de bună-credinŃă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate, adică lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiei lor, fără trecere de timp. CondiŃii de aplicare: Să fie vorba de bunuri mobile corporale. Prin excepŃie, se aplică şi titlurilor la purtător – acŃiuni, obligaŃii de stat şi societăŃi, certificate de proprietar. Se aplică bunurilor individual determinate.

154

Nu se aplică bunurilor corporale din domeniul public sau care sunt accesorii ale unui imobil (mobila din apartament). Persoanele cărora li se aplică art. 1909 alin.1 C.civ. Textul nu poate fi invocat de un detentor precar căruia adevăratul proprietar i-a încredinŃat bunul de bunăvoie. Proprietarul are o acŃiune personală împotriva detentorului precar, dar poate folosi şi revendicarea (însă în această acŃiune va trebui să dovedească proprietatea). CondiŃiile posesiei pentru a se invoca art. 1909 alin. 1 C.civ: • să fie reală, deci să coexiste corpus şi animus sibi habendi; • să fie utilă, adică neviciată. Nu se cere continuitatea, pentru că textul se referă la

prescripŃia instantanee; • posesorul să fie de bună-credinŃă în momentul intrării în posesie, indiferent că ulterior a

devenit de rea-credinŃă. Buna credinŃă se prezumă (bona fides presumitur). Nu se cere just titlu ca element separat de bună-credinŃă. Deci detentorul precar nu poate invoca art. 1909 al.1 C.civ. împotriva proprietarului de la care deŃine lucrul. Dar s-a spus că el poate opune art. 1909 alin.1 împotriva proprietarului dacă deŃine bunul de la un alt detentor precar. (Ex. creditorul gajist care primeşte bunul de la un alt detentor, se poate opune proprietarului dacă dovedeşte că e de bună credinŃă).

Rezumând, pentru a invoca art. 1909 alin. 1 C.civ. trebuie îndeplinite următoarele condiŃii: a. proprietarul să se fi desesizat voluntar de bunul său mobil, încredinŃându-l prin contract unui detentor precar (chiriaş, comodatar, depozitar); b. detentorul precar să înstrăineze bunul mobil unei terŃe persoane, fără să aibă consimŃământul proprietarului care i l-a încredinŃat; c. terŃul să dobândească bunul mobil cu bună-credinŃă de la detentorul precar şi nu de la adevăratul proprietar, printr-un act translativ de proprietate, având convingerea că detentorul precar este adevăratul proprietar al bunului; d. posesia terŃului dobânditor de bună-credinŃă a bunului să fie efectivă şi reală, avât atât “corpus” cât şi “animus”. Proprietarul iniŃial are o acŃiune în despăgubire împotriva detentorului precar, a cărui faptă constituie infracŃiunea de abuz de încredere.

ExcepŃii de la art. 1909 alin.1 Cod civil

Art. 1909 alin.1 nu se aplică bunurilor pierdute sau furate. Potrivit alin.2, cel care a pierdut sau i s-a furat lucrul îl poate revendica în curs de 3 ani, din ziua pierderii ori furtului, de la cel la care se găseşte, rămânând acestuia regres împotriva celui de la care îl are. CondiŃii de aplicare a art. 1909 alin.2 C.civ.: terŃul dobânditor de bună credinŃă să fi dobândit de la hoŃ sau de la găsitor; textul nu se aplică dacă bunul e la hoŃ, găsitor sau la un terŃ dobânditor de rea-credinŃă. Prin furt sau pierdere înŃelegem ieşirea din patrimoniu fără voia proprietarului; chiar în caz de forŃă majoră, dar nu de infracŃiune cu abuz de încredere: înşelăciunea, gestiunea frauduloasă. Pentru revendicare trebuie dovedit că reclamantul a fost posesorul bunului, că acesta a ieşit din patrimoniu fără voia lui şi că bunul revendicat e identic cu cel furat şi găsit. Termenul de 3 ani pentru introducerea acŃiunii de revendicare este un termen de decădere, nu de prescripŃie achizitivă ori extinctivă. Deci, după 3 ani se pierde însuşi dreptul de proprietate al reclamantului.

155

Reguli speciale pentru bunurile pierdute ori furate: a) Proprietarul care îşi revendică bunul de la posesorul nelegitim nu are obligaŃia de a plăti acestui posesor contravaloarea bunului revendicat. La bunurile pierdute sau furate, proprietarul revendicant îi plăteşte terŃului dobânditor al bunului de bună-credinŃă dintr-un loc public unde în mod obişnuit se fac asemenea operaŃii (târguri, bâlciuri) preŃul pe care el l-a plătit. b) Proprietarul va avea o acŃiune în despăgubire împotriva hoŃului ori găsitorului. Revendicarea bunului mobil de la terŃul dobânditor de rea-credinŃă, de la hoŃ şi găsitor: Art. 1909 nu se aplică în cazul acŃiunii în revendicare a adevăratului proprietar împotriva aceluia care a cunoscut că nu a dobândit de la adevăratul proprietar. Deci reaua credinŃă nu are valoarea unui titlu de proprietate şi acŃiunea în revendicare e posibilă. Ea e imprescriptibilă, deşi unii spun că e prescriptibilă. ExplicaŃia art. 1909 alin.1 C.civ.: Proprietarul nu are revendicare împotriva dobânditorului de bună-credinŃă pe motive de echitate (proprietarul suportă riscul alegerii persoanei căreia i-a dat bunul) şi în interesul siguranŃei circuitului civil. Teoretic, s-a spus că textul creează o prescripŃie instantanee, că e un nou mod de dobândire a proprietăŃii sau că textul instituie o prezumŃie absolută (juris et de jure) de proprietate. La uzufruct, când acesta se deposedează de bunăvoie de un bun mobil corporal asupra căruia el are uzufruct, el nu mai poate urmări prin acŃiune confesorie restituirea, aplicându-se art. 1909 alin. 1 C.civ. Efectele sunt aceleaşi ca la revendicarea imobilelor.

Revendicarea bunurilor proprietate publică

a.) Bunurile din domeniul public (imobile şi mobile) sunt imprescriptibile extinctiv. Bunurile din domeniul public sunt imprescriptibile şi sub aspect achizitiv. Deci acŃiunea în revendicare poate fi introdusă împotriva oricărui posesor de bună sau rea-credinŃă, neputând fi paralizată prin prescripŃia achizitivă. Pentru bunurile din domeniul public se prezumă dreptul de proprietate al statului sau unităŃilor sale administrativ-teritoriale. b.) Bunurile din domeniul privat. Potrivit ConstituŃiei, art. 41 pct.2, proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de titularul ei. Bunurile din domeniul privat sunt supuse dreptului comun, dacă legea nu prevede altfel. c.) Revendicarea bunurilor proprietate cooperatistă Sunt proprietăŃi private, deci sunt supuse regimului de drept comun privind prescripŃia achizitivă şi extinctivă, cu precizările făcute. Reclamantul trebuie să-şi dovedească dreptul de proprietate într-o acŃiune în revendicare.

156

TESTE: 1. TerŃul posesor de bună-credinŃă al unui bun mobil poate invoca “prescripŃia instantanee” în condiŃiile: a) terŃul a dobândit bunul de la adevăratul proprietar; b) terŃul a dobândit bunul de la un detentor precar în favoarea căruia adevăratul proprietar s-a

desesizat în mod voluntar; c) adevăratul proprietar pierduse lucrul mobil ce face obiectul acŃiunii. 2. PrezumŃia de proprietate consacrată de art. 1909 alin. (1) C.civ.: a) operează în favoarea detentorului precar de bună-credinŃă; b) este o prezumŃie iuris tantum de proprietate; c) este o prezumŃie iuris et de iure; d) operează chiar dacă terŃul dobânditor stăpâneşte bunul corpore alieno, având însă animus

possidendi. 3. În materia “prescripŃiei instantanee”, buna-credinŃă: a) înseamnă posesia exercitată de o persoană care are convingerea sinceră că a dobândit

bunul mobil de la un detentor precar; b) trebuie să existe numai la momentul încheierii contractului între dobânditorul de bună-

credinŃă şi detentorul care a înstrăinat; c) este prezumată absolut; d) trebuie să existe la momentul intrării în posesia efectivă a bunului. 4. Cel care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru mobil: a) poate să-l revendice, numai în curs de 3 ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat,

de la hoŃ sau găsitor; b) poate să-l revendice, în curs de 3 ani, din ziua în care a aflat la cine se găseşte bunul, de la

cel care-l găseşte, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are; c) poate să-l revendice, în curs de 3 ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la

cel care-l găseşte întorcând acestuia preŃul ce l-a costat. 5. Constituie premise ale aplicării dispoziŃiilor prevăzute în art. 1909 alin. (2) Cod civil: a) să existe o desesizare involuntară din partea adevăratului proprietar cu privire la bunul

mobil; b) introducerea acŃiunii după 3 ani iş 3 luni de la data desesizării involuntare, dacă adevăratul

proprietar face dovada că termenul de prescripŃie a fost suspendat pe o perioadă de 6 luni; c) posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la o vindere publică; d) posesorul actual al lucrului furat sau pierdut să fie de bună-credinŃă. 6. Dacă o persoană dobândeşte un bun mobil de la un hoŃ sau găsitor ştiind acest lucru, atunci: a) are calitatea de posesor de bună-credinŃă; b) are calitatea de posesor de rea-credinŃă; c) are calitatea de detentor precar; d) se poate regresa împotriva hoŃului sau găsitorului după ce va fi fost evinsă de către

adevăratul proprietar.

157

7. AcŃiunea de revendicare: a) se introduce de către posesorul neproprietar; b) se introduce de către proprietarul neposesor; c) este o acŃiune petitorie personală. 8. În cadrul acŃiunii ce are ca obiect revendicarea unui mobil dacă numai una dintre părŃi are un titlu asupra imobilului, atunci: a) dacă pârâtul are titlul, acŃiunea reclamantului se admite; b) dacă reclamantul are titlul, acŃiunea reclamantului se respinge, dacă data titlului este

ulterioară posesiei pârâtului; c) dacă reclamantul are titlu, acŃiunea reclamantului se admite, chiar dacă titlul provine de la

el însuşi.

PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 1. RAłIUNEA PUBLICITĂłII DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 2. SISTEME DE PUBLICITATE IMOBILIARĂ CUNOSCUTE ÎN ROMÂNIA 3. REGLEMENTAREA ACTUALĂ A PUBLICITĂłII IMOBILIARE ÎN łARA

NOASTRĂ 4. CARTEA FUNCIARĂ ŞI CADASTRUL GENERAL 5. STRUCTURA CĂRłII FUNCIARE 6. ÎNSCRIERILE ÎN CARTEA FUNCIARĂ 7. EFECTELE ÎNSCRIERILOR ÎN CARTEA FUNCIARĂ 8. PUBLICITATEA MOBILIARĂ 1. RAłIUNEA PUBLICITĂłII DREPTURILOR REALE MOBILIARE. Formele de publicitate sunt prevăzute în interesul terŃilor pentru a se face opozabil actul juridic. Dacă nu se face publicitate imobiliară, va exista o neconcordanŃă între caracterul relativ al efectelor convenŃiei translative de proprietate (între părŃile contractante) şi caracterul absolut al dreptului de proprietate, opozabil erga omnes. Înlăturarea neconcordanŃei se face prin publicitate imobiliară, care face convenŃia opozabilă erga omnes. 2. SISTEME DE PUBLICITATE IMOBILIARĂ cunoscute în România. a) sistemul registrelor de transcripŃie şi inscripŃie reglementat de Codul de procedură civilă

în Muntenia, Moldova, Oltenia şi Dobrogea (sistemul publicităŃii personale); b) sistemul cărŃilor funciare, aplicat în Transilvania, Banat şi nordul Moldovei (sistemul

publicităŃii reale); c) un sistem intermediar de publicitate funciară, aplicat în localităŃi din judeŃul Ilfov – fără

efecte constitutive.

158

Registrele de publicitate imobiliară se Ńin la judecătorii. Potrivit art. 108 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, atribuŃiile de publicitate mobiliară şi imobiliară, registrele de transcripŃii-inscripŃii, mapele de amanet, cărŃile funciare sunt de competenŃa judecătorilor. 3. REGLEMENTAREA ACTUALĂ A PUBLICITĂłII IMOBILIARE ÎN łARA NOASTRĂ În prezent, în temeiul Legii cadastrului şi a publicităŃii imobiliare nr.7/1996 precum şi Ordinul 2371/c/1977 publicat la 23 februarie 1998 al ministrului de stat şi ministrului justiŃiei, prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcŃionare a birourilor de cărŃi funciare ale judecătoriilor, publicitatea imobiliară se îndeplineşte pe tot teritoriul Ńării prin carte funciară şi se întemeiază pe sistemul general şi obligatoriu de evidenŃă tehnică, economică şi juridică al cadastrului general. 4. CARTEA FUNCIARĂ Cartea funciară cuprinde evidenŃa juridică integrală şi exactă a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice şi juridice din aceeaşi localitate, ca unitate administrativ teritorială: comună, oraş, municipiu (judeŃ). Prin imobil se înŃelege o parcelă de teren cu sau fără construcŃii ori vegetaŃie, precis delimitată, a cărei identificare se face în localitatea unde este situată printr-un număr cadastral şi un număr al cărŃii funciare în care a fost înscrisă. Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenŃă tehnică, economică şi juridică al tuturor terenurilor şi ale celorlalte bunuri imobile de pe întregul cuprins al Ńării. FuncŃia juridică se îndeplineşte prin indentificarea proprietarului pe baza actului de proprietate sau pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar de către oficiile teritoriale, precum şi prin publicitatea imobiliară care se efectuează de birourile de carte funciară ale judecătoriilor. Publicitatea imobiliară are ca obiect înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale care se transmit, se constituie, se modifică sau care, după caz, se sting şi se radiază, ca urmare a actelor şi faptelor juridice referitoare la un bun mobil. În Cartea funciară se mai înscriu sau, după caz, se radiază şi alte raporturi juridice, drepturi personale, interdicŃii, incapacităŃi şi litigii judiciare în legătură cu bunul mobil. OperaŃiunile de înscriere sau de radiere a înscrierilor din cartea funciară se fac atât în scopul opozabilităŃii drepturilor reale imobiliare şi a celorlalte operaŃiuni înscrise în cartea funciară, cât şi în scopul informării terŃelor presoane interesate. CărŃile funciare se întocmesc pe localităŃi şi se numerotează pentru fiecare imobil. În aceeaşi carte funciară se înscrie, după caz, atât parcela cât şi corpul de proprietate format din imobilele alipite ale unui proprietar, ca şi partida lui cadastrală alcătuită din mai multe corpuri de proprietate situate în aceeaşi localitate. Biroul de carte funciară este condus de un judecător desemnat de preşedintele judecătoriei. Cererea privind efectuarea operaŃiunilor de înscriere sau de radiere a înscrierii în cartea funciară se depune la Biroul de carte funciară, într-un singur exemplar, şi se înregistrează în data şi ora primirii de către grefier sau de către conducătorul de carte funciară care Ńine registrul de intrare.

159

5. STRUCTURA CĂRłII FUNCIARE Cartea funciară are un titlu care indică numărul ei şi numele localităŃii în care e situat imobilul Este formată din 3 părŃi: Partea I – descrierea imobilelor (nr. de ordine şi cadastral, suprafaŃa terenului, categoria de folosinŃă, construcŃiile); Partea a II-a – înscrieri privind dreptul de proprietate: a. numele proprietarului; b. actul sau faptul juridic care constituie dreptul de proprietate; c. strămutările proprietăŃii; d. servituŃile constituite în folosul imobilului; e. faptele juridice, drepturile personale sau alet raporturi juridice şi acŃiunile privitoare la

proprietate; f. orice modificare în înscrisuri ce s-ar face în titlu. Partea a III-a – înscrierile dezmembrămintelor dreptului de proprietate şi cuprinde: a) dezmembrămintele, ipoteca şi privilegiile imobiliare, precum şi locaŃiunea şi cesiunea pe

mai puŃin de 3 ani; b) fapte juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acŃiunile

privitoare la drepturile reale înscrise în această parte; c) sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale, orice modificări, îndreptări sau

însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte. Înscrierea şi radierea înscrierilor în cartea funciară Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transcris. Radierea se face în temeiul actului care exprimă consimŃământul titularului la stingerea lor, cu excepŃia cazului când se stipulează un termen menŃionat în înscriere sau a drepturilor viagere care se sting prin moartea titularului lor. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, uneori, decizia autorităŃii administrative va înlocui actul prevăzut mai înainte. 6. ÎNSCRIERILE ÎN CARTEA FUNCIARĂ sunt de trei feluri: 1) Întabularea dreptului de proprietate a celorlalte drepturi reale principale şi a drepturilor reale accesorii imobiliare; 2) Înscrierea provizorie a acestor drepturi sub condiŃia justificării lor ulterioare; 3) notarea altor raporturi juridice, a incapacităŃilor, drepturilor personale, acŃiunilor şi căilor de atac în justiŃie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare în legătură cu imobilele din cartea funciară. Publicitatea dobândirii drepturilor reale este strâns legată de evidenŃa fondului funciar. Legea cadastrului şi publicităŃii imobiliare nr.17/26 martie 1996 generalizează sistemul de publicitate imobiliară prin cartea funciară, renunŃându-se la sistemul de transcripŃiune şi inscripŃiune cunoscut în unele zone ale Ńării. Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenŃă tehnică, economică şi juridică a bunurilor imobile pe întreg teritoriul Ńării.

160

Cadastrul general se organizează al nivelul comunei, oraşului, municipiului, judeŃului şi la nivelul Ńării. Cadastrul are o funcŃie tehnică, o funcŃie economică şi o funcŃie juridică. FuncŃia juridică se realizează prin identificare proprietarului pe baza actului de proprietate şi publicitate imobiliară. Documentele principale ale Cadastrului general, întocmite la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor, sunt: 1. registrul general al parcelelor; 2. indexul alfabetic al proprietarilor şi domiciliul acestora; 3. registrul cadastral al proprietăŃilor; 4. registrul corpurilor de proprietate; 5. fişa centralizatoare, partida cadastrală pe proprietari şi categorii de folosinŃă; 6. planul cadastral.

NoŃiunea de publicitate imobiliară

Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenŃă al cadastrului general, are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobile din aceeaşi localitate. Registrul cadastral de publicitate imobiliară este constituit din cărŃile funciare întocmite şi numerotate pe teritoriul administrativ al fiecărei localităŃi. El se Ńine la biroul de carte funciară al judecătoriei în a cărui rază de activitate este situat imobilul respectiv. Registrul se completează cu: a) un registru special de intrare; b) planul de identificare a imobilelor; c) repertoriul imobilelor; d) index alfabetic al proprietarilor; e) mapă cu cererile scrise. 7. EFECTELE ÎNSCRIERILOR ÎN CARTEA FUNCIARĂ Înscrierea în cartea funciară devine opozabilă faŃă de terŃi de la data înregistrării cererii, ordinea înregistrării cererii determinând rangul înscrierii. Înscrierea în cartea funciară nu mai are caracter constitutiv, ci numai de opozabilitate faŃă de terŃi. Pentru determinarea terŃilor mai interesează dacă dobânditorul imobilului a fost cu titlu oneros ori cu titlu gratuit, precum şi dacă a fost de bună-credinŃă ori de rea-credinŃă la data încheierii actului juridic de dobândire. Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faŃă de terŃi, fără înscriere în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înŃelege să dispună de ele. În aceleaşi condiŃii sunt opozabile drepturile dobândite de stat şi de orice persoană, prin efectul Legii de expropriere sau prin hotărâri judecătoreşti.

161

Cel ce a transmis sau a constituit în folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este obligat să predea înscrisul translativ sau constitutiv al dreptului pentru înscrierea în cartea funciară, dacă acest înscris este în posesia sa şi este singurul exemplar doveditor, afară de cazul în care s-a procedat, din oficiu, la înscriere. Înscrierea provizorie se face în cazul dobândirii unor drepturi afectate de o condiŃie suspensivă sau dacă hotărârea judecătorească pe care se întemeiază nu este definitivă şi irevocabilă. Ea devine opozabilă terŃilor cu rangul determinat de cererea de înscriere, sub condiŃia şi în măsura justificării ei.

PrezumŃia existenŃei dreptului real în Cartea funciară

Dacă în Cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinŃă, cât timp nu se dovedeşte contrariul. Dacă un drept se radiază din Cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.

ForŃa probantă a înscrierii în Cartea funciară

Cuprinsul CărŃii funciare se consideră exact, în folosul acelei persoane care a dobândit – prin act juridic cu titlu oneros – un drept real; dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost înscrisă în Cartea funciară vreo acŃiune prin care se contestă cuprinsul ei, sau dacă nu a cunoscut pe altă cale această inexactitate. În cazul în care cuprinsul CărŃii funciare nu corespunde în privinŃa înscrierii, cu situaŃia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. AcŃiunea în rectificare, sub rezerva prescripŃiei dreptului material la acŃiunea de fond, este imprescriptibilă. Înscrierea cu efect de informare. Actele şi faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea şi capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, pot fi înscrise, la cerere, cu efect de informare pentru terŃele persoane. Orice persoană interesată poate cerceta Cartea funciară, cu excepŃia evidenŃelor care privesc siguranŃa naŃională. În cazul proprietăŃii imobiliare, comune ori în indiviziune, se înscriu în aceeaşi carte funciară toŃi proprietarii. În cazul indiviziunii se va indica cota fiecărui coproprietar. Imobilele ce aparŃin domeniului public şi domeniul privat al Statului sau al consiliului local, se înscriu în registrul de publicitate special al teritoriului administrativ pe care sunt situate.

DispoziŃii tranzitorii şi finale

Înscrierile făcute, în conformitate cu actele normative în vigoare, în registrul de transcripŃiuni şi inscripŃiuni, în cărŃile funciare şi în cărŃile de publicitate funciară, înainte de data intrării în vigoare a legii noi, îşi vor produce efectele şi după această dată, cu excepŃia cazurilor când dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale au fost afectate în orice mod prin efectul legii.

162

Actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept imobiliar, încheiat anterior legii, netranscris în registrul de transcripŃii-inscripŃii, ori neînscris în Cartea funciară (în Ardeal), devine opozabil de la data înscrierii în Cartea funciară. Potrivit art.72 din Legea nr.7/13 martie 1996 privind cadastrul judiciar, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeŃ îşi încetează aplicabilitatea pentru judeŃul respectiv dispoziŃiile din art. 710-720 C.pr.civ. cu privire la regulile de transcripŃii-inscripŃii, dispoziŃiile privind Cartea funciară cuprinse în Decretul-lege nr.115/1938 şi ale Legii nr.242/1947 pentru transformarea cărŃilor funciare provizorii din vechiul Regat în cărŃi de publicitate funciară. DispoziŃiile menŃionate mai sus se abrogă după definitivarea cadastrului la nivelul întregii Ńări. 8. PUBLICITATE MOBILIARĂ De regulă nu există publicitate mobiliară. În mod excepŃional: a. cesiunea de creanŃă trebuie notificată debitorului cedat; b. titlul nominativ se înregistrează în registrul Ńinut de societatea emitentă; c. locaŃiunea şi cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani; d. contractul de arendă trebuie încheiat în scris şi înregistrat la consiliul local competent pentru aceasta; e. publicitatea în materie de amanet (gaj): în mapă specială la notarul public a unui exemplar al contractului de gaj; g. actele de înstrăinare, cesiune, gaj, construcŃii, relative la un vas, trebuie transcrise în

registrul căpităniei portului pentru a fi opozabile terŃilor.

163

OBLIGAłIA CIVILĂ 1. NOłIUNEA DE OBLIGAłIE CIVILĂ 2. ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE OBLIGAłIE 3. IZVOARELE OBLIGAłIILOR 4. CLASIFICAREA OBLIGAłIILOR 5. OBLIGAłIILE COMPLEXE 6. OBLIGAłIILE AFECTATE DE MODALITĂłI

1. NOłIUNEA DE OBLIGAłIE CIVILĂ

În sens juridic termenul obligaŃie desemnează acele îndatoriri care sunt reglementate de o normă de drept şi care implică intervenŃia forŃei publice, pentru aplicarea lor şi pentru restabilirea normei în cazul încălcării ei. În dreptul civil, termenul de obligaŃie are trei accepŃiuni: a.) în sens larg (lato sensu) se înŃelege acel raport juridic în care o persoană - numită

creditor - pretinde alteia - numita debitor - să dea, să facă sau să nu facă ceva, iar în cazul neîndeplinirii acestei îndatoriri, creditorul poate să apeleze la forŃa de constrângere a statului, solicitând aplicarea unei sancŃiuni.

b.) în sens restrâns (stricto sensu) obligaŃia civilă reprezintă îndatorirea ce revine subiectului pasiv sau prestaŃia la care este Ńinut debitorul, fie că acesta constă într-o acŃiune, fie într-o abstenŃiune.

c.) în al treilea rând, obligaŃia denumeste înscrisul care încorporează dreptul subiectiv patrimonial al creditorului şi obligaŃia corelativă a debitorului (ex.obligaŃiunile).

2. ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE OBLIGAłIE

Subiectele raportului juridic de obligaŃie pot fi atât persoane fizice cât şi persoane juridice, ori, excepŃional, statul. Subiectul activ se numeşte creditor, iar subiectul pasiv se numeşte debitor. Uneori o persoana poate avea o dubla calitate: şi de debitor, şi de creditor.

ConŃinutul raportului de obligaŃie îl constituie dreptul de creanŃă aparŃinând creditorului şi obligaŃia corespunzătoare a debitorului. Dreptul de creanŃă se înscrie în activul patrimonial, iar obligaŃia corelativă în pasivul acesteia. Dreptul de creanŃă este un drept relativ, nu absolut.

Obiectul raportului de obligaŃie este acŃiunea sau abstenŃiunea subiectului pasiv, corespunzatoare dreptului subiectului activ. ObligaŃia de a da (dare) nu se confundă cu obligaŃia de a preda (care este o obligaŃie de a face). ObligaŃia de a nu face ceva este o obligaŃie negativă (de abstenŃiune) şi constă în îndatorirea debitorului de a se abŃine de la un anumit fapt la care ar fi fost îndreptăŃit prin lege să îl facă.

Trebuie distinsă “obligaŃia general-negativă de a nu face ceva” care incumbă tuturor persoanelor în cazul raporturilor juridice ce conŃin drepturi absolute, obligaŃie care izvorăşte

164

din lege, de obligaŃia “de a nu face ceva” la care este Ńinut debitorul într-un raport juridic concret, obligaŃional.

SancŃiunea este un element specific raporturilor juridice obligaŃionale perfecte. Este posibilitatea recunoscută de lege creditorului de a recurge la forŃa de constrângere a statului, în cazul în care debitorul nu-şi îndeplineşte obligaŃia. 3. IZVOARELE OBLIGAłIILOR Prin izvor al obligaŃiilor se înŃelege acel fapt juridic (lato sensu) care dă naştere unui raport juridic obligaŃional. Potrivit Codului civil sunt izvoare de obligaŃii civile: contractul, cvasicontractul, delictul, cvasidelictul şi legea. Contractul este “acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic”. Cvasicontractul este un fapt licit şi voluntar din care se naşte o obligaŃie către o altă persoană sau obligaŃii reciproce între părŃi. Cvasicontractele reglementate de Codul civil sunt gestiunea de afaceri şi plata nedatorată. Practica judiciara a adăugat la acestea şi îmbogăŃirea fără just temei. Delictul şi cvasidelictul sunt definite de art.998 şi 999 C.civ. Art.998 C.civ. prevede ca “orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeala s-a ocazionat, a-l repara”. Art.999 C.civ. stabileşte ca “Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenŃa sau prin imprudenŃa să “. Delictul se comite cu intenŃie, iar cvasidelictul din culpă. Există şi o altă clasificare, împărtăşită de literatura juridică: - obligaŃii civile care izvorăsc din acte juridice; - obligaŃii civile care izvorăsc din fapte juridice(stricto sensu) - obligaŃii civile care izvorăsc din lege (ex. obligaŃia de întreŃinere). 4. CLASIFICAREA OBLIGAłIILOR

În functie de obiect obligaŃiile pot fi: - obligaŃii de dare, adică de constituire sau transferare a unui drept real; - obligaŃii de facere, care constau în predarea unui bun sau plata unei sume de bani; - oblgaŃii de non-facere care constau în abŃinerea debitorului de la ceva ce avea dreptul să

facă. Altă clasificare după obiect este facută în: - obligaŃii în natură - obligaŃii monetare

După întinderea obligaŃiei, obligaŃiile se împart în: a. obligaŃii de rezultat sau determinate, în care debitorul se obligă la o acŃiune care are

un rezultat b. obligaŃii de mijloace sau de diligenŃa, în care debitorul se obligă să depună toată

străduinŃa, toată diligenŃa pentru obŃinerea unui rezultat (ex.însănătoşirea bolnavului).

165

Interesul clasificării priveşte soluŃionarea problemei vinovăŃiei. În cazul obligaŃiilor de rezultat, dacă debitorul nu atinge rezultatul pentru care este dator, el este prezumat prin aceasta în culpă. La obligaŃiile de mijloace, nerealizarea rezultatului nu este prin ea însăşi o dovadă a culpei debitorului, deci creditorul trebuie să probeze că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaŃia de mijloace şi din această cauză nu s-a obŃinut rezultatul.

După sancŃiune, obligaŃiile civile se clasifică în: - obligaŃii civile perfecte, a căror nerespectare este însoŃită de o sancŃiune civilă - obligaŃii civile imperfecte (naturale) care sunt lipsite de sancŃiune, dar care pot fi

executate fără ca debitorul să mai poată pretinde restituirea prestaŃiei. Art.1092 al C.civ.prevede: ”RepeteŃiunea nu este admisă în privinŃa obligaŃiilor naturale care au fost achitate de bunăvoie”. Art.20 din Decretul nr.167/1958 privind prescripŃia extinctivă prevede, de asemenea, imposibilitatea repetiŃiunii obligaŃiei prescrise, dar executate de bunăvoie.

După opozabilitate, obligaŃiile se clasifică în trei categorii: - obişnuite, cele mai numeroase care se bazează pe principiul relativităŃii efectelor actelor

juridice (res inter alios acta) - reale (propter rem), care apar ca un accesoriu al unui drept real; - scriptae în rem - a căror opozabilitate este strâns legată de posesia lucrului.Titularul

dreptului de folosinŃă asupra acelui bun işi poate realiza dreptul său numai daca dobânditorii succesivi ai proprietăŃii lucrului respectă acel drept.

După structură obligaŃiile pot fi: - pure şi simple, în care există un singur creditor şi un singur debitor, şi nu sunt afectate de

modalităŃi; - complexe, în care există o pluralitate de subiecte sau de obiecte, ori ambele - afectate de modalităŃi (de termen sau condiŃie). 5. OBLIGAłIILE COMPLEXE ObligaŃiile complexe pot fi obligaŃii cu pluralitate de subiecte, obligaŃii cu pluralitate de obiecte şi obligaŃii indivizibile.

A. ObligaŃiile cu pluralitate de subiecte se pot clasifica în: - obligaŃii conjuncte (divizibile). Aceste obligaŃii constituie regulă (art.1060 C.civ.).

Fiecare creditor acŃionează pentru realizarea drepturilor subiective, proprii, iar fiecare debitor răspunde pentru partea să din datorie în cadrul obligaŃiilor conjuncte.

- obligaŃii solidare (art.1034-1056 C.civ.) în care fiecare creditor solidar poate să pretindă debitorului executarea întregii datorii sau fiecare debitor solidar poate fi urmărit pentru executarea prestaŃiei datorate de toti debitorii solidari, creditorului.

Solidaritatea activă (între creditori) permite fiecărui creditor să ceara debitorului plata întregii datorii. Solidaritatea activă trebuie stipulată expres.

166

Efectele între creditori şi debitorul comun: fiecare creditor are dreptul să pretindă şi să primească plata întregii creanŃe. Debitorul acŃionat în justitie de unul din creditorii solidari, nu poate plăti valabil decât creditorului reclamant. Actul care întrerupe prescripŃia în privinŃa unuia din creditorii solidari profită tuturor creditorilor. Creditorul solidar reprezintă pe ceilalŃi cocreditori în toate actele care pot avea ca efect conservarea obligaŃiei (art.1038 C.civ.), dar nu şi când este vorba de înrăutăŃirea situaŃiei acestora. Creditorul solidar care a primit toată datoria, este obligat să împarta cu ceilalŃi creditori solidari, afară numai de va proba că obligaŃia este contractată numai în interesul său (art.1037 C.civ.).

Solidaritatea pasivă. Art.1039 prevede că “ObligaŃia este solidară din partea debitorilor, când toŃi s-au obligat la acelaşi lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate şi plata făcută de unul din debitori, liberează şi pe ceilalti către creditor”. ObligaŃiile solidare pasive comportă o unitate de obiect, căci ele poartă asupra unui singur lucru (obiect). De aici urmatoarele consecinŃe: - creditorul are posibilitatea de a urmări pe oricare debitor şi plata făcută de acesta îi eliberează şi pe ceilalŃi codebitori; - creditorul are posibilitatea de a alege pe oricare dintre debitori, pentru că toŃi sunt debitori principali, iar debitorul urmărit nu poate opune creditorului beneficiul diviziunii (art.1042 C.civ.). Liberarea completă a debitorilor se poate face şi prin celelalte mijloace de stingere a obligaŃiilor nu numai prin plată, cum ar fi: compensaŃia, novaŃia, remiterea de datorie etc.

167

Pluralitatea de legături obligaŃionale. ExistenŃa mai multor debitori creează atâtea legaturi cati debitori sunt: - fiecare debitor are un raport juridic propriu cu creditorul său. Obligatia să poate să fie afectată de modalităŃi (termen, condiŃie) care nu vor opera cu privire la ceilalŃi codebitori - datoria fiecărui mostenitor al debitorului solidar este indivizibila în raport cu creditorul - există două tipuri de excepŃii, de apărări pe care le poate opune un debitor solidar; unele excepŃii comune, de care profită şi ceilalŃi debitori, şi altele personale, de care profită numai debitorul respectiv. Raporturile dintre codebitori. După efectuarea plăŃii de către unul dintre codebitorii solidari, între codebitorii solidari datoria este conjunctă (divizibila) (art.1052 C.civ.). Deci debitorul care a plătit nu mai beneficiază în continuare de avantajele solidarităŃii faŃă de ceilalŃi codebitori. În general, împărŃirea între codebitorii solidari a prestaŃiei executate se face în părŃi egale, cu excepŃia cazurilor când între ei a intervenit o întelegere cu privire la împarŃirea în mod diferenŃiat a plăŃii efectuate, în special în situaŃia când unul dintre debitori este insolvabil. Riscul insolvabilităŃii unui debitor se suportă de toti ceilalŃi, inclusiv de către cel care a facut plata, proporŃional cu cota fiecăruia din datorie (art.1053 al C.civ.). AcŃiunea în regres pornită de către debitorul plătitor (solvens) împotriva fiecărui debitor, poate fi considerată fie o acŃiune personală întemeiată pe mandat tacit sau gestiune de afaceri, fie o acŃiune subrogatorie în locul debitorului plătit. Debitorul solvens va rămâne un simplu creditor chirografar; deci nu i se creează anumite garanŃii speciale. Potrivit art.1056 C.civ.,”Codebitorul solidar reprezintă pe ceilalŃi codebitori în toate actele care pot avea ca efect stingerea sau împuŃinarea obligaŃiei”. Codebitorul solidar poate opune împotriva creditorului care l-a chemat în judecată toate excepŃiile care îi sunt personale, precum şi acelea care sunt comune debitorilor; dar nu poate opune excepŃiile sau apărarile personale ale celorlalŃi codebitori solidari. Solidaritatea pasiva nu se prezumă, ea trebuie să fie prevazută expres fie în convenŃia părŃilor, fie în lege. În dreptul comercial, solidaritatea este regulă; ea prezumă, iar în cazul în care părŃile doresc să deroge de la această regulă, trebuie să o faca în mod expres. În dreptul civil, solidaritatea pasivă este legată în urmatoarele cazuri: - cei care au cauzat împreuna un prejudiciu printr-o faptă ilicită răspund solidar faŃă de victimă (art,1003 C.civ.); - mandanŃii care au desemnat acelaşi mandatar, vor răspunde solidar pentru toate efectele mandatului (art.1551C.civ.); - antreprenorul şi arhitectul răspund solidar pentru dărâmarea construcŃiei din cauza unui viciu al acesteia (art.1483 C.civ.); - executorii testamentari ai aceluiaşi defunct, răspund solidar pentru bunurile mobile încredinŃate (art.918 C.civ.).

168

Practica judiciară şi doctrina au conceptul obligaŃiei în solidum, când mai mulŃi debitori au obligaŃii independente născute din cauze diferite, dar furnizează creditorului o singură creanŃă. Exemplu obligaŃia alimentară: fiecare debitor poate fi urmărit pentru ceea ce creditorul are dreptul, pentru că fiecare este Ńinut personal. Plata facută de unul din codebitori îi pune pe ceilalŃi la adăpostul unei eventuale urmăriri din partea creditorului. Debitorul “in solidum” care a plătit mai mult decât partea să din contribuŃie, are un drept de recurs împotriva celorlalŃi codebitori. În multe cazuri însă legea stabileşte o ordine în care trebuie făcută urmărirea debitorilor, încât limitează efectele obligaŃiei în solidum. Astfel art.89 C. familiei stabileşte că “ÎntreŃinerea se datorează în ordinea urmatoare:

a.) soŃii îşi datorează întreŃinere înaintea celorlalŃi obligaŃi b.) descendentul este obligat la întretinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai

mulŃi descendenŃi, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat c.) cel care înfiază este obligat la întreŃinere înaintea părinŃilor fireşti d.) fraŃii şi surorile îşi datorează întreŃinere după părinŃi, însă înaintea bunicilor.

Dar potrivit art.90 al.2 C. familiei, obligaŃia în solidum funcŃionează: “Dacă părintele are drept la întreŃinere de la mai mulŃi copii, el poate, în caz de urgenŃă, să porneasca acŃiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întreŃinerea se poate întoarce împotriva celorlalŃi pentru partea fiecăruia.” Solidaritatea pasivă este practic o garanŃie acordată creditorilor. Încetarea solidarităŃii pasive are loc prin: - renunŃarea totală sau parŃială sau tacită, la solidaritate. Dacă este parŃială, ea va produce numai faŃă de codebitorul faŃă de care a fost consimŃită. Riscul insolvabilităŃii unui debitor îl suportă toŃi ceilalŃi codebitori, inclusiv cel în favoarea căruia s-a făcut renunŃarea la solidaritate; - moartea unuia dintre codebitorii solidari. Datoria lui se divide între moştenitori, proporŃional cu partea din moştenirea ce-i revine fiecăruia. B. ObligaŃiile complexe cu pluralitate de obiecte pot fi: 1.) obligaŃii conjuncte - acelea în care debitorul este obligat să execute mai multe prestaŃii cumulativ 2.) obligaŃii alternative - acelea în care dacă obiectul prestaŃiei constă în două sau mai multe prestaŃii, executarea unei prestaŃii la alegerea uneia dintre părti duce la stingerea obligaŃiei. Alegerea o are debitorul, dacă nu s-a convenit altfel. Nu se poate executa câte o parte din fiecare obligaŃie. Aşa cum s-a arătat, alegerea prestaŃiei aparŃine debitorului, dacă nu s-a acordat expres creditorului. Dacă la scadenŃă debitorul nu optează pentru una din prestaŃii, creditorul poate cere executarea silită pentru oricare dintre ele. Dacă vreuna din obligaŃii are un obiect imoral, ilicit, sau piere până la scadenŃă obligaŃia devine pură şi simplă. Şi în cazul în care alegerea prestaŃiei se face de către creditor, dacă numai unul din lucruri a pierit fără culpa debitorului, el va accepta obiectul ce a mai rămas.

169

Dacă unul a pierit din culpa debitorului, creditorul poate cere sau bunul rămas, sau preŃul aceluia care a pierit. 3.) obligaŃii facultative - acelea în care debitorul se obligă la o singură prestaŃie, dar cu facultatea pentru el de a se libera executând o singură altă prestaŃie determinată. Deci exista o singura prestaŃie ca obiect al obligaŃiei, dar o pluralitate de prestaŃii în privinŃa posibilităŃii de a plăti. Efecte: Dacă obligaŃia este facultativă, creditorul nu poate cere decât executarea prestaŃiei care constituie obiectul obligaŃiei, deoarece cealaltă rămâne o facultate de plată pentru debitor. C. ObligaŃiile indivize (indivizibile) sunt obligaŃiile care, datorită obiectului lor sau convenŃiei părŃilor, nu pot fi fracŃionate între pluralitatea de subiecte active sau subiecte pasive. ObligaŃia indivizibilă nu poate fi executată decât în totalitate, pentru aceasta trebuie să existe o pluralitate de subiecte active şi pasive, ce permite fiecărui creditor să ceară fiecărui debitor plata întregii datorii. Indivizibilitatea poate fi naturală sau convenŃională. În cazul indivizibilităŃii convenŃionale, obiectul obligaŃiei este prin natura lui divizibil, dar părŃile s-au înteles să-l califice ca un bun indivizibil. În cazul indivizibilităŃii naturale, executarea parŃială este de neconceput. În caz de pluralitate de debitori, fiecare debitor este Ńinut să execute integral şi o singură dată; regula se aplică şi moştenitorilor creditorului. În caz de pluralitate activă, fiecare creditor poate cere executarea prestatiei în totalitate, regula se aplică şi moştenitorilor creditorului. 6. OBLIGAłIILE AFECTATE DE MODALITĂłI ModalităŃile care pot afecta o obligaŃie civilă sunt: termenul (care interesează executarea unei obligaŃii) şi condiŃia (care priveşte însăşi existenŃa obligaŃiei). Termenul (Art.1022-1025 C.civ.) este un eveniment viitor şi sigur că se va produce, de care depinde executarea sau stingerea unei obligaŃii.

170

Clasificări: a.) Dupa cunoasterea sau necunoasterea momentului producerii sale, termenul poate fi cert sau incert, Termenul cert este acela a cărui împlinire se cunoaşte din chiar momentul naşterii obligaŃiei, fiind determinat fie printr-o dată calendaristică, fie printr-un interval determinat de timp. Termenul este incert când nu se cunoaşte în momentul naşterii obligaŃiei data la care se va împlini, dar este sigur că el se va împlini în viitor (de ex.: la decesul unei persoane). Dacă termenul nu este determinat, judecatorul fixează un termen “rezonabil” dependent de circumstanŃe pentru executarea obligaŃiilor. b.) După interesul persoanei termenele pot fi stipulate: în favoarea creditorului. În favoarea debitorului sau în favoarea ambelor părŃi. Cel în favoarea căruia este stipulat poate renunŃa la el (de ex.: dacş e prevazut în favoarea debitorului, el poate face o plată anticipată). Legea prezumă, în lipsa de convenŃie contrară, că termenul este stipulat în favoarea debitorului. c.) După efectele pe care le produc, termenele pot fi: - suspensive - care întarzie (amână ) executarea obligaŃiei până la împlinirea lui. Datoria devine exigibilă la scadenŃă, la termen; - extinctive - care au ca efect stingerea obligaŃiei (în momentul împlinirii termenului, raportul juridic obligaŃional încetează) d.) După izvor, termenul poate fi: legal, convenŃional sau judiciar (de ex.: termenul de graŃie), RenunŃarea la termen. Cel în favoarea căruia este prevazut, poate renunŃa la el. Aceasta înseamnă că obligaŃia devine pură şi simplă, adică imediat exigibila. Decăderea din beneficiul termenului intervine când debitorul se află în stare de insolvabilitate sau când debitorul micşorează în mod culpabil garanŃia oferită creditorului (gaj, ipotecă, privilegii). CondiŃia este un eveniment viitor şi nesigur ce se va produce, care suspendă fie naşterea, fie stingerea unui contract sau a unei obligaŃii. La termen, incertitudinea vizează momentul producerii evenimentului viitor. La conditie, incertitudinea vizează realizarea evenimentului viitor. Cracteristicile condiŃiei sunt: este un eveniment viitor, este nesigur că se va întampla şi afectează existenŃa obligaŃiei. Clasificare. CondiŃia poate fi: a.) cauzală - când realizarea ei depinde exclusiv de hazard, de întâmplare; b.) mixtă - când realizarea ei depinde şi de voinŃa uneia din părŃi, cât şi de cea a unui terŃ determinat; c.) potestativă - când realizarea ei depinde exclusiv de voinŃa uneia din părŃi. CondiŃiile potestative pure depind, în exclusivitate, de voinŃa debitorului. CondiŃiile potestative simple depind atât de voinŃa debitorului, cât şi de elemente exterioare acestuia.

171

În actele cu titlu gratuit este interzisă condiŃia potestativă simpla şi cea pură din partea debitorului. În actele cu titlu oneros este interzisă condiŃia potestativă pură, cea potestativa simplă este admisă. Însă practica judiciară a extins interdicŃia şi declară nule orice acte în care exista condiŃia potestativă din partea debitorului, şi sunt valabile daca condiŃia potestativă este din partea creditorului. După efectele pe care le produce, condiŃia poate fi: - conditie suspensivă, când de realizarea ei depinde naşterea raportului juridic obligaŃional; - condiŃie rezolutorie, când realizarea ei conduce la desfiinŃarea retroactivă a raportului juridic obligaŃional. Efectele condiŃiei sunt retroactive (art.1015 C.civ.), adică se produc din momentul naşterii obligaŃiei afectate de condiŃie (ex.tunc), nu numai din momentul îndeplinirii sau neîndeplinirii condiŃiei. Efectele sunt diferite după cum condiŃia este suspensivă sau rezolutorie. Efectele condiŃiei suspensive: - pendente conditione - condiŃia suspensivă presupune ca obligaŃia nu există, că nu s-a

născut. Debitorul nu este obligat să respecte drepturile creditorului, iar creditorul poate cere executarea obligaŃiei;

- eveniente conditione - dreptul este consolidat retroactiv, iar obligaŃia produce efecte şi pentru trecut.

ExcepŃii de la retroactivitate: - prescripŃia extinctivă începe să curgă numai de la data realizării condiŃiei; - riscurile pieirii fortuite a bunului individual determinat rămân în sarcina înstrăinătorului; - fructele percepute de înstrăinător până la realizarea condiŃiei îi aparŃin. Dacă condiŃia nu se realizează, raportul juridic obligaŃional nu a luat fiinŃă. Data când se realizează sau nu se realizează condiŃia, trebuie stabilită de părti în contract sau, în anumite cazuri, ea este prevazută de legiuitor. Dacă nu s-a fixat termen, Codul civil dispune ca ea nu se va realiza niciodată dacă este imposibil (în mod obiectiv) să se împlinească.

Efectele condiŃiei rezolutorii: - pendente conditione • debitorul trebuie să-şi execute obligaŃia sa, iar creditorul poate cere executarea ei; • debitorul, sub condiŃie rezolutorie, suportă riscul pieirii fortuite a bunului, în calitate de

proprietar;

172

-eveniente conditione • în momentul îndeplinirii ei, raportul juridic se desfiinŃează retroactiv. PărŃile trebuie să-şi

restituie prestaŃiile deja executate; raportul juridic se desfiinŃează automat.

ExcepŃii de la retroactivitate: - riscurile pendente conditione sunt suportate de debitorul proprietar sub condiŃie rezolutorie, care va plăti preŃul deşi bunul nepredat piere la creditorul preŃului (vânzător); - actele de administrare rămân valabile; - fructele culese de dobânditor rămân valabile.

Dacă condiŃia rezolutorie nu s-a împlinit, raportul juridic obligaŃional se consolidează retroactiv, devenind un raport juridic pur şi simplu. Pentru a produce efecte juridice, condiŃia trebuie să fie posibilă (material şi juridic), licită şi morală.

Sarcina este specifică contractelor cu titlu gratuit şi constă într-o obligaŃie (dare, facere sau non-facere) impusă de cel care gratifică celui care beneficiază de liberalitate. Sarcina imprimă contractului un caracter bilateral (sinalagmatic). Aceasta înseamnă că beneficiarul sarcinii (creditorul ei) poate cere executarea sarcinii, rezoluŃiunea sau rezilierea contractului, iar la donaŃii revocarea. În cazul condiŃiei, efectele ei se produc de drept, instanŃa putând să constate doar existenŃa sau inexistenŃa lor. La sarcină instanŃa se pronunŃă pe aspectul neexecutării ei.

173

CONTRACTUL CA IZVOR PRINCIPAL DE OBLIGAłII CIVILE

1. NOłIUNEA DE CONTRACT. IMPORTANłA CONTRACTULUI 2. CLASIFICAREA CONTRACTELOR 3. ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR

1. NOTIUNEA DE CONTRACT. IMPORTANTA CONTRACTULUI

Art.942 C.civ. defineşte contractul ca “acordul între două sau mai multe persoane pentru a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic”. Din definiŃie rezultă că acesta este un act juridic de formaŃie bilaterală. LegislaŃia română (v. Titlul III art.942 C.civ “Despre contracte sau convenŃii”) consideră noŃiunile de contract şi convenŃie ca fiind echivalente. Alte legislaŃii – cum ar fi C.civ francez – fac distincŃie între convenŃie şi contract, cel din urmă fiind considerat o specie a convenŃiei. Factorul esenŃial al contractului este acordul de voinŃă juridică al părtilor. În principiu, încheierea oricărui contract este liberă. În materia contractelor functionează, prin urmare, principiul libertăŃii de voinŃă al părŃilor. VoinŃa juridică exprimată în contracte va trebui însă să respecte atât legile care interesează ordinea publică (adică totalitatea normelor juridice şi a principiilor generale ale dreptului, care consacră orânduirea socială şi economică), cât şi normele moralei. În acest sens se pot menŃiona art.5 C.civ “nu se poate deroga, prin convenŃii sau dispoziŃii particulare, la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri” şi art.966 C.civ “obligaŃia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect” şi în art.968 C.civ “cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice” Încheierea unui contract, cu încălcarea oricărei norme juridice imperative, chiar dacă acea normă nu ar avea la prima vedere o legătură directă cu ordinea publică, este sancŃionată cu nulitatea absolută. Contractul, care s-a dezvoltat în paralel cu dreptul de proprietate, s-a născut din nevoile schimbului de marfuri, dar îşi afirmă prezenŃa şi în domeniul producŃiei, fiind instrumentul prin care se înfăptuiesc cele două componente ale activităŃii economice. În condiŃiile liberalismului economic s-a dezvoltat concepŃia autonomiei de voinŃă drept bază a contractului care şi-a găsit expresia în Codul civil francez din 1804, modelul Codului civil roman din 1964. Principiul autonomiei de voinŃă este caracterizat de următoarele idei:

a.) fundamentul forŃei obligatorii a contractului îl constituie voinŃa părŃilor; b.) orice contract care este rezultatul voinŃei părŃilor este just şi legitim; c.) există o libertate contractuală de fond (introducerea oricăror clauze) şi de formă (consensualismul contractelor);

174

d.) obligativitatea contractelor (pacta sunt servanda).

În perioada capitalismului dezvoltat apare o criză a contractului, ca o înfrângere a principiului autonomiei de voinŃă concretizată în: 1. dezvoltarea domeniului contractelor de adeziune în dauna contractelor tradiŃionale, 2. creşterea intervenŃiei statului în domeniul contractelor prin: - “dirijismul contractual”; - lărgirea noŃiunii de “ordine publică”; - predeterminarea de lege a unor clauze; - apariŃia unor contracte forŃate a căror încheiere este obligatorie în special pentru

întreprinderile care deŃin monopolul într-un domeniu (de ex.: transportul de cale ferată sau aerian, ori furnizarea apei, curentului electric etc.);

- tendinŃa restrângerii forŃei obligatorii a contractelor (se permite executarea în alŃi termeni decât cei stipulaŃi, iar condiŃiile de razboi au determinat adoptarea unor legi de exonerare a debitorilor şi aparitia teoriei impreviziunii).

2. CLASIFICAREA CONTRACTELOR

A. După modul de formare contractele pot fi: a.) consensuale – cele care se încheie prin simplul acord de voinŃă al părŃilor. Forma scrisă este cerută uneori doar ad probationem;

b.) solemne - pentru a căror încheiere valabilă se cere respectarea unei forme, de regulă, forma scrisă autentică. Nerespectarea formei atrage nulitatea absolută a contractului. Exemple: înstrăinarea terenurilor agricole, donaŃia, ipoteca.

c.) reale - pentru formarea acestor contracte nu este suficientă simpla manifestare de voinŃă a parŃilor, ci trebuie să aibă loc şi remiterea materială a lucrului. Exemplu: împrumutul de folosinŃă (comodatul), depozitul, gajul. Ele se considera perfectate din momentul remiterii lucrului. B. După conŃinut contractele pot fi: a) sinalagmatice (bilaterale) care se caracterizează prin reciprocitatea obligaŃiilor ce revin părŃilor şi prin interdependenŃa obligaŃiilor reciproce;

b) unilaterale, care dau naştere la obligaŃii numai în sarcina uneia dintre părti, cealaltă având calitatea de creditor. Nu trebuie confundat contractul unilateral cu actul unilateral (care nu este contract). Exemple de contracte unilaterale: împrumutul, depozitul gratuit, gajul.

Contractele sinalagmatice imperfecte sunt contracte concepute iniŃial drept contracte unilaterale, când pe parcursul existenŃei lor se naşte o obligaŃie şi în sarcina creditorului faŃă de debitorul contractual, transformându-se astfel în contracte sinalagmatice. Exemplu: în cadrul unui contract de depozit gratuit, depozitarul face cheltuieli de conservare a bunului depozitat pe care deponentul este obligat să i le restituie.

C. După scopul urmărit de părŃi contractele se clasifică în: contracte cu titlu oneros (art. 945 C. civ.): “acela în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj”, deci prestaŃiile sunt reciproce, şi contracte cu titlu gratuit. Potrivit art. 946 C.civ. “ contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una din parŃi voieşte a procura, fără echivalent, un avantaj celeilalte.

175

Criteriile de distincŃie între contractele sinalagmatice şi cele unilaterale sunt: reciprocitatea prestaŃiilor covenite, dar prin aceasta se confunda contractul sinalagmatic cu cel oneros, şi echivalenŃa sau neechivalenŃa avantajelor patrimoniale, pe care părŃile le au în vedere în contractul pe care îl încheie. În practică şi doctrină se reŃine criteriul cauzei (scopului) impulsive. Cel care a avut drept cauza impulsivă, determinantă, intenŃia de a procura un folos altcuiva, fără a urmări, din punct de vedere juridic, nimic în schimb (animus donandi) a încheiat un contract unilateral. În cazul contractelor cu titlu oneros, scopul este de a obŃine un folos drept echivalent al obligaŃiei asumate.

Contractele cu titlu oneros se clasifică, la rândul lor, în:

a. Contractele comutative sunt acele contracte în care existenŃa şi întinderea prestaŃiilor datorate de către părŃi sunt certe şi pot fi apreciate în momentul încheierii contractului. Ele nu depind în nici o măsura de hazard. Majoritatea contractelor sunt comutative.

b. Contractele aleatorii sunt contracte în care existenŃa sau întinderea prestaŃiilor, sau numai a uneia dintre ele, depinde de un eveniment incert, deci la încheierea contractului nu se poate calcula întinderea prestaŃiilor, nu se poate şti cuantumul câstigului ori pierderii şi uneori nu se poate şti nici măcar dacă va exista sau nu câstig sau pierdere. Exemplu: contractul de asigurare, renta viagera, de intretinere pe viata.

Actiunea în resciziune (anulare) pentru leziune este admisibila numai în cazul contractelor comutative (daca cel lezat este un minor cu capacitate de exercitiu restransa).

Contractele cu titlu gratuit se împart în:

a. Contractele dezinteresate sunt contractele prin care se urmareşte a se face un serviciu cuiva, fără a se micşora patrimoniul celui care se obligă. Exemplu: mandatul gratuit, împrumutul fără dobândă, comodatul, fidejusiunea.

b. LibertăŃile sunt contractele prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu în altul, fără a se urmări un contraechivalent, deci patrimoniul celui care face liberalitatea diminuează; iar corespunzător, patrimoniul celui care o primeşte creşte. Exemplu: donaŃia.

D. După efectele produse contractele pot fi clasificate în două grupe:

Prima grupă: - contracte constitutive sau translative de drepturi reale. În dreptul nostru se consideră că însuşi contractul din această categorie operează transmiterea drepturilor reale. Spre a face opozabilă constituirea sau transmiterea de drepturi reale uneori se cere respectarea unei anumite publicităŃi a contractului – ca în cazul publicităŃii imobiliare. - contracte generatoare de drepturi de creanŃă (raporturi de obligaŃii),

A doua grupă cuprinde: - contracte constitutive sau translative de drepturi, care produc efecte din momentul încheierii lor pentru viitor (ex nunc) prin crearea unei situaŃii juridice noi, necunoscute anterior.

176

- contracte declarative de drepturi care recunosc, intre parti, situatii juridice preexistente. Ele au şi efecte retroactive anterioare încheierii lor (ex tunc). Exemplu: contractul de tranzacŃie sau contractul de împarŃeala – prin care se pune capăt unei coproprietăŃi sau indiviziuni .

E. După durata (sau modul) de executare se disting: - contractul cu executare imediată, uno ictu, într-un singur moment; - contractul cu executare succesivă – de ex..: furnizare în partide de mărfuri, sau contractul de locaŃiune. Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului cu executare imediată, sancŃiunea este rezoluŃiunea, care desfiintează contractul cu caracter retroactiv (ex tunc). În cazul contractelor cu executare succesivă, sancŃiunea va fi rezilierea, al cărei efect este desfiinŃarea contractului pentru viitor (ex nunc), lăsând neatinse efectele produse până în momentul pronunŃării rezilierii. Deşi nulitatea actelor juridice operează cu efect retroactiv, în ipoteza contractului cu executare succesivă, atunci când executarea este ireversibilă, practic nulităŃile se aplică numai pentru viitor. Numai în ipoteza contractelor cu executare succesiva se pune problema unei suspendări a executarii, din motive de forŃă majoră, pe toata durata imposibilităŃii de executare. Exista deosebiri şi în modul de solutionare a problemei riscurilor contractuale.

F. După nominalizare sau nu în legislaŃie contractele pot fi:

- contracte numite - contracte nenumite

În virtutea libertăŃii de voinŃă, părŃile pot găsi variate feluri de contracte pentru a îmbrăca operaŃiile pe care le săvârşesc, fără a fi Ńinute să se adapteze neapărat la unul dintre tipurile de contracte numite. În cazul contractelor numite, acestora li se aplică regimul juridic prevazut de lege, chiar dacă părŃile nu l-au prevăzut expres. La contractele nenumite părŃile trebuie să-şi exprime voinŃa ca acestor contracte să li se aplice, parŃial sau total, singure sau în mod combinat, normele unor contracte numite.

O altă clasificare a contractelor este facută în : contracte principale (care au o existenŃă de sine stătătoare) şi contracte accesorii – care însoŃesc unele contracte principale, de a căror soartă depind (de ex.: contractele de gaj şi ipotecă sau contractele de fidejusiune, ori clauza penală). Încetarea sau desfiinŃarea, din orice cauză, a contractului principal, va atrage automat încetarea sau desfiinŃarea contractului accesoriu.

G. După modul în care se exprimă voinŃa părŃilor a.) Contracte negociate sunt cele în cadrul cărora părŃile discută, negociază toate clauzele contractului, fără ca din exterior să se impună ceva.

177

b.) Contracte de adeziune sunt contractele redactate în întregime sau aproape în întregime numai de către una din părŃile contractante. Celălalt contractant nu poate modifica clauzele proiectului de contract. El poate să le accepte sau nu. Daca le acceptă, înseamnă că a aderat la un contract preexistent.

c.) Contracte obligatorii (sau forŃate) sunt asemănătoare cu cele de adeziune, dar în timp ce la contractele de adeziune o parte impune condiŃiile sale, la cele obligatorii legea le impune, sau impune obligativitatea pentru o parte de a le încheia (de regula pentru prestatorul sau furnizorul unor servicii sau produse strict necesare - transport, apă, energie electrică), în timp ce pentru cealaltă parte încheierea contractului rămâne facultativă. Un alt exemplu ar fi cel al Asigurării de Raspundere Civilă pentru proprietarii de autovehicule prin Legea nr.136 / 1995.

3. ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR

Prin incheierea contractului se înŃelege realizarea acordului de voinŃă al părŃilor asupra clauzelor contractuale, adică întâlnirea pe deplină concordanŃă a ofertei de a contracta cu accptarea ofertei. Validarea contractului presupune examinarea capacităŃii părŃilor contractante (capacitatea de folosinŃă şi de exerciŃiu) şi examinarea voinŃei juridice (sub aspectul consimtământului şi cauzei sau scopului actului juridic). Deci se analizează raportul dintre voinŃa internă şi cea exprimată, declarată, precum şi viciile de voinŃă. Cel de al doilea element al voinŃei juridice – cauza sau scopul actului juridic – precizează limitele întinderii voinŃei interne. Validitatea contractului va fi conditionată de caracterul licit şi moral al cauzei sau scopului său. În plus este necesar ca contractul să aiba un obiect determinat, licit şi moral. Deci încheierea contractelor poate fi analizată sub aspectul mecanismului formării acordului de vointa şi sub aspectul formării valabile a acestui acord.

Mecanismul formării acordului de voinŃă al părŃilor, adică al încheierii contractului. Propunerea de a contracta se numeşte ofertă sau policitaŃiune. Uneori oferta este precedată de reclamă, publicitate, discuŃii, negocieri concretizate în cele din urmă într-o oferta valabilă din punct de vedere juridic.

Oferta poate fi făcută în scris, verbal sau chiar tacit. Uneori şi tăcerea, în functie de condiŃiile concrete, poate constitui o ofertă; de exemplu staŃionarea unui taxiu într-o staŃie de taxiuri - sau poate fi tacită, ca în cazul tacitei reconducŃiuni. Nu se cere pentru valabilitatea ofertei o condiŃie specială de formă.Oferta poate fi adresată unei persoane determinate sau unor persoane nedeterminate (ex.: publicului prin expunerea mărfurilor într-o vitrină). Oferta poate fi făcută cu termen sau fără termen de acceptare de către destinatar. CondiŃiile ofertei care este o latură a consimŃământului:

a) să fie o manifestare de voinŃă reală, serioasă, conştientă, neviciată şi cu intenŃia de a angaja din punct de vedere juridic; b) să fie fermă, neândoielnică pentru un angajament juridic; c) să fie neechivocă; d) să fie precisă şi completă.

178

ForŃa obligatorie a ofertei. Răspunderea pentru revocarea ofertei. ForŃa obligatorie a ofertei priveşte momentele anterioare încheierii contractului, adică ale acceptarii ei, pentru că dupa aceea avem de-a face cu un contract format. a) Cât timp oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca în mod liber şi fără

consecinte. b) Daca oferta a ajuns la destinaŃie, se distinge dacă ea a fost făcută cu termen sau fără

termen: - în cazul ofertei cu termen, ofertantul este obligat să o menŃină până la expirarea

termenului; după expirarea lui, oferta este caducă; - în cazul ofertei fără termen, ofertantul e obligat să o menŃină un timp rezonabil, apreciat

în funcŃie de circumstanŃele de fapt ale speŃei. Dacă înainte de acceptarea ofertei ofertantul devine incapabil ori decedează, oferta devine caducă şi deci acceptarea ei, chiar în termen, devine fără efect. Retragerea ofertei înainte de termen atrage răspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produse ca urmare a revocării intempestive. Termenul răspunderii este diferit după autori: răspunderea are ca temei fie un antecontract, fie un act unilateral, fie un fapt juridic exterior ofertei care angajează răspunderea delictuală a persoanei responsabile pentru exerciŃiul abuziv al dreptului de a revoca oferta. MulŃi autori spun că, deşi oferta a fost revocată, dacă acceptarea ei s-a produs în termen, contractul ar trebui considerat încheiat.Cu alte cuvinte, că oferta este obligatorie până la expirarea termenului şi că, deci, revocarea ei anterioara expirării termenului ar fi fără efect.

Oferta şi antecontractul (promisiunea de a contracta).

Oferta este un act juridic de formaŃie unilaterală. Antecontractul este un contract, deci un act juridic de formatie bilaterală, având la bază un acord de voinŃă. Exemplu de antecontract:în condiŃiile art. 12 din Decretul nr. 144/1958 se prevedea posibilitatea ca instanŃa să dispunŃ încheierea contractului de vânzare-cumpărare imobiliară, hotărârea pronunŃată în cauză Ńinând loc de contract. În condiŃiile abrogării Decretului nr.144/1958, Curtea Supremă a decis ca azi instanŃele judecătoresti pot pronuŃa, pe baza unui antecontract de vânzare-cumpărare, o hotărâre care să Ńina loc de act autentic de înstrăinare, întemeindu-se pe art.1073 şi 1077 C.civ. Prevederile Codului civil citate permit creditorului să obŃină executarea întocmai a obligaŃiei asumate de debitor, iar în cazul în care obligaŃia de a face nu este adusa la îndeplinire de catre debitor, creditorul poate fi autorizat de a o aduce la îndeplinire el însuşi, pe cheltuiala debitorului. Unii autori fac o distincŃie între antecontract (promisiunea de a contracta) şi promisiunea sinalagmatică de contract (compromisul), acesta din urmă fiind definit ca un angajament (acord) al părŃilor de a încheia un contract, de regulă de vânzare imobiliară, care nu s-ar putea încheia imediat pe baza acordului de voinŃă al părŃilor, fiind necesara îndeplinirea unei anumite formalităŃi (o autorizaŃie administrativă sau întocmirea actului în forma autentică la notar) În cazul, de exemplu, al refuzului uneia dintre părŃi de a se prezenta la notar, cealaltă parte poate cere instanŃei să pronunŃe o hotărâre care să Ńină locul actului de vânzare-cumpărare. Practica noastră judiciară nu a distins între antecontract şi promisiunea sinalagmatică

179

(compromisul) pe care a denumit-o în mod constant antecontract şi i-a dat consecinŃele pe care le-am înfăŃişat mai sus. În literatura juridica straină, în special franceză, sunt analizate şi aşa-numitele contracte preparatorii (care preced încheierea contractului propriu-zis şi fac parte din procedura negocierii acestuia, cum ar fi pactul de preferinŃă, clauza de exclusivitate, clauza de monopol, antecontractele-cadru).

Acceptarea ofertei.

Acceptarea ofertei poate fi făcuta în scris sau verbal, expres sau tacit, adică să rezulte în mod cert, din anumite împrejurari, gesturi sau atitudini ale acceptantului. Simpla tăcere nu poate avea în principiu valoare de acceptare. Numai excepŃional, prin lege sau în practica judecatoreasca tăcerii i se acorda efecte:

a) când legea admite tacita reconducŃiune (ex. la închiriere); b) când părŃile au convenit ca simpla tăcere după primirea ofertei, să aibă valoare de acceptare; c) atunci când oferta e făcută exclusiv în interesul celeilalte părŃi, ea poate fi considerată ca exceptata, chiar dacă partea căreia i-a fost adresată tace.

Pe lângă condiŃiile generale de fond privind consimŃământul, acceptarea trebuie să îndeplinească anumite condiŃii specifice:

a. să concorde cu oferta. Dacă nu concordă, ea are valoarea unei contraoferte; b. să fie neândoielnică; c. daca oferta a fost adresată unei anumite persoane, numai aceasta persoana o poate accepta; d. acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să devină caducă ori să fi fost revocată.

Momentul şi locul încheierii contractului

Momentul încheierii contractului este cel în care acceptarea întalneşte oferta şi deci este format consimŃământul. Există deci trei ipoteze privind modalitatea în care acceptarea se poate întâlni cu oferta şi care determină momentul încheierii contractului: 1) între prezenŃi contractul este încheiat în momentul când se realizează acordul; 2) prin telefon contractul este considerat încheiat, ca şi între prezenti, în momentul în care părŃile contractante au ajuns la acord; 3) prin corespondenŃa (între absenŃi). În cazul încheierii contractului prin corespondenŃă, sistemul care si-a găsit consacrarea în practică este cel al informării, deci momentul încheierii contractului este cel când ofertantul a luat, efectiv, cunostinŃă de acceptare.

În practică se consideră că simpla primire de către ofertant a corespondenŃei expediate de acceptant şi în care fireste se găseşte acceptarea, constituie o prezumŃie relativă că ofertantul a luat cunostinŃă de acceptare. Asfel, sistemul informării se confundă cu cel al recepŃiei. Nu sunt acceptate sistemul emisiuni (declaraŃiunii) şi nici cel al expedierii acceptării, pentru ca până la ajungerea la destinatar a acceptării, acceptantul poate să-şi retragă acceptarea.

180

Oferta cu termen şi momentul încheierii contractului

Pentru a se produce încheierea contractului e necesar ca acceptarea să fi ajuns la ofertant înainte de expirarea termenului prevăzut în ofertă.

Ofertantul poate primi ca valabilă şi o acceptare ajunsă peste termen, cu condiŃia să încunostinŃeze de îndata pe acceptant despre aceasta.

Elementul determinant pentru stabilirea momentului încheierii contractului este voinŃa părŃilor.

Momentul încheierii contractului are importanŃă din mai multe puncte de vedere: - în raport de aceasta se apreciază posibilitatea de revocare şi caducitatea ofertei; viciile voinŃei trebuie să nu existe în momentul încheierii contractului; - legea aplicabila este în vigoare în momentul încheierii contractului; - efectele contracului se produc, ca regulă, din momentul încheierii contractului; - momentul încheierii contractului determina şi locul încheierii acestuia. Locul încheierii contractului şi importanŃa lui Între prezenŃi, locul încheierii contractului este unde se află contractanŃii. Dacă contractul se încheie la telefon, locul încheierii contractului va fi acela unde se află ofertantul. Dacă contractul se încheie prin corespondenŃă, locul încheierii este cel unde se află ofertantul şi unde i s-a adresat corespondenŃa. Când nu este nevoie să se comunice acceptarea, locul încheierii este localitatea în care se află destinatarul ofertei. Din punctul de vedere al dreptului internaŃional privat, locul prezintă importanŃă pentru stabilirea legii aplicabile în caz de litigiu privind încheierea sau executarea contractului. La fel, uneori el prezinta importanŃa pentru determinarea instanŃei competente teritorial.

181

TESTE: 1. În sistemul de drept românesc, în materia contractelor: a) prioritară este voinŃa internă a părŃilor; b) prioritară este voinŃa externă, exteriorizată, a părŃilor; c) clauzele obişnuite trebuie expres stipulate, altfel rămân fără eficienŃă juridică; d) contractul obligă nu numai la ce este expres într-însul, ci şi la toate urmările de echitate,

obiceiul sau legea dă obligaŃiei, după natura sa. 2. În cazul contractului încheiat prin telefon, locul încheierii contractului este acela: a) unde se află ofertantul; b) unde se află acceptantul. 3. Într-un contract clauzele îndoielnice se pot interpreta: a) în sensul care reiese din natura contractului; b) în înŃelesul în care ele pot produce un efect; c) după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul; d) în favoarea celui care s-a obligat. 4. Într-un contract: a) oricât de generali ar fi termenii întrebuinŃaŃi de părŃi, obiectul contractului se reduce

numai la lucrurile la care se pare că părŃile şi-au propus a contracta; b) când părŃile au apelat la un exemplu, pentru a explica înŃelesul unor clauze, nu trebuie să

se reducă întinderea obligaŃiei la cuprinsul exemplului dat; c) partea interesată poate dovedi că voinŃa reală este alta decât cea exteriorizată prin cuvinte,

dar această probă se poate face numai cu elemente intriseci contractului.

182

EFECTELE CONTRACTULUI (PUTEREA OBLIGATORIE A CONTRACTULUI )

1. NOłIUNI GENERALE 2. INTERPRETAREA CONTRACTELOR 3. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI ÎN RAPORTURILE DINTRE PĂRłI 4. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI ÎN RAPORT CU PERSOANELE

CARE NU AU CALITATEA DE PĂRłI CONTRACTANTE 5. EFECTELE SPECIALE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE 1. NOłIUNI GENERALE

Efectul imediat al oricărui contract este acela de a da naştere la drepturi şi obligaŃii, aşadar se vorbeşte despre puterea obligatorie a contractului. Examinarea efectelor implică abordarea următoarelor aspecte principale: a) stabilirea cuprinsului contractului, prin interpretarea corecta a clauzelor sale; b) principiul obligativităŃii contractului, privit sub trei aspecte:

- în raporturile dintre părŃile contractante - în raporturile cu alte persoane - în raporturile cu alte persoane care nu au calitatea de părŃi contractante (principiul relativităŃii efectelor contractului);

c) efecte speciale ale contractelor sinalagmatice: - executarea concomitentă a obligaŃiilor reciproce - excepŃia de neexecutare a contractului - suportarea riscului contractului - rezoluŃiunea şi rezilierea contractului.

2. INTERPRETAREA CONTRACTULUI

Interpretarea contractului permite o corectă determinare a însasi forŃei obligatorii a acestuia. Ea nu se confundă cu proba lui, contractul fiind considerat că există. Clasificarea juridică a contractului apare ca un prim rezultat al interpretării. OperaŃiunea nu se opreşte însa aici, deoarece încadrarea juridică a contractului într-o anumită categorie -calificarea lui- atrage după sine efectele juridice proprii acelei categorii; cuprinsul acestor efecte poate constitui, şi el, la randul său, obiect de interpretare.

Reguli de interpretare a contractelor

Reguli generale:

a) Prioritatea voinŃei reale a părŃilor (interpretarea se va face după intenŃia comună a părŃilor contranctante, iar nu după sensul literal al termenilor - art.977 C.civ.).

VoinŃa reală trebuie dovedită. Pana la aceasta dovadă, manifestarea (declaraŃia) de voinŃă, adică forma în care aceasta se prezintă, este singura realitate dovedită. Până la proba contrarie, voinŃa declarată se consideră a corespunde pe deplin voinŃei reale. Dovada că voinŃa reală a fost alta decat cea exprimată, se poate face atât cu elemente intrinseci contractului, cât şi cu elemente extrinseci (tratative, discuŃii etc.).

183

DiscordanŃele ce pot apărea între voinŃa reală şi forma în care a fost exprimată, nu trebuie confundată cu simulaŃia contractului, când parŃile în mod intenŃionat urmăresc să mascheze existenŃa unui act juridic real, dar secret, printr-un act juridic public, dar simulat.

b) Contractul produce, pe lângă efectele expres arătate în el, şi alte efecte. c) Clauzele obişnuite într-un contract se subînŃeleg, chiar dacă nu sunt expres prevăzute într-însul (art.981 C.civ.).

Reguli speciale:

a. interpretarea coordonată a clauzelor contractului. Toatele clauzele alcătuiesc un întreg.Art.982 C.civil prevede ca” Toate clauzele convenŃiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înŃelesul ce rezultă din întregul act”.

b. Interpretarea clauzelor îndoielnice (susceptibile de mai multe înŃelesuri sau confuze):

- se face în sensul care reiese din natura contractului (art.979 C.civ.); - în sensul în care ele ar produce un efect, iar nu în cel în care nu ar putea produce nici unul (art. 978 C.civ.); - după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul (art.980 C.civ.); - în folosul celui care s-a obligat (in dubio pro reo) (art. 983 C. civ.).

c. Alte reguli de interpretare: - oricât de generali ar fi termenii întrebuinŃati de părŃi, obiectul contractului se reduce numai la lucrurile la care se pare ca părŃile şi-au propus a contracta (art.984 C.civ.); - când părŃile, pentru a explicita conŃinutul unei clauze, apelează la un exemplu, nu trebuie să se reducă întinderea obligaŃiei la cuprinsul exemplului luat (art.985 C.civ.).

3. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI ÎN RAPORTURILE DINTRE PĂRłILE CONTRACTANTE

Contractul este obligatoriu între părŃi.

Art.969 C civ. Prevede :” Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. Principiul “ pacta sunt servanda “ se fundamentează nu numai pe cerintele morale ale respectarii cuvantului dat, ci şi pe cerintele societatii insasi, ale sigurantei vietii juridice. Exista o simetrie intre modul de incheiere a contractului şi modul de modificare, desfacere ori desfiintare a acestuia. Contractul este rezultatul unui mutuus consensus, deci şi revocarea lui trebuie să fie rezultatul unui mutuus dissensus. Nu sunt excluse insa exceptii, când este posibila denuntarea unilaterala a contractului. Aceste exceptii expres prevazute de lege sau contract. Ex. De denuntare unilaterala: incheierea fără termen, contractul de mandate, contractul de depozit. Clauza de denuntare unilaterala nu poate fi insa inclusa intr-un contract declarat de lege irevocabil (ex. Donatie ) şi nu trebuie să reprezinte o conditie potestativa din partea celui care se obliga (pentru ca insasi obligaŃia sub aceasta conditie este nula).

Alte cazuri de incetare, modificare ori suspendare a forŃei obligatorii ale contractului sunt:

184

a. decesul partii contractante în contracte “intuitu personae” (ex. Imprumutul de folosinta sau mandatul); b. prelungirea (prorogarea) legala a unor contracte peste termenele prevazute de părŃi (ex. Contractile de inchiriere a locuintelor); c. interventia unui cause de forta majora care impiedica un timp executarea obligaŃiilor.

4. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI ÎN RAPORT CU PERSOANELE CARE NU AU CALITATEA DE PĂRłI CONTRACTANTE

Principiul relativităŃii efectelor contractului

Contractul încheiat nu poate nici profita, nici leza interesele terŃelor persoane. Art. 973 C civ. Stabileste:” Conventiile n-au efect decat intre partile contranctante” . Trebuie distinsă problema efectelor contractului de cea a opozabilitatii faŃă de terŃi a contractului. Efectele contractului (drepturile şi obligaŃiile) care se nasc, se modifica ori se sting pe baza acordului de vointa, se produc numai intre partile contractante. Fata de terti, contractul încheiat apare ca un fapt juridic care trebuie respectat, deci este opozabil tertilor. Si consecintele juridice sunt diferite:

- daca una din părŃi nu-si executa obligaŃiile ce-i revin din contract, raspunde pe temei contractual;

- daca o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract, acea persoana va raspunde delictual, potrivit art.998 şi urm. C.civ. Din punct de vadere probatoriu, intre părŃi contractul se dovedeste conform regulilor de dovada ale unui act juridic; în schimb un terŃ poate invoca orice mijloc de proba pentru a dovedi existenta sau inexistenta lui, pentru ca faŃă de el acesta este un fapt juridic.

Contractul privit ca realitate sociala, ca fapt social, este opozabil faŃă de oricine, chiar şi faŃă de aceia care nu au participat la incheierea lui; aceasta este opozabilitatea contractului, care nu se afla în contradictie cu principiul relativităŃii efectelor contractului. De exemlpu partile pot invoca contractul faŃă de terti, ca titlu de dobandire a unui drept real sau de creanta, sau contractul poate fi invocat ca just titlu pentru uzucapiune. Si invers: tertele persoane ar putea avea interesul să invoce contractul, în folosul lor personal, impotriva părŃilor insesi din acel contract. Domeniul de aplicatie al principiului. Parti. Terti. Categorii intermediare. Partile sunt acele persoane care au încheiat direct sau prin reprezentant contractul. Terti (penitus extranei) sunt acele persoane complet straine faŃă de contract sau în raport cu oricare dintre parti. Este sigur ca, faŃă de ei, contractul nu va produce nici un efect.

185

Intre cele daua categorii exista succesorii partilor,care , desi nu au participat la incheierea contractului, datorita raporturilor pe care le au cu partile contractante, suporta efectele acestui contract. In aceasta categorie intermediara sunt inclusi; succesorii universali şi cu titlu universal, succesorii cu titlu particular şi creditorii chirografari ai partilor. Succesorii universali sunt persoanele care succed, care dobandesc intreg patrimonial ( activul şi pasiv) al uneia dintre partile contractante (mostenitorul legal, legatarul universal sau persoana juridica care primeste intregul patrimoniu al alteia prin comasare- fuziune sau absorbtie). Succesorii cu titlu universal sunt persoanele care au vocatie la o fractiune din patrimonial uneia dintre partile contractante (o fractiune atat din activul cat şi din pasivul patrimonial). Este situatia când exista mai multi succesori legali ori testamentari care culeg fractiuni din mostenire. Succesorii cu titlu particular sunt persoanele care dobandesc un drept anumit din patrimoniul uneaia dintre partile contranctante Ex.:cumparatorul unui bun, donatorul, cesionarul unei creante etc. Fata de succesorii universali şi cu titlu universal, contractele incheiate de autorul lor vor produce toate efectele. Fac exceptie contracte” intuitu personae” şi efectele declarate de partile contractante ca fiind netransmisibile succesorilor. In cazul succesorilor cu titlu particular, acestia vor fi tinuti numai de efectele contractelor incheiate de autor cu alte persoane şi care au legatura cu dreptul transmis catre succesor, astfel drepturile ii profita, dar obligaŃiile în principiu nu-i sunt opozabile. Exista exceptii în cazul obligaŃiilor propter rem şi a celor scriptae în rem care, fiind strins legate de un anumit lucru, vor produce efecte şi faŃă de succesorul cu titlu particular. Creditorii chirografari sunt creditorii ale caror creante sunt garantate cu intregul patrimoniu al debitorului, care deci nu beneficiază de o garantie reala care sa-l avantajeze. Ei pot inlatura opozabilitatea faŃă de ei a contractului încheiat de debitor fie pe calea actiunii pauliene (art. 975 C. civ.), daca actele sunt incheiate de debitor în frauda lor, fie pe calea actiunii în simulatie (art.1175 C.civ.). Exceptii de la principiul relativităŃii efectelor contractului Sunt situatiile în care contractul încheiat produce efecte faŃă de anumite persoane care nu au participat în mod direct, nici prin reprezentare la incheierea contractului şi nici nu au calitatea de succesori ai partilor. In principiu, trebuie făcută distinctia intre drepturi şi obligaŃii. Astfel, daca o persoana poate dobandi drepturi printr-un contract la care nu a participat şi nici nu are calitatea de succesor; cu privire la obligaŃii, acestea în principiu nu pot apartine tertilor, cu exceptia obligaŃiilor ce izvorasc din contractul colectiv de munca. a.) Promisiunea faptei altuia este contractul prin care debitorul se obliga să determine o terta persoana sa-si asume un anumit angajament în folosul creditorului din contract.Este o aparenta exceptie de la principiul relativitatii. Debitorul isi asuma, de fapt, el personal, obligaŃia de a determina pe terŃ sa-si ia un angajament faŃă de creditor.

186

Deci tertul nu este obligat direct prin contractul dintre debitor şi creditor. Tertul poate fie să refuze incheierea contractului (situatie când se angajează răspunderea debitorului pentru neexecutarea obligaŃiilor), poate să artifice contractul dintre debitor şi creditor, fie poate să incheie un contract cu creditorul în limitele promisiunii. Promisiunea faptei altuia (promesse de porte-fort) de deosebeste de bunele oficii (bons offices) prin care promitentul promite ca va face ce-i sta în putinta pentru ca un terŃ să contracteze cu creditorul. In acest caz, obligaŃia promitentului este numai o obligaŃie de mijloace şi el va raspunde numai în masura în care culpa să va fi dovedita. In cazul promisiunii faptei altuia, obligaŃia promitentului este obligaŃie de rezultat la care operează prezumtia de culpa a debitorului pentru neindeplinirea ei. b.) StipulaŃia pentru altul (contractul în favoarea unei terte persoane), este contractul prin care se confera un drept unei persoane care nu este nici parte, nici reprezentant. Este o exceptie reala de la principiul relativităŃii efectelor contractului. StipulaŃia pentru altul este acel contranct prin care o persoana numita promitent, se obliga faŃă de alta persoana numita stipulant să execute o obligaŃie în favoarea unei alte persoane, numita terŃ beneficiar. Tertul devine, prin urmare, creditorul direct al promitentului. Exemplu: asigurarea pentru viata cuprinde o stipulaŃie pentru altul: asiguratorul promite asiguratului să plateasca (in cazul decesului acestuia) o suma de bani- indemnizatia de asigurare a unui beneficiar pe care asiguratul l-a desemnat.Asiguratul este stipulantul, iar asiguratorul este promitentul. Alte exemple: contractul de donaŃie cu sarcini, contractul de transport de bunuri (expeditorul convine cu carausul să efectueze transportul şi să predea marfa destinatarului care este, evident, terŃ beneficiar); contractul de asigurare facultativă de persoane sau bunuri, când se stipulează ca indemnizatia de asigurare(despăgubirea sau suma asigurata) să se plateasca unei terte persoane. Conditii de validitate a stipulaŃiei pentru altul: În primul rand trebuie să indeplineasca toate conditiile de validitate cerute de lege în cazul oricarui contract (capacitatea partilor, consimtamantul, obiectul, cauza şi, pentru unele contracte, forma). In plus, la stipulaŃia pentru altul este nevoie de existenta vointei de a stipula în favoarea unei terte persoane care să fie certa, neindoielnica, iar beneficiarul să fie determinat sau macar determinabil, chiar daca s-ar referi la persoane viitoare(ex. Primul copil care se va naste stipulantului). Natura juridica a stipulaŃiei pentru altul. Eplicatia naturii juridice a stipulaŃiei pentru altul s-a bazat pe trei teorii: teoria ofertei, teoria gestiunii interesului altuia şi teoria angajamentului unilateral. Fiecare din aceste teorii care incearca să asimileze stipulaŃia pentru altul fie cu oferta, fie cu gestiunea pentru altul sau cu angajamentul unilateral, nu ofera o solutie perfecta şi completa a naturii juridice a stipulaŃiei pentru altul şi sunt fiecare în parte, criticate.

187

StipulaŃia pentru altul se infatiseaza, în opina noastra, ca o institutie de sine statatoare, cu trasaturi şi efecte juridice proprii şi nu este necesar să se apeleze la alte institutii juridice pentru a fi explicata. Efectele stipulaŃiei pentru altul: -intre stipulant şi promitent exista legatura specifica oricarui contract şi deci obligaŃiile promitentului trebuie executate în raport cu drepturile subiective ale stipulantului, deci stipulantul poate cere promitentului să execute angajamentele luate faŃă de el. Daca promitentul nu le executa, stipulantul poate cere rezolutiunea contractului sau executarea silita în natura sau prin echivalent banesc, De asemenea, stipulantul are posibilitatea intentarii unei actiuni impotriva promitentului pentru executarea prestatiei faŃă de tert; -intre tertul beneficiar şi promitent exista doua efecte juridice:

1) promitentul poate opune tertului toate cauzele de nulitate, de caducitate sau de rezolutiune care afectează contractul. Din momentul în care beneficiarul a acceptat stipulaŃiunea pentru altul, dreptul tertului beneficiar devine irevocabil. Tertul beneficiar poate actiona în justitie promitentul, dar numai pentru a reclama executarea promisiunii. El nu poate cere rezolutiunea, caci el nu are nici un drept de a i se restitui prestatia furnizata de stipulant. El nu devine parte în contractul principal. 2) Tertul beneficiar are un drept direct impotriva promitentului. Se pune intrebarea daca beneficiarul are vreo obligaŃie. StipulaŃia pentru altul nu poate naste decat un drept în favoarea tertului şi nicidecum o obligaŃie în sarcina sa.

In cazul în care s-ar pune problema unei datorii pe care trebuie să o execute tertul, este absolute necesar ca acesta să o accepte. Prin acceptare, tertul beneficiar adera la un contract încheiat de alte persoane (stipulant şi promitent); -intre terŃ şi stipulant relatiile sunt create în mod indirect, dar ele sunt scopul stipulaŃiei (prestatia pe care stipulantul doreste să o confere tertului prin intermediul promitentului). Acest interes poate fi cu titlu oneros (ex. Stipulantul are o datorie faŃă de terŃ care se va stinge prin plata făcută de promitent tertului) sau poate fi cu titlu gratuit ( o liberalitate, de exemplu asigurarea vietii permite o liberalitate faŃă de un terŃ beneficiar). In concluzie, stipulaŃia pentru altul reprezinta o exceptie de la principiul relativităŃii efectelor actelor juridice, caci tertul nu devine creditor şi nici debitor, decat daca doreste acest lucru. c.) Actiunile directe pentru plata unor sume de bani. In unele cazuri, legea creează posibilitatea persoanelor, intre care nu exista relatii contractuale, de a actiona direct în vederea efectuarii platii pe una din partile acelui contract, invocand contractul faŃă de care terta persoana este straina. Toate aceste actiuni directe au ca obiect plata unei sume de bani.Ex.: în cazul contractului de antrepriza de lucrari, potrivit art. 1488 C.civ. lucratorii(parti în contractul de subantrepriza) pot actiona direct pe beneficiarul constructiei pentru plata sumelor de bani ce li se cuvin, daca aceste sume nu au fost platite de antreprenor. La fel, în cazul contractului de mandate; daca mandatarul, la randul lui, incheie un contract cu o alta persoana pentru indeplinirea mandatului, mandantului din primul contract i se recunoaste o actiune directa faŃă de submandatar, desi acesta din urma este terŃ faŃă de contractul prin care s-a produs substituirea (art.1542 al. final C. civ.).

188

In literatura juridica franceză s-a ridicat problema recunoasterii unei actiuni în responsabilitate contractuală pentru neindeplinirea obligaŃiilor ce izvorasc dintr-un alt contract care are insa legatura cu cel în care reclamantul este parte. Se exclude ideea angajarii răspunderii delictuale, singura aplicabila în raporturile dintre tertele persoane. d.) Simulatia este operatia juridica prin care partile incheie doua contracte; unul public, aparent, numit contract simulat, prin care se creează o anumita aparenta juridica care nu corespunde realitatii, şi altul secret denumit, contrainscris, care corespunde vointei reale a partilor. Aceasta institutie juridica care realizează concomitent doua operatiuni juridice, una reala şi alta fictiva, se numeste simulatie. Simulatia poate imbraca mai multe forme: - Deghizarea. Contractul este deghizat daca aparent contractul este cu titlu oneros(vanzare-cumparare), dar în realitate el este cu titlu gratuit (donatie). - Interpunerea de persoane In contractul public (aparent) apar unele persoane care nu sunt aceleasi cu cele existente în contractul secret (real), (ex. Beneficiar al contractului este alta persoana decat cea care figurează ca beneficiar în contractul aparent). Trebuie să se faca urmatoarea precizare: simulatia prin interpunere de persoana nu se confunda cu reprezentarea unde reprezentantul ce incheie contractul cu tertul actionează în numele şi pe seama reprezentantului. Simulatia are ca principal efect inopozabilitatea faŃă de tertele persoane ale contractului secret si, dupa caz, posibilitatea inlaturarii simulatiei pe calea actiunii în simulatie. Temeiul legal al efectelor simulatiei il constituie art,1175 C. civ. , potrivit caruia “Actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”. Deci intre părŃi contractante va produce efecte numai contractul secret-contrainscrisul (la fel şi faŃă de succesorii universali şi cu titlu universal al partilor). Fata de terŃi va produce efecte numai contractul aparent, public, chiar daca acesta nu corespunde vointei reale a partilor. Ca atare, sanctiunea specifica simulatiei este inopozabilitatea faŃă de terŃi a situatiei juridice reale. Terti, în materia simulatiei, sunt succesorii cu titlu particular şi creditorii chirografari. când exista conflict intre ei, unii dorind să invoce faŃă de părŃi contractul aparent, altii contractul ascuns, vor castiga tertii care se intemeiază cu buna credinta pe actul aparent. In anumite situatii, chiar succesorii universali sau cu titlu universal pot dobandi calitatea de terŃi în masura în care, prin simulatie, li s-au nesocotit interesele intr-o maniera frauduloasa. Toate persoanele indreptatite de legiuitor pot apela la actiunea în simulatie prin care se tinde la dovedirea caracterului simulate al operatiunii juridice, inlaturarea contractului simulate şi aceluia care corespunde vointei reale a partilor.

189

De regula simulatia este folosita pentru a eluda dispozitiile legale în materie fiscala (in actul aparent operatiunea juridica este incadrata la un prêt mai mic pentru a se plati o taxa fiscala mai mica). Pe langa sanctiunea de drept civil ( inopozabilitatea contractului secret faŃă de terti) , simulatia poate atrage consecinte de ordin penal, fiscal. 5. EFECTE SPECIALE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE Caracteristica contractelor sinalagmatice este interdependenta obligaŃiilor reciproce ale cocontractantilor; obligaŃiile reciproce depind una de cealalta. Datorita interdependentei obligaŃiilor contractele sinalagmatice au urmatoarele efecte specifice: exceptia de neexecutare, rezolutiunea contractului şi suportarea riscului contractual. 1. Exceptia de neexecutare a contractului (exception non adimpleti contractus) se poate invoca în situatia în care, desi una din părŃi nu si-a executat propria obligaŃie, cere totusi celeilalte să si-o execute pe a sa. Partea careia i se pretinde executarea obligaŃiei poate să se opuna, invocand exception non adimpleti contractus, care este invocate în cadrul cererii de executare a celeilalte părŃi şi are ca efect respingerea acesteia, fără a fi nevoie de interventia instantei de judecata. Exceptia de neexecutare nu are o consacrare ca atare în codul civil, dar apare implicit în multe dispozitii, ca exemplu în art. 1322 C,civ,(vanzatorul nu este obligat să predea lucrul daca cunparatorul nu plateste pretul). Exceptia de neexecutare reprezinta, pe de o parte, o garantie pentru creditor, iar pe de alta parte, un mijloc de constrangere pentru debitor, ca acesta sa-si execute obligaŃia. Institutia exceptiei de neexecutare creează o situatie provizorie, caci refuzul de executare nu poate dura la infinit. Dintr-un alt punct de vedere, exceptia de neexecutare este o institutie de justitie privata. Conditii pentru invocarea exceptiei

1) Conditiile pentru invocarea exceptiei de neexecutare privesc natura obligaŃiilor şi natura exscutarii. 2) In ce priveste natura obligaŃiilor, exceptia de neexecutare se aplica tuturor obligaŃiilor sinalagmatice (inclusiv celor imperfecte). Nu se aplica obligaŃiilor nascute din contracte distincte, chiar daca sunt incheiate intre aceleasi parti. 3) In ce priveste natura executarii este necesara existenta unei neexecutari a obligaŃiei de catre una din părŃi şi buna-credinta a celui care o invoca. Nu interesează daca neexecutarea este completa sau partiala, ori daca este imperfecta. Exceptia trebuie invocata de partea care este de buna-credinta, nu de cea de rea-credinta careia neexecutarea ii este imputabila. 4) In sfarsit este necesar ca partile san nu fi convenit un termen de executare. Nu este necesar pentru invocarea exceptiei ca să se adreseze unei instante de judecata sin nu este necesara punerea în intarzieire a debitorului.

190

Efectele invocarii exceptiei sunt de natura defensive (de aparare); partea care o invoca se limitează la a refuza executarea prestatiei la care este obligat. Efectele sunt temporare; obligaŃia e suspendata pana când cocontractantul isi executa obligaŃia sa. 2. Rezolutiunea contractului Rezolutiunea contractului este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic şi consta în desfiintarea cu efect retroactiv a acestuia, partile fiind repuse în situatia anterioara. Rezolutiunea se deosebeste de nulitate, desi unele dintre efectele sale sunt aceleasi cu efectele nulitatii. Exista insa doua deosebiri fundamentale: în cazul nulitatii, contractul încheiat a nesocotit conditiile de fond sau de forma cerute de lege, iar cauza de nulitate exista la momentul încheierii contractului, deci practic contractul nu a fost valabil incheiat; pe când în cazul rezolutiunii, contractul este valabil încheiat dar ulterior acestui moment, intervine un motiv de desfiintare a efectelor lui, motiv care consta în refuzul nejustificat de executare a acestuia. Singura trasatura comuna a nulitatii şi respectiv rezolutiunii este retroactivitatea efectelor, ceea ce inseamna ca , în ambele situatii, partile sunt repuse în situatia anterioara momentului încheierii contractului. Temeiul juridic al rezolutiunii este reciprocitatea obligaŃiilor din contractul sinalagmatic. Pentru rezolutiune este nevoie de o hotarare judecatoreasca (1021 C.civ.). Rezolutiunea contractului nu operează de drept, iar instanta are posibilitatea, de la caz la caz, să dispuna rezolutiunea contractului sau chear să acorde un termen de gratie partii care care nu si-a executat obligaŃiile. Actiunea în rezolutiune poate fi intentata numai de partea care a executat sau este pe punctual sa-si execute obligaŃiile. Pentru existenta rezolutiunii judiciare este necesar să fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: -sa existe o neexecutare totala sau, în anumite cazuri, chiar partiala, a obligaŃiei de catre una din parti; -neexecutarea obligaŃiei trebuie să fie dovedita şi să fie imputabila debitorului obligaŃiei neexecutate. Daca se dovedeste existenta unei cauze de forta majora sau a unui caz fortuit, instanta nu va putea decide rezolutiunea, ci în cauza se vor aplica dispozitiile referitoare la suportarea riscului contractual în cazul contractelor sinalagmatice; -debitorul obligaŃiei neexecutate să fi fost pus în intarziere printr-una din ModalităŃile prevazute de lege. De la caz la caz, instanta poate să acorde debitorului termen de gratie pana când obligaŃia va fi executata. Pentru ca rezolutiunea judecatoreasca prezinta multe dezavantaje pentru creditor (punerea în intarziere a debitorului, acordarea termenului de gratie, pronuntarea rezolutiunii prin hotarare judecatoreasca), partile obisnuiesc să insereze în contract anumite clauze privind rezolutiunea pentru neexecutare (rezolutiunea convenŃonala). Clauzele contractuale exprese privind rezolutiunea contractului pentru neexecutare poarta denumirea de pacte comisorii şi sunt derogatorii de la prevederile art.1021 C.civil.

191

In functie de continut pactele comisorii pot fi: a. pactul comisoriu de gradul I- care cuprinde clauza ca, în caz de neexecutare de catre una din parti, contractul se desfiinteaza. In fapt, în acest pact comisoriu sunt preluate dispozitiile legale; b. pactul comisoriu de gradul II- în care partile prevad ca cealalta parte este indreptatita să considere contractul ca desfiintat. In aceasta situatie, rezolutiunea va opera pe baza declaratiei de rezolutiune a partii indreptatite; c. pactul comisoriu de gradul III care cuprinde clauza ca, în caz de neexecutare, contractul se considera rezolvit pe deplin drept. Nu se acorda termen de gratie şi nici drept de apreciere. Este necesara doar punerea în intarziere a debitorului; d. pactul comisoriu de gradul IV care cuprinde clauza ca, în caz de neexecutare, contractul se considera desfiintat de drept, fără să mai fie necesara punerea în intarziere a debitorului, sau vreo alta formalitate. Creditorul are drept de optiune intre a cere executarea sau rezolutiunea în cazul pactului comisoriu. Efectele rezolutiunii constau in: - desfiintarea retroactiva a contractului, cu repunerea părŃilor în situatia anterioara, acestea restituindu-si reciproc eventualele prestatii efectuate. - Tertii se pot opune la restituire în masura în care au dobandit un drept propriu asupra acelor bunuri prin uzucapiune sau ca efect al posesiei de buna-credinta; - obligarea la daune-interese a partii culpabile de neexecutarea obligaŃiilor si, deci desfiintarea contractului. Rezolutiunea şi rezilierea contractului Rezolutiunea se aplica contractelor cu executarea instantanee, pe când rezelierea se aplica contractelor cu executarea succesiva, dar amandoua duc la desfiintarea contractului. Efectele sunt insa diferite. In timp ce rezolutiunea desfiintează contractul retroactiv(ex.tunc), rezilierea lasa neatinse prestatiile care au fost executate inaintea rezilierii desfiintand contractul pentru viitor (ex.nunc). Celelalte reguli sunt comune. 3. Riscul contractului Riscul lucrului este paguba care rezulta din pierderea fortuita a unui lucru independent de orice contract. Riscul lucrului il suporta proprietarul sau( res perit domino) . In cazul contractelor sinalagmatice, daca una dintre părŃi este impiedicata de un caz de forta majora sau de un caz fortuit să isi indeplineasca obligaŃia, deci fără a fi în culpa, riscul este suportat de debitorul obligaŃiei imposibil de executat (res perit debitori) şi deci el nu va mai putea cere celeilalte părŃi să isi execute obligaŃia sa. Acest principiu care inseamna ca imposibilitatea fortuita de executare a unei obligaŃii antrenează disparitia juridica a celeilalte obligaŃii, se intemeiază pe reciprocitatea şi interdependenta obligaŃiilor constituind un efect specific al contractului sinalagmatic. In cazul particular al contractelor translative de proprietate al unui lucru cert determinat, regula este diferita şi anume, daca lucrul cert a carui proprietate se transmite, în afara unor exceptii, de la vanzator la cumparator prin incheierea contractului, nu a fost inca predate,

192

riscul contractual al pierii lucrului din forta majora va fi suportat de cumparator, care este proprietarul lucrului şi creditor al obligaŃiei imposibil de executat de predare a lucrului. Cu alte cuvinte, daca dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare a unui lucru cert determinat, dar inainte de predare acesta piere fortuit, cumparatorul este obligat să plateasca pretul, pentru ca el suporta riscul contractului, fiind proprietarul lucrului (res perit domino), desi nu va primi lucrul care a pierit . In cazul în care obligaŃia a devenit numai partial imposibila de executat, fie se reduce în mod corespunzator contraprestatia ce ar urma să fie executata de cealalta parte, deci se suporta riscul contractului numai în masura partii neexecutate de el, fie se desfiintează în intregime contractul în masura în care partea din obligaŃie care ar putea fi executata nu asigura realizarea scopului pentru care contractul a fost incheiat. In aceasta situatie riscul contractului este suportat în intregime de debitorul obligaŃiei imposibil de executat. De la regula “ res perit domino”, în cazul contractului de vanzare-cumparare exista exceptii, când riscul este suportat de vanzator, deci când revenim la regula general de drept comun a suportarii riscurilor în materie de contracte sinalagmatice (res peri debitori) şi anume în cazul:

- bunurilor de gen care pot fi inlocuite cu altele (genera non pereunt), deci vanzatorul trebuie să procure alt gen , sau altfel va fi obligat la plata daunelor-interese;

- in care vanzatorul fusese pus în intarziere deoarece nu-si indeplinise obligaŃia de predare, riscul este al lui, afara de cazul când face dovada ca bunul ar fi pierit şi la creditorul-cumparator, chiar daca i-ar fi fost predate la termen;

- bunurile viitoare (daca transferul bunului individual determinat urma să se faca în viitor);

- in care transferul este afectat de o conditie, problema riscului se rezolva în functie de felul conditiei. Daca este suspensiva, riscul este al vanzatorului. Daca conditia este rezolutorie, riscul este al cumparatorului.

193

TESTE: 1. În cazul stipulaŃiei pentru altul, dacă promitentul nu-şi execută obligaŃiile: a) stipulantul poate obliga pe promitent să-şi execute obligaŃiile faŃă de el; b) stipulantul poate obliga pe promitent să-şi execute obligaŃiile faŃă de terŃa persoană

beneficiară; c) stipulantul poate cere daune-interese, dacă probează producerea în patrimoniul terŃului a

unui prejudiciu datorat neexecutării obligaŃiilor către terŃ. 2. Într-un contract clauzele îndoielnice se pot interpreta: e) în sensul care reiese din natura contractului; f) în înŃelesul în care ele pot produce un efect; g) după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul; h) în favoarea celui care s-a obligat. 3. Într-un contract: d) oricât de generali ar fi termenii întrebuinŃaŃi de părŃi, obiectul contractului se reduce

numai la lucrurile la care se pare că părŃile şi-au propus a contracta; e) când părŃile au apelat la un exemplu, pentru a explica înŃelesul unor clauze, nu trebuie să

se reducă întinderea obligaŃiei la cuprinsul exemplului dat; f) partea interesată poate dovedi că voinŃa reală este alta decât cea exteriorizată prin cuvinte,

dar această probă se poate face numai cu elemente intriseci contractului. 4. Dacă transmisiunea proprietăŃii este efectuată de o condiŃie suspensivă, riscul contractului este suportat de: a) proprietarul sub condiŃie suspensivă, cu privire la starea bunului şi la reducerea

proporŃională din preŃ, dacă bunul a pierit fortuit, dar numai în parte, înainte de îndeplinirea condiŃiei;

b) proprietarul sub condiŃie rezolutorie, cu privire la reducerea proporŃională din preŃ, dacă bunul s-a deteriorat, în parte, din culpa sa, iar cumpărătorul nu a solicitat desfiinŃarea contractului;

c) vânzător, în cazul în care bunul a pierit, în întregul său fără o culpă a sa (a vânzătorului). 5. Constituie forme ale simulaŃiei: a) contractul fictiv; b) contractul deghizat; c) contractul prin interpunere de persoane. 6. În cazul stipulaŃiei pentru altul: a) terŃul beneficiar intră în concurs cu creditorii stipulantului pentru satisfacerea dreptului

stipulat în folosul său; b) terŃul beneficiar are acŃiune directă împotriva promitentului pentru satisfacerea dreptului

său; c) dacă terŃul beneficiar a decedat înainte de a accepta dretpul, acesta, cât şi acŃiunile

însoŃitoare, se transmit moştenitorului terŃului. 7. Constituie excepŃii de la principiul relativităŃii efectelor contractului: a) invocarea contractului de către un terŃ, în cadrul unei acŃiuni directe; b) simulaŃia;

194

c) stipulaŃia pentru altul. 8. Constituie pact comisoriu de gradul III următoarea clauză inserată într-un contract: a) în caz de neexecutare culpabilă a contractului acesta se desfiinŃează; b) în caz de neexecutare, contractul se desfiinŃează fără punerea în întârziere a debitorului şi

fără alte formalităŃi; c) în caz de neexecutare, contractantul este îndreptăŃit să considere contractul ca fiind

desfiinŃat; d) pe data neexecutării culpabile, contractul este rezolvit de drept. 9. Pentru a se putea invoca excepŃia de neexecutare a contractului trebuie îndeplinite şi condiŃiile: a) obligaŃiile reciproce ale părŃilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract; b) neexecutarea să nu se datoreze unei fapte săvârşite de partea care invocă neexecutarea; c) punerea în întârziere; d) neexecutarea să fie totală, nu şi parŃială, chiar dacă ar fi importantă; e) excepŃia trebuie obligatoriu constatată de instanŃa judecătorească. ACTUL JURIDIC UNILATERAL - IZVOR DE OBLIGATII CIVILE 1. DEFINITIE 2. ACTELE JURIDICE UNILATERALE 1. DEFINITIE Actul juridic unilateral este actul juridic in care manifestarea de vointa a unei persoane este suficienta pentru a da nastere unei obligaŃii fără nici o acceptare din partea creditorului. Vointa unilaterala generatoare de obligaŃii devine irevocabila din momentul manifestarii ei, deci nu mai poate fi retractata de autor. 2. ACTELE JURIDICE UNILATERALE a) Promisiunea publica de recompensa pentru o anumita prestatie sau activitate; b) Promisiunea publica de premiere a unei lucrari, in caz de reusita la un concurs; c) Ofeta de purgă a imobilului ipotecat. Dobanditorul unui imobil ipotecat poate notifica debitorilor ipotecarii ca se ofera sa achite datoriile si sarcinile ipotecare in limita pretului de cumparare a imobilului sau a pretului evaluat al imobilului, daca a fost primit prin donaŃie (art. 1804-1906 C .civ.). Ofertantul are obligaŃia de a mentine oferta valabila timp de 40 de zile; d) Oferta de a contracta este manifestarea unilaterala de vointa a unei persoane care doreste sa incheie un contract. Este izvor de obligaŃii in cazul cand se stipulează termenul de valabilitate al propunerii, termen in care oferta nu poate fi revocata. Ofertantul are deci obligaŃia de a o mentine pana la expunerea acestui termen; iar daca nu s-a prevazut un termen, ofertantul este obligat sa mentina propunerea intr-un termen “rezonabil” necesar acceptarii; e) Titlurile de valoare. In cazul titlurilor de valoare, posesorul sau inscrisului este considerat titularul dreptului prevazut in titlu. Obligatia de plata asumata de cel ce subscrie un titlu de valoare la purtator izvoreste din actul unilateral de vointa al subscriitorului.

195

FAPTUL JURIDIC LICIT- IZVOR DE OBLIGATII CIVILE 1. DEFINITIE şi CLASIFICARE 2. GESTIUNEA DE AFACERI 3. PLATA LUCRULUI NEDATORAT 4. IMBOGATIREA FARA JUST TEMEI 1. DEFINIłIE ŞI CLASIFICARE Faptul juridic reprezinta acea actiune a omului făcută fără intentia producerii efectelor juridice care, insa, se produc în virtutea legii,independent de vointa fapruitorului. Faptele juridice se grupează în doua categorii: - licite (cvasicontracte) care nu contravin dispozitiilor legale, cum sunt: gestiunea intereselor altei persoane, plata lucrului nedatorat şi imbogatirea fără just temei(cauza); - ilicite ( delicate şi cvasidelicte), prin care se incalca dispozitiile legii şi care dau nastere la răspunderea civilă delictuala. Faptele juridice licite, reglementate de Codul civil, sunt gestiunea de afaceri (art.987-991) şi plata lucrului nedatorat (art.992-997) , ele fiind denumite şi cvasicontracte. Imbogatirea fără just temei este o creatie a practicii judiciare; ea nu e reglementata de legiuitor. 2. GESTIUNEA DE AFACERI (GESTIUNEA INTERESELOR ALTEI PERSOANE) Art. 987 C.civ. defineste “ gestiunea de afaceri ca fiind un fapt licit şi voluntar prin care o persoana, numita gerant, fără să fi avut mandate din partea acestuia din urma”. Faptul licit şi voluntar al garantului creează obligaŃii de obicei în sarcina lui, dar şi gerantului. Aceasta definitie permite evidentierea deosebirilor care exista intre gestiunea de afaceri, pe de o parte, şi institutia mandatului şi a stipulaŃiei pentru altul, precum şi imbogatirea fără just temei, pe de alta parte. Gestiunea de afaceri şi mandatul Gestiunea de afaceri şi mandatul se aseamana, avand acelasi obiect: o actiune în favoarea unei alte persoane. Consecintele sunt asemanatoare; obligaŃiile gerantului sunt la fel cu ale mandatarului, iar ratificarea actelor gerantului echivalează mandatul. Deosebirile constau în aceea ca mandatul are ca obiect doar indeplinirea unor acte juridice, în timp ce gestiunea de afaceri are ca obiect atat acte cat şi fapte juridice. O alta deosebire este aceea ca, în timp ce la mandate exista un acord prealabil intre mandatar şi mandant, la gestiunea de afaceri actiunea gerantului este spontana şi are deci un caracter unilateral. Gestiunea de afaceri şi stipulaŃiunea pentru altul

196

Ele se aseamana intrucat ambele confera drepturi altei persoane, numita beneficiar. Ele se deosebesc intrucat; 1) stipulaŃia e rezultatul unui contract; gestiunea este un fapt juridic unilateral; 2) stipulantul ramane în operatiunea juridica; la gestiunea de afaceri gerantul nu ramane în operatiunea juridica şi actiunea să e condusa de gerant; 3) stipulaŃia pentru altul nu confera tertilor decat drepturi, dar gestiunea de afaceri poate crea şi obligaŃii. Gestiunea de afaceri şi imbogatirea fără just temei Analogia a fost determinata de faptul ca imbogatirea fără just temei poate avea ca sursa o gestiune de afaceri. Exista doua deosebiri evidente intre ele; 1. Imbogatirea fără just temei nu se preocupa decat de existenta imbogatirii şi nu de izvorul acestuia, pe când gestiunea de afaceri implica un act voluntar al gerantului; intentia de a gera afacerilor altuia. 2. Efectele imbogatirii fără just temei exista pana în momentul introducerii actiunii de “im rem verso” şi se admite numai în masura în care este o imbogatire, în timp ce , în cazul gestiunii de afaceri, gerantul trebuie să ramburseze cheltuielile facute de gerant, chiar daca în final nu a avut nici un profit. Conditiile gestiunii de afaceri 1. Obiectul trebuie să constea în fapte materiale sau acte juridice (ex. plata unei taxe la care e obligat gerantul) incheiate de gerant cu intentia ca ele să profite geratului. Majoritatea actelor sunt acte de administrare şi de conservare a patrimoniului geratului. Teoretic, dar şi practic, se admit şi acte de dispozitie, în masura în care acestea sunt necesare şi utile geratului. 2.Ele trebuie să fie utile, folositoare, în sensul ca se evita sau se diminuează o paguba în patrimoniul geratului. 3. Geratul trebuie să actioneze cu intentia de a gira interesele altuia si, evident, să ceara cheltuielile facute cu ocazia gestionarii. Daca nu le cere, inseamna ca gestiunea este o liberalitate sau un act dezinteresat. 4. Gestiunea de afaceri exista şi atunci când geratul actionează concomitent atat în interesul altei persoane, cat şi în interes propriu. 5. Geratul trebuie să fie complet strain de ceea ce face gerantul, să nu aiba cunostinta despre faptele şi actele juridice pe care le indeplineste geratulin intersul geratului. In situatia în care geratul ar cunoaste acest lucru, s-ar putea interpreta ca a acordat mandate gerantului să indeplineasca acele operatiuni juridice. Efectele gestiunii: Obligatiile gerantului. - continue gestiunea inceputa şi să o indeplineasca pana în momentul în care geratul sau mostenitorii lui o vor putea prelua; - sa indeplineasca gestiunea ca “un bun proprietar”, cu diligenta unui “bonus pater familias”. Gerantul raspunde numai pentru culpa sub forma dolului, în masura în care interventia să a fost necesara;

197

- sa dea socoteala geratului cu privire la faptele materiale şi actele juridice savarsite şi sa-i restituie sumele de bani ce i se cuvin. Obligatiile geratului: - Geratul raspunde faŃă de terte persoane în masura în care s-au încheiat acte juridice cu acestea şi daca gerantul a declarat ca actionează în numele şi pe seama geratului. Raspunderea este perfecta. Daca gerantul lucrează în nume propriu, el va raspunde personal faŃă de terti, deoarece nu exista nici o legatura intre terŃi şi gerat. In acest caz reprezentarea este imperfecta. - Geratul este obligat faŃă de gerant , indiferent ca reprezentarea este perfecta sau imperfecta.Daca-s indeplinite conditiile, atunci geratul are faŃă de gerant obligativitatea mandatului faŃă de mandatar. - Geratul trebuie sa-l despăgubeasca pe gerant pentru toate cheltuielile necesare şi utile facute cu gestiunea şi , eventual sa-l remunereze pentru activitatea sa, incat acesta să nu fie prejudiciat. Proba gestiunii se face diferit, dupa cum este vorba de; - acte juridice , care se dovedesc conform normelor de probatiune pentru acte juridice; - fapte materiale care pot fi dovedite cu orice mijloc de proba. 3. PLATA LUCRULUI NEDATORAT (art.1092 C.civ.): Plata nedatorata consta în executarea de catre o persoana a unei obligaŃiuni la care nu era tinuta şi pe care a facut-o fără intentia de a plati datoria altuia. Persoana care face plata nedatorata se numeste solvens, iar acela care primeste plata se numeste accipiens. In mod obligatoriu se creeaza, intre aceste doua persoane, un raport juridic obligaŃional, accipiens-ul fiind obligat la restituirea a ceea ce nu i se datora şi la care, evident, nu era indreptatit. Fundamentul juridic al platii nedatorate a fost disputat în literatura juridica. Unii autori au intemeiat-o pe ideea imbogatirii fără cauza, în ipoteza accipiensului de buna-credinta, iar în ipoteza accipiensului de rea-credinta, plata nedatorata a fost fundata pe răspunderea civilă delictuală. Alti autori considera ca nu exista deosebire principala intre imbogatirea fără just temei şi plata nedatorata; singura deosebire consta în faptul ca, în cazul platii nedatorate prestatia indeplinita fără temei s-a facut cu titlu de plata. Conditiile platii nedatorate ObligaŃia de restituire a platii nedatorate exista daca sunt indeplinite trei conditii; 1. să existe o plata făcută de solvens(sume de bani, srviciu, bun etc.); 2. plata să fie nedatorata. Se disting doua ipoteze;

- datoria nu exista(s-a facut plata pentru o datorie imaginara). Daca datoria e anulata, rezolvita sau caduca, solvensul are dreptul la restituire .Daca solvensul plateste în executarea unei obligaŃii civile imperfecte(naturale ), el nu pretinde restituirea; -datoria exista, dar nu intre solvens şi accipiens, adica solvensul este debitor, dar nu faŃă de accipiens;

198

3. plata să fi fost făcută din eroare, adica solvensul să fi crezut ca este debitor al accipiensului. Daca solvensul stie ca plateste ceva nedatorat, plata e interpretata ca fiind o liberalitate sau o gestiune a interselor altuia. Conditia erorii solvensului nu se cere în cazul când solventul achita datoria faŃă de accipiens şi pierde chitanta liberatoare(dovada platii). Daca plateste a doua oara pentru a evita executarea silita şi ulterior gaseste dovada, nu se mai cere conditia erorii solvensului. La fel se cere conditia erorii solvensului în cazul platii unei obligaŃii declarate nule absolute. Solvensul poate cere restituirea pe temeiul platii nedatorate, nefiind nevoie de conditia erorii pentru a se admite repetitiunea. Efectele platii nedatorate. A. Obligatiile accipiensului; a) accipiensul de buna-credinta care nu a stiut ca plata ce i s-a facut este nedatorata, este obligat să restituie numai în limitele imbogatirii sale. Deci el este obligat să restituie lucrul, dar va pastra fructele ca orice posesor de buna-credinta. Daca a instrainat lucrul, este obligat să restituie numai pretul primit şi nu valoarea lui. Daca lucrul a pierit fortuit, el va fi eliberat de obligaŃia de restituire. b) Obligatiile accipiensului de rea-credinta Accipiensul este de rea-credinta atunci cand, desi stie ca nu i se datorează plata, primeste plata. El este obligat să restituie bunul primit şi fructele percepute. Daca a instrainat bunul, trebuie să restituie valoarea lucrului la momentul introducerii actiunii în justitie, indiferent de pretul pe care l-a primit. Daca lucrul a pierit fortuit,easte obligat să restituie valoarea acestuia din momentul cererii de restituire, afara numai daca face dovada ca lucrul ar fi pierit şi la solvens. In toate cazurile, daca plata a constat intr-o suma de bani, sau intr-o cantitate de bunuri determinate prin caractere generice, accipiensul va trebui să restituie aeeasi suma sau aceeasi cantitate de bunuri, de acceasi calitate. Cand plata nedatorata a constat în a da un bun individual determinat, actiunea în restituire va avea caracterul unei adevarate actiuni în revendicare.

B. Obligatiile solvensului; - Solvensul este obligat să restituie accipiensului, de buna sau de rea-credinta, cheltuielile facute cu conservarea lucrului sau cele care au dus la o sporire a valorii sale. Deci va restitui cheltuielile necesare şi utile, dar nu va restitui cheltuielile voluptuarii. -Restituirea poate fi ceruta de solvens şi de creditorii chirografari ai solvensului pe calea unei actiuni oblice. Adevaratul creditor nu va putea cere restituirea unei asemenea plati, dar va avea impotriva accipiensului o actiune izvorand din imbogatirea fără justa cauza. Termenele de prescriptie ale actiunii în restituire sunt cele de drept comun. Accipiensul nu este obligat să restituie plata; 1) în cazul obligaŃiilor imperfecte (naturale); 2) când plata s-a facut în temeiul unui contract nul pentru cauza imorala grava (Nemo auditor propriam turpitudinem allegans);

199

3) când plata a fost făcută pe temeiul unui contract anulabil pentru cauza de incapacitate a uneia dintre parti. Solvensul are actiune, dar din imbogatirea fără just temei şi nu din plata nedatorata, pentru ca incapabilul restituie în limita imbogatii sale; 4) când plata a fost făcută de o alta persoana decat debitorul, iar creditorul accipiens a distrus cu buna-credinta titlu constatator al creantei sale. Solvensul va avea insa impotriva adevaratului debitor o actiune izvorand din imbogatirea fără justa cauza. Natura juridica a platii nedatorate. Problema este controversata în literatura juridica. Unii autori considera ca nu exista deosebire esentiala intre imbogatirea fără just temei şi plata nedatorata, doar ca în cazul platii nedatorate prestatia a avut ca temei plata. Alti autori apreciază ca asemanarea functionează în ipoteza accipiensului de buna credinta, iar pentru accipiensul de rea-credinta ca plata nedatorata seamana cu răspunderea delictuală (pentru ca solvensul va fi indemnizat în intregime). Practica judecatoreasca considera ca restituirea platii nedatorate nu se bazează pe ideea de culpa, ci pe cea de imbogatire fără just temei. Opinia noastra este ca institutia restituirii platii nedatorate este o institutie distincta, cu conditii şi efecte specifice. 4. IMBOGATIREA FARA JUSTA CAUZA In Codul civil nu exista un text care să consacre principiul imbogatirii fără justa cauza ca izvor de obligaŃie distinct. Exista insa texte care fac o aplicatie a obligaŃiei de restituire, când are loc marirea patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei persoane. Situatia obtinuta de marirea sau micsorare a patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului alteia are un temei juridic(donatie, uzucapiunea, posesia de drepturi civile a bunurilor corporale, prevazuta de art.1909 C.civ.). Exista insa situatii când acest lucru se intampla fără temei juridic(ex. Imbunatatirile pe car le face chiriasul la imobilul inchiriat, retinerea alocatiei de stat de catre parintele caruia nu-i este incredinta copilul etc.). In toate aceste cazuri practica judiciara a facut aplicatia principiului restituirii imbogatirii fără temei legitim. Definitie: Imbogatirea fără justa cauza este faptul juridic prin care patrimonial unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane , fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naste obligaŃia pentru cel care isi vede marit patrimonial sau de a restitui, în limita maririi, catre cel care si-a diminuat patrimonial. Acesta din urma are dreptul de a introduce, impotriva celui imbogatit fără temei legitim în paguba sa, o actiune numita “action de rem verso” Conditiile pentru intentarea actiunii în restituire Conditii materiale: a. marirea patrimoniului paratului-debitor; b. micsorarea patrimoniului reclamantului-creditor (ca o consecinta a maririi patrimoniului paratului-debitor); c. existenta unei legaturi intre sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt, în sensul ca ambele să fie efectul unei cauze unice.

200

Conditii juridice; a) absenta unei cauze legitime de marire a patrimoniului paratului-debitor în detrimental patrimoniului reclamantului-creditor; b) absenta oricarui alt mijloc juridic de recuperare(actiunea din contract sau actiunea în revendicare). Actiunea din contract sau actiunea în revendicare exclude actiunea pentru imbogatire fără just temei, aceasta din urma avand deci un caracter subsidiar faŃă de primele. In ce priveste probele, se aplica dreptul comun; pentru fapte juridice este admisibila orice proba, pentru acte juridice dovada se va face în conditiile art. 1191 şi urmatoarele C.civil Efectele imbogatirii fără justa cauza. Din cauza dezechilibrului aparut, se creează o obligaŃie de restituire (in virtutea unui raport juridic obligaŃional). Cel caruia i s-a micsorat patrimonial devine creditor, iar cel caruia i s-a marit patrimoniul devine debitor. In principiu, restituirea se face în natura; când nu mai este posibil acest lucru, ea se face prin echivalent. Obligatia de restituire în natura are o dubla limita: a) restituirea se face doar în masura cresterii patrimoniului debitorului (deci daca pana la restituire bunul a pierit fortuit sau din cauza de forta majora, obligaŃia de restituire inceteaza). Daca lucrul a fost vandut, trebuie restituita valoarea lui din momentul introducerii actiunii; b) cel care si-a micsorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decat diminuarea patrimoniului sau, caci altfel s-ar imbogati el fără temei legitim. Actiunea în restituire e supusa termenului de prescriptie de drept comun(3 ani), care incepe să curga din momentul în care cel care si-a micsorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoasca atat faptul maririi, cat şi pe cel care a beneficiat de marire. Natura juridica . Imbogatirea fără justa cauza este un izvor distinct de obligaŃii faŃă de răspunderea civilă delictuală (pentru ca ea nu presupune vinovatia celui care primeste şi nu presupune reparatia integrala). De asemenea, ea nu se intemeiază pe gestiunea de afacei sau plata lucrului nedatorat, care sunt izvoare distincte de obligaŃii. E necesar ca de lege ferenda imbogatirea fără just temei să fie reglementata separat ca un izvor de obligaŃii distinct.

201

TESTE: 1. Cel care şi-a mărit patrimoniul fără vreun temei legitim, micşorându-se astfel patrimoniul altei persoane: a) este obligat să restituie bunul sau valoarea cu care s-a micşorat patrimoniul celeilalte

persoane, la momentul intentării acŃiunii; b) este obligat să restituie bunul sau valoarea cu care s-a mărit patrimoniul, iar această mărire

trebuie apreciată la momentul în care a avut loc creşterea valorii patrimoniului; c) nu este obligat să restituie bunul cu care s-a mărit patrimoniul, dacă acest bun a pierit

fortuit până în momentul intentării acŃiunii. 2. Geratul trebuie să-l despăgubească pe gerant pentru: a) cheltuielile utile; b) cheltuielile voluptuarii; c) cheltuielile necesare, chiar dacă nu au fost utile pentru gerat. 3. Geratul este obligat: a) faŃă de terŃi, pentru obligaŃiile încheiate în numele său de gerant; b) faŃă de terŃi, pentru obligaŃiile încheiate de gerant în nume personal, chiar dacă nu au fost

utile gestiunii, dar geratul a ratificat ulterior gestiunea; c) să restituie cheltuielile utile geratului făcute de gerant, dar numai în limita avantajelor

obŃinute de gerat. 4. Poate constitui temeiul îmbogăŃirii fără justă cauză: a) cazul fortuit; b) forŃa majoră; c) voinŃa unilaterală; d) fapta unui terŃ. 5. Poate cere restituirea prestaŃiei în temeiul plăŃii lucrului nedatorat: a) cel care plăteşte în temeiul unui contract nul; b) cel care plăteşte în temeiul unui contract rezolvit; c) cel care plăteşte în temeiul unei obligaŃii civile imperfecte. 6. Gerantul răspunde pentru obligaŃiile asumate faŃă de terŃi: a) numai dacă gestiunea a fost utilă geratului; b) chiar dacă gestiunea nu a fost utilă geratului; c) numai dacă gerantul le-a adus la cunoştinŃă terŃilor calitatea în care acŃionează. 7. Gestiunea de afaceri este utilă geratului: a) dacă prin operaŃiunile săvârşite de gerant s-a evitat o pierdere patrimonială în dauna

geratului, chiar dacă ulterior bunul gestionat a pierit în caz de forŃă majoră; b) dacă prin operaŃiunile săvârşite de gerant s-a evitat o pierdere patrimonială în dauna

geratului, dar numai dacă bunul nu a pierit ulterior din caz fortuit sau din forŃă majoră; c) în raport de momentul în care operaŃiunea a fost săvârşită. 8. Solvensul poate cere restituirea plăŃii făcute accipiensului: a) numai dacă s-a aflat în eroare când a făcut plata; b) chiar dacă, cu bună-ştiinŃă, a plătit ştiind că obligaŃia era lovită de nulitate absolută; c) chiar dacă, neaflându-se în eroare, a plătit ştiind că obligaŃia era lovită de nulitate relativă;

202

d) când calitatea de solvens o are moştenitorul unei persoane ce a făcut o donaŃie nulă pentru vicii de formă şi a confirmat tacit donaŃia.

9. Accipiensul care a primit o plată nedatorată: a) dacă a fost de bună-credinŃă şi bunul a pierit fortuit, va fi exonerat de obligaŃia de

restituire a fructelor, dar nu şi de restituire a bunului; b) dacă a fost de bună-credinŃă şi a înstrăinat bunul va fi obligat să restituie numai bunul

primit şi nu valoarea lui; c) dacă a fost de bună-credinŃă este eliberat de obligaŃia de restituire, dacă bunul a pierit în

mod fortuit.

203

FAPTA ILICITA CAUZATOARE DE PREJUDICIU - IZVOR DE OBLIGATII CIVILE (RASPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALA) 1. TEMEIUL RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE 2. RASPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALA ŞI RASPUNDEREA PENALA,

COMPARATIE 3. RASPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALA ŞI RASPUNDEREA

CONTRACTUALA, COMPARATIE, CUMULUL CELOR DOUA RASPUNDERI

4. RASPUNDEREA CIVILĂ PENTRU FAPTA PROPRIE , CONDITII GENERALE ALE RASPUNDERII

5. RASPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALA PENTRU FAPTA PROPRIE A PERSOANELOR JURIDICE

1. TEMEIUL RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE Omul este o fiinta constienta de consecintele actelor sale şi raspunde pentru ele. Responsabilitatea consta în obligaŃia fiecarei persoane de a raspunde pentru actele şi faptele sale. Responsabilitatea poate fi morala, politica, penală, civilă, administrativa etc. Faptul ca o persoana aduce altuia un prejudiciu poate antrena răspunderea autorului daca sunt indeplinite şi alte conditii prevazute de lege. In cazul în care faptul generator de prejudiciu este un fapt illicit avem de-a face cu răspunderea civilă delictuală. Pentru a intelege exact temeiul răspunderii civile delictuale este necesara o comparatie intre aceasta forma de răspundere, pe de o parte, şi răspunderea penală si, respectiv, răspunderea civilă contractuală, pe de alta parte. 2. RASPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALA ŞI RASPUNDEREA PENALA, COMPARATIE Raspunderea civilă delictuală şi răspunderea penală pot actiona concomitent; se pot cumula pentru ca: a) răspunderea civilă delictuală se bazează pe ideea repararii unui prejudiciu, în timp ce răspunderea penală se bazează pe ideea pedepsirii unei fapte socialmente periculoase; b) răspunderea penală e intemeiata pe principiul legalitatii incriminatorii, în timp ce în cazul răspunderii delictuale obligaŃia de reparare a prejudiciului ia nastere pentru orice fapta ilicita cauzatoare de prejudicii; c) ca principiu general, ambele se bazează pe vinovatia celui care a savarsit fapta ilicita. In penal insa, vinovatia e un element esential în caracterizarea faptei penale ca infractiune, cat şi pentru aplicarea efectiva a pedepsei penale. In cazul răspunderii delictuale, intinderea răspunderii nu este conditionata de gradul de vinovatie a autorului faptei ilicite; el repara în intregime prejudiciul;

204

d) în ce priveste persoanele chemate să raspunda, în ambele cazuri va raspunde persoana care a savarsit fapta ilicita cu discernamant. In penal insa, minorul sub 14 ani nu raspunde, minorul intre 14-16 ani raspunde daca se dovedeste ca a lucrat cu discernamant, iar minorul peste 16 ani raspunde, discernamantul sau fiind prezumat. In materia răspunderii civile delictuale, minorii peste 14 ani sunt prezumati relativ ca au discernamant, iar cei sub 14 ani raspund daca se dovedeste ca au avut discernamant; e) răspunderea penală e stabilita intotdeauna prin hotarare judecatoreasca. In toate cazurile statul este prezent la stabilirea răspunderii. In răspunderea civilă delictuală nimic nu impiedica ca partile să stabileasca prin vointa lor(tranzactie), cuantumul şi modalitatea de reparare a prejudiciului. Cand infractiunea este cauzatoare de prejudiciu, vom avea de-a face cu două actiuni: o actiune penală şi o actiune civilă. Ele pot fi judecate separate, sau actiunea civilă poate fi judecata în procesul penal.Odata aleasa una din cele doua cai nu se mai poate renunta la ea(electa una via non datur recursus ad alteram). Partea vatamata constituita parte civilă în procesul penal, poate totusi porni actiune civilă în faŃa instantei civile, daca instanta penală prin hotarare definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civilă ori daca se pretinde repararea unor pagube care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea de catre prima instanta a hotararii penale (art.20 C.pr.penală). Exista deosebiri şi în ce priveste pornirea actiunii: - actiunea penală se porneste, în principiu, din oficiu, şi numai în mod exceptional, la plangerea prealabila; - in cazul răspunderii civile delictuale, actiunea este lasata la dispozitia partii ce a suferi prejudiciul, care poate intenta sau renunta la despăgubiri. In anumite situatii, Codul de procedura penală prevede ca, pentru anumite situatii, ca în cazul în care fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie infractiune, insasi actiunea civilă se exercita din oficiu, instanta penală fiind obligata să se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei, chiar daca cel pagubit nu s-a constituit parte civilă, daca persoana pagubita este o organizatie obsteasca, sau daca cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Judecata în faŃă instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale(art.19 al.2 pr. Penala). Hotararea penală are putere de lucru judecat în fata instantei civile care judeca actiunea civilă cu privire la existenta faptei a persoanei care a savarsit-o şi a vinovatiei acesteia(art.22 alin.1 C. pr.pe.). Hotararea civilă prin care a fost solutionata actiunea civilă, nu are putere de lucru judecat în fata organului de urmarire penală şi a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o şi a vinovatiei acesteia (art.22 alin.2 C.pr.pen.). In cazul scoaterii de sub urmarirea penală, indiferent de motive , solutia adoptata de procuror nu are putere de lucru judecat, deci o actiune civilă în temeiul răspunderii civile delictuale este posibila fără a se putea invoca, cu autoritatea de lucru judecat, ordonanta procurorului.

205

Daca instanta pronunta achitarea sau incetarea procesului penal, doar în cazurile în care achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista ori nu a fost savarsita de inculpat, actiunea în răspundere civilă delictuală este inadmisibila. Daca achitarea se pronunta pentru ca fapta savarsita nu e prevazuta de legea penală, ori ca fapta nu prezinta gradul de pericol al unei infractiuni (art.18 indice 1 C.penal), ori în alte situatii similare, sau incetarea procesului s-a decis, de exemplu, ca urmare a intervenirii inlocuirii răspunderii penale sau în alte situatii care nu include intrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, achitarea sau , dupa caz, incetarea procedurii penale nu inlatura răspunderea civilă delictuală. Chiar instanta penală, sesizata initial, poate obliga la repararea pagubei,daca achitarea s-a pronuntat intrucat fapta nu prezinta pericol social al unei infractiuni ( art.10 lit.b1 C.pr.pen.) ori pentru ca s-a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau daca faptei ii lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii. Exista deosebiri intre răspunderea penală şi cea delictuală civilă şi în ce priveste prescriptia extinctiva. Raspunderea penală se prescrie în anumite termene socotite de la data savarsirii infractiunii ( 15,10,8,5,si 3 ani- în functie de pedeapsa prevazuta de lege pentru fiecare infractiune). Când la data savarsirii infractiunii autorul era minor termenele se reduce la jumatate. Actiunea civilă privind răspunderea delictuală se prescrie în termenul de drept comun de 3 ani de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia să cunoasca atat paguba , cat şi pe cel care raspunde pentru ea. In sfarsit, cauzele de suspendare ale prescriptiei penale sunt deosebite de cele ale prescriptiei civile.In general, termenul de prescriptie penală se implineste dupa cel de prescriere civilă; dar se poate intampla şi invers. 3. RASPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALA ŞI RASPUNDEREA CIVILĂ CONTRACTUALA, COMPARATIE Ambele forme ale răspunderii civile sunt dominate de ideea fundamentala a repararii unui prjudiciu patrimonial produs prin fapta ilicita şi culpabila a unei anumite persoane. Deosebirile dintre răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală nu sunt de esenta. Elementele care le conditionează sunt aceleasi: 1) existenta unei fapte ilicite, prin care se incalca o anumita obligaŃie, aducandu-se atingere unui drept subiectiv; 2) savarsirea cu vinovatie a faptei( ca element subiectiv al răspunderii); 3) existenta unui prejudiciu patrimonial; 4) raportul de cauzalitate intre fapta ilicita şi prejudiciu; 5) capacitatea juridica a celui chemat să raspunda

206

Intre cele doua forme de răspundere civilă exista un raport care consta în faptul ca răspunderea civilă delictuală constituie dreptul comun al răspunderii civile, în timp răspunderea civilă contractuală este o răspundere civilă speciala, cu caracter derogator. Deci, ori de cate ori nu avem de-a face, în dreptul civil, cu o răspundere contractuală, vor fi aplicabile regulile privitoare la răspunderea civilă delictuală. Deosebirea intre cele doua forme de răspundere consta în prtincipal în faptul ca în cazul răspunderii civile delictuale se incalca o obligaŃie legala, cu caracter general, de a nu vatama drepturile altuia prin fapte ilicite, în timp ce în cazul răspunderii civile contractuale, obligaŃia incalcata este o obligaŃie concreta, stabilita prin contractul preexistent încheiat intre cele doua subiecte ale răspunderii(cel pagubit şi cel ce si-a incalcat obligaŃiile contractuale). Deci, pentru a exista răspundere contractuală, se cere să preexiste un contract, şi anume un contract valabil incheiat. Raspunderea pentru prejudicii precontractuale, sau în legatura cu un contract care a fost desfiintat(nul sau anulabil)este , de asemenea, o răspundere delictuală. Responsabilitatea contractuală poate fi invocate numai de catre parti; tertii invoca responsabilitatea delictuală în cazul în care sunt vatamati printr-un contract. Deosebiri exista, de asemenea, şi cu privire la conditiile de răspundere referitaoare la capacitatea celui responsabil, la punerea în intarziere şi la convenŃile de nerăspundere: a) în cazul delictului civil se raspunde indiferent de varsta; daca fapta a fost savarsita cu discernamant (dar peste varsta de 14 ani functionează prezumtia relativa de discernamant; sub 14 ani discernamantul trebui dovedit).In materie contractuală, pentru angajarea răspunderii se cere capacitatea de exercitiu deplina, care de regula se deosebeste la 18 ani; b) punerea în intarziere. La răspunderea civilă delictuală, cel ce savarseste fapta este de drept pus în intarziere (dies interpelat pro homine). In contracte este necesara punerea în intarziere în formele prevazute de lege (dies non interpelat pro homine). Clauzele de răspunderea anterioare savarsirii faptei sunt nule în răspunderea delictuală; în schimb ele sunt în anumite limite admisibile în răspunderea civilă contractuală; c) intinderea reparatiei este mai mare la răspunderea delictuală decat la răspunderea contractuală. E adevarat ca la ambele se acopera prejudiciul efectiv( dammmum emergens) şi foloasele nerealizate(lucrum cessans). Dar debitorul contractual raspunde numai pentru prejudiciul cauzat, care nu a fost prevazut ori era previzibil la momentul încheierii contractului(afara numai daca prejudiciul nu provine din culpa să grava, asimilata dolului). In materia răspunderii delictuale, răspunderea este integrala, cel ce a savarsit fapta fiind tinut pentru toate pagubele cauzate, atat cele previzibile cat şi pentru cele neprevizibile; d) în caz de coautorat răspunderea delictuală are caracter solidar, în timp ce răspunderea contractuală are un caracter divizibil în ce priveste obligaŃia de plata a daunelor; e) în ce priveste dovada culpei, în cadrul răspunderii civile delictuale, în principiu, culpa autorului trebuie dovedita de cel pagubit. Exista şi cazuri când culpa este prezumata. In materia răspunderii civile contractuale, creditorul trebuie să dovedeasca numai existenta contractului şi faptul ca obligaŃia nu a fost executata. Culpa debitorului este prezumata. Dar şi aici, practic trebuie distins intre obligaŃiile de mijloace (de diligenta) şi obligaŃiile de rezultat. La obligaŃiile de mijloace, indiferent ca fapta ilicita constituie un delict civil ori o nerespectare

207

a unei clauze contractuale, proba culpei incumba celui pagubit. La obligaŃiile de rezultat, atat în cazul răspunderii contractuale cat şi a celei delictuale, din neexecutarea obligaŃiei se deduce o prezumtie de culpa a autorului prejudiciului. Cumulul răspunderii contractuale cu răspunderea delictuală Principiul adoptat în practica judiciara este cel al imposibilitatii cumulului actiunii delictuale şi celei contractuale în cadrul unei actiuni mixte. La fel nu e posibil să se apeleze în subsidiar, în completare la la actiunea delictuală, dupa ce a fost utilizata actiunea contractuală pe baza careia au fost obtinute despăgubiri. Daca intre părŃi a existat un contract, din a carui neexecutare au aparut prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de ales fiind aceea a răspunderii contractuale. Optiunea este permisa doar în cazul în care în care neexecutarea contractului constituie, în acelasi timp, şi o infractiune. In acest caz, cel pagubit are de ales intre o actiune civilă delictuală şi o actiune civilă în răspundere contractuală.Daca actiunea este alaturata procesului penal, atunci este o actiune în răspundere delictuală. In toate cazurile, daca pagubiltul a optat pentru una din cele doua cai-actiunea delictuală ori actiunea contractuală- el nu mai poate urma cealalta cale (“Electa una via non datur recursus ad alterum”).Dacă s-a pronunŃat o hotărâre, atunci ea are putere de lucru judecat (chiar daca nu este o identitate perfecta de cauza (adica cauza ar constitui-o comiterea aceleiasi fapte ilicite, care are caracter şi de infractiune). Exista şi exceptia când partea vatamata, în cazurile când neexecutarea contractului ar constitui infractiune, nu are optiune, ci trebuie să foloseasca numai calea actiunii civile delictuale. Un astfel de caz este dedus din art. 17 C. pr. Pen., potrivit caruia”actiunea civilă se porneste şi se exercita din oficiu impreuna cu actiunea penală, când persoana vatamata este o organizatie din cele prevazute de art. 145 C. penal, ori este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa”. Unii autori considera ca textul nu ar exclude optiunea partii vatamate intre actiunea în răspundere delictuală şi cea contractuală, daca şi în masura în care o astfel de actiune civilă ar fi mai avantajoasa pentru partea vatamata. Se apreciază astfel de actiune civilă ar fi mai avantajoasa pentru partea vatamata. Se apreciază ca textul articolului mantionat permite o adevarata atribuire de competenta pentru instanta penală care ar capata dreptul de a judeca, alaturata actiunii penale, o actiune civilă intemeiata pe răspunderea contractuală. In cazul în care incadrarea juridica a faptei infractionale şi pedeapsa penală aplicabila depend de prejudicial produs, va fi nevoie ca în cadrul procesului să se faca dovada efectiva a acestui prejudiciu, simpla referire la clauza penală contractuală nefiind sufucienta. 4. RASPUNDEREA CIVILĂ PENTRU FAPTA PROPRIE. CONDITII GENERALE ALE RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE

Temeiul legal al răspunderii civile delictuale il constituie art.998-999 C.civ. Art 998 C.civil prevede ca “Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar art. 999ca “Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”.

208

Raspunderea civilă delictuală intervine în masura în care sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita şi prejudiciu şi vinovatia autorului faptei ilicite. I. Fapta ilicita. Cauze care inlatura caracterul illicit al unei fapte Fapta ilicita este cea care cauzează un prejudiciu victimei. Desi art.998 C. civ. vorbeste despre orice fapta a omului, legiuitorul are în vedere numai fapta ilicita care poate consta ontr-o actiune sau inactiune a omului care contravine unui drept subiectiv al unei persoane, ocrotit de lege sau chiar incalca un interes legitim al acestuia. Fapta ilicita poate fi comisiva (actiune) sau omisiva (inactiune). Exista insa şi cauze care inlatura caracterul illicit al faptei şi anume: legitima aparare; starea de necesitate; indeplinirea unei activitati impuse sau premise de lege, ordinal superiorului, exercitarea unui drept subiectiv şi consimtamantul victimei. Legitima aparare (art.44 C. pen.) produce efecte atat în planul răspunderii penale, cat şi civile. Pentru a exista aparare trebuie să existe atac material, direct, imediat şi injust indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor ei, ori a unui interes obstesc; atacul să puna în pericol grav viata, integritatea corporala, drepturile celui atacat, ori interesul public; iar apararea celui care comite fapta să fie proportionala cu atacul. Depasirea legitimei aparari nu este o cauza exoneratoare de răspundere , ci numai o circumstanta atenuanta,provocare, cu exceptia cazului când s-a produs ca urmare a temerii sau tulburarii autorului faptei. Starea de necesitate poate fi invocata daca fapta este savarsita pentru a salva de la un pericol iminent viata, integritatea corporala sau sanatatea ori un bun al sau, al altuia sau un interes public, pericol care nu se putea inlatura altfel. Indeplinirea unei activitati impuse ori premise de lege sau la ordinul superiorului constituie cauze care inlatura caracterul illicit al faptei. In cazul ordinului superiorului se pune conditia ca acest ordin să nu fie vadit ilegal sau abuziv şi modul de executare să nu fi fost illicit. Avand de solutionat un proces privind fapta pagubitoare savarsita de un soldat în timpul stagiului militar, instanta suprema a decis ca “Ordinul superiorului exclude caracterul ilicit al faptei pagubitoare, în masura în care cel ce a savarsit-o s-a conformat acelui ordin, care a fost dat de o autoritate legitima competenta, în temeiul şi în conditiile legii”(Trib. Sup.,S.civ., dec. nr.2162 din 22 decembrie 1976). Consimtamantul victimei (volenti non fit injuria). Obligatia de reparare a prejudiciului dispare atunci când victima a consimtit la savarsirea faptei care a condus la producerea lui. In materie patrimoniala se cere ca consimtamantul să nu fie viciat.

209

In materie nepatrimoniala se apreciază de la caz la caz (ex.; consimtamantul pentru efectuarea unei operatii) Nu este exonerator de răspundere consimtamantul victimei la propria ei moarte. II. Prejudiciul este consecinta faptei ilicite. Raspunderea civilă are în esenta o functie reparatorie. Prejudiciul este masura reparatiunii, indiferent de gradul culpei. Gradul culpei are revelanta numai în cazul existentei unui coautor în comiterea faptei pentru impartirea răspunderii, în cadrul actiunii de regres, pentru ca faŃă de victima, “cand delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar la despăgubire(art.1003 C. civ.). Prejudiciul produs prin fapta ilicita poate fi material (patrimonial) sau moral. In ambele situatii, prejudiciul trebuie reparat integral, adica atat paguba efectiv produsa (damnum emergens), cat şi castigul nerealizat (lucrum cessans). Faptuitorul raspunde pentru orice forma a vinovatiei, inclusiv pentru culpa cea mai usoara (deci atat pentru doi cat şi pentru culpa sub forma imprudentei sau neglijentei). Repararea prejudiciului se face, de regula, în natura, şi numai daca nu este posibil se va face prin echivalent (prin despăgubire). Prejudiciul material (patrimonial) trebuie să fie direct şi sigur, şi nu doar eventual. La răspunderea delictuală nu se face distincŃie intre prejudiciul previzibil şi cel imprevizibil; daca el e direct şi sigur, autorul va raspunde. O paguba viitoare (care nu este inca realizata) poate fi certa în masura în care se poate prevedea cu certitudine producerea ei. Intre prejudiciul viitor şi sigur şi prejudiciul eventual care nu exista, se afla situatia intermediara a pierderii unei sanse. Teoretic pierderea unei sanse poate fi considerata un prejudiciu eventual, deci nu o paguba sigura(certa) .Practica a considerat ca prejudiciul poate fi reparat daca sansa a existat în mod real(daca era probabil ca ea să se fi realizat). A doua conditie este ca prejudiciul să nu fi fost reparat inca. Exista situatii când victima prejudiciului primeste o indemnizatie de la alte persoane (ex. de la Asigurarile Sociale sau de la o Societate de Asigurare). In aceste cazuri prejudiciul este considerat reparat daca indemnizatia de asigurare a acoperit integral paguba materiala. Daca asigurarea contractuală priveste viata sau integritatea corporala, ea se cumulează cu despăgubirile la care este obligat autorul faptei ilicite. In schimb despăgubirile acordate în cadrul răspunderii civile delictuale au un caracter susidiar faŃă de despăgubirile acordate potrivit legislatiei privind asigurarile sociale. Prejudiciul trebuie dovedit, sarcina probei apartine victimei şi probatiunea se face prin orice mijloc de dovada. In cazul prejudiciului material, reparatia integrala este egala cu valoarea de inlocuire a bunului distrus. La asigurarea de bunuri, indemnitatea de asigurare nu tine seama decat de valoarea actuala a bunului, dupa aplicarea unui coeficient de degradare. Deci în cazul în care a fost incasata asigurarea, reparatia la care va fi obligat autorul faptei ilicite va fi egala cu diferenta intre indemnizatia de asigurare şi valoarea de inlocuire a bunului distrus.

210

Prejudiciul corporal rezulta din atingerea adusa persoanei fizice prin savarsirea unei fapte ilicite (ingrijiri medicale, incapacitate de munca, cheltuieli de inmormantare, plus o prestatie periodica cu titlu de pensie pentru acele persoane aflate în intretinerea victimei. Prejudiciul moral se produce în cazul atingerii unor drepturi personale nepatrimoniale (ex. Dreptul la nume, la onoare, integritate morala etc.). Problema cea mai delicata a prejudiciului moral este cea a determinarii indemnizatii pecuniare care să acopere prejudiciul fără a se ajunge la o imbogatire fără justa cauza a victimei. Despagubirea pecuniara se stabileste de instanta judecatoreasca, în functie de particularitatile fiecarui caz. III. Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita şi prejudiciu Victima va obtine repararea daca dovedeste legatura de cauzalitate intre fapta ilicita şi prejudiciu. Faptuitorul poate insa să dovedeasca inexistenta raportului de cauzalitate sau existenta unei cauze straine, neimputabile lui, care a condus la producerea prejudiciului. Raportul de cauzalitate trebuie să fie direct, sigur şi necesar, ca un raport dintre cauza şi efect.

IV. Vinovatia faptuitorului

este unica conditie de ordin subiectiv care angajează răspunderea delictuală a faptuitorului. Ea reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului faŃă de fapta şi de urmarile ei. In dreptul civil se raspunde şi pentru cea mai usoara forma de vinovatie(culpa). Vinovatia imbraca toate formele- intentia, directa sau indirecta(dol), şi culpa sub forma neglijentei sau imprudentei. Autorul faptei raspunde pentru prejudiciul cauzat numai daca are capacitate delictuală, deci are reprezentarea consecintelor faptei sale, adica are discernamant. La minori se introduce o prezumtie legala de existenta a discernamantului incepand cu varsta de 14 ani. Prezumtia este relativa şi permite proba contrara a autorului faptei ilicite. Sub 14 ani exista o prezumtie legala a lipsei de discernamant. La fel este vorba despre o prezumtie relativa şi victima trebuie să dovedeasca ca minorul a actionat cu discernamant. Persoanele puse sub interdictie sunt considerate ca lipsite de discernamant. V. Proba elementelor răspunderii civile. Sarcina probei revine reclamantului, deci victimei, care va trebui să dovedeasca existenta faptei, autorul, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre fapta şi prejudiciu şi vinovatia autorului. Elementele răspunderii civile delictuale pot fi dovedite cu orice mijloace de proba. Dificultatile în dovada intervin în cazul vinovatiei care, fiind de natura subiectiva, este mai greu de probat.

211

5. RASPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALA PENTRU FAPTA PROPRIE A PERSOANELOR JURIDICE Persoana juricica poate raspunde contractual sau delictual. Rspunderea civilă delictuală poate fi răspundere pentru fapta proprie(art. 998-999 C.civ.), o răspundere pentru fapta altuia (de regula în calitate de comitent pentru fapta prepusului (art. 1000 al 3 C. civ.), ori o răspundere pentru prejudiciile cauzate de lucruri(art. 1000 al. 1 C.civ.), pentru ruina edificiului al carei proprietar este (art.1002 C.civ.) sau pentru animalele care ii apartin (art. 1001 C.civ.). Art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice prevede ca “Persoana juridica isi exercita drepturile şi isi indeplineste obligaŃiile prin organele sale […] Faptele ilicite savarsite de organele sale obliga insasi persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor. Faptele ilicite atrag şi răspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat faŃă de persoana juridica, cat şi faŃă de cel de-al treilea”. Deci, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajata ori de cate ori organele acesteia, cu prilejul exercitarii functiei ce le revine, vor fi savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, Fata de activitatea unor persoane juridice (societati, regii autonome etc.),trebuie examinate şi dispozitiile Legii nr. 15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome şi societati comerciale; Legii 31/199o privind societatile comerciale; Legi 36/1991 privind societatile agricole, ca şi actele de constituire (statute, contracte etc.). Din dispozitiile mentionate mai sus rezulta ca: 1. Daca fapta nu a fost savarsita de catre organele persoane juridice i de catre un reprezentant al acesteia, cu prilejul exercitarii artributiilor ce i-au fost incredintate, răspunderea civilă a persoanei juridice va fi angajata ca o răspundere pentru fapta altuia. 2. Daca fapta ilicita a fost savarsita de organele persoanei juridice cu prilejul exercitarii functiei lor, deci în conexiune functia respectiva, chiar daca au fost depasite limitele legale ale functiei, cu conditia ca faptele să fi fost indreptatite spre indeplinirea unor scopuri sau interese proprii ale persoanei juridice este angajata răspunderea persoanei juridice pentru fapta proprie.Daca insa a fost savarsit un abuz de functie, va fi angajata exclusiv răspunderea persoanei fizice care a savarsit fapta, chiar daca ea avea calitatea de organ al persoanei juridice. 3. Principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice(art. 34, Decretul 31/1954) este un principiu care stabileste limitele de valabilitate ale actelor juridice, ale persoanei juridice; incalcarea lui nu poate fi invocata drept cauza de exonerare de răspundere; deci fapta ilicita poate să se situeze, uneori, dincolo de limitele capacitatii de folosinta specializate a persoanei juridice. 4. Victima prejudiciului va trebui să faca proba elementelor răspunderii- pentru ca fapta organului este fapta persoanei juridice, deci este vorba de toate conditiile răspunderii pentru fapta proprie. Raspunderea proprie a persoanelor fizice care intra în componenta organelor persoanei juridice.

212

Raspunderea persoanelor juridice pentru fapta ilicita a organelor sale constituie o masura de protectie pentru victima prejudiciului, care are posibilitatea de a obtine despăgubiri de la persoana juridica. Dar persoanele fizice care intra în componenta organelor persoanei juridice nu sunt scutite de răspundere; ele raspund propriu, personal, atat faŃă de persoana juridica cat şi faŃă de victima prejudiciului(art. 35 al. ultim, Decretul 31/ 1954). Aceasta inseamna, pe de o parte, ca victima prejudiciului poate, la alegere, să cheme în judecata pentru despăgubiri fie persoana juridica, singura, fie persoana juridica în solidar cu persoanele fizice care, actionand ca organe ale persoanei juridice, au savarsit fapta ilicita, fie numai aceste persoane fizice. Pe de alta parte, persoana juridica, platind despăgubiri, are dreptul să se intoarca, în regres, impotriva persoanelor fizice din componenta organelor de conducere care au savarsit fapta ilicita, Aceasta posibilitate este în realitate o obligaŃie pentru persoana juridica.

213

TESTE: 1. În cazul răspunderii civile delictuale, se acoperă: a) atât paguba efectivă, cât şi câştigul nerealizat, numai dacă acestea au fost previzibile; b) numai prejudiciul previzibil; c) şi prejudiciul imprevizibil. 2. Autorul unei fapte ilicite poate răspunde, în baza art. 998-999 C.civ., dacă a săvârşit fapta: a) cu intenŃie indirectă; b) din imprudenŃă; c) din neglijenŃă. 3. Răspund civil pentru faptele ilicite săvârşite: a) persoanele puse sub interdicŃie judecătorească, dacă se probează că au avut discernământ

la data şi în raport cu fapta săvârşită; b) minorii peste 14 ani; c) numai minorii peste 16 ani; d) persoanele care suferă de afecŃiuni ori boli psihice, nepuse sub interdicŃie, numai dacă se

probează că au avut discernământ; e) minorii sub 16 ani, numai dacă se probează că au avut discernământ; f) minorii sub 14 ani care aveau discernământ în legătură cu faptele lor la data săvârşirii

acestora.

214

RASPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTUIA 1. RASPUNDEREA PARINTILOR PENTRU FAPTELE COPIILOR LOR

MINORI 2. RASPUNDEREA INSTITUTORILOR PENTRU FAPTELE ELEVILOR ŞI A

MESTESUGARILOR PENTRU FAPTELE UCENICILOR 3. RASPUNDEREA COMITENTILOR PENTRU FAPTELE PREPUSILOR 1. RASPUNDEREA PARINTILOR PENTRU FAPTA COPIILOR MINORI Sediul materiei este art. 1000 al.2 C. civ. care prevede: ”Tatal şi mama dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii”. Textul trebuie considerat implicit modificat de Constitutia din 1948, în sensul ca tatal şi mama raspund deopotriva de faptele ilicite cauzatoare de prejudicii ale copiilor lor minori. Nu are importanta daca sunt copii din casatorie, din afara casatoriei ori infiati. Tatal şi mama sunt aparati de responsabilitate daca probează ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabial” (art.1000 al.4 C.civ.). Fundamentul răspunderii.Art.1000 al 2 instituie o tripla prezumtie în privinta parintilor: • prezumtia ca în exercitarea indatoririlor ce le reveneau faŃă de copil au existat abateri; • prezumtia de cauzalitate intre neindeplinirea indatoririlor ce le reveneau şi comiterea de

catre minor a faptei ilicite; • prezumtia vinovatiei parintilor, de obicei sub forma neglijentei, in indeplinirea

necorespunzatoare a indatoririlor ce le reveneau. Prezumtiile care stau la baza răspunderii sunt legate relativ, deci pot fi rasturnate prin proba contrarie. Una din teoriile privind temeiul răspunderii, regasite atat în literatura de specialitate cat şi în Decizia de indrumare nr. 6/1973 a Plenului Tribunalului Suprem, se intemeiază pe nerespectarea de catre parinti a obligaŃiei ce le revenea în exercitarea supravegherii copiilor minori. Domeniul de aplicatie al. art 1000 al. 2 C. civ. se aplica parintilor indiferent daca filiatia este din casatorie ori din afara casatoriei, ca şi celui care a infiat un copil minor.

215

Conditiile răspunderii Conditii generale ale răspunderii trebuie să fie prezente şi în cazul angajarii răspunderii parintilor pentru fapta ilicita a copilului lor minor. Cat priveste proba existentei conditiilor mentionate, pentru unele sarcina incumba victimei prejudiciul, pentru altele Codul civil instituie anumite prezumtii:

A. Victima prejudiciului trebuie să faca dovada: 1) existenta prejudiciului; 2) existenta faptei ilicite a minorului; 3) existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita a minorului şi prejudiciu. Pentru angajarea răspunderii parintilor nu este necesar ca minorul să fi actionat cu discernamant, deci cu vinovatie. B. Urmatoarele conditii sunt prezumate de lege, daca, fireste, s-a facut dovada primelor trei mentionate mai sus. Aceste conditii se refera la parinti; a) existenta faptei ilicite constand în neindeplinirea sau indeplinirea necorecpunzatoare a indatoririlor ce le reveneau privind supravegherea şi educatia sau cresterea minorului b) existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita a parintilor şi comiterea de catre minor a unei fapte ilicite; c) existenta vinei parintilor pentru neindeplinirea ori indeplinirea necorespunzatoare a indatoririlor cele reveneau potrivit legii. Conditii speciale ce trebuie indeplinite, cumulativ cu cele generale: a) copilul să fie minor, deci sub 18 ani, sau la varsta casatoriei; b) copilul să aiba locuinta la parintii sai.

Cand nu exista coincidenta intre domuciliul şi locuinta, pentru determinarea răspunderii parintilor, în temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ., se va lua în considerare locuinta nu domiciliul, deoarece minorul are domiciliul la parintii sai, chiar daca este incredintat unei a treia persoane. In al doilea rand, trebuie pornit de la premiza ca ceea ce interesează este locuinta pe care legea o stabileste pentru minor, chiar daca în fapt minorul nu ar avea acea locuinta. Daca minorul trebuie să locuiasca cu parintii, dar din vina acestora nu se afla la locuinta stabilita potrivit legii, avand în fapt o alta locuinta, răspunderea parintilor, intemeiata pe prevederile art. 1000 ali. 2, nu poate fi inlaturata. In practica judiciara au fost distinse mai multe situatii când locuinta de fapt a minorului se afla în alta parte decat la locuinta parintilor sai, unde ar fi trebuit să se afle potrivit legii: a. Minorul a parasit locuinta parintilor fără voia acestora si, în timp ce era fugit, a savarsit o fapta ilicita. Decizia nr. 6/1973 a Plenului fostului Tribunal Suprem stabilea: “Raspunderea parintilor nu poate fi inlaturata decat daca s-a exercitat o supraveghere corespunzatoare şi s-au facut diligentele necesare pentru readucerea să (a minorului-n.n.) la domiciliu. Simplul fapt al parasirii de catre minor a domiciliului parintilor nu-i exonerează de răspundere pe acestia”.

216

b. Minorul se afla, la data savarsirii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, temporar, pe o durata mai mica sau mai indelungata, în vizita la rude sau prieteni, în aceeasi, ori în alta localitate (ex. în vacanta). Ca principiu, nu se inlatura răspunderea parintilor pentru ca minorul se afla în locuinta temporara cu acordul parintilor. c. Minorul era internat în spital la data savarsirii faptei.Fostul Tribunal Suprem a decis, intr-o speta, ca se inlatura răspunderea parintilor, dar literatura juridica are rezerve faŃă de aceasta solutie. d. Minorul internat intr-o scoala de munca şi reeducare a fugit de la scoala şi a savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii. Solutiile practicii judiciare sunt contradictorii. Au fost pronuntate solutii care exonerau pe parinti de răspundere, dar în ultima vreme deciziile au fost în sensul ca parintii raspund, pentru ca insasi internarea minorului în scoala de reeducare a fost determinata de culpa parintilor în supravegherea şi cresterea minorului. e. La data savarsirii faptei ilicite de catre minor, parintii erau în executarea unei pedepse privative de libertate ori erau arestati preventiv. In practica se inlatura răspunderea acestora, intrucat lipseste comunitatea de locuinta şi posibilitatea efectiva a parintilor de a exercita supravegherea asupra minorului. f. Când parintii nu au locuinta comuna, pentru fapta minorului va raspunde parintele caruia i-a fost incredintat. Daca , în fapt, minorul se afla la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat potrivit legii, solutia în literatura juridica este ca răspunderea apartine parintelui caruia i-a fost incredintat nu celui la care se afla în fapt. Practica este în sens contrar: daca minorul a fost incredintat unuia dintre parinti dar a fost luat pentru crestere şi ingrijire de celalat parinte, parintele caruia i-a fost incredintat nu raspunde de daunele cauzate cat timp s-a aflat în fapt la celalalt sot. Deci, ori de cate ori exercitarea în fapt a drepturilor parintesti de catre parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul şi lociunta minorului la acesta are un caracter de durata şi nu se rezuma la o simpla vizita în cadrul relatiilor personale, raspunde cel la care se afla în fapt. Inlaturarea prezumtiilor răspunderii parintilor Prezumtiile din art.1000 alin.2 C. civ. sunt prezumtii legale relative,deci susceptibile de proba contrara. Obiectul probei contrare il constituie faptul ca parintii si-au indeplinit în mod ireprosabil indatoririle ce le reveneau, deci nu se poate retine un raport de cauzalitate intre fapta lor şi fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu comisa de minor, sau a unui fapt exterior copilului, pentru care ei nu sunt tinuti a raspunde (caz fortuit, de farta majora, fapta unui terŃ etc.), pentru care ei nu sunt tinuti a raspunde ) sau lipsa lor de discernamant, cu caracter de durata. Efectele răspunderii parintilor Parintii raspund integral faŃă de victima pentru prejuduciul cauzat de minor. Cand minorul a avut discernamant la momentul savarsirii faptei ilicite, victima are posibilitatea să cheme în judecata fie pe minor singur, fie pe parintii sai singuri, fie deopotriva pe parinti şi pe minor.

217

Temeiul juridic al răspunderii parintilor minorului va fi art. 1000 al.2 C.civ,, în timp ce temeiul juridic al răspunderii minorului va fi art.998 sau 999 C.civ. . deci el va raspunde pentru fapta proprie. In cazul în care s-a stabilit judecatoreste răspunderea atat a parintilor cat şi a minorului, răspunderea lor va fi solidara în temeiul art. 1003 C.civ. Daca parintii au platit integral despăgubirile datorate pentru fapta savarsita de minorul cu discernamant, ei au o actiune în regres indreptata impotriva acestuia pentru a recupera ceea ce au platit pentru el. Raportul răspunderii parintilor cu răspunderea profesorilor ori mestesugarilor Raspunderea profesorului ori mestesugarului se intemeiază pe lipsurile în supravegherea elevului ori ucenicului; răspunderea parintilor se intemeiază pe neindeplinirea ori indeplinirea necorespunzatoare nu numai a indatoririi de supraveghere, dar şi pe aceea privind educarea ori cresterea copilului minor. Deci coincidenta este numai partiala şi anume sub aspectul supravegherii. De aici unii autori au exprimat opinia ca ele ar putea fi aplicate concurent. Solutia generala este de a se considera ca , în raport cu răspunderea profesorului sau a mestesugarului, răspunderea parintilor este subsudiara. Adica, ca ea se va aplica ori de cate ori profesorul sau mestesugarul va face dovada ca desi a exercitat cum se cuvine supravegherea, nu a putu impiedica faptul prejudiciabil. Raportul dintre răspunderea parintilor şi răspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor Solutia este ca răspunderea comitentului inlatura răspunderea parintilor.Altfel zis, daca minorul a savarsit fapta cauzatoare de prejudiciu în calitate de prepus, o unica răspundere pentru fapta altuia va fi angajata şi anume răspunderea comitentului. In practica s-a decis, tot mai mult, ca parintii nu raspund pentru minorul-prepus nici pentru prejudeciile pe care acesta le cauzează comitentului insusi.

218

In literatura juridica au fost facute o serie de propuneri de lege ferenda în aceasta materie şi anume: • ca răspunderea parintilor să decurga din insasi calitatea de parinti

• sa fie necesar ca în persoana minorului să fie intrunite conditiile privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie;

• toate cazurile de exonerare de răspundere pentru fapta proprie să constituie cauze de exonerare şi pentru parinti;

• cand minorul se afla temporar în supravegherea altor persoane, in limitele răspunderii pentru aceste persoane; răspunderea parintilor, fără a dispare definitiv, să fie suspendata;

• In concurs cu răspunderea altor persoane pentru fapta ilicita a minorului, răspunderea parintilor apare ca o răspundere generala si subiectiva;

• Raspunderea ar putea fi insotita de instituirea unui sistem de asigurare de răspundere civilă pentru prejudiciile astfel cauzate.

2. RASPUNDEREA INSTITUTORILOR PENTRU FAPTELE ELEVILOR ŞI A MESTESUGARILOR PENTRU FAPTELE UCENICILOR

Sediul materiei il constituie art. 1000 alin. 4 C. civ. care prevede ca: “institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în tot timpul ce se gasesc sub a lor supraveghere”. Ei se pot apara ”daca probează faptul ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil”(art. 1000 ai. 4 C. civ.).

Domeniul de aplicare al prevederilor legale Intelesul termenilor: Institutor. Initial s-a avut în vedere invatatorul de la clasele primare. Textul a fost extins şi la educatorul din invatamantul prescolar din invatamantul general, liceul şi profesional, la pedagogii din internatele de elevi şi la cei care ii supraveghează pe elevi în taberele şi coloniile de vacanta. Legea instituie răspunderea pentru profesor, privit ca persoana fizica, şi nu institutia scolara, ca persoana juridica Artizan. Prin “artizan” se au în vedere mestesugarii care primesc spre pregatire ucenici.Raspunderea revine persoanei fizice care are indatorirea de a se ocupa de pregatirea şi supravegherea în procesul pregatirii ucenicului. In literatura şi practica juridica s-a precizat ca textul art. 1000 al. 4 C.civ. se refera la elevii sau ucenicii minori. Interpretarea restrictiva a textului a fost făcută prin raportare la art.1000 al. C. civ. ce prevede răspunderea parintilor pentru prejudiciul cauzat de copiii lor minori. Daca art. 1000 alin. 2 C.civ. se refera la copii minori, solutia este ca textul art. 1000 alin.4 C.civ. se refera la elevii sau ucenicii minori. Persoana prejudiciata. Se au în vedere numai prejudiciile pe care elevul sau ucenicul le cauzează unei alte persoane, şi nu prejudiciile pe care el însuşi le sufera în timpul supravegherii profesorului sau mestesugarului. Pentru acesta din urma, răspunderea va fi angajata pe temeiul art. 998-999 C.civ..

219

Fundamentarea răspunderii institutorului şi mestesugarului. Art.1000 alin.4 C. civ. stabileste o tripla prezumtie dedusa din fapta ilicita cauzatoare de prejudicii comisa de catre elev sau ucenic; • prezumtia ca indatorirea de supraveghere nu a fost indeplinita în mod corespunzator; • prezumtia de cauzalitate dintre neindeplinirea acestei indatoriri şi savarsirea de catre elev

sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu; • prezumtia vinei (culpei) profesorului ori mestesugarului în indeplinirea necorespunzatoare

a indatoririi ce ii revenea.

Conditiile generale ale răspunderii. A. Victima va trebui să dovedeasca; - existenta prejudiciului; - existenta faptei ilicite a elevului sau ucenicului; - existenta raporului de cauzalitate; - in principiu, existenta vinei ucenicului sau elevului (conditie care nu e ceruta foarte riguros, deci se va raspunde şi când nu se va face dovada capacitatii delictuale a minorului). B. Daca victima a facut dovada acestor conditii, următoarele conditii sunt prezumate de lege: - fapta ilicita constand în lipsa ori insuficienta supraveghere; - raportul de cauzalitate intre fapta şi cauzarea prejudiciului; - vinovatia profesorului ori mestesugarului Prezumtiile sunt relative. Proba contrara trebuie să ateste ca desi supravegherea a fost exercitata în conditiile de exigenta cerute, totusi faptul prejudiciabil nu a putut fi impiedicat. In acest caz se va reactiva răspunderea parintilor pentru fapta copilului minor. Conditii speciale: a) cel ce a cauzat prejudiciul trebuie să aiba calitatea de elev ori ucenic şi safie minor; b) fapta ilicita să fie savarsita când elevul ori ucenicul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea profesorului ori mestesugarului. Deci în partea a doua a textului, răspunderea va fi angajata, chiar daca în fapt elevul ori ucenicul nu era în supravegherea să , ori de cate ori profesorul ori mestesugarul a fost acela care prin fapte omisive sau comisive, contrare indatoririlor legale, a facut posibila sustragerea minorului de sub supraveghere.Institutorul este exonerat de răspundere daca sustragerea elevului de la scoala nu-i este imputabila (nu se prezinta la scoala sau fuge de la scoala, fără a se imputa profesorului vreo vina în supraveghere). Efectele răspunderii institutorilor ori mestesugarilor. Raspunderea institutorului sau artizanului este integrala. Victima poate chema în judecata fie numai pe institutor sau artizan (art. 1000 al.4 C.civ.), fie numai pe elev sau ucenic (art. 998-999 C.civ.), fie atat pe institutor sau artizan cat şi pe elev sau, respectiv, ucenic. In ultimul caz, răspunderea este solidara(art. 1003 C.civil).

220

Daca profesorul a platit despăgubirea, el are o actiune în regres impotriva elevului pentru a carui fapta personala a raspuns. Dupa unii autori, el ar avea o actiune în regres şi impotriva parintilor, în temeiul art.998-999 C. civ., daca va face dovada ca “reaua educatie în familie a determinat pe elev sau ucenic la savarsirea faptei cauzatoare de prejudiciu”. 3. RASPUNDEREA COMITENTILOR PENTRU FAPTELE PREPUSILOR Sediul materiei il contituie art. 1000 al. 3 C.civ. care prevede; “Comitentii raspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor în functiile ce li s-au incredintat”. Pecizam ca art. 1000 al.5 C.civ. nu prevede şi pentru comitenti posibilitatea de a inlatura prezumtiile de răspundere dovedind faptul ca nu au putut impiedica producerea faptului prejudiciabil. Exista insa şi exceptii de la regula. Astfel în Legea nr11/1991 privind combatarea concurentei neloiale se prevede (art.9 al.2 ) ca fapta de concurenta neloiala savarsita de un salariat în cadrul atributiilor de serviciu atrage răspunderea comerciantului în solidar cu salariatul, afara de cazul în care comerciantul va putea dovedi ca , potrivit uzantelor, nu era în masura să previna combaterea faptelor. Potrivit Codului civil, comitentul poate insa să invoce acele împrejurari care sunt de natura să inlature răspunderea pentru fapta proprie a prepusului, inlaturand, pe cale de consecinta, şi răspunderea sa. Vom arata mai jos ca practica judiciara s-a pronuntat în sensul limitarii conditiilor în care se aplica răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Domeniul de aplicare; Comitentul este persona care are posibilitatea de a da instruciuni, de a directiona, indruma şi controla activitatea celeilalte persoane denumita prepus, care are obligaŃia de a urma indrumarile şi directivele primite. Dependenta functionala a prepusului faŃă de comitent constituie nota caracteristica a raportului de prepusenie. Temeiul raportului de prepusenie poate fi: 1) Contractul de munca care face să se prezume, pana la proba contrarie, existenta raportului de prepusenie. Unitatea care a încheiat contractul de munca cu autorul faptei ilicite nu raspunde în calitate de comitent în cazul în care se dovedeste ca fapta a fost savarsita intr-un moment în care activitatea faptuitorului era indrumata, supravegheata şi controlata de o alta unitate. Sub aspectul asistentei medicale acordate, medicul nu este considerat un prepus al organizatiei sanitare în care este incadrat, ci raspunde singur şi personal, în temeiul art. 998-999 Cod civil. Infirmierii şi infirnierele au in schimb calitatea de prepusi, deci va raspunde şi unitatea, conform art.1000 alin. 3, şi infirmierii, conform art.998-999 C.civ. 2) calitatea de membru al organizatiei cooperatiste este temei pentru răspunderea acesteia conform art.1000 alin.3 C.civil :

221

3) contractul de mandat. Desi , în principiu, nu se naste din el un raport de prepusenie, acesta poate exista daca apare subordonarea; 4) în mod exceptional, în contractul de antrepriza se poate ca antreprenorul să renunte la autonomia să şi să se subordoneze efectiv autoritatii beneficiarului lucrarii; 5) nu exista raport de prepusenie intre locatar şi locatar; 6) militarul în termen nu este prepus. Indeplinirea serviciului militar constituie o indatorire constitutionala, ea nu este făcută pe baza contractuală. Totusi, în practica Curtii Supreme se admite obligarea Ministerului Apararii Nationale sau a Ministerului de Interne ca parte responsabila civilmente (sau în civil de comitent) prin interpretarea extensiva a art. 1000 alin.3 C.civ. pentru fapta ilicita a militarului în termen. In regula generala, existenta elementelor constitutive ale raportului de prepusenie urmează a fi stabilite de la caz la caz de instanta. Esential este determinarea persoanei (fizice sau juridice) care, la data savarsirii faptului ilicit, avea autoritatea de a da instructiuni şi directive celui care indeplinea atributiile în credintate şi de a supraveghea, indruma şi controla activitatea desfasurata de acesta în executarea acestor atributii. Fundamentul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Intr-o prima opinie răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este intemeiata pe ideea culpei”in vigilando” (a culpei în alegerea prepusului) ori pe ideea culpei în alegerea unita cu culpa în supraveghere, opinie care a evaluat spre o culpa în supraveghere( datorata unui defectuos de recrutare şi incadrare al prepusului). In a doua teorie se afirma ca prepusul actionează ca un adevarat mandatar al comitentului şi deci fapta să ilicita este fapta comitentului insusi. Aceasta teorie este criticabila, pentru ca ideea de mandat şi reprezentare functionează la actele juridice, iar răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, nu pentru fapta proprie. Imprejurarea ca fapta a fost comisa,”in functiile incredintate”, nu este de natura, prin ea insasi, să inlature răspunderea personala a celui ce a comis-o. O a treia teorie fundează răspunderea comitentului pe ideea de risc- ubi emolumentum ibi onus (unde e castig , exista şi risc). In sfarsit, opinia cea mai raspandita este cea bazata pe ideea de garantie, adica răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este bazata pe garantia instituita de art. 1000 al.3 C. civ. a comitentului, în solidar cu prepusul, faŃă de victima prejudiciului. Este o garantie pentru fapta altuia. Şi aceasta ultima teorie are doua variante:

a)conceptia garantiei obiective bazata pe riscul de activitate, indiferent de culpa prezumtiva a comitentului b) conceptia garantiei subiective care se grefează pe ideea de prezumtie de culpa în sarcina comitentului.

In literatura şi practica se vorbeste adesea de o prezumtie absoluta de culpa în sarcina comitentului, care acopera atat ideea de vina în exercitarea atributelor comitentului, cat şi ideea de garantie generala privind fapta prepusului. Practica judecatoreasca a adoptat drept fundament al răspunderii comitentului pentru fapta prepusului ideea de garantie.

222

In ultima analiza, partea responsabila civilmente are rolul de a asigura partii pagubite repararea pagubei. Conditiile generale ale răspunderii. Fireste este necesar ca, conditiile răspunderii pentru fapta proprie, să se regaseasca la prepus şi anume: • existenta prejudiciului; • existenta faptei ilicite a prepusului; • existenta raportului de cauzalitate; • vinovatia prepusului. CondiŃiile speciale: a) raportul de prepusenie b) prepusii să fi savarsit fapta”in functiile ce li s-au incredintat”. a) Conditia existentei raportului de prepusenie a fost expusa mai sus. Precizam ca raportul de prepusenie trebuie să existe la momentul savarsirii faptei ilicite. b) Conditia savarsirii faptei “in functiile incredintate” Fostul Tribunal Suprem a statuat ca , în temeiul art.1000 alin.3 C.civ.,răspunderea comitentilor este angajata: 1) in primul rand pentru daunele cauzate de prepus când acesta isi realizează atributiile derivand din functia incredintata, conform indicatiilor date de comitent. In limitele functiei şi în interesul comitentului; 2) precum şi în cazul în care prepusul, actionand în cadrul functiei incredintate, în intersesul comitentului ori intr-un mod de natura a crea convingerea ca actionează în numele acestuia, savarseste o fapta cauzatoare de prejudicii prin realizarea în mod necorespunzator a indicatiilor primite ori prin depasirea lor abuziva. Limitand conditiile în care se aplica răspunderea comitentului, instanta suprema a statuat ca răspunderea comitentului nu-si gaseste temei legal în cazurile: 1) când comitentul a luat masurile necesare spre a preintampina fapta pagubitoare a prepusului sau; 2) când cel pagubit a stiut ca prepusul nu actionează în folosul comitentului, ci în interesul sau propriu ori cu depasirea atributiilor decurgand din functia incredintata, precum şi în cazurile în care activitatea prepusului a iesit din sfera în care comitentul are obligaŃia de a-si exercita supravegherea, aceasta revenind insasi celui ce a suferit paguba; 3) comitentul nu raspunde, de asemenea, pentru pagubele cauzate de prepus prin fapte ce nu au legatura cu functia incredintata, chiar daca ele au fost savarsite în timpul exercitarii acesteia. S-a ajuns asfel, pe cale de intrepretare, la extinderea art.1000 al.5 C.civ. şi la răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Efectele răspunderii comitentului în raporturile cu victima prejudiciului

223

Victima are posibilitatea să se adreseze, la alegerea să , pentru intreaga despăgubire, fie comitentului singur, fie comitentului şi prepusului deodata sau succesiv, fie numai prepusului. Raspunderea comitentului, intemeiata pe art. 1000 alin.3 C.civ., cu a prepusului pentru fapta proprie intemeiata pe art.998-999 C.civ. faŃă de victima sunt solidare, în conformitate cu art. 1003 C. civil. Nu exista o ordine prestabilita legal în care victima să cheme la răspundere pe comitent sau pe prepus. Exista insa interesul ca comitentul sa-l cheme alaturi de el, în proces, pe prepus care se poate apara impotriva victimei, apararea să profitandu-i comitentului. Daca prepusii unor comitenti diferiti au savarsit impreuna o fapta ilicita, prin care au cauzat prejudicii unei terte persoane, atunci pentru fiecare comitent în parte exista solidaritate cu propriul sau prepus, în limitele partii de prejudiciu cauzate de acest prepus. Deci prepusii sunt solidari faŃă de victima pentru intregul prejudiciu, în timp ce fiecare comitent este solidar cu propriul prepus doar în limitele partii de prejudiciu pe care a produs-o acest prepus. Daca mai multi prepusi, subordonati unor comitenti diferiti, au savarsit o fapta ilicita prin care s-a cauzat un prejudiciu unuia dintre acesti comitenti, solutia este ca faŃă de comitentul-victima al prejudiciului celalalt comitent va raspunde solidar cu propriul prepus, în limita partii de prejudiciu aferente acestui prepus. In ce priveste prepusii , ei vor fi tinuti solidari, faŃă de victima prejudiciului, pentru intreg prejudiciul. Cauzele de exonerare de răspundere. In principiu, comitentul poate invoca numai acele împrejurări care erau de natura să inlature insasi răspunderea pentru fapta proprie a prepusului. Am aratat mai sus ca instantele judecatoresti, în primul rand instanta suprema, limitează conditiile în care poate fi angajata răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, astfel ca practic, prin dovedirea anumitor împrejurări, răspunderea comitentului pentru fapta prepusului sau poate fi inlaturata. Astfel, fostul Tribunal Suprem , în complet de 7 judecatori , prin Decizia nr.49/5 septembrie 1977 (Repertoriu de practica judiciara pe anii 1975-1980) a statuat ca: “Raspunderea comitentului nu-si gaseste temei legal şi deci nu poate fi angajata, printre altele, în cazurile în care a luat masurile necesare pentru a preintampina fapta pagubitoare a prepusului, când cel pagubit a stiut ca prepusul nu actionează în folosul comitentului ci în interesul sau propriu, sau prin incalcarea ori depasirea atributiilor ce decurgeau din functia incredintata, precum şi în cazurile în care activitatea prepusului a iesit din sfera în care comitentul avea obligaŃia sa-si exercite supravegherea, aceasta revenind celui ce a suferit paguba. De asemenea, comitentul nu are a raspunde pentru pagubele cauzate de prepus prin fapte ce nu au legatura cu functia incredintata, chiar daca ele au fost savarsite în timpul exercitarii acesteia”.

224

Este adevarat ca au existat şi pozitii contrare ale practicii judiciare, inclusiv ale fostului Tribunal Suprem. Astfel intr-o decizie nepublicata (nr.27 din 18 aprilie 1983, Repertoriu de practica judiciara 1980-1985 pag. 153), fostul Tribunal Suprem, în complet de 7 judecatori, a stabilit ca “In conformitate cu prevederile art. 1000 alin. 3 C.civ. comitentii raspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor în functiile ce li s-au incredintat. Temeiul răspunderii comitentilor pentru fapta cauzatoare de prejudiciu a prepusilor il constituie obligaŃia ce o au de a garanta despăgubirea celor care au suferit daune prin actiuni comise de prepusi atat în exercitarea normala a atributiilor specifice functiei incredintate, cat si, deopotriva, prin fapte abuzive contrare normalei exercitari a functiei, ori prin care aceste atributii au fost depasite de prepus. Pentru angajarea răspunderii comitentilor este insa necesara, în toate cazurile, existenta unei legaturi vadite intre functia incredintata şi actiunea pagubitoare, a unui raport cauzal direct sau de o asemenea conexitate incat exercitarea functiei incredintate prepusului să fi ocazionat, în mod hotarator, comiterea faptei”. Se observa ca în aceasta a doua solutie, care este coforma cu o interpretare literala a art. 1000 al. 5 C. civ., se porneste de la fundamentul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului şi anume ideea de garantie a despăgubirii victimei pentru prejudiciul cauzat de prepus. Credem insa ca răspunderea comitentului nu poate fi angajata în mod obiectiv şi indistinct, doar pentru faptul ca prepusul savarseste fapta în exercitarea atributiilor functiei şi ca deci răspunderea incetează în cazul exercitarii abuzive a functiei, sau în cazul în care victima cunostea ca prepusul isi depaseste atributiile de serviciu. Victima va fi despăgubita şi în aceste situatii de catre prepus, care va raspunde pentru fapta proprie în temeiul art.998-999 C.civ. Efectele răspunderii comitentului în raporturile cu prepusul. Regresul comitentului. Comitentul care a platit despăgubirile are dreptul de a se regresa impotriva prepusului pentru recuperarea sumelor platite. Actiunea în regres a comitentului este o actiune civilă de drept comun. Comitentul care plateste preia prin subrogare toate drepturile şi actiunile victimei, inclusiv actiunea impotriva prepusului. Temeiul juridic al actiunii este art.998-999 C.civ. Prin urmare comitentul trebuie să dovedeasca toate elementele răspunderii pentru fapta proprie a prepusului. Comitentul poate recupera de la prepusul sau integral despăgubirile efectiv platite de el victimei. Pepusul nu se poate apara impotriva comitentului invocand prezumtia de răspundere instituita de art. 1000 alin. 3 C.civ.; el se poate apara numai dovedind fapta proprie a comitentului, fapta care ar fi determinat, total sau partial, producerea prejudiciului. Daca sunt mai multi prepusi ai aceluiasi comitent care au cauzat impreuna prejudiciul, în regresul comitentului se mentine răspunderea solidara a prepusilor. Daca prepusii unor comitenti diferiti au cauzat prejudicii unui tert, comitentul platitor poate să urmareasca pe celalalt comitent pentru ceea ce el a platit peste partea aferenta prepusilor sai. Regresul comitentului platitor impotriva propriilor prepusi este integral pentru toate sumele platite, nu numai pentru partea aferenta prepusilor respectivi.

225

Regresul comitentului care a platit mai mult decat partea sa, il are impotriva prepusului altui comitent, are ca obiect numai suma care corespunde partii din paguba pe care acestia au pricinuit-o. Daca au fost mai multi prepusi ai altui comitent, în limitele totalului părŃilor lor respective ei vor fi tinuti solidar faŃă de comitentul platitor.

226

TESTE: 1. Răspunderea prevăzută de art. 1000 alin. (2) din Codul civil se poate aplica: a) părintelui care a recunoscut pe copilul său ce avea situaŃia de copil din afara căsătoriei; b) adoptatorului; c) persoanelor fizice sau juridice, altele decât părinŃii sau adoptatorii, învestite cu drepturi şi

îndatoriri părinteşti. 2. Pentru a fi declanşată răspunderea părinŃilor pentru fapta copiilor lor minori trebuie îndeplinite şi condiŃiile: a) copilul să fie minor; b) să existe raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; c) copilul să fi avut discernământ în raport cu fapta săvârşită la data săvârşirii ei. 3. Când sunt îndeplinite toate condiŃiile generale şi speciale de răspundere a părinŃilor pentru fapta ilicită a copilului lor minor, victima are următoarele opŃiuni pentru acoperirea prejudiciului: a) să pretindă despăgubiri de la minor în temeiul art. 998-999 C.civ.; b) să pretindă despăgubiri de la ambii părinŃi, care răspund proporŃional cu culpa lor, în

temeiul art. 1000 alin.(2) C.civ.; c) să cheme în judecată pentru despăgubiri, în solidar, pe ambii părinŃi, împreună cu minorul,

în temeiul art. 1000 alin.(2) C.civ. coroborat cu art. 1003 C.civ. 4. Dacă mai mulŃi prepuşi ai unor comitenŃi diferiŃi au săvârşit împreună o faptă ilicită prejudiciabilă: a) victima poate să ceară oricăruia dintre prepuşi să acopere prejudiciul în totalitate; b) victima poate chema pe comitenŃii prepuşilor să acopere prejudiciul, comitenŃii

răspunzând, în acest caz, în solidar; c) fiecare comitent răspunde ca garant faŃă de victimă proporŃional cu contribuŃia prepusului

său.

227

RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE , DE EDIFICII SI DE LUCRURI IN GENERAL 1. RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE 2. RASPUNDEREA PENTRU RUINA EDIFICIULUI 3. RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE LUCRURI IN

GENERAL 4. RASPUNDEREA SPECIALA PENTRU ANUMITE CATEGORII DE

LUCRURI 5. RASPUNDEREA PENTRU LUCRURI ŞI ASIGURARILE DE RĂSPUNDERE

CIVILĂ 1. RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICII CAUZATE DE ANIMALE Sediul materiei il constituie art. 1001 C.civ. care prevede ca “Proprietarul unui animal, sau acela care se serveste de dansul, în cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla în paza sa, sau că a scăpat”. Domeniul de aplicatie al art. 1001 C.civ.; a) Animalele la care se refera art. 1001 C. civ. sunt animale apropriate într-o formă oarecare şi care pot fi efectiv supravegheate. Asta explica termenii “proprietar” şi “se foloseste de el”. Deci intra în domeniul de aplicare al textului :animalele domestice, animalele salbatice captive, din gradinile zoologice, circuri etc. Se raspunde pe art. 1001 C.civ. , pentru animalele salbatice din rezervatii ori din parcurile de vanatoare inchise în interiorul parcului, dar nu şi când prejudiciul a fost produs de animalele salbatice iesite din incinta rezervatiei ori parcului. Ulterior fostul Tribunal Suprem a extins răspunderea cu argumentul ca asupra acestor animale este posibila o interventie directa care să previna ori să impiedice producerea pagubei. Animalele salbatice care traiesc în libertate şi fac parte din fondul cinegetic nu angajează răspunderea statului pe temeiul art.1001 C.civ. Raspunderea unitatilor care gospodaresc vanatul va fi angajata numai în conditiile art. 998-999 C.civ. pentru fapta proprie; deci numai daca victima prejudiciului va face dovada directa a faptului ca paguba s-a produs din cauza ca unitatea nu si-a indeplinit indatoririle legale care ii reveneau în gospodarirea vanatului. b) Persoana care raspunde pentru animal este cea care la momentul producerii prejudiciului avea paza juridica a animalului. Paza juridica decurge din dreptul pe care il are o persoana de a se folosi de animalul respectiv, drept care implica prerogativa de comanda, de directie şi de supraveghere a animalului. Paza juridica poate fi transmisa. Daca nu se cunoaste cine se folosea de animal, va raspunde proprietarul sau. Paza juridica se prezuma ca apartine proprietarului pana la proba contrara.

228

Paza juridica nu se confunda cu paza materiala a animalului. Ele pot coexista. Numai paza juridica atrage aplicarea prevederilor art. 1001 C.civil. Cel care are paza materiala poate raspunde doar pe art. 998-999 pentru fapta proprie. In practica juridica au fost facute urmatoarele precizari: Daca exista o persoana care are dreptul de a se folosi de animal la data producerii prejudiciului, răspunderea va apartine acelei persoane şi nu proprietarului animalului. In caz de coproprietate sau de folosinta comuna a mai multor persoane, paza juridica exercitata în comun va atrage răspunderea solidara a celor carora ea apartine(art.1003 C.civ.). Daca prejudiciul este cauzat de mai multe animale cu proprietari diferiti, pentru care nu exista comunitate de paza juridica, răspunderea este divizibila şi nu solidara. Daca cel ce exercita paza materiala este victima prejudiciului, cel care are paza juridica va fi tras la răspundere. Se va avea în vedere şi comportamentul celui care a avut paza materiala. Fundamentul răspunderii. Cu privire la fundamentul răspunderii s-au conturat doua teorii: prima care intemeiază răspunderea pe ideea de risc şi , a doua , care o intemeiază pe ideea unei prezumtii de culpa în supraveghere, de vinovatie în exercitarea pazei juridice. Ultima teorie a suferit nuantari în ce priveste caracterul prezumtiei de răspundere de la caracterul ralativ pana la caracterul absolut al prezumtiei. La ultima fundamentare se adauga ideea de garantie a defectelor de comportament ale animalului respectiv. Aceasta idee de garantie explica răspunderea “pentru animalul scapat din paza”. Deci tendinta este spre afirmarea unei adevarate răspunderi obiective a celui care are paza juridica a animalului. Conditiile răspunderii pentru paza animalului. Victima trebuie să faca dovada prejudiciului cauzat de animal şi a faptului ca la data cauzarii prejudiciului animalul se afla în paza juridica a persoanei de la care se cer despăgubiri. Exonerarea de răspundere poate fi obtinuta numai daca se dovedeste fie: a. fapta victimei insasi, care a provocat reactia cauzatoare de prejudiciu, fie b. fapta unei terte persoane, sau c. cazul de forta majora, nu insa şi cazul fortuit. Efectele răspunderii: Victima poate urmari pe cel care are paza juridica a animalului temeiul art.1001 C.civ., iar pe cel care are paza materiala în temeiul art. 998-999 C.civil. 2. RASPUNDEREA PENTRU RUINA EDIFICIULUI

229

Sediul materiei il constituie art. 1002 C.civ., care prevede ca “proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este rezultatul lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie”. Domeniul de aplicare al răspunderii impune definirea notiunilor din art.1002 C. civil: a) Edificiul semnifica orice lucrare realizata de om, prin folosirea unor materiale care se incorporează solului devenind, astfel, prin asezarea lor durabila, în imobil prin natura sa. b) Ruina edificiului inseamna nu numai daramarea completa a edificiului, dar şi orice dezagregare a materialului. Nu intra în sfera notiunii “ruina edificiului “ demolarea voluntara, daramarea provocata de incendiu, proasta functionare a unui agregat, lipsa barei de protectie la o scara a imobilului. c) Ruina trebuie să fie urmarea lipsei de intretinere ori a unui viciu de constructie.Cu lipsa de intretinere este asimilata şi vechimea edificiului. d) Art.1002 C.civ. stabileste ca va raspunde proprietarul edificiului. Nu interesează cine e locatarul edificiului, cine are paza juridica a acestuia, cine este constructorul ori arhitectul, ci interesează cine este proprietarul sau actual. Deci răspunderea nu este intemeiata pe paza juridica a edificiului, ci pe calitatea de proprietar. La coproprietatea pe cote-parti ori în devalmasie, răspunderea proprietarilor este solidara. Cu dreptul de proprietate este asimilat dreptul de superficie, dar nu şi dreptul de uzufruct, uz ori de abitatie, când răspunderea va apartine în continuare nudului proprietar. Fundamentul răspunderii. In legatura cu fundamentul răspunderii s-au conturat doua teorii; a. teoria răspunderii subiective, care afirma ca la baza răspunderii proprietarul se afla o prezumtie de culpa (proprietarul nu a supravegheat starea imobilului şi nu a luat masurile necesare de intretinere).Practica juridica admite o prezumtie absoluta de culpa, şi b. teoria răspunderii obiective a proprietarului sau a răspunderii bazate pe ideea unei obligaŃii legale de garantie, independenta de orice vina a proprietarului. Consecintele sunt aceleasi în ambele situatii, atat pe planul conditiilor, efectelor cat şi în ce priveste cauzele de exonerare de răspundere. In practica judiciara se optează pentru răspunderea obiectiva fundata pe ideea de garantie. Conditiile răspunderii. Cauze de exonerare. Victima trebuie să dovedeasca :

- existenta prejudiciului; - raportul de cauzalitate dintre riuna edificiului şi prejudiciu; - faptul ca ruina edificiului a fost cauzata de lipsa de intretinere ori de un viciu de

constructie. Dupa dovedirea lor, intra în functie prezumtia de răspundere a priprietarului. Prezumtia de răspundere este irefragabila , deci proprietarul nu o poate rasturna prin simpla dovada a faptului ca a luat toate masurile pentru asigurarea intretinerii edificiului ori prevenirea oricaror vicii ale constructiei.

230

Exonerarea de răspundere se face dovedind: a) fapta victimei însăsi; b) fapta unui terŃ pentru care proprietarul nu este tinut a raspunde; c) cazul de forŃă majoră, nu însă şi cazul fortuit.

Efectele răspunderii. Proprietarul va raspunde şi va plati toate despăgubirile pentru acoperirea prejudiciului cauzat. Proprietarul va avea regres, dupa caz: a) impotriva vanzatorului imobilului (care garantează pentru vicii); b) impotriva locatarului, daca ruina s-a datorat acestuia; c) impotriva constructorului sau proiectantului, pentru viciile ascunse ale edificiului, cauza ruinei acestuia. 3. RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE LUCRURI IN GENERAL Temeiul legal al răspunderii il constituie art. 1000 alin. C.civil care prevede: “ Suntem, de asemenea, responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaŃi a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra”. O lunga perioada de timp s-a considerat ca textul este o simpla introducere la răspunderea pentru fapta altuia. Ulterior, dupa dezvoltarea masinismului, s-a cautat un text pentru a stabili răspunderea pentru fapta lucrului şi s-a admis ca art. 1000 alin. 1 C.civ. reglementează regula “răspunderii pentru prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza noastra”. Domeniul de aplicatie Este necesara precizarea unor notiuni folosite de art.1000 al.1 C.civ.: a) “ Lucru”. Initial s-a considerat ca art.1000 al.1 C.civ. se refera la “lucrurile mobile”, nu şi la imobile. Altii au redus aplicabilitatea lui la “lucrurile periculoase”. Interpretarea notiunii de lucru din art. 1000 al.1 C.civ. a fost făcută litaral, în sensul ca textul se refera la “lucrurile neinsufletite, atat mobile cat şi imobile, fără distincŃie daca acestea, prin natura lor, sunt sau nu potential periculoase, fără distinctia daca au sau nu un dinamism propriu ori daca au produs prejudiciul fiind în miscare sau aflandu-se în stationare”. Nu intra insa sub incidenta art. 1000 alin. 1C.civ. bunurile pentru care prin lege este instituita o răspundere speciala:animale sau edificii (dar numai daca prejudiciul a fost urmarea lipsei de intretinere ori a unui viciu de constructie). Exista, de asemenea, răspunderi speciale pentru lucruri ca: răspunderea pentru aeronave, pentru accidentele nucleare etc. Practica judiciara a facut aplicarea art. 1000 al 1 la accidente de circulatie, la cele legate de folosirea energiei electrice, explozii de cazane, conducte de gaze naturale, spargerea unei conducte de apa, caderea intr-o groapa neacoperita, surparea unui mal, caderea ghetii de pe acoperis, a unei glastre cu flori asezate pe pervazul unei ferestre sau a unui balcon. b) Paza şi paznic al lucrului

231

Sub aspectul răspunderii interesează paza juridica, nu paza materiala a lucrului. Paza juridica apartine persoanei fizice ori juridice care are, în mod independent, puterea, folosinta, diriguirea, controlul şi supravegherea asupra lucrului. De regula paza decurge dintr-un drept. Paza juridica se deosebeste de paza materiala. Paza juridica nu presupune neaparat contactul nemijlocit cu lucrul, element care caracterizeaza paza materiala. Paza materiala este o paza subordonata celei juridice. Nu decurge dintr-o putere de sine statatoare a paznicului şi nici nu ofera acestuia vreun drept de folosinta proprie privind lucrul respectiv. De cele mai multe ori ele apartin aceleiasi persoane, dar acest lucru nu este obligatoriu (ex. proprietarul autoturismului il incredintează unei alte persoane). Art. 1000 al.1 C.civ. se aplica celui care are paza juridica. Cel care are paza materiala raspunde în conditiile art.998-999 C. civil, deci daca se dovedesc elementele răspunderii pentru fapta proprie. Practica judiciara a stabilit ca paza juridica apartine celui care are în fapt autoritatea, puterea de comanda, de directie asupra lucrului. Astfel, în locul criteriului care aseza la fundamentul răspunderii exclusiv dreptul de directie, autoritatea de drept, a fost adoptat un alt criteriu: criteriul directiei intelectuale, care considera ca simpla putere de fapt, chiar neintemeiata pe un drept care permite exercitarea independenta a directiei, a autoritatii asupra lucrului, este suficienta pentru a caracteriza paza juridica asupra acestuia.Aceasta solutie permite angajarea răspunderii tertului în situatia când lucrul este furat sau uzurpat. Cine va fi considerat ca are paza juridica în lumina acestui criteriu. a) In principiu, proprietarul lucrului care este prezumat , pana la proba contrara, ca este paznicul juridic al acestuia. Simpla dovada ca lucrul se afla în paza materiala a altuia nu inlatura calitatea de paznic juridic a proprietarului. Pentru a rasturna prezumtia, proprietarul trebuie să faca dovada ca a transmis paza juridica unei persoane (ex. prin inchirierea, imprumutarea lucrului) sau ca impotriva vointei sale a pierdut paza juridica(ex. lucrul i-a fost furat sau i-a fost uzurpat dreptul de catre un tert). Proprietarul isi mentine calitatea de paznic juridic şi în cazul în care a pierdut lucrul, precum şi în caz de neuz al lucrului. Solutia este discutabila, pentru ca nu ar trebui să existe diferenta de tratament juridic intre hot şi gasitorul lucrului, din punct de vedere al răspunderii pentru lucru. Se considera ca proprietarul lucrului nu pierde paza juridica a lucrului nici în cazul abandonarii sale cat timp acesta nu va fi preluat efectiv de catre organele de stat indreptatite. In caz de coproprietate, pe cote-parti ori în devalmasie, paza juridica se prezuma ca apartine solidar tuturor copropritarilor. Prezumtia este relativa. b) Titularii dezmembramintelor dreptului de proprietate- uzufruct, uz, habitatie, servitute aparenta- sunt prezumati ca au paza juridica asupra lucrului.

232

c) Posesorul are, de asemenea , calitatea de paznic juridic al lucrului. d) Proprietarul lucrului poate transmite paza juridica asupra lucrului printr-un act juridic, de exemplu inchiriere, imprumut de folosinta. Deci paznic juridic va fi locatarul, comodatarul, adica un simplu detentor precar. Esential este ca detentorul precar să dispuna în mod independent de puterea de directie, controlul şi supravegherea privind folosirea lucrului. In cazul în care un utilaj a fost transmis insotit de deservantul sau, spre a fi folosit la lucrari în alta unitate, instanta suprema a decis ca paza juridica nu se transmite, ci ramane la unitatea careia utilajul ii apartine şi la care este incadrat deservantul, în masura în care puterea de directie, control şi supraveghere a ramas la unitatea titulara a utilajului. Daca proprietarul transmite doar folosinta independenta a lucrului unei alte persoane, se va face distincŃie intre paza juridica a structurii lucrului, care va ramane la proprietar si, în consecinta, acesta va raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului, şi paza juridica a folosintei lucrului, urmand ca cel care a primit-o să raspunda pentru prejudiciul produs de lucru un timpul utilizarii acestuia. O aplicatie particulara a acestui principiu o face art. 13 din O.G. nr. 51/28 august 1997 privind contractul de leasing, text care prevede ca “ Din momentul încheierii contractului, finantatorul este exonerat de orice răspundere faŃă de terŃi pentru prejudiciile provocate prin folosinta bunului de catre utilizator”. e) Hotul care isi insuseste lucrul impotriva vointei proprietarului. Practica judiciara a stabilit ca, prin furt, paza juridica s-a transferat de la proprietar asupra hotului şi , în consecinta, acesta din urma va trebui să raspunda în conformitate cu art. 1000 alin.1C.civil. Hotul isi insuseste bunul cu intentia de a se comporta faŃă de acesta ca un proprietar. Daca proprietarului i se poate retine o vina în inlesnirea furtului, impreuna cu hotul este chemat să raspunda şi proprietarul (dupa unii autori, baza prevederilor art. 998-999 C.civ., dupa altii pe baza art.alin. 1 C.civ.). Problema repararii prejudiciilor cauzate de lucrurilor furate s-a pus în cazul autovehiculelor. Victima prejudiciului va fi despăgubita şi atunci când prejudiciul va fi cauzat de catre persoane care au produs accidentul. In sfera asigurarii intra obligaŃia asiguratorului de a plati nu numai când răspunderea civilă revine asiguratului, ci şi cand:

a. cel care conduce autovehiculul era o alta persoana decat asiguratul (art. 51 al. 1. Legea nr. 136/1995), adica o persoana care conducea cu sau fără consimtamantul proprietarului (comodatar sau hot); b. când nu exista persoana a carei responsabilitate civilă să fie angajata pentru ca autorul accidentului a ramas neidentificat, dar automobilul şi proprietarul au fost identificati. Deci asigurarea functionează şi în lipsa persoanei responsabile.

Este de mentionat ca , potrivit legii, despăgubirile se platesc în caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane, chiar daca autorul prejudiciului a ramas neidentificat.

233

f) Prepusul unui comitent care, abuzand de functiile incredintate, isi insuseste în fapt puterea de control, directia şi folosinta asupra lucrului. Nu este vorba de prepusul care foloseste lucrul”in exercitarea functiilor incredintate”, prepus care, în acest cadru, este numai un simplu paznic material al lucrului. Ex. soferul care, abuzand de functiile sale, foloseste în interes propriu autovehiculul intreprinderii. Prin aceasta el isi insuseste , în fond paza juridica a lucrului si, drept urmare, răspunderea să pentru prejudiciul cauzat ar trebui să fie angajata pe temeiul art.1000 alin.1 C.civil. Practica judiciara a optat pentru alta solutie, asimiland “abuzul în exercitarea functiei” cu “exercitiul normal al functiei incredintate”, deci se raspunde pe temeiul art. 1000 alin. 3 C. civil. g) Autovehiculele de scoala, în cazul în care accidentul este produs de catre cel care invata. Se admite ca cel care ia lectii are paza materiala a lucrului, iar cel care i-a incredintat autovehiculul-scoala de sofer, proprietarul- are şi pastrează paza juridica a acestuia. In timpul examenului pentru carnetul de conducere, paza juridica este preluata de cel care sustine examenul şi deci, nu trece asupra examinatorului. Fapta lucrului. Ce se intelege prin “fapta lucrului” ? Pentru a explica ce se intelege prin “fapta lucrului”, au fost propuse urmatoarele criterii: a) fapta autonoma a lucrului, independenta de participarea omului; b) criteriul viciului propriu al lucrului care a determinat prejudiciul; c) criteriul iesirii lucrului de sub controlul şi autoritatea omului In practica judiciara se admite ca ne aflam în fata unei fapte a lucrului, în acele cazuri în care, chiar daca fapta omului a fost prezenta în raportul cauzal, lucrul în miscare sau stationare a constituit cauza principala, daca nu chiar exclusiva, a producerii prejudiciului şi nu a fost o simpla prelungire a gestului omului. Persoana indreptatita să beneficieze de prevederile art. 1000 alin.1 C.civil. Textul poate fi invocat, în principiu, de catre victima prejudiciului si, bineinteles, de succesorii în drepturi ai acestuia. Paznicul material poate invoca răspunderea paznicului juridic, în temeiul art. 1000 alin. 1 C.civ.,daca însuşi paznicul material este victima a prejudiciului şi nu s-a retinut vina să exclusiva. Art. 1000 alin. 1 C.civ. constituie o garantie inscrisa în favoarea prejudiciului. In literatura juridica şi practica judiciara au fost facute urmatoarele precizari cu privire la răspunderea pentru lucruri: a. Daca intre paznicul juridic al lucrului şi victima prejudiciului a existat un contract privind folosirea lucrului, în principiu, răspunderea pentru prejudiciile cauzate va fi o răspundere

234

contractuală nu delictuală. Se admite, totusi, ca în cazul în care prejudiciul a constat în cauzarea unei vatamari corporale sau moartea victimei, răspunderea celui care are paza juridica a lucrului va fi o răspundere delictuală. b. Care e temeiul răspunderii paznicului lucrului, atunci când victima, prin bunavointa paznicului, a participat la folosirea lucrului. Este cazul accidentarii unei persoane care era transportata benevol intr-un autovehicul. Au fost formulate doua teorii: 1. opinia majoritara este în sensul ca persoana transportata benevol, care a suferi prejudiciul, va putea să obtina despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului, nu insa în temeiul art.1000 al.1 C.civ., ci în temeiul art.998-999 C.civ., adica facand dovada vinei acestuia, pentru ca cel ce a acceptat folosinta gratuita a lucrului a acceptat riscurile folosirii acestuia; 2. opinia spre care se inclina, în prezent, în practica judiciara porneste de la constatarea ca prevederea legala nu face nici o distincŃie dupa cum folosirea lucrului în timpul transportului a avut loc benevol sau cu titlu oneros. Se conchide ca simplul fapt ca victima beneficiază de folosinta lucrului, nu este de natura să inlature, prin insusi, dreptul acesteia de a beneficia de prevederile art. 1000 alin. 1C.civil. Se face o singura rezerva, când este vorba nu de transportul persoanei, ci de un transport de marfuri(bunuri), cu titlu oneros sau gratuit, caz în care urmează să functioneze răspunderea contractuală şi nu cea delictuală. c. când victima se foloseste clandestin de lucru(este un pasager clandestin), se sustine, dupa unii autori, ca paznicul juridic ar raspunde pe temeiul art.1000 alin.1 C.civ.,iar, dupa altii, ca nu ar raspunde. In sfarsit, alti autori spun ca victima prejudiciului poate cere despăgubiri nu pe baza art. 1000 alin.1 C. civ.,ci pe temeiul art 998-999 C.civ., cu luarea în considerare a propriei vinovatii. Fundamentul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucru. Exista doua teorii:

a) teoria subiectiva a răspunderii, care intemeiază răspunderea pe ideea unei prezumtii de vina a paznicului juridic. Evolutia în practica şi literatura a fost de la prezumtia relativa de vina a celui care exercita paza juridica la prezumtia absoluta de culpa şi de aici spre răspunderea obiectiva (indiferent de culpa); b) teoria obiectiva a răspunderii care nu mai leaga răspunderea pentru lucruri de ideea de vina a paznicului juridic. Ea este fundata pe ideea de risc (cine culege profitul lucrului, suporta şi răspunderea pentru pagubele pricinuite de acesta).

Conditiile răspunderii Victima prejudiciului trebuie să faca dovada prejudiciului, precum şi a raportului de cauzalitate dintre “fapta lucrului”si “prejudiciu”. Privitor la dovada calitatii de paznic juridic, victima va beneficia de prezumtia de paza care se refera la proprietarul lucrului ori la ceilalti titulari de drepturi reale asupra acestuia. Dupa dovada conditiilor de mai sus , toate celelalte elemente ale răspunderii sunt prezumate.

235

Cauze de exonerare de răspundere. Pentru a se exonera de răspundere, paznicul juridic trebuie să dovedeasca : a. fapta victimei; b. fapta unui tert; pentru care nu este tinut a raspunde; c. cazul de forta majora , dar nu şi cazul fortuit. Fapta victimei şi fapta tertului sunt exoneratoare daca au calitatea forŃei majore; altminteri, ele conduc la reducerea răspunderii. Forta majora trebuie să constea intr-o imprejurare externa şi invincibila , fără relatie cu lucrul care a provocat dauna sau insusirile sale naturale. Deci, absolut invincibila, absolut imprevizibila (avand caracter extraordinar). Daca nu are aceste caracteristici, este un caz fortuit. Pentru a conduce în totala exonerare de răspundere, forta majora trebuie să fi fost singura cauza a producerii prejudiciului. Daca împrejurările care au intervenit şi au condus la producerea prejudiciului nu intrunesc caracterele forŃei majore, dar nici nu implica vinovatia paznicului juridic, ele constituie un simplu caz fortuit. Cazul fortuit, desi exclude şi el vinovatia paznicului juridic (ex.explozia unui cauciuc), nu il exonerează de răspundere. Cazul fortuit, în materia răspunderii pentru fapta lucrului, inseamna: a) anumite împrejurări exterioare lucrului, independente de vina paznicului, dar nu au nici caracterul exceptional, nici caracterul absolut imprevizibil şi invincibil al forŃei majore. b) împrejurări extrinseci lucrului, neimputabile paznicului juridic, care au dus la producerea prejudiciului (viciile ascunse ale lucrului, defecte de fabricatie, cauze interne care nu puteau fi cunoscute de paznicul juridic, ca de exemplu: ruperea unei piese , spargerea unui cauciuc etc.). Pe ce temei victima prejudiciului ar putea chema în judecata pe fabricantul vinovat de defectiunile de fabricatie? Tribunalul Suprem a admis ca victima il poate chema în temeiul art.998-999 Cod civil. Efectele răspunderii pentru lucruri: 1. Victima prejudiciului este indreptatita să obtina despăgubiri de la cel ce are paza juridica a lucrului. Ea poate sa-l actioneze direct pe cel care are paza materiala a bunului, dar în temeiul art. 998-999 C.civ. Daca paznicul juridic a platit despăgubiri, el se poate regresa impotriva paznicului material, cu conditia să faca dovada vinovatiei acestuia în temeiul art. 998-999 C. civil. Daca a participat şi un tert, în limitele participarii acestuia se poate regresa şi impotriva lui. 2. Incidenta asigurarii de răspundere civilă. Exista un sistem de asigurari pentru răspundere civilă cauzate prin “fapta lucrului”, în scopul protectiei victimei.

236

3. Victima are optiunea intre formele de răspundere (a paznicului juridic sau a celui material), cu conditia de a se supune exigentelor de proba pe care fiecare dintre caile mantionate le comporta. Regula este ca prejudiciul este unic şi deci despăgubirea trebuie să fie unica. Prin urmare, nu se obtine mai multe despăgubiri pentru acoperirea aceluiasi prejudiciu. Raspunderea civilă în cazul coliziunii intre autovehicule. In cazul coliziunii intre autovehicule, lucru(autovehicul) cauzează un prejudiciu unui alt lucru (autovehicul). Pentru prejudiciul cauzat terŃelor persoane se aplica art.1000 al.1 C.civil. Se pune insa intrebarea cum va fi solutionata problema răspunderii intre cei doi proprietari de autovehicule. Va trebui distins intre doua situatii: 1. daca s-a facut dovada culpei părŃilor sau dovada ca numai fapta unui lucru a cauzat prejudiciul, va raspunde cel care se afla în culpa; 2. daca aceasta dovada nu a fost facuta, pentru rezolvarea problemei, au fost propuse trei solutii; a) fiecare participant la coliziune ar trebui sa-l despăgubeasca pe celalalt pentru prejudiciul produs de lucrul pe care il are în paza, in temeiul art. 1000 al.1 C.civ.; b) să se aplice regulile din materia culpei comune, şi anume: intreg prejudiciul se cumulează intr-o masa unica, care se repartizeaza proportional cu culpa fiecaruia, iar daca gravitatea culpei nu se poate stabili, prejudiciul se suporta în mod egal de parti; c) ultima solutie este cea a anihilarii reciproce a prezumtiilor de răspundere şi reintoarcere la principiile răspunderii pentru fapta proprie(in temeiul art. 998 şi 999 C.civ.). Aceasta solutie a fost consacrata de practica judiciara. Deci, în cazul coliziunii intre autovehicule, prezumtia de răspundere a conducatorilor se anihilează reciproc, fiecare raspunzand pentru culpa dovedita. Daca se dovedeste culpa ambilor paznici (sau a prepusilor), totalitatea prejudiciilor va fi impartita în raport de gravitatea culpelor. Si în sfarsit, daca nici unul nu va reusi să faca dovada culpei celuilalt, fiecare va suporta prejudiciul suferit din cauza coliziunii. Anihilarea prezumtiilor de răspundere presupune ca lucrurile cauzatoare de prejudiciu să fie de egala forta de pericol (ex. doua autovehicule, şi nu o bicicleta şi un autovehicul). 4. RASPUNDEREA SPECIALA PENTRU ANUMITE CATEGORII DE LUCRURI Exista reglementari speciale pentru: -răspunderea civilă pentru pagube nucleare; -răspunderea pentru prejudiciile cauzate de aeronave. Aceste răspunderi sunt guvernate de legi speciale, care se completează cu pricipiile de drept comun.

237

Raspunderea pentru pagubele nucleare este reglemtata de Legea nr. 61/1974 cu privire la desfasurarea activitatilor in domeniul nuclear. Fundamentul răspunderii este cel obiectiv, independent de culpa. Art. 33 din lege prevede ca “titularul de autorizatie raspunde exclusiv, independent de culpa sa”. Daca apar pagube pricinuite de un accident nenuclear impreuna cu unul nuclear, se considera in intrgime cauzate de un accident nuclear. Se instituie o prezumtie de cauzalitate nucleara cu privire la prejudiciile mentionate. Raspunderea faŃă de victima a mai multor titulari de autorizatii este divizibila. Cuantumul maxim al răspunderii fiecarui titular de autorizatie se stabileste de Guuvern, in limitele unui plafon stabilit de lege. Pentru garantarea plafonului răspunderii, titularul de autorizatie este obligat sa incheie si sa mentina o asigurare de răspundere civilă sau sa-si asume orice alta garantie financiara. Cauzele de exonerare de răspundere sunt si ele limitativ prevazute de lege, si anume, daca accidentul e urmarea directa a unor acte de conflict armat sau a unor calamitati cu caracter catastrofal. Termenul de prescriptie extinctiva pentru actiunea in repararea pagubei este de 10 ani de la data la care victima pagubei a avut sau putea sa aiba cunostinta de paguba si titularul de autorizatie raspunzator. Daca se produce o agravare a pagubei inlauntrul sau dupa expirarea termenului de prescriptie mentionat, victima care a obtinut o despăgubire poate formula o noua pretentie. Dupa unii autori, pentru noua pretentie va curge un nou termen de prescriptie extinctiva, de 10 ani. Raspunderea civilă pentru pagubele cauzate de aeronave. Sediul material ii constituie art. 47 din Codul aerian (Ordonanta Guvernului nr. 29 din 22 august 1997), care prevede ca Operatorul aerian (adica persoana fizica sau juridica angajata sau care isi propune sa se angajeze in operarea aeronavelor –n.n.) raspunde pentru orice prejudiciu care a produs decesul sau vatamarea sanatatii pasagerilor, ori avarierea sau pierderea bagajelor, a marfii si/sau a postei. Regimul răspunderii operatorului aerian este pentru transporturile aeriene internaŃionale, stabilit in conformitate cu convenŃile si intelegerile internaŃionale la care Romania este parte, iar pentru transporturile aeriene interne, in conformitate cu prevederile dreptului comun, in masura in care nu s-a stabilit altfel printr-o lege speciala. Dispozitiile art. 47 trebuie coroborate cat priveste cazurile in care intervine răspunderea operatorului aerian cu dispozitiile art. 3 alin. Din Codul aerian , care defineste accidentul aerian ca fiind “ un eveniment legat de utilizarea unei aeronave, care se produce intre momentul in care o persoana se imbarca la bordul acestuia, cu intentia si cu dreptul legal de a efectua un zbor, si momentul cand toate persoanele aflate la bord sunt debarcate si in cursul caruia “ o persoana este ranita grav sau mortal datorita faptului ca se gaseste: - in/sau pe aeronava; - in contact direct cu aceasta sau cu un obiect care este fixat in aeronava: - in contact direct cu o parte oarecare a aeronavei, inclusiv cu partile care se detasează din aceasta; - expusa direct aspiratiei sau suflului motoarelor sau elicelor”.

238

Se exclud din categoria accidentelor urmatoarele situatii: decesul la bordul aeronavelor provenit dintr-o cauza naturala, ranirea grava, sau decesul oricarei persoane de la bord, ca urmare a unei tentative de sinucidere; ranirea grava sau mortala la bordul aeronavei, provocata de o alta persoana; ranirea grava sau mortala care nu rezulta direct din exploatarea la sol sau in zbor a aeronavei; Ranirile datorita pasagerilor clandestini care se ascund in afara zonelor care sunt, in mod normal, accesibile pasagerilor si echipajului. In contractul de transport aerian este inclusa si o clauza de asigurare, pentru accidente sau moarte, astfel ca in aceste cazuri despăgubirile sunt platite de asigurator. Asigurarea contra daunelor fizice ca urmare a prabusirii unui avion, numita si asigurare ”Casco”, protejează asiguratul impotriva pierderii cauzate de avarierea aparatului asigurat. Se incheie pentru ”toate riscurile si este valabila atunci cand aparatul de zbor se afla la sol, in aer sau in ambele situatii”. Asigurarea aviatica de răspundere civilă acopera răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate din culpa proprietarilor si utilizatorilor aparatului de zbor. Asigurarea aviatica ofera protectie pentru cheltuielile medicale in mod similar celei oferite de asigurarea auto. In caz de coliziune de aeronave nu operează prezumtiile de responsabilitate, ci răspunderea se stabileste în raport cu culpa comandantilor de aeronava.

Daca nici unul nu e in culpa, fiecare dintre exploatanti va suporta daunele ce s-au cauzat aeronavei proprii, personalului imbarcat, incarcaturii si tertilor. Din ansamblul dispozitiilor rezulta ca la baza răspunderii pentru prejudiciile cauzate de aeronave se afla conceptia unei răspunderi obiective. 5. RASPUNDEREA PENTRU LUCRURI SI ASIGURARILE DE RASPUNDERE CIVILA In Romania, activitatea de asigurare se desfasoara sub forma asigurarilor facultative si obligatorii, precum si a operatiunilor de reasigurare. In asigurarea facultativă, raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligaŃiile fiecarei parti, se stabilesc prin contractul de asigurare. In asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligaŃiile fiecarei părŃi sunt stabilita de Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind regimul juridic al asigurarilor. Asigurarile de răspundere civilă sunt de doua feluri: 1) Asigurarile prin efectul legii, care operează de drept , cum este asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Potrivit art. 48 alin.1 din Legea nr. 136/1995, “persoanele fizice si cele juridice, care detin autovehicule supuse inmatricularii in Romania, sunt obligate sa le asigure pentru cazurile de

239

răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei”. Persoanele care intra pe teritoriul Romaniei cu autovehicule inmatriculate in starinatate se considera asigurate, daca poseda documente internaŃionale de asigurare valabile pe teritoriul Romaniei, sau daca numarul de inmatriculare atesta existenta asigurarii potrivit convenŃei bilaterale incheiate intre Birourile asiguratorilor de autovehicule din Romania si din tara de origine. Asiguratorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, faŃă de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, indiferent de locul in care au fost produse accidentele de autovehicule, atat in timpul mersului, cat si in timpul stationarii. Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanele pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri. In caz de vatamare corporala sau deces, despăgubirile se acorda pentru persoanele aflate in afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate in acel autovehicul, numai daca acestea nu erau transportate in baza unui raport contractual existent cu detinatorul autovehiculului respectiv. Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acorda pentru bunurilor aflate in afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate in acel autovehicul, numai daca acestea nu erau transportate in baza unui raport contractual existent cu detinatorul autovehiculului respectiv, precum si daca nu apartineau detinatorului ori conducatorului autovehiculului rapunzator de producerea accidentului. Despagubirile se stabilesc pe baza convenŃei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator, ori, in cazul in care nu s-a realizat intelegerea, prin hotarare judecatoreasca pronuntata in Romania. Conventia incheiata numai intre asigurat si persoana pagubita, urmata de o hotarare judecatoreasca de expedient, care consfinteste tranzactia acestora, il obliga pe asigurator la plata. Asiguratorul recuperează sumele platite drept despăgubiri de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei, in urmatoarele cazuri: a) accidentul a fost produs cu intentie; b) accidentul a fost produs in timpul savarsirii, cu intentie, a unor infractiuni la circulatia pe drumurile publice; c) accidentul a fost produs in timpul cand autorul infractiunii savarsite cu intentie incearca sa se sustraga de la urmarire;

d) persoana razpunzatoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimtamantul asiguratului.

2)Asigurarile facultative de răspunderte civilă pentru vatamarea corporala sau decesul unei persoane, avarieirea sau distrugerea unor bunuri si alte pagube, pentru care asiguratul raspunde in baza legii faŃă de tertele persoane pagubite, si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil sunt prevazute de art.41 alin. 1 din Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995.

240

Drepturile pesoanelor pagubite se vor exercita impotriva celor raspunzatoare de producerea pagubei. Asiguratul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite, in limitele obligaŃiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. Despagubirea se stabileste pe baza convenŃei dintre asigurat, persoana pagubite si asigurator, potrivit contractului de asigurare ori prin hotarare judecatoreasca. Asiguratul plateste despăgubirea nemijlocit celui pagubit, in masura in care acesta nu a fost despăgubit de asigurat. Daca pagubitul a fost despăgubit de asigurat, asiguratorul va plati acestuia despăgubirea. In conditiile legii, victima isi acopera diferenta de prejudiciu neacoperita de asigurator de la cel responsabil lui.

241

TESTE: 1. În baza art. 1001 C.civ., se poate angaja răspunderea paznicului juridic pentru prejudiciile cauzate de: a) animalele sălbatice aflate în stare de libertate, dacă victima dovedeşte că paguba s-a

produs din cauză că gestionarul nu şi-a îndeplinit obligaŃiile ce-i reveneau în gestionarea vânatului;

b) animalele sălbatice din rezervaŃii şi din parcuri de vânătoare închise, dar numai când pagubele sunt produse în interiorul acestor parcuri sau rezervaŃii;

c) animalele domestice. 2. Lucrurile prevăzute la art. 1000 alin.(1) C. civ. ce pot cauza prejudicii unei persoane, pot fi: a) bunuri însufleŃite sau neînsufleŃite; b) numai bunuri având un dinamism propriu; c) numai bunuri periculoase; d) bunuri aflate în staŃionare sau în mişcare; e) numai bunuri mobile. 3. DeŃine paza juridică a lucrului şi răspunde în temeiul art. 1000 alin.(1) C.civ.: a) posesorul de bună sau de rea-credinŃă; b) hoŃul; c) elevul care ia lecŃii de conducere, utilizând în acest scop, autoturismul proprietate a şcolii

de şoferi.

242

DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 1. PATRIMONIUL – GAJUL GENERAL COMUN AL CREDITORILOR

CHIROGRAFARI 2. MĂSURI DE CONSERVARE A PATRIMONIULUI DEBITORULUI 3. ACłIUNEA OBLICĂ (INDIRECTĂ SAU SUBROGATORIE) 4. ACłIUNEA REVOCATOARE (PAULIANĂ) 1. PATRIMONIUL – GAJUL GENERAL COMUN AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI CreanŃa creditorului îi oferă acestuia anumite drepturi asupra patrimoniului debitorului său, care au ca scop asigurarea executării obligaŃiei fie în natură, fie prin echivalent. Art. 1718 C.civ. prevede că: “Oricine (debitorul – n. n.) este obligat personal, este Ńinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare”. Textul precitat instituie dreptul de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debiotrului său. Acesta nu poartă asupra unor bunuri determinate, ci asupra unei universalităŃi, patrimoniul debitorului, deci actele pe care debitorul le încheie fără fraudă şi care îi modifică patrimoniul sunt opozabile creditorilor chirografari. Dreptul de gaj general nu conferă nici o preferinŃă, toŃi creditorii chirografari vin în concurs la urmărirea bunurilor debitorului lor. Dreptul de gaj general conferă creditorului dreptul: a) să ceară executarea silită asupra bunurilor debitorului; b) să ceară luarea unor măsuri conservatorii asupra patrimoniului debitorului; c) să intenteze acŃiunea oblică în cazul în care debitorul nu intentează acŃiune pentru

valorificarea unor drepturi ce-i aparŃin; d) să intenteze acŃiunea revocatoare (pauliană) în cazul în care debitorul încheie acte juridice

în frauda creditorilor săi chirografari. 2. MĂSURI DE CONSERVARE A PATRIMONIULUI DEBITORULUI Pentru a se evita ca la scadenŃă debitorul să fie lipsit de elemente active în patrimoniul său, adică să fie insolvabil, legea acordă creditorilor chirografari anumite mijloace juridice destinate să asigure conservarea patrimoniului debitorului lor. Acestea sunt măsurile conservatorii (actele conservatorii) care au ca scop numai conservarea patrimoniului, nu şi executarea obligaŃiilor. Măsurile conservatorii pot consta în: a) cererea de înfiinŃare a unui sechestru asiguratoriu; b) cererea de efectuare a inscripŃiei imobiliare (când debitorul neglijează efectuarea ei); c) dreptul creditorilor de a interveni în procesele debitorilor lor cu privire la bunuri din

patrimoniul acestora şi în procesele de împărŃeală ale debitorului, “ca nu cumva împărŃeala să se facă cu viclenie în vătămarea dreptului lor”;

d) dreptul creditorului de a intenta acŃiune în declararea simulaŃiei.

243

Pentru a lua o măsură conservatorie, creditorul nu trebuie să dovedească insolvabilitatea debitorului, ci numai un interes serios şi legitim. 3. ACłIUNEA OBLICĂ (INDIRECTĂ SAU SUBROGATORIE) AcŃiunea oblică este acea acŃiune în justiŃie pe care creditorul o exercită prin valorificarea unui drept care aparŃine debitorului său. Ea se mai numeşte indirectă sau subrogatorie, pentru că este exercitată de creditor în numele debitorului său, dar va conduce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor. AcŃiunea oblică este reglementată de art. 974 C.civ., care dispune că “Creditorii pot exercita toate drepturile şi acŃiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”. AcŃiunea oblică, ca de altfel şi acŃiunea pauliană reglementată de art. 975 C.civ., constituie derogări de la principiul pus de art. 973 C.civ. care prevede: “ConvenŃiile n-au efect decât între părŃile contractante” (principiul relativităŃii efectelor contractului). Domeniul de aplicaŃie. Creditorul va putea exercita numai acŃiunile cu privire la drepturi al căror titular este debitorul, deci care se află în patirmoniul acestuia şi care, datorită pasivităŃii debitorului, sunt pe cale a se pierde. Se admite că pe calea acŃiunii oblice pot fi exercitate şi căile de executare silită. Un creditor chirgrafar nu se poate substitui debitorului în administrarea patrimoniului său, debitorul rămâne liber să efectueze orice fel de act juridic, dispunând în mod liber de bunurile sale. El poate contacta noi datorii sau dobândi noi drepturi. Creditorul nu poate intenta acŃiuni ale debitorului său care au un caracter strict personal, fie nepatrimoniale, fie cu caracter patrimonial (ex. pensie de întreŃinere). CondiŃiile intentării acŃiunii oblice sunt: - debitorul să fie inactiv. După pornirea acŃiunii de către creditor, debitorul o poate prelua,

intervenind în proces; - creditorul trebuie să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acŃiunea (ex. când

debitorul este insolvabil, dacă este solvabil, acŃiunea poate fi respinsă ca lipsită de interes);

- creanŃa pe care o are creditorul trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă. Nu se cere ca debitorul să fie introdus în proces, dar el poate interveni în procesul pornit de creditorul său. Efectele acŃiunii oblice: - pârâtul, acŃionat de creditor, îi va putea opune acestuia toate apărările pe care le-ar fi putut

opune şi debitorului; - dacă creditorul câştigă procesul, bunul asupra căruia purta dreptul ce era ameninŃat cu

pierderea este readus în patrimoniul debitorului. El va servi la asigurarea gajului general al tuturor creditorilor chirografari. De aceea o acŃiune directă prezintă mai mare interes pentru creditor, care nu va mai suporta, în cazul admiterii ei, concurenŃa celorlalŃi creditori chirografari. Dar o asemenea acŃiune poate fi intentată numai în cazurile expres prevăzute de lege, şi anume:

244

1) în cazul contractului de antrepriză (lucrătorii pot acŃiona direct pe beneficiarul construcŃiei pentru plata sumelor ce li se cuvin, sărind peste antreprenorul care i-a angajat);

2) în cazul contractului de mandat, când pentru executarea contractului mandatarul îşi substituie, pe baza unui contract separat, o altă persoană. Mandantul din primul contract are o acŃiune directă faŃă de submandatar, deşi este terŃ faŃă de contractul prin care s-a produs substituirea.

4. ACłIUNEA REVOCATORIE (PAULIANĂ) Sediul materiei îl constituie art. 975 C.civ., care prevede că: “Ei (creditorii – n.n.) pot, de asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor”. Din definiŃia dată de art. 975 C.civ., rezultă că acŃiunea pauliană este mijlocul juridic prin care creditorul poate ataca actele juridice încheiate de debitor în frauda dreptului său de gaj general. AcŃiunea revocatorie este deci acŃiunea prin care creditorul poate cere revocarea (desfiinŃarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în scopul prejudicierii creditorului, adică actele prin care debitorul îşi creează sau măreşte o stare de insolvabilitate. Domeniul de aplicare. AcŃiunea pauliană nu are ca obiect actele care privesc drepturile personale nepatrimoniale, ori drepturile patrimoniale care se nasc din drepturi personale nepatrimoniale sau drepturi patrimoniale care implică o apreciere de ordin subiectiv din partea debitorului (ex. revocarea unei donaŃii pe motiv de ingratitudine), sau cele care privesc drepturi personale neurmăribile (ex. pensia de întreŃinere). Este admisibilă, totuşi, acŃiunea revocatorie şi în ipoteza drepturilor de întreŃinere neurmăribile, dacă în stabilirea lor sunt fraudaŃi creditorii chirografari. CondiŃiile intentării acŃiunii pauliene: a) Actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu (adică debitorul şi-a cauzat sau şi-a

mărit o stare de insolvabilitate), adică debitorul îşi micşorează activul patrimonial. Dovada insolvabilităŃii debitorului incumbă creditorului. Nu se poate ataca un act prin care se stinge o obligaŃie existentă, nu “se pot ataca actele care reprezintă un refuz de îmbogăŃire” sau actele prin care debitorul contractează noi datorii, deoarece prin ele debitorul nu-şi micşorează activul patrimonial cu efect imediat, ci îşi creează riscul unei eventuale insolvabilităŃi în viitor. b) Frauda debitorului, care constă în aceea că debitorul a avut cunoştinŃă de rezultatul

păgubitor al actului faŃă de creditor, adică şi-a dat seama că îşi creează sau măreşte starea de insolvabilitate, şi aceasta indiferent de actul fraudulos este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.

Debitorul comite o fraudă dacă este conştient că prin actul respectiv îşi creează sau măreşte o stare de insolvabilitate. c) Creditorul trebuie să aibă o creanŃă certă, lichidă, exigibilă şi, în principiu, anterioară

actului atacat. Actul interesează creditorii prezenŃi, nu şi pe cei viitori. Data anterioară poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. Data nu trebuie să fie dată certă. Nu e necesar ca creditorul să aibă un titlu executoriu prin care să îi fie constatată creanŃa.

245

d) Complicitatea la fraudă a terŃului cu care debitorul a încheiat actul atacat. CondiŃia este cerută numai dacă se atacă un act cu titlu oneros.

Când actul este gratuit, este suficientă frauda debitorului. Frauda terŃului constă în faptul că terŃul cunoaşte că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil. Dacă bunul a fost înstrăinat unui subdobânditor, acŃiunea pauliană va putea fi introdusă şi împotriva subdobânditorului, cu condiiŃa dovedirii atât a fraudei dobânditorului cât şi a celui care a dobândit de la el. Efectele acŃiunii revocatorii. Actul atacat, dovedit fraudulos, va fi inopozabil creditorului. AcŃiunea produce efecte relative, în sensul că, drept urmare a admiterii ei, va fi reparat numai prejudiciul suferit de creditorul-reclamant. FaŃă de ceilalŃi creditori ai debitorului, acŃiunea pauliană nu produce nici un efect. Natura juridică a acŃiunii revocatorii. Ea aparŃine creditorului chirografar. Este, cu alte cuvinte, o acŃiune care se exercită de creditor în nume propriu şi se valorifică prin ea dreptul propriu al creditorului de a cere revocarea actului fraudulos. AcŃiunea oblică este exercitată de creditor în numele debitorului inactiv şi valorifică drepturile debitorului. Prin efectele sale, ea duce la desfiinŃarea actului, ca şi acŃiunea în anulare, dar revocarea are un efect relativ numai în raporturile dintre creditor şi terŃul dobânditor, în timp ce nulitatea produce efecte faŃă de orice persoană. În cazul acŃiunii revocatorii, actul este revocat numai în măsura prejudiciului suferit de creditor, adică în li itele creanŃei pentru a cărei realizare creditorul a intentat acŃiunea revocatorie, în timp ce în cazul acŃiunii în anulare sau în constatarea nulităŃii absolute are loc desfiinŃarea totală sau parŃială a actului şi repunerea părŃilor în situaŃia anterioară. Deci acŃiunea revocatorie are o natură proprie, ea este o acŃiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda dreptului creditorului său. Este o acŃiune personală, nu o acŃiune reală.

246

TESTE: 1. Pe calea acŃiunii oblice, creditorul: a) poate să facă acte de dispoziŃie sau de administrare pentru debitor; b) nu se poate substitui debitorului în administrarea patrimoniului său; c) nu poate intenta acele acŃiuni ce privesc drepturi patrimoniale ale debitorului, care au însă

un obiect neurmăribil. 2. Creditorul: a) poate intenta acŃiune în declararea simulaŃiei unor acte încheiate de debitorul lor, numai

dacă debitorul este insolvabil sau este pe cale să devină insolvabil; b) poate face o cerere de efectuare a înregistrării în cartea funciară a dreptului real dobândit

de debitorul său, când acesta neglijează efectuarea acestei înscrieri; c) poate interveni în procesele debitorului lor cu privire la bunuri din patrimoniul său şi în

procesele de împărŃeală ale debitorului “ca nu cumva împărŃele să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor”.

3. Oricare dintre creditorii chirografari ai unui debitor: a) poate să ceară luarea unor măsuri conservatorii asupra patrimoniului debitorului; b) poate să ceară executarea silită asupra bunurilor debitorului; c) poate să intenteze acŃiunea oblică sau acŃiunea pauliană, în cazurile şi în condiŃiile legii. 4. Când creditorul câştigă procesul prin care a pornit acŃiunea oblică: a) bunul asupra căruia purta dreptul ce era ameninŃat cu pierderea trece în patrimoniul

creditorului; b) bunul asupra căruia purta dreptul ce era ameninŃat cu pierderea este readus în patrimoniul

debitorului, creditorul (sau creditorii) care a introdus acŃiunea având un drept preferenŃial cu privire la acest bun, pentru satisfacerea creanŃei sale;

c) bunul asupra căruia purta dreptul ce era ameninŃat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului, el servind la asigurarea gajului general al tuturor creditorilor chirografari.

5. Prin intermediul acŃiunii revocatorii (pauliene),creditorul: a) poate ataca actul debitorului său care refuză să accepte o ofertă de donaŃie; b) poate ataca un act cu titlu gratuit al debitorului, numai dacă terŃul este complice la fraudă; c) poate ataca un act încheiat de debitorul său în frauda sa, chiar dacă nu şi-a cauzat sau şi-a

mărit o stare de insolvabilitate. 6. Creditorul: a) poate cere autorizarea instanŃei de a distruge ceea ce s-a făcut, încălcându-se obligaŃia de a

nu face, neputând cere şi daune-interese; b) poate cere autorizarea instanŃei de a duce el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului,

obligaŃia de a face, neîndeplinită de către debitor; c) poate cere autorizarea instanŃei să se distrugă ceea ce s-a făcut, încălcându-se obligaŃia de

a nu face, putându-se acorda şi daune-interese.

EFECTELE OBLIGAłIILOR

247

1. NOłIUNI GENERALE 2. EXECUTAREA DIRECTĂ (ÎN NATURĂ) A OBLIGAłIILOR. PLATA 3. CONDIłIILE PLĂłII 4. EXECUTAREA SILITĂ ÎN NATURĂ A OBLIGAłIILOR 5. EXECUTAREA INDIRECTĂ (PRIN ECHIVALENT) A OBLIGAłIILOR 6. CONVENłII CU PRIVIRE LA RĂSPUNDERE 7. EVALUAREA DESPĂGUBIRILOR (A DAUNELOR-INTERESE) 1. NOłIUNI GENERALE Orice raport juridic obligaŃional, indiferent de izvorul său, dă dreptul creditorului de a pretinde debitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva. Efectul oricărei obligaŃii este dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului de a pretinde şi a obŃine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaŃiei la care el este obligat (art. 1073 C.civ.). Tot ca efect al obligaŃiei apare şi dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitor, în ipoteza că acesta nu-şi execută obligaŃia asumată. Executarea exactă a prestaŃiei la care debitorul s-a obligat este executarea directă sau în natură a obligaŃiei. Executarea indirectă sau prin echivalent este folosită atunci când executarea în natură nu mai este cu putinŃă. “Orice obligaŃie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului” (art. 1075 C.civ.). 2. EXECUTAREA DIRECTĂ (ÎN NATURĂ) A OBLIGAłIILOR Executarea în natură a obligaŃiei înseamnă executarea prestaŃiei însăşi la care s-a obligat debitorul, şi nu plata unui echivalent bănesc în locul acesteia. Plata este executarea voluntară a obligaŃiei de către debitor, indiferent de obiectul ei. În limbaj juridic plata semnifică executarea oricărei obligaŃii. Plata nu înseamnă numai executarea voluntară a obligaŃiei, ci poate fi considerată un act juridic, o convenŃie între cel care execută şi cel care primeşte. Ea este un act juridic animo solvendi cu acceptul celui care primeşte plata. Sediul materiei îl constituie art. 1097-1121 C.civ. care reglementează plata ca un mijloc de stingere a obligaŃiilor.

248

3. CONDIłIILE PLĂłII Cine poate face plata. Plata poate fi făcută de orice persoană interesată sau chiar de o persoană neinteresată, de debitor personal sau prin reprezentant, de persoana obligată alături de debitor (codebitor solidar) sau pentru debitor (fidejusor sau cauŃiunea reală) şi chiar de un terŃ neinteresat, care poate face plata fie în numele debitorului (mandat sau gestiune de afaceri), fie în nume propriu (realizând o liberalitate). Există însă şi excepŃii de la regula prezentată mai sus, că orice persoană poate face plata, şi anume în cazul obligaŃiilor intuitu personae şi în cazul în care părŃile au convenit ca plata să nu fie făcută decât de debitor. În cazul în care plata are ca obiect executarea unei obligaŃii “de a da”, este necesar ca cel care face plata să aibă capacitatea de a înstrăina lucrul dat în plată, deci trebuie să aibă capacitatea de exerciŃiu şi să fie proprietarul lucrului dat în plată. Când plata s-a făcut cu bunul unei alte persoane, adevăratul proprietar va avea la îndemână acŃiunea în revendicare. Cui i se face plata. Art. 1096 C.civ. dispune că plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său, sau aceluia ce este autorizat de justiŃie sau de lege să primească pentru creditor. Deci pot primi plata: creditorul, moştenitorii creditorului, cesionarul (care a dobândit creanŃa prin cesiune), reprezentantul legal sau convenŃional al creditorului şi terŃului desemnat de justiŃie pentru a primi plata (ex. creditorul popritor). Cel ce primeşte plata trebuie să fie o persoană cu capacitate deplină de exerciŃiu. O plată făcută către o persoană incapabilă este sancŃionată cu nulitatea relativă. Obiectul plăŃii îl constituie executarea întocmai a obligaŃiei asumate. Creditorul nu poate fi obligat să primească altceva decât ce i se datorează, chiar când valoarea lucrului oferit ar fi egală sau chiar mai mare. Creditorul poate însă accepta o altă prestaŃie decât cea datorată, dar în acest caz obligaŃia nu se mai stinge prin plată, ci prin dare în plată. Bunul individual determinat trebuie restituit în starea în care se găsea în momentul predării. Debitorul răspunde de daunele produse după punerea să în întârziere. În ce priveşte bunurile de gen, se aplică regula genera non pereunt. Dacă calitatea nu e stabilită prin convenŃia părŃilor, bunurile trebuie să fie de o calitate mijlocie. Principiul indivizibilităŃii plăŃii. Cel care face plata trebuie să plătească datoria în întregime. Debitorul nu se poate elibera decât plătind tot ce datorează deodată. Există însă şi unele excepŃii de la principiul indivizibilităŃii plăŃii, şi anume dacă: a) prin convenŃia părŃilor se stabileşte că obligaŃia este divizibilă, pentru că regula

indivizibilităŃii este supletivă, nu imperativă;

249

b) în cazul decesului debitorului care lasă mai mulŃi moştenitori; c) în caz de stingere a obligaŃiei prin compensaŃie; d) când în locul debitorului datoria este plătită de fidejusori; e) când instanŃa acordă debitorului termen de graŃie. Data plăŃii. Plata trebuie făcută când datoria a ajuns la scadenŃă, adică a devenit exigibilă. Trebuie totuşi făcută distincŃie între obligaŃiile cu executare imediată (pure şi simple) şi obligaŃiile cu termen. La obligaŃiile cu executare imediată, plata trebuie făcută în momentul naşterii raportului juridic obligaŃional, chiar atunci ea devine exigibilă. Dacă obligaŃia este cu termen, plata exte exigibilă la termenul stabilit de părŃi; creditorul nu poate pretinde plata înainte de acest termen. Termenul este întotdeauna presupus a fi prevăzut în favoare debitorului, dacă nu s-a stabilit altfel. Dacă este în exclusivitate în favoarea debitorului, plata se poate face şi anticipat. Pentru plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. InstanŃa poate acorda debitorului termen de graŃie, în cadrul căruia poate eşalona plata. Locul plăŃii. Plata se face la locul convenit de părŃi. Dacă nu este convenit un loc al plăŃii, ea se va face la domiciliul debitorului (este cherabilă), afară dacă părŃile au convenit ca plata să se facă la domiciliul creditorului (plata este portabilă). Dacă obiectul plăŃii este un bun cert şi părŃile nu au stabilit locul plăŃii, ea se face la locul unde se găsea bunul în momentul încheierii contractului. Stabilirea locului plăŃii prezintă importanŃă pentru determinarea cheltuielilor de transport precum şi Dreptul internaŃional privat pentru determinarea legii care guvernează executarea obligaŃiei (lex loci solutionis – legea locului plăŃii). Mai mult, aceasta poate fi desemnată de părŃi ca lex causae, adică legea care se va aplica tuturor conflictelor legate de obligaŃia respectivă. Cheltuielile pentru efectuarea plăŃii sunt în sarcina debitorului. Norma este însă supletivă. ImputaŃia plăŃii. Problema imputaŃiei plăŃii se pune dacă un debitor are mai multe datorii care au ca obiect bunuri de aceeaşi natură faŃă de acelaşi creditor. ImputaŃia plăŃii înseamnă a şti care datorie se stinge prin plată. Ea se face potrivit următoarelor reguli: 1) imputaŃia se face, în primul rând, prin acordul părŃilor;

250

2) ea poate fi făcută numai de către una din părŃi, fie de debitor, fie de creditor, şi în sfârşit, 3) legea dispune asupra modului în care se face imputaŃia plăŃii. Debitorul trebuie să Ńină seamă de anumite principii atunci când face imputaŃia plăŃii: a) plata să fie suficientă pentru a stinge întreaga datorie. “Debitorul nu poate sili un creditor

a primi parte din datorie, fie datoria divizibilă chiar” (art. 1101 al. 1 C.civ.); b) între datorii exigibile şi neexigibile, plata se face asupra obligaŃiei scadente, nu asupra

celei nescadente (ar fi o plată anticipativă); c) plata se impută întâi asupra dobânzilor. Creditorul face imputaŃia plăŃii în lipsa imputaŃiei plăŃii făcută de debitor. De regulă, în chitanŃa liberatorie el precizează ce datorie se stinge. În lipsa imputaŃiei plăŃii făcută de părŃi, ea se face după principiile Codului civil (art. 1113 C.civ.): a. plata se impută asupra datoriei scadente, nu asupra celei nescadente; b. dacă toate datoriile sunt la scadenŃă, imputaŃia se face asupra aceleia care este mai oneroasă pentru debitor; c. între datorii scadente şi la fel de oneroase, imputaŃia se face asupra celui mai vechi; d. dacă sunt egale în toate, plata se impută proporŃional asupra fiecăreia dintre ele. Dovada plăŃii. Cel care face o propunere în faŃa instanŃei, trebuie să o dovedească. Creditorul care pretinde executarea unei obligaŃii trebuie să dovedească existenŃa ei. Debitorul, la rândul său, trebuie să dovedească faptul plăŃii. Uneori faptul plăŃii e prezumat (remiterea voluntară a titlului original făcută de creditor debitorului face proba liberaŃiunii). PrezumŃia este absolută dacă titlul este înscris sub semnătură privată. PrezumŃia este relativă dacă titlul este înscris autentic sau hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie. OperaŃiunii plăŃii este un act juridic, şi prin urmare i se aplică regulile de admisibilitate ale probelor actelor juridice prevăzute de Codul civil (art. 1191, 1203, 1205 C.civil). În majoritatea cazurilor, creditorul eliberează debitorului o chitanŃă, sub semnătură privată, prin care atestă plata. Oferta reală urmată de consemnaŃiune. Debitorul are şi un drept subiectiv de a face plata, nu numai o obligaŃie. De aceea. Când plata este refuzată de creditor, debitorul poate face o ofertă reală urmată de consemnaŃiune (art. 1114 C.civ.), somându-l, prin intermediul executorului judecătoresc, să primească plata al cărei obiect îl Ńine la dispoziŃia creditorului. Dacă creditorul primeşte plata, debitorul va fi eliberat. Dacă el refuză în continuare plata, debitorul poate consemna lucrul la dispoziŃia creditorului. 4. EXECUTAREA SILITĂ ÎN NATURĂ A OBLIGAłIILOR

251

NoŃiune. Dacă debitorul nu execută de bunăvoie obligaŃia, deci nu efectuează plata, creditorul poate cere executarea silită a obligaŃiei. În principiu şi executarea silită se face tot în natură, dar silit. Numai când executarea în natură a obligaŃiei nu mai este posibilă, se trece la executarea ei prin echivalent, adică prin acordarea de despăgubiri creditorului pentru prejudiciul pe care îl încearcă datorită neexecutării în natură a obligaŃiei. Executarea silită, în natură, a obligaŃiilor după obiectul lor. 1. Executarea obligaŃiilor “de a da”: a) Dacă obligaŃia de “a da” are ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este

întotdeauna posibilă; b) Dacă obiectul este un bun individual determinat, debitorul are două obligaŃii: - de a transfera sau constitui dreptul de proprietate (care se realizează la data şi în temeiul

realizării acordului de voinŃă al părŃilor), şi - obligaŃia de predare a bunului (obligaŃie de a face) şi care este cu putinŃă cât timp bunul se

află la debitor; c) Dacă obiectul obligaŃiei “de a da” este un bun de gen, dreptul de proprietate se va transmite în momentul individualizării bunului, care implică faptul personal al debitorului. 2. Executarea obligaŃiei “de a face” şi “a nu face”. În cazul obligaŃiilor “de a face”, art. 1077 C.civ. prevede că, în caz de nerespectare a lor, “creditorul poate fi autorizat de instanŃa judecătorească să le aducă el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului”. Pentru obligaŃia “de a nu face”, art. 1076 prevede dreptul creditorului de a cere instanŃei obligarea debitorului la a distruge ceea ce a făcut cu încălcarea acestei obligaŃii sau autorizarea de-a distruge el însuşi, pe cheltuiala debitorului, afară de dezdăunare. În realitate, regula prevăzută de art. 1076 C.civ. se aplică numai la obligaŃiile “de a face” “intuitu personae”. 3. Daunele cominatorii. Pentru situaŃia în care mijloacele juridice puse la îndemâna creditorului pentru executarea obligaŃiei debitorului se dovedesc insuficiente, practica judecătorească a creat un alt mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură, şi anume daunele cominatorii. Daunele cominatorii constau în o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere, sau pentru altă unitate de timp, până la executarea obligaŃiei. Daunele cominatorii sunt un mijloc indirect de executare a obligaŃiei, inclusiv a celor “intuitu personae”. Daunele cominatorii nu au un caracter reparator, ci mai degrabă caracterul unei pedepse civile. Ele au un caracter nedeterminat din punct de vedere al întinderii lor. Daunele cominatorii nu se aplică obligaŃiilor având drept obiect sume de bani, pentru că acestea produc dobânzi în caz de întârziere la executare. La fel, ele nu pot fi acordate nici pentru obligaŃiile “de a da” care, în principiu, pot fi executate în natură.

252

Daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba despre asigurarea executării obligaŃiilor de a face şi a nu face. Dar nici în aceste situaŃii ele nu se acordă când: a) executarea în natură a obligaŃiilor nu mai este posibilă; b) când este posibilă executarea obligaŃiilor în natură pe calea silită, prin intermediul

executorilor judecătoreşti sau de către creditor pe contul debitorului; c) când refuzul debitorului de a executa este clar exprimat, astfel că instanŃa judecătorească

va stabili direct despăgubirea pentru prejudiciul suferit de către creditor. Deci, în situaŃia când debitorul nu execută, execută cu întârziere sau necorespunzător obligaŃia asumată, instanŃa nu va acorda daune cominatorii, ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin aceasta creditorului. Daunele cominatorii au un caracter provizoriu, pentru că cuantumul lor se reduce la limita prejudiciului, deci daunele cominatorii se transformă în daune “compensatorii”. 5. EXECUTAREA INDIRECTĂ (PRIN ECHIVALENT) A OBLIGAłIILOR Art. 1073 C.civ. prevede că “creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaŃiei”, iar dacă acest lucru nu este cu putinŃă, el “are dreptul la dezdăunare”. Dezdăunările reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor şi se mai numesc despăgubiri sau daune-interese. Ele pot fi acordate fie sub forma unei sume globale de bani, fie sub forma unei despăgubiri periodice. DefiniŃie. Executarea indirectă a obligaŃiei înseamnă dreptul creditorului de a pretinde şi a obŃine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării, a executării cu întârziere sau a executării necorespunzătoare a obligaŃiei asumate. De aceea executarea indirectă este o executare prin echivalent. Ea funcŃionează în primul rând la obligaŃiile “de a face” şi “a nu face”. În cazul în care executarea în natură a obligaŃiei nu mai este posibilă, creanŃa iniŃială este înlocuită de altă creanŃă, aceea de despăgubire, care are ca obiect o sumă de bani ce reprezintă prejudiciul încercat de debitor. Deci despăgubirile au un caracter de sancŃiune. Categorii de daune-interese Despăgubirile sunt de două feluri: a) moratorii care reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare

a executării cu întârziere a obligaŃiei; b) compensatorii care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru

neexecutarea totală sau parŃială a obligaŃiei. Daunele moratorii se pot cumula cu executarea în natură a obligaŃiei, pe când, de regulă, cele compensatorii nu pot fi cumulate cu această executare, ele având tocmai menirea de a înlocui executarea în natură. Natura juridică a executării indirecte a obligaŃiilor.

253

În cazul executării indirecte (prin echivalent) a obligaŃiilor, suntem în prezenŃa unei răspunderi civile, aceea de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită: neexecutarea, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a unei obligaŃii. Răspunderea civilă îşi poate avea temeiul în nerespectarea unei obligaŃii născute dintr-un contract şi este, deci, răspundere contractuală. Răspunderea delictuală este dreptul comun al răspunderii civile, iar răspunderea civilă contractuală este o răspundere cu caracter derogatoriu. Răspunderea civilă contractuală este tratată de Codul civil împreună cu despăgubirile (daunele-interese) la materia efectelor obligaŃiilor. CondiŃiile răspunderii contractuale. Premiza angajării răspunderii civile contractuale este existenŃa contractului între creditor şi debitor. CondiŃiile răspunderii contractuale sunt: a) existenŃa unei fapte ilicite, constând în nerespectarea unei obligaŃii contractuale; b) existenŃa unui prejudiciu patrimonial; c) raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu; d) vinovăŃia celui ce săvârşeşte fapta ilicită. Deci sunt aceleaşi condiŃii care conduc şi la naşterea răspunderii civile delictuale. Din momentul în care sunt întrunite condiŃiile răspunderii civile contractuale, se naşte dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Pentru acordarea despăgubirilor este necesar, în plus, ca: - debitorul să fi fost pus în întârziere, - să nu existe o clauză de neresponsabilitate. CondiŃiile acordării de despăgubiri (daune-interese) sunt: -1- Prejudiciul, care este urmarea faptei ilicite a debitorului, ce constă tocmai în nerespectarea sau executarea necorespunzătoare a obligaŃiei asumate. -2- Sarcina probei existenŃei prejudiciului incumbă creditorului, cu excepŃia cazurilor când existenŃa daunelor este prezumată, creditorul fiind astfel scutit de obligaŃia de a face dovada lor (art. 1088 alin. 2 C.civ.). Ele sunt comensurate de legiuitor, în sensul că nu pot cuprinde decât dobânda legală, în afară de regulile speciale în materie de comerŃ, de fidejusiune şi societate (art. 1088 alin. 1 C.civ.). Comensurarea daunelor-interese la nivelul dobânzii legale dă expresie principiului reparării integrale a prejudiciului înscris în art. 1073-1074 C.civil. În cazul obligaŃiilor băneşti, potrivit art. 1 al OrdonanŃei Guvernulu nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaŃiile băneşti, “PărŃile sunt libere să stabilească în convenŃii rata dobânzii pentru întârzierea în plata unei obligaŃii băneşti”. În cazul în care, potrivit dispoziŃiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaŃia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, când debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit cu Banca NaŃională a României. În toate celelalte cazuri, dobânda legală se stabileşte la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca NaŃională a României diminuat cu 20%.

254

Nivelul taxei oficiale a scontului, în funcŃie de care se stabileşte dobânda legală, este cel din ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru valabil pentru întregul trimestru următor. El se publică în Monitorul Oficial al României. În relaŃiile de comerŃ exterior, când aplicabilă e legea română şi când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an. În raporturile civile dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală. Dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. -3- Raportul de cauzalitate între fapta debitorului şi prejudiciul suferit de creditor. -4- VinovăŃia debitorului. Neexecutarea, executarea cu întârziere şi necorespunzătoare trebuie să-i fie imputabilă debitorului. Este vorba despre latura subiectivă a faptei debitorului faŃă de faptă şi urmările acesteia. În sarcina debitorului funcŃionează o prezumŃie de vină în cazul neexecutării obligaŃiei. Se răspunde pentru orice fel de vină (intenŃie sau culpă, indiferent de forma şi gravitatea acesteia, lata, levis sau levissima). Exonerarea debitorului este făcută pentru caz de forŃă majoră sau caz de fortuit. Deci în materia contractuală ambele îl exonerează pe debitor. Debitorul este exonerat, de asemenea, şi în cazul vinei însăşi a debitorului. PrezumŃia de vină în sarcina debitorului este relativă. Ea poate fi răsturnată prin dovada cazului fortuit, a cazului de forŃă majoră sau a vinei creditorului. -5- Punerea debitorului în întârziere. Debitorul trebuie să-şi execute obligaŃia la termenul prevăzut de părŃi în contract sau, dacă un astfel de termen nu este prevăzut, de îndată ce obligaŃia a fost asumată. Simpla expirare a termenului în care trebuie executată obligaŃia nu-l pune pe debitor în întârziere – “dies non interpellat pro homine”. Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voinŃă din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligaŃiei de către debitor. Ea se poate face în următoarele forme: 1) prin notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti, 2) prin cerere de chemare în judecată a debitorului, prin care se solicită executarea obligaŃiei. Există unele situaŃii, când nu este necesară îndeplinirea unor formalităŃi de punere în întârziere, debitorul fiind de drept pus în întârziere: a) în cazurile anume determinate de lege (ex. la vânzarea de produse sau lucruri mobile,

vânzarea se rezolvă de drept în favoarea vânzătorului, fără punere în întârziere, dacă cumpărătorul nu ridică bunurile la termen);

255

b) când părŃile au convenit expres că debitorul este în întârziere la împlinirea termenului la care trebuie să execute fără îndeplinirea vreunei formalităŃi. ConvenŃia trebuie să fie expresă;

c) când obligaŃia prin natura ei nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat, termen care a fost lăsat să expire;

d) în cazul obligaŃiilor continue; e) în cazul încălcării obligaŃiilor de “a nu face”. Punerea în întârziere este necesară numai pentru neexecutarea unor obligaŃii contractuale, nu şi pentru obligaŃiile extracontractuale. Efectele punerii în întârziere: a. de la data punerii în întârziere, debitorul datorează daune-interese moratorii; b. din acel moment se stabileşte refuzul debitorului de a executa, iar creditorul va fi îndreptăŃit să pretindă daune compensatorii pentru neexecutarea obligaŃiei; c. când obligaŃia constă în “a da” un bun individual determinat, ca efect al punerii în întârziere, riscul pieirii fortuite a bunului se strămută asupra debitorului. Efectele punerii în întârziere încetează: • prin faptul debitorului, atunci când acesta recurge la oferta reală urmată de

consemnaŃiune, în cazul în care creditorul refuză să primească plata; • prin faptul creditorului, când el renunŃă expres sau tacit la punerea în întârziere. 6. CONVENłII CU PRIVIRE LA RĂSPUNDERE Normele legale prezentate mai sus sunt în principiu supletive şi, cu unele excepŃii, pot fi modificate prin convenŃia părŃilor. ConvenŃia părŃilor cu privire la răspunderea debitorului trebuie să intervină înainte de producerea prejudiciului pentru creditor; prin ea se poate agrava, înlătura sau restrânge răspunderea debitorului. ConvenŃiile posterioare producerii prejudiciului prin care creditorul renunŃă la repararea lui au o altă semnificaŃie juridică (ex. pot semnifica iertare de datorie). Uneori legea însăşi agravează răspunderea debitorului. Trebuie evitată confuzia între convenŃiile asupra răspunderii şi cele prin care se determină anticipat întinderea obligaŃiei de despăgubire (clauza penală). Sunt cunoscute trei categorii de convenŃii de modificare a răspunderii: a) convenŃii care exonerează de răspundere (de responsabilitate). Sunt permise numai

pentru ipotezele în care vina debitorului îmbracă forma neglijenŃei sau imprudenŃei; b) convenŃii prin care se limitează răspunderea şi care restrâng, după ivirea prejudiciului

prin neexecutare, întinderea reparaŃiunii datorate. Produc efecte numai când vina debitorului constă în neglijenŃă sau imprudenŃă;

c) convenŃii de agravare a răspunderii (ex. se stipulează că debitorul va răspunde şi pentru caz fortuit, şi chiar pentru forŃă majoră).

Deci debitorul este Ńinut să-şi execute obligaŃia. Dacă nu execută, va intra în funcŃiune convenŃia. 7. EVALUAREA DESPĂGUBIRILOR (A DAUNELOR-INTERESE) Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor.

256

Stabilirea despăgubirilor se face: a) pe cale judecătorească (evaluare judiciară); b) prin lege (evaluare legală); c) prin convenŃia părŃilor (evaluare convenŃională). 1. Evaluarea judiciară. Principii de evaluare: - Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de debitor (daunum emergens) şi câştigul pe

care creditorul nu l-a realizat (lucrum cessans); - debitorul va fi obligat să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii

contractului. ExcepŃie când vina îmbracă forma dolului; debitorul va răspunde şi pentru prejudiciul imprevizibil la momentul încheierii contractului;

- în toate cazurile este reparabil numai prejudiciul direct care se găseşte în legătură cauzală cu faptul care a generat neexecutarea contractului.

Nu sunt supuse reparării prejudiciile indirecte. 2. Evaluarea legală există numai în privinŃa prejudiciului suferit de creditor în cazul neexecutării unei obligaŃii care are ca obiect o sumă de bani. Aceste obligaŃii pot fi executate întotdeauna în natură, şi prin urmare: a. creditorul obligaŃiei la o sumă de bani nu poate pretinde drept echivalent al prejudiciului prin întârziere decât o dobândă cu 50% mai mare decât dobânda legală, în cazul în care s-a stipulat în contract o dobândă convenŃională; b. creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârziere la executare i s-a cauzat un prejudiciu; c. daunele-interese, constând în dobânda legală, sunt datorate de regulă din ziua chemării în judecată. Aşa cum am arătat mai sus, în prezent, actul normativ care stabileşte nivelul dobânzii legale pentru obligaŃiile băneşti este OrdonanŃa Guvernului nr.9/2000, care prevede că “părŃile sunt libere să stabilească în convenŃii rata dobânzii pentru întârzierea la plata unor obligaŃii băneşti. În cazul în care obligaŃia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. În raporturile civile dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, iar obligaŃia de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condiŃiile OrdonanŃei Guvernului nr.9/2000 este nulă de drept. În raporturile civile pe anul 2000, limita maximă a dobânzii convenŃionale a fost de 42% ep an, iar dobânda legală a fost de 28% pe an. 3. Evaluarea convenŃională a daunelor de către părŃi poate interveni în două situaŃii:

a. părŃile convin asupra cuantumului despăgubirilor după încălcarea obligaŃiei contractuale şi producerea prejudiciului;

b. părŃile evaluează anticipat prejudiciul pe care îl poate suferi creditorul ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaŃiei de către debitor.

4. Clauza penală este convenŃia accesorie prin care părŃile determină anticipat echivalentul

prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaŃiei de către debitorul său.

Clauza penală poate consta într-o sumă de bani sau altă valoare patrimonială.

257

Caractere juridice: a.) este o convenŃie, deci e supusă regulilor de valabilitate ale convenŃiilor. Are un caracter accesoriu; b.) se fixează anticipat valoare prejudiciului, adică scuteşte părŃile de a se mai adresa justiŃiei pentru evaluarea prejudiciului şi se înlătură dificultăŃile pe care se ridică proba lui; c.) scopul este determinarea prejudiciului şi nu crearea posibilităŃilor pentru debitor de a se elibera printr-o altă prestaŃie. Deci debitorul nu poate refuza executarea şi oferi clauza penală. Creditorul are însă, în caz de neexecutare, posibilitatea de a cere fie îndeplinirea obligaŃiei principale, fie clauza penală; d.) în principiu, instanŃa nu poate nici mări, nici micşora cuantumul, fiind un contract între părŃi. În caz de executare parŃială,, cuantumul clauzei penale poate fi micşorat de instanŃă proporŃional cu ce s-a executat. Dacă e prevăzută pentru neexecutare, ea nu poate fi cumulată cu executarea în natură; e.) clauza penală este datorată atunci când sunt întrunite toate condiŃiile acordate de despăgubiri. Stipularea clauzei penale este interzisă în contractele de împrumut; f.) creditorul obligaŃiei cu clauză penală este un simplu creditor chirografar, fără drept de preferinŃă faŃă de ceilalŃi creditori chirografari

258

TESTE: 1. În cazul obligaŃiilor de a da: a) când obiectul plăŃii nu constă într-o sumă de bani sau în bunuri consumptibile,

transmiterea sau constituirea unui drept real asupra unui bun se poate face numai de proprietarul capabil de a înstrăina lucrul dat în plată;

b) când plata are ca obiect o sumă de bani, dacă ea este făcută de o persoană ce nu avea calitate de proprietar, aceasta poate cere restituirea indiferent de buna sau reaua-credinŃă a creditorului;

c) când plata are ca obiect bunuri consumptibile, proprietarul incapabil de a face plata poate cere restituirea, dar numai de la creditorul de rea-credinŃă, chiar dacă acesta ar fi consumat acele bunuri.

2. În cazul în care debitorul nu şi-a achitat plata: a) instanŃa poate acorda debitorului termen de graŃie; b) instanŃa poate dispune eşalonarea plăŃii înăuntrul unui termen de graŃie; c) instanŃa este obligată să acorde termen de graŃie dacă debitorul cere aceasta. 3. ImputaŃia plăŃii poate fi făcută: a) numai prin acordul părŃilor; b) numai de debitor; c) de creditor; d) conform dispoziŃiilor legii. 4. Debitorul care face o plată: a) când are o obligaŃie exigibilă şi una neexigibilă poate imputa plata asupra obligaŃiei

nescadente; b) când are o creanŃă producătoare de dobânzi şi datorează suma împrumutată şi dobânzi,

poate face imputaŃia asupra capitalului dacă creditorul consimte la aceasta; c) când are o creanŃă producătoare de dobânzi şi datorează şi suma împrumutată şi dobânzi,

face imputaŃia cu prioritate asupra dobânzilor, în mod obligatoriu, chiar dacă ar exista convenŃie contrară.

5. Când o altă persoană a plătit o parte din datoria debitorului şi a intervenit subrogaŃia legală sau convenŃională în drepturile creditorului: a) fostul creditor pierde orice privilegiu deŃinut anterior, el rămânând un simplu creditor

chirografar pentru partea de datorie neachitată; b) subrogatul câştigă toate drepturile şi acŃiunile deŃinute de creditor cu privire la întreaga

datorie; c) creditorul poate exercita, pentru partea sa din datorie ce a mai rămas de plătit, aceleaşi

drepturi ce exercită şi subrogatul, pentru partea plătită, împotriva debitorului. 6. Există subrogaŃie convenŃională în drepturile creditorului: a) când creditorul, primind plata sa de la o altă persoană, lasă să se înŃeleagă tacit că dă

acestei persoane drepturile şi acŃiunile sale împotriva debitorului;

259

b) când o persoană neinteresată plăteşte datoria iar ulterior, fostul creditor încredinŃează acestei persoane drepturile şi acŃiunile sale împotriva debitorului;

c) când creditorul, primind plata sa de la o altă persoană dă expres şi în acelaşi timp cu plata, acestei persoane, drepturile şi acŃiunile sale împotriva debitorului.

7. ImputaŃia plăŃii făcută de creditor: a) este obligatorie pentru debitor; b) nu este obligatorie pentru debitor; c) poate fi contestată de către debitor dacă creditorul l-a surprins sau l-a indus în eroare prin

manoperele care le-a făcut. 8. Când niciuna dintre părŃi nu a făcut imputaŃia, plata se impută astfel: a) dacă o datorie este scadentă şi alta nescadentă, plata se impută asupra celei pe care

debitorul are mai mare interes să o stingă; b) dacă toate datoriile au ajuns la scadenŃă şi au aceeaşi vechime, dar nu sunt deopotrivă

oneroase imputaŃia se face proporŃional asupra fiecăreia dintre ele; c) dacă toate datoriile sunt scadente şi deopotrivă de oneroase, imputaŃia se va face asupra

celei mai vechi dintre ele; d) dacă toate datoriile sunt scadente, deopotrivă oneroase şi au aceeaşi vechime plata se va

imputa proporŃional asupra fiecăreia dintre ele, creditorul primind astfel o plată parŃială.

260

MODURILE DE STINGERE A OBLIGAłIILOR 1. NOłIUNE. CLASIFICĂRI 2. COMPENSAłIA 3. CONFUZIUNEA 4. DARE ÎN PLATĂ 5. REMITEREA DE DATORIE 6. IMPOSIBILITATEA FORTUITĂ DE EXECUTARE 1. NOłIUNE. CLASIFICĂRI Art. 1091 C.civ. prevede că “ObligaŃiile se sting prin plată, prin novaŃiune, prin remitere voluntară, prin compensaŃie, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul confiŃiei rezolutorii şi prin prescripŃie”. Vom cerceta, în continuare, acele împrejurări – altele decât plata – care au ca efect încetarea raportului juridic obligaŃional. Clasificări. Modurile de stingere a obligaŃiilor se clasifică: A. După rolul voinŃei părŃilor în încetarea raportului juridic în: a) moduri voluntare: remiterea de datorie, compensaŃia convenŃională etc., şi b) moduri care acŃionează în afara voinŃei părŃilor: imposibilitatea fortuită de executare,

confuziunea. B. După cum stingerea obligaŃiei a dus sau nu la realizarea creanŃei creditorului pot fi: a) moduri care duc la stingerea creanŃei: compensaŃia, confuziunea, darea în plată. b) moduri care nu duc la stingerea creanŃei: remiterea de datorie, imposibilitatea fortuită

de executare. 2. COMPENSAłIA DefiniŃie. CompensaŃia constă în stingerea a două obligaŃii reciproce, până la concurenŃa celei mai mici dintre ele. CompensaŃia presupune, deci, două raporturi juridice obligaŃionale distincte, în cadrul cărora aceleaşi persoane sunt creditor, în primul raport, şi debitor, în al doilea raport juridic, respectiv debitor în primul raport juridic şi creditor în al doilea raport. Dacă obligaŃiile sunt egale ca valoare, se vor stinge în întregime; dacă nu sunt egale, datoriile se vor stinge până la concurenŃa celei mai mici. CompensaŃia este un mijloc simplificat de executare a obligaŃiilor, prin evitarea unei plăŃi duble. În al doilea rând, ea se prezintă ca mijloc de garantare a realizării creanŃei creditorului. Domeniul de aplicare al compensaŃiei. CompensaŃia este un mod de stingere a oricărei obligaŃii, indiferent de izvorul lor. ExcepŃii, când nu operează compensaŃia: a) când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar; b) când se pretinde restituirea unui depozit neregulat, adică a unor bunuri fungibile date în

depozit şi consumate de depozitar; c) când creanŃa este insesizabilă; d) în dauna drepturilor dobândite de alte persoane (ex. în cazul popririi).

261

Felurile compensaŃiei. CompensaŃia poate fi: legală, convenŃională şi judecătorească. A. CompensaŃia legală operează de drept în puterea legii. CondiŃii: a) reciprocitatea obligaŃiilor; b) creanŃele să aibă ca obiect bunuri fungibile; c) creanŃele să fie certe (adică existenŃa lor să nu fie discutabilă, din punct de vedere juridic); d) să fie lichide (determinate cu exactitate în valoarea lor); e) să fie exigibile, adică ajunse la scadenŃă. În schimb, termenul de graŃie nu împiedică compensaŃia, pentru că el reprezintă o favoare acordată de instanŃă debitorului până la executarea silită a obligaŃiei. Dacă sunt îndeplinite toate aceste condiŃii, compensaŃia se produce de drept. Totuşi compensaŃia va fi rezolvită (desfiinŃată) dacă părŃile au săvârşit acte incompatibile cu stingerea datoriilor reciproce, cum sunt: a.- acceptarea de către debitor a cesiunii de creanŃă. Debitorul nu va mai putea invoca împotriva cesionarului compensaŃia pe care o putea invoca împotriva cedentului înaintea cesiunii. Se consideră că a renunŃat la compensaŃie. Dacă cesiunea a devenit opozabilă prin notificare, aceasta împiedică numai compensarea creanŃelor dobândite de debitor împotriva cedentului după notificare, dar el poate opune în compensaŃie pe cele anterioare; b.- acceptarea de către unul din cei doi creditori reciproci, între care a operat compensaŃia legală, a plăŃii făcute de celălalt; c.- când unul dintre cei doi creditori reciproci, între care a operat compensaŃia legală, urmăreşte pe celălalt şi acesta nu-i opune compensaŃia. B. CompensaŃia convenŃională are loc prin convenŃia părŃilor, atunci când nu sunt întrunite condiŃiile pentru a opera compensaŃia legală. C. CompensaŃia judecătorească poate avea loc când datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri fungibile. În această situaŃie, unul din creditorii reciproci se poate adresa instanŃei de judecată care va aprecia şi va dispune stingerea datoriilor până la concurenŃa celei mai mici. Efectele compensaŃiei. CompensaŃia stinge creanŃele reciproce ca şi plata. Odată cu creanŃele se sting şi accesoriile şi garanŃiile lor. Dacă între părŃi sunt mai multe datorii reciproce, compensarea lor se va determina după regulile aplicabile imputaŃiei plăŃii. Efectele compensaŃiei judecătoreşti se vor produce pe data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus compensaŃia. 3. CONFUZIUNEA DefiniŃie. Confuziunea constă în întrunirea la aceeaşi persoană atât a calităŃilor de debitor, cât şi aceea de creditor, în cadrul aceluiaşi raport juridic obligaŃional. De exemplu, creditorul moşteneşte pe debitor, sau invers, debitorul moşteneşte pe creditor (deci un singur subiect de drept deŃine două calităŃi incompatibile între ele - creditor şi debitor). Confuziunea se poate aplica tuturor obligaŃiilor, independent de izvorul lor.

262

La succesiuni ea operează dacă moştenirea este acceptată pur şi simplu, nu şi în cazul în care acceptarea este făcută sub beneficiu de inventar. Efectele confuziunii. Confuziunea stinge raportul juridic obligaŃional, cu toate garanŃiile şi accesoriile lui. Deci se eliberează prin confuziune şi garantul personal, fidejusorul. Dacă operează numai cu privire la el, se stinge obligaŃia lui de garanŃie, dar nu şi cea principală. La obligaŃiile solidare se stinge numai partea codebitorului solidar. Încetarea confuziunii. Confuziunea încetează când cauza care a provocat-o, pentru că confuziunea este practic o piedică în executarea obligaŃiei, şi nu o cauză de stingere. De aceea, când imposibilitatea dispare, confuziunea nu-şi va mai produce efectele şi obligaŃia renaşte. 4. DAREA ÎN PLATĂ Darea în plată este operaŃiunea juridică prin care debitorul execută către creditorul său o altă prestaŃie dacât aceea la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaŃional. Darea în plată se face numai cu consimŃământul creditorului. Ea se aseamănă cu novaŃia prin schimbare de obiect. Dar novaŃia operează înainte de plată, pe când dare în plată are loc în momentul plăŃii. NovaŃia este un mod de transformare a obligaŃiei, în timp ce darea în plată duce la stingerea obligaŃiei. Darea în plată stinge datoria întocmai ca şi plata. Când noua plată este un bun individual determinat, se cere ca cel care face darea în plată să fie proprietarul lucrului. 5. REMITEREA DE DATORIE DefiniŃie. Remiterea de datorie este renunŃarea cu titlu gratuit a creditorului de a-şi valorifica creanŃa pe care o are împotriva debitorului său. Remiterea de datorie nu este un act juridic unilateral ci un contract, deci presupune şi consimŃământul debitorului. Remiterea de datorie poate fi făcută şi printr-un testament, caz în care ea constituie un legat de liberaŃiune. Debitorul poate accepta sau nu legatul prin care este făcută remiterea de datorie. CondiŃii. Remiterea de datorie apare ca un contract cu titlu gratuit, care implică intenŃia creditorului de a face o liberalitate debitorului său. Deci dacă se face prin acte între vii, remiterea de datorie constituie o donaŃie indirectă iş este supusă tuturor regulilor referitoare la revocare, raport şi reducŃiune. Nu sunt aplicabile însă regulile de fond ale donaŃiei, deci remiterea de datorie nu trebuie să îmbrace forma autentică. Dacă însă remiterea de datorie este făcută prin testament, ea trebuie să îndeplinească condiŃiile de formă ale testamentului. Proba remiterii de datorie. Fiind un act juridic, se aplică regulile de drept comun aplicabile probei actelor juridice. Art. 1138 C.civ. instituie două prezumŃii de liberare a debitorului:

263

a) dacă creditorul înmânează debitorului titlul original constatator al creanŃei, care este un înscris sub semnătură privată, este o prezumŃie absolută de liberare a debitorului; b) dacă se remite titlul care este înscris autentic sau copia legalizată a unei hotărâri investită cu formulă executorie, prezumŃia de liberare a debitorului este relativă. Partea interesată va trebui să dovedească însă natura actului juridic care a dus la remiterea titluluui constatator al creanŃei de către creditor debitorului său. Efectele remiterii de datorie. ObligaŃia debitorului se stinge şi debitorul va fi eliberat de executarea ei. Odată cu creanŃa se sting şi garanŃiile care au însoŃit-o. La codebitorii solidari, remiterea făcută unuia liberează şi pe ceilalŃi codebitori, afară de cazul când creditorul şi-a rezervat expres drepturile împotriva acestora. Remiterea făcută unui fidejusor nu eliberează nici pe debitorul principal şi nici pe ceilalŃi fidejusori. 6. IMPOSIBILITATEA FORTUITĂ DE EXECUTARE ObligaŃia se stinge prin faptul că executarea ei a devenit imposibilă, daorită unui caz fortuit sau de forŃă majoră, deci independent de vreo vină din partea debitorului. Imposibilitatea poate privi obligaŃiile de a da un bun individual determinat, de a face şi de a nu face, dar nu şi obligaŃia de a da bunuri de gen, căci, în principiu, procurarea lor este întotdeauna posibilă. Art. 1156 C.civ. stabileşte că pentru a fi liberat prin intervenŃia cazului fortuit sau a celui de forŃă majoră, se cere ca pieirea obiectului obligaŃiei să fi avut loc fără vina (culpa) debitorului şi înainte de a fi fost pus în întârziere (dar chiar şi în acest din urmă caz debitorul se va libera dacă va dovedi că lucrul ar fi pierit şi fiind în posesia creditorului). Dacă imposibilitatea fortuită de executare este temporară, debitorul va fi obligat la executare după ce aceasta devine posibilă; în acest caz, obligaŃia nu se stinge, ci se suspendă numai executarea ei.

264

TESTE: 1. În cazul unei obligaŃii indivizibile, dacă operează confuziunea între calitatea de creditor şi unul dintre debitorii solidari: a) raportul juridic obligaŃional se va stinge împreună cu toate garanŃiile şi accesoriile sale; b) creanŃa nu se va stinge decât pentru partea debitorului solidar în persoana căruia a operat

confuziunea şi nu profită decât în aceeaşi măsură celorlalŃi codebitori solidari şi fidejusorilor acestora;

c) raportul juridic obligaŃional va rămâne neschimbat, întrucât creditorul poate urmări pe oricare debitor pentru întreaga datorie.

2. Constituie manifestări de dorinŃă incompatibile cu stingerea, prin compensaŃie, a datoriilor reciproce: a) acceptarea de către unul dintre cei doi creditori reciproci între care a operat compensaŃia

legală a plăŃii făcută de celălalt; b) când unul dintre cei doi creditori reciproci între care a operat compensaŃia legală

urmăreşte pe celălalt şi acesta nu-i opune compensaŃia; c) refuzul de acceptare de către debitor a cesiunii de creanŃă pe care o face creditorul său

unui cesionar. 3. Constituie moduri de stingere a obligaŃiilor care duc la realizarea creanŃei creditorului: a) darea în plată; b) remiterea de datorie; c) delegaŃia; d) compensaŃia. 4. Confuziunea ce operează între calitatea de creditor şi debitor: a) are ca efect stingerea raportului juridic obligaŃional; b) nu liberează garanŃiile şi accesoriile obligaŃiei principale; c) liberează garanŃiile obligaŃiei principale; d) poate să înceteze atunci când încetează cauza care a provocat-o. 5. Remiterea de datorie: a) este un act juridic unilateral; b) făcută prin acte inter vivos constituie o donaŃie indirectă şi este supusă tuturor regulilor

specifice donaŃiei; c) nu poate fi refuzată de debitor. 6. Remiterea de datorie făcută în folosul unuia dintre codebitorii solidari: a) liberează pe toŃi ceilalŃi codebitori; b) nu liberează pe ceilalŃi codebitori dacă creditorul şi-a rezervat anume drepturile sale în

contra acestor din urmă, în acest caz, creditorul putând să ceară plata întregii datorii de la aceştia;

c) are efect liberarea în parte a garanŃiilor ce însoŃesc întrega datorie. 7. Cazul fortuit sau forŃa majoră stinge obligaŃia de restituire sau predare a unui lucru cert şi determinat: a) numai dacă au intervenit anterior punerii în întârziere a debitorului;

265

b) dacă au intervenit după punerea în întârziere, debitorul dovedeşte că lucrul ar fi pierit şi dacă ar fi fost predat creditorului, chiar dacă debitorul îşi asumase riscul pieirii fortuite;

c) numai dacă sunt probate de către debitor. 8. Cel care a plătit o datorie stinsă, de drept, prin compensaŃie: a) nu mai poate beneficia de privilegiile şi ipotecile care garantau creanŃa renăscută prin

rezolvirea compensaŃiei, dacă ştia că datoria fusese stinsă prin compensaŃie; b) beneficiază de privilegiile şi ipotecile care garantau creanŃa renăscută prin rezolvirea

compensaŃiei întrucât se aplică cu prioritate principiul efectuării plăŃii faŃă de principiul compensării legale;

c) nu mai poate beneficia de privilegiile şi ipotecile care garantau creanŃa renăscută prin rezolvirea compensaŃiei, afară de cazul în care există o cauză evidentă ce l-a făcut să nu cunoască creanŃa care trebuia să compenseze datoria sa.

GARANTAREA OBLIGAłIILOR 1. NOłIUNEA GARANTĂRII OBLIGAłIILOR. ARVUNA 2. CLASIFICAREA GARANłIILOR OBLIGAłIILOR 3. FIDEJUSIUNEA (CAUłIUNEA) 4. DREPTUL LA RETENłIE 5. GAJUL 6. REGIMUL JURIDIC AL GARANłIILOR MOBILIARE 7. IPOTECA 8. PRIVILEGIILE 1. NOłIUNEA GARANTĂRII OBLIGAłIILOR. ARVUNA Garantarea obligaŃiilor constituie o măsură de asigurare a executării lor împotriva riscului insolvabilităŃii debitorului. Gajul general comun al creditorilor chirografari, prevăzut de art. 1718 C.civ., este cea mai generală garanŃie pentru executarea obligaŃiilor. Gajul general comun reflectă poziŃia egală a creditorilor care au următoarele prerogative: pot acŃiona, pentru a înlătura neglijenŃa creditorului lor, pe calea acŃiunii oblice; pot acŃiona pentru revocarea actelor frauduloase făcute de debitor în dauna drepturilor lor pe calea acŃiunii pauliene; pot lua măsuri de conservare asupra patrimoniului debitorului lor şi a bunurilor aflate în acest patrimoniu; pot să procedeze la executarea silită în locul debitorului lor neglijent. Acestea sunt şi limitele maxime ale dreptului de gaj general. GaranŃiile sunt mijloacele juridice care, dincolo de limitele dreptului de gaj general şi în plus faŃă de acest drept, conferă creditorului garantat anumite prerogative suplimentare constând, de regulă, fie într-o prioritate faŃă de ceilalŃi creditori, fie în posibilitatea ca, în caz de neexecutare din partea debitorului, să urmărească o altă persoană care s-a angajat să execute ea obligaŃia ce revenea debitorului. Nu includem în noŃiunea de garanŃie clauza penală, şi nici arvuna, deşi şi una şi cealaltă contribuie la executarea obligaŃiei. Arvuna este o sumă de bani pe care o parte contractantă o plăteşte în momentul încheierii contractului. Dacă contractul se execută, arvuna se impută asupra preŃului sau, dacă a fost

266

plătită de cealaltă parte contractantă, i se restituie. Dacă contractul nu se execută, iar neexecutarea se datorează celui ce a plătit arvuna, suma respectivă nu-i va mai fi restituită, iar când cealaltă parte este culpabilă de neexecutarea contractului, ea va restitui dublul sumei pe care a primit-o drept arvună. ConvenŃia de arvună se poate prezenta ca un pact comisoriu, în sensul că, în caz de neexecutare, contractul este desfiinŃat, dar în loc ca părŃile să fie repuse în situaŃia anterioară, partea culpabilă de neexecutarea lui va pierde suma pe care o reprezintă arvuna. Arvuna constă într-o prestaŃie efectivă, în timp ce, în cadrul clauzei penale, suma constituind penalitatea este numai promisă. Există şi alte modalităŃi juridice care îndeplinesc funcŃia de garanŃie, decât garanŃiile propriu-zise (ex. solidaritatea şi indivizibilitatea). Sediul materiei garantării obligaŃiilor îl reprezintă, în principal, Codul Civil, titlul Despre fidejusiune (cauŃiune), (art. 1646-1651), titlul XV – Despre amanet (art. 1685-1696) şi mai ales titlul XVIII – Despre privilegii şi ipoteci (art. 1718-1823). 2. CLASIFICAREA GARANłIILOR GaranŃiile se clasifică în garanŃii personale şi garanŃii reale: A. garanŃiile personale sunt cele când o altă persoană decât debitorul se angajează faŃă de creditor şi execută obligaŃia, în cazul în care debitorul principal nu o va face (fidejusiunea). B. garanŃiile reale, care constau în afectarea unui bun pentru garantarea obligaŃiei, adică în instituirea unui drept real accesoriu de garanŃie, cu privire la acest bun. De aici se naşte dreptul de preferinŃă şi de urmărire pentru creditor. GaranŃiile sunt gajul, ipoteca şi privilegiile reale. Există şi o formă de garanŃie reală imperfectă, şi anume dreptul de retenŃie. 3. FIDEJUSIUNEA (CAUłIUNEA) DefiniŃie. Fidejusiunea este un contract prin care o persoană, numită fidejusor, se obligă faŃă de creditorul altei persoane să execute obligaŃia celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa. Felurile fidejusiunii. Fidejusiunea poate fi: • convenŃională – când creditorul şi debitorul cad de acord asupra necesităŃii unui garant; • legală – când legea îl obligă pe debitor să aducă un fidejusor, şi • judecătorească – când instanŃa dispune aducerea unui fidejusor. ExistenŃa fidejusiunii legale şi a fidejusiunii judecătoreşti nu contrazic caracterul de contract al fidejusiunii în toate cazurile, pentru că fidejusiunea, ea însăşi, nu ia naştere decât prin convenŃia încheiată între fidejusor şi creditor, prin care primul îşi asumă faŃă de cel de al doilea obligaŃia de garanŃie. Legea sau hotărârea judecătorească obligă pe debitor numai să dea o garanŃie (art. 1675 C.civ.). Caractere juridice: Contractul de fidejusiune este unui contract: - accesoriu: - fidejusiunea urmează soarta obligaŃiei principale;

- fidejusiunea nu poate depăşi ca întindere obligaŃia principală, sau să fie mai oneroasă decât aceasta;

267

- fidejusiunea se întinde la toate accesoriile; - consensual - convenŃia trebuie să fie expresă; - unilateral - dă naştere la o singură obligaŃie, cea a fidejusorului; - cu titlu gratuit. CondiŃiile cerute în persoana fidejusorului. Fidejusorul trebuie să aibă capacitatea de a contracta. El trebuie să fie solvabil. Dacă devine insolvabil, trebuie adus alt fidejusor. De asemenea, fidejusorul trebuie să aibă domiciliul în raza teritorială a tribunalului judeŃean în care trebuie să execute obligaŃia. Minorul, interzis judecătoresc sau reprezentantul legal nu pot să garanteze obligaŃia altuia (art. 1659 C.civ.). Ce obligaŃii pot fi garantate. Orice obligaŃie, în primul rând cele băneşti, şi chiar şi obligaŃiile intuitu personae. Se garantează atât obligaŃiile prezente cât şi cele viitoare, şi chiar şi cele numai eventuale. ObligaŃia cambială poate fi garantată. Fidejusiunea se va numi, în aceste caz, aval şi se face prin menŃiunea scrisă pe cambie a cuvintelor “pentru aval” sau o expresie echivalentă urmată de semnătura fidejusorului. Efectele fidejusiunii: A. În raporturile dintre creditor şi fidejusor. În caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate să urmărească direct pe fidejusor pentru executarea creanŃei. Dar obligaŃia fidejusorului este o obligaŃie accesorie, subsidiară. Fidejusorul are la dispoziŃie excepŃiile: beneficiul de discuŃiune şi beneficiul de diviziune (dacă există mai mulŃi fidejusori). Pentru invocarea beneficiului de discuŃiune, fidejusorul: trebuie să-l invoce înainte de judecata fondului, să indice sumele ce pot fi urmărite, iar bunurile debitorului să se afle pe raza tribunalului în care se va face plata (art. 1662-1668 C.civ.). Fidejusorul poate invoca, de asemenea, excepŃii de ordin general, ce decurg din însăşi contractul de fidejusiune, ca şi pe cele decurgând din obligaŃia debitorului principal. B. Raporturile dintre fidejusor şi debitorul principal. Dacă a plătit datoria, fidejusorul se poate regresa (întoarce) împotriva debitoruli, chiar dacă a garantat fără ştiinŃa acestuia din urmă (art. 1669 C.civ.). Temeiul regresului îl constituie, de regulă, subrogaŃia legală în dreptul creditorului plătit. Când fidejusorul a garantat pentru mai mulŃi debitori principali solidari, pentru una şi aceeaşi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toŃi are regres în contra fiecăruia dintre ei pentru repetiŃiunea (restituirea) sumei totale ce a plătit (art. 1671 C.civ.). Fidejusorul pierde dreptul de regres împotriva debitorului principal dacă: a) nu a înştiinŃat pe debitor despre efectuarea plăŃii, astfel încât acesta din urmă plăteşte a doua oară; b) a plătit datoria fără să fi fost urmărit şi fără să fi înştiinŃat pe debitor, care ar fi avut mijloace de stingere a datoriei (art. 1672 C.civ.). C. Raporturile dintre fidejusori Dacă sunt mai mulŃi fidejusori şi unul a plătit, el se poate întoarce, printr-o acŃiune în regres, împotriva celorlalŃi fidejusori, dar numai în cazurile prevăzute de lege (art. 1673 C.civ.):

268

• fidejusorul plătitor a fost urmărit în judecată pentru a plăti; • când debitorul este în stare de insolvabilitate sau de faliment; • datoria principală ajunsese la scadenŃă; • când debitorul s-a îndatorat de a-l libera de garanŃie pe fidejusor într-un termen determinat

şi acesta a expirat. Stingerea fidejusiunii Fidejusiunea se poate stinge în mod direct, ca urmare a stingerii obligaŃiei principale. Nu se stinge însă când plata a fost făcută nu de debitor ci de un terŃ care se subrogă în drepturile creditorului plătit (art. 1679 C.civ.). Fidejusiunea se poate stinge pe cale directă, independent de soarta obligaŃiei principale, prin remitere de fidejusiune, confuziune, sau prin compensaŃie opusă de către fidejusor creditorului. Un mod de stingere specific este acela când, prin culpa creditorului, fidejusorul nu ar mai putea intra în drepturile, privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul, atunci când ar plăti datoria (art. 1682 C.civ.). GaranŃia suplimentară este constituită de un terŃ pentru pagubele ce le-ar produce gestionarul (Legea nr. 22/1969, modificată prin Legea nr. 54 din 15 iulie 1994). CondiŃiile puse de Legea nr. 54/1994 pentru naşterea şi valabilitatea garanŃiei sunt: - contractul de garanŃie trebuie întocmit în formă scrisă; - o persoană nu poate garanta mai mulŃi gestionari; - garanŃiile reciproce între gestionari sunt oprite; - garanŃia este accesorie faŃă de contractul de muncă al gestionarului; - garanŃia se instituie “intuitu personae”; - cererea pentru urmărirea garantului are caracterul unei acŃiuni civile; - în procesul penal intentat împotriva gestionarului, garantul va fi introdus ca parte responsabilă civilmente. 4. DREPTUL DE RETENłIE DefiniŃie. Dreptul de retenŃie este un drept real de garanŃie imperfect, în temeiul căruia cel care deŃine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să reŃină lucrul respectiv, să refuze deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreŃinerea ori îmbunătăŃirea acelui bun. CondiŃia necesară pentru invocarea dreptului de retenŃie este ca datoria deŃinătorului lucrului să se afle în conexiune cu lucrul, să fie deci un “debitum cum re junctum”. Domeniul de aplicare al dreptului de retenŃie. Codul civil nu are un text generic despre dreptul de retenŃie, ci cuprinde numai unele aplicaŃii ale sale CondiŃii: se cere ca bunul la care se referă dreptul de retenŃie să fie proprietatea exclusivă a celui ce este debitorul deŃinătorului bunului.

269

Exemple: dreptul hotelierului sau cărăuşului de a reŃine bunurile clientului până la plata preŃului, sau comoştenitorul obligat în raport, care a făcut cheltuieli cu bunul pe care îl raportează, îl poate reŃine până la restituirea lor. Natura juridică. Efecte - Este un drept real de garanŃie imperfect, opozabil terŃilor străini de raportul juridic, creditorilor chirografari, precum şi celor privilegiaŃi şi ipotecari ulteriori intrării lucrului în detenŃia retentorului, dar nu şi faŃă de cei anteriori; - nu conferă prerogativa urmăririi bunului în mâna altei persoane; - este indivizibil; - oferă o simplă detenŃie precară, deci nu o posesie (prin urmare, retentorul nu are dreptul la fructe şi detenŃia să nu este temei pentru uzucapiune); - procedural, dreptul de retenŃie poate fi invocat pe cale de excepŃie în litigiile privind restituirea lucrului sau a contestaŃiei la executarea unei hotărâri privind restituirea ori evacuarea (în hotărârile de partaj) bunului. 5. GAJUL DefiniŃie. Gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil pentru garantarea datoriei. Obiectul gajului este un bun mobil corporal sau incorporal (creanŃa pe care debitorul o are împotriva unei alte persoane). Contractul de gaj este reglementat de Codul civil în art. 1685-1696 şi de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 intitulat “Regimul juridic al garanŃiilor reale mobiliare”. Gajul poate fi cu deposedare şi fără deposedare. Creditorul care primeşte gajul se numeşte creditor gajist. Formele gajului. După modul de stabilire a obligaŃiei, poate fi: convenŃional, legal şi judecătoresc. Gajul convenŃional este stabilit de părŃi prin convenŃia lor. Gajul legal. Legea este aceea care obligă unele persoane să constituie un gaj (ex. Legea nr. 22/1969). Gajul judecătoresc. InstanŃa dispune instituirea gajului. Art. 392 C.pr.civ. prevede: “Hotărârea care obligă pe o parte ca să dea o cauŃiune (gaj) sau un garant va arăta şi termenul când să se aducă acea cuŃiune sau să se aducă acea cauŃiune sau să se înfăŃişeze acel garant”, iar art. 395 C.pr.civ. prevede că “Dacă se primeşte cauŃiunea (gajul – n.n.) sau garantul, actul care le primeşte va fi executor, cu tot dreptul de apel”. Trebuie însă precizat că şi gajul legl, ca şi gajul judecătoresc, se constituie tot prin acordul de voinŃă al părŃilor, prin contractul de gaj, dar că obligaŃia de a aduce gajul poate rezulta din lege sau din hotărâre judecătorească. Caractere juridice. Gajul este un contract: - accesoriu grefat pe contractul principal; - real (cel cu deposedare, pentru că se predă bunul) sau consensual (cel fără deposedare) şi - unilateral (dă naştere doar obligaŃiei creditorului de a păstra bunul, a-l conserva şi a-l restitui debitorului când acesta îşi va executa obligaŃia). Constituirea gajului.

270

a. Constituitorul gajului trebuie să aibă capacitate de exerciŃiu deplină; b. Obiectul gajului poate fi un bun mobil corporal sau incorporal care trebuie să fie circuitul civil. c. FormalităŃile legale cre trebuie să fie îndeplinite pentru constituirea gajului: • Gajul trebuie să fie constatat printr-un înscris înregistrat care, de regulă autentic, să arate

suma garantată şi să descrie bunurile cu care se garantează. • Amanetul sau ipoteca asupra bunurilor care intră sub incidenŃa titlului “Regimul juridic al

garanŃiilor reale mobiliare” din Legea nr.99/1999, constituite şi înregistrate înainte de data intrării în vigoare a titlului sus-menŃionat au rămas supuse dispoziŃiilor legale existente la data constituirii lor. În prezent înregistrarea operaŃiunilor privind garanŃiile reale mobiliare se efectuează în Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare, care este un sistem de evidenŃă al priorităŃii garanŃiilor reale imobiliare, structurată pe persoane şi bunuri, într-o bază de date unică, uşor accesibilă, înscrieri efectuate pe baza unui formular de aviz de garanŃie.

• În cel mult 24 de ore de la înscrierea avizului de garanŃie reală, fiecare creditor este obligat să trimită o copie de pe aceasta debitorului. În caz de neconcordanŃă între datele cuprinse în formularul de aviz de garanŃie reală şi cele cuprinse în contractul de garanŃie, în raporturile dintre terŃi şi în cele dintre părŃi şi terŃi vor prevala cele prevăzute în formularul de aviz de garanŃie reală.

• Dacă e mobil incorporal, se cere un înscris înregistrat şi, în plus, să fie notificat debitorului creanŃei gajate.

Efectele gajului. Creditorul are următoarele drepturi şi obligaŃii: a) să reŃină lucrul, dacă este gaj cu deposedare, până la achitarea datoriei în întregime (este indivizibil); b) dreptul creditorului de a-l revendica, pe temeiul gajului, din mâinile oricui s-ar găsi; dar posesorul de bună-credinŃă va putea opune dobândirea în temeiul art. 1909 C.civ.; c) creditorul are, faŃă de constituitorul gajului, calitatea de detentor precar, debitorul păstrând calitatea de proprietar; d) creditorul răspunde de pieirea sau deteriorarea bunului gajat, dacă acesta s-a produs din vina sa; e) creditorul nu are dreptul de a se folosi de lucru şi, dacă o face, debitorul poate cere punerea bunului sub sechestru; f) dacă datoria a fost achitată, creditorul trebuie să restituie lucrul primit în gaj. Dacă debitorul nu-şi achită datoria, creditorul poate trece la realizarea gajului, ceea ce înseamnă că: a. are dreptul să ceară instanŃei ca să-i aprobe să reŃină lucrul în contul creanŃei, pe baza unei expertize judiciare de estimare a valorii lucrului; b. are dreptul să ceară vânzarea la licitaŃie publică a lucrului gajat, cu dreptul pentru creditor de a fi plătit din lucrul gajat, cu preferinŃă înaintea altor creditori (art. 1686 C.civ.). Este nulă convenŃia prin care s-ar prevedea o vânzare altfel decât prin licitaŃie publică (ex. prin bună învoială). Stingerea gajului 1. Fiind un contract accesoriu, se stinge ca o consecinŃă a stingerii sau desfiinŃării obligaŃiei principale. Lăsarea gajului în mâna creditorului constituie o recunoaştere permanentă a datoriei, care are ca efect întreruperea prescripŃiei dreptului la acŃiunea privind obligaŃia principală (art. 1694 al. 1 C.civ.).

271

Gajul poate supravieŃui dacă debitorul a făcut o nouă (altă) datorie către acelaşi creditor după predarea gajului şi această datorie a devenit exigibilă înainte de plata primei datorii. 2. Se stinge şi independent de obligaŃia principală, prin modurile obişnuite de stingere a obligaŃiilor. Remiterea voluntară de către creditor a lucrului gajat are drept efect stingerea gajului. AplicaŃii ale gajului. Gajul este folosit pentru garantarea obligaŃiilor. În Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, modificată prin Legea nr. 54/25 iulie 1994, se fac aplicaŃii ale gajului pentru garantarea acoperirii prejudiciului ce ar rezulta din activitatea de gestiune. GaranŃiile prevăzute în aceste acte normative sunt: garanŃia în numerar şi garanŃia suplimentară, constând în afectarea unor bunuri mobile de folosinŃă îndelungată aparŃinând gestionarului sau unor terŃi. Această garanŃie suplimentară este un adevărat gaj fără deposedare. Ea se constituie fie de către gestionar – proprietar al bunurilor gajate -, fie de către o terŃă persoană, caz în care avem de-a face cu o cauŃiune reală. 6. REGIMUL JURIDIC AL GARANłIILOR REALE MOBILIARE NoŃiune. Obiect Prin Titlul VI intitulat “Regimul juridic al garanŃiilor reale mobiliare” al Legii nr. 99 din 26 mai 1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, s-a dat o nouă reglementare regimului juridic al garanŃiilor reale mobiliare, destinate să asigure îndeplinirea unei obligaŃii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice şi juridice. Sunt supuse aceleiaşi reglementări, în ce priveşte ordinea de prioritate, publicitatea şi executarea următoarelor acte juridice: a) toate cesiunile drepturilor de creanŃă, chiar dacă cesiunea nu are drept scop garantarea îndeplinirii unei obligaŃii; b) vânzările condiŃionate, precum şi orice alte acte juridice, indiferent de forma sau de denumirea lor, destinate să garanteze îndeplinirea unei obligaŃii cu un bun mobil, corporal sau necorporal; c) toate formele de închiriere, inclusiv orice leasing pe termen mai mare de un an, având ca obiect bunurile mobile, corporale su necorporale; d) contractele de consignaŃie care au ca obiect bunuri mobile, corporale sau necorporale, dacă valoarea bunului dat în consignaŃie este mai mare decât echivalentul în lei a 1000 euro. DispoziŃiile titlului referitoare la ordinea de prioritate şi la publicitatea garanŃiilor reale mobiliare sau aplicabile şi amanetului (gajului) astfel cum este reglementat de art. 1685-1696 C.civil. GaranŃia reală, care este reglementată prin titlul susmenŃionat constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaŃii. GaranŃia reală acordă creditorului garantat dreptul de a-şi satisface creanŃa cu bunul afectat garanŃiei înaintea oricărui creditor negarantat şi înaintea altor creditori ale căror garanŃii reale sau drepturi asupra bunului afectat garanŃiei au un grad de prioritate inferior.

272

GaranŃia reală reglementată în titlul VI al Legii nr. 99/1999 se poate constitui cu sau fără deposedarea celui ce constituie garanŃia de bunul afectat garanŃiei. Orice tip de obligaŃie “de a da”, “a face” sau “a nu face” este susceptibilă să fie garantată cu garanŃia reală, inclusiv obligaŃiile prezente sau viitoare, sub condiŃie sau nu, divizibile sau indivizibile, determinate sau determinabile, exprimate în monedă naŃională sau străină. GaranŃia reală acoperă în toată întinderea să obligaŃia garantată. Ea poate avea ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaŃia, garanŃia reală îi dă creditorului garantat dreptul de a intra în posesie sau de a reŃine bunul afectat garanŃiei şi dreptul de a-l vinde pentru a-şi obŃine plata obligaŃiei garantate. GaranŃia reală mobiliară să constituie numai pe baza unui contract de garanŃie ce se încheie în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor. Prin înscris sub semnătură privată, în înŃelesul Legii nr. 99/1999, se înŃelege orice mod de comunicare care păstrează înregistrată informaŃia pe care o conŃine şi care poate fi reprodusă într-o formă tangibilă şi care nu poate fi schimbată în mod unilateral. Contractul de garanŃie trebuie să conŃină o descriere a bunului afectat garanŃiei. Expresia “toate bunurile mobile” reprezintă o descriere suficientă. Contractul de garanŃie reală este un titlu executoriu. Pe toată durata contractului de garanŃie, debitorul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanŃiei. GaranŃia poate înceta prin îndeplinirea obligaŃiei garantate, printr-un act liberatoriu din partea creditorului sau prin hotărârea judecătorească. În terment de 40 de zile de la stingerea garanŃiei reale, creditorul poate să înscrie o notificare la arhivă privind stingerea garanŃiei reale. Publicitatea şi ordinea de preferinŃă a garanŃiilor reale. Executarea lor. FaŃă de terŃi, inclusiv faŃă de Stat, o garanŃie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor care sunt reglementate de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care garanŃia reală sau sarcinile reale au fost făcute publice prin înscrierea avizului de garanŃie reală la Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare. Înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanŃii reale lovite de nulitate. Există şi excepŃii de la principiul înfăŃişat mai sus când: - contractul de garanŃie asupra unor bunuri mobile corporale nu depăşeşte echivalentul în lei a 300 euro, când publicitatea poate fi făcută fie prin înscrierea avizului de garanŃie sau prin luarea în posesie a bunului. La fel garanŃia reală constituită pe sume de bani sau titluri ori bunuri, a căror publicitate se face numai prin posesia asupra instrumentului sau andosarea acestuia. Înscrierea unui aviz de garanŃie reală este valabilă pentru o perioasă de 5 ani. Creditorul poate reînnoi înscrierea, înainte de expirarea acestuia, pentru o perioadă de încă 5 ani sau pentru o

273

altă perioadă. Dacă înscrierea nu este reînnoită, arhiva poate şterge orice înscriere din baza să de date. În cazul neîndeplinirii obligaŃiei garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniŃia procedura de executare prevăzută de Codul de procedură civilă sau a executa garanŃia reală potrivit Titlului VI din Legea nr. 99/1999. În cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaŃia, creditorul nu are dreptul de a-şi satisface creanŃa cu bunul afectat garanŃiei. În acest scop creditorul are dreptul să ia în posesie, în mod paşnic, bunul afectat garanŃiei sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, precum şi titlurile şi înscrisurile care constată dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fără a fi necesară vreo autorizaŃie sau notificare prealabilă şi fără a plăti taxe sau vreun tarif. Pentru a putea lua în posesie bunul, contractul de garanŃie trebuie să includă următoarea formulă, redactată cu caractere majuscule de cel puŃin 0,5 cm: “ÎN CAZ DE NEEXECUTARE, CREDITORUL POATE FOLOSI MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA ÎN POSESIE A BUNULUI AFECTAT GARANłIEI”. Orice persoană care are posesia bunului trebuie să îl predea creditorului a cărui creanŃă a ajuns la scadenŃă şi a cărui garanŃie reală are un grad de prioritate mai mare. Dacă nu este posibilă luarea în posesie a unui bun afectat garanŃiei în formă paşnică, creditorul garantat poate, prin intermediul executorului judecătoresc sau a executorului bancar, după caz, să intre în posesia bunului. PărŃile pot cădea de acord, prin contractul de garanŃie, asupra modului de vânzare a bunurilor grevate, ca urmare a neîndeplinirii obligaŃiei. În lipsa unui asemenea acord, creditorul trebuie să vândă bunul afectat garanŃiei într-o manieră comercială rezonabilă care să asigure obŃinerea celui mai bun preŃ. Înainte de vânzare, sub sancŃiunea nulităŃii şi a răspunderii pentru pagubele cauzate, creditorul trebuie să facă o notificare a vânzării către debitor şi faŃă de ceilalŃi creditori înscrişi, precum şi proprietarului bunului dacă debitorul nu e proprietarul lui. 7. IPOTECA DefiniŃie. Ipoteca este o garanŃie reală imobiliară, care nu comportă deposedarea celui ce o constituie. Ipoteca poate fi: a) legală când ia naştere în virtutea unei dispoziŃii speciale a legii, sau b) convenŃională, când ia naştere din convenŃia părŃilor, cu formele prevăzute de lege. Sediul materiei îl constituie art. 1746-1815 C.civ., completate cu unele prevederi ale legislaŃiei speciale în materie. Caractere juridice Ipoteca este: a) un drept real accesoriu care acordă creditorului ipotecar dreptul de preferinŃă şi de urmărire;

274

b) o garanŃie imobiliară (deci se poate institui doar asura imobilelor care se află în circuitul civil şi sunt imobile prin destinaŃie împreună cu accesoriile lor, precum şi asupra uzufructului unor imobile); c) supusă principiului specializării sub dublu aspect: • să fie determinată atât asupra imobilului afectat de garanŃie, cât şi: • asupra valorii creanŃei garantate (dar la gestionari e valabilă chiar dacă valoarea creanŃei

nu este precizată în momentul încheierii contractului de garanŃie, fiind suficientă menŃionarea creanŃei ce urmează a fi garantată);

d) indivizibilă, adică continuă să existe chiar dacă a fost plătită o parte din datorie. Ipoteca convenŃională. E necesar ca cel ce o constituie să aibă capacitatea deplină de exerciŃiu şi capacitatea de a înstrăina imobilul. Ocrotitorul minorului nu poate garanta cu un imobil al minorului datoria unei alte persoane. Cel ce o constituie trebuie să fie proprietarul actual al bunului. Bunurile viitoare nu pot forma obiectul unei ipoteci. CondiŃia suspensivă sau rezolutorie a dreptului de proprietate afectează şi ipoteca. Forma. Este un contract solemn, deci sub sancŃiunea nulităŃii absolute se încheie prin înscris autentic. Tot sub sancŃiunea nulităŃii este prevăzută şi obligaŃia de specializare, adică indicarea, în actul de constituire al ipotecii, a imobilului ipotecat şi a sumei garantate. Formele de publicitate nu Ńin de solemnitatea contractului, ci doar de asigurarea opozabilităŃii şi a rangului de preferinŃă a ipotecii. Ipoteca legală ia naştere în virtutea unei dispoziŃii legale a legii, fără a fi, în principiu, necesară o convenŃie specială. În art. 1753 C.civil sunt enumerate mai multe ipoteci legale, dintre care în prezent mai sunt în vigoare cele prevăzute de pct. 3, “ipotecile statului, ale comunelor şi stabilimentelor publice asupra bunurilor perceptorilor şi administratorilor contabili”. Art. 902 alin. 2 Cod civil instituie ipoteca asupra imobilelor “proprietatea erezilor testatorului sau ale oricărei persoane obligate a plăti un legat, care sunt personal datori a-l achita, fiecare în proporŃie cu partea ce ia din succesiune”. Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanŃii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor, modificată prin Legea nr. 54 din 8 iulie 1994, precizează că este vorba despre gestionarul agentului economic, autorităŃii sau instituŃiei publice. Garantarea cu ipotecă se face printr-un contract scris, fără să se ceară forma autentică. Imobilul poate fi proprietatea gestionarului sau a unui terŃ. Şi în materie de cumpărare a locuinŃelor au fost reglementate ipoteci asupra locuinŃelor dobândite. Astfel art. 15 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 (modificată de Legea nr. 76/1994) instituie ipoteca asupra locuinŃei pentru garantarea preŃului de către unitatea vânzătoare a locuinŃei dobândite din fondul de stat. O altă ipotecă este instituită de ar. 18 din Legea locuinŃei nr. 114 din 21 octombrie 1996.

275

Potrivit art. 16 din OrdonanŃa Guvernului nr. 11/1996, în cazul în care a fost introdusă acŃiune pentru realizarea unor creanŃe bugetare, odată cu aceasta se poate cere instanŃei luarea împotriva debitorului şi a persoanelor care, potrivit legii, răspund solidar cu acesta, a măsurilor asiguratorii, printre care şi ipoteca asiguratorie asupra bunurilor imobile ce aparŃin celor chemaŃi în judecată. În sfârşit, Codul de procedură penală, în art. 166 alin. 3, prevede posibilitatea instituirii sechestrului, inclusiv asupra bunurilor imobile ale învinuitului sau inculpatului, de către organul de urmărire penală sau de instanŃa de judecată. Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripŃiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate. Publicitatea ipotecară. Orice sarcină reală imobiliară trebuie supusă publicităŃii, spre a deveni opozabilă faŃă de terŃi. Art. 93 din Regulamentul de organizare şi funcŃionare a birourilor de carte funciară al judecătoriilor prevede că “Înscrierea în Cartea funciară a actului juridic are ca efect opozabilitatea faŃă de eventualii titulari de drepturi reale imobiliare cu acelaşi obiect, de la acelaşi autor, care au efectuat această operaŃiune sau au efectuat-o ulterior”. Rangul înscrierii e determinat de data şi ora înscrierii. Rangul poate fi schimbat prin convenŃia părŃilor pentru ipoteci. Înscrierea ipotecii se face în Cartea funciară de la judecătoria din raza teritorială a căruia se află situat imobilul. TerŃii în materie de publicitate imobiliară sunt creditorii chirografari, ceilalŃi creditori ipotecari, precum şi dobânditorii ulteriori ai imobilului. În caz de concurs între doi creditori de rang diferit, cel cu rang prioritar – deci cel care a înregistrat ipoteca mai întâi – va avea dreptul să se despăgubească integral din preŃul imobilului ipotecat, şi apoi din restul celălalt creditor. Întabularea se face la cerere, pe baza titlului dreptului, în temeiul încheierii judecătorului de carte funciară. Înscrierea ipotecii în Cartea funciară va menŃiona: 1) identificarea persoanei în favoarea căreia se înscrie ipoteca; 2) titlul juridic ce justifică garanŃia ipotecii; 3) cuantumul creanŃei; 4) specificul creanŃei (preŃ, daune, rentă, etc.). Urmărirea creanŃei ipotecare se notează în cartea funciară. Dobânzile, rentele sau celelalte prestaŃiuni scadente după notare vor avea rangul ipotecar al ipotecii. Înscrierea ipotecii convenŃionale, conservă dreptul de ipotecă timp de 15 ani de la data înregistrării, după care se perimă.

276

Pentru a conserva efectele înscrierii iniŃiale, este necesar ca înainte de expirarea termenului menŃionat să se procedeze la reînnoirea înscrierii. Ştergerea (radierea) şi reducerea inscripŃiilor ipotecare. Dacă datoria a fost achitată în întregime, ipoteca rămâne fără obiect, iar înscrierea ei trebuie să fie ştearsă (radiată). Dacă plata a fost numai parŃială, inscripŃia urmează a fi restrânsă prin operaŃia denumită reducerea inscripŃiei. Radierea şi reducerea se realizează prin efectuarea unei menŃiuni în registrul în care s-a făcut înscrierea. Efectele ipotecii A. FaŃă de debitor. Debitorul păstrează mai departe detenŃia bunului ipotecat. El are dreptul să-i culeagă fructele ca orice proprietar. Debitorul îl poate şi înstrăina, dar ipotecat, adică grevat de ipotecă. B. FaŃă de creditor. Creditorul ipotecar are dreptul să urmărească bunul în mâinile oricui s-ar găsi. Are deci un drept de urmărire şi un drept de preferinŃă. C. Efecte faŃă de terŃii dobânditori ai imobilului. Dobânditorul poate opune creditorului excepŃii şi de asemenea: • poate recurge la procedura purgăi pentru degrevarea imobilului de ipotecă; • poate să-l plătească pe creditorul urmăritor, caz când se subrogă în drepturile acestuia; • poate delăsa imobilul în mâna creditorului după o anumită procedură, caz în care

urmărirea se va face fără participarea sa; • poate lăsa ca procedura executării silite să-şi urmeze cursul împotriva sa. În toate ipotezele el are recurs în garanŃie de drept, împotriva debitorului principal. Stingerea ipotecii poate avea loc: - pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligaŃie garantat; - pe cale principală, prin moduri proprii de încetare, independente de raportul principal, cum sunt: • renunŃarea creditorului la ipotecă; • purga obŃinută de dobânditorul imobilului ipotecat; • prescripŃia; • anularea actului constitutiv al ipotecii; • rezoluŃiunea dreptului de proprietate al constitutorului; • pieirea imobilului (garanŃia se strămută asupra indemnităŃii de asigurare); • exproprierea imobilului (ipoteca la fel se strămută asupra despăgubirilor). 8. PRIVILEGIILE DefiniŃie. Privilegiile sunt acele garanŃii care conferă titularului dreptul de preferinŃă în realizarea creanŃei, chiar şi înaintea creditorilor ipotecari. Sediul materiei îl constituie, art. 1722-1745, 1780-1815 C.civil, şi art. 409 din Codul de procedură civilă.

277

Privilegiile se pot clasifica în trei categorii: • privilegii generale:- asupra tuturor bunurilor debitorului, mobile şi imobile;

- asupra tuturor bunurilor mobile; • privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile; • privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile. Natura juridică Privilegiile pot fi calificate, în unele situaŃii, ca fiind drepturi reale, titularul privilegiului beneficiidn atât de dreptul de urmărire al bunului ce face obiectul privilegiului, cât şi de dreptul de preferinŃă. Este cazul privilegiilor imobiliare şi al unor privilegii mobiliare, cum ar fi privilegiul creditorului gajist. În alte situaŃii, privilegiile apar ca simple cauze de preferinŃă a unor creditori chirografari, care vor fi despăgubiŃi cu preferinŃă (art. 409 C.pr.civ.). Privilegii generale Privilegiile generale se pot grupa în două categorii: A) Privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile cum sunt: a) privilegiul cheltuielilor de judecată; b) al statului pentru obligaŃiile, persoanelor fizice sau juridice, de plată a impozitelor care fac obiectul OrdonanŃei Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanŃelor bugetare. B) Privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile. Ele privesc bunurile mobile, dar se pot extinde şi asupra celor imobile, după îndestularea creditorilor ipotecari şi privilegiaŃilor ipotecari. Ordinea în care se execută privilegiile asupra tuturor mobilelor e stabilită de art. 1729 C.civ., astfel: • cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor; • cheltuielile de înmormântare; • cheltuielile pentru îngrijirea medicală (a ultimei boli) pe un an de zile; • creanŃe care rezultă din retribuŃia curentă a anilor de serviciu şi a celor ce lucrează cu ziua; • preŃul obiectelor de subzistenŃă al debitorului şi familiei sale timp de 6 luni. Art. 409 C.pr.civ. stabileşte, în ceea ce privesc veniturile debitorului din muncă, următoarea ordine: • obligaŃii de întreŃinere; • plata despăgubirilor pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări

corporale; • plata datoriilor către stat izvorâte din impozite şi taxe; • plata despăgubirilor pentru repararea pagubelor cauzate patrimoniului statului; • toate celelalte datorii. În prezent, creanŃele ce constau în impozite, taxe, contribuŃii, amenzi şi alte sume care, în conformitate cu Legea finanŃelor publice, constituie creanŃe bugetare, se execută potrivit ordinei de preferinŃă stabilită de art. 71 din OrdonanŃa Guvernului nr. 11/1996. Ordinea de preferinŃă este următoarea: a) creanŃele reprezintă cheltuielile făcute cu urmărirea şi conservarea bunurilor al căror preŃ se distribuie;

278

b) creanŃe reprezentând salariile şi alte datorii asimilate acesora, pensii, ajutoare pentru incapacitate de muncă, precum şi creanŃele reprezentând obligaŃia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităŃii corporale sau a sănătăŃii; c) creanŃele care rezultă din obligaŃii de întreŃinere, alocaŃii pentru copii sau alte sume plătite periodic pentru asigurarea mijloacelor de existenŃă; d) creanŃele statului din impozite, taxe şi alte obligaŃii fiscale; e) creanŃe din împrumuturi de stat; f) creanŃe ce reprezintă despăgubiri pentru repararea pagubelor produse proprietarilor publici prin fapte ilicite; g) creanŃe izvorând din împrumuturi bancare, livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii; h) creanŃe ce reprezintă amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale, după caz; i) alte creanŃe. În cazul creanŃelor de acelaşi rang, suma se repartizează între creditori proporŃional cu creanŃa fiecăruia. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile. Ele pot fi grupate în trei categorii, care cuprind cele 8 cazuri prevăzute de Codul civil (art. 1730 C.civ.): A.- privilegii recunoscute pe baza constituirii exprese sau tacice a unui gaj (ex. privilegiul creditorului gajist asupra bunului ce face obiectul gajului, a cărăuşului pentru cheltuielile de transport); B.- privilegii speciale recunoscute creditorilor pe ideea creşterii, sporirii patrimoniului debitorului (ex. privilegiul vânzătorului unui bun mobil cât timp bunul se află la cumpărător, privilegiul care garantează creanŃa de plată a preŃului); C.- privilegii speciale recunoscute creditorilor pentru faptul conservării unor bunuri în patrimoniul debitorului. În ordinea de preferinŃă stabilită de Codul civil, cheltuielile de conservare a lucrului premerg celelalte privilegii speciale imobiliare. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile. Creditorii în favoarea cărora funcŃionează aceste privilegii sunt despăgubiŃi chiar înaintea creditorilor ipotecari şi sunt considerate ipoteci privilegiate. Art. 1737 C.civ. stabileşte cinci privilegii speciale imobiliare: • al vânzătorului unui imobil pentru preŃul neîncasat al imobilului; • al împrumutătorului cumpărătorului care i-a împrumutat o sumă de bani pentru plata

preŃului imobilului cumpărat; • al copărtaşilor asupra imobilelor succesiunii; • al arhitectului, constructorilor şi al lucrătorilor asupra imobilului construit pentru plata

lucrării; • privilegiul împrumutătorului care a dat bani cu titlu de împrumut pentru plata lucrărilor

efectuate de constructori, şi • privilegiul asupra imobilelor succesiunii, recunoscut creditorilor succesiunii şi legatarilor

care au cerut separaŃia de patrimoniu. Pentru conservarea privilegiilor, titularii trebuie să efectueze formalităŃile de publicitate care sunt comune cu cele prevăzute de legi pentru ipoteci.

279

În caz de concurs de creditori privilegiaŃi imobiliari, au preferinŃă cei care au un privilegiu general asupra mobilelor şi imobilelor debitorului şi, în continuare, privilegiaŃii imobiliari şi creditorii ipotecari.

280

TESTE: 1. Fidejusorul ce garantează în mod nedeterminat executarea unei obligaŃii principale, răspunde: a) de toate accesoriile datoriei; b) de cheltuielile de judecată făcute de creditor; c) de toate cheltuielile făcute ulterior notificării fidejusorului. 2. Fidejusorul nu poate invoca beneficiul de discuŃiune: a) când a renunŃat la el sau dacă s-a obligat solidar cu debitorul principal; b) când a fost numit de instanŃa judecătorească; c) când s-a făcut garant pentru un fidejusor numit de instanŃă, dar, în acest caz, neputând

opune beneficiul de discuŃiune decât faŃă de fidejusorul judecătoresc, nu şi faŃă de debitorul principal.

3. Fidejusorul care invocă beneficiul de discuŃiune: a) trebuie să indice creditorului bunurile debitorului principal care pot fi urmărite; b) trebuie să avanseze cheltuielile necesare urmăririi acestor bunuri; c) nu este obligat să suporte cheltuielile necesare urmăririi acestor bunuri. 4. Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat: a) dacă fidejusorul a renunŃat la el; b) dacă prin convenŃie s-a prevăzut clauza solidarităŃii între fidejusori; c) dacă unul dintre fidejusori a cerut beneficiul de discuŃiune, iar, în urma acestuia, debitorul

a fost găsit insolvabil. 5. Beneficiul de diviziune poate fi invocat când: a) mai multe persoane au garantat unul şi acelaşi creditor pentru mai multe datorii; b) o persoană a garantat mai mulŃi creditori pentru aceeaşi datorie; c) mai multe persoane au garantat unul şi acelaşi creditor pentru una şi aceeaşi datorie. 6. Riscul insolvabilităŃii unuia dintre fidejusorii aceluiaşi creditor şi pentru aceeaşi datorie este suportat de: a) ceilalŃi fidejusori solvabili; b) toŃi fidejusorii solvabili, dacă nesolvabilitatea aceluia a intervenit până la momentul când

unul sau unii dintre fidejusori obŃinuseră diviziunea datoriei; c) creditor şi ceilalŃi fidejusori solvabili, cu excepŃia celor care obŃinuseră beneficiul de

diviziune, când insolvabilitatea a intervenit după pronunŃarea diviziunii. 7. Contractul de gaj: a) este întotdeauna real, presupunând remiterea lucrului către creditor; b) poate fi consensual; c) este unilateral. 8. În caz de naplată a datoriei garantată cu gaj: a) creditorul nu poate să dispună de gaj fără autorizarea instanŃei;

281

b) creditorul are dreptul să păstreze în contul datoriei bunul gajat, dacă valoarea acestuia nu este mai mare decât datoria, chiar fără intervenŃia instanŃei;

c) creditorul îşi poate apropia bunul gajat sau poate dispune de el, fără autorizarea instanŃei, dacă s-a stipulat astfel în contractul de gaj.

9. Ipoteca convenŃională: a) se poate constitui numai prin act autentic; b) se întinde şi asupra tuturor îmbunătăŃirilor survenite ulterior constituirii ipotecii asupra

imobilului; c) trebuie să prevadă în conŃinutul ei, sub sancŃiunea nulităŃii, natura şi situaŃia fiecărui

imobil al debitorului, asupra căruia se constituie ipoteca creanŃei; d) trebuie să prevadă în conŃinutul ei, fără însă a interveni vreo sancŃiune, suma pentru care

este constituită ipoteca. 10. Dobânditorul unui imobil ipotecat se poate apăra împotriva creditorului ipotecar în următoarele moduri: a) poate cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile imobile ipotecate, dacă au mai

rămas, aflate în proprietatea debitorului; b) poate recurge la procedura purgei făcând o ofertă creditorului de a-i plăti datoriile şi

sarcinile ipotecare până la concurenŃa valorii de preŃuire a imobilului, când l-a dobândit prin act cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;

c) poate plăti el datoria către creditorul urmăritor, subrogându-se în drepturile acestuia; d) poate abandona imobilul în mâna creditorului, chiar dacă este obligat personal la plata

datoriei. 11. În caz de concurs între privilegiile imobiliare şi ipoteci se acordă preferinŃă: a) ipotecilor; b) privilegiilor. 12. Pot fi ipotecate: a) imobilele aflate în circuitul civil şi accesoriile lor, mobile sau imobile; b) bunurile mobile aflate în circuitul civil; c) uzufructul asupra bunurilor imobile; d) bunurile viitoare ale debitorului; e) bunurile minorului, pentru garantarea datoriei unei alte persoane; f) bunurile minorului, pentru garantarea obligaŃiei proprii a acestuia, dar numai dacă se face

cu încuviinŃarea prealabilă a autorităŃii tutelare; g) creanŃele sub condiŃie rezolutorie.

282

BIBLIOGRAFIE

A. Bibliografie obligatorie

1. Catedra de Drept a ASE, coordonator conf. univ. dr. Raluca Dimitriu

Curs de Drept civil, vol I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2000

2. Catedra de Drept a ASE, coordonatori prof. univ. dr. B. Ştefănescu, conf. univ. dr. Raluca Dimitriu

Curs de Drept civil, vol II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2002

3. I. Urs, S. Angheni Drept civil, vol I, II, III, Ed. Oscar Print, Bucureşti , 1998

4. G. Boroi Drept civil. Partea generală, Ed. All Beck, ed. a II a, Bucureşti, 1999

5. Gh. Beleiu Drept civil roman. Subiectele dreptului civil, Casa de editură şi Presă “Şansa” SRL , Bucureşti, 1995

6. C. Stănescu, C. Bîrsan Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor, All Beck, Buc., 1998

7. Liviu Pop Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 1996

8. I. Urs Drept civil: Partea generală – Facultatea de Drept UTM

9. Teste grilă LicenŃă ASE - FABBV

10. ConstituŃia României

11. Codul civil

12. O.G. 26/2000 în asociaŃii şi fundaŃii

13. Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările ulterioare

14. Legea nr. 213/1999 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia

15. Decretul 31/1954 privind persoana fizică şi juridică

16. Decretul 167/1958 privind prescripŃia extinctivă

17. Legea 119/1996 privind actele de stare civilă – M.Of. nr. 282/1996

18. Legea 105/1996 privind evidenŃa populaŃiei şi codul numeric personal

19. Legea nr. 975/1968 privind dreptul la nume

283

B. Bibliografie facultativă

1. N. Popa Teoria generală a dreptului, Ed. Proarcadia, Bucureşti, 1992

2. Gh. Boboş Teoria generală a dreptului, Ed.Dacia, Cluj, 1994

3. D. Ştefănescu Drept civil, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1999

4. L. Giosan Drept civil-Note de curs, Univ. Româno-Americană, Bucureşti, 1992

5. E. S. Romano Drept civil, Dreptul de proprietate privată şi publică în România, Ed. Grafix, 1993

6. I. Filipescu Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Ed. Actami, Bucureşti, 1994

7. Fr. Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed Actami, Bucureşti, 1998

8. D. Chirică Drept civil. Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997