note curs ef ec

118
Eficienta economica Note de curs Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 1

Upload: simona-cercel

Post on 24-Dec-2015

36 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

NOTE CURS

TRANSCRIPT

Page 1: NOTE CURS Ef ec

Eficienta economica

Note de curs

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 1

Page 2: NOTE CURS Ef ec

1. INTRODUCERE

1.1 Construcţiile, ramură de bază a producţiei materiale

Construcţiile, ca ramură a producţiei materiale reprezintă procesul de execuţie al lucrărilor de construcţii-montaj necesare asigurării creării de noi mijloace fixe şi a menţinerii construcţiilor existente la un nivel tehnico-constructiv cât mai apropiat de cel iniţial.

Dezvoltarea construcţiilor constituie o condiţie esenţială pentru progresul celorlalte ramuri productive deoarece asigură condiţiile corespunzătoare funcţionării normale a activităţii de producţie.

La realizarea investiţiilor, cca. 30-40 % din fonduri revin producţiei de construcţii-montaj. Lucrările de construcţii-montaj servesc unor scopuri diferite:

adăpostirea şi crearea condiţiilor materiale de trai oamenilor (clădiri de locuit), satisfacerea nevoilor social-culturale ale populaţiei (spitale,şcoli, săli de spectacole

etc.), producţia de bunuri materiale (clădiri şi construcţii speciale inginereşti), producerea şi transportul energiei electrice (baraje, centrale termo-, hidro-, şi

nuclearo-electrice, reţele electrice etc.), căi de transport (căi ferate, drumuri, poduri, tuneluri, porturi, cheiuri etc.), îmbunătăţiri funciare (irigaţii, îndiguiri, desecări, regularizări de cursuri de apă,

corectarea torentelor etc.), depozitarea şi conservarea bunurilor (silozuri, magazii, depozite etc.), instalaţii interioare şi reţele de alimentare cu apă şi de canalizare necesare

funcţionării tuturor categoriilor de construcţii, montajul utilajelor şi instalaţiilor tehnologice necesare producţiei, transportului etc.

1.2 Particularităţi ale producţiei de construcţii-montaj

Producţia de construcţii-montaj, deşi prezintă multe asemănări cu unele din ramurile producţiei industriale, asemănări ce se accentuează odată cu creşterea gradului de industrializare a construcţiilor, totuşi prin esenţa ei prezintă o serie de particularităţi. Aceste particularităţi şi implicaţiile lor sunt:

1) Procesul de producţie în construcţii-montaj are un caracter de mobilitate; spre deosebire de industrie, produsul este fix iar mijloacele de producţie sunt mobile. Aceasta necesită mutarea periodică a mijloacelor de producţie şi a organizării de pe un amplasament pe altul, în condiţii şi caracter de provizorat. Condiţiile de lucru sunt obiectiv mai dificile decât în industrie, constructorului fiindu-i limitat timpul material pentru perfecţionarea organizării pe acelaşi amplasament.

Implicaţii:

- organizarea distinctă a fiecărui şantier;- dificultăţi în asigurarea continuităţii folosirii resurselor umane şi materiale;- necesitatea de a asigura un caracter mobil pentru utilajele de construcţii;- unele cheltuieli specifice: organizarea şantierului, montarea, demontarea şi transportul

utilajelor la şi de la şantier, reamenajarea amplasamentului la terminarea lucrărilor.

2) Cea mai mare parte a volumului de lucrări se desfăşoară în aer liber, ceea ce face ca activitatea de construcţii-montaj să suporte, mai mult decât orice altă activitate, influenţa factorilor atmosferici.

Implicaţii:

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 2

Page 3: NOTE CURS Ef ec

- influenţează activitatea muncitorilor; de exemplu, pe timp friguros muncitorii sunt îmbrăcaţi mai gros, mişcările le sunt îngreunate iar la anumite intervale de timp trebuie să intre la adăpost pentru a se încălzi;

- influenţează unele procese tehnologice, care nu se pot realiza la temperaturi foarte scăzute.

3) Caracterul de unicat, pe care îl au foarte multe din obiectele de construcţii, conferă activităţii de construcţii-montaj particularităţile unei producţii de serie mică, cu implicaţiile nefavorabile care decurg din aceasta.

Implicaţii:

- necesitatea unor proiecte specifice pentru fiecare lucrare;- necesitatea elaborării unei documentaţii economice pentru stabilirea preţului pentru fiecare

lucrare.

4) Caracterul foarte complex al producţiei de construcţii-montaj. Obiectele de construcţie pot avea varietate mare în ceea ce priveşte : alcătuirea lor, sortimentele de materiale şi mijloacele de muncă utilizate, soluţiile tehnice, tehnologice şi organizatorice adoptate etc., chiar pentru aceeaşi tema dată.

Implicaţii:

- efectuarea unei analize ştiinţifice a proceselor de producţie, în corelaţie cu condiţiile concrete;- stabilirea majorităţii soluţiilor tehnologice, organizatorice, de planificare şi de conducere, pe

bază de optimizări, luând în considerare mai multe variante;- întocmirea la toate nivelurile (obiecte de construcţie, şantiere, întreprinderi) a unor proiecte de

organizare complexe (tehnologie, organizare şi planificare) pentru ordonarea şi corelarea în spaţiu şi timp a tuturor activităţilor;

- pregătirea proceselor de producţie şi urmărirea riguroasă a aplicării soluţiilor de tehnologie, de organizare şi planificare, cuprinse în proiectul de organizare.

5) Volumul mare al obiectelor de construcţie şi masa mare a materialelor manipulate şi introduse în operă.

Implicaţii:

- mecanizarea manipulării şi transportării materialelor, cu atenţie deosebită la articolele de lucrări care implică masă mare de materiale;

- planificarea şi organizarea riguroasă a transporturilor;- mijloace de transport specializate pentru transportul materialelor, semifabricatelor şi

prefabricatelor cu greutăţi şi volume mari şi/sau condiţii speciale privind poziţia în timpul transportului.

6) Ciclul de producţie îndelungat, pentru realizarea produsului (obiectul de construcţie), asociat cu procentul ridicat al producţiei neterminate, conduce la importante imobilizări de fonduri circulante şi la mărirea costurilor de producţie.

Implicaţii:

- necesitatea reducerii duratelor de execuţie a obiectelor de construcţie, prin măsuri corespunzătoare de ordin tehnologic şi organizatoric, optimizarea planificării executării lucrărilor de construcţii-montaj;

- necesitatea decontării pe parcurs a producţiei realizate (lunar) şi nu pe baza producţiei finite.

Având în vedere cele de mai sus apare evident că producţia de construcţii-montaj trebuie abordată într-un mod specific atât în ceea ce priveşte organizarea execuţiei cât şi în ceea ce priveşte rezolvarea aspectelor economice.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 3

Page 4: NOTE CURS Ef ec

2. FACTORII PARTICIPANŢI LA REALIZAREA CONSTRUCŢIILOR

La înfăptuirea unei lucrări de construcţii au existat întotdeauna trei roluri principale şi distincte:

1. Clientul (beneficiarul, numit uneori şi "promotorul")2. Proiectantul (uneori numit şi consultantul) 3. Constructorul (antreprenorul)

În decursul secolelor şi prin forţa împrejurărilor unele din aceste roluri separate au putut fi asumate de către o singură persoană sau organizaţie.

Clientul, comandă lucrarea şi asigură plata lucrării. Rolul proiectantului, care a revenit la început arhitectului, odată cu apariţia acestei profesiuni, s-a amplificat pe măsura progresului tehnic, a creşterii complexităţii construcţiilor şi a importanţei rezistenţei materialelor, transferându-se inginerului. Rolul constructorului, care a putut fi asumat odinioară de un zidar sau de un meseriaş iscusit, s-a extins mult în timpurile moderne spre a se ajunge la antreprenorul de astăzi.

2.1 Rolul clientului din sectorul public sau privat

Clientul are 10 responsabilităţi (obligaţii):

1. Concepe scopul lucrărilor / proiectului de întreprins;2. Defineşte funcţiunile pe care lucrările trebuie să le îndeplinească;3. Efectuează sau obţine o analiză cost-beneficiu a propunerii; 4. Stabileşte prioritatea proiectului în raport cu alte nevoi / priorităţi ale clientului;5. Obţine autorizaţiile necesare pentru executarea lucrărilor;6. Găseşte banii (capitalul) necesari pentru plată şi se asigură că sumele

corespunzătoare vor fi disponibile la timpul potrivit, ţinând pasul cu costurile angajate;

7. Anticipează viitoarele costuri de exploatare / întreţinere şi obţine veniturile sau mijloacele necesare pentru a face faţă acestor costuri;

8. Plăteşte proiectantul şi antreprenorul pe măsura derulării lucrărilor;9. Determină / aprobă, programul / calendarul lucrării;10. Examinează critic / urmăreşte comportarea lucrării terminate în raport cu

ţelurile / criteriile iniţiale, identifică răspunsurile şi se asigură că lecţiile sunt învăţate şi folosite înainte ca o altă lucrare similară să fie întreprinsă în viitor.

1. Concepe scopul lucrărilor / proiectului de întreprins

Cu toate că există diferenţe mari între tipurile de proiecte iniţiate de clienţii din sectorul public şi privat şi între obiectivele acestora, de exemplu în cazul celor dintâi - drumuri, alimentări cu apă, irigaţii, energie, sisteme de telecomunicaţii, destinate "binelui public" şi dezvoltării economice pe termen lung a ţării - iar în cazul celor din urmă proiecte care răspund nevoilor specifice unei persoane sau companii - construirea unei ferme, unei fabrici, a unor birouri, sau realizarea în scopuri "speculative" de clădiri, magazine sau construcţii industriale pentru a fi vândute sau închiriate în scopul profitului; în ambele cazuri clienţii, fie că sunt departamente guvernamentale, persoane sau companii mici sau mari trebuie să aibă o preocupare comună: de a obţine maximum din banii pe care-i învestesc / cheltuiesc.

Ambele categorii de clienţi trebuie, aşadar, să gândească şi să se manifeste ca oameni de afaceri. Doar pentru că oficialii şi reprezentanţii aleşi din sectorul public nu cheltuiesc banii personali ci mai degrabă banii din punga publică nu există nici un motiv pentru care n-ar trebui să

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 4

Page 5: NOTE CURS Ef ec

dovedească aceeaşi grijă în luarea deciziilor şi în căutarea obţinerii beneficiului maxim din investiţiile lor ca şi fermierul atunci când cumpăneşte în a construi un hambar sau a cumpăra un tractor sau directorii de companie care examinează priorităţile concurând la fondurile lor limitate sau posibilităţile care li se deschid şi riscurile legate de fiecare opţiune sau decizie. Nici un client nu are resurse nelimitate şi toţi sunt răspunzători în faţa cuiva pentru acţiunile lor - fie că este vorba de familia lor, de acţionari sau de alegători. Există multe lucruri care ne-ar place tuturor să le construim - se aud în permanenţă cereri gălăgioase pentru cheltuieli mai mari ale sectorului public pentru drumuri noi şi mai bune, căi ferate, locuinţe, şcoli, spitale, locuri de recreare, pentru a menţiona doar câteva - o grămada de idei - dar nu ne putem permite să atacăm în fiecare an decât un număr limitat de lucrări. Fiecare trebuie justificată, de cele mai multe ori printr-o analiză cost - beneficiu, demonstrându-se o folosire prudentă a resurselor reduse şi probabilitatea venitului bun adus de investiţie - luând desigur în considerare toate aspectele sociale şi economice asociate. Şi în sectorul privat există o mulţime de idei şi unele exemple superbe de iniţiativă antreprenorială de la locuinţe la construcţii pentru comerţ, timp liber, la spitale particulare sau chiar o universitate dar şi clădiri goale reprezentând dovada unor decizii greşite sau prea optimiste atunci când au fost luate sau dovada că cineva care a crezut că ştia ce doreau oamenii s-a înşelat pur şi simplu! Iar din exemplele marelui avantaj care derivă din clarviziunea oamenilor şi voinţa de a asuma riscuri şi de a sprijini propriile judecăţi - fie în sectorul public sau privat - unii sunt deasupra opiniei sau presiunii publice, alţii sunt sensibili la gălăgia publică.

Aşadar oricine trebuie să simtă că poate contribui la promovarea ideilor şi conceptelor pentru binele public şi economic în sectorul public în timp ce, tot astfel, persoane individuale sau companii private / publice vor dori şi vor trebui să fie receptive la cererile publice pe care le percep şi să vină în întâmpinarea lor, asigurând facilitaţi şi servicii care, odată disponibile, vor crea interes, cerere şi deci venituri şi profit. Dar în ambele cazuri - sectorul public în egală măsura cu cel privat - trebuie adoptată o abordare de pe poziţia omului de afaceri, iar proiectele propuse trebuie să fie pe deplin justificate, utilizând în măsură cât mai mare cu putinţă analizele de cost şi risc-beneficiu.

2. Defineşte funcţiunile pe care lucrările trebuie să le îndeplinească

Una e să concepi o lucrare - să ai o idee bună – cu total alta e să precizezi scopurile şi obiectivele, deseori încă şi mai greu este să spui în detaliu cum se va comporta în decursul timpului. Să luam de exemplu proiectul unui drum. Poate să pară foarte evidentă necesitatea unei legături mai bune între o nouă investiţie sau o sursă de materii prime şi o zonă industrială existentă.

S-ar putea să nu mai fie la fel de clar, totuşi, care va fi traficul iniţial şi cum ar putea creşte în timp acest trafic şi, ca atare, când se pune problema stabilirii lăţimii, a aliniamentelor verticale şi orizontale, a modului de execuţie, a tipurilor de racordări şi a terenului de expropriat, vor trebui făcute estimări şi ipoteze asupra acestor parametri vitali. Este funcţia drumului numai de a crea o legătura rapidă pentru traficul industrial care va fi generat la deschiderea lui sau construirea lui creează ocazia de a se deschide alte zone pentru investiţii, de a înlocui alte trasee şi/sau de a prelua o creştere în viitor a traficului? În egală măsură, în cazul unei unităţi industriale în scop speculativ - ce fel de industrie este şi deci ce fel de încărcări şi de accese se au în vedere, iar prevederea unor dotări minimale va impieta viitoarea utilizare sau vânzare ?

Mergând mai departe, funcţiunile trebuie în cele din urmă traduse în condiţii tehnice de detaliu care să poată fi evaluate de antreprenor. Există un adagiu - "dacă nu poţi preciza ceva, nu poţi nici să-i pui preţul"; este vital ca clienţii, din sectorul public sau privat, să ştie cu claritate ce doresc de la o anumită lucrare, iar atunci când este construită "să se potrivească scopului".

Este de asemenea foarte important ca aceste scopuri şi condiţiile tehnice asociate cu ele să fie exprimate clar de la început, deoarece odată ce lucrarea a ajuns la nivelul elaborării detaliilor de proiectare, schimbările târzii ale exigenţelor vor conduce la costuri importante. Aceste costuri vor

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 5

Page 6: NOTE CURS Ef ec

creşte considerabil dacă modificările survin şi mai târziu, în timpul perioadei de execuţie, iar antreprenorii vor cere - şi pe bună dreptate, probabil - să fie bine recompensaţi nu numai pentru munca suplimentară dar şi pentru întreruperile şi întârzierile pe care le-ar putea pricinui aceste modificări. Asemenea schimbări se dovedesc de regulă foarte profitabile pentru antreprenori dar costisitoare pentru clienţi!

Aranjamentele contractuale pentru execuţie sunt în mod necesar destul de inflexibile şi cu toate că idealul ar putea fi un "parteneriat" între client şi antreprenor, în realitate şi într-o economie de piaţă unde contractul s-a câştigat prin licitaţie sau prin negocieri dure, relaţia dintre cele două părţi se va stabili în mare măsură pe o bază de afaceri. Antreprenorul urmăreşte nu numai să-şi recupereze costurile dar să realizeze un profit pentru a servi la învestiţii ulterioare în compania sa, în timp ce clientul este preocupat să menţină cheltuielile în limita bugetului iniţial. Este crucial, aşadar, ca clientul să fie de la început limpede precum cristalul în privinţa funcţiunilor şi scopului lucrărilor propuse, iar acestea să fie enunţate explicit în documentele contractuale aferente.

3. Efectuează sau obţine o analiză cost-beneficiu a propunerii

S-a atras deja atenţia asupra importanţei determinării de la bun început a valorii unei lucrări preconizate.

Analizele cost-beneficiu se înscriu de la simpliste la complexe dar împărtăşesc un ţel comun, acela de a încerca să coreleze cheltuielile cu venitul sau beneficiul obţinut în timp, şi să o facă pe o bază cât mai obiectivă cu putinţă. Deoarece beneficiile, îndeosebi cele pe termen lung, sunt deseori destul de intangibile şi subiective, aceasta nu este o ştiinţă exactă dar, oricum, asigură mijloace foarte bune de a compara o propunere de investiţie cu o alta şi, cu cât propunerile sunt mai apropiate (de exemplu o variantă de drum cu o alta), cu atât rezultatele sunt mai relevante şi mai exacte.

Analizele cost - beneficiu ale proiectelor de drumuri naţionale, de exemplu, se bazează pe un număr de parametri care iau în considerare nu numai costul iniţial ci şi dobânda la acesta pentru orice perioadă de rambursare a împrumutului (adică întregul capital de finanţare a proiectului), avantajele obţinute prin reducerea timpului de deplasare şi accidentele pe durata propusă de viaţă a lucrării (luând în considerare creşterea traficului în cursul acelei perioade şi făcând diferenţierea, între vehiculele uşoare şi cele grele), efectul negativ sau pozitiv asupra mediului, contribuţiile pe care lucrarea le-ar putea aduce industriei, societăţii şi comerţului şi alţi câţiva factori care împreună pot fi traduşi într-o rată pozitivă sau negativă de venituri în primul an. Se evaluează cifrele care dau valoarea costurilor prezente, valoarea beneficiilor prezente şi valorile prezente nete admiţându-se capitalizarea pe o perioada de, să zicem, 30 ani. Pentru fiecare proiect, supus de autoritatea locală în materie de drumuri în vederea obţinerii suportului financiar (subvenţiei) de la guvernul central, trebuie transmisă şi o asemenea analiză într-o formă tip care să permită autorităţilor centrale să compare proiectele pe scară regională şi naţională şi să fixeze priorităţile.

Analize cost - beneficiu similare se efectuează asupra principalelor proiecte de reparaţii capitale ale şoselelor, luând în considerare costurile, durata de serviciu rămasă şi metode alternative de intervenţie.

Principiul comparării costului real şi complet al unei lucrări pe durata admisă de viaţă cu beneficiile pe care le-ar putea genera (pentru mediu, viaţa socială, comerţ) este important şi, cel puţin în cazul sectorului public, reprezintă un mijloc vital de a asigura folosirea resurselor reduse în modul cel mai avantajos din punctul de vedere al costului şi beneficiilor, pentru binele public general. Asta nu înseamnă a susţine că investiţia urmează întotdeauna un asemenea sistem obiectiv şi analitic şi este limpede că pot fi, şi deseori sunt, intervenţii pentru remedierea unor anomalii particulare sau ca urmare a preocupării excesive a publicului sau chiar din oportunism politic. Dar, în sens larg, alocaţiile de resurse de către autorităţile centrale sunt supuse analizei de detaliu a ratei venitului pentru capitalul ce trebuie investit, fie că este vorba de drumuri, şcoli,

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 6

Page 7: NOTE CURS Ef ec

spitale sau locuinţe sociale. Ceea ce nu se realizează - încă - este efectuarea unor asemenea comparaţii între diferitele forme de investiţie ale diferitelor ministere, deoarece uneori criteriile sunt destul de diferite iar alocarea de resurse între asemenea departamente şi autorităţile aferente este necesarmente bazată pe un spectru larg de obiective politice şi economice.

Trecând la sectorul privat, o companie publică sau o mare companie privată care să ia în considerare posibilitatea de a investi într-o nouă fabrică sau de a face o investiţie cu caracter speculativ, va întreprinde la început o riguroasă examinare critică a propunerii / posibilităţii, a ipotezelor făcute şi a riscurilor implicate şi va stabili beneficiul posibil adus de cheltuiala propusă în cazul unor scenarii de prognoză, pornind de la cel mai prost la cel mai probabil şi până la cel mai favorabil – luând în considerare costul “banilor” pe parcursul perioadei de împrumut, venitul anual, costurile întreţinerii şi serviciilor şi făcând estimări asupra inflaţiei.

Timpul de aşteptare pentru care compania ar trebui să fie pregătită înainte de a aştepta acumularea profitului variază în funcţie de tipul lucrării, de "siguranţa" investiţiei şi de riscurile implicate. Cu cât siguranţa este mai mare şi riscurile sunt mai reduse, cu atât este mai lung timpul pe care băncile / investitorul sunt pregătite a-1 aştepta înainte ca investiţia să aducă beneficii.

Numai după ce s-au întreprins toate acestea, poate fi luată o decizie dacă merită să se promoveze lucrarea şi chiar în acest stadiu o companie prudentă ar putea lua în considerare posibilităţi alternative.

Aşadar, vedem că atât în sectorul public cât şi în cel privat este esenţială efectuarea unui studiu atent, comparând cheltuielile necesare cu cea mai bună estimare a veniturilor şi beneficiilor care vor rezulta din perioada de finanţare cu capital a lucrării, astfel încât valoarea ei adevărată să poată fi evaluată. Unele din aceste beneficii nu pot fi cuantificate şi unele lucrări sunt justificate prin raţiuni mult prea evidente şi clare. Nu se pledează pentru vreun sistem birocratic rigid care ar sta în calea unor asemenea proiecte sau a progresului ci, mai degrabă, se pledează pentru un cadru general de principii care să asigure obţinerea valorii maxime a banilor, cadru care trebuie urmat cât mai strict cu putinţă ori de câte ori şi oriunde există îndoieli sau opţiuni.

4. Stabileşte prioritatea proiectului în raport cu alte nevoi / priorităţi ale clientului

La punctele 2 şi 3 de mai sus s-au adus suficiente argumente pentru a ilustra acest aspect. Cu resurse limitate, este de importanţă crucială cheltuirea fiecărui leu cu maximum de avantaj. Cererile sunt enorme şi trebuie făcută o alegere dificilă (uneori imposibilă) între a soluţiona problemele imediate sau a investi în infrastructură pentru beneficiul economic pe termen lung şi bunăstarea socială a ţării şi a comunităţilor. În mod clar nu se pot da sfaturi în această privinţă şi ar fi o utopie să credem că avem răspunsuri la problemele cu adevărat grele, dar cel mai bun lucru este să se atragă atenţia asupra importanţei şi avantajelor încercării de a estima, cât de aproximativ, valoarea unui proiect în comparaţie cu altul, atât în privinţa derulării în timp cât şi în cea a resurselor necesare.

5. Obţine autorizaţiile necesare pentru executarea lucrărilor

La prima vedere s-ar părea că e un lucru care se înţelege de la sine dar este posibil ca orice omisiune pe acest tărâm ar putea avea consecinţe serioase şi costisitoare; se va adânci puţin în continuare acest subiect. În majoritatea formularelor de contract privitoare la activităţile de execuţie, clientului i se cere să se asigure că s-au obţinut toate autorizaţiile, permisele şi drepturile de acces / folosinţă pentru a da posibilitatea antreprenorului să treacă la lucru. Proprietarii particulari de terenuri şi clădiri aşteaptă să fie despăgubiţi pentru pierderea de terenuri / clădiri şi pierderea sau interferarea în folosinţa unor proprietăţi, în timp ce autorizaţiile de construire şi aprobările de la autorităţile competente trebuie obţinute înainte de atacarea lucrării. Orice eşec pe acest front ar putea conduce la întârzieri costisitoare sau chiar la abandonarea lucrării, pentru care antreprenorul va cere şi, probabil va fi îndreptăţit, substanţiale compensaţii. Un asemenea

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 7

Page 8: NOTE CURS Ef ec

eveniment ar putea submina cu totul lucrarea şi, în cazul cel mai rău, va duce la faliment un client cu capital redus sau fără capital în spate sau care a mizat totul pe obţinerea unui profit din lucrare.

6. Găseşte banii (capitalul) necesari pentru plăţi şi se asigură că sumele necesare vor fi disponibile la timpul potrivit, ţinând pasul cu costurile angajate

Contractul stipulează ca clientul să-i plătească antreprenorului pe măsură ce înaintează lucrările, fie la etape convenite fie, mai degrabă, pe baza unor evaluări lunare. Banii lichizi sunt foarte importanţi pentru antreprenor întrucât în preţurile din ofertă el a presupus că venitul nu va fi prea departe de cheltuieli şi, în orice caz, el ar putea să aibă dificultăţi în a convinge băncile să-i mai împrumute bani fără garanţii corespunzătoare. Ca atare, clientul trebuie să se asigure nu numai că întreaga sumă necesară pentru finalizarea lucrărilor va fi disponibilă, dar şi că modul de eşalonare al disponibilităţilor va asigura rezerve faţă de programul de execuţie anticipat. În plus, vor trebui să fie la îndemână alocaţii pentru cheltuieli neprevăzute pentru a finanţa orice modificări sau a face faţă oricăror probleme neaşteptate sau de care nu s-a ţinut seama la momentul ofertei, şi al căror cost cade în responsabilitatea clientului.

Trebuie să fie bine înţeles că într-o atare situaţie contractuală "preţul de buget" iniţial nu are practic importanţă şi că în situaţia în care schimbările de soluţii, circumstanţe neprevăzute sau/şi pretenţii pentru întreruperi sau întârzieri sunt considerate a fi puse în răspunderea clientului; clientul va trebui să plătească indiferent dacă are sau nu bani puşi deoparte sau la dispoziţie. Toate acestea întăresc cele spuse mai înainte cu privire la faptul că, mult înaintea licitaţiei, clientul trebuie să fie sigur asupra funcţiunilor ce trebuie să le îndeplinească lucrarea şi deci să facă tot ceea ce-i stă în putinţă spre a evita modificări ulterioare.

7. Anticipează viitoarele costuri de exploatare / întreţinere şi obţine veniturile sau mijloacele necesare pentru a face faţă acestor costuri

Există pericolul ca clienţii - în special cei din sectorul public – să tindă a uita de costurile privind exploatarea şi întreţinerea lucrărilor şi să se concentreze exclusiv asupra capitalului iniţial cerut de investiţie. Deseori aceasta se întâmplă deoarece fie cele două bugete (de învestiţii şi de venituri) sunt ţinute de persoane sau autorităţi diferite şi, în parte, şi pentru că este puţin probabil ca iniţiatorii lucrărilor să aibă responsabilitatea de a le urmări şi după finalizare. Autorităţile prudente caută să se asigure că bugetele lor de venituri anuale iau în considerare creşterea obligaţiilor în concordanţă cu preluarea investiţiilor capitale finalizate. Dacă acest lucru nu este făcut, "gemul" disponibil va trebui întins într-un strat mai subţire pe infrastructura în continuă creştere, ceea ce va conduce ulterior la o întreţinere necorespunzătoare şi la lucrări de reparaţii sau reconstrucţie excesiv de costisitoare.

8. Plăteşte proiectantul şi antreprenorul pe măsura derulării lucrărilor

Acest aspect a fost abordat suficient de detaliat la punctul 6 de mai sus.

9. Determină / aprobă, programul / calendarul lucrării

Cu toate că este o practică obişnuită ca în documentele contractuale să se specifice un timp total maxim pentru finalizare - de regulă stabilit de client cu luarea în considerare a timpului de execuţie estimat în mod rezonabil - rămâne în răspunderea antreprenorului să întocmească un program detaliat al lucrărilor, program pe care clientul - sau mai degrabă proiectantul - va fi solicitat să-1 confirme ca acceptabil.

Este important ca clientul să se convingă că programul propus de antreprenor răspunde exigenţelor sale atât în privinţa datelor stadiilor intermediare şi terminării integrale cât şi în privinţa aranjamentelor pe care le-a făcut pentru finanţare (la care s-a făcut referire la punctul 6) precum şi

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 8

Page 9: NOTE CURS Ef ec

a oricăror restricţii asupra accesului pe teren. La unele proiecte pot fi necesare lucrări care să se desfăşoare în avans, înaintea contractului principal, iar clientul va trebui să se convingă că programul corespunde, pentru reducerea la minim a riscului de întrerupere şi întârziere.

10. Examinează critic / urmăreşte comportarea lucrării terminate în raport cu ţelurile / criteriile iniţiale, identifică răspunsurile şi se asigură că lecţiile sunt învăţate şi folosite înainte ca o altă lucrare similară să fie întreprinsă în viitor

În esenţă, este vorba de a fi siguri că învăţăm din greşeli! Prea des greşelile sunt acoperite - fie din jenă, fie din frica de a le recunoaşte - şi ca urmare, lecţiile care ar trebui învăţate sunt irosite. Întotdeauna pot fi aduse îmbunătăţiri în proiectare şi execuţie; dacă ar fi posibil, să se aducă amendamente, pe baza a ceea ce ştim la sfârşit, orice proiect ar fi realizat în condiţii mult mai bune. Multe lecţii pot fi învăţate doar la câţiva ani după terminarea lucrării, când greşelile ascunse şi cauzele acestora sunt identificate.

În consecinţă, există avantaje în a folosi şi forma antreprenori şi proiectanţi cu experienţă - îndeosebi în domeniul lucrărilor speciale - pentru a contribui la reducerea ciclului de învăţare şi a minimiza riscul greşelilor şi erorilor de judecată.

Concluzii

S-a făcut o scurtă prezentare a principalelor obligaţii şi responsabilităţi ale clientului într-o situaţie reglementată prin contract. Tema subsidiară o reprezintă importanţa şi necesitatea de a gândi şi cântări lucrurile în mod clar şi concret înainte de angajarea lucrării. Erorile şi omisiunile în această etapă îl vor costa mai târziu scump pe client. Timpul folosit la început pentru determinarea obiectivelor de bază şi a funcţiunilor şi pentru evaluarea valorii lucrării şi poziţiei prioritare în raport cu alte opţiuni şi posibilităţi, se va dovedi a fi un timp cheltuit cu folos.

2.2 Rolul proiectantului

Proiectantul (firma de consultanţă inginerească) are un rol foarte complex şi constă în:- reprezintă o sursă de consultaţii competente;- elaborează studii pentru selecţia celui mai bun proiect;- proiectează, dacă este necesar, asigură proiecte complete, pe baza cărora contractantul să poată executa lucrarea;- supraveghează lucrările pe şantier, în numele clientului, detaşând personal rezident pe şantier;- elaborează studii de fezabilitate;- promovează proiecte valoroase.

Supravegherea lucrărilor

În unele ţări (de ex: Marea Britanie) proiectantul supraveghează pe şantier executarea lucrării pentru proiectele proprii. La toate aceste lucrări proiectantul are personal rezident la locul de execuţie al lucrării. Rolul acestuia variază, dar în mod tradiţional sunt reprezentanţii beneficiarului pe şantier, având o poziţie precis definită în contractul încheiat între beneficiar şi antreprenor. Se cere antreprenorului să execute lucrarea în conformitate cu graficul şi procedeele de lucru stabilite. Supraveghează dacă lucrările corespund cu planurile şi specificaţiile, şi se pretinde un standard ridicat al lucrărilor. Proiectantul dă acordul asupra măsurătorilor, sunt solicitaţi să rezolve disputele care apar în afara contractului, în condiţii de imparţialitate. Proiectantul este responsabil în mare parte de siguranţa personalului şi a lucrării respectând reglementările. Aceste îndatoriri oferă evident, un rol de conducere în realizarea lucrării, dar în ultima vreme, datorită

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 9

Page 10: NOTE CURS Ef ec

modului în care este administrat proiectul acest rol are în multe cazuri tendinţe de schimbare.

Studiul de fezabilitate

Un aspect major al muncii consultantului este întocmirea Studiul de Fezabilitate. Printr-un Studiu de Fezabilitate se înţelege o evaluare detaliată a unui proiect în care sunt dezvoltate un număr de soluţii inginereşti şi aspectele financiare şi economice ale opţiunilor studiate şi comparate. Rezu1tatul studiului va fi o definire clară a schemei selectate, de preferat cu adoptarea soluţiei inginereşti optimă, cu problemele inginereşti rezolvate, cu costurile estimative şi problemele economice rezolvate. Beneficiarul poate începe proiectarea detaliată având încredere în problemele inginereşti şi calculul costurilor. Un studiu de fezabilitate poate conţine o programare a investigaţiilor de teren, suficientă pentru a permite evaluarea corectă a variantelor şi a costurilor.

Un studiu de fezabilitate complet joacă un rol cheie în mărimea sumei care este acordată fie de către guvern, fie de agenţii internaţionale de împrumut cum ar fi de exemplu Banca Mondială sau băncile comerciale. Tehnicile de elaborare a acestor studii, şi informaţiile cerute de către finanţatori sunt adesea impuse de aceştia.

Competenţa expertizei

În străinătate (model spre care se tinde) competenţa unei consultanţe este mai extinsă decât cea a unui institut de proiectare din România. De exemplu, o firmă de consultanţă specializată în proiecte hidrotehnice acoperă toate componentele privitoare la alimentarea cu apă a oraşelor şi apele uzate rezultate: baraje, conducte de alimentare, rezervoare; epurarea apelor uzate şi modul de lucru; staţii de pompare; reţele de conducte distribuitoare de apă; canale de colectare; descărcări în mare; tehnici de epurare şi curăţire a depunerilor. De asemenea are contribuţii semnificative în: studii privitoare la resursele de apă; irigaţii; porturi; diguri; prevenirea inundaţiilor; studii legate de mediul înconjurător; prevenirea şi controlul poluării industriale; reabilitarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare abandonate; hidroenergie; dezvoltare urbană şi rurală; amenajări de terenuri de sport, parcuri, etc.; canalizarea oraşelor; studii de management; activităţi de pregătire şi instruire.

Multe din firmele de consultanţă din străinătate sunt multidisciplinare. Unele firme mari pot oferi game largi de servicii de la alimentarea cu apă a oraşelor, căi de comunicaţie (drumuri, căi ferate), instalaţii industriale, generatoare de putere până la proiecte arhitectonice şi proiectare structurală complexă. Astfel de firme sunt internaţionale, iar cantitatea de muncă necesară pentru a susţine lucrări în această diversitate de domenii este foarte mare.

Există multe firme mici care lucrează numai într-o ţară sau chiar numai într-un singur oraş care însă pot oferi o gamă largă de servicii chiar dacă se restrâng la proiecte de dimensiuni mici şi mijlocii.

Dimensiunea competenţelor firmelor de consultanţă din străinătate este mai mare decât cea a unui institut de proiectare echivalent românesc. Poate cea mai extinsă arie este cea în domeniul analizei economice şi financiare. O firmă de consultanţă inginerească va asigura ca parte a studiului de fezabilitate o analiză complexă a proiectului - aceasta va include tehnici de reducere a circulaţiei disponibilităţilor financiare lichide, evaluarea corectă a preţurilor, beneficii, analize operaţionale. Firma poate angaja economişti sau poate folosi ingineri specializaţi în ingineria economică. Inginerii trebuie să fie familiarizaţi cu aceste tehnici pe care le folosesc în domeniile lor de activitate. De asemenea trebuie să folosească şi tehnici de analiză financiară. Aceasta

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 10

Page 11: NOTE CURS Ef ec

nu înseamnă însă că toate firmele de consultanţă au în permanenţă personal specializat în toate domeniile, aceasta nu este eficient, dar inginerii firmei trebuie să cunoască toate acestea, să cunoască cerinţele unei expertize, să fie capabili să colaboreze cu toţi experţii. Un inginer consultant este responsabil pentru munca depusă de echipa lui.

Rolul unui consultant într-un proiect poate fi acela de a formula politica de acţiune, şi aceasta în afară de sarcinile inginereşti imediate. Aceasta nu înseamnă că el trebuie să se interpună în acest proces, dar el are datoria de a înţelege implicaţiile muncii sale. El poate elabora analize şi poate trage concluzii pentru a putea contribui la luarea decizii1or.

Capacitatea de comunicare

Se acordă foarte mare importanţă comunicării cu clientul. Un consultant incompetent este cel care ascultă o scurtă expunere şi vine peste un an cu "răspunsul". Consultantul reprezintă o extensie a echipei beneficiarului, o parte din aceasta. Consultantul trebuie să lucreze în permanenţă cu clientul, să se implice în procesul de evoluţie al studiului sau al proiectului, să facă rapoarte privitoare la progresele înregistrate, să recomande schimbări sau noi direcţii de acţiune dacă apar elemente neprevăzute, informând clientul despre costurile estimative ale proiectului. Scopul este de a asigura clientul că rezultatele obţinute de consultant răspund nevoilor acestuia şi corespund cu obiectivele sale.

Desigur este mult mai uşor de spus decât de făcut, şi nu totdeauna acest obiectiv este realizabil.

Obiectivitate şi integritate

În faza de analiză şi studiu a proiectului consultantul trebuie să fie obiectiv în analizarea şi prezentarea faptelor. Rolul consultantului nu este de a influenţa politica de investiţii. Consultantul poate recomanda modul de acţiune dacă se cere acest lucru, dar aceste recomandări trebuie să se bazeze pe fapte obiective. Consultantul poate prezenta alternative fezabile. El nu trebuie să fie influenţat de chestiuni de ordin politic, de propriul său interes, sau de interesele altor grupuri. Rolu1 consultantului este de a prezenta celor care iau decizii toţi factorii relevanţi şi consecinţele fiecărui mod de acţiune.

Clientul, care poate avea dificultăţi în luarea deciziilor pe baza consultanţei oferite,poate avea încredere deplină în consultanţa oferită, pentru că aceasta este obiectivă şi nu este influenţată.

Este important de spus că un consultant nu este întotdeauna o persoană îndrăgită. Adevărurile economice sunt deseori foarte rigide. Mulţi dintre noi ne-am ataşat de un proiect şi nu am vrut să auzim că acesta nu este viabil, că nu poate fi justificat, şi că nu ar trebui realizat. De aceea un consultant competent nu este întotdeauna o persoană populară.

Un consultant trebuie să înţeleagă obiectivele şi priorităţile clientului şi să fie capabil să ofere alternative. Proiectele pot avea perioade lungi de elaborare; în primul rând trebuie să stabilească obiectivele principale, după care să stabilească obiectivele secundare; această structurare este pentru a permite firmei ca în urma fazelor iniţiale să găsească direcţiile de acţiune ulterioare, sau, de exemplu, evaluarea răspunsului dat de viitorii beneficiari ai unui proiect de lucrări publice, pentru formarea bazei de decizie viitoare. Acest proces este un aspect cheie al procesului de comunicare (feedback).

2.3 Rolul antreprenorului

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 11

Page 12: NOTE CURS Ef ec

Pentru abordarea de către Antreprenor a contractului, acesta desfăşoară o serie de activităţi specifice. Diferitele activităţi care trebuie duse la bun sfârşit sunt:

1. Identificarea posibilităţilor de lucru2. Precalificarea pentru selecţia în vederea ofertei 3. Oferta pentru licitaţie - estimarea preţului4. Executarea lucrării 5. Plata şi lichidarea

1. Identificarea posibilităţilor de lucru

Va fi necesar ca antreprenorul să identifice proiecte de construcţie avute în vedere de clienţi şi să-i facă pe aceştia şi pe proiectanţii aleşi de ei să ştie de el şi de interesul lui de a face ofertă la lucrarea lor. Antreprenorul va realiza acest lucru făcând vizite regulate la clienţi şi la proiectanţi, stabilind contacte personale în industrie şi aiurea, studiind cu atenţie ziarele de interes naţional şi local, urmărind emisiunile de radio etc. şi căutând să fie la curent cu informaţiile secrete şi zvonurile care circulă în lumea construcţiilor.

2. Precalificarea

Pentru anumite proiecte, clientul sau proiectantul acestuia pot hotărî să aleagă antreprenorii pe care doresc să-i aibă ca ofertanţi pentru lucrare, convocându-i la o sesiune de precalificare în care antreprenorul va fi în măsură să prezinte informaţii complete asupra posibilităţilor sale. Acest lucru se face adesea când lucrările sunt deosebit de complexe, iar clientul trebuie să fie convins de capacitatea antreprenorului de a prelua lucrarea.

3. Oferta pentru licitaţie

După ce antreprenorul a avut succes în dobândirea documentelor pentru licitaţie el va începe să stabilească preţul lucrării de construcţie pe o bază cât mai competitivă. În acest scop el utilizează experţi în întocmirea devizelor, versaţi în conceperea unor tehnologii de lucru originale şi în estimarea costului articolelor din măsurătoare. Aceştia vor fi ingineri cu pregătire multilaterală şi cu experienţă în realizarea unor construcţii dintre cele mai diferite. În echipa de întocmire a devizelor vor fi şi specialişti în aprovizionare, bine informaţi asupra preţurilor curente ale materialelor şi care să cunoască subantreprenori capabili să preia la preţuri competitive unele părţi secundare ale contractului pentru care antreprenorul s-ar putea să nu dispună de utilajele de construcţie necesare sau să nu dorească să le realizeze cu propria sa forţă de muncă. De asemenea, antreprenorul va avea proiectanţi capabili să conceapă, împreună cu ceilalţi membri ai echipei, cea mai economică succesiune a lucrărilor care să ţină seama de resursele disponibile şi să asigure respectarea termenului de finalizare cerut de client.

Pentru pregătirea unei oferte competitive, antreprenorul trebuie să cunoască în detaliu condiţiile din zona şi din şantierul în care urmează să se realizeze proiectul. În acest scop sunt necesare vizite frecvente pe şantier şi întâlniri cu autorităţile locale şi cu alte instituţii implicate. Costurile oferite prin deviz trebuie să includă cheltuielile neprevăzute ale antreprenorului precum şi profitul necesar.

Toată această activitate trebuie să se încheie în perioada de timp oferită pentru pregătirea ofertei care se poate situa oriunde între două săptămâni şi trei luni sau chiar mai mult, depinzând de complexitatea contractului. Preţul de ofertă trebuie apoi transmis clientului la data cerută.

4. Execuţia lucrării

În cazul în care preţul de ofertă supus clientului este acceptabil şi se înscrie în limitele bugetului anterior pregătit de proiectant, contractul va fi acordat antreprenorului ales, de regulă cel care a supus cel mai redus preţ.

Antreprenorul care a câştigat trebuie apoi să mobilizeze resursele necesare pentru a începe

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 12

Page 13: NOTE CURS Ef ec

execuţia lucrării, de obicei în decurs de două sau trei săptămâni după ce i s-a încredinţat lucrarea. Antreprenorul va trebui să transfere personal pe şantier spre a demara activitatea. Şeful de proiect şi alţi membri marcanţi ai personalului vor fi desemnaţi înainte de întocmirea ofertei, dar alţi membri ai corpului tehnic precum şi muncitori de înaltă calificare din forţa permanentă de muncă vor trebui de asemenea ţinuţi pe şantier.

Trebuie plasate comenzi ferme de materiale şi încheiate subcontracte corespunzătoare pentru a confirma înţelegerile cu caracter provizoriu şi ofertele făcute în perioada pregătirii ofertei. Preţurile pot fi diferite, mai scăzute sau mai ridicate decât cele supuse în prealabil antreprenorului la momentul ofertei, depinzând de disponibilitatea resurselor.

Vor trebui întreprinse măsuri de recrutare corespunzătoare pentru a completa forţa de muncă cu mâna de lucru disponibilă în zona unde este situată lucrarea. Vor trebui organizate întâlniri cu autorităţile din zonă spre a se conveni derularea în timp a lucrărilor, folosirea drumurilor de acces şi altele, pentru finalizarea cerinţelor puse de programul de construcţie. Vor trebui amenajate pe şantier birouri adecvate pentru personal şi ateliere care să asigure întreţinerea utilajelor necesare la executarea lucrărilor. Pe lângă toate acestea, proiectantul va selecta şi va transfera la lucrare un delegat al său numit inginer rezident precum şi personalul de şantier care vor răspunde de supravegherea lucrărilor efectuate de antreprenor, spre a se asigura că toate sunt de calitate corespunzătoare şi în concordanţă cu planurile din contract. Antreprenorul va trebui să supună spre aprobare mostre din materialele pe care intenţionează să le folosească. Va trebui de asemenea să prezinte spre aprobarea proiectantului fişe tehnologice pentru procedeele tehnice propuse a fi adoptate.

Şeful de proiect din partea antreprenorului şi inginerul rezident din partea proiectantului vor trebui să cadă de acord asupra unor metode corespunzătoare de comunicare între echipele respective, astfel încât orice lucrare, de exemplu cofrajele, să fie inspectată înainte ca Antreprenorul să fi încheiat stadiul respectiv de lucru. Aceasta se va realiza de obicei prin transmiterea de către, antreprenor a programului săptămânal sau a altor programe pe termen scurt spre a-1 informa pe inginerul rezident asupra intenţiilor sale. Ar putea fi necesară schimbarea unor detalii ale lucrării, ca urmare a condiţiilor de pe şantier, iar inginerul rezident va trebui să confirme în scris aceste modificări.

După cum s-a menţionat, lucrările efectuate sunt de obicei plătite pe baza unor rapoarte lunare care să ateste realizarea lucrărilor. Inspectori ai ambelor părţi sunt responsabili cu pregătirea şi acceptarea unor rapoarte şi cu autorizarea plăţii de către client. Separat de acestea, antreprenorul va trebui să stabilească un sistem corespunzător de evidenţă a costurilor pentru a asigura înscrierea costului lucrării întreprinse în limitele costului estimat prin buget. Această evidenţă va fi ţinută de inspectori cu experienţă. Măsurătoarea lucrărilor se va face la intervale de timp convenite, de regulă lunar.

Sistemele pentru lucrări provizorii vor trebui finalizate potrivit prevederilor din ofertă sau vor trebui concepute din nou. Vor trebui comandate materiale pentru a se respecta programul de producţie. Articolele care reclamă un termen lung de livrare vor trebui comandate cu mult înainte. Utilajele de construcţii se vor comanda din parcul propriu de utilaje al antreprenorului, în cazul unei utilizări pe termen lung, sau închiriate de pe piaţa locală sau naţională de utilaje de închiriat, în cazul unor termene scurte sau al unor exigenţe speciale. Un manager experimentat al parcului de utilaje, mecanici montori calificaţi pot fi necesari pentru a menţine utilajele în stare de funcţionare, deseori în condiţii foarte grele.

Pentru a păstra şi elibera la cerere materiale, echipamente, haine de protecţie şi pentru a urmări folosirea lor, va fi necesar un personal eficient la magazii, pe şantier.

După cum s-a arătat mai înainte, schimbări de soluţii şi alte instrucţiuni specifice vor trebui confirmate în scris, împreună cu discutarea propunerilor privind lucrarea şi continuarea ei vor genera o corespondenţă considerabilă între biroul de pe şantier al antreprenorului şi cel al

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 13

Page 14: NOTE CURS Ef ec

inginerului rezident. În acest scop va trebui recrutat personal de secretariat.Vor trebui ţinute întâlniri regulate la toate nivelurile între membrii echipelor antreprenorului şi

proiectantului, spre a discuta evoluţia lucrărilor pe şantier şi alte probleme legate de contract.

5. Plata şi lichidarea

După cum s-a menţionat, plata pentru lucrările prestate de antreprenor se face progresiv (de regulă lunar) pe baza măsurătorilor făcute în cursul perioadei respective. Cererile de plată sunt făcute de inspectorii de cantitate din staff-ul antreprenorului. Ele sunt verificate de personalul proiectantului care apoi emit o atestare asupra valorii lucrărilor efectuate, spre a fi plătite de client. La închiderea lucrărilor din contract, aceiaşi inspectori de cantitate efectuează o măsurătoare finală mai precisă a tuturor lucrărilor aferente proiectului respectiv. Unele din lucrările efectuate s-ar putea să nu se regăsească în articolele din antemăsurătoarea iniţială şi pentru acestea vor trebui convenite prin discuţii şi negocieri între părţi tarife noi, deduse din cele oferite în prealabil. Aceste tarife vor fi incluse în măsurătoarea finală. În plus, pot apare pe parcursul lucrărilor unele situaţii care din punctul de vedere al antreprenorului nu sunt acoperite prin documentele contractuale. El va solicita o plată suplimentară pentru acestea. Majoritatea clauzelor contractuale vor admite asemenea situaţii şi vor include modalităţile de a le rezolva.

Lichidarea finală va dura câtva timp şi se va realiza pe parcursul şi după perioada de garanţie care este de regulă de 12 luni. La terminarea perioadei de garanţie, antreprenorul va avea obligaţia să aducă în bună stare toate lucrările care au prezentat defecte de execuţie sau au înglobat materiale necorespunzătoare. Proiectantul are răspunderea de a întocmi liste cu asemenea lucrări şi a le supune atenţiei antreprenorului. După încheierea lucrărilor de remediere, garanţia oprită pentru a-1 obliga pe Antreprenor să-şi îndeplinească obligaţiile, de obicei 5% din valoarea contractului, fără a depăşi însă un anumit plafon maxim, va fi deblocată. Odată cu înţelegerea finală asupra tuturor problemelor în litigiu proiectantul va emite către client un certificat final de plată. După ce plata este efectuată, contractul va fi terminat.

Organizarea companiei

În timp ce descrierea precedentă a rolului antreprenorului s-a referit în principal la activitatea de pe un singur şantier, se înţelege că se impune o organizare puternică, în afara şantierelor, spre a susţine activităţile de pe şantiere. Majoritatea personalului antreprenorului va fi utilizată, la un moment dat, pe numeroase şantiere în care compania are lucrări în curs. În acest sens nu este cazul să se discute în detaliu organizarea din afara şantierelor, totuşi trebuie aduse unele precizări asupra acestor operaţiuni de sprijin.

Forţa unui Antreprenor rezidă în principal în iscusinţa şi experienţa personalului şi a muncitorilor de bază şi în parcul de utilaje de care dispune şi pe care-1 exploatează. Este de datoria conducătorilor companiei să se asigure că personalul se situează permanent la un nivel corespunzător de pregătire şi experienţă iar utilajele sunt judicios alese şi continuu reînnoite.

Trebuie să existe un serviciu de marketing care să identifice şi să obţină date asupra unui număr convenabil de potenţiale lucrări precum şi personal specializat în devize care să stabilească preţurile şi să câştige contracte în competiţie cu alţi antreprenori. Este probabil că în acelaşi timp se vor afla în curs de pregătire mai multe oferte. Costurile operaţiilor trebuie să fie înregistrate iar obiectivele corespunzătoare şi informaţiile asupra programului trebuie în mod constant actualizate.

Un serviciu de organizare este necesar pentru a menţine un strâns contact cu firmele care domină piaţa internă pentru a se asigura procurarea de servicii şi materiale la preţuri curente competitive. Pentru a îndeplini exigentele proiectului trebuie folosit personal pentru lucrările cu caracter temporar şi personal ingineresc. Trebuie pregătite şi menţinute sisteme de asigurare a calităţii şi, întrucât cea mai mare parte din informaţii este elaborată şi transmisă cu folosirea

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 14

Page 15: NOTE CURS Ef ec

computerelor, este necesar un serviciu de exploatare a computerelor care să aibă în grijă hardul şi softul necesare.

Serviciile de inspecţie cantitativă (ataşamente), contabilitate, casierie, personal, publicitate, protecţia muncii şi secretariat sunt de asemenea necesare. Tot astfel, este evident că vor trebui menţinute departamente pentru problemele juridice şi financiare, spre a se asigura respectarea cerinţelor legale şi gestionarea corectă a banilor, şi valorilor.

Concluzii

Se poate constata că în economia de piaţă antreprenorul are un rol care-1 solicită din plin. Preţurile lucrării sunt mereu puse la încercare de alţi antreprenori în competiţie pentru aceiaşi lucrare. Lucrările de executat sunt în mod frecvent complexe iar resursele necesare pentru a le încheia, forţa de muncă şi materialele sunt supuse unor modificări continui atât ca preţuri cât şi ca disponibilitate. Este esenţial ca forţa de muncă preponderent ocazională de pe şantier să producă lucrări de calitatea cerută de client. Personalul permanent trebuie sa fie mobil şi să se deplaseze frecvent, anunţat din scurt şi pe durate reduse, la noi lucrări, să presteze ore suplimentare, toate acestea cu consecinţe negative asupra vieţii de familie. Deşi pot fi uneori descurajaţi de atâtea greutăţi, cei care îmbrăţişează această carieră o consideră captivantă şi stimulatoare, în măsură să le aducă satisfacţii personale considerabile şi un sentiment al datoriei împlinite.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 15

Page 16: NOTE CURS Ef ec

3. INVESTIŢIILE

Investiţiile sunt o categorie de cheltuieli care angajează viitorul, în sensul că de ele depind: creşterea şi perfecţionarea potenţialului productiv al unei întreprinderi (prin extindere şi modernizare), apariţia de noi capacităţi de producţie (sporirea numărului de întreprinderi) într-o ramură a economiei naţionale. În acelaşi timp se fac importante cheltuieli de investiţii pentru dezvoltarea bazei materiale a activităţilor social-culturale, precum şi pentru construcţia de locuinţe. În orice economie, investiţiile fac legătura dintre prezent şi viitor, între generaţii.

3.1 Conceptul de investiţie

Noţiunea de investiţie, într-o accepţiune largă, este sinonimă cu noţiunile de alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns, financiar-contabil, reprezintă o cheltuială făcută pentru obţinerea de bunuri materiale cu valoare mare şi folosinţă îndelungată. Specialiştii definesc investiţia ca:- angajarea resurselor făcută cu speranţa realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor;- acţiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranţa că în viitor se vor obţine alte beneficii.Potrivit destinaţiei fondurilor alocate, se disting:- investiţie de capital: cumpărarea de bunuri (o fabrica, utilaje) cu scopul de a produce bunuri ce se vor vinde ulterior;- investiţie financiară: achiziţionarea de valori (hârtii de valoare, opere de artă, crearea de depozite bancare) ţinându-se seama îndeosebi de rata dobânzilor bancare, în funcţie de care se apreciază dacă sunt rentabile.Investiţiile de capital sunt caracteristice întreprinderilor industriale şi comerciale; acestea recurg doar ocazional la plasamente financiare.Noţiunii de investiţie îi este asociat timpul. Investiţia este o cheltuiala pentru un viitor incert, deci inerent i se asociază riscul.După Pièrre Massè, investiţiile echivalează cu a renunţa la satisfacţia imediată şi sigură, pe seama economiilor şi veniturilor de care se dispune în prezent contra unei speranţe viitoare, al cărui suport îl reprezintă bunul investit.Deci, investiţia presupune economisire, acumularea unei părţi din venit, urmărindu-se un câştig în viitor.Sintetizând, trebuie relevate unele aspecte privind investiţiile:• reprezintă o plasare de fonduri băneşti într-o acţiune, într-un proiect sau operaţie pentru a crea un spor de avuţie, atât la nivelul individului, cât şi al firmelor şi al societăţii;• scopul urmărit nu constă numai în obţinerea sporului de bunuri de folosinţă îndelungată şi capacităţi de producţie, ci şi a unui câştig (profit);• reprezintă un flux al valorilor care au ca punct iniţial, de pornire, fondurile financiare, o parte a veniturilor şi economiilor realizate;• există un decalaj în timp între momentul investirii şi cel al obţinerii rezultatelor şi veniturilor scontate;• sunt o cheltuială efectuată în prezent, certă, în scopul obţinerii unor efecte viitoare, adesea incerte; din acest punct de vedere investiţiile constituie o resursă avansată care comportă un risc.

3.2 Clasificarea investiţiilor

Clasificarea investiţiilor se face în funcţie de anumite criterii tehnice şi economice:

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 16

Page 17: NOTE CURS Ef ec

1. După destinaţia cheltuielilor:

- investiţii directe - construcţii, achiziţionare utilaje pentru noul obiectiv;- investiţii colaterale - pentru asigurarea de utilităţi (apă, canalizare, energie electrică, gaze, căi de acces etc.);- investiţii conexe - cheltuieli de investiţii în obiective pentru asigurarea materiilor prime, energiei, combustibilului, diverselor prestări de servicii, precum şi cele pentru lucrări pregătitoare pentru noul obiectiv (consolidări de terenuri, lucrări de apărare împotriva inundaţiilor etc.).

2. După destinaţia obiectivelor de investiţii:

- investiţii productive, în sectoarele primar şi secundar - investiţii neproductive, în sectorul terţiar.

3. După sursa de finanţare:

- investiţii finanţate din surse proprii (capital particular, o parte din profit, fondul de amortizare, emisiuni de acţiuni, vânzarea unor active);- investiţii finanţate din surse atrase (credite bancare, alocaţii bugetare); - investiţii finanţate mixt.

4. După modul de execuţie a lucrărilor:

- investiţii executate în antrepriză (de unităţi specializate);- investiţii executate în regie (de investitor cu forţe proprii); - investiţii executate în sistem mixt.

5. După stadiul de realizare a lucrărilor.

- investiţii neterminate - valoarea lucrărilor realizate la obiectivele în curs de execuţie: - investiţii restante - obiective la care s-au depăşit termenele de realizare;- investiţii terminate - obiectivele la care toate lucrările au fost terminate.

6. După structura lor tehnologică:

- lucrări de construcţii-montaj - clădiri, construcţii speciale, montaje ale unor utilaje; - achiziţii de utilaje, care necesită sau nu montaj;- lucrări şi explorări geologice: prospecţiuni, explorări pentru conturarea şi extinderea zăcămintelor, lucrări de foraj şi exploatare, studii şi cercetări geologice;- alte cheltuieli de investiţii - pentru proiectare, pentru recrutarea şi instruirea personalului pentru obiectivele noi.

7. După caracterul lucrărilor:

- investiţii pentru construirea de unităţi noi : cheltuielile ce se fac pentru obiective care nu au existat anterior; pe baza lor se construiesc şi achiziţionează toate elementele care conduc la obţinerea obiectivului proiectat;- investiţii pentru reconstrucţie: cheltuielile ce se efectuează la obiectivele existente, care au suferit în urma unor calamităţi, implicând modificarea construcţiei şi transformări ale procesului tehnologic;- investiţii pentru refacere: cheltuieli doar pentru aducerea construcţiei la starea iniţială;- investiţii pentru amenajare şi transformare, se fac la obiective existente în scopul creării de condiţii mai bune desfăşurării activităţilor (reîmpărţirea spaţiilor, consolidarea unor elemente de construcţie, introducerea de utilităţi necesare procesului tehnologic, transformarea unor clădiri pentru a li se da o altă destinaţie, amenajări exterioare, drumuri etc.;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 17

Page 18: NOTE CURS Ef ec

- investiţii pentru dezvoltare – cheltuieli ce se fac în vederea măririi capacităţii de producţie, depozitare, prin supraetajări sau spaţii noi adăugate celor existente;- investiţii de înnoire sau reutilare - achiziţionarea de utilaje noi, în locul celor uzate fizic saumoral.Investiţiile de dezvoltare şi cele de înnoire a utilajelor prezintă avantaje faţă de investiţiile noi: - solicită resurse financiare mai mici;- conduc la îmbunătăţirea structurii tehnologice a capitalului fix (creşte ponderea maşinilor şi utilajelor);- perioada de execuţie este mai scurtă, obţinându-se efecte economice mai devreme.

8. După destinaţia lor şi natura rezultatelor activităţii:

- investiţii materiale, în clădiri, maşini, echipamente; tendinţa este de scădere a ponderii construcţiilor şi clădirilor în favoarea creşterii cheltuielilor cu tehnica informatică, achiziţionarea de echipamente automatizate;- investiţii nemateriale (intangibile), acele eforturi destinate să pregătească viitorul: cheltuieli de logică informatică, de dezvoltare comercială, pentru pregătirea forţei de muncă, de cercetare-dezvoltare; în ţările dezvoltate aceste investiţii deţin cca. 50% din valoarea totală a investiţiei.

9. După modul în care investiţiile influenţează economia firmelor;

- investiţii cu efecte directe, reflectate în gestiunea firmei (construirea de noi unităţi, extinderea capacităţilor existente, eliminarea locurilor înguste în procesul tehnologic, completarea dotărilor, introducerea progresului tehnologic etc.);- investiţii cu efecte indirecte, obiective pentru protejarea mediului, prevenirea poluării, obiective cu caracter social şi cultural, investiţii strategice (intangibile) cu efecte utile în perspectivă.

3.3 Conceptul de eficienţă economică a investiţiilor

Investiţiile constituie economii pe care generaţia actuală le face la fondul de consum în vederea asigurării dezvoltării capitalului fix în perioadele următoare de timp. În aceste condiţii nu ne poate fi indiferent modul cum se consumă aceste economii, aceste eforturi, fapt ce impune compararea rezultatelor economice, a efectelor economice, cu eforturile investiţionale făcute. Această comparaţie se realizează prin intermediul eficientei economice care are următoarea formula de principiu:

e= Eε

→max

sau

e '= Eε

→min

în care: e, e' - reprezintă eficienţa economicăE - reprezintă efectul economicε - reprezintă efortul investiţionalPrin eficienţa economică a investiţiilor înţelegem relaţia care se stabileşte între cantitatea şi structura efortului pe de o parte, ca generatori de efecte, şi nivelul rezultatelor economice obţinute în urma desfăşurării procesului investiţional. În categoria eforturilor se cuprind eforturi care se referă la procesul investiţional (valoarea investiţiei, valoarea lucrărilor de construcţii-montaj, numărul de utilaje şi de personal atrase în procesul investiţional) dar şi cele referitoare la procesul de producţie (costurile de producţie, cheltuielile materiale, numărul de salariaţi etc.). Aceste eforturi se pot referi la un singur an sau la întreaga perioadă de activitate.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 18

Page 19: NOTE CURS Ef ec

De asemenea, în aprecierea eficientei economice a investiţiilor, eforturile se pot referi numai la activitatea de investiţii (valoarea investiţiei, import pentru investiţii, valoarea utilajelor etc.), la activitatea de producţie (cheltuieli de producţie, necesar de salariaţi) sau la ambele (efortul total pentru investiţii şi pentru producţie).Efectele economice, atât ca volum cât şi ca structură, au un rol deosebit de important în aprecierea eficienţei economice. Acestea pot fi directe (rezultatele imediate obţinute în urma procesului investiţional) şi indirecte care apar la utilizatorul rezultatelor procesului investiţional. Efectele directe, la rândul lor, se pot împărţi în efecte anuale (profituri anuale, valoarea anuala a producţiei) sau efecte totale, însumate pe întreaga perioadă de funcţionare a obiectivului economic (profituri totale, valoarea totală a producţiei etc.).Efectele economice ale procesului investiţional, ca de altfel la orice activitate economică se mai pot împărţi în efecte brute, ca de exemplu valoarea producţiei şi efecte nete, cum sunt profiturile.Un rol important în asigurarea creşterii eficienţei economice a investiţiilor îl au factorii care contribuie la procesul investiţional, dintre care cei mai importanţi sunt : beneficiarul investiţiei, activitatea de cercetare ştiinţifică şi de proiectare, industria şi ramura construcţiilor.Un factor care participă, în mod nemijlocit, la procesul investiţional este activitatea de construcţii care realizează obiectivele de investiţii (construcţia propriu-zisa, instalaţiile aferente de încălzire, iluminat, construcţiile speciale ca staţii de epurare a apei, castele de apă etc. şi montajul utilajelor). În întreaga sa activitate, pentru creşterea eficientei economice a investiţiilor, constructorul are ca obiectiv îmbunătăţirea calităţii lucrărilor şi a organiz5rii producţiei, ridicarea gradului de mecanizare a lucrărilor, eliminarea risipei pe şantierele de construcţii, permanentizarea muncii, ridicarea nivelului de calificare a muncitorilor etc. De asemenea, urmăreşte respectarea termenelor de punere în funcţiune a obiectivelor, perfecţionarea normativelor de consum (materiale, combustibil, energie electrică etc.) care să fie la un nivel acceptabil şi să asigure reducerea consumurilor materiale.

3.4 Indicatori de evaluare a eficienţei investiţiilor

Deşi analiza eficienţei economice a investiţiilor este făcută de specialişti în economie, prezentăm în continuare câţiva indicatori economici folosiţi în aprecierea variantelor de investiţii deoarece de cele mai multe ori cca. 40% din valoarea investiţiilor este necesară pentru realizarea de lucrări de construcţii, specialiştii din construcţii trebuind să furnizeze date privind costul acestoraOrice investiţie poate fi realizată în mai multe moduri iar fiecare modalitate se poate realiza după mai multe variante de proiect. Pentru alegerea variantei optime se foloseşte un sistem de indicatori de eficienţă economică. Aceşti indicatori sunt grupaţi astfel:

A. Indicatori cu caracter general care contribuie la formarea unei imagini globale asupra eforturilor şi efectelor ce vor caracteriza activitatea viitoare a investiţiei:

A1. Capacitatea de producţie, care exprimă cantitatea de producţie ce se poate obţine într-o perioadă de timp (de regulă un an) în unităţi fizice (bucăţi, tone, m3 etc.);

A2. Numărul de salariaţi de care va avea nevoie viitorul obiectiv;

A3. Cheltuielile de producţie care exprimă efortul total făcut pentru realizarea investiţiei;

A4. Valoarea producţiei care exprimă eforturile brute pentru o perioadă de timp (de regulă un an);

A5. Profitul(beneficiul), indicator deosebit de important, exprimând efetul net al activităţii,

A6. Productivitatea muncii care exprimă eficienţa cu care se consumă munca, calculată ca producţia realizată de un salariat în unitatea de timp;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 19

Page 20: NOTE CURS Ef ec

A7. Consumurile specifice de materiale, materii prime, combustibili şi energie, exprimând consumurile pe unitatea de produs realizat; acestea sunt foarte importante în aprecierea eficienţei economice.

B. Indicatorii de bază sunt:

B1. Valoarea investiţiei reprezentând mărimea fondurilor necesare pentru realizarea unui obiectiv de investiţie, constituie unul din principalii indicatori folosit în adoptarea deciziei de a investi şi se calculează cu relaţia:

It = I + M0 + Cs

în care: It – investiţia totală I – investiţia calculată conform devizului generalM0 – necesarul de mijloace circulante pentru începerea funcţionării obiectivuluiCs – alte cheltuieli (cu pregătirea cadrelor, supravegherea lucrărilor etc.)

Investiţiile se materializează în capitaluri fixe, care pot fi:– capitaluri fixe active, care participă nemijlocit la procesul de producţie, constând în utilaje, instalaţii de lucru, construcţii speciale şi – capitaluri fixe pasive, care doar asigură buna funcţionare a capitaluri fixe active, cum sunt clădirile.Efortul investiţional va fi orientat în special spre capitalurile fixe active. Indiferent de modul de împărţire în cele două categorii, investiţiile se clasifică, din punct de vedere contabil, în următoarele grupe:1. Clădiri2. Construcţii speciale3. Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru4. Aparate şi instalaţii de măsură, control şi reglare5. Mijloace de transport6. Animale şi plantaţii7. Unelte, dispozitive, instrumente, mobilier şi aparatură birotică.

B2. Durata de execuţie a lucrărilor de investiţii perioadă în care se materializează fondurile de investiţie în capitaluri fixe. Deoarece pe această perioadă sunt scoase din circuitul economic productiv o serie de resurse (umane, materiale, financiare), perioada respectivă trebuie să fie cât mai scurtă.

B3. Durata de funcţionare a capitalului fix. Perioada procesului investiţional se împarte în trei perioade: – perioada de proiectare, în care se elaborează documentaţiile de investiţii, se obţin avizele şi aprobările, se constituie fondurile de finanţare, se contractează lucrarea şi se deschide finanţarea– perioada de execuţie a obiectivului– perioada de funcţionare a capitalului fix, care se poate împărţi în trei perioade caracteristice şi anume:

- perioada până la atingerea parametrilor proiectaţi- perioada de funcţionare de funcţionară normală, în care se obţin efectele nete maxime

(profit) - perioada de declin

În Anexa 1 se prezintă duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe din grupele 1 şi 2 stabilite prin HGR 266/1994.

B4. Investiţia specifică, care exprimă efortul de investiţie pentru realizarea unei unităţi de capacitate de producţie, şi se calculează cu o relaţie de tipul:

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 20

Page 21: NOTE CURS Ef ec

S1

S2 S3

Valori [lei]

Timp [ani]n p r v f

Q (venituri)

C (cheltuieli)

I (investiţii)

Graficul procesului investiţional şi de funcţionare a capitalului fix – cazul teoretic

TdDv

Element de construcţie

în care: s – investiţia specifică I – investiţia q – capacitatea de producţie exprimată în unităţi naturale

Acest indicator foloseşte la compararea diferitelor variante investiţionale

B5. Termenul de recuperare a investiţiilor exprimând perioada în care valoarea investiţiei se recuperează din profit şi se calculează cu o relaţie de tip:

în care: T – durata de recuperare a investiţiilor It – investiţia totală Ph – profitul anual

Acest indicator, exprimat în ani, este cu atât mai bun cu cât valoarea lui este mai mică.

B6. Randamentul economic al investiţiilor, indicator cu un grad de cuprindere mai mare, asigurând comparabilitatea între profitul net şi efortul investiţional, calculat cu relaţia:

Acest indicator este cu atât mai bun cu cât valoarea lui este mai mare.

3.5 Modele ale procesului investiţional

Procesul investiţional şi de exploatare a investiţiilor poate fi analizat în următoarele cazuri: cazul teoretic, cazul practic şi cazul conjunctural.a. Cazul teoretic poate fi reprezentat prin modelul grafic de mai jos.

După cum se observă din graficul de mai sus, investiţiile cresc pe măsură ce se finalizează lucrările necesare viitorului obiectiv. În perioada de funcţionare a obiectivului economic se remarcă trei perioade:– perioada până la atingerea parametrilor proiectaţi, când costurile de producţie (C) sunt mari, iar valoarea producţiei (Q) este sub nivelul stabilit prin proiect; în această perioadă producţia începe să crească, iar costurile să scadă;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs

q

Is

hP

IT

1

t

t

t

tt

t

n

I

P

I

IP

I

PR

21

Page 22: NOTE CURS Ef ec

Graficul procesului investiţional şi de funcţionare a capitalului fix – cazul practic

S1

S2 S3

Valori [lei]

Timp [ani]n p r v f

Q (venituri)

C (cheltuieli)

I (investiţii)

TdDv

Df

– perioada de maturitate a obiectivului, când costurile de producţie (C) şi valoarea producţiei (Q) se menţin relativ constante;– perioada de declin, în care costurile de producţie (C) cresc datorită uzurii fizice şi morale a utilajelor care conduc la costuri suplimentare, iar valoarea producţiei (Q) se reduce datorită scăderii calităţii şi a apariţiei de noi produse mai competitive. Există un moment în care valoarea producţiei (Q) este egală cu nivelul costurilor de producţie (C) şi care marchează momentul încheierii duratei de funcţionare eficiente a obiectivului (v), în care acesta a funcţionat aducând profit. Utilajele mai pot funcţiona o perioadă de timp, dar activitatea se va solda cu pierderi. momentul în care se încheie şi perioada de funcţionare fizică a utilajelor marchează durata de funcţionare a obiectivului (f). În practică obiectivul este scos din funcţiune înainte sau la sfârşitul perioadei de funcţionare cu profit. Pe grafic se disting următoarele momente caracteristice:– n , momentul începerii realizării investiţiei,– o , momentul punerii în funcţiune a obiectivului, care coincide cu momentul începerii funcţionării acestuia,– r , momentul încheierii perioadei de recuperare a investiţiei din profit,– v , momentul încheierii perioadei de funcţionare cu profit a obiectivului,– f , momentul încheierii perioadei de funcţionare a obiectivului.Pe grafic sunt puse în evidenţă următoarele suprafeţe:– S1 , reprezentând volumul total de investiţii, It ,– S2 , reprezentând profitul care a compensat efortul de investiţie, şi deci

S1 = S2 = It ,– S3 , reprezentând profitul net, după recuperarea investiţiilor, deci

S3 = Pt – It şi Pt = S2 + S3

În acest caz, randamentul economic se calculează astfel:

sau

b. Cazul practic care presupune că atât costurile de producţie (C) cât şi valoarea producţiei (Q) se menţin constante pe durata de funcţionare a investiţiei. aceste ipoteze simplificatoare se fac deoarece în practică este dificil de a estima evoluţiile curbelor (C) şi (Q). modelul grafic este prezentat mai jos.

În acest grafic suprafeţele specifice au următoarele expresii:

S2 = T x (Q – C) = T x Ph

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs

1

3

S

SR 1

t

t

t

tt

I

PR

I

IPR

22

Page 23: NOTE CURS Ef ec

S1

S2 S3

Valori [lei]

Timp [ani]n p r v

Q

C

I (investiţii)

Graficul procesului investiţional şi de funcţionare a capitalului fix – cazul conjunctural

Td

D’vDv

C’

Q’fără creştere preţuridupă creştere preţuri

T’

r’ v’

S3 = (D – T) x (Q – C) = (D – T) x Ph

în care Ph este profitul anual.În acest caz se pot calcula:

din această relaţie se observă că randamentul economic va fi cu atât mai mare cu cât perioada de funcţionare (D) va fi mai mare şi perioada de recuperare a investiţiilor (T) mai mică. În concluzie, se va urmări recuperarea fondurilor de investiţii într-un termen cât mai scurt şi menţinerea capitalului fix în stare optimă de funcţionare o perioadă cât mai îndelungată.

c. Cazul conjunctural ţine seama şi de creşterea în timp a preţurilor datorită inflaţiei şi a modificării dobânzilor bancare. Modelul grafic se prezintă mai jos.Cheltuielile de producţie cresc mai repede decât sporeşte producţia şi ca urmare, eficienţa economică a investiţiei este mai mică, respectiv creşte durata de recuperare a investiţiei şi se micşorează durata de exploatare a investiţiei.

3.6 Influenţa factorului timp în analiza indicatorilor eficienţei economice

Procesul investiţional se desfăşoară într-o îndelungată perioadă de tip şi apare necesitatea de a compara valori ce se cheltuiesc sa obţin la momente diferite.

O analiză care nu ţine seama de evoluţia în timp a valorilor se numeşte analiză statică, dar rezultatele obţinute nu reflectă o situaţie reală.

O analiză care ţine seama de evoluţia în timp a valorilor se numeşte analiză dinamică, iar rezultatele obţinute reflectă mai fidel o situaţie reală.Ca urmare, apare necesitatea de a lua în considerare timpul în calculul indicatorilor economici folosiţi în analizele de eficienţă economică. Actualizarea cea mai frecventă se face după schema de mai jos.în care: z – factorul de actualizare

z’ – factorul de fructificare h – timpul în ani

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs

h

tht P

ITTxPISS 21

1)(

2

3

T

DR

T

TD

TxP

xPTD

S

SR

h

h

23

Page 24: NOTE CURS Ef ec

Timp (ani)m1 m2

fructificare

actualizare

haz )1('

haz

)1(

1

Timp (ani)m1 m2

fructificare

actualizare

haz )1('

haz

)1(

1

Schema actualizării valorilor în funcţie de factorul timp

a – coeficientul de actualizare

Coeficientul de actualizare (a) are semnificaţie economică de profit ce poate fi obţinut într-un an ca urmare a sumei de un leu investit la începutul anului. Mărimea lui decurge din proprietatea fundamentală a unei activităţi productive ca rezultatul să compenseze integral resursele consumate şi să se obţină un profit. Specialiştii estimează că în condiţii normale mărimea acestui coeficient este de 0,15 (15%). La stabilirea mărimii coeficientului a trebuie să se respecte condiţia:

în care: rp – rata modificării preţurilor (rata inflaţiei)rd – rata dobânzii rd – rata de risc investiţional

3.7 Etapele de promovare a investiţiilor

Promovarea unei investiţii cu efort financiar minim, pe de o parte şi siguranţa realizării scopului social sau de rentabilitate propus, pe de alta parte, impune parcurgerea unor etape succesive de analize, studii şi proiecte, de la stadiul de concept până la exploatarea obiectivelor, de către toţi factorii implicaţi.Fiecare din aceşti participanţi la procesul investiţional, fie că este vorba de investitor, proiectanţi, antreprenori, furnizori de echipamente şi utilaje, bănci sau societăţi de asigurare, au puncte de vedere deosebite privind conducerea lucrărilor de construcţii.Înţelegerea modului de integrare a diferitelor părţi ale procesului de conducere a lucrărilor are însă o importanţă deosebită în primul rând pentru investitor. Aceasta deoarece întârzierile în execuţie şi depăşirile de cheltuieli pornesc de regulă de la coordonarea şi comunicarea insuficientă între diferiţi factori, care participă la pregătirea, realizarea şi punerea în funcţiune a investiţiei.Privită însă prin prisma inginerului constructor, îmbunătăţirea actului decizional impune cunoaşterea şi înţelegerea problemelor specifice ramurii construcţiilor, a mediului în care operează, precum şi a restricţiilor de ordin legislativ care îi afectează activitatea.

În promovarea unei investiţii în construcţii se are în vedere parcurgerea următoarelor etape:- nota de comandă;- studiul de prefezabilitate;- studiul de fezabilitate;- elaborarea proiectului tehnic;- licitaţia şi contractarea;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs

rdp rrra

24

Page 25: NOTE CURS Ef ec

- executarea lucrărilor;- punerea în funcţiune;- exploatarea şi întreţinerea construcţiei;- recuperarea investiţiei şi obţinerea profitului.Anumite etape pot fi realizate secvenţial sau se pot suprapune parţial. Deoarece exploatarea şi întreţinerea unui obiectiv continuă mult timp după încheierea execuţiei şi predarea lucrărilor, acestea se abordează de obicei ca o problemă separată.Nota de comandă se exprima într-o formă sau alta referitor la existenţa în viitor a unei construcţii. Investitorul trebuie să reflecteze în mod aprofundat asupra oportunităţii construcţiei, amplasamentului, amplorii, efectelor asupra mediului, precum si a altor implicaţii şi consecinţe ale apariţiei unei noi construcţii în zona respectivă.Decizia de a construi trebuie să se sprijine pe o primă analiză a situaţiei care să cuprindă elemente referitoare la viitoarea construcţie. Aceste analize sunt cuprinse în studiul de prefezabilitate. Studiul de prefezabilitate reprezintă documentaţia tehnico-economică prin care investitorul fundamentează necesitatea şi oportunitatea realizării obiectivului de investiţii.Studiul de prefezabilitate este alcătuit din doua părţi:În cadrul părţii scrise se includ informaţii privind: - datele generale ale obiectivului de investiţii;- evaluări pentru proiectarea studiului de prefezabilitate şi a studiului de fezabilitate; - datele tehnice ale investiţiei;- date privind finanţarea investiţiei. Partea desenată este alcătuită din:- plan de amplasare în zonă (scara 1:25000 - 1:5000); - plan general (scara 1:5000 - 1:1000).O dată acceptată ca necesitate sau oportunitate de afacere de instanţele publice sau întreprinzători particulari, viitoarea construcţie face obiectul unui program etapizat, care concentrează cerinţele tehnice şi tehnologice, cadrul legal de finanţare, avizare şi aprobare, modalităţi contractuale, procurare de resurse, măsuri asiguratorii etc.Conturul fundamental al investiţiei este sintetizat în studiul de fezabilitate şi oferă beneficiarului elementele de analiză a soluţiei. Studiul de fezabilitate reprezintă documentaţia care cuprinde caracteristicile principale şi indicatorii tehnico-economici ai investiţiei, prin care trebuie să se asigure utilizarea raţională şi eficientă a cheltuielilor de capital şi a cheltuielilor materiale pentru satisfacerea cerinţelor economice şi sociale din domeniul respectiv.În cadrul studiului de fezabilitate sunt cuprinse următoarele părţi: A. Piese scrise:1. Date generale;2. Date tehnice ale investiţiei;3. Date privind forţa de muncă ocupată după realizarea investiţiei; 4. Devizul general al investiţiei;5. Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei; 6. Finanţarea investiţiei;7. Avize şi acorduri de principiu; B. Piese desenate:1. Plan de amplasare în zonă (scara 1:25000 - 1:5000); 2. Plan general (scara 1:5000 - 1:500);3. Planuri şi secţiuni de arhitectură pentru principalele obiecte de construcţii.În general, aceste faze preliminare sunt realizate direct de investitor în colaborare cu consultanţi şi proiectanţi de specialitate.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 25

Page 26: NOTE CURS Ef ec

După acceptarea datelor cuprinse în studiul de fezabilitate urmează activităţile de proiectare şi de consultare a diferitelor organisme de decizie, de finanţare, de avizare urbanistică, de protecţia mediului etc.Proiectul tehnic şi caietele de sarcini reprezintă documentaţia scrisă şi desenată pe baza căreia se eliberează autorizaţia de construire şi care face parte din documentaţia de licitaţie, în urma căreia se întocmeşte oferta.Pe baza datelor obţinute în fazele preliminare se definesc caracteristicile construcţiei, fundaţia şi structura, dispoziţiile generale şi principiile echipării, natura şi calitatea materialelor şi echipamentelor ce vor fi folosite şi principalele termene de execuţie.

Proiectul tehnic are următoarea structură: A. Părţi scrise:1. Descrierea generală a lucrărilor

1.1. - Elemente generale 1.2.- Descrierea lucrărilor

În cadrul acestui capitol se fac referiri asupra următoarelor elemente: amplasamentul, topografia, clima şi fenomenele naturale specifice zonei, geologia, seismicitatea, prezentarea proiectului pe volume, broşuri, capitole, organizarea de şantier, descriere sumară, demolări, devieri de reţele etc., căile de acces provizorii, sursele de apă, energie electrică, gaze, telefon etc. pentru organizarea de şantier şi definitive, căile de acces, căile de comunicaţii etc., programul de execuţie a lucrărilor, grafice de lucru, cerinţe de asigurare a calităţii, programul de recepţie, trasarea lucrărilor, protejarea lucrărilor executate şi a materialelor din şantier, măsurarea lucrărilor, laboratoarele contractantului (ofertantului) şi testele care cad în sarcina sa, curăţenia în şantier, serviciile sanitare, relaţiile între contractant (ofertant), consultant şi persoana juridica achizitoare (investitor), memoriile tehnice pe specialităţi.2. Caietele de sarciniCaietele de sarcini dezvoltă în scris elementele tehnice menţionate în planşe şi prezintă informaţii, precizări şi prescripţii complementare planşelor. În funcţie de destinaţie, acestea pot fi:- caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor;- caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri în funcţiune, urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi conţinutul cărţii tehnice a construcţiei.- caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente şi confecţii diverse.In funcţie de domeniul la care se referă, caietele de sarcini pot fi:- caiete de sarcini generale - se referă la lucrări curente în domeniul construcţiilor şi care acoperă majoritatea categoriilor de lucrări;- caiete de sarcini speciale - care se referă la lucrări specifice şi se elaborează independent pentru fiecare lucrare.Conţinutul unui capitol de lucrări din caietul de sarcini trebuie să cuprindă:- breviarele de calcul pentru dimensionarea elementelor de construcţii şi instalaţii;- nominalizarea planşelor care guvernează lucrarea;- proprietăţile fizice, chimice, de aspect, de calitate, toleranţe, probe, teste, etc. pentru materialele componente ale lucrării cu indicarea standardelor;- dimensiunea, forma, aspectul şi descrierea execuţiei lucrării;- ordinea de execuţie, probe, teste, verificări ale lucrării;- standardele, normativele şi alte prescripţii care trebuie respectate la materiale, utilaje, confecţii, execuţie, montaj, probe, teste, verificări;- condiţiile de recepţie, măsurătoare, aspect, culori, toleranţe etc. 3. Listele cu cantităţile de lucrăriAcest capitol cuprinde toate elementele necesare pentru cuantificarea valorică şi a duratei de execuţie a investiţiei şi anume:

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 26

Page 27: NOTE CURS Ef ec

- centralizatorul obiectelor pe obiectiv;- centralizatorul categoriilor de lucrări din cadrul obiectivului de investiţii;- listele cu cantităţile de lucrări aferente categoriilor de lucrări;- listele cu cantităţile de utilaje şi echipamente tehnologice, inclusiv dotările (după caz), pentru execuţia lucrărilor care fac obiectul licitaţiei publice;- specificaţiile tehnice.4. Graficul general de realizare a investiţiei publiceB. Părţi desenate:Părţile desenate sunt documentele principale ale proiectului tehnic pe baza cărora se elaborează părţile scrise ale proiectului şi care, de regulă, se compun din:1. Planurile generale- planurile de amplasare a reperelor de nivelment şi planimetrice; - planurile topografice principale;- planurile de amplasare a forajelor, profilelor geotehnice inclusiv cu înscrierea pe acestea a condiţiilor şi recomandărilor privind lucrările de pământ şi de fundare, - planurile principale de amplasare a obiectelor, inclusiv cote de nivel, distanţele de amplasare, orientări, coordonate, axe, repere de nivelment şi planimetrice, cotele ± 0,00, cotele şi distanţele principale de amplasare a drumurilor, trotuarelor aleilor pietonale, platformelor etc.;- planurile principale privind sistematizarea verticală a terenului, inclusiv înscrierea pe acestea a volumelor de terasamente, săpături-umpluturi, depozite de pământ volumul pământului transportat (excedent şi deficit), lucrările privind stratul vegetal precum şi precizări privind utilajele şi echipamentele de lucru, completări şi alte date şi elemente tehnice şi tehnologice;- planurile principale privind construcţiile subterane - amplasarea lor, secţiuni, profire longitudinale, dimensiuni, cote de nivel, cofraj şi armare, ariile şi calitatea secţiunilor din oţel, calitatea betoanelor, protecţii şi izolaţii hidrofuge, protecţii împotriva agresivităţii solului, a coroziunii etc.- planurile de amplasare a reperelor fixe şi mobile de trasare. 2. Planşele principale ale obiectelor3. ArhitecturaCuprinde planşe principale privind arhitectura fiecărui obiect inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe, dintre care menţionăm:- planul individual de amplasare;- planurile de arhitectură ale nivelurilor subterane şi supraterane, ale teraselor, acoperişurilor etc., inclusiv cote, dimensiuni, suprafeţe, funcţiuni tehnologice, cu precizări privind materialele, confecţii etc.;- secţiuni, faţade, detalii importante, cote etc.; - tablouri de prefabricate, confecţii;- tablouri de tâmplării şi tablouri de finisaje interioare şi exterioare; 4. StructuraCuprinde planşele principale privind alcătuirea şi execuţia structurii de rezistenţă pentru fiecare obiect şi anume:- planurile infrastructurii şi secţiunile caracteristice cotate; - planurile suprastructurii şi secţiunile caracteristice cotate; - descrierea soluţiilor constructive recomandate, descrierea ordinii tehnologice de execuţie şi montaj, recomandări privind transportul, manipularea, depozitarea şi montajul care se vor înscrie pe planşele principale.5. InstalaţiileVor cuprinde planşele principale privind execuţia instalaţiilor fiecărui obiect, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe etc. şi anume:- planurile principale de amplasare a utilajelor;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 27

Page 28: NOTE CURS Ef ec

- scheme principale ale instalaţiilor;- secţiuni, vederi, detalii principale.Planşele vor conţine cote, dimensiuni, calităţile materialelor, verificările şi probele necesare, izolaţii termice, acustice, protecţii anticorosive şi parametrii principali ai instalaţiilor.6. Dotări şi instalaţii tehnologiceCuprinde planurile principale de tehnologie şi montaj, secţiuni, vederi, detalii, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe, detalii de montaj etc. şi anume:- desenele de ansamblu;- schemele tehnologice ale fluxului tehnologic;- schemele cinematice, cu indicarea principalilor parametri;- schemele instalaţiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare, comunicaţii, reţele de combustibil, apă, iluminat etc., ale instalaţiilor tehnologice;- planurile de montaj, dimensiuni de amplasare, sarcini etc., inclusiv schemele tehnologice de montaj;- diagramele, nomogramele, calculele inginereşti, tehnologice şi de montaj, inclusiv materialul grafic necesar punerii în funcţiune şi exploatării;- listele cu utilajele şi echipamentele din componenţa planurilor tehnologice, inclusiv parametrii, performanţe şi caracteristici.7. Dotări de mobilier, inventar gospodăresc, paza contra incendiilor, protecţia muncii Cuprinde planurile principale de amplasare şi montaj, inclusiv cote, dimensiuni, secţiuni cu dotări, inclusiv parametri, performanţe şi caracteristici. Următoarea etapă o constituie organizarea şi desfăşurarea licitaţiei. Pe baza documentelor de licitaţie puse la dispoziţie, antreprenorii întocmesc ofertele care se evaluează şi se compară.Declanşarea ofertării unei construcţii trebuie să fie rezultatul deciziei irevocabile a antreprenorului de a realiza lucrarea respectivă.Licitarea are diferite posibilităţi de organizare, diferenţieri nete intervenind între modalităţile de ofertare pentru lucrările private şi cele publice.Contractarea materializează într-un document cu valoare juridică elementele convenite între investitor şi ofertantul preferat pentru executarea lucrării sau pentru livrări şi furnituri.Contractul, având consecinţe majore pentru viitoarea construcţie, înglobează sintetic întreaga experienţă în raporturile dintre partenerii tradiţionali în realizarea construcţiilor, precum şi capacitatea lor de a stăpâni diversele laturi ale procesului investiţional ca şi abilitatea în promovarea şi apărarea propriilor interese în contextul unui act echilibrat, care să permită derularea armonioasă a conlucrării cu ceilalţi parteneri.Executarea construcţiilor este etapa în care planurile şi specificaţiile tehnice sunt transformate în structuri şi facilităţi fizice. Executarea cuprinde organizarea şi coordonarea procurării, gestionării şi folosirii resurselor pentru proiect, respectiv mâna de lucru, utilajele, materialele, furniturile şi utilităţile, tehnologiile şi metodele de execuţie, resursele financiare, precum şi timpul necesar pentru realizarea proiectului la termen, conform bugetului şi standardelor de performanţă şi calitate.Rolul cheie în această etapă îl au antreprenorii - contractorii şi subantreprenorii, precum şi agenţii economici din sfera comerţului pentru construcţii.Procesul de execuţie este strict delimitat de momentele de început şi de sfârşit, de obligaţia obţinerii unor documente oficiale cerute de organele statului, respectiv de autorizaţia de construire, care condiţionează strict demararea lucrărilor şi recepţia lucrării, care certifică finalizarea lucrărilor şi încetarea obligaţiilor constructorului cu excepţia defecţiunilor ulterioare apărute în perioada de garanţie.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 28

Page 29: NOTE CURS Ef ec

4. CULEGERI DE NORME DE DEVIZ

4.1 GENERALITĂŢI

Complexitatea deosebit de mare ce caracterizează lucrările de construcţii, condiţiile în care se realizează acestea şi raporturile dintre investitor şi antreprenor, conduc la apariţia unor probleme deosebite în ce priveşte elaborarea şi aplicarea unui sistem coerent şi eficient de preţuri.Datorită particularităţilor specifice, evaluarea unei investiţii în construcţii nu poate fi făcută global, în întregul ei. Din acest motiv, ea se detaliază, se descompune, până la un nivel în care părţile componente pot fi măsurate şi li se poate atribui o unitate de măsură. În acest stadiu, se determină cantităţile de lucrări ce trebuie efectuate pentru realizarea părţilor componente ale investiţiei şi li se ataşează preţuri. Printr-un proces de recompunere a părţilor componente, se determină preţul investiţiei în construcţii.O investiţie în construcţii poartă numele de obiectiv de investiţii. Obiectivul de investiţii poate cuprinde una sau mai multe construcţii precum şi utilaje sau echipamente tehnologice. Construcţia unei uzine, a unui complex de blocuri sau a unui baraj reprezintă în acest caz obiective de investiţii.Construcţiile din cadrul unui obiectiv de investiţii se numesc obiecte de construcţii. Obiectul de construcţii este o construcţie distinctă, delimitată spaţial, având o funcţionalitate precisă şi care împreună cu celelalte obiecte de construcţii şi utilajele asigură funcţionalitatea obiectivului de investiţii. De exemplu, un bloc de locuinţe cu instalaţiile aferente într-un cvartal, hala de producţie cu instalaţiile aferente la o unitate industrială etc.Obiectul de construcţii cuprinde toate instalaţiile şi dispozitivele care deservesc nemijlocit funcţionarea construcţiei; utilajele şi echipamentele necesare procesului tehnologic pe care le adăposteşte aceasta nu sunt incluse.Evaluarea globală a volumului de resurse înglobate în obiectul de construcţie nu este posibilă. Este posibil, şi se practică evaluarea globală a obiectelor de construcţii pe bază de indicatori globali, prin compararea cu lucrări similare. Indicatorii globali sunt elemente de preţ care au fost determinate după parcurgerea procesului de descompunere - recompunere a obiectului de construcţii, putând fi exprimat în consumuri de resurse sau în expresie bănească pe unitatea de construcţie. Se impune deci parcurgerea procesului de descompunere a obiectelor de construcţii până vom ajunge la o fază care să ne permită să facem măsurători şi deci să operăm cu unităţi de măsură.Se descompune obiectul de construcţie în părţi mai mici, denumite părţi de obiect de construcţie. Partea de obiect de construcţie reprezintă o componentă a unui obiect de construcţie, delimitată spaţial, având o funcţie precisă şi distinctă în alcătuirea obiectului şi care împreună cu celelalte părţi de obiect îi asigură funcţionalitatea proiectată. De exemplu, suprastructura unei construcţii este delimitată spaţial, are o funcţie precisă (preia încărcările şi transmite eforturile la infrastructură) şi, împreună cu infrastructura asigură stabilitatea şi funcţionalitatea construcţiei.Pentru părţile de obiect se pot folosi diferite grade de detaliere: ansamblu, subansamblu, element de construcţie.Elementul de construcţie este cea mai mică parte de obiect de construcţie care păstrează atributele acesteia. De exemplu un stâlp, o grindă, un planşeu, o conductă montată etc. Subansamblul reprezintă o delimitare spaţială convenţională pe considerente funcţionale, structurale sau pe faze de execuţie a mai multor elemente similare executate simultan sau cu continuitate. De exemplu totalitatea fundaţiilor aferente unui obiect de construcţie.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 29

Page 30: NOTE CURS Ef ec

Obiectiv de investiţie

Obiect de construcţie

Proces elementar(Articol de lucrare)

Articol de deviz

Ansamblu

Subansamblu

S2S1

Parte de

obie

ct de con

strucţie

Ansamblul reprezintă totalitatea subansamblurilor definind părţi distincte ale obiectului. De exemplu ansamblul infrastructură al unei clădiri cuprinde subansamblurile terasamente, structura de rezistenţă a infrastructurii.Se constată însă că nici elementul de construcţie, diviziunea cea mai mică a unui obiect, nu poate fi măsurat. Din acest motiv elementele de construcţii se descompun la rândul lor, în procesele elementare de producţie care au dus la realizarea lor. Procesul elementar (procesul simplu) este o parte a procesului de producţie alcătuită dintr-o succesiune de operaţii, care se execută în general de către muncitori de aceeaşi meserie, după o anumită tehnologie, pe un anumit loc de muncă şi pentru care se poate defini o unitate de măsură. De exemplu execuţia săpăturilor şi a sprijinirilor, confecţionarea şi montarea cofrajelor, fasonarea şi montarea armăturilor, prepararea şi turnarea betonului etc.Definirea cu precizie a condiţiilor de execuţie, atribuirea unei unităţi de măsură şi a unui simbol şi încadrarea lui într-o anumită categorie de lucrări, transformă procesul elementar în articol de lucrare. Articolul de lucrare reprezintă un proces simplu, executat cu continuitate, de către o anumită formaţie de muncitori, şi care împreună cu alte procese simple are ca rezultat realizarea unui element de construcţii. De exemplu, pentru elementul de construcţie stâlp, se pot defini următoarele articole de lucrare: fasonare şi montare armătură, cofrare, turnare beton, decofrare, tencuire, zugrăvire etc. La acest nivel de detaliere, articolele de lucrare pot fi măsurate, deoarece proceselor simple respective li se pot atribui unităţi de măsură (fasonare şi armare - kg, cofrare - m2, betonare – m3).Articolele de lucrare stau la baza evaluării construcţiilor. Din acest motiv, ele se mai numesc şi articole de deviz.Descompunerea unui obiectiv de construcţii poate fi schematizată ca în figura de mai jos.Fiecărui articol de deviz îi corespunde o normă de deviz.

Norma de deviz este o specificaţie tehnico-economică aferentă unui articol de deviz care cuprinde consumurile normate de resurse (materiale, forţă de munca şi utilaje) necesare executării unei unităţi de măsură din articolul de lucrare respectiv.

Schema procesului de descompunere a unui obiectiv de investiţie

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 30

Page 31: NOTE CURS Ef ec

Cunoscând consumurile de resurse necesare realizării unei unităţi de măsură dintr-o lucrare, precum şi preţurile aferente acestora, se poate determina preţul unei unităţi de măsură din acea lucrare. Dacă înmulţim acum preţul unităţii de măsură din articolul de lucrare cu cantitatea ce trebuie realizată se obţine preţul corespunzător procesului elementar. Prin însumarea preţurilor proceselor elementare ce alcătuiesc un element de construcţii se determină preţul acestuia. Continuând procesul de recompunere a obiectului de construcţii se însumează preţurile tuturor elementelor de construcţii ce alcătuiesc subansambluri şi apoi ansambluri ale unui acelaşi obiect, obţinând în final valoarea obiectului de construcţii. Aplicând acest algoritm pentru toate obiectele ce alcătuiesc obiectivul de investiţii, se determină valoarea obiectivului de investiţii.Acest proces de descompunere şi apoi de recompunere presupune cunoştinţe tehnice şi cunoaşterea alcătuirii constructive a unui obiect. În consecinţă stabilirea valorii unei construcţii este înainte de toate problema inginerului constructor.Pentru evaluarea costului unei construcţii este necesar deci, de a cunoaşte cantităţile de lucrări care sunt incluse în realizarea acesteia. Aceasta se face în faza de proiectare şi poarta numele de antemăsurătoare.

Antemăsurătoarea este piesa scrisă care conţine informaţiile primare referitoare la cantităţile de lucrări necesare în realizarea unui obiect de construcţii şi se materializează printr-o listă de articole de deviz cu calculul detaliat al cantităţilor de lucrări.

În timpul şi după executarea construcţiei, măsurătoarea se numeşte ataşament. Aceasta cuprinde doar cantităţile de lucrări realizate într-o perioadă de timp. Antemăsurătoarea ne serveşte la diferite antecalculaţii precum şi în activitatea de ofertare. Ataşamentul este necesar pentru decontarea lucrărilor între investitor şi antreprenor pe baza situaţiei de plată.

4.2 NORME DE DEVIZ. CULEGERI DE NORME DE DEVIZ

Procesul producţiei de construcţii-montaj are în general un caracter mai complex decât cel din alte ramuri ale producţiei materiale implicând punerea în operă a unei diversităţi de materiale, cu folosirea de muncitori de meserii diferite şi a unor utilaje diferite ca tip şi capacitate. Această complexitate a impus elaborarea unui număr imens de prescripţii şi normative tehnice, cuprinzând caracteristicile lucrărilor de construcţii-montaj, materialele necesare pentru realizarea lor, precum şi tehnologiile de execuţie a acestor lucrări.Stabilirea încă din faza de proiectare a preţului unei construcţii necesită descompunerea ei până la nivelul proceselor simple. Procesul simplu se compune dintr-un complex de operaţii care se desfăşoară constant pe acelaşi loc de lucru într-o succesiune bine determinată de tehnologia de execuţie. El se execută de către o formaţie de lucru constantă ca număr, calificare, dotare cu scule şi necesar de materiale şi are ca rezultat unul şi acelaşi produs, reluându-se în mod identic odată cu trecerea formaţiei de muncă în alt loc de muncă. Analizarea în detaliu a fiecărui proces simplu de construcţii a permis elaborarea normelor de deviz.

Norma de deviz reprezintă o specificaţie tehnico-economică aferentă unui proces de producţie care cuprinde consumurile normate de resurse (materiale, forţă de muncă, utilaje de construcţii) necesare execuţiei unei unităţi de măsură din lucrarea respectivă.

Importanţa normelor de deviz rezidă din faptul că ele stau la baza determinării preţului construcţiilor şi a decontării lucrărilor executate.Primele norme de deviz din România cu caracter general şi obligatoriu de aplicare au apărut la sfârşitul anilor 1950. Printr-un proces continuu care a durat mai mult de trei decenii şi în care au fost implicate zeci de institute de cercetare-proiectare şi antreprize de construcţii, aceste norme au fost îmbunătăţite şi completate.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 31

Page 32: NOTE CURS Ef ec

Fiind intim legate de tehnologia de execuţie existentă la un moment dat, normele de deviz au un caracter dinamic presupunând îmbunătăţirea şi completarea continuă, datorită apariţiei unor noi tehnologii, materiale de construcţii sau meserii. Acest lucru este evidenţiat şi prin apariţia după 1990 a unui nou set de norme de deviz elaborate de INCERC Bucureşti. Cu toate acestea, legislaţia în vigoare la această dată agreează doar normele de deviz ediţia 1981. Elaborarea normelor de deviz a ţinut seama de o serie de principii generale, printre care:– aplicabilitatea frecventă a normelor în practica construcţiilor plecând de la ideea că elaborarea acestor norme trebuie făcută pentru lucrările care prezintă o anumită frecvenţă;– cuprinderea în norme a tuturor elementelor şi operaţiunilor necesare pentru realizarea completă a procesului de producţie respectiv (articol de lucrare);– generalizarea aplicabilităţii normelor se obţine prin reducerea cât mai mult a variantelor care apar datorită unor elemente sau condiţii de lucru prea puţin diferenţiate;– respectarea prescripţiilor tehnice în vigoare;– organizarea ştiinţifică a producţiei, avându-se în vedere organizarea raţională a locurilor de lucru şi a proceselor tehnologice.

La stabilirea consumurilor de resurse materiale, forţă de muncă şi utilaje s-au avut în vedere următoarele ipoteze:- lucrările se execută la lumina zilei, la temperatura de peste 0 0C şi pe un front de lucru nestingherit; în cazul în care lucrările se execută în alte condiţii (înălţimi mari, temperaturi joase etc.) se prevede aplicarea anumitor sporuri;- materialele, utilajele şi sculele necesare executării lucrărilor sunt aprovizionate în depozitul de lângă obiectul de construcţii; - transportul materialelor de la depozitul de lângă obiect până la locul de punere în operă este luat în considerare în cadrul normelor de deviz cu distanţe medii diferite după natura materialului, felul de depozitare şi modul de preparare, considerând că organizarea şantierului este făcută în mod raţional.Normele de deviz cuprind integral consumul de forţă de muncă necesar efectuării operaţiunilor care intervin în procesul tehnologic de executare a lucrărilor, începând de la preluarea materialelor, semifabricatelor şi prefabricatelor din raza de acţiune a utilajelor de ridicare, respectiv de montare şi până la includerea acestora în lucrare.Consumurile specifice de materiale (cantităţile necesare pentru o unitate de măsură din lucrare) din norme cuprind cantităţile de materiale care intră real în lucrare, pierderile tehnologice rezultate prin prelucrare, precum şi pierderile tehnologice determinate de transportul, manipularea şi depozitarea materialelor de la locul de furnizare la locul de punere operă. În acest sens consumurile specifice se pot stabili cu o relaţie de tipul:

Ncm = Ct + Pt + Ptm

în care: Ncm – norma de consum Ct – consumul tehnologic (cantitatea înglobată în lucrare) Pt – pierderi tehnologice (la croire, tăiere, presare) Ptm – pierderi în timpul transportului şi / sau manipulărilor.

În cazul materialelor auxiliare, care nu rămân înglobate în lucrare (cofraje, schele, sprijiniri) se iau în considerare numai pierderile tehnologice şi cele la transport şi / sau manipulare la o singură utilizare, folosindu-se o relaţie de tipul:

N*cm =Pt + Ptm

Consumul de forţă de muncă cuprins în normele de deviz reprezintă timpul de muncă necesar pentru efectuarea operaţiilor care intervin în procesul tehnologic, începând de la prelucrarea

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 32

Page 33: NOTE CURS Ef ec

materialelor, semifabricatelor şi prefabricatelor din raza de acţiune a utilajelor de ridicare, respectiv de montare şi până la includerea acestora în lucrare. Este exprimat pe meserii şi nivel de calificare, în ore centezimale.Consumul de ore utilaj cuprins în normele de deviz reprezintă numai timpii de funcţionare efectivă a utilajelor pentru executarea unei unităţi de lucrare. Este exprimat pe tipuri de utilaje, în ore centezimale.

Pe lângă aceste indicatoare de norme de deviz de bază, se mai folosesc următoarele simboluri pentru descrierea operaţiunilor tehnologice necuprinse în indicatoarele de norme de deviz şi care sunt necesare la întocmirea antemăsurătorilor. Aceste simboluri sunt:

TRA … – transporturi auto, astfel:

TRA01A … – transportul cu autobasculanta a materialelor; TRA02A … – transportul materialelor grele cu autocamionul;TRA02B … – transportul materialelor uşoare cu autocamionul (γ < 900 kg/mc);TRA03A … – transportul materialelor cu tractoare pe pneuri cu remorcă;TRA03B … – transportul materialelor cu tractoare pe şenile cu remorcă;TRA04A … – transportul materialelor cu autoremorcher cu remorci treiler cu capacitatea

de până la 20t;TRA04B … – transportul materialelor cu autoremorcher cu remorci treiler cu capacitatea de

peste 20t;TRA05A … – transportul materialelor cu autovehicule special amenajate (autorecipienţi,

autofrigorifice, autocisterne etc.);TRA06A … – transportul cu autobetoniera de 5,5 mc.

Simbolurile se completează cu distanţa de transport, exprimată printr-un număr cu două cifre. De exemplu TRA06A04 – transport cu autoagitatorul la 4 km.

TRB + simbol normă de muncă – pentru transporturi manuale şi manipulări mecaniceTRI + simbol normă de muncă – pentru încărcări-descărcări manualeYB01 – sporuri pentru cheltuieli cu manoperaYB02 – sporuri pentru cheltuieli cu utilajele de construcţie

Aceste sporuri se prevăd pentru lucrările ce se execută în condiţii mai dificile (sub circulaţie, sub exploatare, în locuri de muncă unde se folosesc explozibili).

AUT – utilaje independente de construcţii;MDTA – montare utilaje de construcţii;MDTB – demontare utilaje de construcţii;MDTC – transport utilaje de construcţii;NMB – ore manoperă muncitori în construcţii

Pentru a permite prelucrarea automată a datelor, normele de deviz şi resursele care participă la realizarea lucrărilor sunt codificate.Normele de deviz sunt grupate pe categorii de lucrări de construcţii în culegeri de norme de deviz, cele din ediţia 1981 fiind numite Indicatoare de norme de deviz iar cele din ediţiile apărute după 1990 fiind numite Norme orientative de consumuri de resurse pe articole de deviz. În continuare vom folosi denumirea de Indicatoare de norme de deviz.În Anexa 1 se prezintă Lista indicatoarelor de norme de deviz ediţia 1981.

Indicatorul de norme de deviz este organizat pe capitole, simbolizate cu litere (A, B, C, … ). În cadrul fiecărui capitol normele de deviz primesc un număr de ordine format din două cifre (01, 02,

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 33

Page 34: NOTE CURS Ef ec

03, … ); în catalogul Norme orientative de consumuri de resurse pe articole de deviz numărul de ordine este urmat de litera X (01X, 02X, 03X, … ). Variantele de norme de deviz sunt simbolizate cu litere (A, B, C, … ), uneori, atunci când diferă numai sortimentul materialului, cu litere şi numere (A1, A2, B1, B2, … ).Un Indicator de norme de deviz este structurat astfel: Sumarul capitolelor Tabla de materii, a tuturor normelor de deviz Instrucţiuni pentru folosirea indicatorului de norme de deviz, cuprinzând:– conţinutul şi domeniul de folosire al indicatorului– condiţii generale de execuţie a lucrărilor– materiale– forţa de muncă– utilaje de construcţie – prescripţii tehnice avute în vedere.La începutul fiecărui capitol există o parte de Generalităţi cu următoarea structură:– conţinutul capitolului, în care se precizează natura lucrărilor cuprinse în capitol– condiţii tehnice speciale avute în vedere la elaborarea normelor din capitol – conţinutul normelor– consumurile specifice de materiale– consumurile specifice de forţe de muncă– consumurile specifice de ore utilaj– condiţii de măsurare a lucrărilor, care trebuie consultat ori de câte ori avem dubii asupra modului de efectuare a măsurătorii.O normă de deviz se caracterizează prin:– simbol– denumirea normei– unitatea de măsură– consumurile specifice (pe unitatea de măsură) de resurse pe categorii: materiale, forţa de muncă (manopera), utilaje de construcţie.Un exemplu de normă de deviz din indicatorul de norme de deviz pentru lucrări de construcţii C, se prezintă mai jos:C E 21Arămirea tablei zincate, pentru:A 1 - învelitori;B 1 - jgheaburi, burlane sau glafuri.Se măsoară la:– metru pătrat (varianta A);– metru (varianta B).

Codulresurselor

Denumirearesurselor

UMCantităţiA B

Materiale451231110000 Acid sulfuric cu minimum 98,5% H2SO4 monohidrat kg 0,025 0,015452222250004 Sulfat de cupru Kg 0,035 0,022451681120002 Amoniac soluţie cu conţinut minim 25% Kg 0,025 0,015669420110007 Ulei tehnic de in Kg 0,060 0,035629819110004 Cârpe de şters din bumbac de orice culoare Kg 0,015 0,010219121100001 Apă m3 0,002 0,001Manoperă

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 34

Page 35: NOTE CURS Ef ec

10721 Dulgher construcţii 2.1 ore 0,16 –10711 Dulgher construcţii 1.1 ore 0,16 –13121 Tinichigiu S. 2.1 ore – 0,0613111 Tinichigiu S. 1.1 ore – 0,06

TOTAL ore 0,32 0,12

După cum se poate observa, resursele înscrise în tabel sunt codificate pentru a permite prelucrarea automată a datelor.În cadrul indicatoarelor de norme de deviz sunt cuprinse însă şi norme de deviz care nu conţin codul materialului sau materialelor principale care se consumă ci specifică grupa de materiale din care fac parte, precum şi consumul specific. Acestea sunt norme de deviz care utilizează liste anexe, şi în care codul materialului este înlocuit de codul listei anexe.

Lista anexă reprezintă o listă de materiale, de regulă, de acelaşi tip, care pot fi folosite în cadrul unei lucrări funcţie de necesitate. Această metodă a fost adoptată pentru a se reduce cât mai mult numărul de norme de deviz care ar fi avut consumuri identice, cu excepţia unuia sau mai multor materiale.

Un exemplu de normă de deviz care necesită specificarea unor materiale din listele anexe se prezintă mai jos.C D 09 AZidărie din plăci de ipsos .... 1) în pereţi despărţitori executată cu mortar din ipsos.Se măsoară la metru pătrat.

1) Se va preciza sortimentul plăcilor din ipsos conform listei de material neexplicitat 10172.

Listele anexe sunt grupate pe tipuri de materiale şi conţin numărul curent al poziţiei în lista materialelor, codul acestora, denumirea, unitatea de măsură şi preţul pe unitatea de măsură, preţ cu care intră în calculul devizului. O astfel de listă este prezentată în continuare:

10172 Material neexplicitat plăci din ipsos

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 35

Codresursă

Denumireresurse

UMCantităţi

AMaterial10172 Placi din ipsos … 1) mc 0,072565212100004 Ipsos kg 5,500218345110000 Nisip 0 … 1 mm mc 0,00521921200003 Apă mc 0,020511111263205 Scânduri răşinoase cl. D mc 0,0006301879892402 Accesorii metalice mc 0,200Forţe de muncă013431 Zidar 3.1 ore 0,31013411 Zidar 1.1 ore 0,63019921 Muncitor de deservire c-m 2.1 ore 0,31

TOTAL ore 1,25Utilaj65700001 Bob elevator mobil cu

electromotor de 4,5kwore 0,04

Page 36: NOTE CURS Ef ec

Numărul de ordine al normei în capitol

Varianta de aplicare a normei de deviz

Simbol capitol

Simbol Indicator norme deviz

C A 01 D1

Utilizarea normelor de

deviz în elaborarea documentaţiei economice implică stabilirea unei tehnologii aleasă şi gândită funcţie de particularităţile tehnice ale construcţiei, amplasament, încadrarea în ambient şi dotarea tehnică de care se dispune pentru realizarea investiţiei.

În toate piesele scrise din documentaţia economică - antemăsurătoare, devize, extrase de resurse - se utilizează aceleaşi simboluri, denumiri şi unităţi de măsură ale normelor de deviz alese. În continuare se prezintă sintetic elementele care alcătuiesc simbolul normelor de deviz:

Informaţiile conţinute în normele de deviz sunt utilizate în toate etapele de realizare a unei lucrări de construcţii:

în faza de proiectare:- la elaborarea antemăsurătorilor şi stabilirea cantităţilor de lucrări;- la evaluarea preţului în cadrul devizelor;- la stabilirea cantităţilor de resurse materiale, forţă de muncă şi utilaje necesare realizării lucrării

de construcţii.

în faza de licitare - ofertare - contractare:- la evaluarea preţului în cadrul devizelor elaborate de ofertanţi;- la stabilirea cantităţilor de resurse proprii tehnologiilor fiecărui ofertant şi a dotărilor cu utilaje ale

acestora.

în faza de execuţie:- la elaborarea planificării execuţiei lucrărilor;- la stabilirea cantităţilor de lucrări realizate într-un anumit interval de timp (ataşament);- la determinarea preţului lucrărilor realizate într-un interval de timp (situaţie de plată);- la urmărirea şi gestionarea consumurilor de resurse pe perioada execuţiei lucrărilor.Astfel, normele de deviz capătă un caracter general de aplicare. Acesta este dat în primul rând de codificarea normelor de deviz, de descrierea acestora, de unitatea de măsură în care sunt exprimate şi de etapele tehnologice specificate în cadrul lor.Existenţa unei mari diversităţi de unităţi economice de construcţii nu mai permite însă impunerea consumurilor specifice existente în indicatoarele de norme de deviz ediţia 1981, cu atât mai mult

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 36

Nr. crt. Cod material Denumirea materialului UM

Preţ Unitar

[lei]1 57780010000 Plăci din ipsos pline 666x500x70 fără adaos

NII 1213mc

2 57780020000 Plăci din ipsos pline 666x500x70 cu rumeguş NII 1213

mc

3 57780030000 Plăci din ipsos cu gol 666x500x70 fără adaos NII 1213

mc

4 57780040000 Plăci din ipsos cu gol 666x500x70 cu rumeguş NII 1213

mc

Page 37: NOTE CURS Ef ec

cu cât tehnologiile de execuţie au evoluat, iar dotarea cu utilaje din ce în ce mai performante nu mai este o problemă.În aceste condiţii, fiecare unitate economică de construcţii este pusă în situaţia de a-şi adapta normele de deviz la propriile realităţi, căutând să aleagă cele mai performante tehnologii pentru creşterea randamentului şi micşorarea pierderilor şi în acelaşi timp să-şi creeze propria bază de consumuri specifice cu care să fie competitivă pe piaţa construcţiilor.

3.3. NORME DE DEVIZ LOCALE (N.L.)

În cazurile în care la un obiect de construcţie apare necesitatea de a executa lucrări de construcţie pentru care nu există norme de deviz în culegerile curente, se pot elabora norme de deviz locale. Acestea se folosesc cu acordul şi răspunderea comună a proiectantului, executantului şi beneficiarului.Normele de deviz locale se elaborează pe aceleaşi principii ca şi propunerile de norme noi de deviz cu caracter general.Fişele pentru calculul consumurilor specifice de resurse se pot elabora într-un mod mai sumar; de exemplu consumurile specifice se pot determina prin comparare directă şi corelare cu normele existente apropiate în ceea ce priveşte conţinutul.

Consumurile specifice de resurse se calculează astfel:

A. Consumurile specifice de materiale:

Nr.

crt.Denumirea materialelor UM

Cantităţi necesare pe o unitate de lucrare

TotalÎn

lucrare

Pierderi la:

prelu-crare

transp. şimanip.

1

2

...

n

B. Consumurile specifice de forţă de muncă:

Simbolnormă

de muncă

Denumirea prescurtatăa proceselor

elementare de lucru

UMlucr.

Normade timp

NT[ore]

Can

titat

ea d

e

proc

es d

e lu

cru

pe u

nit.

de

lucr

.

Con

sum

tota

l de

forţ

ă d

e m

uncă

Consum de muncă pe meserii

muncitoricalificaţi

muncitorinecalificaţi

1 2 3 4 5 6 7 ... 12

Total

Total rotunjit

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 37

Page 38: NOTE CURS Ef ec

C. Consumurile specifice de utilaje de construcţie:

Cod utilaj Denumirea utilajuluiÎnsumarea orelor de utilaj pe procese de

lucruTotal ore utilaj

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 38

Page 39: NOTE CURS Ef ec

5. DOCUMENTAŢIA ECONOMICĂ PENTRU LUCRĂRILE DE CONSTRUCŢII

5.1 Antemăsurătoarea

Antemăsurătoarea este piesa scrisă care stă la baza elaborării documentaţiei economice şi deci, la baza evaluării costului unei construcţii.

Antemăsurătoarea este piesa scrisă din documentaţia economică prin care se stabilesc lucrările necesare a se executa în cadrul unei categorii de lucrări cuantificate prin încadrarea în normele de deviz şi se determină cantităţile necesare a se executa.

Antemăsurătorile se elaborează de către proiectant pe părţi de obiecte, fiecare parte de obiect de construcţie putându-se executa cu continuitate în aceeaşi etapă a procesului de execuţie.

Antemăsurătoarea se elaborează pe baza pieselor desenate, stabilindu-se lucrările necesare a se executa, după care, folosind culegerea de norme de deviz corespunzătoare, se încadrează lucrarea şi se cuantifică. La încadrarea lucrărilor în normele de deviz se urmăreşte:

– succesiunea practică a diferitelor lucrări în concordanţă cu procesul tehnologic de execuţie, astfel încât să se cuprindă toate lucrările;

– analiza conţinutului normelor de deviz şi necesitatea executării lor pe şantier pentru a nu fi omise unele lucrări sau pentru a nu fi înscrise unele operaţii de două ori.

Având în vedere cele de mai sus rezultă că persoana care întocmeşte antemăsurătoarea trebuie să posede o bună experienţă privind execuţia lucrărilor de tipul celor ce urmează a se executa şi cunoaşterea posibilităţilor de pe şantier privind încadrarea cu personal şi mijloace tehnice.

În funcţie de modul în care proiectantul a stabilit descompunerea obiectului de construcţii, antemăsurătoarea poate fi întocmită în două moduri:

- pe categorii de lucrări;- pe stadii fizice.Categoriile de lucrări cuprind lucrările din cadrul unui obiect de construcţii care au acelaşi

specific de execuţie şi care sunt cuprinse, de regulă, în acelaşi indicator de norme de deviz. De exemplu, o construcţie poate fi analizată considerând că la realizarea ei se desfăşoară următoarele categorii de lucrări:

- lucrări de terasamente;- lucrări de construcţii;- lucrări de izolaţii etc.Aceeaşi construcţie poate fi privită ca fiind alcătuită din subansambluri sau ansambluri, caz în

care, antemăsurătorile vor fi elaborate pe stadii fizice, astfel:- lucrări de infrastructură;- lucrări de suprastructură;- lucrări de arhitectură etc.De cele mai multe ori antemăsurătoarea se întocmeşte pe categorii de lucrări.Antemăsurătoarea se materializează printr-o listă de articole de lucrări, cu calculul detaliat al

cantităţilor de lucrări.Cantităţile de lucrări ce trebuie executate se calculează în unitatea de măsură a normei de

deviz, pe baza dimensiunilor din planşe şi a informaţiilor din memoriile tehnice şi caietele de sarcini. Calculul detaliat (cu valori ale cotelor din planşe) se înscrie explicit în antemăsurătoare.

Valorile rezultate se rotunjesc, întotdeauna în plus, la a treia cifră semnificativă.De exemplu: 1 256 462 kg → rotund 1 260 000 kg

12,3257 mc → rotund 12,4 mcPrin antemăsurătoare se precizează şi alte elemente necesare întocmirii devizelor:– nominalizarea variantelor de articole de lucrări;– stabilirea unor sporuri la manoperă şi utilaje de construcţie.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 39

Page 40: NOTE CURS Ef ec

Fiecare parte de obiect de construcţie primeşte un număr, format din două cifre (01, 02, … ).În antemăsurătoare fiecare articol primeşte un număr de ordine (01.01, 01.02, 01.03, … )

care va însoţi articolul respectiv în toate piesele scrise ale documentaţiei economice. În afara normelor de deviz, pentru încadrarea unor lucrări se mai folosesc următoarele

simboluri:

TRA01A … - transportul cu autobasculanta a materialelor; TRA02A … - transportul materialelor grele cu autocamionul;TRA02B … - transportul materialelor uşoare cu autocamionul (γ < 900 kg/mc);TRA03A … - transportul materialelor cu tractoare pe pneuri cu remorcă;TRA03B … - transportul materialelor cu tractoare pe şenile cu remorcă;TRA04A … - transportul materialelor cu autoremorcher cu remorci treiler cu capacitatea de

până la 20t;TRA04B … - transportul materialelor cu autoremorcher cu remorci treiler cu capacitatea de

peste 20t;TRA05A … - transportul materialelor cu autovehicule special amenajate (autorecipienţi,

autofrigorifice, autocisterne etc.);TRA06A … - transportul cu autobetoniera de 5,5 mc.Simbolurile se completează cu distanţa de transport, exprimată printr-un număr cu două cifre. De exemplu TRA06A04 –transport cu autoagitatorul la 4 kmTRB + simbol normă de muncă - pentru transporturi manuale şi manipulări mecaniceTRI + simbol normă de muncă - pentru încărcări-descărcări manualeYB01 - sporuri pentru cheltuieli cu manoperaYB02 - sporuri pentru cheltuieli cu utilajele de construcţie Aceste sporuri se prevăd pentru lucrările ce se execută în condiţii mai dificile (sub circulaţie,

sub exploatare, în locuri de muncă unde se folosesc explozibili).Forma de redactare a antemăsurătorilor este următoarea:

Entitatea achizitoare: Pr.nr.:

Unitatea:Proiectant: Faza: studiu de fezabilitate

ANTEMĂSURĂTOAREPentru lucrări de < categoria de lucrări >

Nr. crt.

Simbol articolDenumire articol de lucrare[U.M.]

1 2

… ………. …………………………………………………………. …< Calculul explicit al cantităţii de lucrare pe baza datelor din proiectul tehnic >

Cantitate: …….... U.M.Rotund: ............... U.M.

Cea mai importantă etapă în realizarea antemăsurătorilor o reprezintă încadrarea lucrărilor în normele de deviz. Pentru aceasta, proiectantul trebuie să stabilească tehnologia de execuţie a

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 40

Page 41: NOTE CURS Ef ec

lucrărilor de construcţii şi în funcţie de operaţiile şi activităţile din cadrul ei, să aleagă acele norme de deviz care se potrivesc cel mai bine.

Cu cât prin încadrare se alege o normă de deviz care este mai apropiată de operaţia ce urmează a fi realizată, cu atât costul estimat în etapa de proiectare va fi mai apropiat de costul construcţiei realizate.

Exemplu:

Să se întocmească antemăsurătoarea pentru pardoseala din mozaic a încăperii din figura de mai jos.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 41

Page 42: NOTE CURS Ef ec

1

4.85

3.25

2.001.50

2

90 2.10

ANTEMĂSURĂTOARE

Pentru lucrări de construcţii

Nr. crt.

Simbol articol

Denumire articol de lucrare

[UM}

1 2

01 CG06D1

Pardoseli din mozaic turnate pe loc, fără coloranţi, inclusiv stratul suport de circa 3 cm grosime cu mortar de ciment marca M 100-T inclusiv frecare şi spălarea, executate simplu, în câmp continuu în grosime de 1,5 cm, fără bordură, cu piatră de mozaic din marmură, în încăperi cu suprafeţe peste 5 m2

m2

4,85 x 3,25 = 15,7625

Cantitate: 15,7625 m2

Rotund: 15,80 m2

02 CG07B1

Plinte din mozaic, turnate pe loc, fără coloranţi, inclusiv stratul suport cu mortar de ciment marca M 100-T inclusiv frecare şi spălarea cu piatră de mozaic din marmură

m

2 x (4,85 + 3,25) = 16,20 m

Se scade lăţimea uşii: – 0,90 m

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 42

Page 43: NOTE CURS Ef ec

în etapa de execuţie

în etapa de proiectare

în etapa de licitare - ofertare

Total = 15,30 m

Cantitate: 15,30 m

Rotund: 15,30 m

5.2 Devize în construcţii

Costul unei construcţii se stabileşte pe baza cantităţilor de lucrări ce urmează a fi realizate şi deci, pe baza antemăsurătorilor.

Devizul reprezintă documentaţia tehnico - economică prin care se stabileşte costul unei construcţii şi pe baza căreia are loc execuţia şi decontarea lucrărilor de construcţii - montaj.

După modul de elaborare, conţinut, scop şi etapă a procesului investiţional, devizele în construcţii se clasifică astfel:

1. Deviz analitic2. Deviz pe obiect

3. Deviz general4. Deviz ofertă; –

5. Situaţie de plată 6. Deviz financiar

5.2.1 Devizul analitic

Devizul analitic reprezintă piesa scrisă principală pe baza căreia se determină valoarea lucrărilor aferente unei părţi dintr-o lucrare de construcţii. În funcţie de modul în care a fost întocmită antemăsurătoarea după care se elaborează devizul, acesta poate fi realizat pe categorii de lucrări, sau pe stadii fizice.

Devizul analitic este alcătuit din articole de deviz. Articolul de deviz reprezintă un articol de lucrare căruia i s-au ataşat preţurile unitare pentru materiale, forţă de muncă, utilaje de construcţie şi transport.

Costurile resurselor pe unitatea de măsură a articolului de deviz se obţin înmulţind consumurile specifice aferente normei de deviz, cu preţurile de procurare ale acestora. Prin însumarea costurilor pe tipuri de resurse se obţine preţul unitar pe articolul de deviz, defalcat pe material, manoperă, utilaj. Valoarea totală pe articolul de deviz se obţine înmulţind preţul unitar pe articol cu cantitatea de lucrare.

Să luăm ca exemplu un articol de lucrare din antemăsurătoarea de mai sus:

C G 06 D1

Pardoseli din mozaic turnate pe loc, fără coloranţi, inclusiv stratul suport de circa 3 cm grosime cu mortar de ciment marca M 100-T inclusiv frecare şi spălarea, executate simplu, în câmp continuu în grosime de 1,5 cm, fără bordură, cu piatră de mozaic din marmură, în încăperi cu suprafeţe peste 5 m2

U. M. m2 Rotund = 15,80 m2

Consumurile specifice de resurse din norma de deviz corespunzătoare acestui articol, precum şi preţurile unitare şi totale ale acestora se prezintă în tabelul de mai jos.

Nr. Denumire resursă U/M Cantitate Preţ Valoare totală

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 43

Page 44: NOTE CURS Ef ec

crt.unitar

[lei/UM][lei]

Materiale1. Ciment M30 kg 22,050 600 13.230

2.Piatră din mozaic din marmură

kg 26,300 1.200 31.560

3. Nisip 0 … 3 mm m3 0,037 450.000 16.6504. Piatră de frecat kg 0,253 15.200 3.8465. Rumeguş de lemn kg 0,050 350 186. Apă m3 0,014 6.500 91

Total 65.394 Forţe de muncă 7. Mozaicar 3.1 ore 0,30 8.300 2.4908. Mozaicar 2.1 ore 0,84 7.800 6.5529. Mozaicar 1.1 ore 0,29 6.500 1.885

10. Zidar 1.2 ore 0,09 8.200 738Total ore 1,52   11.665

Utilaje12. Bob elevator mobil cu

electromotor de 4,5 kW ore0,03 23.000 690

Total ore     690

TOTAL 77.749

Prin însumarea preţurilor totale ale resurselor se obţine preţul unitar pe articolul de deviz . Preţul transportului pe cale ferată s-a considerat inclus în preţul materialelor.

Înmulţind acum preţul unitar pe articolul de deviz cu cantitatea de lucrare se obţine valoarea totală pe articolul de deviz.

77 749 lei / m2 x 15,80 m2 = 1 228 435 lei

În aceste condiţii devizul analitic conţine simbolurile articolelor de deviz cu descrierea lucrărilor de executat, cantităţile de lucrări, preţurile pe unitatea de măsură din articolul de deviz, corespunzătoare resurselor materiale, forţă de muncă şi utilaje, valorile pe articole de deviz defalcate pe materiale, manoperă, utilaj şi valoarea totală pe articolul de deviz. De asemenea, mai conţine şi o coloană cu greutatea totală a materialelor principale, necesară determinării cheltuielilor de transport şi manipulare.

Devizul analitic este structurat pe următoarele capitole de cheltuieli:

CAP. A. CHELTUIELI DIRECTE

Acestea sunt aferente articolelor de deviz şi se determină pe baza cantităţilor înscrise în antemăsurători şi a preţurilor unitare pe articole de deviz. Cheltuielile directe sunt constituite din următoarele elemente:- cheltuieli materiale în care se cuprinde valoarea materialelor calculate cu preţul de la

producător, fără T.V.A., iar în cazul materialelor utilizate pentru investiţii aprovizionate din import şi taxele şi comisionul vamal;

- cheltuieli cu manopera în care se cuprinde manopera aferentă muncitorilor direct productivi şi manopera aferentă manipulării materialelor, la care se adaugă celelalte drepturi salariale stabilite în condiţiile legii;

- cheltuieli cu utilajele de construcţii rezultate din orele de funcţionare şi a tarifelor orare;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 44

Page 45: NOTE CURS Ef ec

- transportul cu autovehicule al materialelor de la staţia de destinaţie şi de la depozitele intermediare, poligoanele şi atelierele executantului, precum şi transportul semifabricatelor de la staţiile de preparare (articolelor de transport de tip TRA), transporturile tehnologice (transport pământ, beton, mortar, moloz rezultat din demolări), transporturile cu utilajele de construcţii de la baza de utilaje la punctul de lucru şi retur.

CAP. B. ALTE CHELTUIELI DIRECTE

În acest capitol se cuprind:- cheltuieli de transport care vor cuprinde transporturile auto, C.F., naval, de la producător sau

furnizor, după caz, a materialelor, prefabricatelor, confecţiilor etc., la depozitul intermediar, de la depozitul intermediar la locul de punere în operă în raza de acţiune a mijloacelor de ridicat, precum şi taxele aferente acestor transporturi;

- salariile de bază ale maiştrilor;- contribuţia la asigurările sociale;- contribuţia la fondul de şomaj aferent.

CAP. C. CHELTUIELI INDIRECTE

Cheltuielile indirecte pot fi asociate unui anumit obiect, dar nu pot fi asociate unui proces de lucru anume. Cu alte cuvinte, acest capitol va cuprinde acele cheltuieli legate de execuţia obiectului, care nu pot fi cuprinse în cheltuielile directe.

Cheltuielile indirecte sunt constituite din următoarele elemente:

- salariile de bază ale personalului de conducere, tehnic, economic, administrativ, şi de altă specialitate inclusiv salariile de bază ale personalului de pază, alte drepturi, fondul de şomaj aferent;

- cheltuieli legate de deplasări, detaşări şi transferări ale personalului de mai sus;- cheltuieli privind micul utilaj de construcţii, scule, dispozitive şi celelalte obiecte de inventar în

folosinţă cu caracter de producţie şi uz gospodăresc;- cheltuieli administrativ-gospodăreşti (furnituri şi alte cheltuieli de birou legate de prelucrarea

automată a datelor, cărţi, reviste, publicaţii, cheltuieli PTTR etc.);- cheltuieli legate de transportul muncitorilor conform prevederilor legale şi care nu sunt cuprinse

în cheltuielile de organizare de şantier;- amortizarea mijloacelor fixe de uz general (clădiri, instalaţii ce deservesc clădirile, autoturisme,

dotări şi echipamentele de birou, inventar P.S.I. etc.), calculată potrivit normelor legale;- cheltuieli pentru cercetări, încercări, experimentări, agrementări, studii, proiecte pentru nevoi

proprii, invenţii, inovaţii, expertize, consultanţă;- cheltuieli cu protecţia muncii;- dobânzi bancare;- cheltuieli în legătură cu predarea lucrărilor la beneficiar (evacuarea materialelor neconsumate şi

a deşeurilor, lucrări de curăţenie, lucrări pentru măsurători şi verificări etc.);- cheltuieli neimputabile pentru efectuarea remedierilor şi refacerilor de lucrări cu vicii ascunse,

apărute în perioada de garanţie a lucrărilor;- contravaloarea primelor de asigurare în cazul când condiţiile speciale de contractare prevăd

obligativitatea asigurării;- alte cheltuieli (transport obiecte de inventar şi de interes general, cazarmament de la depozit la

şantier, cost apă necesară la branşamente, impozitul pe clădiri şi prime de asigurare, taxe de circulaţie, verificările A.M.C., chirii terenuri, rampe gări, curăţire şi evacuare zăpadă în cazuri normale, semne de circulaţie şi avertizare, deratizare şi dezinsecţie, trasare şi topometrie etc.).

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 45

Page 46: NOTE CURS Ef ec

Cheltuielile indirecte se evidenţiază ca un procent din totalul cheltuielilor directe. Această valoare diferă însă de la o categorie de lucrări la alta şi mai mult, de la o antrepriza la alta. De aceea, pentru stabilirea valorii cheltuielilor indirecte este necesară analiza întregii structuri a antreprizei de construcţii şi a categoriilor de lucrări pe care aceasta le execută. În lipsa informaţiilor se pot folosi cu titlu orientativ, valorile existente în Normativul privind modul de întocmire a devizelor pe categorii de lucrări şi pe obiecte pentru lucrările de construcţii - montaj, precum şi pentru reparaţii curente şi de întreţinere la construcţii şi la instalaţiile aferente acestora, Indicativ P 91 - 83, ediţie 1983.

În Anexa 3 se prezintă valorile orientative ale procentelor cu cheltuielile indirecte.

CAP. D. PROFIT

Profitul sau beneficiul se pretinde pentru orice activitate profesională a economiei de piaţă şi nu poate fi precizat decât orientativ, stabilindu-se ca o cota procentuală din suma formată de primele trei capitole. De cele mai multe ori, profitul este estimat ca un procent cuprins între 5% şi 10% din suma valorilor obţinute la capitolele A, B şi C.

Din însumarea valorilor obţinute la aceste capitole se obţine TOTAL GENERAL DEVIZ. Se menţionează că devizul analitic nu cuprinde Taxa pe Valoarea Adăugată.

În funcţie de legislaţia existentă la un moment dat, în încheierea de deviz pot fi cuprinse şi alte taxe şi impozite.

Este prezentat devizul analitic pentru antemăsurătoarea din exemplul anterior.

Pentru materialele care necesită transport auto de la gara de destinaţie la depozitul de şantier şi de aici la locul de punere în operă, se face o analiză de preţ, stabilindu-se în funcţie de kilometrii parcurşi, de natura materialelor şi de tipul mijloacelor de transport, un preţ exprimat în lei / tonă care se înmulţeşte cu greutatea de transportat. În cazul în care transportul auto este inclus în preţul materialelor, atunci valoarea acestuia va fi egală cu zero. Această valoare se înscrie în coloana (5) de materiale, afectând preţul acestora.

Salariul maiştrilor se aplică la manopera directă fiind exprimat ca un procent din aceasta - variabil în funcţie de categoria de lucrare - înscriindu-se în coloana de manoperă.

Contribuţia la asigurările sociale reprezintă o taxă pe care antreprenorul o virează la bugetul de stat şi se exprimă ca un procent din valoarea manoperei directe şi a salariului maiştrilor.

Contribuţia la fondul de ajutor de şomaj se aplică tot ca un procent din valoarea manoperei directe şi a salariului maiştrilor. Aceste procente sunt stabilite prin legislaţia în vigoare.

Însumând valoarea totală a cheltuielilor directe, cheltuielilor indirecte şi profitul, se obţine valoarea totală a devizului analitic.

5.2.2 Devizul pe obiect

Devizul pe obiect exprimă valoarea unui obiect de construcţii şi reprezintă un deviz sintetic. El se obţine prin însumarea valorilor categoriilor de lucrări ce compun obiectul, la care se adaugă Taxa pe Valoarea Adăugată.

Delimitarea obiectelor în cadrul unei investiţii şi numerotarea acestora se face de către proiectant.

Un exemplu de întocmire a unui deviz pe obiect se prezintă în continuare.

În devizele pe obiecte valoarea devizelor pe categorii de lucrări se stabileşte pe baza estimării cantităţilor de lucrări şi a preţurilor acestora, neincluzând T.V.A.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 46

Page 47: NOTE CURS Ef ec

Cheltuielile privind organizarea de şantier fac parte integrantă din documentaţia de ofertă a contractantului şi vor fi prezentate de către acesta, în cadrul ofertei, ca un obiect distinct, cuprinzând şi T.V.A. În organizarea de şantier se cuprind:

- lucrările pentru realizarea bazei de producţie, a spaţiilor de depozitare şi incintei terenurilor destinate pentru organizarea de şantier;

DEVIZ PE OBIECT NR.

Nr. crt.

DenumireValoarea pe categorii de lucrări,

fără TVA

mii lei EURO0 1 2 3

I. LUCRARI DE CONSTRUCŢII ŞI INSTALATII1 Terasamente2 Construcţii ( rezistenta (fundatii, structura

derezistenta) si arhitectura (inchideri exterioare compartimentari, finisaje)3 Izolaţii

4 Instalaţii electrice5 Instalaţii sanitare6 Instalaţii de încălzire, ventilare, climatizare,PSI,

radio-tv, intranet7 Instalaţii de gaze8 Instalatii de telecomunicatii… …………………..

TOTAL (fără TVA):

T.V.A. (… %)

TOTAL I (cu TVA)

II - MONTAJ

Montaj utilaje si echipamente tehnologice

TOTAL II (fara TVA)

TVA (... %)

TOTAL II (cu TVA)

III - PROCURAREUtilaje si echipamente tehnologiceUtilaje si echipamente de transportDotari TOTAL III (fara TVA)

TVA (... %)

TOTAL III (cu TVA)

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 47

Page 48: NOTE CURS Ef ec

TOTAL (TOTAL I + TOTAL II + TOTAL III fara TVA)

TVA (... %)

TOTAL DEVIZ PE OBIECT (cu TVA)

- conservare a materialelor, inclusiv a utilităţilor necesare până la limita incintei- lucrări şi cheltuieli necesare pentru asigurarea satisfacerii necesităţilor social-culturale ale

personalului muncitor, chirii pentru spaţii de cazare stabilite în conformitate cu prevederile legale, lucrări pentru asigurarea spaţiilor de lucru a personalului de conducere tehnic, administrativ etc.;

- amenajări şi lucrări de organizare necesare la punctul de lucru;- transportul muncitorilor nelocalnici în conformitate cu prevederile legale.

La ofertă, ofertantul va prezenta valoarea lucrărilor de organizare de şantier, funcţie de organizarea tehnologică proprie, ca o sumă forfetară, prezentând o listă a principalelor lucrări, obiecte şi cheltuieli necesare organizării de şantier, în baza unui proiect propriu al său.

Contractantul (ofertantul câştigător) va prezenta până la data stabilită pentru primirea ordinului de începere a lucrărilor, devizele pe categorii de lucrări privind lucrările de organizare de şantier în limita maximă a sumei forfetare cuprinsă în ofertă.

Decontarea şi actualizarea valorii situaţiilor de lucrări aferente organizării de şantier conform ofertei adjudecate, se face similar decontării şi actualizării lucrărilor de bază.

5.2.3 Devizul general

Devizul general reprezintă documentaţia economică prin care se stabileşte valoarea totală estimativă a obiectivului de investiţii în faza de proiectare - studiu de fezabilitate şi proiect tehnic. Acesta constituie baza elaborării documentaţiei economice ce urmează a se finanţa după ce, în prealabil, valoarea cheltuielilor supuse licitaţiei a fost adjudecată.

Conform legislaţiei în vigoare, structura devizului general este prezentată mai jos.

ENTITATEA ACHIZITOARE : PR.Nr.: UNITATEA:PROIECTANT: FAZA: STUDIU DE FEZABILITATE

DEVIZ GENERAL

(Conform H.G.R. nr. 1.179 / 24.10.2002)privind cheltuielile de capital necesare realizării investiţiei:

(mii lei/EURO la cursul lei/EURO din data de ……)

Nr. crt.

Denumirea capitolelor şi

subcapitolelor de cheltuieli

Valoare (inclusiv TVA)

Total

Din care

supusă

procedurii de achiziţie

mii lei EURO mii lei EURO1 2 3 4 5 6

PARTEA ICAPITOLUL 1 - CHELTUIELI PENTRU OBŢINEREA ŞI AMENAJAREA TERENULUI

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 48

Page 49: NOTE CURS Ef ec

1.1 Obţinerea terenului1.2 Amenajarea terenului1.3 Amenajări pentru protecţia mediului

CAPITOLUL 2 - CHELTUIELI PENTRU ASIGURRAEA UTILITĂŢILOR NECESARE OBIECTIVULUIReţele de racord, utilităţi exterioare incinteiCAPITOLUL 3 - CHELTUIELI PENTRU PROIECTARE ŞI ASISTENŢĂ TEHNICĂ

3.1 Studii de teren3.2 Obţinerea de avize, acorduri şi autorizaţii3.3 Proiectare şi engineering 3.4 Organizarea procedurilor de achiziţie publică3.5 Consultanţă3.6 Asistenţă tehnică

CAPITOLUL 4 - CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢIA DE BAZĂ4.1 Construcţii şi instalaţii 4.2 Montaj utilaj tehnologic4.3 Utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montaj

4.4 Utilaje fără montaj şi echipamente de transport

4.5 DotăriCAPITOLUL 5 - ALTE CHELTUIELI

5.1 Organizare de şantier5.1.1 lucrări de construcţii 5.1.2. cheltuieli conexe organizării şantierului

5.2 Comisione, taxe şi cote legale 5.2.1. Comisioane, taxe şi cote legale5.2.2. Costul creditului

5.3 Cheltuieli diverse şi neprevăzuteCAPITOLUL 6 – CHELTUIELI PENTRU DAREA ÎN EXPLOATARE

6.1 Pregătirea personalului de exploatare6.2 Probe tehnologice

TOTAL PARTEA I:

Din care:C+MPARTEA II

Valoarea rămasă actualizată a mijloacelor fixe existente incluse în cadrul obiectivului de investiţie

PARTEA IIIFondul de rulment necesar pentru primul ciclu de producţie

TOTAL GENERAL:

Din care: C+M

Devizul general se structurează pe capitole de cheltuieli, precizându-se valoarea totală, din care se specifică partea ce se supune licitaţiei.

În cadrul fiecărui capitol se înscriu obiectele sau natura cheltuielilor. Conţinutul devizului general pe capitole de cheltuieli este următorul:

PARTEA I-a

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 49

Page 50: NOTE CURS Ef ec

Cap. 1. Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului

1.1. Obţinerea terenului

Se includ cheltuielile efectuate pentru cumpărarea de terenuri, plata concesiunii (redevenţei) pe durata realizării lucrărilor, exproprieri, despăgubiri, schimbarea regimului juridic al terenului, scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol, precum şi alte cheltuieli de aceeaşi natură.

1.2. Amenajarea terenului

Se includ cheltuielile efectuate la începutul lucrărilor pentru pregătirea amplasamentului şi care constau în demolari, demontari, defrişări, evacuari materiale rezultate, devieri reţele de utilităţi din amplasament, sistematizări pe verticală, drenaje, epuismente (exclusiv cele aferente realizării lucrărilor pentru investiţia de bază), devieri de cursuri de apă, strămutari de localităţi sau de monumente istorice etc.

1.3. Amenajari pentru protectia mediului

Se includ cheltuielile efectuate pentru lucrări şi acţiuni de protecţia mediului, inclusiv pentru refacerea cadrului natural după terminarea lucrărilor, precum: plantare de copaci, reamenajare de spaţii verzi.

Cap. 2 Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului

Se includ cheltuielile aferente asigurării cu utilităţile necesare funcţionării obiectivului de investiţie, precum: alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telefonie, radio-tv, drumuri de acces, căi ferate industriale, care se execută pe amplasamentul delimitat din punct de vedere juridic, ca aparţinând obiectivului de investiţie, precum şi cheltuielile aferente branşării la reţelele de utilităţi.

Cap. 3 Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică

3.1. Studii de terenSe cuprind cheltuielile pentru studii geotehnice, geologice, hidrologice, hidrogeotehnice,

fotogrametrice, topografice şi de stabilitate a terenului pe care se amplasează obiectivul de investiţie.

3.2. Obţinere avize, acorduri şi autorizaţii

Se includ cheltuielile pentru:

a) obtinerea/prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism, taxa pentru obţinerea/prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire, conform legii;

b) obţinerea avizelor şi acordurilor pentru racorduri şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termoficare, energie electrică, telefonie etc.;

c) obţinerea certificatului de nomenclatură stradală şi adresa;d) întocmirea documentaţiei, obţinerea numărului cadastral provizoriu şi înregistrarea terenului

în cartea funciară;e) obţinerea acordului de mediu;f) obţinerea avizului PSI;g) alte avize şi acorduri prevăzute în acte normative.

3.3. Proiectare şi inginerie

1. Se includ cheltuielile pentru elaborarea tuturor fazelor de proiectare (studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate, proiect tehnic, detalii de execuţie), pentru plata verificării tehnice a proiectării, precum şi pentru elaborarea documentaţiilor necesare obţinerii acordurilor, avizelor şi autorizaţiilor aferente obiectivului de investiţie, documentaţii ce stau la baza emiterii

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 50

Page 51: NOTE CURS Ef ec

avizelor şi acordurilor impuse prin certificatul de urbanism, documentaţii urbanistice, studii de impact, studii/expertize de amplasament.

2. Pentru lucrările de modernizare sau consolidare la construcţii existente sau pentru continuarea lucrărilor la construcţii începute şi neterminate se includ cheltuielile efectuate pentru expertiza tehnică.

3.4. Organizarea procedurilor de achiziţie publică

Se includ cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei pentru elaborarea şi prezentarea ofertei, precum şi pentru multiplicarea acestora, exclusiv cele cumparate de ofertanţi; cheltuielile cu onorariile, transportul, cazarea şi diurna membrilor desemnaţi în comisiile de evaluare; anunţuri de intenţie, de participare şi de atribuire a contractelor, corespondenţa prin poşta, fax, poşta electronică etc., în legatură cu procedurile de achiziţie publică.

3.5. Consultanţa

Se includ cheltuielile efectuate, după caz, pentru:a) plata serviciilor de consultanţă la elaborarea studiului de prefezabilitate sau a studiilor de

piaţă, de evaluare;b) plata serviciilor de consultanţă în domeniul managementului investiţiei sau administrarea

contractului de execuţie.

3.6. Asistenţa tehnică

Se includ cheltuielile efectuate, după caz, pentru:a) asistenţa tehnică din partea proiectantului, în cazul când aceasta nu intră în tarifarea

proiectării;b) asigurarea supravegherii execuţiei prin inspectori de şantier desemnaţi de autoritatea

contractantă;c) plata specialiştilor angajati pe bază de contract conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.

906/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional şi Locuinţe.

Cap. 4 Cheltuieli pentru investiţia de bază

4.1. Construcţii şi instalaţii

1. Se cuprind cheltuielile aferente execuţiei tuturor obiectelor cuprinse în obiectivul de investiţie: clădiri, construcţii speciale, instalaţii aferente construcţiilor, precum: instalaţii electrice, sanitare, instalaţii interioare de alimentare cu gaze naturale, instalaţii de încălzire, ventilare, climatizare, telefonie, PSI, radio-tv, intranet şi alte tipuri de instalaţii impuse de destinaţia obiectivului.

2. Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte, iar delimitarea obiectelor se face de către proiectant.3. Cheltuielile aferente fiecarui obiect sunt determinate prin devizul pe obiect.

4.2. Montaj utilaj tehnologic

1. Se cuprind cheltuielile aferente montajului utilajelor tehnologice şi al utilajelor incluse în instalaţiile funcţionale, inclusiv reţelele aferente necesare funcţionarii acestora.

2. Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte de investiţie.

4.3. Utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montaj

1. Se cuprind cheltuielile pentru procurarea utilajelor şi echipamentelor tehnologice, precum şi a celor incluse în instalaţiile funcţionale.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 51

Page 52: NOTE CURS Ef ec

2. Cheltuielile se desfasoara pe obiecte de investitie.

4.4. Utilaje fără montaj şi echipamente de transport

1. Se includ cheltuielile pentru procurarea utilajelor şi echipamentelor care deservesc fluxul tehnologic şi comportă durate scurte de amortizare faţă de cele ale construcţiilor.

2. Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte de investiţie.

4.5. Dotări

1. Se cuprind cheltuielile pentru procurarea de bunuri care, conform legii, intră în categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar, precum: mobilier, dotări PSI, dotări de uz gospodăresc, dotări privind protecţia muncii şi, după caz, utilaje şi echipamente independente cu durată mare de serviciu.

2. Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte de investiţie.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 52

Page 53: NOTE CURS Ef ec

Cap. 5 Alte cheltuieli

5.1. Organizare de şantier

1. Se cuprind cheltuielile estimate ca fiind necesare contractantului în vederea creării condiţiilor de desfăşurare a activităţii de construcţii-montaj.

2. Aceste cheltuieli se estimează de către proiectant, în baza unui deviz ce ţine seama de tehnologia şi graficul de lucru aferente lucrărilor de bază, de amplasamentul obiectivului, posibilităţile de branşare la utilităţi - apă, canal, energie electrică, termoficare, telefon etc. -, traseele acestora, căile de acces auto şi căi ferate, existenţa construcţiilor, spaţiilor, terenurilor sau amenajarilor ce pot fi utilizate de constructor.

5.1.1. Lucrări de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier

Se cuprind cheltuielile legate de lucrări de nivelări ale terenurilor naturale, dezafectări locale de căi de comunicaţie sau construcţii, branşarea la utilităţi, realizarea de căi de acces, construcţii sau amenajări la construcţii existente.

5.1.2. Cheltuieli conexe organizării de şantier

Se cuprind cheltuielile pentru: obţinerea autorizaţiei de execuţie a lucrărilor de organizare de şantier, taxe de amplasament, închirieri semne de circulaţie, întreruperea temporară a reţelelor de transport sau distribuţie de apă, canalizare, agent termic, energie electrică, gaze naturale, a circulaţiei rutiere, căi ferate, navale sau aeriene, contractele de asistenţă cu poliţia rutieră, contracte temporare cu furnizorii de utilităţi, cu unităţi de salubrizare.

5.2. Comisioane, taxe, cote legale şi costuri de finanţare

5.2.1. Comisioane, taxe, cote legale - se cuprind, după caz: comisionul băncii finanţatoare, cota aferentă inspecţiei pentru controlul calităţii lucrărilor de construcţii, cota pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi pentru autorizarea lucrărilor de construcţii, cota aferentă Casei Sociale a Constructorilor, valoarea primelor de asigurare din sarcina autorităţii contractante, precum şi alte cheltuieli de aceeaşi natură, stabilite în condiţiile legii.

5.2.2. Costul creditului - se cuprind comisioanele şi dobânzile aferente creditului pe durata execuţiei obiectivului.

5.3. Cheltuieli diverse şi neprevăzute

a) Estimarea acestora se face procentual din valoarea cheltuielilor prevazute la cap./subcap. 1.2, 1.3, 2, 3 şi 4 ale devizului general, în funcţie de natura şi complexitatea lucrărilor.

b) În cazul obiectivelor de investiţii noi, precum şi al reparaţiilor capitale, extinderilor, transformărilor, modificărilor, modernizărilor, reabilitării la construcţii şi instalaţii existente, se aplică un procent de până la 5%.

c) În cazul lucrărilor de consolidare se aplică un procent de până la 15%, în funcţie de natura şi complexitatea lucrărilor rezultate ca fiind necesare în urma efectuării decopertărilor.

d) Din procentul stabilit se acoperă, după caz, cheltuielile rezultate în urma modificărilor de soluţii tehnice, cantităţi suplimentare de lucrări, utilaje sau dotări ce se impun pe parcursul derulării investiţiei, precum şi cheltuielile de conservare pe parcursul întreruperii execuţiei din cauze independente de autoritatea contractantă.

Cap. 6 Cheltuieli pentru darea în exploatare

6.1. Pregătirea personalului de exploatare

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 53

Page 54: NOTE CURS Ef ec

Se cuprind cheltuielile necesare instruirii / şcolarizării personalului în vederea utilizării corecte şi eficiente a utilajelor şi tehnologiilor.

6.2. Probe tehnologice

1. Se cuprind cheltuielile aferente execuţiei probelor / încercărilor, prevăzute în proiect, rodajelor, expertizelor la recepţie.

2. În situaţia în care se obţin venituri ca urmare a probelor tehnologice, în devizul general se înscrie valoarea rezultată prin diferenţa dintre cheltuielile realizate pentru efectuarea probelor şi veniturile realizate din acestea.

PARTEA a II-a

Valoarea ramasă actualizată a mijloacelor fixe existente incluse în cadrul obiectivului ce se construieşte

1. Mijloacele fixe existente pot fi: construcţii - clădire, construcţie specială, instalaţii aferente construcţiei -, utilaje şi echipamente.

2. Actualizarea valorii mijloacelor fixe existente este o evaluare de patrimoniu şi se face de către beneficiar / investitor.

3. Valoarea prevazută în partea a II-a a devizului general nu se finanţează şi serveste la stabilirea indicatorilor de eficienţă economică şi financiară din cadrul studiului de fezabilitate.

PARTEA a III-a

Fondul de rulment necesar începerii producţiei

Cuprinde cheltuielile pentru asigurarea stocurilor de materiale şi materii prime, energie, transporturi, salariile personalului direct productiv, piese de schimb de mare uzură, necesare pentru primul ciclu de producţie.

5.2.4 Devizul ofertă

Devizul ofertă reprezintă piesa scrisă inclusă în documentaţia de licitare - ofertare, prin care ofertantul precizează costul unei construcţii în această etapă. În etapa de elaborare a proiectului tehnic se întocmesc liste de cantităţi de lucrări, pe formularele devizului ofertă, fără a se înscrie preţuri unitare şi valori totale.

Pe baza preţurilor proprii privind materialele, manopera, utilajele, transporturile şi gradul de dotare a antreprenorilor, aceştia completează devizul ofertă şi îl includ în documentaţia de ofertare.

Devizul ofertă conţine simbolul articolelor de deviz, descrierea lucrărilor de executat, cantităţile de lucrări, preţul unitar şi valoarea totală pe articolul de deviz.

Conform legislaţiei în vigoare, devizul ofertă are aceeaşi structură ca şi devizul analitic. Preţurile cu care vor fi întocmite devizele ofertă sunt numai cele practicate de producătorii de resurse şi respectiv prestatorii de servicii într-un interval de timp de maxim 30 zile calendaristice anterior termenului limită de depunere a ofertelor.

Forma de redactare a devizului ofertă este următoarea:

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 54

Page 55: NOTE CURS Ef ec

OBIECTIVUL:OBIECTUL:

DEVIZ OFERTĂ NR. …

Nr. crt.

Simbol articol

Denumire articol Cantitate U.M.Preţ

UnitarPreţ Total

1 2 3 4 5 6 7

1 CG06D1 Pardoseli din mozaic turnate pe loc, fără coloranţi, inclusiv stratul suport de circa 3 cm grosime cu mortar de ciment marca M 100-T inclusiv frecare şi spălarea, executate simplu, în câmp continuu în grosime de 1,5 cm, fără bordură, cu piatră de mozaic din marmură, în încăperi cu suprafeţe

15,80 m2 107.405 1.697.000

2 CG07B1 Plinte din mozaic, turnate pe loc, fără coloranţi, inclusiv stratul suport cu mortar de ciment marca M 100-T inclusiv frecare şi spălarea cu piatră de mozaic din marmură

15,30 m 22.902 350401

TOTAL GENERAL DEVIZ OFERTA: 2.047.401

Se constată că devizul ofertă nu mai evidenţiază elementele din care este constituit preţul total. Cu toate acestea, valoarea acestuia este identică cu cea a devizului analitic. Acest lucru se datorează faptului că preţul unitar şi valoarea totală pe articolul de deviz din cadrul devizului ofertă, conţin şi ponderea cheltuielilor din încheierea devizului analitic.

Determinarea preţului unitar pe articolul de deviz din cadrul devizului ofertă se face astfel:- se calculează raportul dintre totalul general şi totalul cheltuielilor directe din devizul analitic;- valoarea totală a fiecărui articol din devizul analitic se multiplică cu valoarea acestui raport,

determinându-se astfel valoarea totală pe articol din devizul ofertă;- împărţind valoarea totală pe articolul din devizul ofertă la cantitatea pe articol, se determină

preţul unitar pe articol de deviz ofertă.

5.2.5 Situaţia de plată

În timpul execuţiei lucrărilor de construcţii, între investitor şi antreprenor decontarea lucrărilor se face pe baza unui deviz numit Situaţie de plată. La intervale regulate de timp, de obicei o lună, se efectuează măsurători privind cantităţile de lucrări realizate în acest interval.

Cantităţile de lucrări sunt înscrise în situaţia de plată, iar prin ataşarea preţurilor unitare se obţine în final costul lucrărilor realizate.

Structura situaţiei de plată este identică cu cea a devizului analitic, în plus se calculează cota de T.V.A. aferentă. Considerând că lucrările pentru care s-a întocmit devizul analitic prezentat mai înainte au început, situaţia de plată corespunzătoare la un moment dat va arăta ca mai jos.

În funcţie de modul în care s-a încheiat contractul dintre investitor şi antreprenor, preţurile din situaţia de plată pot fi cele declarate în devizul ofertă, sau pot fi preţurile la zi.

Revizuirea preţului reprezintă o procedură prin care preţul unei construcţii, convenit la un moment dat, evoluează în timp, în funcţie de condiţiile generale. Aceasta trebuie să se bazeze pe evoluţia preţurilor la materiale, manoperă, utilaje şi servicii care intră în componenţa sau au

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 55

Page 56: NOTE CURS Ef ec

legătură cu obiectul construit. Pentru revizuirea preţului se aplică două metode: actualizarea şi indexarea.

Actualizarea constă în aducerea preţului la nivelul condiţiilor economice din momentul începerii lucrărilor, practicându-se o singură dată în cadrul unui contract.

Indexarea constă în corectarea preţurilor în diferite momente ale executării lucrărilor. De regulă indexarea se operează cu ocazia decontării lucrărilor de către antreprenor, respectiv lunar.

5.2.6 Devizul financiar

Prin devize financiare, întocmite de executant cu acordul beneficiarului, se determină cheltuielile necesare realizării investiţiilor care se efectuează de către antreprenor, dar care se suportă de către beneficiar în acţiuni care nu constituie producţie de construcţii - montaj. Acestea pot fi:

- diverse prestaţii legate de depozitarea şi conservarea utilajelor tehnologice sau a materialelor de import;

- chirii pentru terenuri etc.Tot prin devize financiare, întocmite de data aceasta de către beneficiar, cu acordul

executantului, se stabilesc cheltuielile aferente producţiei de construcţii - montaj pentru prestaţiile efectuate de beneficiar, dar care se suportă de executant.

În cadrul devizului financiar se ţine seama doar de cheltuielile directe.

5.3 Extrase de resurse

În vederea stabilirii cantităţilor totale de materiale, forţă de muncă şi utilaje, necesare execuţiei unei lucrări de construcţii, se elaborează extrase de resurse.

Acestea reprezintă piese scrise care conţin consumurile de resurse şi se întocmesc pentru fiecare deviz analitic defalcat, astfel:

- extrasul de materiale;- extrasul de forţă de muncă;- extrasul de utilaje de construcţii;- extrasul de transport auto (uneori).

Cantităţile din extrasele de resurse se determină pe baza cantităţilor din articolele de lucrări prevăzute în antemăsurătoare şi pe baza consumurilor unitare din normele de deviz corespunzătoare.

Elaborarea unui extras presupune parcurgerea a două etape:

– identificarea resurselor şi calculul cantităţilor,

– întocmirea extrasului propriuzis, prin ordonarea resurselor (cel mai frecvent în ordine alfabetică).

Uneori în extrase se calculează şi valoarea resurselor respective.În continuare se prezintă calculul extraselor de materiale, forte de muncă şi utilaje de

construcţie pentru antemăsurătoarea de la pagina 42.

Elaborarea documentaţiei economice presupune un volum mare de muncă coroborat cu efortul de a menţine la zi o amplă bază de date privind:

– sursele de aprovizionare cu materiale şi preţurile la care acestea pot fi achiziţionate,– costurile legate de folosirea forţei de muncă,– posibilităţile de asigurare a utilajelor de construcţie şi cheltuielile corespunzătoare.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 56

Page 57: NOTE CURS Ef ec

Cel mai adesea timpul disponibil pentru elaborarea documentaţiei economice este limitat. Ca urmare, apare ca o necesitate folosirea programelor de calcul, care asigură o mare viteză de prelucrare a informaţiilor, furnizând rapoartele necesare în forma dorită. Este totuşi de subliniat faptul că utilizatorul de programe de calcul trebuie să vegheze ca informaţiile necesare să fie aduse permanent la zi.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 57

Page 58: NOTE CURS Ef ec

6. RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ŞI A INSTALAŢIILOR AFERENTE

Recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente este reglementată de HG nr. 273/1994 prin care se aprobă Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

6.1 Generalităţi

Recepţia constituie o componentă a sistemului calităţii în construcţii si este actul prin care investitorul declară că acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve şi că aceasta poate fi dată în folosinţă. Prin actul de recepţie se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie.

Recepţia lucrărilor de construcţii de orice categorie şi instalaţii aferente acestora se efectuează atât la lucrări noi, cât ş la intervenţiile în timp asupra construcţiilor existente (reparaţii capitale, consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc.) şi se realizează în doua etape:

– recepţia la terminarea lucrărilor;– recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie. Pentru lucrările de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indiferent de sursa de finanţare, de

forma de proprietate sau de destinaţie, recepţiile se vor organiza de către ordonatorii de credite sau proprietari.

Recepţia se poate face prin acordul părţilor sau, în cazul când părţile nu ajung la un acord pentru rezolvarea neînţelegerilor ivite cu ocazia încheierii procesului-verbal de recepţie, ele se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.

6.2 Recepţia la terminarea lucrărilor

Executantul comunică investitorului data terminării tuturor lucrărilor prevăzute în contract, printr-un document scris confirmat de investitor. O copie a comunicării va fi transmisă de executant si reprezentantului investitorului pe şantier.

6.2.1 Comisiile de recepţie

Comisiile de recepţie pentru construcţii şi pentru instalaţiile aferente acestora se vor numi de către investitor şi vor fi alcătuite din cel puţin 5 membri. Dintre aceştia, obligatoriu vor face parte un reprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţiei publice locale pe teritoriul căreia este situată construcţia, iar ceilalţi vor fi specialişti în domeniu.

Pentru construcţiile de importanţă excepţională, având în vedere gradul de risc sub aspectul siguranţei, destinaţia, modul de utilizare, complexitatea şi volumul lucrărilor care fac obiectul recepţiei, comisiile de recepţie vor fi alcătuite din cel puţin 7 membri, numărul de specialişti fiind de minimum 5.

Comisiile de recepţie pentru construcţii de locuinţe parter, parter şi un etaj, cu înălţimea la cornişă de maximum 8 metri, cu cel mult 4 apartamente, cu suprafaţa desfăşurată de maximum 150 m2, pentru anexele gospodăreşti ale acestora, precum şi pentru construcţiile provizorii, vor fi alcătuite din 2 membri: investitorul sau proprietarul şi. delegatul administraţiei publice locale.

6.2.2 Organizarea recepţiei şi funcţionarea comisiei de recepţie

Investitorul va organiza începerea recepţiei în maximum 15 zile calendaristice de la notificarea terminării lucrărilor şi va comunica data stabilită:

a) membrilor comisiei de recepţie;b) executantului;c) proiectantului.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 58

Page 59: NOTE CURS Ef ec

Reprezentanţii executantului şi ai proiectantului nu pot face parte din comisia de recepţie, aceştia având calitatea de invitaţi.

Proiectantul, în calitate de autor al proiectului construcţiei, va întocmi şi va prezenta în faţa comisiei de recepţie punctul sau de vedere privind execuţia construcţiei.

La recepţia clădirilor cu înă1ţimea de peste 28 m, cu săli aglomerate, cu capacitate pentru mai mult de 150 persoane, a hotelurilor, a spitalelor, căminelor pentru copii si bătrâni sau a altor clădiri destinate persoanelor ce nu se pot evacua singure, investitorii sunt obligaţi ca în comisiile de recepţie să includă şi o persoană desemnată de inspecţiile teritoriale din cadrul Comandamentului trupelor de pompieri şi care va fi solicitată în scris de către investitor.

Procesul-verbal de recepţie va consemna realizarea măsurilor prevăzute în documentaţia de execuţie din punct de vedere al prevenirii şi al stingerii incendiilor, fără de care recepţia nu este acceptată.

La recepţia clădirilor cuprinse în listele de monumente istorice, investitorii sunt obligaţi ca în comisiile de recepţie să includă şi o persoană desemnată de către comisiile zonale pentru monumente, ansambluri şi situri istorice.

Comisia de recepţie se întruneşte la data, ora şi locul fixate, iar preşedintele acesteia, numit de investitor, stabileşte programul după care va fi făcută recepţia.

Comisia de recepţie poate funcţiona numai în prezenţa a cel puţin 2/3 din membrii numiţi ai acesteia. Hotărârile comisiei se iau cu majoritate simpla.

În cazul în care comisia nu se întruneşte în totalitatea ei, preşedintele poate fixa, pentru categoriile de lucrări pentru care nu s-au prezentat membrii comisiei, un nou termen în vederea efectuării recepţiei, termen ce nu va depăşi 4 zile lucrătoare de la data fixată iniţial.

În vederea desfăşurării în bune condiţii a recepţiei, investitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia comisiei de recepţie documentaţia de execuţie, precum şi documentele şi explicaţiile care îi sunt necesare.

Comisia de recepţie examinează:a) respectarea prevederilor din autorizaţia de construire, precum şi avizele şi condiţiile de

execuţie impuse de autorităţile competente.Examinarea se va face prin:- cercetarea vizuală a construcţiei;- analiza documentelor conţinute în cartea tehnică a construcţiei;b) executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului, ale documentaţiei de

execuţie si ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigenţelor esenţiale, conform legii;c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul în care a fost executată

lucrarea. Investitorul va urmări ca această activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare;d) terminarea tuturor lucrărilor prevăzute în contractul încheiat între investitor şi executant şi în

documentaţia anexă la contract.În cazurile în care există dubii asupra înscrisurilor din documentele cărţii tehnice a construcţiei,

comisia poate cere expertize, alte documente, încercări suplimentare, probe şi alte teste.La terminarea examinării, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în procesul-verbal

de recepţie, model prezentat in anexa nr. 1, şi îl va înainta în termen de 3 zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere cu sau fără obiecţii a recepţiei, amânarea sau respingerea ei.

Comisia de recepţie recomandă admiterea recepţiei în cazul în care nu există obiecţii sau cele care s-au consemnat nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinaţiei sale.

Comisia de recepţie recomandă amânarea recepţiei când:- se constată lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranţa în exploatare a

construcţiei din punct de vedere al exigenţelor esenţiale;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 59

Page 60: NOTE CURS Ef ec

- construcţia prezintă vicii a căror remediere este de durată şi care, dacă nu ar fi făcute, ar diminua considerabil utilitatea lucrării;

- există în mod justificat dubii cu privire la calitatea lucrărilor şi este nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica.

Comisia de recepţie recomandă respingerea recepţiei dacă se constată vicii care nu pot fi înlăturate şi care prin natura lor împiedică realizarea uneia sau a mai multor exigenţe esenţiale, caz în care se impun expertize, reproiectări, refaceri de lucrări etc.

Absenţa executantului de la recepţie nu constituie motiv pentru amânarea şi / sau anularea actului de recepţie. În cazul în care executantul nu se prezintă la recepţie, investitorul poate solicita asistenţa pentru recepţie unui expert tehnic neutru atestat, care să consemneze, separat de procesul-verbal, starea de fapt constatată.

Situaţiile de absenţă a unor persoane sau delegaţi convocaţi vor fi consemnate în procesul-verbal de recepţie.

Preşedintele comisiei de recepţie va prezenta investitorului procesul-verbal de recepţie cu observaţiile participanţilor şi cu recomandarea comisiei. Pe baza procesului-verbal de recepţie, investitorul hotărăşte admiterea, amânarea sau respingerea recepţiei şi notifică hotărârea sa în interval de 3 zile lucrătoare executantului, împreună cu un exemplar din procesul-verbal.

În cazul în care admiterea recepţiei se face cu obiecţii, în procesul-verbal de recepţie se vor indica în mod expres acele lipsuri care trebuie să fie remediate. Termenele de remediere se vor conveni cu executantul, dar ele nu vor depăşi, de regulă, 90 de zile calendaristice de la data recepţiei dacă, datorită condiţiilor climatice, nu trebuie fixat alt termen.

Dacă executantul nu-şi îndeplineşte obligaţiile, după trecerea termenului de remediere convenit, investitorul îl va soma în acest sens, iar dacă executantul nu dă curs somaţiei, investitorul este în drept să execute remedierile pe cheltuiala şi riscul executantului în culpă şi să pretindă plata prejudiciului produs.

Refuzul executantului de a semna procesul-verbal de recepţie se consemnează în cadrul acestuia.

După executarea remedierilor, executantul va cere în scris investitorului anularea obiecţiilor. Dacă, în decurs de 30 de zile calendaristice de la data cererii executantului, investitorul nu anulează obiecţiile, se recurge la procedura de arbitraj, dacă ea a fost prevăzută în contract şi, în cazul rămânerii în dezacord, poate să-1 acţioneze la instanţa judecătorească competentă.

Data recepţiei este cea a încheierii de către comisia de recepţie a procesului-verbal de recepţie a lucrărilor, cu sau fără obiecţii.

Executantul are la dispoziţie 20 de zile calendaristice de la data primirii procesului-verbal de recepţie, amânare sau de respingere a recepţiei pentru a contesta obiecţiile sau respingerea. Litigiul se rezolvă prin arbitraj, dacă această formă de conciliere a fost prevăzută în contract, sau prin acţiune înaintată la instanţa judecătorească competentă.

Investitorul preia lucrarea la data prevăzută în procesul-verbal de recepţie, în afara cazului în care recepţia este amânată sau respinsă.

După acceptarea recepţiei de către investitor cu sau fără obiecţii, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remedieri de lucrări, penalizări, diminuări de valori şi altele asemenea, decât cele consemnate în procesul-verbal de recepţie. Fac excepţie viciile ascunse descoperite in termenul stabilit conform legii.

6.3 Recepţia finală

Recepţia finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanţie. Perioada de garanţie este cea prevăzută în contract.

La recepţie finala participa: a) investitorul;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 60

Page 61: NOTE CURS Ef ec

b) comisia de recepţie numită de investitor; c) proiectantul lucrării;d) executantul.Comisia de recepţie finală se întruneşte la data, ora şi locul fixate şi examinează următoarele:a) procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor; b) finalizarea lucrărilor cerute de recepţia de la terminarea lucrărilor;c) referatul investitorului privind comportarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente în exploatare

pe perioada de garanţie, inclusiv viciile aferente şi remedierea lor.Comisia de recepţie poate cere, în cazuri foarte bine justificate şi/sau în cazul apariţiei unor

vicii, efectuarea de încercări şi expertize.La terminarea recepţiei comisia de recepţie finală îşi va consemna observaţiile şi concluziile în

procesul-verbal de recepţie finală, model prezentat în anexa nr. 2, pe care-1 va înainta investitorului, în termen de 3 zile lucrătoare împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, a recepţiei, de amânare sau de respingere a ei.

În cazul în care comisia de recepţie finală recomandă admiterea cu obiecţii, amânarea sau respingerea recepţiei, ea va trebui să propună măsuri pentru înlăturarea neregulilor semnalate.

Comisia de recepţie finală recomandă respingerea recepţiei finale în cazul în care nu se respectă una sau mai multe dintre exigenţele esenţiale.

Lucrarea a cărei recepţie finală a fost respinsă va fi pusă în stare de conservare prin grija şi pe cheltuiala investitorului, iar utilizarea ei va fi interzisă.

Investitorul se va putea îndrepta pentru recuperarea pagubelor împotriva factorilor implicaţi în executarea construcţiei, vinovaţi de viciile constatate cu ocazia recepţiei, cât şi pentru nefuncţionarea construcţiilor şi/sau a instalaţiilor aferente acestora.

Investitorul hotărăşte admiterea recepţiei pe baza recomandării comisiei de recepţie finală şi notifică executantului hotărârea sa în termen de 3 zile de la primirea propunerilor comisiei din procesul-verbal de recepţie finală.

Data recepţiei finale este data notificării de către investitor a hotărârii sale.Se exceptează de la prevederile prezentului regulament construcţiile de locuinţe parter, parter

şi un etaj, cu înălţimea la cornişă de maximum 8 metri, cu 4 apartamente şi anexele gospodăreşti ale acestora, precum şi construcţiile provizorii cu suprafeţe desfăşurate mai mici de 150 m2. Pentru acestea, documentele necesare sunt prezentate în anexele nr. 3 si 4.

Cheltuielile de orice natură necesitate de activitatea comisiei de recepţie finală cad în sarcina investitorului.

Membrii comisiei de recepţie finală vor fi angajaţi prin contract de colaborare de către investitor, dacă este cazul. Cheltuielile ocazionate de încercări, altele decât cele care decurg din prevederile contractuale, se plătesc de către partea care a avut iniţiativa efectuării lor. În situaţiile în care, în urma rezultatelor nefavorabile ale încercărilor, se stabileşte o culpă, cheltuielile respective se suportă de către partea în culpă.

Cheltuielile de expertiză sau cele ocazionate de asistenţa unui expert se plătesc de partea care a avut iniţiativa convocării expertului şi se suportă de partea în culpă.

Daca părţile nu ajung la încheierea unui proces-verbal de recepţie finală pe cale amiabilă, ele se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.

Părţile în litigiu pot conveni asupra unei proceduri de arbitraj, potrivit legii.Procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor se difuzează prin grija investitorului:a) executantului; b) proiectantului;c) organului administraţiei publice locale, emitent al autorizaţiei de construire;d) organului administraţiei financiare locale.Procesele-verbale de recepţie finală se difuzează prin grija investitorului:

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 61

Page 62: NOTE CURS Ef ec

a) organului administraţiei publice locale, emitent al autorizaţiei de construire:b) executantului.

Pe parcursul execuţiei lucrărilor, se încheie procese-verbale pentru lucrări ce devin ascunse prin care se atestă conformitatea cu proiectul a acestor lucrări. Aceste acţiuni pot fi considerate ca o recepţie a unor lucrări pe parcursul execuţiei.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 62

Page 63: NOTE CURS Ef ec

Anexa 1

Investitor ……………

PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE LA TERMINAREA LUCRĂRILOR

Nr. ……….. din ……………….

privind lucrarea ……………………………………………………………..executată în cadrul contractului nr. ……………. din ……….. , ……încheiat între …………………………………………. pentru lucrările de ………………….………………………………………………………………..

1. Lucrările au fost executate în baza autorizaţiei nr. … , eliberată de …….………….. la ………, cu valabilitate până la …………………

2. Comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul …………….. fiind formată din (nume şi prenume):……………………………………………………………………

3. Au mai participat la recepţie (nume, prenume şi calitatea):………………………………………….………………………………………….

4. Constatările comisiei de recepţie:4.1 Din documentaţia scrisă şi desenată necesară a fi prezentată au lipsit sau sunt

incomplete piesele cuprinse în lista anexă nr. 1.4.2 Cantităţile de lucrări cuprinse în lista anexă nr. 2 nu au fost executate.4.3 Lucrările cuprinse în lista anexă nr. 3 nu respectă prevederile proiectului.5. Comisia de recepţie, în urma constatărilor făcute, propune:

…………………………………………………………………………………..6. Comisia de recepţie motivează propunerea făcută prin:

…………………………………………………………………………………..7. Comisia de recepţie recomandă următoarele:

…………………………………………………………………………………..8. Prezentul proces-verbal, conţinând …. file şi ……anexe numerotate, cu un total de …..

file, a fost încheiat astăzi …… la …………… în … exemplare.

Comisia de recepţie,Specialist,

Preşedinte ……………..……………………

Membri ………………..……………………

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 63

Page 64: NOTE CURS Ef ec

Anexa 2

Investitor ……………

PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE FINALĂ

Nr. ……….. din ……………….

privind lucrarea ……………………………………………………………..…………………………………………………………………………………...autorizată cu nr. …… din ……………, cu valabilitate până la …………. de către ………………….

1. Comisia de recepţie finală şi-a desfăşurat activitatea în intervalul …………….. fiind formată din (nume şi prenume):……………………………………………………………………

2. Au mai participat la recepţie (nume, prenume şi calitatea):………………………………………….………………………………………….

3. Comisiei de recepţie finală, în urma examinării lucrării şi a documentelor cuprinse în cartea tehnică a construcţiei, a constatat următoarele:

3.1 Lucrările pe specialităţi au fost executate şi recepţionate conform listei anexă nr. 1.3.2 Lucrările au fost complet terminate la data de …………………….3.3 Observaţiile făcute de comisia de recepţie finală sunt prezentate în lista anexă nr. 2.3.4 Cartea tehnică a construcţiei şi fişa sintetică a obiectului au fost (nu au fost) completate.3.5 Instrucţiunile de exploatare şi urmărire a comportării în timp a obiectului (nu) sunt în

posesia utilizatorului.3.6 Construcţia s-a comportat (nu s-a comportat) corespunzător în perioada de la

terminarea ei la data de …. Până în prezent, respectiv pe o durată de ……….. luni, constatările fiind enumerate în anexa nr. 3.

3.7 Valoarea obiectului este de ……….. lei, conform listei anexă nr. 1.4. În baza constatărilor făcute, comisia de recepţie finală propune:

…………………………………………………………………………………..5. Comisia de recepţie finală motivează propunerea făcută prin:

…………………………………………………………………………………..

6. Comisia de recepţie finală recomandă următoarele:…………………………………………………………………………………..

8. Prezentul proces-verbal, conţinând …. file şi ……anexe numerotate, cu un total de ….. file, a fost încheiat astăzi …… la …………… în … exemplare.

Comisia de recepţie,Specialist,

Preşedinte ……………..……………………

Membri ………………..……………………

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 64

Page 65: NOTE CURS Ef ec

Anexa 3

Investitor ……………

PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE LA TERMINAREA LUCRĂRILOR

Nr. ……….. din ……………….

privind lucrarea ……………………………………………………………..executată în cadrul contractului nr. ……………. din ……….. , ……încheiat între …………………………………………. pentru lucrările de ………………….………………………………………………………………..

1. Lucrările au fost executate în baza autorizaţiei nr. … , eliberată de …….………….. la ………, cu valabilitate până la …………………

2. Comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul …………….. fiind formată din (nume şi prenume):……………………………………………………………………

3. Au mai participat la recepţie (nume, prenume şi calitatea):………………………………………….………………………………………….

4. Comisia de recepţie, în urma constatărilor făcute, propune:…………………………………………………………………………………..

5. Comisia de recepţie recomandă următoarele:…………………………………………………………………………………..

6. Prezentul proces-verbal, conţinând …. file şi ……anexe numerotate, cu un total de ….. file, a fost încheiat astăzi …… la …………… în … exemplare.

Comisia de recepţie finală,Investitor (proprietar): …………….. ……………………Delegat al administraţiei publice locale: ………………..

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 65

Page 66: NOTE CURS Ef ec

Anexa 4

Investitor ……………

PROCES-VERBAL DE RECEPŢIE FINALĂ

Nr. ……….. din ……………….

privind lucrarea ……………………………………………………………..…………………………………………………………………………………...autorizată cu nr. …… din ……………, cu valabilitate până la …………. de către ………………….

1. Comisia de recepţie finală şi-a desfăşurat activitatea în intervalul …………….. fiind formată din (nume şi prenume):……………………………………………………………………

2. Au mai participat la recepţie (nume, prenume şi calitatea):………………………………………….………………………………………….

3. Comisiei de recepţie finală, în urma examinării lucrării şi a documentelor cuprinse în cartea tehnică a construcţiei, a constatat următoarele:……...……………………………………………………………………………

4. Valoarea obiectului este de ……….. lei, conform listei anexă nr. 1.5. În baza constatărilor făcute, comisia de recepţie finală propune:

…………………………………………………………………………………..8. Prezentul proces-verbal, conţinând …. file şi ……anexe numerotate, cu un total de …..

file, a fost încheiat astăzi …… la …………… în … exemplare.

Comisia de recepţie finală,Investitor (proprietar): …………….. ……………………Delegat al administraţiei publice locale: ………………..

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 66

Page 67: NOTE CURS Ef ec

7. CARTEA TEHNICĂ A CONSTRUCŢIEI

Cartea tehnică a construcţiei este ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea şi urmărirea comportării în exploatare a construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia, cuprinzând toate datele, documentele şi evidenţele necesare pentru identificarea şi determinarea stării tehnice (fizice) a construcţiei respective şi a evoluţiei acesteia în timp.

Conţinutul şi modul de întocmire a cărţii tehnice a construcţiei este reglementat prin HG nr. 273/1994

7.1 Conţinutul cărţii tehnice a construcţiei

CENTRALIZATORULpieselor cuprinse în cartea tehnică a construcţiei

1. Fişa de date sintetice.2. Capitolul A*: Documentaţia privind proiectarea.3. Capitolul B*: Documentaţia privind execuţia.4. Capitolul C*: Documentaţia privind recepţia.5. Capitolul D*: Documentaţia privind exploatarea, repararea, întreţinerea şi urmărirea

comportării în timp.6. Jurnalul evenimentelor.___________________

* Se vor include pe capitole borderourile generale ale dosarelor documentaţiei de bază şi copiile borderourilor cu cuprinsul fiecărui dosar în parte.

FIŞA DE DATE SINTETICE

1. Obiectul de construcţie (denumire, localizare) .........................................………………………………………………………………………………2. Investitorul (denumirea şi sediul unităţii) .........................................................................................................................................................................3. Delegaţii investitorului cu sarcini de verificare a calităţii construcţiei (numele, prenumele,

funcţia, atribuţia) ........................................................................................................................................................................................4. Proiectantul lucrăriia) Denumirea şi sediul sau adresa unităţii proiectant general şi a unităţilor

subproiectante ...............................................................................................................................................................................................................................b) Numele şi prenumele şefului de proiect ...........................................................................................................................................................................c) Numele şi prenumele proiectanţilor de specialitate, denumirea şi sediul unităţilor de care

aparţin ...............................................................................................................................................................................................................5. Verificatorul (verificatorul de proiecte atestat), numele, prenumele, numărul certificatului de

atestare .................................................................................................................................................................................................6. Executantul construcţiei

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 67

Page 68: NOTE CURS Ef ec

a) Denumirea şi sediul sau adresa unităţii executante (antreprenor general) şi, dacă este cazul, a unităţilor executante pentru instalaţiile aferente construcţiilor ........................................................................................................

………………………………………………………………………………b) Numele şi prenumele şefului de şantier ............................................................................................................................................................................c) Numele şi prenumele conducătorului direct al lucrărilor (şeful punctului de lucru al

obiectivului) ...............................................................................................................................................................................................................7. Modificări intervenite în datele de la pct. 1—6 (data modificării şi modificarea)

……………………………………………………………………..8. Experţii tehnici atestaţi care au verificat calitatea şi comportarea construcţiei (numele,

prenumele, numărul certificatului de atestare) ..........................................................................................................................................9. Comisia de recepţie la terminarea lucrărilor (numele, prenumele şi unitatea de care

aparţin) ...............................................................................................................................................................................................................10. Comisia de recepţie finală (numele, prenumele şi unitatea de care

aparţin) .................................................................................................................………………………………………………………………………………11. Data începerii execuţiei ...........................................................................12. Data aprobării recepţiei la terminarea lucrărilor ......................................13. Dala aprobării recepţiei finale ..................................................................14. Gradul de seismicitate luat în calcul la proiectarea construcţiei ..............15. Alte date ...................................................................................................………………………………………………………………………………

7.2 Norme de întocmire a cărţii tehnice a construcţiei

7.1.1 Dispoziţii generale

1. Cartea tehnică a construcţiei se compune din ansamblul de documente referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea, întreţinerea, repararea şi urmărirea în timp a construcţiei.

2. Cartea tehnică se definitivează înainte de recepţia finală.

3 Cartea tehnică, după întocmire, se completează şi se păstrează pentru fiecare obiect de construcţie de către investitor sau, după caz, de către proprietar.

4. Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte de către investitor pentru toate obiectele de construcţie definitive, supuse regimului de autorizare a construcţiilor, indiferent de natura fondurilor din care sunt finanţate sau de natura proprietăţii asupra lor.

7.1.2 Cuprinsul cărţii tehnice a construcţiei

5. Cartea tehnică a construcţiei conţine documentaţia de bază şi centralizatorul cu părţile sale componente.

6. Documentaţia de bază va cuprinde următoarele capitole:

— Capitolul A: Documentaţia privind proiectarea;— Capitolul B: Documentaţia privind execuţia;— Capitolul C: Documentaţia privind recepţia;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 68

Page 69: NOTE CURS Ef ec

— Capitolul D: Documentaţia privind exploatarea, întreţinerea, repararea şi urmărirea comportării în timp.

7. Documentaţia privind proiectarea (cap. A) va cuprinde:

a) acte referitoare la tema de proiectare, amplasarea construcţiei şi avize de specialitate care au stat la baza întocmirii proiectului;

b) documentaţia tehnică care se referă la construcţia respectivă (caracteristici, detalii de execuţie pentru elementele structurii de rezistenţă ca şi pentru celelalte părţi de construcţie care asigură funcţionalitatea şi siguranţa în exploatare, precum şi schemele de instalaţii efectiv realizate, cu toate modificările aduse de proiectant, executant sau proprietar pe parcursul execuţiei construcţiei);

c) breviarele de calcul pe specialităţi (acţiuni, ipoteze de calcul, rezultatele calculelor de dimensionare şi verificare etc.);

d) indicarea distinctă a diferenţelor faţă de detaliile de execuţie iniţiale, cu precizarea cauzelor care au condus la aceste diferenţe:

e) caietele de sarcini privind execuţia lucrărilor.

8. Documentaţia tehnică privind execuţia (cap. B) va cuprinde:

a) autorizaţia de executare a construcţiei;b) procesul-verbal de predare a amplasamentului şi reperului de nivelment general;c) înregistrările de calitate cu caracter permanent efectuate pe parcursul execuţiei lucrărilor,

precum şi celelalte documentaţii întocmite conform prescripţiilor tehnice, prin care se atestă calitatea lucrărilor (rezultatul încercărilor efectuate, certificatele de calitate, condica de betoane, registrul proceselor-verbale de lucrări ascunse, notele de constatare ale organelor de control, registrul unic de comunicări şi dispoziţii de şantier, procesele-verbale de probe specifice şi speciale etc.);

d) procesele-verbale de recepţie a terenului de fundare, a fundaţiilor şi structurii de rezistenţă, procesele-verbale de admitere a fazelor determinante;

e) procesele-verbale privind montarea instalaţiilor de măsurare prevăzute prin proiectul de urmărire specială a construcţiilor, dacă este cazul, precum şi consemnarea citirilor iniţiale de la care încep măsurătorile;

f) expertize tehnice, verificări în teren sau cercetări suplimentare efectuate în afara celor prevăzute de prescripţiile tehnice sau caietele de sarcini, rezultate ca necesare, ca urmare a unor accidente tehnice produse în cursul execuţiei sau ca urmare a unor greşeli de execuţie;

g) caietele de ataşament, jurnalul principalelor evenimente (inundaţii, cutremure, temperaturi excesive etc.)

9. Documentaţia tehnică privind recepţia (cap. C) va cuprinde:

a) procesele-verbale de recepţie (la terminarea lucrărilor şi cel final), precum şi alte acte anexate acestora – pe care comisia de recepţie finală le consideră necesare a fi păstrate în cartea tehnică a construcţiei;

b) alte acte încheiate ca urmare a cererii comisiilor de recepţie prin care se prevăd verificări sau cercetări suplimentare, cu indicarea rezultatelor obţinute şi a modului de rezolvare.

10. Documentaţia tehnică privind urmărirea comportării în exploatare şi intervenţii în timp (cap. D) va cuprinde:

a) prevederile scrise ale proiectantului privind urmărirea comportării construcţiei, instrucţiunile de exploatare şi întreţinere şi lista prescripţiilor de bază care trebuie respectate pe timpul exploatării construcţiei, documentaţia de interpretare a urmării comportării construcţiei în timpul execuţiei şi al exploatării;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 69

Page 70: NOTE CURS Ef ec

b) proiectele în baza cărora s-au efectuat, după recepţia finală a lucrărilor, modificări ale construcţiei faţă de proiectul iniţial efectiv realizat;

c) actele de constatare a unor deficienţe apărute după recepţia executării lucrărilor şi măsurile de intervenţie luate (procese-verbale de remediere a defectelor);

d) proiectul de urmărire specială a construcţiei (încercare prin încărcare, urmărire în timp), dacă este cazul;

e) procesul-verbal de predare-primire a instalaţiilor de măsurare prevăzute prin proiectul de urmărire specială a construcţiei încheiat între executant şi beneficiar, dacă este cazul;

f) referatul cu concluziile anuale şi finale asupra rezultatelor urmăririi speciale, dacă este cazul;g) procesele-verbale de predare-primire a construcţiei în cazul schimbării proprietarului;h) jurnalul evenimentelor, întocmit conform modelului de formular cuprins în anexa nr. 1.

11. Pentru obiectele de construcţie clădiri de locuit până la două niveluri şi anexe gospodăreşti, cât şi pentru cele de mică importanţă cum ar fi: garduri, cabine poartă etc., cartea tehnică a construcţiei se rezumă la autorizaţia de construire, procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi procesul-verbal de recepţie finală la expirarea perioadei de garanţie, precum şi alte evenimente deosebite în viaţa construcţiei.

12. Actele ce formează documentaţia de bază a cărţii tehnice a construcţiei vor fi îndosariate pe capitolele respective, în ordinea enumerării din prezentele norme, în dosare cu file numerotate, prevăzute cu borderou şi parafate pe măsura încheierii lor; fiecare dosar va purta un indicativ format din litera corespunzătoare capitolului (A, B, C, D) şi din numărul de ordine, în cifre arabe, al dosarului.

13. Centralizatorul cărţii tehnice a construcţiei va cuprinde fişa statistică pe obiect, borderoul general al dosarelor documentaţiei de bază şi copiile borderourilor cu cuprinsul fiecărui dosar în parte.

7.3 Modul de întocmire, folosire şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiei

14. Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte într-un singur exemplar,. ţinând seama şi de prevederilor pct. 20.

15. Pentru construcţiile noi, pentru care la data intrării în vigoare a prezentelor norme nu a avut loc recepţia finală a obiectelor executate, cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte de către investitor, împreună cu proiectantul, astfel:

a) proiectantul obiectului de construcţie întocmeşte şi predă investitorului, pe măsura elaborării şi cel mai târziu până la data recepţiei finale a lucrărilor, documentaţia prevăzută la pct. 7 şi 10;

b) comisiile de recepţie la terminarea lucrărilor de construcţii şi de recepţie finală a obiectului de construcţie predau investitorului documentaţia prevăzută la pct. 8, imediat după întocmirea ei;

c) investitorul obiectului de construcţie primeşte toate actele care cad în sarcina proiectantului şi comisiilor de recepţie, le completează cu actele ce cad în sarcina sa (cele prevăzute la pct. 8), le îndosariază conform prevederilor pct.12 şi întocmeşte centralizatorul prevăzut la pct. 13; după recepţia finală a obiectului de construcţie, investitorul reţine un exemplar complet;

d) investitorul completează cartea tehnică a construcţiei cu documentaţia prevăzută la pct. 10 lit. h).

16. Pentru toate construcţiile la care este întocmită cartea tehnică, aceasta se va completa în decurs de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme de către proprietar sau administrator, cu aspectele apărute în timpul exploatării acesteia (inclusiv proiectele de execuţie a lucrărilor de remedieri sau modificări – acolo unde este cazul) în perioada începând de la 4 martie 1977.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 70

Page 71: NOTE CURS Ef ec

17. Proprietarul sau administratorul va asigura activitatea de urmărire a comportării construcţiei în exploatare şi intervenţiile în timp asupra acesteia.

Urmărirea comportării construcţiei în exploatare şi intervenţiile în timp asupra acesteia se realizează direct, fie de proprietar sau administrator, fie de persoane împuternicite de aceştia, ce vor avea calitatea de responsabil cu urmărirea comportării în timp a construcţiei.

18. Modul de întocmire şi de completare a cărţii tehnice a construcţiei se controlează în mod obligatoriu de către:

– comisiile de recepţie finală a obiectelor de construcţii, cu ocazia recepţiei;– organele de control împuternicite din cadrul organelor cu atribuţii în acest domeniu, periodic.Rezultatele controalelor se vor consemna în mod obligatoriu în jurnalul evenimentelor.

19. Cartea tehnică a construcţiei se păstrează pe toată durata de existenţă a obiectului de construcţie până la demolarea sa; după demolare, investitorul predă exemplarul complet la arhiva unităţilor administrativ-teritoriale, pentru păstrare.

Înainte de predarea cărţii tehnice a construcţiei, ea va fi completată cu modul de desfăşurare a acţiunii de postutilizare, pe baza instrucţiunilor elaborate de proiectant.

20. La schimbarea proprietarului, cartea tehnică a construcţiei va fi predată noului proprietar, care va avea obligaţia păstrării şi completării acesteia, consemnând faptul în procesul-verbal de predare-primire şi în jurnalul evenimentelor.

Anexa 1JURNALUL EVEN1MENTEL0R

Denumirea obiectului de construcţie………………………………………………………………………

Nr. crt.

Data eveni-

mentului

Categoriaeveni-

mentului

Prezentarea evenimentului

şi a efectelor sale asupra

construcţiei,cu trimiteri la

actele din documentaţia

de bază

Numele, prenumele şi

unitatea persoanei

care înscrieevenimentul şi semnătura

sa

Semnătura responsabilului

cu cartea tehnică a

construcţiei

0 1 2 3 4 5

Instrucţiuni de completare

1. Evenimentele care se înscriu în jurnal se codifică cu următoarele litere în coloana 2 – Categoria evenimentului:

UC – rezultatele verificărilor periodice din cadrul urmăririi curente;US – rezultatele verificărilor şi măsurătorilor din cadrul urmăririi speciale, în cazul în

care implică luarea unor măsuri; – măsuri de intervenţie în cazul constatării unor deficienţe (reparaţii, consolidări, demolări

etc.);E – evenimente excepţionale (cutremure, inundaţii. incendii, ploi torenţiale, căderi masive de

zăpadă, prăbuşiri sau alunecări de teren etc.);D – procese-verbale întocmite de organele de verificare pe fazele de execuţie a lucrărilor;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 71

Page 72: NOTE CURS Ef ec

C – rezultatele controlului privind modul de întocmire şi de păstrare a cărţii tehnice a construcţiei.

2. Evenimentele consemnate în jurnal şi care îşi au corespondent în acte cuprinse în documentaţia de bază se prevăd cu trimiteri la dosarul respectiv, menţionându-se natura actelor.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 72

Page 73: NOTE CURS Ef ec

Anexa 2

LISTA CULEGERILOR DE NORME DE DEVIZ ediţia 1981

Nr.

crt.

Sim-bol Domeniu

1. Ac Alimentări cu apă şi canalizări2. At Automatizări3. C Construcţii industriale, locuinţe, social - culturale şi

agrozootehnice4. D Drumuri5. E Instalaţii electrice la construcţii6. F Instalaţii frigorifice7. Fj Foraje8. G Conducte de transport şi distribuţie a gazelor şi lichidelor

petroliere9. H 1 Construcţii hidrotehnice la suprafaţa şi în subteran10.

H 2 Construcţii portuare

11.

I Instalaţii de încălzire centrală şi gaze la construcţii

12.

If Îmbunătăţiri funciare

13.

Iz Izolaţii la construcţii şi instalaţii

14.

L 1 Linii ferate şi înguste

15.

L 2 Linii tramvaie şi troleibuze

16.

M 1 Montaje utilaje tehnologice de folosinţă comună şi conducte pentru instalaţii tehnologice

17.

M 2 Montaje utilaje tehnologice din industria minieră la suprafaţă şi construcţii funiculare

18.

M 3 Montaje utilaje tehnologice din industria chimică, petrolieră, celulozei şi hârtiei

19.

M 4 Montaje utilaje tehnologice din industria lemnului

20.

M 5 Montaje utilaje tehnologice din industria uşoară

21.

M 6 Montaje utilaje tehnologice din industria alimentară, agricultură şi zootehnie

22.

M 7 Montaje utilaje tehnologice din centrale termo şi hidroelectrice

23.

M 8 Montaje utilaje tehnologice din industria metalurgică

24.

M 9 Montaje utilaje tehnologice din industria materialelor de construcţii

25.

P Poduri

26 RpA Reparaţii ale instalaţiilor de ascensoare electrice

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 73

Page 74: NOTE CURS Ef ec

.27.

RpAc

Reparaţii la alimentări cu apă şi canalizări

28.

RpC Reparaţii la construcţii industriale, locuinţe, social - culturale şi agrozootehnice

29.

RpE Reparaţii la instalaţii electrice la construcţii

30.

RpG Reparaţii la instalaţii de gaze la construcţii

31.

RpI Reparaţii la instalaţii de încălzire centrală la construcţii

32.

RpS Reparaţii la instalaţii sanitare construcţii

33.

S Instalaţii sanitare al construcţii

34.

T Tanele

35.

Tc Telecomunicaţii

36.

Tf Termoficare

37.

Ts Terasamente

38.

V Instalaţii de ventilaţii în construcţii

39.

W 1 Staţii, posturi de transformare şi linii electrice de înaltă tensiune

40.

W 2 Reţele de distribuţie a energiei electrice, iluminat publicşi branşamente

41.

W 3 Linii electrice de contact, semnalizări şi centralizări feroviare

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 74

Page 75: NOTE CURS Ef ec

Anexa 3COTELE PROCENTUALE PENTRU CHELTUIELILE INDIRECTE

(valori orientative după P 91-83)

Simbolul

Co

dca

lcul

ator

Denumirea grupei (subgrupei de categorii de lucrări)

Indicatoare de norme de

deviz de bază

Cote procentuale

pentru cheltuieliindirecte

[%]gr. subgr.

1 2 3 4 5 6I 1 0110 Lucrări de construcţii la clădiri de locuit

(inclusiv izolaţiile aferente) C, Iz 10,70  2 0120 Lucrări de construcţii la hale, clădiri şi

construcţii speciale social culturala, administrative, pentru circulaţia mărfurilor, expoziţii (inclusiv izolaţiile aferente) C, Iz 11,90

  3 0130 Lucrări de construcţii la hale, clădiri şi construcţii speciale industriale, energetice, agrozootehnice de tip industrial, pentru transport şi depozitare;lucrări pentru construcţii pentru fundaţii şi susţineri de maşini, utilaje, instalaţii tehnologice, conducte, cabluri (exclusiv izolaţiile aferente) C 11,55

  4 0140 Lucrări de zidărie refractară şi de izolaţii la construcţii industriale, energetice, agrozootehnice de tip industrial, de depozitare şi pentru transporturi şi la conducte tehnologice pentru care se întocmesc devize separate Iz 9,70

II   0200 Lucrări de construcţii la hale, clădiri şi construcţii speciale agrozootehnice (inclusiv izolaţiile aferente), exclusiv cele de tip industrial C, Iz 12,45

III   0300 Lucrări de construcţii metalice unitare (hale, piloni, turnuri, estacade, schele de susţinere etc. metalice) C 4,90

IV     Lucrări de instalaţii interioare la construcţii      1 0410 Încălzire centrală şi gaze I, Iz, C, M1 9,45  2 0420 Sanitare S, Iz, M1 8,25  3 0430 Electrice de lumină şi de forţă E 10,45  4 0440 Ventilaţie şi de condiţionare a aerului V, Iz 10,65V 1 0510 Lucrări de reparaţii la halele, clădirile şi

construcţiile speciale din grupele I-III RpC, Iz 9,80  2 0520 Lucrări de reparaţii la instalaţiile interioare din

grupa IV, inclusiv ascensoareRpI, RpSRpE, RpGRpA, IzRpAc 9,10

  3 0530 Lucrări de construcţii şi de reparaţii la clădiri pentru restaurarea, protejarea, conservarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură C, Iz, RpC 20,00

VI 1 0610 Lucrări de reţele exterioare de aducţiune şi de alimentare cu apă (inclusiv captările, branşamente şi lucrările aferente specifice)

C, D, Iz,Ac, RpAc 7,80

  2 0620 Lucrări de canalizare (inclusiv branşamentele şi lucrările aferente specifice)

D, Iz, C,Ac, RpAc 9,20

VII 1 0710Lucrări de construcţii pentru îmbunătăţiri If, C, Ac, 8,45

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 75

Page 76: NOTE CURS Ef ec

funciare (îndiguiri, desecări, irigaţii, drenaje agricole, amenajări piscicole) H1, H2

  2 0720 Lucrări de construcţii pentru corecţia torentelor şi combaterea eroziunii solurilor If, C 10,40

  3 0730 Lucrări de construcţii pentru regularizări de cursuri de apă, apărări de maluri, pereuri, drenuri, susţineri, sprijiniri şi consolidări de terasamente If, C, P 9,90

  4 0740 Lucrări de plantaţii şi spaţii verzi Ts 17,10  5 0750 Lucrări de terasamente pentru care se

întocmesc devize separate şi de descopertă pentru exploatări miniere, cariere şi balastiere Ts 8,70

VIII   0800 Lucrări de construcţii hidrotehnice portuare (inclusiv bazine, moluri, diguri, canale artificiale pentru navigaţie) H2, H1, If 5,75

IX     Lucrări de construcţii hidrotehnice la suprafaţă şi în subteran pentru:    

  1 0910 Hidrocentrale cu cădere mare H2, H1, C, P 19,35  2 0920 Hidrocentrale în cascadă H2, H1, C, P 14,30  3 0930 Amenajări hidrotehnice fluviale, inclusiv

ecluze H2, H1, C, P 12,85  4 0940 Acumulări de apă H2, H1, C, P 12,65X   1000 Lucrări de construcţii de drumuri, străzi, piste,

platforme şi terenuri de sport D 7,80XI 1 1110 Lucrări de construcţii de poduri, podeţe, din

lemn, beton armat şi beton precomprimat P 9,40  2 1120 Lucrări de construcţii de poduri şi podeţe cu

tabliere metalice şi consolidarea tablierelor metalice la poduri P 7,50

XII 1 1210 Lucrări de construcţii de linii ferate normale şi înguste L1 7,55

  2 1220 Lucrări de construcţii de linii de tramvai L2 4,50XIII 1 1310 Lucrări de construcţii pentru refacţii şi

reparaţii radicale de linii ferate L1 5,10  2 1320 Lucrări de construcţii pentru reparaţii de linii

de tramvai L2, D 5,10XIV     Lucrări de construcţii:    

  1 1410 de tunele T, H1 14,20  2 1420 miniere în subteran   21,40

XV 1 1510 Lucrări de conducte de transport şi distribuţie a gazelor, lichidelor petroliere şi apei sărate G 3,45

  2 1520 Lucrări de conducte termice (de termoficare) Tf 8,25XVI   1600 Lucrări de foraje pentru alimentări cu apă Fj 17,85XVII 1 1710 Linii aeriene şi subterane pentru transportul

energiei electrice cu tensiuni peste 1 kV; lucrări de instalaţii în staţii şi posturi de transformare (inclusiv lucrări de conexiuni, racorduri şi auxiliare) W1, C 8,20

  2 1720 Reţele de distribuţie a energiei electrice cu tensiuni sub 1 kV (inclusiv branşamente) şi iluminat public W1, W2 7,50

  3 1730 reţele electrice de contact pentru căi ferate, tramvaie şi troleibuze W3, L2 6,80

XVIII 1 1810 Lucrări de montare de utilaje tehnologice la centrale termice şi termoelectrice M7, M1 10,00

  2 1820 Lucrări de montare de utilaje tehnologice la centrale hidroelectrice M7, M2 10,00

  3 1830 Lucrări de montare de utilaje tehnologice la linii pentru transportul energiei electrice, staţii şi posturi de transformare şi grupuri

W1 9,40

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 76

Page 77: NOTE CURS Ef ec

electrogene  4 1840 Lucrări de montare instalaţii de automatizare At 7,80

XIX     Lucrări de telecomunicaţii, radioficare, semnalizare şi ceasoficare cu excepţia instalaţiilor de semnalizări feroviare    

  1 1910 Reţele T c 12,45  2 1920 Lucrări de montare de echipamente şi utilaje T c 13,20

XX 1 2010 Lucrări de instalaţii pentru semnalizări şi centralizări feroviare W3 8,50

  2 2020 Lucrări de montare de echipamente şi utilaje pentru semnalizări şi centralizări feroviare W3 8,50

XXI 1 2110 Lucrări de construcţii de funiculare (inclusiv staţii) şi planuri înclinate supraterane M2, C 10,20

  2 2120 Lucrări de montare de utilaje tehnologice pentru funiculare M1, M2 22,00

XXII   2200 Lucrări de montare de utilaje tehnologice în întreprinderi industriale, în industria minieră şi în schelele petroliere

M1 … M6M8, M9 20,00

XXIII   2300 Lucrări de instalaţii tehnologice (conducte tehnologice) M1, Ac 6,05

XXIV 1 2410 Lucrări de instalaţii frigorifice F 10,10  2 2420 Montajul instalaţiilor frigorifice industriale F, M1, S 10,10

XXV   2500 Lucrări de punere în funcţiune, sincronizări, rodaje, parţiale şi complexe M1 … M9 21,90

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 77

Page 78: NOTE CURS Ef ec

Anexa 4

CONDIŢII DE MĂSURARE A LUCRĂRILOR

Cantităţile de lucrări ce se includ în documentaţia economică aferentă proiectelor de execuţie se

stabilesc în unitatea de măsură a normei de deviz. Calculul cantităţilor de lucrări se face uneori într-un

mod simplificat şi este precizat în partea de Generalităţi de la începutul fiecărui capitol din culegerile

de norme de deviz. În continuare se prezintă extrase de condiţii de măsurare a lucrărilor pentru

câteva capitole.

Este de reţinut faptul că ori de câte ori avem îndoieli cu privire la modul de calcul al cantităţilor de

lucrări trebuie să consultăm condiţiile de efectuare a măsurătorilor din partea de Generalităţi de la

începutul fiecărui capitol din culegerile de norme de deviz.

1. Lucrări de terasamente

Săpături manuale (TSA)

• volumele lucrărilor de săpătură manuală se măsoară la metru cub în săpătură, pentru fiecare

normă în parte;

• volumele de săpătura în spaţii întinse se vor calcula pe baza suprafeţelor de săpătură din

profilele transversale ridicate în punctele caracteristice ale terenului din profilul longitudinal şi a

distantelor dintre profilele transversale respective;

• volumele săpăturilor în spaţii limitate se vor calcula pe bază de secţiuni plane orizontale sau

paralele cu faţa terenului (la drenuri şi tranşee), executate în terenuri în pantă şi pe baza

adâncimilor respective ale săpaturilor. Cantităţile de lucrări se vor stabili pe trepte de adâncimi

pentru încadrarea săpaturilor în

normă. Adâncimea treptelor de săpătura se consideră în raport cu nivelul superior al

malului săpăturii sau cu nivelul la care sprijinirea malului impune ridicarea pământului săpat,

la nivel mai ridicat decât nivelul malului;

• volumul săpaturilor în cheson deschis se determină în funcţie de suprafaţa secţiunii

orizontale a chesonului şi adâncimea săpăturii.

Săpaturi mecanizate (TSC)

• Volumul săpaturilor executate mecanizat se măsoară la 100 metri cubi în săpătură iar

pentru alte unităţi de măsură conform indicaţiei de la fiecare normă.

• Volumele săpăturilor mecanice se vor calcula pe baza suprafeţei profilelor transversale,

ridicate în punctele caracteristice ale ternului din profilul longitudinal şi a distanţelor dintre

profilele transversale respective.

• Distanţele de transport se consideră pentru pământul săpat în funcţie de utilajul folosit, astfel:

- pentru autoscreper şi screper cu tractor, distanţa de transport este egală cu jumătate din

distanţa parcursă de utilaj pentru realizarea unui ciclu complet: săpat, transport cu

încărcătura, transport pentru descărcare, transport pentru întoarcere la locul de săpat;

- pentru buldozer şi autogreder, distanţa între centrul de greutate al masivului săpat şi

centrul de greutate al umpluturii sau depozitului realizat.

Umpluturi (TSD)

• Volumul de pământ împrăştiat manual se măsoară la metru cub în săpătura de pământ;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 78

Page 79: NOTE CURS Ef ec

• Volumul de pământ împrăştiat mecanic se măsoară la 100 metri cubi săpătură de pământ;

• Volumul umpluturilor compactate manual se măsoară la metru cub iar cel compactat

mecanic la 100 metri cubi, după compactare;

• Calculul volumelor de umplutură se va face pe baza volumelor rezultate din profilele

transversale ridicate în punctele caracteristice ale ternului din profilul longitudinal şi a

distanţelor între profilele transversale respective;

• La stabilirea volumelor împrăştiate şi compactate mecanic, se va ţine seama de volumele

executate manual de-a lungul taluzului pe o grosime de 0,5 m măsurată perpendicular

pe suprafaţa taluzului.

Sprijinirea malurilor (TSF)

• Sprijinirea malurilor cu dulapi de brad, dulapi metalici sau palplanşe de lemn se măsoară la

metru pătrat de suprafaţă sprijinită exclusiv unitatea de măsură pentru articolul TSF07.

• Cantităţile de lucrări se stabilesc pentru fiecare normă de deviz, în funcţie de tipul de

sprijinire şi condiţiile de execuţie arătate în fiecare articol.

2. Lucrări de construcţii

Lucrări de betoane (CA)

• Măsurătoarea lucrărilor de preparare şi turnare a betoanelor se face la metru cub de beton gata

turnat şi compactat, pe baza volumelor reale ale elementelor turnate, conform proiectului,

scăzându-se golurile cu secţiune mai mare de 400 cm3 fiecare.

• Nu se scade volumul ocupat de armăturile din betonul armat se scade însă volumul

scheletului de rezistenţă din profile metalice înglobate în beton.

• Măsurătoarea lucrărilor de betonare a butoanelor la fundaţii de utilaje se face la bucata de bulon.

Cofraje şi schele (CB)

• Cofrajele din panouri refolosibile:

- cu astereala din scânduri de răşinoase scurte şi subscurte;

- cu placaj tip P;

- metalice plane, inclusiv spaţiale;

• Cofraje glisante şi păşitoare se măsoară la metru pătrat de suprafaţă de beton cofrată, respectiv

glisată, fără scăderea golurilor cofrate, măsurătoarea făcându-se desfăşurat.

• Cofrajele din scânduri de răşinoase se măsoară la metru pătrat suprafaţă de beton cofrată

efectiv, fără scăderea golurilor mai mici de 0,25 m2 inclusiv;

• Cofrajele din PFL se măsoară la metru pătrat de suprafaţa de beton efectiv cofrată;

• Cofrajele tip ramă se măsoară la metru pătrat de gol, cuprins în perimetrul exterior al ramei;

• Susţinerile din elemente de schelă metalică tubulară, se măsoară la metru pătrat, proiecţie

orizontală a suprafeţei susţinute;

• Schela metalică tubulară pentru lucrările de finisaje la tavan, se măsoară la metru pătrat

de suprafaţă orizontală acoperită de platforma schelei;

• Cofrajele grinzilor turnate utilizându-se grinzile de susţinere TS20 şi TS21 se măsoară la

metru pătrat de suprafaţa de beton efectiv cofrată;

• Susţinerile cu popi se măsoară la una bucată de pop;

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 79

Page 80: NOTE CURS Ef ec

• Eşafodajele de susţinere E75 se măsoară la metru liniar de turn montat;

• Schela metalică tubulară pentru lucrări pe suprafeţe verticale şi schela metalică

autoridicătoare se măsoară la metru pătrat de faţadă, acoperită de schelă;

• Schela metalica pentru monolitizare - zona de îmbinare a stâlpilor cu grinzile se măsoară în

proiecţie verticală desfăşurată pe suprafaţa exterioară a schelei din jurul stâlpului;

• Susţinerile cu grinzi extensibile se măsoară la metru pătrat de planşeu susţinut, în proiecţie

orizontală;

• Schela de lemn pentru lucrările interioare de finisaje se măsoară la metru pătrat de

suprafaţă orizontală ocupată de schelă.

Armaturi pentru betoane (CC)

• Lucrările de confecţionare şi montare a armăturilor propriu-zise din bare, se măsoară în

kilograme prin înmulţirea lungimii desfăşurate a barelor conform planului de armare, cu

masa pe metru a acestora, conform STAS 438/1-8 şi a extraselor de armaturi care însoţesc

planurile de armare;

• Lucrările de montare a armăturilor din plase sudate se măsoară în kilograme, prin

înmulţirea numărului de bucăţi de plase întregi - fără scăderea golurilor sau tăieturilor ce intră

în lucrare conform planului de armare, cu masa pe bucată a acestora

• Înnădirea armăturilor prin sudare se măsoară la bucată de înnădire.

Zidărie şi pereţi (CD)

• Lucrările de zidărie din piatră se măsoară la metru cub real executat, scăzându-se golurile sau

lăcaşurile elementelor de construcţii, care urmează sa fie înglobate în zidărie cu o secţiune

mai mare de 0,04 m2;

• Lucrările de zidărie din cărămizi ceramice sau înlocuitori, se măsoară la metru cub real

executat cu scăderea tuturor golurilor sau a lăcaşurilor elementelor de construcţii înglobate în

zidărie cu o secţiune mai mare de 0,04 m2;

Pereţii din panouri de azbociment şi de tablă, din plăci PAS, se măsoară la metru pătrat de perete

executat, scăzându-se golurile mai mari de 0,25 m2 şi adăugând pierderi de materiale cauzate de

înscrierea panourilor în dimensiunile de montaj.

Învelitori si şarpante din lemn (CE)

• Învelitorule din tablă, ţiglă şi azbociment, material plastic - se măsoară la metru pătrat de

suprafaţă real executată, măsurată în planul învelitorii, cu scăderea golurilor mai mari de 0,5 m2

inclusiv, ocupate de tabachere, lucarne, luminatoare etc.

• Jgheaburile, burlanele, glafurile, copertinele din tablă zincată se măsoară la metru lungime real

executată;

• Diverse accesorii la învelitori, tabachere, rozete-manşon, se măsoară la bucată;

• Şarpantele din lemn se măsoară la metru pătrat în proiecţie orizontală, măsurată la picătură;

• Astereala pentru învelitori se măsoară la metru pătrat de suprafaţă real executată, măsurată în

planul învelitorii, cu scăderea golurilor mai mari de 0,5 m2;

• Paziile din lemn şi straşinele simple, se măsoară la metru liniar.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 80

Page 81: NOTE CURS Ef ec

Tencuieli (CF)

• Tencuielile interioare la pereţi şi la tavane plane sau curbe, tencuielile subţiri precum si

finisajele de tip strop sau tuf, finisajele tip calci-vechio, tencuielile exterioare, tencuielile

sclivisite, tencuielile speciale de protecţie, precum si diferenţele de grosime la tencuieli,

prevăzute de proiectanţi, se măsoară la metru pătrat de suprafaţă desfăşurată;

• Suprafaţa tencuielilor interioare la pereţi sau stâlpi se determina înmulţind înălţimea acestora,

măsurată între faţa brută inferioară a planşeului superior şi faţa finisată a pardoselii, la care se

adaugă 2 cm, cu lăţimea lor, măsurata între feţele brute ale pereţilor adiacenţi sau cu lăţimea

desfăşurată a feţelor brute ale stâlpului;

• La pereţii prevăzuţi cu plinte, scafe, lambriuri, placaje - înălţimea tencuielii se măsoară între

placaje, înălţimea tencuielii se măsoară între faţa brută inferioara a planşeului superior şi

muchia superioară a plintei, scafei, lambriului sau placajului la care se adaugă 2 cm;

• La tavanele cu grinzi sau nervuri aparente se măsoară suprafaţa în proiecţie orizontală la

care se adaugă suprafeţele laterale ale grinzilor sau nervurilor;

• Golurile din tencuieli pentru uşi, ferestre, chepenguri etc. a căror suprafaţă este mai mică de

0,50 m2, nu se scad din suprafaţa tencuielilor; cele mai mari de 0,50 m2 se scad, dar se

adaugă suprafeţele glafurilor şi şpaleţilor tencuiţi;

• Suprafeţele rămase parţial netencuite în vederea acoperirii lor cu placaje din diferite materiale

(faianţa, gresie, mozaic etc. sau cu ornamentaţii, se scad din suprafaţa totală a pereţilor

respectivi. La calcularea suprafeţelor care se scad, se vor lua în consideraţie dimensiunile

reale ale acestora, reduse fiecare cu câte 5 cm pe cele doua direcţii.

Pardoseli (CG)

• Lucrările de pardoseli de orice fel, precum şi straturile suport considerate izolat şi lustruirea

pardoselii, se măsoară la metru pătrat suprafaţă real executată, cu scăderea golurilor mai

mari de 0,25 m2;

• La lucrările care se execută fără scafe sau plinte, măsurătoarea se efectuează

considerând distantele între feţele "de roşu" ale zidurilor încăperilor în care se efectuează

pardoselile;

• La toate pardoselile care se execută în interiorul scafelor sau bordurilor prevăzute

separat, se iau în considerare distanţele între muchiile interioare din pardoseală, ale

scafelor sau bordurilor;

• La lucrările de plinte, scafe sau borduri, lustruirea plintelor şi scafelor - se iau în considerare

distanţele între feţele "de roşu" ale zidurilor, încăperilor cu scăderea oricăror întreruperi;

• Plintele, scafele şi bordurile orizontale, se măsoară la metru liniar.

Placaje interioare şi exterioare (CJ)

• Lucrările de placaje pe pereţi şi stâlpi se măsoară la metru pătrat suprafaţă desfăşurată,

scăzându-se suprafeţele ocupate de elementele liniare din placaj, care se măsoară separat,

precum şi golurile mai mari de 200 cm2.

• Elementele liniare din placaje: glafuri, solbancuri, baghete - se măsoară la metru liniar, luând în

considerare muchia cea mai proeminentă;

• Buciardarea şi frecarea suprafeţelor placate cu piatra, ceruirea şi lustruirea placajelor, se

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 81

Page 82: NOTE CURS Ef ec

măsoară la metru pătrat suprafaţă desfăşurată.

Tâmplărie din lemn şi tâmplărie metalică (CK)

• Ferestrele şi uşile din lemn sau metal, simple sau duble, interioare sau exterioare, se

măsoară o singură dată, la metru pătrat suprafaţă cuprinsă în conturul exterior al tocului,

respectiv al căptuşelii;

• La uşile de balcon cu ferestre alăturate, se măsoară separat uşile şi separat ferestrele,

fiecare în contur exterior al tocului respectiv;

• Foile de uşi fixate pe tocuri sau căptuşeli gata montate, porţile metalice glisante sau pliante,

porţile metalice cu plasă de sârmă, se măsoară la metru pătrat de suprafaţă, cuprinsă în

conturul exterior al foilor sau porţilor respective;

• Vitrinele metalice se măsoară la metru pătrat de suprafaţă cuprinsă în conturul exterior al tocului

vitrinei;

• Căptuşelile la uşi, mai late de 19 cm, se măsoară la metru pătrat de suprafaţă, ce depăşeşte

suprafaţa, corespunzătoare lăţimii de 19 cm;

• Căptuşelile sub 19 cm lăţime nu se măsoară separat, fiind cuprinse în tâmplăria respectivă;

• Luminatoarele şi tocurile metalice se măsoară la kilogram de luminator sau toc metalic, gata

confecţionat, care se montează - greutatea elementelor respective stabilindu-se prin cântărire,

înainte de montare sau adoptându-se greutatea menţionată în actul de livrare al pieselor, sau pe

baza planşelor şi extraselor de laminate.

Zugrăveli şi vopsitorii (CN)

Măsurarea lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii se face conform prevederilor de mai jos, specificând

pentru fiecare articol de lucrare:

- denumirea articolului de deviz şi elementul care se vopseşte;

- modul de determinare a suprafeţei de bază;

- coeficientul de multiplicare al acestei suprafeţe precum şi eventuale observaţii la

determinarea acestora;

• Zugrăvelile interioare şi exterioare executate: simplu cu lapte de var, cu humă, cu tempera, cu

alb de zinc, se măsoară pe baza suprafeţei determinate pentru lucrările de tencuieli.

Coeficientul de multiplicare este 1,00;

• La zugrăvelile în calcio-vechio executate la interior, la pereţi şi tavane, se considera

suprafaţa determinată pentru lucrările de tencuieli. Coeficientul de multiplicare: 1,00;

• La calcio-vechio de ulei la pereţi şi tavane, se consideră suprafaţa real vopsită, cu scăderea

golurilor nevopsite mai mari de 0,04 m2, dar se adaugă suprafaţa glafurilor, şpaleţilor, grinzilor

etc. întâlnite pe suprafaţa respectiva. Coeficientul de multiplicare: 1,00;

• La vopsitoriile la interior şi exterior, se consideră suprafaţa real vopsită, cu scăderea

golurilor mai mari de 0,04 m2, dar se adaugă suprafaţa glafurilor, şpaleţilor, grinzilor etc.

întâlnite pe suprafaţa respectiva. Coeficientul de multiplicare: 1,00;

• La vopsitoriile decorative în relief se consideră suprafaţa real vopsită, cu scăderea

golurilor nevopsite mai mari de 0,04 m2, dar se adaugă suprafaţa glafurilor, şpaleţilor,

grinzilor etc. întâlnite pe suprafaţa respectivă. Coeficientul de multiplicare: 1,00;

• La vopsitoriile perclorvinilice aplicate pe suprafeţele elementelor prefabricate din beton celular

autoclavizat se consideră suprafaţa real vopsită, cu scăderea golurilor nevopsite mai mari de

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 82

Page 83: NOTE CURS Ef ec

0,04 mp, dar se adaugă suprafaţa glafurilor, şpaleţilor, grinzilor etc. întâlnite pe suprafaţa

respectiva. Coeficientul de multiplicare: 1,00;

• La vopsitorii pe tâmplărie de lemn, inclusiv tencuielile şi căptuşelile (până la 19 cm lăţime),

măsurătorile se fac astfel:

a) ferestre simple (cu un singur rând de cercevele) vopsite pe ambele feţe. Se consideră separat

suprafaţa cuprinsă în conturul exterior al tocului sau căptuşelii. Coeficientul de multiplicare:

1,50;

b) ferestrele şi luminatoarele fixe. Se consideră suprafaţa cuprinsă în conturul exterior al tocului

sau căptuşelii. Coeficientul de multiplicare: 0,75;

c) ferestre duble (cu două rânduri de cercevele) sau cuplate, vopsite pe toate fetele. Se

consideră suprafaţa cuprinsă în conturul exterior al tocului sau căptuşelii. Coeficientul de

multiplicare: 3,00;

d) uşi simple pe toc. Se consideră suprafaţa cuprinsă în conturul exterior al tocului sau

căptuşelii. Coeficientul de multiplicare: 2,50;

e) uşi simple pe căptuşeli. Se consideră suprafaţa cuprinsă în conturul exterior al tocului sau

căptuşelii. Coeficientul de multiplicare: 2,90;

f) uşi duble vopsite pe toate cele 4 feţe. Se consideră suprafaţa cuprinsă în conturul exterior

al tocului sau căptuşelii. Coeficientul de multiplicare: 4,50;

g) pervazuri şi rame la ferestre şi uşi. Se consideră suprafaţa desfăşurată real vopsită.

Coeficientul de multiplicare: 1,00;

h) căptuşeli cu lăţimea mai mare de 19 cm. Se consideră suprafaţa care depăşeşte lăţimea

de 19 cm, măsurată desfăşurat. Coeficientul de multiplicare: 1,00;

• La vopsitorii pe tâmplărie metalică, inclusiv tocurile, măsurătorile se fac astfel:

a) ferestre simple, fixe, vopsite pe ambele feţe. Se consideră suprafaţa cuprinsă în conturul

exterior al tocului. Coeficientul de multiplicare: 0,50 ;

b) ferestre simple cu deschidere interioară sau exterioară vopsite pe ambele feţe. Se

consideră suprafaţa cuprinsă în conturul exterior al tocului. Coeficientul de multiplicare:

1,00;

c) ochiuri mobile la ferestre simple, fixe. Se consideră suprafaţa cuprinsă în conturul exterior

al tocului; Coeficientul de multiplicare: 0,50;

d) ferestre duble sau cuplate, vopsite pe toate feţele. Se consideră suprafaţa cuprinsă în

conturul exterior al tocului. Coeficientul de multiplicare: 2,00;

e) uşi pline vopsite pe ambele fete. Se consideră suprafaţa cuprinsă în conturul exterior al

tocului. Coeficientul de multiplicare: 2,50.

• Vopsirea tablei cutate zincate

Se consideră suprafaţa desfăşurată efectiv vopsită, cu scăderea golurilor mai mari de 0,25

mp. Coeficientul de multiplicare: 1,00.

Prefabricate din beton şi beton armat (CP)

• Toate lucrările de montare a elementelor prefabricate prevăzute în norme se măsoară la

bucată de piesă gata montată.

• Lucrările de montare a elementelor prefabricate din beton armat la ziduri de sprijin şi a fâşiilor

de pereţi din b.c.a., se măsoară la metru pătrat de element realizat.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 83

Page 84: NOTE CURS Ef ec

• Înnădirea cap la cap a armaturilor prin sudura electrica şi înnădirea prin suprapunere a

armăturilor, se măsoară la bucată de sudură.

• Sudarea pe contur a plăcilor de oţel suprapuse, se măsoară la metru de sudură efectiv

executată.

• Tăierea cu flacăra oxiacetilenică a barelor din otel rotund, se măsoară la 100 bucăţi de

tăieturi executate.

• Betonul turnat în îmbinările elementelor prefabricate, se măsoară la m 3 de beton gata turnat

şi îndesat, calculat pe baza cotelor şi a datelor din proiect.

• Punerea în operă a mortarului M100-T, pentru legătură şi monolitizare între elementele

prefabricate, se măsoară la metru cub.

• Matarea cu mortar a rosturilor dintre panourile de pereţi şi panourile de planşeu se măsoară la

metru de rost matat.

• Turnarea betoanelor în elementele prefabricate din beton armat preturnate sau prefabricate

în ateliere de şantier, se măsoară la metru cub de beton real pus în operă.

• Tiparele de placaj de fag tip P şi matriţele din beton armat pentru piese tip cheson, se

măsoară la metru pătrat de suprafaţă de tipar în contact cu betonul piesei prefabricate.

• Confecţionarea şi montarea armăturilor din oţel beton în elementele prefabricate, din beton

armat preturnate sau prefabricate pe şantier, se măsoară în kilogram armătură pusă în

operă.

• Izolarea hidrofugă şi termică a rosturilor verticale dintre panourile mari de faţadă,

etanşarea rosturilor la panourile mari de faţada, etanşarea rosturilor la pereţi exteriori din

fâşii din b.c.a., se măsoară la metru de rost;

• Etanşarea intersecţiilor dintre rosturile orizontale şi verticale la panourile de pereţi exteriori,

se măsoară la bucata intersecţie.

3. Izolaţii la construcţii (IzF)

• Straturile izolante şi lucrările auxiliare, aplicate pe suprafeţe întinse, se măsoară la metru

pătrat de suprafaţa real executată, măsurată desfăşurat, inclusiv scafele şi doliile cu

scăderea golurilor mai mari de 0,25 m2 ţinând seama de numărul de straturi care alcătuiesc

structura de izolaţie aleasă.

• Stratul suplimentar de întărire a hidroizolaţiilor la intersecţii de suprafaţă, straturi suplimentare în

dolii, straturi de etanşare a rosturilor, se măsoară la metru real executat.

• Stratul termoizolant din zgură expandată sau granulată precum şi alte tipuri de straturi

termoizolante, în multe cazuri şi cu rol de strat de pantă, care se toarnă pe loc se

măsoară la metru cub, ţinând seama de grosimea medie.

• Hidroizolarea gurilor de scurgere a deflectoarelor, racordarea hidroizolaţiei la străpungeri şi

piesele aferente lucrărilor de hidroizolaţie se măsoară la bucată.

• Pentru izolaţii termice şi frigorifice în mai multe straturi măsurătoarea se va face astfel:

- când straturile au aceeaşi grosime, suprafaţa de izolat se multiplică cu numărul de

straturi;

- când straturile au grosimi diferite se va trece în măsurătoare fiecare strat separat.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 84