NORMATIV PRIVIND FUNDAREA CONSTRUCŢIILOR PE PĂMÂNTURI SENSIBILE LA UMEZIRE (PROIECTARE, EXECUŢIE, EXPLOATARE)

Indicativ: P 7-2000 Înlocuieşte P 7 -92

Cuprins

* OBIECT, CLASIFICARE * DOMENIU DE APLICARE * CARACTERISTICI DE BAZĂ ALE PĂMÂNTURILOR SENSIBILE LA UMEZIRE * PRINCIPII DE BAZĂ PENTRU PROIECTARE * PRINCIPII DE BAZĂ PENTRU EXECUŢIE * EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR AMPLASATE PE PSU * ANEXA I: Caracteristici de bază ale pământurilor sensibile la umezire * ANEXA II: Identificarea şi caracterizarea pământurilor psu din punct de vedere al sensibilităţii la umezire * ANEXA III: Evaluarea tasărilor suplimentare probabile prin umezire a pământurilor sensibile la umezire * ANEXA IV: Presiuni convenţionale de calcul (pconv) pentru terenurile pe fundare constituite din

pământuri sensibile la umezire având Sr 0,8 * ANEXA V: Valori limită ale deformaţiilor blocurilor de locuinţe fundate pe pământuri sensibile la umezire * ANEXA VI: Lista principalelor reglementări tehnice care sunt complementare normativului

1. OBIECT, CLASIFICARE

1.1. Prezentul normativ cuprinde principiile de bază şi măsurile ce trebuie luate în proiectare, execuţie şi exploatare, în scopul de a evita degradarea construcţiilor amplasate în zone cu pământuri sensibile la umezire (PSU), de a asigura acestora stabilitate şi rezistenţă.

1.2. Prezentul normativ trebuie utilizat împreună cu CR 1-01 "Cod pentru construcţii. Principii generale de verificare a siguranţei"; CR 7-01 a "Bazele proiectării geotehnice"; CR 7-01 b "Cod de proiectare. Bazele cercetării terenului de fundare şi ale stabilirii datelor geotehnice"; CR 7-01 c "Condiţii de bază privind supravegherea şi monitorizarea lucrărilor geotehnice".

1.3. Pământurile sensibile la umezire (PSU) sunt acele pământuri, care sub acţiunea încărcărilor transmise de fundaţii sau numai sub sarcină geologică se tasează suplimentar, atunci când umiditatea creşte peste anumite limite.

În cazul inundării, tasarea suplimentară se produce de regulă, brusc, având un caracter de prăbuşire (colaps).

1.4. Din gama pământurilor sensibile la umezire (depozite loessoide) fac parte loessurile şi pământurile loessoide.

Loessurile sunt pământuri prăfoase de culoare galben-deschis (uneori cenuşie spre brună) şi se definesc, în general, ca pământuri macroporice sensibile la umezire, cu porozitate mare n = 40-60% şi grad de umiditate Sr< 0,8 , constituite din praf (P), ca fracţiune predominantă (P>60%), din argilă (A<30%) şi din nisip (N) cu fracţiuni de carbonat de calciu.

Pământurile loessoide - diferă de loessuri prin conţinutul mai mare de nisip sau argilă. Fracţiunea predominantă praf (P) este sub 60% (P>60%).

1.5. Loessurile şi pământurile loessoide, din punct de vedere al modului în care se tasează suplimentar la umezire se împart în două grupe:

- grupa A, cuprinde pământurile care la umezire nu se tasează semnificativ din sarcină geologică, dar prezintă tasări suplimentare sub acţiunea încărcărilor exterioare.

În mod convenţional, se consideră ca semnificative, tasările suplimentare la umezire sub acţiunea greutăţii proprii (sarcina geologică), care nu depăşesc 5 cm.

- grupa B, cuprinde pământurile care la umezire se tasează suplimentar, din sarcină geologică (în mod semnificativ), cât şi sub acţiunea încărcărilor exterioare.

Încadrarea terenurilor alcătuite din pământuri sensibile la umezire într-una din cele două grupe se face prin studii geotehnice şi, pe baza criteriilor specificate în Anexele I şi II ale prezentului normativ.

1.6. Suprafeţe întinse din ţara noastră acoperite cu pământuri sensibile la umezire se întâlnesc în Câmpia Română, Dobrogea, Podişul Moldovei, în lungul râurilor Siret, Prut şi afluenţi. Pe suprafeţe restrânse apar în Banat şi Crişana.

O hartă ce schematizează răspândirea teritorială a PSU în România se prezintă în figura 1.1., iar pentru judeţele Brăila, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Călăraşi, Ialomiţa, unde aceste pământuri au o pondere însemnată, în figura 1.2, figura 1.3, figura 1.4, figura 1.5, figura 1.6 şi figura 1.7 se prezintă hărţile privind raionarea pe categorii de pământuri sub aspect geotehnic.

Hărţile au caracter orientativ şi nu elimină necesitatea efectuării studiului geotehnic.

1.7. Prospecţiunile efectuate prin foraje au semnalat următoarele grosimi de depozite loessoide, funcţie de amplasament:

- Malul Drept al Dunării de la Ostrov spre aval, Cernavodă şi Tulcea - malul stâng al Borcei 30-40 m

- Tecuci - Nicoreşti 10-30 m

- Oraş Tecuci 7-8 m

- Turnu Măgurele 10-30 m

- Brăila, Galaţi 10-35 m

Feteşti 25-35 m

- Constanţa 6-10 m

- Giurgiu 6-10 m

Se remarcă în ţara noastră o similitudine între zonele cu climat arid şi semiarid, cu aria de răspândire a P.S.U. în România.

[top]

2. DOMENIU DE APLICARE

2.1. Prevederile prezentului normativ se aplică pentru fundarea pe terenuri alcătuite din pământuri sensibile la umezire pentru următoarele tipuri de structuri (construcţii):

- civile şi social-culturale;

- industriale;

- agrozootehnice;

- hidrotehnice edilitare;

- lucrări de artă;

- drumuri şi căi ferate.

2.2. Eventualele soluţii tehnico-constructive, adoptate prin derogare de la prevederile prezentului normativ, pentru unele tipuri de construcţii speciale fundate pe pământuri PSU pot fi aplicate după ce, în prealabil, au obţinut aviz favorabil de la Direcţia de resort din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.

2.3. În caiete de sarcini privind execuţia construcţiilor amplasate pe terenuri cu pământuri sensibile la umezire (obligatoriu de întocmit) se vor detalia măsurile rezultate din prevederile prezentului normativ.

[top]

3. CARACTERISTICI DE BAZĂ ALE PĂMÂNTURILOR SENSIBILE LA UMEZIRE

3.1. Recoltarea, manipularea, conservarea şi transportul probelor de PSU se vor face conform STAS 1242/3-87 şi 1242/4-85 cu precizarea că se vor lua toate măsurile posibile pentru a asigura conservarea structurii naturale şi umidităţii naturale a probelor.

3.2. Caracteristicile de bază ale pământurilor sensibile la umezire pun în evidenţă specificul acestor pământuri.

Anexele I A şi I B cuprinde detaliat, caracteristicile de fază, stare şi rezistenţă PSU la acţiuni statice şi dinamice.

3.3. Caracteristicile geotehnice ce trebuie avute în vedere sunt cele care se referă la proprietăţile fizice, mecanice, dinamice şi, în particular, la lichefierea acestor pământuri, după cum urmează:

3.3.1. Clasificarea PSU pe baza compoziţiei granulometrice este prezentată în tabelul I/I, Anexa I A.

Clasificarea are un caracter orientativ şi serveşte la o evaluare calitativă, care trebuie să fie însoţită totdeauna de prospecţiuni de detaliu.

3.3.2. Tabelele 1/2 şi 1/3 din Anexa I A conţin valori reprezentative ale caracteristicilor fizice specifice pământurilor sensibile la umezire.

Identificarea pământurilor sensibile la umezire se recomandă a fi făcută prin utilizarea amprentei pământurilor, iar analiza comportării lor, în funcţie de umiditate şi îndesare, prin diagrama de stare.

3.3.3. Parametrii principali de rezistenţă PSU, care depind de umiditatea pământului respectiv sunt:

rezistenţa structurală (0), coeziunea (c), unghiul de frecare internă () şi coeficientul de presiune laterală

(K). Aceşti parametri variază în limite largi, funcţie de gradul de umiditate.

3.3.4. Parametrii principali de compresibilitate ai PSU sunt: modulul de deformaţie edometric (M2-3) şi tasarea specifică la umezire (im3), care variază tot funcţie de gradul de umiditate şi presiunea aplicată.

Evaluarea cantitată a sensibilităţii se apreciază şi prin reprezentarea în diagrama de stare (Anexa I/A) a încercărilor edometrice duble sau multiple.

3.3.5. Caracteristicile dinamice ale PSU sunt: modulii de deformaţie pe cele două direcţii principale (Et,

Gt), fracţiunea din amortizarea critică D şi coeficientul de contracţie sau dilatare transversală (d) (Anexa I

B).

3.3.6. Fenomenul de lichefiere al PSU se manifestă prin pierderea temporară, parţială sau totală, a rezistenţei la forfecare a pământului sub influenţa unor solicitări dinamice.

[top]

4. PRINCIPII DE BAZĂ PENTRU PROIECTARE

4.1. Calculul terenului de fundare

Calculul terenului de fundare în cazul amplasamentelor caracterizate prin prezenţa unor pământuri identificate drept sensibile la umezire se va face cu respectarea prevederilor STAS 3300/1-85 "Teren de fundare. Principii generale de calcul" şi STAS 3300/2-85 "Teren de fundare. Calculul terenului în cazul fundării directe" precum şi prevederile prezentului normativ.

4.1.1. Calculul preliminar al terenului de fundare

Predimensionarea fundaţiilor amplasate pe PSU se va face pe baza presiunilor convenţionale de calcul conform STAS 3300/2-85, pornind de la valorile pconv date în Anexa IV.

La predimensionarea elementelor portante de structură fundate pe teren neconsolidat se vor avea în vedere următoarele:

- dimensiunea minimă a fundaţiei va fi de 0,6 m;

- pentru lăţimi ale fundaţiei B = 0,6, presiunea convenţională de calcul se va lua 2/3 din valoarea corespunzătoare lăţimii B = 1,0, iar pentru lăţimi intermediare se va interpola liniar;

- pentru fundaţiile exterioare, adâncimea de fundare va fi de minimum 1,5 m în cazul construcţiilor din clasele de importamţă I...II şi de minimum 1,0 m pentru cele din clasele de importanţă III şi IV. Pentru fundaţiile interioare, adâncimile minime de fundare vor fi de 1,0 m şi respectiv 0,6 m;

- tălpile fundaţiilor se vor găsi sub pardoseala subsolului cu minimum 0,80 m în cazul construcţiilor din clasele de importanţă I-II şi cu 0,60 m în cazul construcţiilor de importanţă III şi IV;

Pentru lucrările la care există rezultate experimentale se vor folosi valorile presiunilor convenţionale obţinute prin experimentări.

4.1.2. Calculul final al terenului de fundare

4.1.2.1. Verificarea la starea limită de deformaţii a fundaţiilor construcţiilor amplasate pe PSU se va face

conform STAS 3300/2-85 cu precizarea că la calculul s şi f se vor lua în considerare şi tasările

suplimentare rezultate din umezirea terenului de fundare.

Evaluarea tasărilor suplimentare rezultate din umezirea PSU se va face conform Anexei III.

La calculul presiunii pp1 conform STAS 3300/2-85 cap. 3 pct. 3.3.1. valoarea coeficientului condiţiilor de lucru mf se va lua mf = 1.

4.1.2.2. Verificarea la starea limită de capacitate portantă a fundaţiilor construcţiilor amplasate pe PSU se

va face în conformitate cu STAS 3300/2-85 cap. 4, cu precizarea, că pentru caracteristicile geotehnice ,

şi c vor fi considerate atât valorile corespunzătoare stării naturale a terenului, cât şi stării rezultate în

urma umezirii.

La verificare se va considera situaţia cea mai nefavorabilă.

4.1.2.3. Pentru construcţiile din cadrul unor ansambluri de locuinţe sau zone cu unităţi economice se va avea în vedere la proiectare, ca ipoteză de verificare, posibilitatea umezirii pachetului de pământuri sensibile la umezire până la nivelul tălpii de fundaţie, prin ridicarea generală a nivelului apei subterane.

4.2. Soluţii de fundare adoptate

4.2.1. Când fundarea directă pe terenul natural nu este posibilă, datorită stării terenului sau a deformaţiilor admisibile pentru construcţii, proiectantul va analiza în mod obligatoriu următoarele soluţii:

a) Eliminarea sensibilităţii la umezire prin consolidarea terenului, după procedeele indicate în "Normativ privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice" indicativ C29-85 şi C 29/VIII-96.

În toate cazurile, în vederea calcului terenului de fundare şi dimensionării fundaţiilor, conform STAS 3300/1-85 şi STAS 3300/2-85 şi a precizărilor din prezentul normativ, caracteristicile de rezistenţă şi de deformaţie ale terenului consolidat vor fi determinate corespunzător, prin încercări de laborator şi de teren, pentru pământul în stare de inundare, la gradul de compactare prevăzut prin proiect.

Pentru determinarea caracteristicilor de rezistenţă şi deformaţie ale pământului saturat se recomandă utilizarea încercărilor cu aparatul triaxial, acesta având posibilitatea cunoaşterii eforturilor principale, controlului presiunii apei din pori şi drenajului.

b) Adoptarea unui complex de măsuri care constă din:

- eliminarea parţială a sensibilităţii la umezire a PSU;

- micşorarea sensibilităţii construcţiilor la deformaţiile terenului, prin:

sporirea rezistenţei şi rigidităţii spaţiale a construcţiilor prin folosirea centurilor armate, separarea, în tronsoane de lungime limitată prin rosturi de tasare dimensionate corespunzător, întărirea şi rigidizarea părţii inferioare (subsol - fundaţii) a construcţiilor, alegerea unor forme în plan a construcţiilor cât mai simple, de preferat dreptunghiulare, fără intrânduri şi ieşinduri, ramificaţii etc., lung

imea tronsoanelor se va stabili prin calcul în funcţie de caracteristicile terenului de fundare şi structura de rezistenţă a construcţiei.

mărirea adaptabilităţii construcţiilor la deformaţiile terenului, prin adoptarea unor construcţii elastice sau din elemente separate cu asigurarea stabilităţii şi rezemării corespunzătoare fiecărui element.

prevederea de dispozitive pentru reducerea controlată la nivel a elementelor de construcţii sau utilajelor tehnologice.

prevenirea umezirii terenului de fundare prove

nită din precipitaţii, din pierderi de apă de la reţele hidraulice şi termice cât şi din instalaţii tehnologice.

La calculul structurii de rezistenţă a construcţiilor se vor lua în considerare tasările suplimentare la umezire ale PSU rămas neconsolidat, a căror probabilitate de apariţie se vor estima în funcţie de măsurile pentru prevenirea umezirii terenului avute în vedere în faza de proiectare.

c) Adoptarea unor sisteme de fundaţii care să depăşească stratul de PSU (fundaţii adânci, piloţi, coloane etc.) şi să se încastreze în stratul insensibil la umezire.

Aceste sisteme se vor utiliza atunci, când limitele admise pentru deformaţii (tasări, rotiri etc.) sunt reduse şi nu ar putea fi respectate prin adoptarea măsurilor prevăzute la pct. 4.3.1a. sau 4.3.1.b. (ex.: asigurarea funcţionării fără întreruperi a unor poduri rulante, menţinerea unor cote fixe obligatorii pentru utilaje tehnologice etc.)

Încărcarea de probă a piloţilor se va face conform STAS 2561/2-83 "Teren de fundare. Fundaţii pe piloţi. Încercarea în teren a piloţilor de probă", până la sarcina de calcul apoi terenul se va umezi, după care încărcarea se va continua până la sarcina critică.

4.2.2. Umezirea pământului în jurul pilotului se va face astfel:

a) la terenuri de fundare din grupa A: inundarea se realizează prin 4 foraje umplute cu material drenant, dispuse în cruce la cca. 1 ma de axul pilotului şi având adâncimea egală cu fişa acestuia. Încărcarea se va face imediat după terminarea inundării;

b) la terenuri de fundare din grupa: inundarea în jurul pilotului sau al grupului se face, după caz, fie într-o incintă cu dimensiunile cel puţin egale cu grosimea depozitului de PSU, dar nu mai mici de 20x20, pentru a provoca tasarea terenului prin umezire sub greutate proprie şi a putea astfel pune în evidenţă efectul frecării negative asupra capacităţii portante a pilotului sau piloţilor, fie după metoda indicată pentru terenurile din grupa A, dacă se apreciază că frecarea negativă are o influenţă redusă.

4.3. Măsuri de protecţie pentru evitarea infiltrării apei în teren

4.3.1. Indiferent de grupa P.S.U. şi de soluţiile adoptate, se vor lua întotdeauna măsuri pentru evitarea infiltrării în teren a apelor de suprafaţă (precipitaţii etc.), atât în perioada execuţiei, cât şi în timpul exploatării construcţiilor şi din pierderi accidentale ale reţelelor hidroedilitare.

4.3.2 În funcţie de condiţiile locale, se va evita pe cât posibil perturbarea echilibrului hidrogeologic din zonă şi ridicarea nivelului apei subterane, nerealizându-se lucrări care pot bara căile naturale de ieşire a apei şi curgerea ei către emisarii naturali sau artificiali în funcţiune sau străpungerea unor orizonturi impermeabile aflate deasupra pânzei freatice.

4.3.3. În cazul platformelor de construcţii pe terenuri cu pante mai mari de 1:5, se vor prevedea măsuri de protecţie împotriva apelor care se scurg pe versanţi, prin şanţuri de gardă a căror secţiune să asigure scurgerea debitului maxim al apelor meteorice.

4.3.4. Platformele de construcţie situate pe versanţi se vor nivela în terase cu pante de maximum 1:1 care se vor acoperi cu brazde (înierbare) sau, după caz, prevăzute cu îmbrăcăminţi din materiale locale.

4.3.5. Evitarea infiltrării în teren a apelor de suprafaţă se va realiza prin adoptarea următoarelor măsuri de protecţie obligatorii:

a) sistematizarea verticală şi în plan a teritoriului prin asigurarea colectării şi evacuării rapide de pe întreg teritoriul construit a apelor din precipitaţii şi din eventualele pierderi masive de la reţele şi instalaţii în aer liber, către emisarul în funcţiune prin prevederea de pante de minimum 2%; se vor realiza iniţial lucrările de sistematizare care să asigure lucrările de execuţie, urmând ca celelalte să se termine odată cu punerea în funcţiune a obiectivului.

b) Prin măsuri adecvate (trotuare, compactarea terenului în jurul construcţiilor sau execuţia de straturi etanşe din argilă, pante corespunzătoare, rigole, cavalieri etc.) se va evita stagnarea apelor în jurul construcţiilor atât în perioada execuţiei, cât şi pe toată durata exploatării.

În caz de necesitate, pentru protecţia reţelelor subterane din cadrul zonelor cu unităţi economice sau pentru evitarea poluării apelor subterane din cauza pierderilor de substanţe agresive din instalaţii, rezervoare etc. se vor prevedea straturi etanşe din pământ tratat prin diferite procedee care să asigure impermeabilizarea necesară.

c) incintele săpăturilor pentru fundaţii sau conducte vor fi amenajate (pante, puţuri, instalaţii de pompare etc.) astfel, încât să permită colectarea şi evacuarea rapidă a apei din precipitaţii pe toată durata execuţiei;

d) la fundarea directă pe teren neconsolidat şi la amplasarea reţelelor hidroedilitare, stratul de pământ afectat de precipitaţii se va îndepărta imediat înainte de turnarea betonului;

e) umpluturile în jurul fundaţiilor şi pereţilor subsolurilor se vor executa imediat după ce construcţia a depăşit nivelul terenului natural;

f) prin măsuri adecvate, se va exclude umezirea terenului de fundare al viitoarelor construcţii prin lucrări de organizare, reţele provizorii de şantier, probarea etanşeităţii şi instalaţiile definitive etc.

4.4. Elemente legate de structura de rezistenţă a clădirilor fundate pe pământuri sensibile la umezire

4.4.1. În scopul asigurării unei bune comportări a construcţiilor fundate pe PSU, pe lângă eliminarea sensibilităţii la umezire prin consolidarea terenului se prevăd şi o serie de măsuri, care conduc la micşorarea sensibilităţii construcţiilor la deformaţiile neuniforme ale terenului, cauzate de umeziri locale.

Acestea constau din:

a) Forma în plan a construcţiilor av fi cât mai simplă, de preferat dreptunghiulară, fără intrânduri şi ieşinduri, ramificaţii etc.;

b) Separarea în tronsoane delimitate prin rosturi de tasare; rapoarte dintre dimensiunile generale ale tronsonului se recomandă a se situa între următoarele limite:

(4.1.)

în care;

h, l - lăţimea şi lungimea tronsonului

ht - înălţimea totală de la nivelul de fundare până la planşeul acoperiş.

Această condiţie conduce pentru clădiri P+4 la lungimea tronsonului de aproximativ 25 m. Pentru P+10, lungimea tronsoanelor este lungimea echivalentă condiţiilor de contracţie-dilatare.

4.4.2. În cazul unor construcţii cu suprafaţă mai mare sau cu o formă în plan mai complicată se vor prevedea rosturi de tasare în număr suficient, construcţia fiind împărţită în tronsoane de formă simplă.

4.4.3. Rosturile de dilatare-tasare dintre tronsoane vor trece şi prin fundaţii şi vor avea o deschidere corespunzătoare, pentru a permite rotirea independentă a tronsoanelor, ca urmare a tasărilor inegale.

Lăţimea rosturilor se determină cu formula:

ht = 2hv x tg + 5 cm (4.2.)

în care;

- este rotirea posibilă a tronsonului în cazul umezirii la unul din capete.

l - lungimea totală a tronsonului;

B - A - diferenţa de tasare între capetele A şi B ale tronsonului, ţinând seama de caracteristicile

tronsonului natural şi de soluţia de compactare aplicată.

4.4.4. Se interzice de principiu amplasarea alăturată a unor tronsoane de înălţime sau încărcări mult diferite.

4.4.5. Măsurile referitoare la structura construcţiilor constau în:

- la alegerea tipului de structură se vor prefera structurile cu rigiditate de ansamblu mare (ex.: structură cu diafragme din beton armat; diafragmele vor fi continui, fără decalări în plan, pe toată lungimea tronsonului).

- pentru P+4 se pot utiliza şi structuri din panouri mari prefabricate, cu măsurile speciale ce se impun la fundarea pe PSU.

- se va prevedea în toate cazurile o infrastructură rigidă, cu pereţi din beton armat continui pe cele două direcţii principale, formând împreună cu tălpile de fundaţie şi cu planşeul peste subsol o structură casetată.

- infrastructura rigidă va avea pe fiecare direcţie cel puţin trei pereţi continui, pe toată lungimea tronsonului.

4.4.6. Calculul structurilor la efectul tasărilor inegale se va efectua conform STAS 3300/2-85.

4.4.7. Măsurile referitoare la proiectarea fundaţiilor sunt următoarele:

- tronsoanele alăturate vor fi fundate, în general, la acelaşi nivel.

Eventualele denivelări să nu depăşească 50 cm.

- dimensionarea fundaţiilor se va face utilizând integral presiunea convenţională pe teren.

4.5. Proiectarea şi executarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece, canalizare, termoficare, încălzire, apă caldă de consum şi de recirculare, amplasate pe terenuri sensibile la umezire

4.5.1. La proiectarea şi executarea reţelelor de alimentare cu apă rece şi de canalizare (reţele hidraulice) şi a reţelelor de termoficare, încălzire, apă caldă de consum şi de recirculare (reţele termice), poziţia de amplasare a reţelelor în teren, protejarea acestora în canale de protecţie, felul materialelor ce se utilizează, se stabilesc în funcţie de grupa terenului, sistemul de fundare, structura de rezistenţă, unghiul de infiltrare a apei în teren şi de procedeele adoptate pentru eliminarea sensibilităţii la umezire PSU, în zona de amplasare a construcţiilor şi a reţelelor hidraulice şi termice, alegându-se soluţiile care pe ansamblu sunt mai sigure în exploatare.

4.5.2. Reţelele hidraulice, se amplasează direct pe pământ, fără canale de protecţie, indiferent de grupa de fundare, în cazul în care în eventualitatea unor pierderi de apă, sistemul de fundare, structura de rezistenţă, măsurile adoptate pentru eliminarea sensibilităţii la umezire PSU, unghiul de filtrare în teren a apei provenite de la reţele, nu conduc la deformaţii sai deplasări ale construcţiilor mai mari decât cele admisibile.

Distanţa minimă de amplasare a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare faţă de fundaţia clădirilor este de 3 m, de la generatoarea laterală a celei mai apropiate conducte de fundaţie şi aceasta.

4.5.3. În cazul în care eventualele pierderi de apă ale reţelelor hidraulice, conduc la deformaţii sau deplasări ale construcţiilor mai mari decât cele admisibile, iar mărirea distanţei de amplasare a reţelelor nu este posibilă sau economică, reţelele hidraulice se montează în canale de protecţie individuale sau în comun cu reţelele termice. Soluţia cu canale individuale sau comune cu alte reţele, se adoptă pe baza unei analize de cost, în funcţie de configuraţia reţelelor şi lungimea traseelor separate sau comune.

Conductele de apă rece montate în canale de protecţie în comun cu reţelele termice, se izolează termic.

Distanţa minimă de amplasare a canalelor de protecţie faţă de fundaţia clădirilor este de 1,5 m.

4.5.4. Pentru reţelele de alimentare cu apă şi canalizare, se utilizează conducte din PVC, polietilenă şi polipropilenă, conform prevederilor "Ghidului privind proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare cu conducte din PVC, polietilenă şi polipropilenă", indicativ CP-043/99 şi conducte din PAFSIN, agrementate pentru alimentarea cu apă sau canalizare.

4.5.5. În ansamblurile de clădiri civile pentru reţelele termice, se utilizează conducte preizolate montate direct în sol, indiferent de grupa terenului de fundare, în cazul în care eventualitatea unor pierderi de apă, sistemul de fundare, structura de rezistenţă, măsurile adoptate pentru eliminarea sensibilităţii la umezire PSU, unghiul de infiltrare în teren a apei provenite de la reţele, nu conduc la deformaţii sau deplasări ale construcţiilor mai mari decât cele admisibile.

Distanţa minimă de amplasare a reţelelor termice la care se utilizează conducte preizolate montate direct în teren, faţă de fundaţia clădirilor este de 3 m, de la generatoarea laterală a celei mai apropiate conducte de fundaţie şi aceasta.

4.5.6. În cazul în care eventualele pierderi de apă ale reţelelor termice, conduc la deformaţii sau deplasări ale construcţiilor mai mari decât cele admisibile, iar mărirea distanţei de amplasare a reţelelor nu este posibilă sau economică, reţele termice se montează în canale de protecţie proprii, sau comune cu reţele hidraulice. Soluţia cu canale proprii sau comune cu alte conducte, se adoptă pe baza unei analize de cost, în funcţie de configuraţia reţelelor şi lungimea traseelor separate sau comune.

Distanţa minimă de amplasare a canalelor de protecţie faţă de fundaţia clădirilor este de 1,5 m.

4.5.7. La utilizarea conductelor preizolate montate direct în sol, prevăzute cu fir însoţitor pentru semnalizarea eventualelor pierderi de apă, la care s-au luat măsuri pentru eliminarea sensibilităţii la umezire a PSU şi în zona de amplasare a reţelelor, conform pct. 4.3.1, pe porţiunile limitate de acestea, distanţa minimă de amplasare a reţelelor faţă de fundaţia clădirilor este de 1,5 m, de la generatoarea laterală a celei mai apropiate conducte faţă de fundaţie.

4.5.8. Pentru reţelele de alimentare cu apă caldă de consum şi de recirculare, se utilizează conducte din oţel protejate la coroziune prin zincare la care îmbinarea se face prin procedee de sudură care să menţină integritatea stratului de zinc în zona de sudură.

4.5.9. Pentru reţelele de alimentare cu apă caldă de consum şi de recirculare, se pot utiliza şi conducte din polipropilenă preizolate în cazul în care se pot lua măsuri pentru preluarea dilatării conductelor.

4.5.10. În cazul în care se înlocuiesc conductele vechi deteriorate, montate în canale de protecţie, soluţia de utilizare a conductelor izolate după montaj, sau preizolate, amplasate în aceleaşi canale de protecţie sau soluţia de utilizare a conductelor preizolate amplasate în teren cu sau fără fir însoţitor pentru semnalizarea eventualelor pierderi de apă şi cu luarea de măsuri pentru eliminarea sensibilităţii la umezire a PSU, şi în zona de amplasare a reţelelor se adoptă pe baza unei analize tehnico-economice.

4.5.11. Când rezultă ca indicată soluţia de amplasare a conductelor preizolate în canale de protecţie existente, se utilizează comparativ varianta de montare îngropare în nisip sau pe suporţi.

4.5.12. În cazul în care conductele preizolate necesită spaţii mai mari decât cele ale canalelor existente, se demolează peretele opus clădirilor, prelungind pardoseala canalului sub toate conductele, iar pardoseala se prevede cu un umăr de cca. 10 cm înălţime, pentru ca eventalele pierderi de apă să fie conduse spre punctele de colectare.

4.5.13. Canalele de protecţie se execută cu pantă iar conductele şi suporţii de susţinere se montează astfel încât să permită scurgerea spre cămine prevăzute cu başe de colectare a eventualelor pierderi de apă. Apele colectate în başe se evacuează în reţeaua de canalizare pe deasupra terenului, cu ajutorul pompelor mobile sau fixe.

Pompele fixe se prevăd cu dispozitive de pornire automate în funcţie de prezenţa apei în başe.

Căminele cu başe se prevăd câte unul pe porţiunile de clădire între două rosturi de dilatare şi de preferat, pentru cazul în care conductele sunt amplasate în canale de protecţie exterioare.

Este interzisă legarea directă a canalelor de protecţie la reţeaua de canalizare, iar în cazul în care aceasta există, se desfiinţează.

4.5.14. În zonele cu construcţii de producţie, în care nu este posibilă montarea conductelor preizolate în teren sau în canale de protecţie, reţelel termice se pot monta pe elementele de construcţii, estacadele pentru montarea conductelor tehnologice sau pe suporţi amplasaţi suprateran la joasă înălţime.

4.5.15. legăturile dintre reţele hidraulice sau termice exterioare şi instalaţiile sanitare sau de încălzire din interiorul clădirilor, se realizează de tip elastic, pentru a permite tasarea diferenţiată a conductelor şi a clădirilor. legăturile se montează în canale de protecţie necirculabile, realizate astfel încât să permită tasarea diferenţiată a canalelor şi a clădirilor, având panta spre căminele de racord sau de branşament amplasate pe reţelele exterioare (fig. 4.1 şi fig. 4.2).

4.5.16. Căminele de racord sau de branşament, se pot executa şi din mase plastice de tipul cu başe etanşe, pentru a putea colecta eventualele pierderi de apă.

În cazul în care pe conductele de branşament se prevăd vane de închidere, acestea se montează în căminele de branşament.

4.5.17. Traseele reţelelor hidraulice şi termice exterioare şi gruparea lor se alege astfel încât să reducă la minimum numărul intrărilor şi ieşirilor prin fundaţiile sau subsolurile clădirilor şi să permită o uşoară descoperire în caz de avarii; în acest scop se urmăreşte amplasarea de preferinţă a reţelelor în spaţiul verde sau sub trotuare.

4.5.18. Pentru construcţiile hidroedilitare purtătoare de apă, de tip rezervoare, bazine, se prevăd măsuri de protecţie proprii ţinând seama de prevederile de la pct. 4.2. Sistemul de colectare şi de evacuare a apei din pierderi sau accidentale şi sistemul de control al pierderilor de apă, se stabilesc pentru fiecare caz în parte, ţinând seama de importanţa acestor construcţii şi de consecinţele care pot să apară în eventualitatea unor pierderi de apă necontrolate.

4.5.19. Canalele exterioare de protecţie, se execută de tipul necirculabil pentru conducte al cărui diametru nu depăşeşte 300 mm şi în cazul în care canalele nu sunt amplasate în partea carosabilă.

Canalele se acoperă cu plăci uşor demontabile, prevăzute cu cămine de control şi acces.

4.5.20. Tranşeele pentru amplasarea reţelelor de conducte preizolate termic prevăzute cu fir însoţitor pentru semnalizarea eventualelor pierderi de apă sau de amplasare a canalelor exterioare, indiferent de grupa terenului de fundare, se execută ca în terenuri normale, în cazul în care în eventualitatea unor pierderi de apă, sistemul de fundare, structura de rezistenţă, măsurile adoptate pentru eliminarea sensibilităţii la umezire PSU, unghiul de infiltrare în teren a apei provenite de la reţele, nu conduc la deformaţii sau deplasări ale construcţiilor mai mari decât cele admisibile.

În cazul în care în eventualitatea unor pierderi de apă, sistemul de fundare, structura de rezistenţă, măsurile adoptate pentru eliminarea sensibilităţii la umezire PSU, unghiul de infiltrare în teren a apei provenite de la reţele, conduc la deformaţii sau deplasări ale construcţiilor mai mari decât cele admisibile, la amplasarea conductelor direct în pământ fără canale de protecţie, în zona de amplasare a conductelor, se iau măsuri pentru eliminarea sensibilităţii la umezire a PSU.

4.5.21. La executarea săpăturilor, efectuarea probelor, umplerea tranşeelor cu pământ şi recepţia lucrărilor, se va ţine seama şi de prevederile normativului I 9, I 13, I 22 şi GP-043.

4.6. Proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare şi de încălzire din interiorul clădirilor amplasate pe terenuri sensibile la umezire

4.6.1. Instalaţiile de alimentare cu apă rece şi apă caldă de consum, din interiorul clădirilor, se execută cu conducte din PVC 60, 100 pentru apă rece şi cu conducte din PVC-C sau polipropilenă pentru apă caldă de consum şi se izolează termic cu manşoane sau cochilii din mase plastice expandate. Se pot utiliza pentru apă rece şi apă caldă şi alte tipuri de conducte din mase plastice care sunt agrementate în acest scop.

4.6.2. Conductele de distribuţie pentriu apa rece şi apa caldă de consum, din subsolul clădirilor, dintre punctele de intrare în subsol şi baza coloanelor, se montează pe trasee cât mai scurte şi se prevăd cu robinete de închidere la baza fiecărei coloane.

4.6.3. Coloanele pentru apa rece şi apa caldă de consum, se prevăd cu lire de dilatare, pentru apa rece din două în două nivele, iar pentru apa caldă, în funcţie şi de înălţimea nivelelor, la fiecare nivel sau ca la apa rece din două în două nivele.

4.6.4. La fiecare coloană pentru apa rece sau pentru apa caldă de consum, se pot lega armăturile obiectelor sanitare pentru încăperile sanitare grupate pe verticală, sau cuplate (aşezate de o parte şi de alta a unui perete) grupate pe verticală, numai din cadrul aceluiaşi apartament sau sector.

Legăturile de la coloane la armăturile obiectelor sanitare se realizează numai cu legături flexibile, fiind interzise legăturile rigide.

4.6.5. Canalizarea apelor menajere se execută cu conducte din PVC 60 tip U sau PP tip U.

Coloanele de canalizare, se prevăd cu compensatoare de dilatare la fiecare nivel şi cu piese de curăţire din două în două nivele şi obligatoriu la planşeul peste subsol.

Legătura dintre coloane şi canalele colectoare din subsol, se realizează cu curbe din PVC - 60 tip M sau PP tip M, care se ancorează de elementele de construcţie.

4.6.6. La coloanele de canalizare se racordează obiectele sanitare ale încăperilor sanitare independente grupate pe verticală sau cuplate (aşezate de o parte şi de alta a unui perete) grupate pe verticală, numai din cadrul aceluiaşi sector sau apartament.

4.6.7. La clădirile de locuit, coloanele de la bucătării se prevăd cu diametrul minim de 75-110 mm,

conform prevederilor normativului I 9. La aceste coloane se racordează prin ramificaţii la 45 , numai spălătoarele din bucătării şi maşinile de spălat vase.

4.6.8. Grupurile sanitare se prevăd cu sifoane de pardoseală.

La clădirile de locuit se prevăd sifoane de pardoseală în camerele de baie, în grupul sanitar suplimentar şi în bucătării.

4.6.9. Coloanele instalaţiilor sanitare se acoperă cu măşti de protecţie de tip demontabil, care să permită intervenţii rapide în caz de accidente pentru a preveni inundarea clădirii.

4.6.10. Canalizarea apelor meteorice se execută cu conducte din PVC 60 tip M sau din PP tip M.

Coloanele apelor meteorice se prevăd cu piese de curăţire conform prevederilor normativului I-1. Racordarea coloanelor la canalele colectoare din subsolul clădirilor se realizează prin curbe ancorate de elementele de construcţie.

4.6.11. Se interzice trecerea prin rosturile de dilatare a clădirilor, a conductelor de distribuţie a apei reci şi calde, precum şi canalele colectoare a apelor uzate sau meteorice.

4.6.12. Canalizarea apelor menajare care provin de la duşurile grupurilor sanitare ale construcţiilor de producţie, cămine de studenţi, elevi, nefamilişti, de la oficii, bucătării, spălătorii publice etc., la care există

pericolul depăşirii temperaturii apelor evacuate peste 40 C, se execută cu conducte din polipropilenă.

Cabinele de duşuri de la grupurile sanitare ale construcţiilor de producţie, cămine de studenţi, elevi, nefamilişti, se amplasează pe mijlocul încăperilor respective fiind interzisă alipirea acestora de pereţii încăperilor.

4.6.13. La canalizarea apelor menajere, nu este admisă racordarea canalizării apelor meteorice în subsolul clădirilor, sau invers, chiar în cazul sistemului unitar de canalizare. Fiecare sistem de canalizare, se racordează la reţeaua exterioară de canalizare, separat.

4.6.14. Conductele colectoare a apelor menajere din subsolul clădirilor se prevăd cu piese de curăţire, amplasate după fiecare ramificaţie şi nu la distanţe mai mari de 10 m una de alta. Capacele pieselor de

curăţire se amplasează la partea superioară cu o înclinare de maximum 30 , faţă de orizontală.

4.6.15. În terenuri sensibile la umezire, reţelele instalaţiilor sanitare şi de încălzire, se amplasează în subsoluri circulabile, cu înălţimea sub grindă de minimum 180 cm.

Subsolurile se prevăd cu pardoseala etanşă, cu pante spre punctele de ieşire a conductelor din clădire, spre canalele de legătură cu reţelele exterioare.

În subsoluri nu este admisă realizarea de başe pentru colectarea apelor provenite din scurgeri accidentale de la reţelele amplasate în subsol.

Subsolurile se prevăd cu trepte de acces şi uşi care să permită intrarea normală a personalului de exploatare şi pentru introducerea de scule necesare în caz de intervenţii.

Chiar în cazul clădirilor colective, proprietate personală, este interzisă compartimentarea subsolurilor în boxe, pentru a nu împiedica accesul la instalaţiile din subsol în caz de avarii sau accidente.

4.6.16. La clădirile parte sau parte şi un nivel, este admisă amplasarea instalaţiilor sanitare şi de încălzire în canale circulabile, în locul subsolurilor.

Canalele au lăţimea suficientă pentru operaţiile de întreţinere sau remediere, înălţimea la fel ca subsolurile şi uşi care să permită intrarea normală a personalului de exploatare şi introducerea de scule necesare în caz de intervenţii. Este interzisă montarea conductelor instalaţiilor sanitare sau termice în canale necirculabile amplasate sub planşeul parterului.

4.6.17. Subsolul clădirilor sau canalele circulabile de sub planşeul parterului, se prevăd cu instalaţii electrice de iluminat precum şi cu prize de joasă tensiune pentru echipamentele electrice de intervenţie, conform prevederilor normativului I. 7.

4.6.18. Subsolul clădirilor sau canalele circulabile de sub planşeul parterului, se prevăd cu dispozitive de ventilare naturală organizată.

În cazul în care clădirea este prevăzută cu instalaţii de gaze naturale, sau în localitate există sisteme de alimentare cu gaze naturale, la proiectarea dispozitivelor de ventilare naturală, se va ţine seama şi de prevederile normativului I.6, având în vedere şi faptul că nu se etanşeizează trecerea conductelor prin fundaţiile clădirilor.

În subsolul clădirilor sau canalelor circulabile de sub planşeul parterului, din aceste clădiri, se prevăd dispozitive de sesizare a prezenţei gazelor naturale.

4.6.19. Conductele de legătură care trec prin deschiderile prevăzute în soclurile sau fundaţiile clădirilor se realizează astfel încât să preia tasarea diferenţială a clădirii faţă de reţelele exterioare. În figura 4.1. şi figura 4.2. se dau exemple de realizare a unor astfel de traversări.

4.6.20. Este interzisă trecerea prin subsolul clădirilor a reţelelor exterioare secundare sau de serviciu, de alimentare cu apă rece, caldă, de recirculare sau de încălzire care asigură legătura dintre staţiile de hidrofor, punctele termice sau centralele termice ale ansamblurilor de clădiri şi instalaţiile sanitare sau de încălzire din interiorul clădirilor.

4.6.21. Este interzisă amplasarea în subsol a staţiilor de hidrofor, a centralelor termice, a punctelor termice, a spălătoriilor, a obiectelor sanitare, sau de conducte în pardoseala subsolului.

Staţiile de hidrofor, centralele termice, punctele termice sau spălătoriile, se realizează în construcţii distincte, de preferat subterane cu măsurile respective de protecţie la amplasarea lor în PSU.

4.6.22. Canalele colectoare a apelor uzate sau meteorice, din subsolul clădirilor, se amplaseză în subsoluri, deasupra nivelului terenului, cu excepţia legăturilor la reţelele exterioare, pentru a evita supunerea lor la presiune în caz de refulare a reţelelor exterioare de canalizare. În caz că nu este posibilă această amplasare, racordurile de canalizare se prevăd cu clapete contra refulării.

4.6.23. Instalaţiile de încălzire se montează aparent, fiind interzisă îngroparea în elementele de construcţie, a coloanelor şi legăturile la corpurile de încălzire, cu excepţia clădirilor cu condiţii deosebite arhitecturale interioare de mobilare la care conductele se acoperă cu elemente de mascare ornamentale, demontabile, pentru intervenţia uşoară în caz de avarii sau accidente.

4.6.24. Coloanele instalaţiilor de încălzire, se prevăd la bază în subsol cu robinete de închidere cu cana de golire.

Golirea instalaţiilor interioare de încălzire se face prin intermediul unor pâlnii de colectare amplasate de preferat în subsol, deasupra nivelului maxim de refulare a reţelei de canalizare la care se racordează, sau în cazul în care înălţimea subsolului nu permite această amplasare, colectorul are pe racord o cana de închidere şi o clapetă unisens.

4.6.25. Toate amenajările cum sunt căminele de protecţie, pardoselile din subsoluri tehnice sau tehnologice, canalele circulabile etc., care fac parte din sistemul de colectare şi evacuare a apei sau a pierderilor de apă şi dirijare a lor către căminele exterioare de colectare a apelor, se dimensionează şi se etanşeizează corespunzător scopului şi menţinute permanent în stare de funcţionare.

4.6.26. Instalaţiile sanitare şi de încălzire la care în timpul exploatării există pericolul deteriorării sau lovirii(depozite, magazii, încăperi de circulaţie intensă de mărfuri etc.), se feresc contra loviturilor accidentale cu elemente metalice de protecţie.

4.6.27. În cazul construcţiilor de producţie, la care nu este posibilă sau economică, realizarea de subsoluri tehnice sau de canale circulabile, pentru amplasarea instalaţiilor sanitare, de încălzire, sau tehnologice, se pot realiza canale în pardoseală, controlabile pe toată lungimea reţelelor, şi care să permită condiţiile necesare remedierii operative a defecţiunilor.

4.6.28. La proiectarea şi executarea lucrărilor, efectuarea probelor şi recepţia lucrărilor de instalaţii sanitare se va ţine seama de prevederile normativului I9, iar pentru instalaţii de încălzire de prevederile normativului I 13.

[top]

5. PRINCIPII DE BAZĂ PENTRU EXECUŢIE

5.1. Măsuri de protecţie în cazul fundării pe pământuri sensibile la umezire

5.1.1. Alegerea măsurilor de protecţie în cazul fundării pe pământuri sensibile la umezire se va face de către proiectant, pe baza analizei următorilor factori:

- clasa de importanţă, caracterul şi destinaţia construcţiilor, natura proceselor tehnologice pe care le adăpostesc;

- sensibilitatea la umezire a pământului, respectiv grupa în care se încadrează terenul de fundare (A sau B) şi mărimea tasărilor probabile prin umezire:

- gradul de seismicitate al regiunii în care este amplasată construcţia;

- costul lucrărilor şi consumul de materiale şi manoperă în raport cu soluţiile alese, inclusiv costul măsurilor speciale ce trebuie asigurate în timpul execuţiei şi exploatării construcţiilor.

5.1.2. Clasa de importanţă a construcţiei se va stabili potrivit "Normativului pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe social-culturale agrozootehnice şi industriale", indicativ P 100-92, conform tabelului 5.1.

Tabel 5.1.

Clasa de importantă

Caracterizare

Clasa I - Construcţii de importanţă vitală pentru societate, a căror funcţionalitate în timpul cutremurului şi imediat după cutremur trebuie să se asigure integral:

spitale, staţii de salvare, staţii de pompieri

clădiri pentru unităţi administrative, centrale şi judeţene cu rol de decizie în organizarea măsurilor de urgenţă după cutremure

clădiri pentru comunicaţii de interes naţional şi judeţean

unităţii de producere a energiei electrice din sistemul naţional

clădiri care adăpostesc muzee de importanţă naţională

Clasa II - Construcţii de importanţă deosebite la care se impune limitarea avariilor avându-se în vedere consecinţele acestora:

celelalte clădiri din domeniul ocrotirii sănătăţii

şcoli, creşe, grădiniţe, cămine pentru copii, handicapaţi, bătrâni

clădiri care adăpostesc aglomeraţii de persoane: săli de spectacole artistice şi sportive, biserici, centre comerciale importante

clădiri care adăpostesc valori artistice, istorice, ştiinţifice deosebite

clădiri şi instalaţii industriale care prezintă riscuri de incendii sau degajări de substanţe toxice

clădiri industriale care adăpostesc echipamente de mare valoare economică

depozite cu produse de strictă necesitate pentru aprovizionarea de urgenţă a populaţiei

Clasa III - Construcţii de importanţă normală (construcţii care nu fac parte din clasele I, II sau IV);

clădiri de locuit, hoteluri, cămine (cu excepţia celor din clasa II)

construcţii industriale şi agrozootehnice curente

Clasa IV - Construcţii de importanţă redusă:

construcţii agrozootehnice de importanţă redusă (de ex.: sere, construcţii parter diverse pentru creşterea animalelor şi păsărilor etc.)

construcţii de locuit parte sau parter şi etaj

alte construcţii civile şi industriale care adăpostesc bunuri de mică valoare şi în care lucrează un personal restrâns

OBSERVAŢII:

a) Clasificarea construcţiilor în clasele de importanţă din tabel nu este identică cu clasificarea din CR 01.

b) Tipurile de construcţii care nu sunt prevăzute explicit în tabel vor fi introduse într-una din cele 4 clase pe baza unei justificări tehnice date în tema de proiectare.

c) În anumite situaţii, unele componente ale clădirilor, inclusiv instalaţii şi echipamente ale acestora se pot încadra în clase de importanţă diferite de cea a restului clădirii.

d) Decizia de încadrare a clădirilor în diferite clase de importanţă se va lua de către beneficiar cu consultarea forurilor tehnice competente.

5.1.3. Măsurile de protecţie introduse în proiect vor fi justificate prin eficacitatea scontată a măsurilor luate, în raport cu importanţa construcţiilor şi cu cheltuielile suplimentare pe care le comportă

introducerea măsurilor respective.

5.2. Condiţii de calitate, verificarea pe parcursul execuţiei şi recepţia lucrărilor executate

5.2.1. Condiţiile de calitate şi de recepţie a materialelor şi lucrărilor de instalaţii, reţele şi construcţii hidroedilitare sau altelem purtătoare de apă, trebuie prevăzute, în mod expres în proiectele de execuţie,

prin caiete de sarcini elaborate de către proiectant.

5.2.2. Pentru lucrări de importanţă deosebită, pe lângă prevederile normelor în vigoare, se pot prevedea condiţii speciale de recepţie care vor fi respectate cu stricteţe de către executant.

5.2.3. Verificarea lucrărilor pe parcursul execuţiei şi recepţionarea lor se va face în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice specifice diferitelor categorii de lucrări şi cu reglementările legale în

vigoare, cu următoarele precizări:

a) Nu este admisă atacarea unei noi faze de execuţie fără executarea verificărilor fazei anterioare, atât pentru lucrările ce devin ascunse cât şi pentru lucrările de a căror calitate depinde protecţia împotriva

infiltrării apei în pământ, în fazele de execuţie sau etapele următoare.

Toate actele privind verificările pe faze de execuţie, inclusiv buletinele de laborator, diagrame, schiţe, se vor încheia în dublu exemplar şi se vor păstra atât de beneficiar cât şi de executant, îndosariate pe

obiecte în ordine cronologică şi se vor prezenta la recepţie după care se vor anexa la cartea tehnică a construcţiei; dosarele cu această documentaţie vor fi ţinute în permanenţă la zi şi vor fi prezentate

organelor de control şi comisiilor de recepţie preliminară, finală şi de punere în funcţiune a capacităţilor de producţie.

b) La recepţia preliminară se va verifica şi consemna în mod expres în procesele verbale de recepţie, felul în care au fost respectate toate măsurile prevăzute pentru prevenirea degradărilor datorită umezirii

terenului de fundare.

Eventualele defecţiuni de natură a conduce la umezirea terenului nu pot fi încadrate în categoria deficienţelor admise pentru a fi remediate ulterior: în asemenea cazuri, recepţiile vor fi amânate până la

efectuarea remedierilor.

c) În cazul punerii în funcţiune a unor obiecte de investiţii, înainte de efectuarea recepţiei preliminare în condiţiile reglementărilor pentru recepţii în vigoare, operaţia de predare-primire va cuprinde în mod obligatoriu şi verificarea respectării proiectului şi prescripţiilor tehnice privind condiţiile de evitare a

umezirii terenului.

d) Cu ocazia recepţiei finale a ultimului oebiect din cadrul unui complex, precum şi cu ocazia recepţiei definitive a obiectivului, comisia de recepţie va verifica comportarea obiectelor independente recepţionate

anterior, precum şi comportarea de ansamblu a întregului complex, dând atenţie specială bunei funcţionări a instalaţiilor şi reţelelor purtătoare de apă, sistematizării verticale a teritoriului precum şi

tuturor măsurilor luate prin proiectare şi execuţie, în vederea evitării degradărilor prin umezirea terenului de fundare.

[top]

6. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR AMPLASATE PE PSU

6.1. Exploatarea şi întreţinerea construcţiilor amplasate pe PSU

6.1.1. Beneficiarii care exploatează sau folosesc construcţii şi instalaţii amplasate pe terenuri sensibile la umezire vor lua măsurile necesare cu urmărirea, exploatarea şi întreţinerea construcţiilor, instalaţiilor şi

amenajărilor din interiorul incintelor respective să se facă potrivit prevederilor caietului de sarcini elaborat de proiectat şi normelor în vigoare de întreţinere, reparaţii şi urmărire a comportării construcţiilor.

6.1.2. Toate datele privitoare la defecţiunile constatate la operaţiile de remediere sau reparare executate, precum şi la controlul prealabil punerii în funcţiune, se vor trece în cartea tehnică a construcţiei.

6.1.3. La elaborarea documentaţiei economice a investiţiei se vor avea în vedere toate cheltuielile necesitate de aplicarea prevederilor prezentului normativ, inclusiv acelea pentru executarea lucrărilor

legate de urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi terenului (mărci de tasare, puţuri de observaţie a nivelului apelor subterane etc.).

6.1.4. Unităţile care efectuează studii geotehnice vor păstra în vederea sistematizării datele obţinute în legătură cu pământurile sensibile la umezire, în scopul utilizării lor la completarea cartării teritoriului

României.

6.2. Exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor amplasate pe PSU

6.2.1. Instrucţiunile de exploatare a instalaţiilor hidraulice şi termice exterioare clădirilor şi a instalaţiilor sanitare şi de încălzire din interiorul clădirilor, trebuie să conţină obligatoriu, date cu privire la efectuarea controlului, graficele de efectuare a controlului, modul de înregistrare a operaţiilor de control, modul de efectuare a operaţiilor de întreţinere a instalaţiilor, modul de intervenţie în caz de avarie sau accidente

etc.

6.2.2. La reţelele de conducte preizolate montate direct în sol şi prevăzute cu fir însoţitor de semnalizare a eventualelor pierderi de apă, precum şi sistemele de semnalizare a prezenţei apei în căminele cu başe

de colectare a eventualelor pierderi de apă, se prevăd în instrucţiunile de exploatare date precise cu privire la menţinerea în funcţiune permanentă a sistemelor de semnalizare, a controlului şi a măsurilor de

intervenţie.

6.2.3. La sistemele de ventilare naturală organizată, se prevăd în instrucţiunile de exploatare, date privind modul de menţinere a lor permanent în funcţiune, controalele ce se efectuează şi măsurile ce se iau la

intrarea în subsol sau canalele circulabile de sub planşeul parterului pentru evitarea pericolului de explozie, de la eventualele scăpări de gaze naturale.

[top]

ANEXA I

CARACTERISTICI DE BAZĂ ALE PĂMÂNTURILOR SENSIBILE LA UMEZIRE

A. CARACTERISTICI FIZICE ŞI MECANICE LA SOLICITĂRI STATICE

1. Ca trăsături caracteristice ale pământurilor sensibile la umezire apar particularităţile structurii, texturii, micro şi macro porozitatea, anizotropia proprietăţilor, compoziţia chimico-mineralogică specifică acestor

pământuri şi compoziţia granulometrică.

2. Din punct de vedere mineralogic, depozitele loessoide conţin cuarţ, feldspaţi, mică, caolinit şi montmorillonit. Se mai întâlnesc în structura PSU carbonaţi de calciu şi magneziu până la 10-25%, mai

ales în fracţiunea 0,01...0,25 mm.

3. Din punct de vedere granulometric, fracţiunea preponderentă este praful (0,05...0,005 mm), care se găseşte în proporţie de 50%...80%.

Clasificarea pământurilor sensibile la umezire pe baza compoziţiei granulometrice, este prezentată în tabelul I/1.

Tabelul I/1

CLASIFICAREA PĂMÂNTURILOR SENSIBILE LA UMEZIRE PE BAZA COMPOZIŢIEI GRANULOMETRICE

Tipuri litologice Conţinut de material (%) pe diametre ale particulelor (mm)

Major Funcţie de fracţiunea predominantă

>0,25 0,25-0,1

0,1-0,05

0,05-0,01

<0,01

1. Loessuri 0,01-0,1 mm >60%

- nisipoase sub 0,01 mm <40%

0-15 15-25 35-45 <40

- prăfoase sub 0,01<30%

- 0-10 <15 >45 <30

- argiloase sub 0,01 mm 30-40%

0-15 <15 >45 <40

2. Pământuri loessoide 0,01-0,1 mm <60%

- nisipuri şi nisipuri argiloase loessoide

>5 25-55 10-50 10-50 <30

- prafuri nisipoase loessoide

<5 <30 35-53 35-55 <30

- prafuri argiloase loessoide

0-5 40-10 40-60 40-60 <35

- argile prăfoase loessoide

0-1 0-10 25-50 25-50 >50

4. Varianta umidităţii conduce la modificarea parametrilor de stare referitoare la plasticitate şi permeabilitate.

Tabelele I/2 şi I/3 cuprind valori ale umidităţii caracteristice PSU şi clasificarea depozitelor loessoide după indicele de plasticitate.

Tabel I/2

Umidităţi caracteristice la depozite loessoide

Denumirea stării consistenţă Tare Plastic

Curgător vârtos consistent moale curgător

Variaţia lui Ic funcţie de w >1 1 0,75 0,5 0,25 0 <0

Variaţia lui w w<wp w=wp wp<w<wL w=wL w>wL

Scara umidităţilor wp wL

Definirea indicelui de plasticitate

Ip = wL - wp

Tabel I/3

Clasificarea depozitelor loessoide după Ip

Natura pământului Indicele de plasticitate Ip Conţinutul de particule

argiloase în %

Prăfoase-nisipoase 1<Ip<7 3-10

Prafuri-argiloase 7<Ip<17 10-30

Argiloase Ip>17 >30

5. Alcătuirea pământurilor sensibile la umezire şi reprezentarea globală a naturii lor poate fi analizată şi cu ajutorul unor figuri geometrice simple numite amprente, constituite cu ajutorul caracteristicilor de

indentificare (granulozitate şi plasticitate).

amprentele se constituiesc prin reunirea diagramei de plasticitate (cadranul i al sistemului de coordonare), cu diagrama curbei granulometrice (cadranul 3) (fig. I/1).

Identificarea pământurilor cu ajutorul amprentelor permite să se stabileacă imediat clasa din care face parte pământul analizat, fără a se recurge la diferite sisteme de clasificare.

6. Diagrama de stare prevede reprezentarea în absică a umidităţii w în procente, iar în ordonată a volumului specific V în cm

3 (volumul corespunzător la 1000 grame de material uscat).

Pe diagrama de stare pot fi reprezentate curbe de egală rezistenţă structurală 0 (fig. I/2).

7. Limitele de variaţie a caracteristicilor fizice şi mecanice ale depozitelor loessoide sunt prezentate în tabelul I/4

Tabelul I/4

Limitele de variaţie ale caracteristicilor fizice şi mecanice pentru PSU

Denumirea caracteristică Simbol U.M. Valoarea caracteristicii

Densitatea scheletului s g/cm3 2.52 – 2.91

Greutatea volumică în stare naturală KN/m3 12.0 – 21.9

Greutatea volumică în stare uscată d KN/m3 11.2 – 19.2

Umiditatea naturală w % 6 – 39

Porozitatea n % 25 – 66

Limita de curgere wl % 12 – 54

Limita de framântare wp % 9 – 29

Indicele de plasticitate Ip % 1 – 45

Umflare % 0 – 12

Presiune de umflare Pu MPa 0 – 0.10

Coeficientul de filtraţie k M/zi 0.01 – 2.0

Tasarea suplimentară la p=0.10 Mpa

im10 cm/m(%) 0 – 0.6

Tasarea suplimentară la p=0.20 Mpa

im20 cm/m(%) 0 – 0.18

Modulul de deformaţie edometrică M2-3 MPa 2.3 – 80

Unghiul de frecare internă Grade 0 – 0.25

Coeziunea c MPa 0 – 0.25 0.025

8. Cercetările geotehnice pentru identificarea şi caracterizarea PSU în vederea stabilirii soluţiilor de fundare şi a măsurilor împotriva degradărilor construcţiilor ca urmare a umezirii terenului de fundare se vor efectua în conformitate cu prescripţiile tehnice în vigoare, ţinând seama de următoarele precizări:

a. Natura şi volumul cercetărilor pentru caracterizarea sensibilităţii la umezire a pământurilor din cadrul amplasamentului unei construcţii sau ansamblu de construcţii vor fi stabilite conform STAS 1242/1-89

„Teren de fundare. Prescripţii generale de cercetare geologico-tehnică şi geotehnică a terenului de fundare”, de către unitatea de cercetări şi prospecţiuni geotehnice, în colaborare cu proiectantul

constructor şi tehnolog, ţinând seama de natura specifică a PSU, de natura şi importanţa construcţiilor, faza de proiectare şi gradul de cunoaştere a terenului de fundare din studii anterioare.

b. La efectuarea lucrărilor de prospectare şi explorare conform CR 7-01 b „Cod de proiectare. Bazele cercetării terenului de fundare şi ale stabilirii datelor geotehnice” se va ţine seama de următoarele condiţii

speciale, impuse de comportarea caracteristică a PSU:

- forajele geotehnice se vor executa numai în uscat, iar probele de pământ se vor recolta cel puţin din metru în metru; se recomandă ca probele, care vor servi încercărilor în edometru să fie recoltate de

preferinţă, sub formă de monoliţi, din săpături deschise, puţuri sau foraje cu diametrul de peste 1 m (prin decupare din strat). În cazul probelor recoltate se vor folosi ştuţuri cu pereţi subţiri introduse prin presare.

- se vor stabili în mod obligatoriu, natura şi caracteristicile formaţiunii la baza depozitului sensibil la umezire, precum şi natura, extinderea şi caracteristicile eventualelor intercalaţii din cuprinsul acestui

depozit.

c. În afara încercărilor de identificare şi caracterizare a PSU, în funcţie de problemele ce se ridică la proiectare şi execuţie se vor efectua, după caz, şi alte încercări de teren şi laborator, prin care să se

aprofundeze comportarea la umezire a terenului natural, modul de conlucrare dintre teren şi construcţie, eficacitatea procedeelor alese pentru îmbunătăţirea terenului de fundare etc. (de ex.: încercări pe fundaţii

la scară redusă şi naturală pe suprafeţe de 10x10 m).

d. Încărcările de probă pe plăci se vor efectua atât în condiţii de umiditate naturală, cât şi în condiţii de inundare. Încărcarea se va face până la o presiune de cel puţin 300 kPa, în trepte de 25...50 kPa, suprafaţa minimă de încercare fiind de 1,0 m

2. La inundarea terenului de sub placă se va asigura

menţinerea constantă a unei adâncimi a apei de 10...15 cm în groapa de încercare; pe fundul acesteia se va aşterne un strat de pietriş mărgăritar de 3...5 cm grosime.

Inundarea va începe cu cel puţin 15 zile înaintea încărcării şi se va menţine pe toată durata acesteia.

e. Incinta experimentală de inundare pentru determinarea tasării efective sub greutatea proprie a terenului va avea dimensiunile de plan cel puţin egale cu grosimea depozitului de loess sensibil la

umezire, dar nu mai mici de 20x20 m.

Inundarea sub un strat de apă 0,3...0,5 m grosime va fi menţinută neîntrerupt, până la amortizarea tasărilor.

Se vor urmări atât tasările de suprafaţă, în interiorul şi exteriorul incintei inundate (prin reperi – borne topometri), tasările diverselor orizonturi din adâncime (cu ajutorul reperilor mecanici, electroinductivi,

radioactivi etc.), cât şi avansarea umezirii în adâncime (prin doze de umiditate, radiometrie etc.).

Amortizarea tasărilor se consideră atinsă, atunci, când ritmul tasărilor de suprafaţă pentru reperii din incintă nu depăşeşte 1 cm/săptămână, timp de cel puţin 2 săptămâni.

Încercarea poate fi considerată terminată, dacă timp de o lună nu se înregistrează nici o tasare.

B. CARACTERISTICI DINAMICE DE DEFORMAŢIE

1. Necesitatea efectuării calculelor de rezistenţă şi deformaţie sub solicitări dinamice va fi stabilită de către proiectant funcţie de condiţiile specifice pe amplasament, importanţa şi complexitatea construcţiei. În această evaluare proiectantul va ţine cont de orice element care semnalează existenţa unui factor de

risc privind infrastructura în eventualitatea apariţiei unor solicitări dinamice.

Caracteristicile dinamice ale terenului de fundare alcătuit din pământuri sensibile la umezire sunt:

- modulul dinamic de deformaţie transversală G (kPa);

- modulul dinamic de deformaţie longitudinală E (kPa);

- fracţiunea de amortizare critică, D.

Caracteristicile dinamice G şi E sunt parametrii care definesc relaţia efort-deformaţie la pământuri.

În cazul în care apare necesară, determinarea caracteristicilor dinamice ale terenului de fundare alcătuit din PSU se va face conform P125/84 şi C241/92.

2. Funcţie de aparatura cu care sunt dotate unităţile de profil, metodele de laborator utilizate pentru determinarea caracteristicilor dinamice ale terenului de fundare şi a potenţialului de lichefiere sunt

prezentate în tabelul 1/5:

- metoda propagării undelor generate de un impuls electric, transmis prin proba de pământ;

- metoda coloanei rezonante în care proba de pământ este solicitată la vibraţii longitudinale şi/sau trosionale, după ce în prealabil a fost consolidată. În timpul încercării se modifică frecvenţa de vibrare

până se obţine prima frecvenţă fundamentală de rezonanţă;

- metoda încercărilor ciclice în domeniul deformaţiilor mai mari de 10-4

utilizând modul echivalent. Aparatele folosite sunt:

triaxialul cliclc;

aparatul de forfecare simplă ciclică;

aparat de torsiune ciclică;

masă vibrantă.

- metode seismice cum sunt:

metoda refracţiei;

metoda forajului singular;

metoda vibraţiilor.

Tabelul I/5

Mărimea deformaţiei

(cm/cm) 10

-6 10-5 10

-4 10-3 10

-2 10-1

Fenomene Propagarea undelor Vibraţii

Crăpături Tasări

diferenţiale

Alunecări Compactări Lichefieri

Parametrii dinamici

Modulul de deformaţie transversală Coeficientul Poisson

Fracţiunea de amortizare critică

Unghiul de frecare internă

Coeziunea

Caracteristici mecanice

Elastice Elasto-plastice Rezistenţă

Metoda de laborator:

Metoda propagării undelor

Metoda coloanei rezonante

Metoda încărcărilor ciclice

Metoda de teren:

Metode seismice

Metoda vibraţiilor pe teren

Metoda încărcărilor ciclice

[top]

ANEXA II

IDENTIFICAREA ŞI CARACTERIZAREA PĂMÂNTURILOR PSU DIN PUNCT DE VEDERE AL SENSIBILITĂŢII LA UMEZIRE

1. Pământurile sensibile la umezire se caracterizează prin valoarea indicelui tasării specifice la umezire,

im3 (în cm/m) şi rezistenţa lor structurală, (în kPa) – v. fig. II/1.

Indicele tasării specifice suplimentare la umezire (im3) este diferenţa de tasare specifică, la o presiune =

300 kPa, pe curbele presiune-tasare obţinute pentru probe cu umiditate naturală (wn) şi, respectiv, inundată iniţial (wi).

Rezistenţa structurală a PSU reprezintă presiunea minimă pentru care se produce fenomenul de tasare suplimentară prin umezire (până la saturare). Ea corespunde:

- presiunii corespunzătoare unui indice al tasării specifice im3 = i - n = 0,01 = 1% în încercările

edometrice.

- presiunii egale cu limita de proporţionalitate pe graficul presiune-tasare, la încercările de probă cu placa efectuate în condiţii de inundare;

- presiunii naturale (din greutatea proprie a PSU) la adâncimea de la care începe să se producă tasarea sub greutatea proprie la inundarea de la suprafaţă în incinte experimentale.

Selectarea valorilor lui 0 se va face în funcţie de tipul fundaţiei astfel:

- pentru fundaţii izolate şi continui, 0 se va stabili prin încercări triaxiale şi/sau încărcări de probă cu

placa;

- pentru radiere generală 0 se va stabili prin încercări edometrice şi/sau prin inundări în incinte

experimentale.

Rezistenţa structurală este variabilă cu adâncimea terenului sensibil la umezire şi această variaţie se va stabili prin încercări edometrice, în corelaţie cu determinările pe teren (atunci când acestea există).

2. Identificarea şi caracterizarea pământurilor sensibile la umezire (PSU) se face în baza studiilor geotehnice de teren şi laborator, efectuate conform prescripţiilor tehnice în vigoare, cu precizările de mai

jos.

Se consideră sensibile la umezire pământurile pentru care este îndeplinit cel puţin unul dintre următoarele criterii:

- criteriul I: im3>2 cm/m = 2%

unde: im3 este indicele tasării specifice suplimentare prin umezire sub presiunea de 300 kpa, determinată prin metoda celor două curbe (fig. II/1).

- criteriul II: = si / s > 5 şi

= si - sn > 3 cm

unde: „si” este tasarea terenului inundat, iar „sn” tasarea terenului în condiţii de umiditate naturală, determinate cu placa încărcată până la presiunea de 300 kPa.

- criteriul III (orientativ): Gradul de umiditate Sr<0,8, iar indicele I dat de relaţia:

unde: e este indicele porilor pentru pământul cu structură şi umiditate naturală, iar eL este indicele porilor corespunzător umidităţii la limita de curgere wL a pământului.

Tabelul II/1

Indicele de plasticitate Ip al pământului (%)

Sub 10 10...14 14...22 Peste 22

Indicele I 0,10 0,17 0,24 0,30

EXEMPLU DE CALCUL

Pe baza rezultatelor încercărilor edometrice efectuate pe probe de loess de Galaţi s-a trasat în fig. II/1

variaţia cu adâncimea rezistenţei structurale ( 0 ), a presiunii geologice pentru pământul cu umiditate

naturală ( gn ) respectiv inundat ( gi ).

Tot în fig. II/1 s-a reprezentat variaţia cu adâncimea a lui im3. Rezultă că, după criteriul I, loessul este sensibil la umezire pe toată adâncimea (im3>2%)

Referitor la criteriul II din normativ, încărcările cu placa efectuate pe loess de Galaţi au arătat, că loessul

natural Sn=2,5...3 cm, pentru loessul inundat presiunea de cedare este de 70-80 kPa, deci Si = . Deci,

şi după acest criteriu, loessul apare sensibil la umezire.

Pentru criteriul III (orientativ) avem:

Ip = 19...20%;

e = 0,84...1,05;

L= 32...37%

Rezultă o valoarea medie L=0,921 şi, deci,

I = 0...0.04 << 0,24

Deci, şi după acest criteriu, loessul de Galaţi rezultă ca fiind sensibil la umezire.

[top]

ANEXA III

EVALUAREA TASĂRILOR SUPLIMENTARE PROBABILE PRIN UMEZIRE A PĂMÂNTURILOR SENSIBILE LA UMEZIRE

Prezenta anexă cuprinde modul de calcul pentru stabilirea următoarelor elemente:

Img – tasarea suplimentară prin umezire, sub sarcină geologică;

Imp – tasarea suplimentară prin umezire, sub încărcarea transmisă de fundaţiile construcţiilor; pentru grupările de încărcări corespunzătoare conf. STAS 3300/2-85.

S – tasarea totală suplimentară prin umezire ( S = Img + Imp );

S – diferenţa maximă de tasare suplimentară prin umezire.

Valorile obţinute prin calcul se stabilesc pe baza rezultatelor încercărilor de compresibilitate.

1. Tasarea suplimentară prin umezire, sub sarcină geologică (Img) se calculează cu formula:

(III/1)

în care:

img este tasarea specifică suplimentară prin umezire şi se calculează pentru adâncimea corespunzătoare mijlocului stratului elementar, ca la pct. 1.1.;

hi grosimea stratului elementar de pământ de ordinul i (în m) se stabileşte ţinând seama de profilul litologic şi nu trebuie să depăşească 1 m.

1.1. Însumarea în formula (III/1) se face ţinând seama de următoarele situaţii (v. fig. III/1):

- când inundarea se produce înainte de realizarea construcţiei (cazul preumezirii), se va calcula:

img = gi - 0i + 0,01 (III/2)

unde:

gi este tasarea specifică a pământului umezit, corespunzătoare presiunii geologice a pământului inundat

(gi);

0i este tasarea specifică a pământului umezit, corespunzătoare unei presiuni egale cu rezistenţa

structurală (0)

- când inundarea se produce după realizarea construcţiei se va calcula valoarea redusă:

imgr = gi - pn (III/3)

unde:

pn este tasarea specifică a pământului natural corespunzătoare presiunii pn = gn + z (sarcina geologică

a pământului natural plus presiunea sub fundaţie la adâncimea z calculată conform STAS 3300/2-85).

Pentru ambele situaţii se va stabili hsup şi hinf din condiţia 0 < gi; dacă pe adâncime sunt zone în care 0

< gi, pe acestea nu se face însumarea (se consideră img = 0)

2. Tasarea suplimentară prin umezire sub încărcarea transmisă de fundaţie (Imp) se calculează cu formula:

(cm) (III/4)

în care:

imp este tasarea specifică suplimentară prin umezire a stratului de pământ de ordinul i.

hi grosimea stratului de pământ de ordinul i )în m), se stabileşte ca la pct. 1.

m coeficientul condiţiilor de lucru, conf. Pct. 2.3.

Df adâncimea de fundare.

2.1. Valoarea imp se calculează pe baza curbei de compresiune – tasare, obţinută pentru pământul inundat iniţial (v. fig. III/1) cu ajutorul relaţiei:

imp = pi - pi (III/5)

în care:

pi - tasarea specifică a probei inundate de la început, pentru presiunea pi = gi + z;

gi - tasarea specifică a probei inundate pentru presiunea gi

în care:

gi - este presiunea geologică a depozitului în stare inundată, corespunzătoare adâncimii z, a mijlocului

stratului elementar,

z - presiunea sub fundaţie, la adâncimea z, calculată conform STAS 3300/2-85.

Dacă pe adâncime sunt zone în care 0 > gi, pe acestea valoarea imp se calculează cu formula:

Imp = pi - 0i + 0,01 (III/6)

2.2. Însumarea în formula (III/4) se face pentru toate straturile de pământ aflate sub fundaţie, până la o

adâncime hdef sub care z < 0,1 . gi.

2.3. Valoarea coeficientului condiţiilor de lucru se va lua astfel (B = lăţimea fundaţiei):

- pentru B > 12 m se ia egal cu 1 pentru toate straturile de pământ din cuprinsul zonei cu sensibilitate la umezire;

- pentru B < 3 m se calculează cu formula:

(III/7)

unde:

p - este presiunea medie pe talpa fundaţiei, în kPa;

0 - rezistenţa structurală a stratului de loess considerat, în kPa.

- pentru 3 m < B < 12 m, se determină prin interpolare între valorile m, obţinute pentru B=3 m şi B=12 m.

3. tasările suplimentare, diferenţele de tasare suplimentară şi înclinările fundaţiilor izolate din zona de infiltrare a apei, lateral faţă de sursa de umezire (fig. III/2) se vor determina ţinând seama de limita h a

zonei de umezire a straturilor inferioare, determinate cu formula:

(III/8)

unde:

Df - este adâncimea de fundare faţă de cota terenului nivelat;

hdef - adâncimea zonei de deformaţie sub talpa fundaţiei (v. Pct. 2.2.)

x - distanţa de la limita sursei de umezire până la axa fundaţiei analizate;

m - coeficient, care ia în considerare variaţia posibilă a unghiului de infiltrare laterală a apei în raport cu

sursa de umezire, datorită stratificaţiei terenului, care se va lua:

pentru terenuri omogene m = 1;

dacă straturile superioare sunt mai p

ermeabile decât cele inferioare m = 5;

dacă straturile superioare sunt mai puţin permeabile decât cele inferioare m = 0,7;

hs - adâncimea la care se află sursa de umezire faţă de cota terenului nivelat;

- unghiul de infiltrare a apei în teren, care se aia:

pentru loessuri şi pământuri loessoide nisipoase =35o

pentru pământuri loessoide argiloase

= 50o;

distanţa l de la sursa de umezire, pe care se manifestă neuniformitatea tasărilor suplimentare (fig. III/3) se determină cu formula:

I = (Df + hdef - hs)m . tg (III/9)

unde notaţiile sunt aceleaşi ca în formula III/8.

4. valoarea tasării maxime la umezire ( ) din greutatea proprie a pământului (fig. III.3.a) care are loc la umezirea intensivă de sus în jos pe suprafeţe mai mari decât grosimea pachetului de PSU sau în cazul

ridicării nivelului apei subterane, se determină cu formula III/4.

În cazul ridicării nivelului apei subterane sau al umidificării lente a terenului de fundare, însumarea se va face numai în limitele acelei părţi din zona de tasare sub greutatea proprie, în care loc creşterea

umidităţii.

5. tasarea probabilă la umezire sub greutatea proprie ( ) a suprafeţei terenurilor din grupa b, la umeziri locale, de scurtă durată, pe suprafeţe cu dimensiuni b mai mici decât grosimea h a stratului sensibil la

umezire (fig. III/3-b) se determină cu formula:

(III/10)

6. Tasarea la umezire sub greutatea proprie a pământului, în diferite puncte ale suprafeţei de inundare şi în afara ei se determină cu formula:

(III/11)

unde:

- este tasarea maximă la umezire sau tasarea probabilă la umezire, sub greutate proprie, în centrul suprafeţei de umezire (inundare), determinată conf. Pct. 4 sau pct. 5 din prezenta anexă, în cm;

x - distanţa, în cm, in centrul suprafeţei inundate sau de la limita părţii orizontale a suprafeţei deformate a terenului, până la punctul în care se determină mărimea tasării (în limitele 0<x<r);

r - lungimea de calcul, în cm, a porţiunii curbilinii a suprafeţei deformate a terenului, se determină cu formula:

r = h(0,5+ m . tg) (III/12)

în care notaţiile sunt aceleaşi cu cele din formulele III/8 şi III/10.

7. Exemplul de calcul

În fig. III/4 se arată, pentru loessul de Galaţi, modul de evaluare a tasărilor calculate (din greutate proprie şi sub încărcarea transmisă de fundaţie) comparativ cu cele măsurate, pentru lada de încărcare de

10x10m2.

[top]

ANEXA IV

PRESIUNI CONVENŢIONALE DE CALCUL (pconv) PENTRU TERENURILE PE FUNDARE CONSTITUITE DIN PĂMÂNTURI SENSIBILE LA UMEZIRE AVÂND Sr

0,8

Tabel IV/1

NATURA PĂMÂNTULUI

PĂMÂNT NATURAL PĂMÂNT COMPACTAT

d=1,35

kN/m3

d=1,55

kN/m3

d=1,60

kN/m3

d=1,70

kN/m3

pconv [kPa]

LOESS 120 150 170 190

PĂMÂNT LOESSOID NISIPOS

140 170 180 200

PĂMÂNT LOESSOID ARGILOS

150 180 200 220

Presiunile convenţionale pconv. se determină luând în considerare valorile de bază pconv din tabelul de mai sus, care se corectează conform STAS 3300/2-85, Anexa B, cap. B2.

Pentru valori intermediare ale pd, valorile pconv se determină prin interpolare.

OBSERVAŢII:

Pentru intervalele de mai sus, valorile minime corespund PSU foarte umede (Sr=0,8), iar cele maxime celor uscate Sr = 0,4.

1. Pentru PSU cu densităţi în stare uscată şi grade de saturaţie intermediare, valorile pconv se determină prin interpolare.

2. Presiunile pconv date în tabelul IV/1 corespund unei adâncimi de fundare de cel puţin 1,9 m şi pentru fundaţii de lăţime B = 1,0.

Pentru adâncimi D < 1,0 m, pconv se determină prin interpolare între valoarea pconv stabilită pentru D = 1,0 şi 0,5 pconv pentru D = 0.

3. Pentru elemente portante, fundate pe teren neconsolidat se vor avea în vedere următoarele:

- dimensiunile în plan ale fundaţiei se vor stabili potrivit prevederilor STAS 3300/1-83 şi STAS 3300/2-85, având în vedere ca dimensiunea minimă a fundaţiei să nu fie mai mică de 0,6 m;

- pentru lăţimi ale fundaţiei B = 0,6 m, presiunea convenţională de calcul se va lua 2/3 din valoarea corespunzătoare lăţimii B = 1,0, iar pentru lăţimi intermediare se va interpola liniar;

- pentru fundaţiile exterioare, adâncimea de fundare va fi de minimum 1,5 m în cazul construcţiilor din clasele de importanţă I...II şi de minimum 1,0 pentru cele din clasele de importanţă III şi IV. Pentru

fundaţiile interioare, adâncimile minime de fundare vor fi de 1,0 m şi respectiv 0,6 m;

- tălpile fundaţiilor se vor găsi sub pardoseala subsolului cu minimum 0,80 m în cazul construcţiilor din clasele de importanţă I – II şi cu 0,60 m în cazul construcţiilor de importanţă III şi IV;

- fundarea trebuie să se facă în mod obligatoriu sub zona cu frecvente găuri de rozătoare şi trebuie să depăşească stratul vegetal.

[top]

ANEXA V

VALORI LIMITĂ ALE DEFORMAŢIILOR BLOCURILOR DE LOCUINŢE FUNDATE PE PĂMÂNTURI SENSIBILE LA UMEZIRE

1. OBIECT

În procesul de comportare a clădirilor şi construcţiilor fundate pe PSU este necesară o limitare a valorilor deformaţiilor ce pot lua naştere în terenul de fundaţie şi care pot induce în structurile construcţiilor,

eforturi suplimentare de valori apreciabile.

Această limitare trebuie realizată prin practicarea unor măsuri tehnice adecvate caracteristicilor tipului de PSU, pe care se fundează construcţia respectivă.

2. MĂSURI TEHNICE PENTRU REDUCEREA DEFORMAŢIILOR TERENURILOR DE FUNDAŢIE ALCĂTUITE DIN PSU

Măsurile tehnice pentru reducerea deformaţiilor PSU sunt în funcţie de caracteristicile sistemelor structurale şi de cele ale terenului de fundaţie (v. Normativul C 29-85).

În ceea ce priveşte structurile construcţiilor, se vor avea în vedere următoarele măsuri tehnice:

2.a. reducerea lungimilor tronsoanelor de clădiri la nivelul unor sisteme structurale de lungimi medii (1,5 < L/H < 2,5) sau cruste (L/H < 1,5);

2.b. conformarea corpului propriu-zis de clădire cu o infrastructură de mare rigiditate, alcătuită din tălpi de fundaţie dispuse ordonat pe cele două direcţii principale, legate spaţial prin corpurile de fundaţii rigide şi

închise la partea superioară printr-un planşeu de beton armat, realizat în tehnologie monolită.

Această infrastructură poate fi dimensionată şi armată potrivit prevederilor Instrucţiunii nr. 106/1976.

2.c. ordonarea elementelor structurale cu masele dispuse cât mai uniform pe cele două axe principale de inerţie, astfel încât să se evite asimetriile şi salturile de rigiditate între succesiunea de secţiuni

caracteristice pe fiecare din cele trei axe ale structurii;

2.d. ordonarea golurilor funcţionale, astfel, încât să se evite obţinerea de secţiuni slăbite pe întreaga verticală, cu scopul de a înlătura cunoscutele efecte slăbite pe întreaga verticală, cu scopul de a înlătura

cunoscutele efecte de forfecare parapet-buiandrug şi de a introduce cât mai mult în lucru şaibele rigide ale planşeelor;

2.e. dispunerea de rosturi între tronsoanele de clădiri conformate aşa cum s-a arătat la pct. A de mai sus şi dimensionarea acestor rosturi pentru evitarea coliziunilor dintre tronsoane;

2.f. dimensionarea suplimentară a grinzilor planşeelor pentru preluarea tensiunilor suplimentare, intervenite în mod accidental în cazul unor solicitări suplimentare incluse de tasările neuniforme ale

terenurilor de fundaţie şi care ar depăşi capacitatea de preluare a lor de către infrastructură.

3. VALORI LIMITĂ ALE DEFORMAŢIILOR

Stabilirea valorilor deformaţiilor efective ale clădirilor se efectuează pe baza citirilor periodice organizate, ale deplasărilor verticale ale unor puncte caracteristice ale construcţiilor.

Citirile se efectuează prin metode topografice de precizie, efectuate cu ajutorul unor instrumente de înaltă precizie şi care sunt raportate la un reper fix local.

Punctele caracteristice ale construcţiei sunt materializate pe soclul construcţiei pe baza unei scheme de amplasare elaborat odată cu proiectul şi ele cuprind reperi metalici mobili, care se execută şi se

montează pe soclu, potrivit prevederilor normativului de specialitate.

Prelucrarea citirilor obţinute astfel se face conform prevederilor din fig. V/1. În afara valorilor caracteristicilor, pentru fiecare direcţie este necesară şi întocmirea graficelor de evoluţie a tasărilor, pe

baza citirilor periodice efectuate şi stabilirea ratelor reale şi medii lunare.

Valorile obţinute din aceste prelucrări se compară cu valorile limită reproduse în tabelul V/1 şi se trag concluzii asupra măsurilor care se impun privind siguranţa şi stabilitatea construcţiei la efectele tasărilor

neuniforme.

Tabelul V/1

Caracteristica Simbol U/M Tipul de structură L/H Valoarea

limită

Tasarea absolută

Si mm Clădiri cu structura din zidărie

1,0-1,5 1,5-2,5

>2,5

100 60 3

Clădiri cu structura din cadre b.a.

1 1-2 >2

70 50 30

Clădiri cu structura de tip dual

1-1,5 1,5-2,5

>2,5

180 120 80

Clădiri cu structura din pereţi din b.a.

1-20 >2

250 150

Tasarea relativă

1x10-

3 Clădiri cu structura din zidărie portantă

1,5 >1,5

2,5 1,5

Clădiri cu structura în cadre din b.a.

1-1,5 >1,5

2 1

Clădiri cu structura de tip dual

1-2 >2

5

3

Clădiri cu structura din pereţi din b.a.

2 >2

8 4

Încovoiere relativă

1x10-

3 Clădiri cu structura din zidărie portantă

1,5 3

Idem cu placaj din cărămidă aparentă

>1,5 0,7-1 1

Clădiri cu structura de tip dual

1-2 >2

5 3

Clădiri cu structura din pereţi din b.a.

2 >2

9 5,2

Rata maximă lunară a tasării absolute

max. s30=

= St - St-1

mm Clădiri cu structura din zidărie portantă

1,5 >1,5

3

2,5

Clădiri cu structura în cadre din b.a.

1-2 >2

2,5 1,5

Clădiri cu structura de tip dual

2 >2

3 2

Clădiri cu structura din pereţi din b.a.

2 >2

4 3

Înclinarea clădirilor

1x10-

3 Toate tipurile de clădiri - 4

NOTĂ:

În tabel s-au utilizat următoarele notaţii:

Si = tasarea absolută a unui punct de pe conturul clădirii (i=1...n);

Sr= tasarea relativă între două puncte de pe conturul clădirii (i, i-1), raportată la distanţa dintre ele;

d = distanţa dintre punctele i şi respectiv i-1;

ir = încovoierea relativă a unei părţi de clădire, limitată de două puncte i, i-1, separate prin distanţa L şi dată de raportul dintre săgeata maximă dintre cele două puncte (fmax) şi, respectiv, lungimea laturii L (ir =

fmax/L);

fmax = deplasarea maximă pe verticală dintre cele două puncte de capăt ale părţii de clădire considerate;

= rata maximă lunară a tasării absolute a unui punct i, dat de diferenţa dintre cele două citiri lunare St-St-l;

L/H = cu semnificaţiile obişnuite.

Interpretările privind diferenţele dintre valorile obţinute din calcul şi cele incluse în tabelul V/1 se vor definitiva de către specialişti în probleme de geotehnică şi fundaţii şi structuri de construcţii.

[top]

ANEXA VI

LISTA PRINCIPALELOR REGLEMENTĂRI TEHNICE CARE SUNT COMPLEMENTARE NORMATIVULUI

A/DOMENIUL INSTALAŢII

La proiectarea şi executarea instalaţiilor hidraulice şi termice din exteriorul clădirilor amplasate pe PSU, precum şi a instalaţiilor sanitare şi de încălzire din interiorul acestor clădiri, se va ţine seama de prevederile reglementărilor tehnice din această anexă numai în măsura în care prevederile

acestora nu sunt contrare prevederilor din prezentul normativ.

I.1/1978 – Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor tehnico-sanitare şi tehnologice cu ţevi din PVC neplastifiat.

I.5/1998 – Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare.

I6/2000 – Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.

I7/1999 – Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V curent alternativ şi 1500 V curent continuu.

I9/2001 – Proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare.

I13/2001 – Normativ de proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală.

I.22/1999 – Normativ de proiectarea şi executarea lucrărilor de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor.

NP 003-1996 – Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor tehnico-sanitare şi tehnologice cu ţevi din polipropilenă.

NP 029-98 – Normativul de proiectare şi execuţie pentru reţele termice cu conducte preizolate montate în sol utilizate la transportul agentului termic de încălzire şi a apei calde de consum.

GP 043/1999 – Ghid privind proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare cu conducte PVC, polietilenă şi polipropilenă.

STAS 4163/1995 – Alimentări cu apă. Reţele de distribuţie. Prescripţii fundamentale de proiectare.

SREN 752-1/1998 – Reţele de canalizare în exteriorul clădirilor. Partea I.

STAS 6054/1977 – Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheţ. Zonarea teritoriului României.

P118/1999 – Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor.

B/DOMENIUL CONSTRUCŢII

C 168-1980 – Instrucţiuni tehnice pentru consolidarea pământurilor sensibile la umezire a nisipurilor.

C 227-1988 – Norme tehnice privind utilizarea geotextilelor şi geomembranelor la lucrări de construcţii.

P 125-1984 – Îndrumător tehnic pentru studiul proprietăţilor pământurilor necorozive lichefiabile.

P70-1979 – Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri cu umflături şi contracţii mari (PUCM).

C241-1992 – Metodologie de determinare a caracteristicilor dinamice ale terenului de fundare la solicitări seismice.

C61-1974 – Instrucţiuni tehnice pentru determinare tasării construcţiilor de locuinţe social-culturale şi industriale prin metode topografice.

C245-1993 – Îndrumător tehnic pentru proiectarea şi executarea minipiloţilor foraţi.

C252-1994 – Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea, executarea şi recepţionarea piloţilor scurţi, turnaţi pe loc prin vibropresare.

GE 029-1997 – Ghid practic privind tehnologia de execuţie a piloţilor pentru fundaţie.

[top]