nona gamel - un suras ca o raza de soare

8/10/2019 Nona Gamel - Un Suras CA o Raza de Soare

http://slidepdf.com/reader/full/nona-gamel-un-suras-ca-o-raza-de-soare 1/154

NONA GAMEL

Un surâs ca o

raz` de soareTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

IOAN DR~GHICI.

ALCRIS



Capitolul 1

Hugues \nchise u[a \n spatele lui [i cercet` \nc`perea cuprivirea. Doctorul Collins \i l`udase meritele acestei psihologeafirmând c` ob]inuse rezultate excelente \n cazuri similare cucel al lui Meredith. |ncrunt` sprâncenele [i se a[ez` \ntr-unfotoliu nou-nou], cum ar`ta de altfel toat` mica sal` dea[teptare.

Era o \nc`pere cu un aspect confortabil. Canapeaua [iscaunele erau acoperite cu un material \nflorat \n tonuri pastel,care se armoniza perfect cu mocheta de culoarea filde[ului, vizibil pus` de curând.

Conform spuselor doctorului Collins, se a[tepta s` \ntâl-neasc` o psiholog` experimentat`, \nvechit` \n meserie, [i elcerceta locul cu oarecare uimire. Revistele care z`ceau pem`su]a joas` se adresau mai cu seam` adolescen]ilor, cuexcep]ia a dou` reviste sportive.

R`sfoi distrat una dintre ele. |i era imposibil s` se concen-treze asupra lecturii \n momentul acesta. Un singur gând \l pre-

ocupa: s` vin` \n ajutorul surorii sale. |ncerc` s` vad` \nc`perea



cu ochii lui Meredith. Se va sim]i oare suficient de \n largul eaici, ca s`-[i dest`inuiasc` temerile psihologei? Aceasta \i va inspra oare \ncredere?

Hugues z`ri o u[` care permitea probabil accesul \n biroulterapeutei. |ncepu s-o fixeze cu ner`bdare. Ceasul lui ar`ta oradou`. Doctori]a Simpson nu va \ntârzia f`r` \ndoial` s` se arate.

Hugues se \ntorsese din Nepal seara trecut` [i starea \n careo g`sise pe sora lui \l alarmase. De aceea, \ncepuse imediatdemersurile necesare pentru a \ncerca s` \ndrepte lucrurile.Fiecare minut care trecea i se p`rea de o importan]` capital`. Pede alt` parte, era foarte exigent \n ceea ce privea punctualitatea[i se preg`tea s` tune [i s` fulgere \mpotriva doctori]ei când auziun zgomot \n spatele u[ii.

Se ridic` imediat [i avans` spre doctori]a Simpson, cu mâna\ntins`, \ncercând s`-[i ascund` surpriza. Rebecca Simpson erafoarte diferit` de ceea ce-[i imaginase. Mai tân`r` decât el, nu eralipsit` de farmec. El \i \ntinse mâna privind cu aten]ie aceast` fa]cu tr`s`turi ascu]ite. Nu era cu adev`rat frumoas` cu p`rul des [icastaniu strâns \n coc la ceaf`, dar ochii ei migdala]i sclipeau deinteligen]`.

El o urm` \n cabinet, observând c` taiorul gri-deschis nudezv`luia mare lucru din silueta ei. Redeveni imediat st`pân pesine. Scopul vizitei lui nu era legat de m`surile interlocutoareisale...

|nc`perea aceasta, asemenea s`lii de a[teptare, degaja calm [iconfort. Aici te sim]eai \n siguran]`. Doctori]a Simpson \[i relulocul, \n spatele unui vechi birou din lemn de acaju datând de la\nceputul secolului. Ea \i indic` un scaun din fa]a ei. El se a[ez`observând c` \nc`perea era amenajat` ca un salon, cu o canapea

[i fotolii.

6 NONA GAMEL



Privirea lui se \ndrept` apoi spre tân`ra femeie. Cenu[iul- verzui al ochilor ei adumbri]i de gene lungi negre \i accentuapaloarea tenului. Gura ei c`rnoas` era foarte u[or rujat` [i purtadrept orice bijuterie o pereche de cercei mari de aur.

Ea \[i \ncrunt` pu]in sprâncenele [i tu[i u[or ca s`-[i readuc`la realitate ipoteticul pacient.

– Ierta]i-m ,̀ murmur̀ el zâmbind. Suport urm r̀ile decalajului orarEa cl`tin` din cap, vizibil pu]in convins`. Cum s` nu se arate

sever`, de vreme ce el o supusese unei inspec]ii cam \ndr`zne]e...Lu` un mic carnet care se afla pe masa ei de lucru. – Bine, care este obiectul vizitei dumneavoastr`? se interes`

ea cu o voce u[or r`gu[it`. – De fapt, este vorba despre sora mea. Medicul ei curant, doc-

torul Collins, mi-a recomandat s` m` adresez dumneavoastr`.Se opri, ne[tiind foarte bine cu ce s` \nceap`. Trebuia s`-i vor-

beasc` oare despre [ocul pe care-l \ncercase rev`zând-o pe Merila aeroport, dup` doi ani de absen]`? Despre \nf`]i[area eipl`pând` [i despre refuzul ei de a mânca, oricât de mult st`teala mas`? Oft`, \ntrebându-se dac` nu era preferabil s` abordezeimediat problema mamei lor. S`-i vorbeasc` despre cele patruc`s`torii succesive ale ei [i despre noul lor tat` vitreg.

Hugues \[i drese glasul, dar Rebecca Simpson se hot`r\ s` intervin` – Voi \ncerca s` v` u[urez sarcina explicându-v` metodelemele de lucru.El \ncuviin]` cu un semn din cap. – Sunt specializat` \n terapia familial`. Asta \nseamn` c`

primesc \ntreaga familie pentru a trata adolescentul. |n general,refuz s` m` ocup de pacient \n mod individual. Mi se \ntâmpl`ocazional s` primesc cupluri f`r` copiii lor, dar niciodat` copii

f`r` p`rin]ii lor.

UN SURÂS CA O RAZ~ DE SOARE 7



– |n]eleg... zise el.|i era greu s` [i-o imagineze pe mama lui [i pe noul ei so],

Georges, asistând cu regularitate la [edin]e de pshihoterapie \ncompania lui Meri. Ei erau ferm convin[i c` fata se sim]ea de mnune [i c` totul era \n ordine. Nu vor accepta niciodat` s` participela aceast` interven]ie care i-ar obliga s` fie pu[i din nou \n discu]ie

– Ce \n]elegi prin „familie“? \ntreb` el \n cele din urm`.El ar fi fost \ncântat s-o \nso]easc` pe Meredith [i s-o ajute s`-[

recapete rapid echilibrul psihic. – Oamenii care locuiesc cu persoana aflat` \n dificultate.

Uneori, cei care tr`iesc \n alt` parte, dar sunt totu[i parte inte-grant` din universul pacientului. |n cazuri deosebite, insist caoricine s` participe la [edin]e.

– Pentru ca s` v` m`rturisesc totul, cred c` va fi destul de difi-cil s`-i fac s` vin` pe to]i trei, aproximativ o dat` pe s`pt`mân`:mama mea, al patrulea ei so] [i sora mea. |n ceea ce o prive[tepe aceasta din urm`, ea se va dovedi cu siguran]` cea mai reti-cent`, dar iau asupra mea sarcina de-a o covinge, cu riscul de afolosi maniera forte.

T`cu apoi, \ncercând s`-[i imagineze tabloul familial...Meredith, slab` ca un ]âr, \n uniforma ei [colar`, ar r`mâne ghe-muit` \ntr-un col]. Mama lor va fi, evident, \mbr`cat` elegant [iperfect coafat`. Conform obiceiului, va monopoliza conversa]iacu acea frumoas` siguran]` care o caracteriza.

{i apoi, va mai fi acolo George. Cu maxilarul p`trat, cu\nf`]i[area energic` [i carura impun`toare. George, care vaaproba cu un semn din cap cel mai ne\nsemnat gest sau cuvântal so]iei lui.

Hugues \[i trecu mâna peste frunte. Vor refuza cu siguran]`

s` se lanseze \n aceast` aventur`. Avusese nevoie de nu mai

8 NONA GAMEL



pu]in de trei ore ca s` le explice cât de important era s` ia leg`turacu doctorul Collins. La sfâr[itul conversa]iei lor telefonice, atuncând el rostise cuvântul „psiholog“, Sybil se f`cuse stacojie la faIat` de ce nu se \ndoia o singur` clip` de r`spunsul lor...

– De ce sufer` exact sora dumneavoastr`? se interes` doc-tori]a Simpson.

– Nu mai m`nânc`.Urm`ri cu aten]ie fa]a interlocutoarei, a[teptându-se s` citeasc`

pe ea vreo reac]ie, dar aceasta nu se desp`r]i de calmul ei. – Acum doi ani, când am p`r`sit-o, continu` el, avea

acea \nf`]i[are buc`lat` a copiilor de vârsta ei. M` gândeamc`-[i va pierde pu]in din greutate crescând, dar nu c` vaajunge s` semene cu un arac! Medicul ei curant mi-a spusc` a pierdut [apte kilograme \ntr-un an; La vârsta ei, astapoate avea consecin]e serioase. Dac` nu re\ncepe s` sehr`neasc` normal, m` tem ca starea ei de s`n`tate s` nudevin` alarmant`.

– Unde se afl` tat`l acestei adolescente?Hugues ridic` din umeri. – A fost penultimul so] al mamei. El nu se interesa decât

foarte pu]in de Meri. Cred c` tr`ie[te actualmente \n Germania. – S-ar p`rea c` stabilitatea nu este proprie familiei

dumneavoastr`, remarc` ea pe un ton neutru. – |ntr-adev`r, \ncuviin]` el cu o grimas`.Numeroasele c`s`torii ale mamei lui sem`nau mai mult cu ni[te

pofte subite decât cu dorin]a profund` de a se uni cu cineva.Soarele se ascunse \n spatele norilor [i câtva timp \nc`perea

se cufund` \n penumbr`. Hugues se surprinse din nou c` ocerceteaz` atent pe Rebecca Simpson. Lumina difuz` \i accentua

cenu[iul ochilor.




– Ce ar trebui f`cut, dup` p`rerea dumneavoastr`? \ntreb` el. – Personal, consider psihoterapia familial` deosebit de efi-

cace pentru \ngrijirea anorexicilor, adic` a celor care sufer` deinapeten]`, de lipsa poftei de mâncare.

El cl`tin` din cap cu un gest de ner`bdare. Cuno[tea desigur c` r`ul de care suferea sora lui se numea „anorexie“. Nu sedeplasase pân` aici ca s` afle acest diagnostic, ci mai degrab`pentru a \ncerca s`-i g`seasc` o solu]ie.

– Genul acesta de problem` este \n mod obi[nuit legat demedicul de familie, relu` ea. |n consecin]`, mi se pare funda-mental ca \ntreaga familie s` participe la [edin]e.

Tonul straniu al vocii ei \l captiva. – Potrivit spuselor dumneavoastr`, exist` totu[i pu]ine spe-

ran]e ca p`rin]ii s` se supun` acestui tratament, nu-i a[a? – Eu... a[ putea s-o \nso]esc pe Meredith. Vreau s` spun,

prin asta, s` asist la [edin]e. La urma urmei, este sora mea vitreg`...

– Dup` cum mi s-a p`rut c` \n]eleg, n-a]i v`zut-o de doi ani? – |ntr-adev`r. |n aceast` perioad` de timp am lucrat \n Nepal.

Dac` a[ fi putut ghici c` sl`be[te, a[ fi \ncercat s` m` \ntorc mairepede. Dar nici \n scrisorile ei [i nici \n cele ale p`rin]ilor nu sef`cea aluzie la vreo problem` de genul acesta. {i nu mi-au trimisniciodat` fotografii. – Nepal, repet` Rebecca Simpson, vis`toare. Este f`r`\ndoial` o ]ar` minunat` pentru oamenii care practic` escaladele\n mun]i.

– Eu n-am riscat s-o fac decât o dat`. – De ce? – Traseele acelea sunt extenuante, explic` el cu un aer

obosit.

10 NONA GAMEL



Trebuia s` se duc` acas`, s` fac` un du[ [i s` se \ntind` \n pat.Reu[ea doar cu pre]ul unui efort supraomenesc s`-[i ]in` ochiideschi[i, a]inti]i asupra interlocutoarei sale. Un surâs trec`tor \iilumin` acesteia fa]a pân` atunci serioas` [i el o g`si dintr-o dat`frumoas`.

Via]a lui sem`na cu un infern dup` ce-[i v`zuse sora la aero-port [i n-o recunoscuse decât pentru c` st`tea lâng` mama lui.|n ciuda senza]iei de epuizare \mpotriva c`reia \ncerca s` lupte,aceast` prezen]` feminin` \i d`dea un sentiment de siguran]`.Tensiunea nervoas` care-l st`pânea dup` revenierea \n StateleUnite se risipea \ncetul cu \ncetul.

Poseda poate un talent ciudat pentru a-i face pe oameni s` sesimt` \n largul lor. Dac` a[a st`teau lucrurile, \i va fi de mare ajutor surorii lui.

– Cred c` ar fi preferabil s` v` duce]i sora la una dintrecolegele mele, declar` ea atunci. Este vorba \n acela[i timp [i deo prieten`, \n care [tiu c` ve]i putea avea \ncredere. Practic` psi-hoterapia de grup cu câ]iva adolescen]i care sufer` de anorexie[i, pân` acum, a ob]inut rezultate excelente.

Ea deschise sertarul central al biroului [i scoase o carte de vizit` pe care i-o \ntinse. Pe ea era \nscris numele AliceFairweather, cu adresa cabinetului [i num`rul de telefon.

Hugues \[i ridic` ochii. – Doctorul Collins, medicul curant al surorii mele, mi-al`udat \ndelung meritele dumneavoastr`...

Ezit` o clip` \nainte de a continua. – A[ prefera s-o \ngriji]i dumneavoastr` pe Meri.Rebecca Simpson se \ncrunt`. – Dac` dumneavoastr` crede]i c` ve]i reu[i s` le convinge]i

pe aceste trei persoane s` vin` cu regularitate \n cabinetul meu,




nu v`d, desigur, nici un inconvenient. |n caz contrar, \ns`, \mieste imposibil s` ac]ionez. Dar v-o recomand cu insisten]` pedoctori]a Fairweather.

Era \ncânt`toare... de[i \nc`p`]ânat`. Hugues suspin`, punân-du-[i un picior peste cel`lalt. Trebuia, a[adar, s` se resemneze s`contacteze o alt` psiholog`, \n timp ce el inten]iona deja s-o \ntâl-neasc` pe doctori]a Simpson pe un teren mai pu]in profesional.

Ochii lui se \ndreptar` atunci asupra diplomelor ag`]ate peperete. Erau completate cu numele de D. Rebecca Simpson.

– Mai ave]i [i alte \ntreb`ri de pus? \ntreb` ea.El \[i d`du seama c`, din nou, r`m`sese prea mult timp t`cut. – M` gândeam c`... \ncepu el.Inspir` adânc [i ad`ug`: – Nu sunt oare pu]in r s̀punz t̀or pentru aceast̀ stare a lucrurilor?

Poate c` asta nu s-ar fi \ntâmplat dac` nu eram plecat \n Nepal...Pândea o oarecare reac]ie pe figura ei, dar ea replic` lini[tit: – Vre]i s` spune]i c` sora dumneavoastr` a \ncetat s`

m`nânce dup` ce a]i plecat? – Este o eventualitate... N-a[ fi p`r`sit-o niciodat` dac` a[ fi

detectat cea mai mic` fisur` \n comportamentul ei. P`rea atât defericit` \n urm` cu doi ani... abia acum \n]eleg c` se bizuia multpe mine [i c` jucam \ntr-un fel rolul de tat`.

– Ce vârst` are? \ntreb` ea \ncet. – Treisprezece ani. – Intra a[adar \n pubertate \n momentul plec`rii dumnea-

voastr`.Ea schi]` un surâs [i el avu din nou impresia c` fa]a i se lumina – Copiii de vârsta asta sunt adeseori predispu[i la acest gen

de problem`, \i explic` ea. Este foarte probabil ca absen]a dum-

neavoastr` s` fi avut o influen]` asupra echilibrului ei.

12 NONA GAMEL



Hugues se ridic` [i se plimb` nervos prin \nc`pere \nainte dea se apleca pe fereastra care d`dea spre universul de beton almarilor edificii \nconjur`toare. |[i trecu privirea peste parcarea[i mica gr`din` a imobilului. Cerul era de un albastru str`lucitor,culoare specific` primelor zile de prim`var` la San Francisco.

Copacii se \mpodobeau cu o mul]ime de frunze de un verdepalid, iar cântecele p`s`rilor umpleau aerul. Dou` adolescentepe biciclete traversau strada râzând \n hohote. Sora lui ar fi tre-buit s` fie [i ea afar`, ca s` profite de acest soare frumos, s` steade vorb` cu prieteni de aceea[i vârst`, \n loc s` stea \nchis` \ncamera ei.

Hugues \nchise ochii, cople[it de aceast` situa]ie. De ce oabandonase pe Meredith? Sybil nu se ar`tase niciodat` deosebitde afectuoas` cu unica ei fiic`. Cu el fusese mult mai matern`,dar asta se \ntâmpla \n copil`ria lui, pe vremea când tat`l lui \nc`mai tr`ia.

De altfel, nu era cu adev`rat sigur c` ea luase cele mai bunehot`râri \n privin]a lui. Poate c` tat`l lui compensa aceast` lips`de sim] al responsabilit`]ii. Hugues nu acordase niciodat` cuadev`rat aten]ie acestei probleme.

Oricum ar fi fost, indiferen]a ei fa]` de Meri era incontesta-bil`. Nu se pref`cea c` se intereseaz` de ea decât \n prezen]a pri-etenilor sau a lui Georges. Meredith constituia un subiect deconversa]ie care-i permitea s` se pun` \n valoare.

Cât despre Georges, el nu se pasiona decât pentru golf [ima[ini. Se m`rginea s` critice comportarea fiicei lui vitregecând se ivea ocazia, [i considera c` sarcina lui educativ` seoprea aici.

P`r`sind casa cu doi ani \n urm`, Hugues [tia c` Meri o s`-i

lipseasc`. |i pl`cea felul \n care râdea la glumele lui, inter-




minabilele lor partide de tenis, \n fine, complicitatea lor. Dar nuconcepuse o singur` clip` c` plecarea lui va provoca un gol afec-tiv feti]ei care era ea atunci.

Doctori]a Simpson n-avea nici un mijloc s` verifice c`anorexia adolescentei era datorat` acestei lungi absen]e. Cutoate acestea, Hugues se sim]ea vinovat. Dac` ar fi r`mas \nCalifornia, sau cel pu]in \n Statele Unite, ar fi intervenit\nainte ca tulbur`rile lui Meri s` ajung` la asemenea pro-por]ii.

Sybil [i Georges nu remarcaser` nimic alarmant [i se\nc`p`]ânau s` afirme c` fata lor este s`n`toas` tun. O g`seaudesigur foarte \nd`r`tnic`, dar, \n orice caz, nu considerau c`problema era grav`.

– Presupun c` sora dumneavoastr` a crescut \ntr-un mediuburghez [i frecventeaz` un colegiu particular.

Tonul acestei voci \l readuse imediat pe Hugues la realitate. – Joac` f`r` \ndoial` tenis, este \nscris` la o [coal` de dans [i

poate chiar c` ia lec]ii de pian, continu` Rebecca Simpson.Ob]ine rezultate [colare onorabile, dar totu[i nu suficiente pen-tru a-i satisface \ntru totul sau pentru a-i impresiona pe p`rin]iiei. Este \ntotdeauna corect \mbr`cat`, prietenii ei apar]inaceleia[i clase sociale ca ea, [i comportarea ei este irepro[abil`.

El se \ntoarse spre tân`ra femeie. Aceasta st`tea acum picior peste picior [i el \i admir` fine]ea gleznelor. – Descrierea dumneavoastr` se potrive[te destul de bine lui

Meredith, murmur` el. – Simpl` rutin` profesional`! Oricum, cred c` ar trebui s`

evita]i s` v` consuma]i energia c`utând vinova]ii. |n starea actu-al` a lucrurilor, este mai important de \ncercat remedierea pro-

blemei decât s` i se caute originea.

14 NONA GAMEL



– S` ne imagin`m c` sunt r`spunz`tor de aceast` situa]ie. Cecomportare m-a]i sf`tui s` adopt?

Ea not` ceva \n carnetul ei [i reflect` \nainte de a r`spunde: – |mi este cam greu s` m` pronun] deoarece n-o

cunosc pe sora dumneavoastr`. Cu toate acestea, v-a[recomanda s` nu aborda]i capitolul hranei cu ea. |ncerca]is` r`mâne]i \n afara acestei probleme, \nconjurând-o toto-dat` cu afec]iunea dumneavoastr`. {i duce]i-o la AliceFairweather.

Puse stiloul pe mas`, ca [i cum considera \ntrevederea\ncheiat`. Hugues nu concepea totu[i s` plece \n felul acesta. Elar`t` una dintre diplomele ag`]ate pe perete [i \ntreb`:

– Ce \nseamn` acest „D.“ plasat \nainte de Rebecca SimpsonPeste buzele pline ale interlocutoarei lui trecu umbra unui

surâs. – De ce \mi pune]i aceast` \ntrebare? – Voiam s` v` spun pe nume, replic` el cu sinceritate, dar

mi-e greu s` ghicesc dac` este vorba de Diane, Dorothy, Daisysau altul...

Ea \[i \nclin` u[or capul [i-l cercet` cu acea expresie denep`truns care lui \i displ`cea atât de mult.

– Dominique? Danielle? Daphne? insist` el. – Prietenii \mi spun Rebecca, r`spunse ea \n cele din urm`,cu o voce blând`, \ntorcându-[i privirea.Ce \nsemna oare aceast` remarc`? Cu greu se putea consi-

dera drept unul dintre prietenii ei, de vreme ce tocmai ocunoscuse.

– Ah! {i ce nume v` da]i oamenilor pe care \i \ntâlni]i pentruprima dat`? se interes` el, cu o lic`rire ironic` \n fundul ochilor.

Ea nu-[i p`r`si aerul serios.




– Cred c` tot Rebecca. |n ceea ce-i prive[te pe pacien]ii mei,ei obi[nuisc s` m` numeasc` „doctori]a Simpson“.

El \n ce categorie intra oare? Se hot`r\ s` afle care esteadev`rul.

– |mi permite]i s` v` spun Rebecca? – Nu v`d nici un inconvenient, dac` \mi promite]i totodat`

s` recurge]i la serviciile Alicei Fairweather, r`spunse ea zâm-bind.

– |mi ve]i permite totu[i s` v` cer sfatul, din când \n când? – Nu ]in nicidecum s` intervin \n munca Alicei. Mi se pare

preferabil s` v` adresa]i ei dac` ave]i vreo incertitudine... \nm`sura \n care o va \ngriji pe sora dumneavoastr`, evident.

– Evident, repet` el.De ce \ng`duise s`-i spun` Rebecca, dac` n-avea nici o [ans`

s-o revad`? Nu manifesta, \n mod vizibil, nici cea mai mic`dorin]` de a-l \ntâlni din nou. Era f`r` \ndoial` c`s`torit` saulogodit`. Nu reu[i s`-[i st`pâneasc` un c`scat.

– Ierta]i-m`. M-am \ntors ieri sear` din Nepal [i n-am avutdeloc timp s` m` odihnesc.

Ea cl`tin` din cap [i el \n]elese c` \ntrevederea era \ncheiat`.Cele patruzeci [i cinci de minute cât dura fiecare vizit` trecuser`deja? O privi lung, ca [i cum voia s`-[i \ntip`reasc` \n memorietr`s`turile ei.Regret` o dat` mai mult c` p`rul ei era strâns la ceaf`, ceeace-i conferea o \nf`]i[are sever`. De atlfel, felul \n care se\mbr`ca nu era nici el al unei femei care dore[te s` atrag` privi-rile b`rba]ilor. {i cu toate acestea, vocea [i surâsul ei degajau unfarmec aproape magnetic. De ce oare nu zâmbea mai des?

– Ei bine, v` mul]umesc pentru ajutorul dumneavoastr`,

spuse el \ntinzându-i mâna. Sper s` am ocazia s` v` rev`d...

16 NONA GAMEL



Hugues ar fi invitat-o bucuros la cin` dac` ar fi z`rit cel maimic lic`r de interes \n privirea ei. Dar ea abia dac` renun]ase oclip` la atitudinea ei profesional` \n timpul \ntrevederii.

– A[ dori s` m` ]ine]i la curent cu progresele surorii dum-neavoastr`, declar` ea spre marea lui uimire.

Va avea cel pu]in o scuz` ca s`-i telefoneze... |nclin` capul [ise \ndrept` spre u[`.

– Pute]i ie[i [i pe aici, spuse ea ar`tându-i o u[` mic` de lâng`biroul ei. Pe aici, nimeni nu risc` s` aib` \ntâlniri incomode \nsala de a[teptare.

– Hm! Asta d` impresia unei plec`ri pe furi[ dup` o \ntâlnirenepermis`... V-a mai spus-o cineva?

Ea reflect` o clip`. – Nu. Sunte]i prima persoan` care face o astfel de observa]ie

Ca s` v` m`rturisesc totul, nu m-am gândit niciodat` la asta.

|[i \nso]i r`spunsul cu un surâs radios [i el sim]i brusc c`-llas` curajul. Se repezi pe culoar, ca s` nu cedze tenta]iei de ar`mâne.

Travers` parcarea imobilului [i, ajungând \n fa]a ma[inii sale,\[i ridic` ochii spre etajul al patrulea. I se p`ru c` distinge oumbr` la fereastr`. Privi mai atent, nu mai v`zu nimic [i ridic`din umeri.

Hugues se a[ez` la volanul ma[inii. Va \ncerca s-o mai \ntâl-neasc` pe doctori]a Rebecca Simpson. Cel pu]in \nc` o dat`.




Capitolul 2

Rebecca era aplecat` pe fereastr` atunci când Hugues Wellsajunse \n parcare. Se \ndep`rt` cu promptitudine când el \[i

ridic` privirea \n direc]ia ei. O v`zuse f`r` \ndoial`. De altfel, dece ar trebui s` se simt` jenat`? Nu avea oare obiceiul s` priveasc`afar` preg`tindu-se s`-l primeasc` pe pacientul urm`tor?

Arunc` o privire scurt` ceasului [i se a[ez` \n spatele vechiu-lui birou de lemn. Apar]inuse unuia dintre prietenii ei, care i-ld`ruise. |i rezervase la \nceput un loc de onoare \n casa ei, apoi\[i d`duse seama c` era mai folositor la cabinet, având \n vedere

timpul pe care-l petrecea aici.Era vorba de o mobil` foarte frumoas`, pe care prietenul ei o\ngrijise cu dragoste timp de cincizeci de ani. T`blia, patinat`,era acoperit` cu mici zgârieturi superficiale care dovedeau olung` experien]`. Aceast` mas` de lucru \i era drag` Rebecc`i [iera fericit` s-o reg`seasc` \n fiecare luni diminea]a.

Mângâie \ncet lemnul care mirosea pl`cut a cear`. |i mai r`mâneau

câteva minute de r`gaz \nainte de sosirea pacientului urm`tor.



Rebecca \[i \ncrunt` brusc sprâncenele. Uitase s`-i precizezelui Hugues Wells c` nu \ncasa onorarii pentru o prim` vizit`.Problemele materiale nu p`reau de altfel s`-l preocupe deloc. Avusese timp s` observe c` purta haine scumpe.

|n timpul consulta]iilor ei, avea rareori ocazia s` \ntâlneasc`b`rba]i de genul lui. Era obligat` s` recunoasc` faptul c` per-sonajul acesta o interesase cel pu]in la fel de mult ca obiectul vizitei sale. |ntoarcerea lui acas` nu va \ntârzia s-o ajute pe adolescent` s` se refac`. El nu avea, \n mod vizibil, obiceiul s`ocoleasc` problemele, ci mai curând s` le \nfrunte \n scopul dea le da rapid de cap`t.

Pe lâng` asta, absen]a lui \i permitea s` aib` o viziune obiec-tiv` asupra situa]iei, ceea ce nu era f`r` \ndoial` cazul nici almamei, nici al tat`lui vitreg. Aceste reg`siri familiale \l [ocaser

probabil [i-l tulburaser`.|n ciuda p`rului cre] pu]in prea lung, Rebecca fusese impre-sionat` favorabil de fizicul lui. Nasul lui u[or \ncovoiat [i musta]fin` ad`ugau caracter tr`s`turilor regulate, dar ea fusesefermecat` mai ales de privirea lui de jar. Atitudinea lui indica oanumit` siguran]`. Gesturile precise \i puneau \n valoare siluetaputernic` [i zvelt`.

Rebecca nu \ncercase de mult timp o asemenea atrac]ie pentruun b`rbat. Ea [tia totu[i c` nu avea aproape nici o [ans` s`-l revad`,deoarece i-o recomandase pe Alice. |i va telefona poate \ntr-o zi cs`-i vorbeasc` despre sora lui, dar nimic nu era mai pu]in sigur.

Mai bine s` fac` apel la acel sim] al realit`]ii cu care se mân-drea [i s` \nceteze s` se gâneasc` la Hugues Wells. Oricum, aveafoarte pu]in timp de consacrat unui b`rbat \n starea actual` a

lucrurilor. Via]a profesional` \i solicita toat` energia.




Un mic bec ro[u se aprinse pe biroul ei, semnalând sosireaurm`torului pacient.

Suspin` [i se ridic` pentru a \ntâmpina un copil de zece anicare suferea de cleptomanie, \nso]it de sora lui mai mare [i dep`rin]i.

** *

{ase ore mai târziu, Rebecca \nchidea u[a cabinetului s`u. Vizitele \ncepuser` la prânz [i ea lucrase de atunci f`r` \ntreru-pere, f`r` s`-[i acorde cea mai mic` pauz`. Majoritateapacien]ilor ei erau nevoi]i s` respecte orarul locului lor demunc`; drept urmare, cabinetul ei nu se golea la ora prânzului

[i la sfâr[itul dup`-amiezii. Mâncase un biscuit \ntre dou` con-sulta]ii [i se felicita pentru asta, deoarece acum se sim]ea preaobosit` ca s` g`teasc` [i chiar s` se a[eze la mas`.

Rebecca lu` liftul ca s` ajung` \n parcarea subteran` a imo-bilului [i se instal` cu un suspin de mul]umire \n Peugeot-ul eialb. Vehiculul acesta era pentru ea un simbol al luxului, dup`acei ani lungi de studii pe durata c`rora nu-[i permisese nici o

cheltuial` inutil`. Hugues Wells, care conducea probabil unPorsche sau un Mercedes, nu sim]ea cu siguran]` tot atâtapl`cere ca ea, urcând \n ma[ina lui.

Travers` str`zile din San Francisco, pu]in aglomerate la oraaceasta, apoi \ncetini \n sfâr[it \n fa]a micului imobil situat \ninima ora[ului. Cabinetul ei se g`sea \n cea mai apropiat`periferie [i ea str`b`tea \ntotdeauna acest drum \ntr-o jum`tate

de or`, cu o strângere de inim`. Ar fi preferat s` locuiasc` \ntr-o

20 NONA GAMEL



cas` cu gr`din`, \n \mprejurimile ora[ului San Francisco. Ladrept vorbind, \ns`, \[i petrecea atâtea ore \nchis` \n cabinetul ei\ncât ar fi profitat foarte pu]in de un mediu mai tihnit.

Evident, pisicile ei, Ferdinand [i Isabella, ar fi preferat s`-ia[tepte \ntoarcerea ]op`ind prin iarb`. Cu toate acestea, ea le[tia mai \n siguran]` \nchise \n apartament, la ad`post de auto-mobile [i de câinii din cartier.

Rebecca introduse o cartel` din plastic \ntr-o fant` special`,aflat` lâng` portalul de intrare, [i acesta se deschise \ncet. |[irecuper` cartela [i travers` aleea care ducea la garajul a c`rui u[`se ridic` ascult`toare.

– Rebecca!|ntoarse capul [i o descoperi pe Madeleine lâng` intrarea \n

garaj.

– Madeleine, \ntr-o sear` n-o s` te observ \n \ntuneric [i o s`trec cu ma[ina peste tine! exclam` ea sco]ând capul pe fereastr`.Trebuie s`-]i reamintesc c` e[ti \ns`rcinat` \n [apte luni [i c` aiputea s` te ar`]i mai prudent`?

Madeleine izbucni \n râs. – Trebuie s` recunosc c` am luat pu]in \n greutate, dar nu

sunt \nc` total neputincioas`! Cal tocmai s-a \ntors de la clinic`

[i am preg`tit o pizza. De ce n-ai cina cu noi? Va fi gata \n vredou`zeci de minute.Madeleine [i Cal locuiau \n imobilul vecin. – Excelent` idee! Asta \mi las` exact timpul necesar s` m`

schimb [i s` hr`nesc pisicile. Pe curând!Rebecca \[i puse ma[ina la ad`post \n garaj [i urc` la

apartamentul ei. Deschise u[a, ap`s` \ntrerup`torul [i \ncerc`

acela[i [oc pe care-l resim]ise \n urm` cu trei s`pt`mâni. Era




aproape o lun` de când se terminaser` lucr`rile de zugr`vire,dar \nc` nu se familiarizase cu noua \nf`]i[are a apartamentu-lui ei.

Nemul]umit` de tapetul cenu[iu care acoperea pere]ii,ceruse lucr`torilor s` zugr`veasc` holul, buc`t`ria [i salonul \nalb. Alesese un bleu cu nuan]e de mov pentru dormitor, \n caredomnea \nc` o mare dezordine, având \n vedere c` n-avusesedeloc timp s`-l rearanjeze.

Pisicile se apropiar` [i se frecar` torcând de gleznele ei.Rebecca le mângâie zâmbind.

– Nu m` lua]i drept proast`, le spuse ea. {tiu sigur c` nuduce]i lips` de afec]iune, ci mai curând de hran`. Nu sunte]idecât ni[te ipocrite!

|l culesese pe Ferdinand – un motan mare, tigrat, cu ochii

verzi – de pe strad`, cu câ]iva ani \n urm`. |[i d`duse seama c`,sosind \n acest apartament nou, se va sim]i foarte singur aici, dincauza num`rului mare de ore pe care ea le petrecea la cabinet.De aceea, \i cump`rase o tovar`[` cu blan` neagr` [i lucioas`,Isabella.

Tân`ra femeie \[i schimb` costumul sobru fust`-taior cu ni[teblugi [i un pulov`r din bumbac alb; dup` care deschise dulapul

din buc`t`rie [i scoase o sticl` de vin. Era o buc`t`reas` nepri-ceput` [i prefera de aceea s` contribuie \n felul acesta la masa luiCal [i a Madeleinei, decât s`-i pedepseasc` ducându-le una din-tre acele mixturi scârboase c`rora numai ea singur` le cuno[teasecretul!

Madeleine nu bea \n momentul acesta, dar Rebecca [tia c`so]ul acesteia, Cal, aprecia vinul. Turn` aceea[i cantitate de hran`

\n cele dou` boluri [i chem` animalele, care nu se l`sar` rugate.

22 NONA GAMEL



Cobor\ cu pa[i repezi [i str`b`tu cei câ]iva metri care odesp`r]eau de prietenii ei. |l s`rut` pe Cal pe obraz [i-i \ntinsesticla. Call [i cu ea se cunoscuser` \n facultate, apoi urmaseràcela[i stagiu de specializare \ntr-o clinic` psihiatric`. Acesta continua s` lucreze acolo cu jum`tate de norm`. |ntre timp, sec`s`torise cu Madeleine [i, datorit` vecin`t`]ii locuin]elor lor,Rebecca \i vedea cu regularitate.

Madeleine puse masa \n buc`t`rie [i se a[ezar` ca s` m`nânceenorma pizza care trona pe mas`.

– Ast`zi am vorbit la telefon cu Ed Blake, zise Cal. Mi-a cer ve[ti despre tine, Rebecca.

– Cal, te rog! exclam` Madeleine.De origine scandinav`, acesta avea p`r lung [i blond, iar

tenul lui deschis la culoare ro[ea la cea mai mic`

nemul]umire. |n clipa de fa]`, obrajii lui c`p`tar` o culoarestacojie. Rebecca lu` o \nghi]itur` de vin, ca [i cum nu remar-case nimic.

– Ai dreptate s` nu-i dai aten]ie, \i spuse Madeleine prieteneisale. A fost \ntotdeauna lipsit de tact.

– Nu-i adev`rat, protest` Cal. Pot s` m` ar`t foarte delicatcând este cazul. O cunosc \ns` pe Rebecca de mult timp [i con-

sider c` este mai important s`-i vorbesc deschis decât s` màscund \n spatele unor atitudini prevenitoare socotite de bon-ton \n societate.

Rebecca \[i ridic` \ncet privirea [i-[i d`du seama c` tân`rafemeie nu era deloc dispus` s` renun]e atât de u[or.

– Prietenia pe care i-o por]i Rebeccì nu-]i permite \n nici uncaz s-o superi. Nici m`car n-ar fi trebuit s` roste[ti numele lui Ed

Blake.




– {i de ce nu? insist` Cal balansându-se pe scaunul lui. Eds-a maturizat mult \n ultimul timp. Sunt ferm convins c` de acum\nainte este preg`tit s`-[i asume o leg`tur` sentimental` stabil`.{i cum Rebecca nu l-a g`sit \nc` pe b`rbatul vie]ii ei...

– E[ti \ngrozitor, Cal! Taci! \i arunc` tân`ra lui so]ie, ai c`reiobraji erau acum de un ro[u-aprins.

Rebecca \[i \nghi]i cu greutate nodul din gât \nainte de a sehot`r\ s` intervin`.

– La drept vorbind, cred c` nu voi mai accepta s` m`c`s`toresc cu Ed, chiar dac` mi-ar cere-o \n genunchi, declar` eacu calm. Am fost foarte naiv` pe vremea aceea, dar de atunci amevoluat. Prin urmare, dac` \]i vorbe[te despre mine, r`spunde-ic` \mi merge foarte bine [i schimb` vorba.

– Rebecca, [tii f`r` \ndoial` c` b`rba]ii care divor]eaz`

reflecteaz` de dou` ori \nainte de a se angaja \ntr-o alt` aventur`.Sunt convins c` Ed ]i-a apreciat \ntotdeauna calit`]ile la justa lo valoare.

Vizibil mul]umit de aceast` tirad`, Cal se servi cu ultimabucat` de pizza. Madeleine suspin` [i se ridic` ]inându-se demijloc.

– Dac` n-ave]i nimic \mpotriv`, eu trec \n salon; scaunele

sunt mai confortabile acolo.Cal se ridic` imediat ca s-o \nso]easc`. – Pun farfuriile \n ma[ina de sp`lat vase [i v` urmez, declar`

Rebecca, \nso]ind vorba cu fapta.Nu punea la \ndoial` bunele inten]ii ale lui Cal, dar aceast`

conversa]ie i se p`ruse dintre cele mai greu suportabile. Aventura ei cu Ed Blake fusese prima din existen]a ei [i \n stare

actual` a lucrurilor; se \ntreba dac` nu va fi [i ultima.

24 NONA GAMEL



De când \[i deschisese cabinetul nu \ntâlnea decât pu]ine per-soane ale sexului opus susceptibile s-o intereseze, iar munca oabsorbea atât de mult \ncât se apleca rareori asupra golului din via]a ei afectiv`.

Contrar a ceea ce afirmase Cal, se gândea la Ed mai des decâar fi trebuit. Se \ntreba [i acum care fuseser` motivele e[ecului esentimental. Câteodat`, \ntorcându-se acas` dup` o zi de munc`dur`, ardea de dorin]a de a-i povesti unele evenimente lui Ed. {iapoi \[i amintea brusc c` n-avea \ntâlnire cu el.

|nchise capacul ma[inii [i o conect`. Travers` sufrageria careera goal` [i cufundat` \n \ntuneric, apoi se \ndrept` \ncet spresalon. Cal [i Madeleine abia cump`raser` acest apartament carele \nghi]ea toate economiile [i unele \nc`peri nu erau \nc` aran- jate, din lips` de posibilit`]i.

Vocea lui Cal ajunse pân` la Rebecca. – Ea nu iese decât rareori. Are pu]ine [anse s`-l \ntâlneasc`pe alesul inimii lucrând cu o asemenea \ndârjire!

Madeleine era \ntins` alene pe o canapea tapi]at` cu catifeaalbastru-\nchis.

– Poate c` nu dore[te s` se lanseze imediat \ntr-o alt`leg`tur` sentimental`. De ce nu vorbim despre altceva pân` la

\ntoarcerea ei?Obrajii tinerei femei erau u[or colora]i [i Rebecca presu-puse c` discutaser` f`r` \ndoial` despre fosta ei leg`tur` cu Ed.Potrivit obiceiului s`u, Cal nu p`rea deloc hot`rât s` dea\napoi.

– Am o idee, continu` el entuziasmat. Ar trebui s`-i invit`mpe amândoi la cin`, f`r` s-o prevenim pe Rebecca despre

prezen]a lui Ed.




– Iat` propunerea cea mai stupid` pe care am auzit-o vreo-dat`! Ce se \ntâmpl` cu tine, Cal? De ce ]ii cu tot dinadinsul s`faci pe mijlocitorul?

– Tr`s`tura aceasta de caracter vine probabil de la mama.Trebuie oare s`-]i reamintesc c` ea ne-a prezentat pe unulceluilalt?

Rebecca alese acest moment ca s` apar`. P`trunse \n salon cuzâmbetul pe buze.

– Totul este \n ordine la buc`t`rie, anun]` ea pe un ton vesel. – E[ti o comoar`! Acum stai jos [i odihne[te-te. A trecut atâta

timp de când n-am stat de vorb`, s` profit`m de ocazie... dac` nelas` Cal r`gazul.

Acesta s`ri \n picioare. – Ca s` v` dovedesc noble]ea mea sufleteasc`, o s` m` retrag

la buc`t`rie ca s` preg`tesc un ceai. Ve]i putea astfel s` v` deda]iocupa]iei voastre preferate f`r` mine. Poate c` Rebecca va con-sim]i s` asculte de glasul ra]iunii, Madeleine...

El p`r`si \nc`perea. – Nu mai vreau s`-l rev`d pe Ed, murmur` Rebecca. Promite-m

c` nu vei \ncerca nimic. – N-ai de ce s` te temi. Orice ar pretinde Cal, eu nu l-am con-

siderat niciodat` pe Ed o persoan` potrivit` pentru tine. E tim-pul s`-l ui]i.|[i cufund` ochii ei mari, alba[tri \n cei ai prietenei sale [i

ad`ug`: – {i cel mai bun mijloc de a \nceta s` te gânde[ti la un b`rbat

este s` te interesezi de altul. A trecut aproape un an decând s-aterminat povestea voastr`. Ai \ntâlnit pe cineva care s`-]i plac`

de curând?

26 NONA GAMEL



Rebecca [ovì. O iubea mult pe Madeleine, dar nu avea obi-ceiul de a face confiden]e. {i asta i se p`rea cu atât mai ridicol cucât \n situa]ia de fa]` n-avea practic nimic de povestit.

– Ei bine... am primit vizita unui domn foarte seduc`tor \ndup`-amiaza asta. E vorba despre fratele unei adolescentesuferinde de anorexie. Dar situa]ia n-are nici o [ans` sèvolueze.

– Asta dovede[te cel pu]in c` re\ncepi s` prive[ti ce se \ntâm-pl` \n jurul tù. {i care a fost atitudinea lui fa]` de tine?

Reflect` o clip` \nainte de a r`spunde: – Cred c` n-a v`zut \n mine decât psihologul, ceea ce este

normal. – Dar te-ar deranja dac` ]i-ar ar`ta un alt interes \n afara celui

profesional? insist` Madeleine.

– |mi este greu s`-]i r`spund. Dac` m` ocup de familia lui, a[prefera s` evit s` am o leg`tur`... mai personal` cu el. Asta ridicàdeseori probleme.

– Bine, cum este?Rebecca \[i l`s` capul pe spate [i suspin`. – La drept vorbind, nu [tiu nimic despre el. Nu [tiu care este

profesia lui, care sunt preferin]ele lui, [i altele... Are o sor` ma

mic` pe care o iube[te mult [i el tocmai s-a \ntors din Nepalunde a stat doi ani, din motive de serviciu. – Nepal? repet` Madeleine.Ea se ridic` imediat [i se repezi la un vraf de ziare de pe o

m`su]` joas`. – Mi se pare c` am citit ceva despre o industrie local` care a

luat fiin]` \n Nepal. Poate c` e vorba de unul dintre colaboratorii

lor.




Nu se mai auzi apoi decât fo[netul paginilor care se\ntorceau, [i Rebecca a[tept` cu ner`bdare ca Madeleine s`g`seasc` articolul \n chestiune, \ncercând s` judece ra]ional. SanFrancisco ad`postea f`r` \ndoial` numeroase \ntreprinderi caredeschideau sucursale \n Nepal. Existau pu]ine [anse ca aceat`noti]` de ziar s` aib` vreo leg`tur` cu Hugues Wells.

– Iat`! exclam` Madeleine fluturând victorioss` un ziar.Rebecca parcurse rapid cele câteva rânduri pe care prietena

ei i le ar`tase cu degetul. O firm` californian` de confec]ii seinstala \n Nepal. Sub articol era o fotografie a consiliului deadministra]ie al acestei companii. Ea \l recunoscu imediat peHugues Wells.

– El este! declar` ea cu o voce \n care se sim]ea o u[oar`exaltare.

Madeleine privi cu aten]ie fotografia \n chestiune, apoi se\ntinse din nou pe canapea. – Trebuie s` fie o persoan` foarte interesant`, declar` ea sen-

ten]ios. – Probabil...Rebecca se sim]i dintr-o dat` incapabil` s` vorbeasc` despre

acest b`rbat pe care nu-l cuno[tea absolut deloc. La ce bun s`-[i

fac` iluzii? – |n realitate, conversa]ia noastr` n-a dep`[it un nivel strictprofesional, murmur` ea.

Madeleine \ncuviin]` cu un semn din cap, sesizând reticen]asubit` a Rebecc`i de a dezvolta acest subiect. Cal ap`ru \n clipaaceea, \nc`rcat cu o tav` pe care o puse pe covor.

– Sper c` am r`mas suficient de mult timp la buc`t`rie, doam-

nele mele, glumi el.

28 NONA GAMEL



O cercet` cu un ochi critic pe Rebecca, apoi declar` pe un ton teatral – Rebecca, o idee nebuneasc` \mi trece uneori prin minte; te

v`d str`b`tând ora[ul, cu p`rul \n vânt, coco]at` pe tocuri decincisprezece centimetri, \mbr`cat` cu o bluz` transparent` [i cuo minijup` strâns` pe corp...

Rebecca cl`tin` din cap, \n vreme ce Madeleine o cerceta gân-ditoare.

– Mi-ai ascuns oare aceast` latur` extravagant` a perso-nalit`]ii tale? \ntreb` ea cu mali]iozitate.

– Contrar impresiei de persoan` a[ezat` pe care o dau actual-mente, am avut o fire cel pu]in fantezist` \n timpul adolescen]eiM-am lini[tit dup` primul an de facultate, dar \nainte am avut o via]` [colar` dintre cele mai agitate. Am trecut de mai multe orprin fa]a consiliului profesoral [i chiar a fost cât pe ce s` fiu eli

minat` din liceu. – Mi-e greu s` cred! exclam` Madeleine. {i cui se datoreaz`aceast` schimbare radical`?

– Influen]ei uneia dintre profesoarele mele din ultima clas`de liceu. Era prima dat` când un adult m` lua \n serios. Credchiar c` o consideram pu]in drept mama mea spiritual`. De aicia ap`rut hot`rârea de a urma studii de psihologie [i ea m-a \ncu-

rajat pe aceast` cale, sf`tuindu-m` s`-mi canalizez energia debor-dant` spre aceast` cauz` nobil`. – Urmarea apar]ine istoriei, ad`ug` Cal. Ai legat prietenie cu

o profesoar` de la universitate, care a murit câ]iva ani mai târziul`sându-]i mo[tenire biroul ei [i toate lucr`rile ei de psihologie,nu-i a[a?

– |ntr-adev`r. Este vorba despre Marianne Blanchard. La

\nceputul studiilor, ie[eam mult [i \mi petreceam numeroase




nop]i dansând, cu acei faimo[i pantofi cu tocuri \nalte la caref`ceai aluzie! Putem considera c` ea a fost aceea care m-a readupe drumul cel drept.

– Ce p`cat... suspin` Cal.Madeleine \[i privi cu aten]ie so]ul. – Voi a[tepta a[adar na[terea copila[ului ca s`-mi re\nnoiesc

garderoba.Rebecca izbucni \n râs. – Acum c` ai descoperit gusturile lui Cal, presupun c` nimic

nu te va mai putea opri! Nu v` nelini[ti]i, voi avea eu grij` decopila[ cât timp ve]i bate voi localurile de noapte! Vreau s` m`ocup de el [i când te vei duce s` faci cump`r`turile de rigoare: obluz` transparent`, o minijup` strâns` pe corp...

– Acord \ncheiat! declar` viitoarea mam` râzând la rândul ei.

Rebecca duse tava \napoi la buc`t`rie, urmat` de Madeleine. – }ine-m` la curent cu evolu]ia situa]iei cu Hugues Wells,[opti aceasta.

Rebecca f`cu o grimas`. – M` tem c` nu voi avea mare lucru de povestit.|[i lu` r`mas-bun de la prietenii ei [i se \ntoarse acas` la ea,

respirând aerul r`coros al nop]ii. Ar fi fost totu[i atât de pl`cut

s`-[i descarce sufletul \n fa]a Madeleinei, s`-i vorbeasc` despre\ntâlnirile ei cu Hugues Wells, despre sentimentele pe care i lepurta... Dar imagina]ia ei nest`vilit` nu era de-ajuns ca s`provoace o \ntâlnire. |n mod obiectiv, era imposibil ca el s`-i telefoneze pentru o alt` consulta]ie la cabinet, dup` \ntrevederea lor.

Suspin` [i intr` \n dormitor ca s` se dezbrace. Nu crezuseniciodat` \n dragostea la prima vedere, [i totu[i... Se strecur` \n

a[ternut [i hot`r\ s`-l alunge pe b`rbatul acesta din mintea ei.

30 NONA GAMEL



** *

Trei s`pt`mâni mai târziu, Rebecca aranja fi[ele clien]ilor sì,când citi numele de Meredith Larsen. Spera c` adolescenta \ncepuse un tratament cu Alice. Se d`dea de cap`t acestui gen deproblem`, cu condi]ia de a se interveni la timp. Puse fi[a la locuei [i ezit`, cuprins` brusc de dorin]a de a-[i suna colega, pentrua afla dac` Hugues Wells o contactase.

Apoi abandon` aceast` idee. Nu avea suficiente griji cu pro-prii ei pacien]i? |n plus, \n cazul acesta, nu era deloc sigur` cìnteresul era pur profesional. Se gândise adeseori la Hugues Wells \n aceste ultime s`pt`mâni. Prea des.

Ar fi cùtat-o f`r` \ndoial` dac` sora lui ar fi refuzat o terapie.Ea se ducea probabil la Alice dup` \ntrevederea lor [i Rebeccanu-l va mai revedea niciodat` pe Hugues Wells.

Ridic` din umeri [i parcurse cu privirea fi[a familiei pe care oa[tepta. Fiul, un copil de vreo doisprezece ani, devenise expert\n arta escapadelor nocturne. Pân` \ntr-atât \ncât p`rin]iiajunseser` s` scoat` clan]ele u[ilor [i cremonele ferestrelor

\ndat` ce se l`sa seara, [i inten]ionau chiar s` plaseze bare de fier\n fa]a eventualelor ie[iri.Nu de mult, bìatul reu[ise din nou s` fug` prin ferestruica

de sus a geamului de la buc`t`rie, \n timp ce p`rin]ii se uitau latelevizor. Rebecca nu se putea \mpiedica s` admire ingeniozi-tatea adolescentului, dar trebuia g`sit un mijloc de a-l \mpiedica\nainte ca familia s` se hot`rasc` s` pun` un gard electric \n jurul

casei!




Se ridic` [i-[i puse mâinile pe birou, gândindu-se la dru-mul pe care-l str`b`tuse dup` ce-[i luase diploma. |[ideschisese cabinetul, uimit` de num`rul pacien]ilor careapelaser` la ea chiar din primele luni. Marianne ar fi fostmândr` de ea.

Munca ei nu era atât de pasionant` cum presupusese, dar r`mânea totu[i foarte mul]umitoare. Ajunsese acum s` aib` oclientel` bine stabilit` [i-[i câ[tiga foarte onorabil existen]a.

|[i privi dintr-o dat` cu un ochi critic rochia din jerseu gri.Imediat ce va g`si pu]in timp liber, va \ncerca s` \ndrepte stareadecep]ionant` a garderobei sale. Se va feri totu[i s` cumpere ve[minte \n culori prea vii sau cu forme prea sugestive, pentru aputea s` le poarte la cabinet, dar va \ncerca totu[i s` aib` o\nf`]i[are mai pu]in sever`... ceva mai atr`g`toare. |[i promise s`

consacre foarte curând o dup`-amiaz` cump`r`turilor, deschiseu[a care d`dea \n sala de a[teptare [i adres` un surâs familieicare a[tepta, cu tr`s`turile crispate.

** *

Dou` zile mai târziu, micul bec ro[u de pe biroul ei se aprinse[i Rebecca \[i privi ceasul. Erau orele trei [i nu avea nici o \ntâlnire pân` la patru [i jum`tate. |[i spuse din nou c` va trebui s`\ncuie u[a de la intrare când va beneficia de o pauz`.

Ridicându-se, \[i trecu mâna peste fusta cea nou` din tweedro[cat [i intr` \n sala de a[teptare. Hugues era aplecat asuprateancului de ziare; cu toate acestea ea \l recunoscu pe loc [i sân-

gele \i n`v`li \n obraji.

32 NONA GAMEL



– |mi pare r`u c` am sosit pe nea[teptate, dar m` aflam prin\mprejurimi [i m-am hot`rât s`-mi \ncerc norocul. Am preferat snu telefonez ca s` nu v` deranjez \n cazul c` a]i fi \n consulta]iePrin urmare, m` preg`team s` a[tept cu r`bdare.

– Când intr` cineva \n cabinet, pe biroul meu se aprinde unbec, \i explic` ea, ciudat de stânjenit`.

Care era oare motivul vizitei lui? Rebecca era cu atât mai\ncântat` s`-l revad` cu cât crezuse c` asta nu se va mai \ntâm-pla.

– Intra]i, murmur` ea dându-se la o parte ca s`-l lase s`treac`.

El purta pantaloni din catifea cafeniu-ro[cat` [i un tricou deculoare ecru. Aceast` ]inut` sportiv` \i d`dea un aer mai accesi-bil [i ea rezist` tenta]iei de a-l lua de bra] ca s`-l conduc` pân` la

fotoliu.Tân`ra femeie nu se instal` de data asta \n spatele biroului, cipe unul din scaunele din col]ul \nc`perii [i-l invit` s` se a[eze \nfa]a ei. Prima lor \ntrevedere avusese loc \n urm` cu aproape olun`, dar ea avea totu[i impresia c`-l \ntâlnise abia cu câteva zile\n urm`.

– Nu mi-a]i trimis factura, prin urmare am venit s`-mi pl`tesc

datoria.Hugues Wells scoase din buzunar un carnet de cecuri. – Nu obi[nuiesc s` \ncasez onorarii pentru prima vizit`,

declar` Rebecca.Se \ndoia c` el se deplasase doar cu acest scop. Putea s`-i

cear` secretarei s` se ocupe de genul acesta de formalitate. – Sper c` Meredith este sub supravegherea doctori]ei

Fairweather, zise ea.




– Da. Voiam de altfel s` discut cu dumneavoastr` pe temaaceasta. Dar pretind s` \ncasa]i onorarii pentru aceast` consul-ta]ie.

– Mie \mi revine s` hot`r`sc, replic` ea, [i eu nu cer plat`când mi se cere p`rerea asupra unui caz.

El \i adres` un surâs radios. – |mi ve]i permite, poate, s` v` invit la cin`, ca s` aveam

r`gazul s` dezbatem aceast` problem`...B`t`ile inimii ei se accelerar` [i-[i \ntoarse privirea. – Din nefericire, am foarte pu]ine seri libere. Abia pronun]ase aceste cuvinte [i le regret` pe loc. De

ce \i era dintr-o dat` team` de el? |[i plec` ochii [iobserv` noua ei fust` dreapt`, u[or cr`pat` \ntr-o parte.Se \ntreb` subit dac` lui \i pl`cea genul acesta de

\mbr`c`minte.Departe de a se l`sa descump`nit de r`spunsul ei evaziv, elinsist`:

– Serile dumneavoastr` sunt ocupate din motive profesionalesau private?

I-ar fi pl`cut s`-i spun` c` ducea o via]` social` foarte tumul-tuoas`, dar la ce bun s` mint`?

– Primesc numero[i pacien]i seara. – |n cazul acesta, am putea s` ne vedem duminic` seara.Numai dac` nu trebuie s` v` trezi]i deosebit de devreme lunidiminea]a.

– Nu. Duminic` seara \mi convine perfect. – Cunoa[te]i „Rahana“? – N-am fost niciodat` acolo. Este vorba de un restaurant

indian, nu-i a[a?

34 NONA GAMEL



|ntâmpina cea mai mare dificultate s` nu-[i tr`deze tulbu-rarea [i se str`duia s` vorbeasc` lini[tit. El nu-[i imagina f`r`\ndoial` cât de fericit` era s`-l revad` ast`zi [i s` cineze \n curândcu el.

– Este unul din restaurantele mele preferate, r`spunseHugues. Buc`t`ria de acolo este tipic` [i \n acela[i timp rafinat`.

O privi lung pe tân`ra fameie a[ezat` \n fa]a lui. Expresia fe]eei i se p`rea la fel de impenetrabil`, dar tenul ei era mai pu]inpalid. Era \mbr`cat` mai feminin cu aceast` fust` care-i \mbr`caperfect conturul [oldurilor. Materialul m`t`sos al bluzei se ridi-ca la intervale regulate, accentuând pl`cuta proeminen]` a piep-tului.

P`rul ei era \n continuare strâns \n coc la ceaf`, dar piept`n`tura aceasta \ncepea s`-i plac`. |i punea \n valoare

pome]ii \nal]i [i ochii t`ia]i \n form` de migdal`.Dorea s-o vad` zâmbind. Acesta era motivul pentru care venise la cabinet \n loc s`-i telefoneze. Amintirea aceasta \obseda de când o cunoscuse dar, preferând s` nu bruschezeevenimentele, a[teptase s` treac` o perioad` convenabil` detimp \nainte s` se arate ca s` pl`teasc` onorariile pentru con-sulta]ie.

La drept vorbind, nu se sim]ea deloc mai avansat. Desigur,acceptase s` cineze cu el, dar pentru asta nu i se p`rea mai acce-sibil`, cu privirea ei semea]`.

– Ei bine, l`sa]i-m` s` organizez eu totul, zise el \n cele dinurm`. Voi trece s` v` iau duminic` seara spre orele [apte. Iat`cartea mea de vizit`. Pute]i s` m` c`uta]i la acest num`r \n tim-pul zilei, \n cazul c` apare ceva neprev`zut.

Ea \[i scrise rapid adresa [i-i \ntinse foaia de hârtie.




– Exist` un interfon la intrare. Chema]i-m` [i v` voi deschide.El \[i trecu privirea peste cele câteva rânduri. – Locui]i a[adar \n ora[ [i lucra]i la periferie. Este ceva uimi

tor! Majoritatea oamenilor fac invers. – Am tr`it mult timp la ]ar`, prin urmare San Francisco

exercit` asupra mea un farmec cu totul deosebit. Pe de alt`parte, n-am nici o problem` cu circula]ia, deoarece toat` lumeaparcurge drumul \n sens opus.

– Am locuit eu \nsumi \n San Francisco, dar niciodat` \n acestcartier.

– Este totu[i foarte pl`cut, cu imobilele lui care nu dep`[esc[ase etaje. Au mai r`mas pe de alt` parte câteva monumente vechi [i gr`dini foarte frumoase, cu fântâni cioplite \n piatr`. M`plimb deseori prin ele [i mi se \ntâmpl` s` cred c` sunt o

miliardar` care a adus aceste capodopere din Europa.Minunatul surâs pe care Hugues \l a[tepta de la \nceput secontur` atunci pe buzele ei pline. El sim]i brusc dorin]a de a\ntinde mâna ca s`-i ating` um`rul sau \ncheietura mâinii, ca s`prelungeasc` acest contact care tocmai se stabilise \ntre ei.

Dar surâsul Rebecc`i se [terse imediat. Urma cu siguran]` s`-lconcedieze, pretextând c` urm`torul pacient era pe punctul s`

soseasc`.El se ridic` [i-i \ntinse mâna. – Pe duminic`. – Perfect. Mi-am pus adeseori \ntreb`ri privind starea de

s`n`tate a surorii dumneavoastr`, ve]i fi a[adar \n m`sur` s`r`spunde]i la ele.

Hugues \nclin` din cap [i p`r`si cabinetul, pu]in satisf`cut de

turnura pe care o luase conversa]ia lor.

36 NONA GAMEL



De ce o folosise pe Meri drept pretext ca s-o \ntâlneasc` peRebecca Simpson? De ce nu-i m`rturisise de-a dreptul c` dorises` se a[eze \n fa]a ei [i s-o priveasc` zâmbind?

|n loc de asta, \i prezentase acea sear` ca pe un schimb debune practici: el o invita la cin` [i, \n compensa]ie, ea \i d`deaavizul medical asupra lui Meredith.

Totu[i, doctori]a Simpson ar fi acceptat s`-l revad` \ntr-uncontext mai personal?

Hugues ridic` din umeri [i ap`s` pe butonul de apel al liftu-lui. Duminic` seara, va \ncerca s-o fac` pe Rebecca s` \n]eleagc` interesul pe care i-l purta nu era legat doar de profesia ei.

Travers` esplanada \nsorit` a parc`rii [i-[i \ntoarse privirea \ndirec]ia ferestrelor, dar de data asta nu v`zu nimic.

Rebecca se a[ez` \n spatele biroului ei, aflat` \nc` \n pradauimirii pe care i-o provocase acdeast` vizit` pe care n-o maia[tepta.

Hugues Wells revenise [i-i fixase o \ntâlnire. Prima lor \ntrevedere fusese a[adar determinant`, cu toate c` nu [tia exactde ce. Nu-[i amintea s` fi renun]at la atitudinea profesional`

care-i era proprie \ndat` ce trecea pragul cabinetului.B`nuia c` fusese impresionat favorabil de fizicul ei. Pe cât \[i

amintea, costumul fust`-taior pe care-l purta \n ziua aceea n-avenimic deosebit de atr`g`tor...

Auzise adeseori spunându-se c` b`rba]ilor le place s` fieasculta]i cu aten]ie. Acesta s` fi fost oare motivul pentru care

Hugues Wells dorea s` aprofundeze rela]ia lor?




Capitolul 3

Rebecca privi imaginea pe care oglinda i-o reflecta, [i suspin`Rochia \i venea desigur de minune, dar i-ar fi pl`cut ca \n \mpre jurarea aceasta s` poarte ceva nou.

Rochia-furou din [antung galben-auriu pe care o \mbr`case ofolosise deja \n numeroase ocazii: c`s`torii, revelioane, [i chiarla câteva cine cu Ed. Culoarea scotea \n eviden]` paloarea tenu-lui ei [i str`lucirea ochilor, punându-i totodat` \n valoareformele armonioase ale siluetei.

De fapt, n-avea nimic de repro[at acestei rochii, \n afar` defaptul c` se cam plictisise de ea. I se p`rea totu[i foarte potrivit`pentru aceast` mas` semiprofesional`.

Rebecca sim]i blana moale a lui Ferdinand atingându-ipicioarele [i ea \l mângâie ma[inal, cu ochii ridica]i spre pendu-la din camer`. Hugues nu va sosi decât peste vreo jum`tate deor`, ceea ce-i l`sa timp s` se pieptene [i s` fac` pu]in` ordine \nsalon. Pisicile se refugiar` pe pernele de pe canapea, alarmate deaceast` agita]ie nea[teptat`.



Tân`ra femeie nu \ncerca totu[i nici o nelini[te deosebit`.Destins`, se preg`tea s` petreac` o sear` agreabil` \n companialui Hugues Wells.

Dup` ce i se p`ru c` totul era \n ordine, se a[ez` \ntr-unfotoliu ca s` r`sfoiasc` o revist` de psihologie consacrat`problemelor de nutri]ie. Nu spera s` descopere acolo o metod`revolu]ionar`, dar citi totu[i cu aten]ie articolul care se ocupa deanorexie.

Abia termina de citit când \n apartament r`sun` soneria inter-fonului. B`t`ile inimii i se accelerar` când recunoscu vocea luiHugues. Se privi pentru o ultim` oar` \n oglind`, apoi deschiseu[a de la intrare când auzi liftul oprindu-se la etajul ei.

Observ` imediat c` el \[i scurtase pu]in p`rul, ceea ce \l\ntinerea. }inea \n mân` un buchet de flori. Pân` acum, nu i se

oferiser` niciodat` flori. |i mul]umi, cu obrajii \mbujora]i depl`cere. – A[eza]i-v` \n salon, \i propuse ea indicându-i \nc`perea, cât

timp m` duc s` caut o vaz`. – Prefer s` v` urmez \n buc`t`rie. Numai dac` nu vre]i s`-mi

ascunde]i spectacolul unei chiuvete pline de crati]e [i de farfuride sp`lat!

Rebecca izbucni \n râs, dintr-o dat` foarte \n largul ei fa]` deacest b`rbat pe care abia \l cuno[tea. – Cu riscul de a v` decep]iona, am s` v` spun c` m` hr`nesc

\n principal cu produse congelate sau cu preparate reci. Prinurmare, folosesc foarte pu]in` vesel`.

Mirosi cu \ncântare parfumul u[or al florilor de câmp [i learanj` \ntr-o vaz` opalescent`, sim]ind asupra ei greutatea

privirii de jar a lui Hugues Wells.




– Sunte]i deosebit de frumoas` \n seara asta, declar` el \n sfâr[it. – Mul]umesc. – |nv`] \ntotdeauna câte ceva din primele \ntâlniri. Atunci

când nu cuno[ti aproape deloc oamenii, surpriza descoperirii sedovede[te uneori mai pu]in agreabil` decât presupuneai. Dar \nceea ce v` prive[te, sunte]i aidoma cu imaginea pe care op`stram despre dumneavoastr`.

|[i mu[c` imediat buzele, regretându-[i cuvintele. Ce idiot!Pretindea c` nu distinge nici o diferen]` \ntre aceast` tân`r`femeie elegant \mbr`cat` [i psihologa cu \nf`]i[are sobr` pe careo \ntâlnise la locul ei de munc`...

Sesizând aceast` \ncurc`tur`, Rebecca schi]` un zâmbet [i elavu brusc impresia c` o raz` de soare ilumina \nc`perea. |lpreced` \n salon [i puse florile pe un gheridon.

– Dori]i s` be]i ceva? \ntreb` ea. – A[ accepta cu pl`cere un whisky, dac` se \ntâmpl` s` ave]i.Se a[ez` \ntr-un fotoliu [i privi \n jurul lui, \n timp ce ea

se \ndrepta spre o mobil`-bar. Decorarea nu tr`da nici ceamai mic` lips` de gust. Canapeaua [i scaunele, acoperite cupânz` de culoare galben-brun`, se armonizau perfect cumarile desene geometrice ale covorului. Admir` formele

originale ale unei picturi abstracte ag`]ate \n spatelecanapelei.Interiorul acesta hot`rât modern nu era lipsit totu[i de

c`ldur`, cu imensele lui plante verzi. Câteva obiecte vechi con-trastau pl`cut cu rigoarea stilului.

Rebecca reveni, cu o tav` \n mân`, [i-i turn` whisky \ntr-unpahar pe care i-l \ntinse. Ea se a[ez` \n fa]a lui dup` ce-[i turnase

un strop de Martini \ntr-o cup` mic`.

40 NONA GAMEL



Ochii tinerei femei i se p`rur` dintr-o dat` mai mari [i maiexpresivi. |[i ridic` paharul \n direc]ia ei.

– Pentru seara noastr`...Ea zâmbi [i lu` o \nghi]itur` din lichidul care sclipi \n lumin`

ca un rubin. Hugues observ` c` lumina becurilor aprindeareflexe ro[cate \n p`rul ei castaniu.

– De unde a]i cump`rat aceast` lucrare? se interes` el ar`tândtabloul.

– Unul dintre pacien]ii mei pe care-l primeam cu regularitatela clinic`, \n perioada stagiului, mi l-a oferit.

– Este o oper` extraordinar`. – V` place? – Mult. Ca [i ansamblul acestei \nc`peri, de altfel.Un lic`r de pl`cere se aprinse \n ochii ei mari cenu[ii-verzui.

Hugues o privi \ntreb`tor. – Sunte]i gata? \ntreb` el.Ea se ridic` imediat [i lu` o vest` de lân` alb` pe care el o

ajut` s-o \mbrace. Parfumul pl`cut al tinerei femei ajunse pân` lael [i-l cuprinse o dorin]` irezistibil` de a-i acoperi ceafa cus`rut`ri.

|ndat` ce-[i \mbr`c` vesta, se \ntoarse spre Hugues. Era doar

pu]in mai scund` decât el, cu pantofii ei cu tocuri \nalte. – A[teptam aceast` cin` cu ner`bdare, murmur` el. {i ]in s` pre-cizez c` nu v-am invitat ca s` v` cer sfatul \n leg`tur` cu Meredith

– Ah?Ea c`ut` cu disperare un r`spuns mai inteligent, dar el deja

continua: – Doream s` petrec seara cu dumneavoastr`, s` v` \ntâlnesc

\n afara mediului profesional.




Rebecc`i \i urc` sângele \n obraji. Nu g`sea niciodat` cuvin-tele potrivite \n asemenea \mprejur`ri. Asta ]inea probabil delipsa ei de experien]`. Dac` ar fi consacrat mai mult timp even-tualilor pretenden]i dup` terminarea studiilor, acum ar fi [tiutce s` r`spund` acestui gen de reflec]ii.

– {i eu... la fel, bâigui ea.Privi cerul când ie[ir` din cl`dire [i exclam`: – Oh! Privi]i luna!Un corn sub]ire [i palid str`lucea pe firmament. – Prefer acest aspect, nop]ilor cu lun` plin`, ad`ug` ea dintr-o

suflare.Hugues nu reu[i s`-[i st`pâneasc` râsul. – Ghicisem deja c` gusturile dumneavoastr` nu sunt dintre

cele mai conven]ionale.

Pân` acum nu-l auzise niciodat` râzând [i acest sunet din gâti se p`ru dintre cele mai agreabile. – Este ma[ina dumneavoastr`? \ntreb` ea proste[te când el

introducea cheia \n broasca unui vechi Volvo negru.Era limpede c` nu putuse \nchiria sau \mprumuta un aseme-

nea vehicul... – M` a[teptam s` v` v`d mai curând la volanul unui Porsche

sau al unui Mercedes, explic` ea, \ncercând s` g`seasc` o scuz`pentru remarca precedent`. – Nu trebuie s` acord`m aten]ie sterotipiilor sociale! Am

cump`rat acest vehicul \ndat` dup` ob]inerea permisului deconducere. Era vorba, fire[te, de o ocazie, \ntr-o stare vrednic`de mil`. I-am f`cut repara]iile necesare, dup` care n-am avutniciodat` de ce s` m` plâng.

Oft` [i apoi continu`:

42 NONA GAMEL



– N-a[ fi avut curajul s` m` despart ast`zi de ea. Mi-a fost\ntotdeauna atât de devotat`...

B`tu cu afec]iune tabloul de bord din lemn [i demar` \ntr-osuccesiune de zgomote stranii. Traversar` ora[ul cu o vitez`moderat`, \n pofida str`zilor aproape pustii \n aceast` sear` deduminic` [i Hugues opri ma[ina \ntr-o parcare cu mai multeniveluri, \n vecin`tatea lui Ghirardelli Square.

– |ncerc \ntotdeauna s` g`sesc un loc suficient de mare,coment` el cercetând diversele spa]ii libere, astfel \ncât carose-ria acestei veritabile bijuterii s` nu aib` de suferit de pe urmamanevrelor uneori brutale ale automobili[tilor.

Rebecca se \ntoarse spre el, simulând un aer \ngrozit. – Sunte]i oare un adept al acelei secte care ocup` dou` locuri

\ntr-o parcare, ca s` nu se \ntâmple vreo sctric`ciune

pre]ioaselor lor vehicule? – Recunosc f`r` nici o ru[ine, r`spunse el cu un zâmbetironic.

Urcar` \n liftul care ducea la ie[ire [i Rebecca observ` cumcostumul gri cu dungi fine verzi al lui Hugues \i punea \n valoarcarura puternic`. P`rul scurt [i cre] de culoare castanie \i d`deaun aer vulnerabil.

Sprâncenele dese accentuau str`lucirea ochilor lui c`prui. Eacare nu apreciase niciodat` \n mod deosebit barba sau musta]ala b`rba]i, se surprinse g`sind un anumit farmec must`]ii lui.

Rebecca fu uimit` de diversele manifest`ri de curtoazie ale\nso]itorului ei. |i deschidea u[a, se d`dea la o parte ca s-o lases` treac`, \n fine, se comporta ca un adev`rat gentleman. Nu eradeloc obi[nuit` cu genul acesta de atitudine [i primea aceste

semne de aten]ie cu o pl`cere evident`.




Sosir` \n sfâr[it la „Rahana“ [i chelnerul [ef le propuse s` beaun aperitiv \ntr-un salon lini[tit, cu tapiserii din catifea roz.Trecur` apoi \n sala restaurantului, unde Rebecca recunoscudecoruri tipice Indiei coloniale, a[a cum le v`zuse la cinema:mobile din lemn cu lucr`tur` bogat`, stofe m`t`soase \n culoristr`lucitoare...

Cu surâsul uimit al unui copil care descoper` o lume ferme-cat`, se a[ez` la masa pe care le-o indic` chelnerul [ef.

Hugues o sorbea din ochi, urm`rindu-i reac]iile, \n vreme ceea citea meniul. Cinase f`r` \ndoial` de zeci de ori \n restaurantetot atât de luxoase ca acesta, prin urmare cui se datora surâsulacesta \ncântat? Era oare fericit` s` \mpart` aceast` mas` cu el?Oricare ar fi fost motivul, el nu aprecia mai pu]in spectacolulacestei fericiri aparente.

Luminile sc`zute proiectau umbre pl`cute pe fa]a ei [i el \[ispuse, o dat` \n plus, c` era absolut fermec`toare.Hugues reveni la realitate cu pre]ul unui efort [i se aplec`

asupra meniului. – Dac` v` plac mânc`rurile picante, v` recomand insistent

pentru \nceput „puiul tandoori“, adic` pui copt \n cuptor dep`mânt, \i propuse el.

– Dori]i din \ntâmplare s` fac ca arunc`torii de fl`c`ri \naintede sfâr[itul mesei?El ezit`, apoi izbucni \n râs. – Nu v` cuno[team aceast` \nclina]ie spre glum`.Mâna tinerei femei era pus` pe mas` [i el nu rezist` dorin]ei

de a o acoperi cu a lui. Pielea ei era foarte moale [i el regret` c`se a[ezase \n fa]a ei [i nu lâng` ea. Ar fi fost mai aproape de ea

s-ar fi l`sat ame]it de parfumul ei, i-ar fi vorbit la ureche..

44 NONA GAMEL



|ncet, dar cu fermitate, Rebecca \[i retrase mâna. Obrajii i se\nro[iser` u[or, dar figura ei r`mânea de nep`truns. Huguescrezu c` distinge o flac`r` trecând iute prin ochii ei.

El n-avea nici o \ndoial` \n privin]a dorin]ei pe care i-o inspira \nso]itoarea lui, dar era \nc` mult prea devreme pentru ca eas` manifeste un interes identic cu al lui. Nu [tiau \nc` nimic unuldespre cel`lalt, dar timpul va remedia curând aceast` situa]ie.

– A]i fost c`s`torit`? \ntreb` el.Rebeccì \i \nghe]` sângele \n vine [i ea afi[` brusc o expresie

de animal hìtuit. Ce \nsemna aceast` \ntrebare? Unde voia sàjung`?

Acum câteva clipe citeau meniul glumind, apoi el \i luasemâna [i iat` c` acum ataca brusc capitolul vie]ii ei particu-lare.

Rebecca apreciase desigur contactul cu mâna lui cald`. Sesim]ise mai feminin` [i dezirabil` \n fa]a acestui b`rbat. |[i ima-ginase chiar, timp de o clip`, c` o lua \n bra]e [i o strângea lapiept. O senza]ie delicioas`, \n fond.

Atunci, de ce se retr`sese \n felul acesta? |n realitate, n-aveanimic s`-i ascund`. Nu dusese o via]` desfrânat`, colec]ionândso]i [i aman]i. De altfel, poate c` tocmai acest aspect prea

cuminte al existen]ei ei o jena? Poate c` regreta c` n-avea experien]`?Era atât de neini]iat` \n materie... Cum s` [tie oare dac` \i

pl`cea \ntr-adev`r, sau proceda astfel din pur` galanterie? – Nu, n-am fost c`s`torit`, r`spunse ea \n cele din urm`.El era f`r` \ndoial` divor]at. – Logodit`? insist` el.

Ea scutur` din cap.




– Trebuie s` m`rturisesc c` m-am dedicat mai cu seam` cari-erei. N-am avut deloc timp s` m` interesez de pove[tile dedragoste. Numai dac` nu cumva dragostea a fost aceea care s` firefuzat s`-mi acorde aten]ie?...

El o privea lung, ne\ncrez`tor. – Presupun c` anumi]i b`rba]i v-au marcat via]a...Rebecca \[i atin]i privirea asupra tapiseriei murale care se

g`sea \n spatele lui. Probabil c` nu f`cea aluzie la idilele ei deadolescent`.

– Foarte pu]in...Unul singur reprezenta \ntr-adev`r o cantitate minim`! – {i dumneavoastr`? se interes` ea. – Am fost logodit o dat`. Dar n-a durat mult timp [i, dup`

aceea, n-am mai \ncercat dorin]a de a m` c`s`tori. De altfel, cred

c` nici nu aveam inten]ia s` m` c`s`toresc cu acea tân`r` persoan`cu care m` logodisem. A fost vorba de un moment de sl`biciune.Mi-am dat repede seama c`, de fapt, c`s`toria nu mi se potrivea, [am r`mas \n excelente raporturi de prietenie cu Joan.

Chelnerul lu` comanda, iar Rebecca \ncepu s` se joace cufurculi]a.

– Ce ave]i \mpotriva c`s`toriei? \ntreb` ea pe nea[teptate.

Hugues deveni dintr-o dat` serios [i-[i trecu mâna pestemusta]`, cu un gest care-i devenise familiar tinerei femei. – |mi este de ajuns s` privesc \n jurul meu pentru a observa

c` perechile nu sunt menite s` dureze toat` via]a. Dup` patrusau cinci ani de via]` comun`, se instaleaz` rutina, oamenii seplictisesc unul de cel`lalt. |nceteaz` s` se mai iubeasc`.Divor]eaz` sau continu` s` \ndure sl`biciunea afectiv`. Aceast`

alternativ` nu m` atrage \n mod deosebit.

46 NONA GAMEL



– P`rin]ii dumneavoastr` au divor]at?Chelnerul aduse vinul [i ea a[tept` ca Hugues s`-l guste.

Dup` ce le turn` \n pahare, chelnerul disp`ru. – Nu. Tat`l meu a murit când aveam doisprezece ani. Mama

s-a rec`s`torit de trei ori, dup` aceea. – Poate c` \ncerca s`-l \nlocuiasc` pe tat`l dumneavoastr` [i

n-a g`sit niciodat` pe cineva pe care s`-l iubeasc` la fel de mult.Hugues avu un mic râs amar. – Sunt sigur c` ar fi \ncântat` s` aud` aceast` versiune a

situa]iei! Am impresia c` sunte]i foarte romantic`...Ea \l privi drept \n ochi. – V` \n[ela]i. Sunt o persoan` foarte realist` [i sunt convins`

c` nu toate c`s`toriile sunt sortite e[ecului. Unele persoane suntf`cute pentru a se c`s`tori, altele nu. Totul depinde de categoria

\n care v` situa]i.El r`mase t`cut \n timp ce mâncarea sosea pe mas`. Mirosulpicant al mielului cu mirodenii a]â]` pofta de mâncare a tinereifemei [i ea a[tept` cu ner`bdare a[ezarea garniturilor pe fa]aalb` de mas`.

– {i dumneavoastr`? \ntreb` Hugues. Sunte]i simpatizantac`rei categorii?

Ea reflect` o clip`, \nainte de a \n]elege sensul \ntreb`rii. – Nu sunt sigur` c` m` voi c`s`tori \ntr-o zi. La drept vorbind,institu]ia c`s`toriei nu m` tenteaz` decât foarte vag.

Hugues \[i ridic` paharul, cu un zâmbet fermec`tor. – Pentru solitarii \nvetera]i care suntem!|n mod straniu, ea \ncerc` o oarecare re]inere s` r`spund`

acestui toast, dar se supuse totu[i, nu f`r` a preciza:

– Exist` compromisuri \ntre c`s`torie [i solitudine.




– |n cazul aceasta, s` bem pentru compromis.Ducând paharul la buze, Rebecca se \ntreb` dac` nu cumva

cuvintele \i dep`[iser` gândul.Mâncarea se dovedi mai pu]in picant` decât preciza meniul [i

ea devor` cu poft` con]inutul farfuriei, flec`rind cu Hugues.Trebui s` lupte \n mai multe rânduri cu tulburarea pe care o

stârnea \n ea privirea insistent` a \nso]itorului ei. Avea impresiac` lucrurile avansau prea rapid.

Nu cinase niciodat` cu un b`rbat pe care abia \l cuno[tea, deaceea era lipsit` de elemente de compara]ie. |n seara asta, \l\ntâlnea pe Hugues Wells pentru a treia oar` [i se temea c` erapu]in prea devreme ca el s`-i ating` atât de des mâna.

Cu obrajii arzând, \ncerca s`-[i reprime fiorii care ostr`b`teau la contactul cu aceste degete mângâietoare.

– Cum se simte sora dumneavoastr`? \ntreb` ea, \ncercând s`fac` o diversiune.Pe fa]a interlocutorului ei trecu o umbr`, ca [i cum ghicise

motivul acestei \ntreb`ri. Respir` adânc \nainte de a r`spunde: – Ia cu regularitate \n greutate de la \nceputul tratamentului,

ceea ce dovede[te f`r` \ndoial` c` r`ul nu câ[tigase prea multteren. Doctori]a Fairweather i-a contactat pe Sybil [i pe George

ca s`-i invite s` participe la o [edin]` de informare pentrup`rin]i. Ei au inten]ia s` se duc`. Am impresia c` suntem pe caleacea bun`.

– Perfect, murmur` Rebecca luând o \nghi]itur` de vin. Nu v-am recomandat-o pe Alice decât pentru c` am o p`rere extremde bun` despre ea.

– S-ar p`rea c` e reciproc. Este amuzant, dar mi-am dat seama

c` de fapt o cuno[team. Posed` o cas` mic` \n apropiere de San

48 NONA GAMEL



Luis Obispo, locul unde ne petrecem vacan]ele de câ]iva ani. O\ntâlneam adeseori pe lâng` lac sau la b`c`nie, f`r` s` fi vorbit\ns`. Este foarte frumoas`.

Rebecca \ncuviin]`, nu f`r` s` simt` \n inim` o \n]ep`tur` degelozie. Apoi \[i reveni. Profesia ei cerea s` evite s` aib` contactpersonale cu familia pacien]ilor, prin urmare n-avea nici unmotiv s` se arate geloas` pe Alice.

Chelnerul debaras` masa [i reveni cu un c`rucior cu deserturi.Rebecca examin` mai de aproape ni[te mici felii dintr-o pr`jitur`alb` având deasupra o garnitur` de fri[c` pres`rat` cu paiete de aur.

– Cariile dentare sunt, presupun, deosebit de pofticioase lagenul acesta de preparate! remarc` Hugues. Sunte]i sigur` c` nu v` tenteaz` mai mult tartele cu fructe?

– Este \ntr-adev`r aur? \l \ntreb` zâmbind Rebecca pe chelner.

Acesta cl`tin` din cap [i r`spunse cu cea mai mare seriozitate: – Absolut, miss. |n tradi]ia noastr`, desertul acesta era rezer- vat invita]ilor de onoare.

– |n cazul acesta, \mi este imposibil s` refuz! declar` ea pe unton teatral.

Chelnerul \i \ntinse o mic` farfurie con]inând pre]ioasapr`jitur`.

– Sunte]i \ntotdeauna \nsetat` de aventur`? o \ntreb` Huguescu o grimas` comic`. – Dac` dumneavoastr` considera]i c` gustarea unui nou

desert \nseamn` aventur`, m` v`d obligat` s` r`spund afirmativ.Dar eu n-am riscat niciodat` s` str`bat regiuni \ndep`rtate [i exo-tice, ca dumneavoastr`.

Ea lu` o \nghi]itur` de pr`jitur` [i nu reu[i s`-[i st`pâneasc`

o strâmb`tur` de dezgust.




– Dac` ar fi s` judec dup` expresia fe]ei dumneavoastr`, n-a]idescoperit pr`jitura visurilor! Vre]i s` mergem s` lu`m o cafea [iceva dulce \n alt` parte?

– |n privin]a dulciurilor, cred c` \n seara aceasta m` voiab]ine s` duc investiga]ia mai departe! |n schimb, v` invit s` bemo cafea acas` la mine, \n cazul c` suporta]i nesul.

El \[i \ncrunt` sprâncenele [i ea se gr`bi s` adauge: – Am [i ceai, dac` prefera]i. – S-a f`cut! declar` el chemând chelnerul ca s` achite nota de

plat`.P`r`sir` restaurantul [i se duser` la ma[in`. Rebecca \l cercet`

pe furi[ \n timpul drumului. Poate c` n-ar fi trebuit s`-i propun`s` vin` la ea acas`.

El evitase orice contact fizic dup` ce ie[iser` din restaurant,

dar asta nu-i permitea \n nici un caz s` ghiceasc` urmarea eveni-mentelor. Hugues Wellls \i pl`cea mult, dar spera c` el nua[tepta altceva de la ea decât o cea[c` de ceai... Cel pu]in \n searaasta.

Rebecca se temea, pe de alt` parte, ca el s` nu-[i dea seamade lipsa ei de experien]`. {tia c` nu va putea s` ascund` o oare-care nervozitate dac` o s`ruta. |n ciuda teoriilor mamei ei refe-

ritoare la comportarea virtuoas` pe care trebuia s-o adopte otân`r`, ea nu se considera o persoan` emancipat`. |n zilele noas-tre, o femeie de dou`zeci [i nou` de ani, care n-a avuut decât unsingur [i unic amant \n via]a ei, era considerat` aproape drept opies` de muzeu...

Este adev`rat c` se hot`râse s`-[i canalizeze toat` energiaasupra carierei, dar dac` s-ar fi ar`tat mai sociabil`, mai pri-

etenoas`, ar fi avut f`r` \ndoial` mai multe leg`turi sentimen-

50 NONA GAMEL



tale. {i când Hugues va descoperi adev`rul, nu va \ntârzia s` se\ntrebe de ce dusese o via]` monahal`. Poate c` se va teme s` nuascund` vreun cusur...

Ajun[i \n fa]a imobilului ei, Rebecca \i \ntinse cartela ca s`deschid` portalul [i el \[i l`s` vehiculul \n parcare. Hugues oprimotorul [i se \ntoarse spre ea. Incapabil` s`-i sus]in` privirea, ea\[i plec` ochii.

– Invita]ia dumneavoastr` mai este \nc` valabil`? \ntreb` el\ncet.

– Bine\n]eles, replic` ea pe un ton care se voia vesel. – Avea]i un aer atât de absent când am p`r`sit restaurantul...

Sunte]i obosit`?Ea cl`tin` din cap, preg`tindu-se s` deschid` portiera. – Vre]i s` m` \mpiedica]i s` fac pe gentlemanul? exclam` el

coborând repede din ma[in`.|l urm`ri \n timp ce \nconjura Volvo-ul, apoi nu acord` aten]iemâinii \ntinse de el, pentru ca s` nu-i sesizeze tremurul degetelor.Urcar` \n lift [i ea se sim]i dintr-o dat` mai destins` p`trunzând \nacest interior care f`cea parte din mediul ei cotidian.

|l invit` s` ia loc \ntr-un fotoliu din salon. – Ce prefera]i, ceai simplu sau aromat?

– Simplu va fi foarte bine. Sunte]i sigur` c` nu ave]i decâtnes? – Nu beau decât a[a ceva.Tân`ra femeie puse ap` la fiert [i ad`ug` dou` linguri]e de

ceai \n ceainic. Hugues o urm` \n momentul acela [i bra]ele lorse atinser` \n spa]iul \ngust al buc`t`riei. Privirile li se \ntâlnir` [iea \[i sim]i b`t`ile inimii accelerându-se.

– Vorbi]i-mi despre Nepal, \i ceru ea cu o voce nesigur`.




– Alt` dat`...Dac` nu se \ndep`rta de el, o va s`ruta, era sigur`. Doi pa[i

erau de-ajuns ca s` pun` o distan]` rezonabil` \ntre ei. Dar cum va interpreta el acest gest? Va crede poate c` nu-i pl`cea de el [i va pierde orice [ans` de a-l revedea. Prad` unei spaimeira]ionale, observ` fa]a lui care se apropia \ncet de ea.

El n-o lu` \n bra]e, n-o atinse, \i atinse doar u[or buzele cu un

s`rut. Musta]a lui abia o gâdil`. A fost atât de fugitiv \ncât se\ntreb` dac` nu-[i imaginase.Hugues o privi insistent, \n t`cere, apoi se aplec` din nou

spre ea. Buzele lor se unir` mai \ndelung de data aceasta [iezit`rile tinerei femei disp`rur` \n fa]a atitudinii lui pline deblânde]e.

Nu \ncerc` s` fug` când ap`sarea buzelor lui deveni maiferm` peste ale ei, nici când mâinile puternice ale lui Hugues \istrânser` umerii. El o trase mai aproape [i, pentru prima oar`, ease cuib`ri la pieptul lui musculos.

|ncet` brusc s` se fr`mânte din cauza lipsei de experien]` [ise abandon` \n bra]ele lui. Mâinile ei se aventurar` sub haina lui,alunecându-i pe spate.

Cu ochii \nchi[i, Rebecca se l`sa ame]it` de respira]ia cald`care-i alerga pe fa]`, apoi cobora \ncet pe ceafa ei. O str`b`tu unfior când el o strânse mai tare [i Rebecca \i c`ut` din nou buzele.

Hugues gemu \ncet [i mâinile lui prinser` strâns [olduriletinerei femei.

Spre marea ei uimire, descoperi c` era preg`tit` s`-[i petreac`noaptea cu b`rbatul acesta. C` era chiar dispus` s`-l incite la

asta.

52 NONA GAMEL



Capitolul 4

La \nceput, Hugues nu urm`rea decât s` \ncheie seara cu un

s`rut u[or, pentru a materializa atrac]ia lor reciproc`. El nu sea[tepta cu siguran]` ca Rebecca s` reac]ioneze cu atâta\nfl`c`rare la \mbr`]i[area lui.

Trecuse foarte mult timp de când nu mai ]inuse o femeie\n bra]e, dar ar fi reu[it s` se controleze dac` ea n-ar fir`spuns cu o asemenea pasiune s`rutului lui. Ridicarea regu-lat` a pieptului ei lâng` bustul lui, presiunea [oldurilor ei

zvelte peste ale lui, erau de-ajuns ca s`-i spulbere inten]iileini]iale.O invitase pe Rebecca la cin` deoarece dorea s-o cunoasc`.

De ce s` nu \nceap` prin decoperirea senzual` a acestui corpcare frem`ta lâng` al lui? Acum ardea de dorin]a de a prelungiaceast` clip`...

Cu acea dezinvoltur` proprie aman]ilor cu mult` experien]`,

degetele lui coborâr` de-a lungul pieptului ei pân` ajunser` la



sfârcurile tari ale sânilor. Tras` \n jurul lor cercuri care sestrânser`, ame]it de respira]ia gâfâitoare a \nso]itoarei lui caregemea \ncet sub aceste mângâieri insistente.

|[i \nfund` fa]a \n ceafa ei, iar mâinile lui coborâr` pân` lamijlocul ei, \nl`n]uintu-l. Materialul m`t`sos al rochiei \i trans-mitea unde de c`ldur`. Era gr`bit s` ating` aceast` piele pe careo ghicea catifelat` [i cald`, ner`bd`toare s` fie acoperit` des`rut`ri.

Cu toate acestea, nu voia s` ri[te s-o [ocheze cu graba lui. Cugesturi \ncete, \i scoase unul câte unul acele care-i ]ineau p`rul,pân` când acesta c`zu \n valuri castanii pe umerii ei. El \[icufund` fa]a \n aceast` mas` m`t`soas` care degaja un u[or par-fum proasp`t, apoi \[i trecu vârfurile degetelor peste tr`s`turilefe]ei ei.

Cu ochii pe jum`tate \nchi[i, Rebecca \[i trecu bra]ele \n jurulgâtului lui [i se strânse lâng` el. Cum s`-[i \nfrâneze propriileimpulsuri, când ea \l antrena \ntr-un univers de voluptate?Degetele lui alergar` de-a lungul corpului ei, \ntârziind peformele pline ale [oldurilor.

Ar fi vrut s` r`mân` astfel ore \ntregi, s`-i descopere pe\ndelete formele corpului, centrele pl`cerii ei, s-o simt` vibrând

lâng` el... Dar aceast` pozi]ie nu era dintre cele mai confortabile[i buc`t`ria nu i se p`rea locul potrivit pentru a se l`sa prad`desf`t`rilor amoroase.

– S` mergem \n dormitor, propuse el cu un glas r`gu[it. Abia rostise aceste cuvinte [i \n \nc`pre r`sun` un fluierat stri-

dent. Era vorba de ceainic. Hugues \ntinse mâna ca s` sting`arz`torul, dar \ntoarse butonul \n sens invers [i fluieratul se

\nte]i.

54 NONA GAMEL



Rebecca \ncerc` s` se \ndep`rteze [i repezindu-se s-o re]in`,el atinse cu degetele metalul fierbinte al ibricului. Tres`ri,\n`bu[ind o \njur`tur`. Se privir` o clip` \n t`cere.

– V-a]i ars? \ntreb` ea proste[te. Trebuie s` aplic`m ghea]`.Ea se \ndrept` spre frigider cu un mers nesigur [i el zâmbi la

vederea obrajilor ei aprin[i de \mbr`]i[`rile lor p`tima[e. Sel`saser` mâna]i de o dorin]` n`valnic` [i acum \ncercau o oare-care jen` unul fa]` de cel`lalt. Abia se cuno[teau [i fuseser` câtpe ce s` devin` aman]i.

Rebecca scoase vasul cu cuburi de ghea]` din frigider [i\nf`[ur` dou` buc`]i \ntr-o cârp` curat`.

– Ar`ta]i-mi mâna, zise ea apropiindu-se de el. – V` garantez c` nu este nimic grav. Doar o u[oar` irita]ie.El lu` cârpa [i atinse \ncet pielea \nro[it`.

Tân`ra femeie \[i trecu mâna prin p`r, dintr-o dat` con[tient`de aspectul cam dezordonat al ]inutei sale. – Ei bine... o s` preg`tesc ceaiul, bâigui ea, deoarece acesta

era scopul prezen]ei noastre \n buc`t`rie...Cu gesturi sacadate, turn` ap` fiart` \n ceainicul de por]elan

[i deschise de mai multe ori u[ile dulapului \n c`utarea ce[tilor.Respira adânc, \ncercând s`-[i recapete calmul.

Desigur, \l g`sise pe Hugues foarte pe gustul ei chiar de laprima lor \ntâlnire, dar era aproape \nfrico[at` de \nfl`c`rarea cucare r`spunsese s`rut`rilor lui. Nu-[i amintea s`-l fi dorit pe Edcu o asemenea intensitate. {i cu toate acestea, \l iubise.

– Nu c`ut a]i asta, din \ntâmplare? \ntreb` el fluturând ocea[c` peste um`rul ei. Le-a]i pus pe tav` de la \nceput.

– Da... bine\n]eles. Cred c` sunt pe alt` planet`, \n seara

asta...




– Oricum ar fi, s` [tii c` mi-ar pl`cea s` fiu acolo cu dumneata.El \i c`ut` privirea, dar ea \[i \nclin` capul, f`cându-[i de lucru

cu tava. Se sim]ea dintr-o dat` incapabil` s` prelungeasc` ositua]ie care luase deja propor]ii de necrezut. Trebuia mai \naintes` reflecteze temeinic la aceast` succesiune a evenimentelor.

Ridic` tava cu precau]ie [i se \ndrept` spre salon. Umpluce[tile \nainte de a se a[eza pe canapea, unde el i se al`tur`. |idesp`r]ea o distan]` respectabil`, [i totu[i prezen]a lui o tulburapeste m`sur`.

El lu` cea[ca pe care ea i-o \ntindea, b`u o \nghi]itur` de ceai[i-[i privi cu aten]ie gazda.

– Rebecca, a[ vrea s` [tii c` nu voi ac]iona \mpotriva voin]eidumitale, declar` el \n cele din urm`.

Vocea lui era blând` [i ea nu se \ndoia de sinceritatea lui.

Trebuia [i ea s`-i explice... Dar ce s`-i spun`, de vreme cer`t`cea pe un ocean de perplexitate? Era derutat` de turnuraradical` pe care o luase rela]ia lor \ntr-un interval de câteva clipe

– Eu... mi-am pierdut capul, murmur` ea. A[ prefera s` necunoa[tem mai bine.

|ngrijorat`, pândea un semn de \ncuviin]are pe fa]a lui.Hugues \[i \ncrunt` sprâncenele, \ntr-o grimas` ironic`.

– Nu asta eram pe cale s` facem, acum câteva minute? – Cum? \ntreb` ea, uimit` la culme. – Unii pretind c` rela]iile sexuale se dovedesc foarte revela-

toare \n privin]a caracterului oamenilor, afirm` el pe un tonmonden, luând o \nghi]itur` de ceai.

– Asta nu va \nlocui niciodat` cafeaua [i fursecurile dup`slujba religioas`, replic` ea cu o lic`rire pozna[` \n ochi.

Izbucnir` amândoi \n râs.

56 NONA GAMEL



– M`rturisesc c` n-am fost la biseric` de un bun num`r deani, adùg` ea, dar presupun c` obiceiurile nu s-au schimbatdeloc. A fost o vreme când era de bon-ton s` faci cuno[tin]` maampl` cu alesul inimii la ie[irea de la slujba religioas`.

Rebecca se sim]ea mai destins`, dar i se p`rea totu[i dificil sàngajeze o conversa]ie de interes general dup` ceea ce se \ntâm-plase \ntre ei.

Cercetându-i fa]a pe furi[, ea \[i aminti contactul m`t`sos almust`]ii lui cu buzele ei. Se sim]i cuprins` brusc de dorin]a de amângâia aceast` umbr` neagr`.

– Am impresia c` e[ti foarte calm`, murmur` el, ca [i cum \ighicise gândurile.

– M` gândeam la seara aceasta, care mi s-a p`rut foarte agre-abil`.

El schi]` o grimas` [i se ridic`, \ntinzându-i mâinile ca s-oajute s` se ridice [i ea. – Presupun c` este un mod delicat pentru a m` anun]a c`

acum s-a sfâr[it, glumi el. Ai dreptate, trebuie s` ne trezim amândoi devreme mâine diminea]` ca s` mergem la munc`.

O strânse u[or lâng` el. Dac` o s`ruta din nou, va avea oareputerea s`-l resping`? se \ntreb` ea. Spre marea ei uimire, el \i

atinse doar fruntea cu vârful buzelor. Apropierea acestui corp \isporea b`tìle inimii [i ea [tia c` el era prad` unei tulbur`ri iden-tice cu a ei. Obrajii i se aprinser` la amintirea degetelor lui pepieptul ei.

St`tea acolo, pironit` locului, incapabil` s` \ncerce cea maimic` mi[care ca s` se \ndep`rteze de el. |n loc de asta, \[i pusecapul pe um`rul lui [i se strânse lâng` el.

Hugues \[i drese glasul.




– Dac` trebuie s` plec \n seara asta, cred c` este preferabil s`m` hot`r`sc f`r` \ntârziere.

– |ntr-adev`r, [opti ea.El f`cu un pas \napoi. Rebecca \l privi lung, cu bra]ele

atârnând. – N-ai abordat nici m`car o singur` dat` chestiunea

Nepalului, iar eu visam s` aflu lucruri misterioase...El porni pe culoar, apoi se \ntoarse spre ea. – Presupun c` dac` ]i-a[ propune s`-]i ar t̀ diapozitivele mele cu

vederi din aceast̀ ]ar` la urm t̀oarea noastr` \ntâlnire, n-a[ mai aveaapoi nici o [ans` s` te rev`d dup` ce te-a[ supune la aceast` \ncercare!

– Câte ai? – Câteva mii! r`spunse el cu un aer fals copil`resc. – Cred c` a[ fi capabil` s` privesc numai câteva sute, dac` \mi

promi]i s` le alegi pe cele mai bune. – Perfect, am s`-]i telefonez ca s` fix`m o dat`. A[ putea deasemenea s` preg`tesc ni[te fripturi pe gr`tarul meu. Dar, maibine s` te previn de pe acum, când \ncepe proiec]ia, u[ile [iferestrele se \nchid automat [i nimeni n-are voie s` p`r`seasc`sala \nainte de sfâr[it!

– Doamne-Dumnezeule! exclam` Rebecca strâmbându-se,

m` tem c` nu voi fi liber` s`pt`mânile viitoare. Câteva fotografiiar face la fel de bine treaba...El \i mângâie u[or bra]ul [i murmur`: – Am [i albume cu fotografii. Vreo dou`zeci!Rebecca se \nfior` la atingerea degetelor lui fierbin]i, dar se

str`dui s` nu lase s` se vad` nimic. – Voi fi \ncântat` s` admir fotografiile pe care le-ai f`cut, dar

nu toate o dat`!

58 NONA GAMEL



Se privir` o clip` \n t`cere. Era imposibil s` r`mân` lanesfâr[it \n fa]a u[ii, [i Rebecc`i \i lipsea curajul s`-l conduc` dinnou spre salon... sau spre dormitor.

De altfel, cum f`cuse [i el observa]ia, \i a[tepta o zi grea,mâine. {i, oricum, avea nevoie s` reflecteze \n lini[te.

– Ce-ai spune de o [edin]` de diapozitive \n weekendulurm`tor? suger` el.

Ea \ncuviin]` cu un surâs radios. P`rea \n mod limpede maiconcret [i agreabil decât obi[nuita promisiune vag`: „Vorbim latelefon“. Acum se sim]ea mai dispus` s`-i ureze noapte bun`.

Se apropie de el [i-i atinse u[or buzele cu ale ei, pu]in dispus`s`-l lase s` dispar` cu acel s`rut cuminte pe frunte ca singur z`log. Acesta nu era decât o palid` reflectare a \mbr`]i[`rilor lor prece-dente, [i ea nu voia ca el s` uite intensitatea atrac]iei lor fizice.

Se ag`]` de umerii lui [i se strânse lâng` el. Dorea s` seasigure c`-i va obseda gândurile, la fel cum [tia c` el i le va obseda pe ale ei, când un geam`t r`gu[it sc`p` de pe buzele lui, iar mâinile \i alunecar` \nfrigurate pe spatele [i pe [oldurile ei.

Hugues se desprinse brusc [i se \ndep`rt`. – Trebuie s` plec, [opti el.Deschise \n grab` u[a [i se repezi \n lift, nu f`r` s` se \ntoarc`

\nc` o dat` spre ea. – Pe curând, \i arunc` ea zâmbind, \n timp ce el \i adres` oclipire din ochi.

|nchise u[a cu gesturile nesigure ale persoanelor care au b`utprea mult. Era ame]it` de mângâieri.

Duse tava la buc`t`rie, \ntrebându-se prin ce miracol rezis-taser` dorin]ei nebune care \i tortura. Nu cedaser` de data asta

ispitei, dar ce se va \ntâmpla la urm`toarea lor \ntâlnire?




Rebecca stinse luminile [i se \ndrept` spre dormitor ca s` sedezbrace. Era atât de u[or s` [i-l imagineze pe Hugues \ntins pepat.

Suspin` ghemuindu-se \n a[ternut [i-[i promise s` se gân-deasc` temeinic la aceast` situa]ie a doua zi.

** *

A doua zi diminea]a, \[i r`t`ci de dou` ori cheile \nainte de a-[ip`r`si apartamentul [i ajunse la cabinet exact la ora primei vizite

Dormise extrem de prost noaptea trecut`. Visase b`rba]i careo mângâiau, o s`rutau, \i a]â]au sim]urile. |l visase chiar [i pe Edceea ce nu i se \ntâmplase de mult timp, [i sim]ise \n somn

durerea care o chinuise \n primele momente ale rupturii lor. Asta nu prevestea nimic bun pentru ziua care abia \ncepea,deoarece munca ei \i solicita toat` aten]ia [i era indispensabil s`aib` mintea limpede. Introduse suspinând cheia \n broasca u[iicabinetului.

Reu[i cu foarte mare greutate s` se concentreze asupramuncii sale. |n pauza dintre vizite, \n loc s`-[i consulte fi[ierul [i

s` noteze ce discutase cu fiecare pacient, se gândea la Hugues.Era \n bra]ele lui, iar el o dezbr`ca \ncet...Revenea apoi la realitate o dat` cu sosirea pacientului

urm`tor, fa]` de care era aproape recunosc`toare pentru asta.|n dup`-amiaza aceea, spre orele patru, sim]i c` revenise \n

sfâr[it la normal, ceea ce o lini[ti, deoarece familia urm`toaren-o vizita decât la cererea insistent` a tribunalului pentru

minori. Cazurile de genul acesta se dovedeau extrem de dificile

60 NONA GAMEL



pentru c` terapia le fusese impus`. |n general, ace[tia r`mâneaut`cu]i, nu manifestau nici o dorin]` s` coopereze [i, pe deasupra,se l`sau greu s`-[i achite onorariile.

Rebecca aprecia c` era obliga]ia ei s` se ocupe de trei saupatru familii de acest gen, convins` mereu c` munca ei va sfâr[iprin a da roade.

Judec`torul de instruc]ie \i trimisese aceast` familie pentru c`fiul lor de doisprezece ani fusese prins \n timp ce conducea un vehicul, f`r` permis de conducere. Dup` informa]iile pe caremama acestuia i le transmisese prin telefon, [tia c` b`iatul \nchestiune avea trei fra]i, de asemenea minori.

Luându-[i inima \n din]i, se ridic` pentru a primi numeroasafamilie. Cu toate acestea, \n sala de a[teptare se afla numai tat`lcu fa]a crispat`.

– A trebuit s`-mi p`r`sesc serviciul cu dou`zeci de minute\nainte de terminarea programului, \i explic` el cu o voce \n carese sim]ea nervozitatea. Cât despre copiii mei, \n seara asta auantrenament la fotbal, prin urmare nu vor putea asista la [edin]`.

Rebecca \l invit` \n birou [i deschise registrul de program`ri. – Vom \ncerca s` g`sim o or` care s` v` convin`, propuse ea

pe un ton amabil.

– Nu cred c` este necesar, replic` el cu pumnii \nfunda]i \nbuzunare. Fiul meu n-a f`cut decât s` demonstreze c` are carac-ter. V`rul lui mai \n vârst` conduce, [i a vrut [i el s` se afle la volanul unei ma[ini. Este totu[i un b`iat bun.

– Nu m` \ndoiesc de asta nici o clip`. Dar, dup` raportul pecare mi l-a trimis poli]ia, se pare c` a fost prins pentru a [aseaoar` la volanul ma[inii dumneavoastr`. Asta reprezint` o surs`

de probleme pentru dumneavoastr`.




– Da, este destul de sup`r`tor. A trebuit s` ne ducem lacomisariat [i s` complet`m toate formularele acelea ca s`-i deadrumul. Dar asta nu-i nimic pe lâng` multiplele complica]ii pecare le reprezint` \ntâlnirile s`pt`mânale la cabinetul dumneavoastr`.

– Bine\n]eles, cu toate acestea, tribunalul a hot`rât astfel.Presupun c` vi s-a propus alegerea unui psiholog. Va trebuia[adar s` v` hot`râ]i s` urma]i o terapie. Dac` rata]i o \ntâlnire, voi fi obligat` s`-i informez pe cei \n drept, adic` pe judec`torulde minori.

– {tiu. De aceea, m-am gândit s` v` pl`tesc pe [ase luni\nainte [i dumneavoastr` s` considera]i c` venim cu regularitate\n fiecare s`pt`mân`.

O privi insistent [i clipi din ochi. |i propunea lini[tit s` se lase

mituit`. – Dac` familia dumneavoastr` [i dumneavoastr` personal nu v` prezenta]i aici la ora stabilit`, \n fiecare luni, cum esteprev`zut, voi \n[tiin]a imediat tribunalul, replic` ea pe un tont`ios.

Rebecca era ame]it` de furie [i interlocutorul ei \[i d`duseama, \n ciuda eforturilor ei de a r`mâne calm`. El se ridic` ime-

diat. – Foarte bine, n-ave]i decât s` v` juca]i de-a demnitatea ofen-sat`, \i arunc` el, furios. Voi [ti s` g`sesc pe cineva mai\n]eleg`tor.

Deschise u[a cu un gest repezit, apoi se \ntoarse spre ea. – {i mul]umesc mult, doctore Simpson!|ndat` dup` dispari]ia lui, tân`ra femeie se pr`bu[i ab`tut` pe

scaunul ei. Cu fruntea \n mâini, \ncerc` s`-[i revin` \n fire. Nici

62 NONA GAMEL



chiar un psiholog \ncep`tor n-ar fi ac]ionat a[a cum f`cuse ea.Nu ascultase decât de orgoliul ei, prea pu]in preocupat` s` vin`\n ajutorul acestui tat` de familie.

Ar fi putut s`-l asculte cu aten]ie, s` manifeste o oarecare simpatie fa]` de acest copil care refuza vizibil s` se lase cople[it derepro[uri. Poate c` ar fi reu[it s` g`seasc` un teren de \n]elegere.|n loc de asta, se preocupase s`-[i salveze onoarea. Sporise f`r`nici o \ndoial` ostilitatea tat`lui fa]` de psihoterapie, ceea ce vaface [i mai dificil` treaba colegului care-l va primi.

Mângâie \ncet lemnul biroului, regretând c` prietena eiMarianne disp`ruse. Sim]ea adeseori nevoia de a discuta despreunele cazuri cu o persoan` calificat`. Cariera pe care [i-o alesesenu era \ntotdeauna u[oar` [i i se \ntâmpla uneori s` se simt`incompetent`.

Pe durata studiilor, putea vorbi cu toat` \ncrederea cu profe-sorii ei, iar \n timpul stagiului la clinic` g`sea f`r` greutate \nanturajul ei urechi care s-o asculte cu aten]ie. Senza]ia aceasta dsolitudine era pre]ul independen]ei.

Ridic` din umeri [i-[i promise s` \ncerce s` stea de vorb` cuCal.

Cu pre]ul unui efort supraomenesc, reu[i s` se concentreze

asupra celor dou` familii care urmar`, f`r` s` scape totu[i desentimentul de vinov`]ie care pusese st`pânire pe ea atunci când\l auzise pe p`rintele acela trântind u[a.

Rebecca nu se \ndoise atât de mult de capacit`]ile ei de foartemult timp. Probabil c` exagera importan]a acestui incident, [i onoapte de somn reparator \i va fi de un mare ajutor.

La sfâr[itul dup`-amiezii se \ntoarse acas`, d`du de mâncare

pisicilor [i inspect` con]inutul dezolant al frigiderului. |n gene-




ral, se ocupa de genul acesta de probleme materiale duminic`seara. Dar, evident, \n ajun abandonase vizita la supermagazin cs` cineze \n compania lui Hugues.

{i acum, se \nfrunta cu realitatea pustie a frigiderului ei. Eraaproape ora opt seara. |i era teribil de foame [i ziua fusesedezastruoas`.

Prost dispus`, nu ezit` s`-l fac` pe Hugues r`spunz`tor deaceast` situa]ie. Dac` nu l-ar fi v`zut, frigiderul ei ar fi fost plinde provizii [i [i-ar fi primit pacien]ii cu calmul ei obi[nuit; \n fine via]a ei [i-ar fi urmat cursul normal.

Dar, avea oare dreptul s`-l acuze \n mod nejustificat? Ritmultihnit al vie]ii ei nu se tulburase decât pentru c` \i pl`cea [i c` nu\nceta s` se gândeasc` la el...

Privea lung, cu o figur` nec`jit`, un pachet de spanac conge-

lat, când sun` telefonul. Era Madeleine, care o invita s` \mpart`un castron de spaghete. Rebecca puse cu un suspin de u[urarespanacul \n frigider [i scoase de acolo o cutie cu \nghe]at` decoac`ze negre pe care o lu` cu ea la prietenii ei.

– Cal m-a sunat adineauri ca s` m` anun]e c` cineaz` \n ora[,\i spuse Madeleine deschizându-i u[a. Sper c` nu te sup`r` dac`mânc`m doar noi dou`.

Rebecca o lini[ti [i se a[ez` la masa din buc`t`rie, dup` cepusese \nghe]ata \n frigider. – N-am s` pretind c`-l pot \nlocui pe Cal, exclam` ea râzând,

dar [tiu c` sunt foarte \ncântat` s` m` aflu aici! Frigiderul meueste jalnic de gol [i m` sim]eam mult prea obosit` ca s` \nfruntmul]imea din supermagazin.

Madeleine umplu farfuriile cu spaghete [i cu sos tomat care

mirosea pl`cut a busuioc.

64 NONA GAMEL



– La drept vorbind... \ncepu ea.Ezit`, [i Rebecca observ` c` obrajii ei deveneau stacojii. – Este pu]in jenant, dar... Am observat din \ntâmplare c` ieri

sear` ai avut o \ntâlnire. Priveam pe fereastr` [i te-am v`zuturcând \n ma[ina unui b`rbat pe care l-am recunsocut imediat.Era vorba despre cel care s-a \ntors din Nepal, nu-i a[a?

Rebecca \ncuviin]`. – Iat`, continu` ea cu un oftat. Ardeam de ner`bdare s` aflu

mai multe. Cu toate acestea, nu vreau \n nici un caz s` m`amestec \n via]a ta personal`, prin urmare nu te consideraobligat` s`-mi poveste[ti cum ]i-ai petrecut seara...

Cu ochii sclipind de curiozitate, \[i privea insistent prietena,[i aceasta nu reu[i s`-[i st`pâneasc` râsul.

– Nu te teme, nu te b`nuiesc c` ai f`cut pe spioana!

Rebecca mânc` jum`tate din farfuria ei de spaghete cu o vitez` uluitoare [i \ncepea s` se simt` mai bine. – Mi-e \ntr-adev`r ru[ine c` m`nânc \n felul acesta,

Madeleine! exclam` ea. – Dac` e[ti de acord s`-mi dai am`nunte despre seara ta, \]i

permit s` gole[ti crati]a! Dore[ti oare s`-l revezi?Rebecca \nf`[ur` spaghetele lungi \n jurul furculi]ei [i reflect`

\nainte de a r`spunde: – Da [i nu. M` tem s̀ nu provoace dezordine \n via]a mea. |n moddeosebit \n activitatea mea profesional .̀ Am obliga]ii fa] ̀de pacien]ii m

Madeleine schi]` un surâs complice. – Dac` aici ai ajuns cu reflec]iile tale, draga mea, cauza mi s

pare pierdut`! Iat`-te gata s` te cufunzi \n deliciile iubirii, \ndetrimentul psihologiei! Ai nevoie s` iube[ti pe cineva [i s`

\ncetezi s`-]i mai dedici toat` energia carierei tale.




– Pacien]ii mei ar avea de suferit din cauza asta, replic`Rebecca pe un ton serios, refuzând ca Madeleine s`-i maiserveasc` spaghete.

Madeleine se ridic`, cu mâinile \n [olduri, \ntr-un gest care-idevenise obi[nuit.

– Nu-]i \mp`rt`[esc p`rerea, relu` ea. Poate c` nu te veidevota mai pu]in cauzei lor, ci dimpotriv`, vei fi f`r` \ndoial` maaproape de ei \n anumite privin]e. Experien]a personal` nu teajut` oare s` \n]elegi mai bine oamenii?

Rebecca \[i plec` ochii. Madeleine insinua – \ntr-un fel foartedelicat, desigur – c` o tân`r` femeie celibatar` nu era cuadev`rat apt` s` se ocupe de problemele cuplurilor [i ale copi-ilor lor.

{i n-avea dreptate? Lungul ei drum solitar o \ndep`rta de

traiectoria clasic` a familiei; \n consecin]`, era ea capabil` s`propun` o terapie eficace altora? Cu toate acestea, [tia c` venise\n ajutorul a numero[i pacien]i.

Madeleine aranj` farfuriile \n ma[ina de sp`lat vase, apoi sea[ez` din nou \n fa]a ei. Cu o figur` serioas`, \mpinse o [uvi]` dep`r blond \n spatele urechii.

– N-ar trebui f`r` \ndoial` s`-]i spun asta, dar Cal crede c` ai

luat-o drept model pe Marianne Blanchard. Te cufunzi prea mult\n munca ta, ca [i ea, \n loc s` te gânde[ti s`-]i \ntemeiezi un c`minRebecca \nclin` capul. – Poate c` are dreptate... murmur` ea.Sim]i o mare u[urare recunoscând pa[ii lui Cal pe culoar.

Madeleine nu va continua aceast` conversa]ie \n prezen]a lui.|ntr-adev`r, Cal le vorbi cu \nsufle]ire despre sosirea unui

nou psihiatru \n echipa lor [i nimeni nu f`cu aluzie la via]a per-

66 NONA GAMEL



sonal` a Rebecc`i. Ea profit` de aceast` ocazie ca s`-i povesteascprietenului ei despre incidentul care se petrecuse chiar \n dup`-amiaza aceea cu faimosul tat` de familie. Cal râse f`r` r`utate deea.

– Ar trebui s`-i mul]ume[ti lui Dumnezeu c` ai ie[it cu binedin \ncurc`tur`! Dac` voi p`r`si clinica \ntr-o zi, voi refuza s`tratez asemenea pacien]i. Prin urmare, nu-]i mai fr`mântamintea cu povestea asta [i mul]ume[te-te s`-]i plângi colegulnefericit care va mo[teni aceast` familie.

– Foarte bine, [efule, voi \ncerca s` lucrez \n acest sens,replic` ea f`când o grimas`.

{tia totu[i c`-i va fi greu s` uite acest e[ec. Nu era prima dat`când o p`r`sea un pacient. Se \ntâmplase de mai multe ori, dar fusese \ntotdeauna convins` c` d`duse tot ce era mai bun \n ea.

Ast`zi, dimpotriv`, nu manifestase nici cel mai mic interes pentru persoana care se g`sea \n fa]a ei.Rebecca mul]umi prietenilor ei [i se \ntoarse acas` la

ea. Nu era foarte târziu, dar se hot`r\ s` se a[eze \n pat, cuun vraf de reviste medicale. Asta o va \mp`ca poate cusine.

Mâine o a[tepta o zi grea, [i ]inea s`-[i efectueze corect

munca.*

* *

{edin]ele succesive nu dep`[ir` limita a ceea ce \[i propusese,dar cel pu]in se ar`t` aproape satisf`cut` de aten]ia pe care

reu[ise s-o acorde diverselor familii.




|nchise u[a cabinetului \n spatele ei [i se \narm` cu curaj pen-tru a ameliora situa]ia proviziilor ei de hran`. Cin` destul de târ-ziu, sperând c` Hugues \i va telefona ca s` fixeze data viitoareilor \ntâlniri.

Telefonul nu sun` \ns` \n seara aceea, [i nici \n ceaurm`toare. Ideea de a-l revedea \i stânjenea con[tiinciozitateaprofesional`, dar sim]ea o nelini[te din ce \n ce mai mare fa]` deaceast` t`cere. {i dac` nu se va mai ar`ta niciodat`?

Eventualitatea aceea nu-i trecuse prin minte pân` acum, [itotu[i... O min]ise oare afirmând c` dorea s-o \ntâlneasc` dinnou? |i inspirase \ncredere [i, de obicei, se mândrea cu judecataei.

Când soneria telefonului r`sun` joi seara, se repezi laaparat. |i recunoscu imediat vocea [i inima ei \ncepu s` bat`

mai tare. – |mi pare r`u c` n-am putut s` te caut mai curând, zise elimediat, dar am fost atât de cople[it de treburi \ncât, de fiecaredat` când m` preg`team s` te sun, era foarte târziu. Nu voiam s`te trezesc din somn.

– Nu-]i face griji, replic` ea pe un ton vesel. Am p`strat câte- va ore libere \n planurile mele pentru weekend.

|n câteva secunde, \[i uitase toate temerile referitoare la con-secin]ele unei leg`turi cu el. Trecuser` s`pt`mâni, luni, de cândnu se sim]ise atât de fericit`.

– A[ vrea de asemenea s`-]i cer sfatul \n leg`tur` cu sora mea.Rezemat` cu spatele de peretele holului, Rebecca se juca ner-

voas` cu firul telefonului. – }in neap`rat s` nu \ncalc teritoriul Alicei, r`spunse ea cu o

voce blând`, dar prezint`-mi pe scurt problema.

68 NONA GAMEL



– Ei bine... pentru a vorbi limpede, Meri este pe cale s`devin` detestabil`! Refuz` s` participe la orice obliga]ie gos-pod`reasc`, plec` trântind u[a, nu se \ntoarce de la [coal` decâtdup` mai bine de o or` de la ie[irea de la cursuri, [i a[a maideparte... M` tem ca Sybil [i Georges s` nu se hot`rasc` s` pun`cap`t acestei psihoterapii.

Rebecca tres`ri. – Trebuie neap`rat s`-i \mpiedici! Se pare, dimpotriv`, c`

sora dumitale se afl` \ntr-un progres net. P`rin]ii comit adeseorigre[eala de a opri tratamentul când comportarea copilului seschimb`, deoarece ei trebuie atunci s` \nfrunte o nou` perso-nalitate. Dar schimbarea este tocmai baza oric`rei terapii. Dac`sora dumitale continu` s` ia \n greutate, asta \nseamn` c` este pecalea cea bun`.

– Asta este ceea ce voiam s`-mi confirmi.Din vocea lui disp`ruse acum orice urm` de \ngrijorare [i earegret` brusc c` nu-l are aproape.

– Voi trece prin urmare pe la ei mâine sear` dup` cin` cas`-i conving s` continue s-o trimit` pe Meredith la doctori]aFairweather.

Dup` o scurt` pauz`, el ad`ug`:

– Acum regret c` ]i-am pus aceast` \ntrebare. O s` crezi c` nucaut \n dumneata decât psihologa.Rebecca avu un râs ezitant. Se cunoscuser` din cauza lui

Meredith [i era normal ca el s-o consulte din când \n când peaceast` tem`. Nu trebuia totu[i ca acesta s` devin` motivulesen]ial al \ntâlnirilor lor. Amintirea mângâierilor lui o lini[tiimediat. Era limpede c` interesul pe care i-l purta Hugues nu era

strict profesional.




– Accep]i s` cinezi acas` la mine sâmb`t`? \ntreb` el. L`sânddeoparte modestia, g`tesc destul de bine. Dup` care am putea s`privim acele faimoase diapozitive cu imagini din Nepal.

– Numai dac` nu g`sim o alt` ocupa]ie... se surprinse eamurmurând.

Un hohot de râs pu]in r`gu[it ajunse pân` la ea. – Trebuie oare s` trag concluzia c` e[ti dispus` s` vii? \ntreb`

el. – Evident! Ar fi vrut s` continue convorbirea cu el, dar o dat` ce-i d`duse

adresa, nu mai [tiu prea bine ce s` spun`.|[i urar` noapte bun`. Rebecca \nchise telefonul [i se aplec`

spre Ferdinand ca s`-l mângâie pe spate. Fericirea ei actual` nu va dura o eternitate. Via]a nu d`ruia acest lucru pre]ios decât cumult` zgârcenie. Dar cel pu]in se putea bucura de aceste câtevamomente de fericire total`.

Avu impresia c` reproduce una dintre acele scene ridicolecare se repet` \n filmele vechi, dansând de-a lungul culoarului,cu telefonul strâns la piept.

L`sând telefonul, se aplec` [i-l ridic` pe Ferdinand ca s`-l fac`s` participe la aceste clipe de euforie. Motanul scoase un mieu-nat ascu]it [i-i sc`p` ca s` sar` la podea.

– Cu atât mai r`u pentru tine! exclam` ea râzând. Animalul se refugie imediat sub un fotoliu, temându-se de un

nou asalt, [i o urm`ri cu ochii lui furio[i pe Rebecca. – S` [tii, dragul meu Ferdinand, declar` ea, c` ai ratat o

ocazie unic` s` faci carier` \n cinematografie.

Apoi se \ndrept` cântând spre dormitor.

70 NONA GAMEL



Capitolul 5

Sâmb`t` diminea]a, Rebecca fu trezit` de razele soarelui care jucau pe tapiseria bleu cu nuan]e de mov din dormitorul ei. Se

ridic` \n capul oaselor [i se \ntinse, gândindu-se c` dormise f`r`\ndoial` mult, pentru c` astrul str`punsese perdeaua de cea]`care acoperea \n mod obi[nuit ora[ul.

|[i consult` ceasul de[tept`tor [i-[i d`du seama c` nu eratotu[i decât [apte [i jum`tate. Cobor\ din pat, deschise jaluzelele[i se minun` \n fa]a albastrului intens al cerului. Frunzelepomilor luceau de rou`, iar atmosfera degaja mirosul deosebit al

zilelor c`lduroase.Zilele acestea erau considerate drept o binecuvântare a luiDumnezeu de c`tre orice locuitor din San Francisco. Aceasta\nsemna absen]a acelui \nveli[ v`tuit care plana adeseori dea-supra ora[ului, [i prin urmare o cre[tere a bunei dispozi]iigenerale.

Rebecca intr` \n buc`t`rie, hot`rât` s`-[i preg`teasc` un mic

dejun excep]ional pentru a s`rb`tori sosirea timpului frumos.



Dup` cum \i m`rturisise lui Hugues, nu g`tea practic niciodat`,prin urmare perspectiva unei omlete cu jambon constituia unadev`rat festin.

Urm` cu scrupulozitate indica]iile c`r]ii de bucate, apoi duseplatoul aburind \n salon. Recuper` ziarul pe care factorul po[tali-l strecurase pe sub u[` [i-l r`sfoi \n timp ce savura micul dejun.

Pu]in atent` la titlurile mari ale actualit`]ii, \[i l`s` mintea s`r`t`ceasc` \n voie.

Era ner`bd`toare s`-l revad` pe Hugues. {i dac` se am`gise,dac` el nu se va dovedi atât de fermec`tor cum \[i imaginase?Dac` seara aceasta o va decep]iona? Amintirile serii de duminictrecut` \i n`v`lir` \n minte [i \ndoielile ei se risipir` imediat.

F`cu un du[ [i se \mbr`c` pentru a se duce la cabinet undeavea de primit câ]iva pacien]i. Dup` care se va duce la piscina

din apropierea biroului, ca s` profite de soare, apoi se va\ntoarce acas` pentru a se preg`ti.Rebecca se \ntoarse acas` la sfâr[itul dup`-amiezii, epuizat`

de numeroasele lungimi de piscin` pe care le parcursese.Deschise [ifoneirul, \n c`utarea unei ]inute adecvate pentruseara aceasta. Isabella era \ntins` lene[ pe patul sc`ldat de razelesoarelui.

Tân`ra femeie se apropie s-o mângâie, inspectând \n acela[itimp con]inutul garderobului. N-o tenta nimic \n moddeosebit, dar se a[tepta la asta, astfel c` nu-[i pierdu buna dis-pozi]ie.

Cercetând lucrurile mai de aproape, descoperi \n fundul[ifonierului o rochie f`r` mâneci, cu flori mari stilizate, de un verde viu, pe fond alb. Avea de asemenea ni[te cercei asorta]i cu

aceast` ]inut`. Cum avea rareori ocazia s` poarte aceste ve[minte

72 NONA GAMEL



de var` la San Francisco din cauza timpului, se gândi c` aceastaera ocazia visat`, având \n vedere temperatura excep]ional deridicat`.

|[i sp`l` p`rul [i dup` ce se usc` \l perie \ndelung \naintede a-l lega la spate \n coad` de cal. |n timp ce se piept`na,observ` c` o prinsese u[or soarele pe obraji [i pe nas. |mbr`c`rochia \nflorat` [i constat` cu pl`cere c`-i venea mai binedecât se a[tepta; aceasta \i sublinia fine]ea taliei [i amploarea jupei \i accentua conturul [oldurilor, totul dându-i un mersgra]ios.

|nc`l]` ni[te sandale verzi cu tocuri, se privi pentru ultimadat` \n oglind`, apoi trecu \n buc`t`rie pentru a hr`ni pisicile\nainte de plecare. Cu inima b`tând mai repede, cobor\ \n par-carea subteran` [i porni la drum. Nu trebuia s`-[i piard` capul ca

data trecut`. Dac` seara se desf`[ura cu bine, Hugues [i cu ea \[i vor acorda timpul s` se cunoasc` [i s`-[i satisfac` dorin]a reci-proc`.

De altfel, care era oare motivul acestei subite treziri asim]urilor? Nu se datora \n nici un caz golului din via]a ei afectiv`. Acest gol nu dura decât un an [i, \nainte de a-l \ntâlni pe Edfusese atâ]ia ani singur`.

Pân` acum, nici un b`rbat nu stârnise \n ea reac]ii atât depasionate, neb`nuite nici de ea \ns`[i.Când ajunse \n cartierul \n care locuia Hugues, Rebecca

\ncepu s` fie mai atent` la drumul pe care-l urma. El locuia lacâ]iva kilometri de cabinetul ei [i ea descoperi c` era vorba de ozon` reziden]ial` cu arhitectur` somptuoas`.

Se angaj` pe o strad` cu plopi, m`rginit` de case luxoase, [i privi

cu mai mult` aten]ie numerele. Ajuns` la num`rul cincizeci [i [ase




frân` [i verific` dac` numele lui Hugues era scris pe cutia de scrisorapoi \[i ridic` privirea spre vila situat` pe un mic promontoriu.

Rebecca \[i conduse ma[ina \n fa]a por]ii mari de lemn [iac]ion` cioc`nelul de bronz privind \n acela[i timp \n jurul ei.Era vorba despre o cl`dire alb`, cu un etaj, \nconjurat` de ogr`din` mare.

I se puse un nod \n gât auzind zgomot de pa[i \n spatelepor]ii grele. {i-l v`zu, zâmbitor, \mbr`cat cu o pereche de pan-taloni gri cu dunguli]e [i cu o c`ma[` de bumbac cu dungi albas-tre [i albe. P`rul lui p`rea mai cre] ca de obicei [i ea sim]i bruscdorin]a de a-[i cufunda mâna \n el. |n loc de asta, murmur`:

– Bun` seara.Hugues o conduse de-a lungul aleii, pân` la cas`, uimit c`

poate s` arate atât de proasp`t` pe o asemenea c`ldur`. {i el \[i

petrecuse dup`-amiaza \n piscin` [i abia ie[ise din ea ca s`aprind` gr`tarul.O privi mai de aproape \n timp ce mergeau \n t`cere unul

lâng` altul [i observ` c` se piept`nase altfel [i c` aceast` coad`de cal o \ntinerea. Ea se \ntoarse spre el [i-i zâmbi, iar Hugues fucuprins de dorin]a irezistibil` de a o s`ruta.

– Ar fi trebuit s`-]i spun s`-]i aduci costumul de baie, zise el

luând-o de bra]. Zile ca asta sunt excep]ionale, astfel c` ar trebus` profit`m de piscin`.Traversar` salonul care d`dea spre curtea interioar`. – Am \notat deja mult ast`zi, replic` ea râzând. A[ fi \ncântat`

\n schimb, s` iau loc \n gr`din`, cu o b`utur` r`coritoare \n fa]`. – Ce-ai spune de o votc` cu l`mâie? – Mi-ar face cel mai mare bine, dac` nu te vei ar`ta totu[i prea

generos cu votca.

74 NONA GAMEL



Urcar` treptele care duceau la piscin` [i ea z`ri o mas` aranjat` pe teras`, \ntr-un fel de alcov format de arbori. |n fa]aoglinzii de ap` erau instalate fotolii de r`chit` [i el o invit` s` ialoc \n timp ce preg`tea bùturile la barul situat \n spatele ei.

Hugues \i admir` gra]ia gesturilor \n vreme ce se a[eza. Nu-i va fi deloc u[or s` nu cedeze tenta]iei...

Reveni cu un platou, \i \ntinse un pahar \n care pluteaucuburi de ghea]` [i-l ridic` pe al lui \n direc]ia ei.

– Pentru a doua noastr` \ntâlnire, zise el cu un zâmbetfermec`tor.

– Nu-mi reamintesc foarte bine teoria dumitale referitoare laprima \ntâlnire, dar nu [tiu ce ai stabilit pentru a doua...

– Ei bine, dup` p`rera mea, a doua \ntâlnire este de o impor-tan]` capital`! Rela]ia dintre dou` persoane este \nc` fragil` [i

nu-i nevoie de mare lucru ca s` fie distrus`. S` presupunem càluneci pe scar` sau c` eu v`rs paharul pe rochia dumitale, asta va c`p`ta propor]ii de necrezut. |n vreme ce, dac` aceste miciincidente se produc mai târziu, atunci când oamenii se cunoscmai bine, ele nu mai au decât o importan]` ne\nsemnat`.

Rebecca \[i ridic` o sprâncean`. – Ca s` spun drept, nu ]in \n mod deosebit s` alunec pe

scara dumitale nici acum [i nici peste o s`pt`mân` sau o lun`!Hugues izbucni \n râs, dup` care bù o \nghi]itur` de votc`.O raz` a soarelui ce se \ndrepta spre asfin]it veni s` mângâie

fa]a tinerei femei, accentuându-i str`lucirea ochilor. Privirea luHugues cobor\ pe picioarele ei goale, cu pielea fin` [i u[or bron-zat`. Apoi se str`dui s` se gândeasc` la altceva.

– Dup` câte mi-ai spus, s-ar crede c` \ntâlnirile dumitale au

fost plasate \ntotdeauna sub un semn de rù augur.




– Mi s-au \ntâmplat \ntr-adev`r câteva nenorociri, r`spunse elpe un ton confiden]ial. |ntr-o zi, când \ncercam s` m` ar`tdeosebit de tandru, am trântit portiera ma[inii cu atâta putere\ncât clan]a a c`zut pe trotuar. Alt` dat`, când ]ineam s` daudovad` de elegan]`, am petrecut toat` seara cu o enorm` pat` verde pe cravat`.

Rebecca nu-[i putu st`pâni un zâmbet. – Era vorba, \n ambele cazuri, de a doua \ntâlnire? – Da, [i totodat` [i ultima! – Pân` acum, s-ar p`rea c` Cerul ne-a cru]at. A fost

bine\n]eles episodul cu arsura dumitale din seara aceea... – |ntr-adev`r, uitasem incidentul acela! exclam` el cu o gri-

mas` comic`. Dar dumneata n-ai nimic deosebit s`-mi poveste[tidespre \ntâlnirile dumitale?

– N-am p`strat nici o amintire frapant`. Pentru c` practic,f`r` \ndoial`, mai pu]in des ca dumneata genul acesta desport.

Privirile lor se \ntâlnir`. – Ce te face s` crezi asta? \ntreb` el. – Am fost de o seriozitate exemplar` multe perioade de timp

din via]a mea, deoarece munca nu-mi l`sa deloc timp liber.

Rebecca ezit`, apoi continu`: – Trebuie s` ]i se par` ciudat... – Pu]in. Cred c` n-am cunoscut niciodat` o femeie care s`

dedice atâta timp profesiei sale. M`rturisesc c` m` uime[ti. – Poate c` nu corespund genului dumitale...El se aplec` u[or spre ea ca s`-i ating` u[or mâna. – A[ jura c` dimpotriv`. Probabil c` altele nu corespund

genului meu.

76 NONA GAMEL



Altele. Rebecca nu \ntâmpina nici o dificultate s` [i le ima-gineze: blonde, sofisticate, pu]in frivole. Doar n-o s` se aratetotu[i geloas` pe trecutul lui, ne[tiind nimic despre el. Era \nc`prea devreme ca s`-i pun` \ntreb`ri pe tema asta.

Hugues se ridic` f`r` tragere de inim`. – Trebuie s` m` ocup de cin`, o anun]` el oftând.Rebecca r`mase a[ezat` la marginea piscinei, terminând de

bùt cocteilul, \n timp ce Hugues \[i f`cea de lucru \n jurulgr`tarului. Ea savura lini[tea \nconjur`toare, urm`rind mi[careanocturn` a frunzelor copacilor la adierea brizei.

Hugues disp`ru \n buc`t`rie, apoi reveni \nc`rcat cu dou` far-furii con]inând salat` asortat` care p`rea foarte apetisant` [iRebecca \[i spuse c` nu va \ndr`zni niciodat` s`-l invite la masàcas` la ea. |i \mp`rt`[i apoi acest gând al ei.

– Nu te teme, replic` el pe un ton vesel. Am o pasiune secret`pentru preparatele congelate!O rug` s` treac` la mas` [i o servi f`r` s-o sl`beasc` din ochi.

Rebecca se str`dui s`-[i \ndrepte aten]ia asupra farfuriei. Oarecât timp va rezista chem`rii sim]urilor? Nu [i-ar fi \nchipuit nicidat` c` \ntre dou` persoane se poate stabili un asemenea curentmagnetic.

Cu apetitul tìat, reu[i totu[i s` termine con]inutul farfuriei. Apoi mirosul delicios de carne fript` \nso]it` de cartofi sote \i\nvinse reticen]ele. Savur` cu mare pl`cere mu[chiul de vit` friptexact cât trebuia. Un mu[chi pe care ea l-ar fi ars cu siguran]`.

Conversa]ia lor se orient` apoi asupra actualit`]ii cine-matografice [i ea se sim]i \n fine complet destins`.

Se f`cuse aproape noapte când terminar` masa [i o briz`

venind dinspre ocean r`corise atmosfera.




– Am putea s` trecem \n salon, propuse Hugues. M` duc s`caut ecranul [i aparatul de proiec]ie ca s`-]i ar`t câteva diapozi-tive, cum ]i-am promis.

– |ntre timp, eu m` ocup cu strângerea mesei.Hugues refuz` cu un semn din cap, strângând farfuriile [i

tacâmurile pe o tav`. – Trebuie s`-]i reamintesc oare faptul c` e[ti invitata mea? N-am

inten]ia s` m` lansez \n activit`]i casnice, ci doar s` pun toateastea \n chiuvet`.

– Prin urmare, nu dete[ti s` \nfrun]i la trezire spectacolulunei chiuvete pline cu vase murdare? Eu suport foarte greu s`\ncep ziua \n felul acesta.

– B`nuiesc c` e[ti mai organizat` [i mai ordonat` decât mine.De fapt, sunt pe cale s` descop`r unele laturi ale personalit`]ii

dumitale, dar mi-ar pl`cea s` aflu mai multe...|n salon, mobilat cu fotolii tapi]ate \n piele de culoarero[cat`, o m`su]` joas` din sticl` fumurie era plasat` \n fa]a[emineului, iar podeaua era din parchet. Hugues o invit` peRebecca s` se a[eze [i disp`ru pe culoar.

O lumin` discret` f`cea aceast` \nc`pere foarte agreabil`.Unul dintre pere]i era acoperit cu etajere, pe care Rebecca

recunoscu câteva obiecte provenind din Nepal: un serviciu deceai din argint cizelat [i o lamp` veche cu ulei.Hugues reveni \n salon [i-i \ntinse un album de fotografii,

legat \n piele ro[ie. – Am cump`rat albumul acesta din Nepal [i am selec]ionat \n

el cele mai bune fotografii ale mele.Ea \l deschise [i observ` c` fiecare pagin` era protejat` de o

foaie din hârtie de orez.

78 NONA GAMEL



– Poate c` asta \]i va explica de ce nu voiam s` p`r`sescaceast` ]ar`. {i dac` ]ii s` vezi o documenta]ie mai complet`, voiinstala ecranul.

El plec` din nou \n direc]ia culoarului, \n timp ce ea r`sfoia\ncet albumul.

Unele peisaje erau atât de spectaculoase \ncât p`reau ireale.Culorile apusurilor de soare reflectate de mun]i p`reau ni[te pic-turi abstracte. Se minun` dup` aceea de figurile copil`re[ti cupielea mat` [i cu zâmbete luminoase.

Existau de asemenea trei fotografii ale unei tinere femeibrunete. Rebecca b`nui c` Hugues avusese o aventur` cu ea. Detalie scund`, poza \n ve[minte specifice, de o frumuse]e sur-prinz`toare.

Suspin`. Hugues era atras cu siguran]` de genul acesta de

tinere cu farmec exotic. Cum putea oare s`-i plac` o psiholog`cu un aer atât de serios ca ea? |nchise repede albumul când auzipa[ii st`pânului casei.

– De ce nu exist` \n album nici o fotografie a dumitale?\ntreb` ea. Ar ad`uga o tu[` de realitate acestor imagini care parscoase dintr-un basm.

Fa]a lui se \ntunec`.

– Nu pot suferi oamenii care pozeaz` \n fa]a peisajelor sau amonumentelor. Dup` p`rerea mea, asta stric` complet interesulfotografiei.

El se a[ez` lâng` ea pe canapea [i, pentru prima dat` \n searaaceea, mirosul u[or \n]ep`tor al lo]iunii lui de ras ajunse pân` la ea

– Din nefericire, nu voi mai avea ocazia s` petrec perioadelungi de timp \n Nepal. De acum \nainte, m` voi \ntoarce acolo

o dat` sau de dou` ori pe an, pentru [ederi destul de scurte.




– S-ar p`rea c` ]ara aceasta te-a \ncântat extrem de mult. – Din multe puncte de vedere. Am fost acolo mai \ntâi \n

vacan]`, cu mult timp \n urm`, [i am fost fermecat de acest]inut s`rac, dar splendid [i primitor. M-am dus dup` aceeaacolo de mai multe ori \mpreun` cu ni[te colegi. |ntr-o zi,mi-am dat seama c` dac` a[ \ntemeia acolo o \ntreprindere, ar da de lucru locuitorilor [i mi-ar permite s` fiu propriul meupatron.

Ridic` din umeri, ca [i cum regreta c` pornise pe calea confi-den]elor.

– |n aceste condi]ii, de ce te-ai \ntors? \ntreb` ea, \ncântat` s`afle c` el nu inten]iona s` mai c`l`toreasc` atât de frecvent.

Hugues se rezem` confortabil de sp`tarul canapelei \naintede a r`spunde:

– Trebuie ca cineva s` r`mân` aici ca s` vegheze la bunulmers al afacerilor, la nivelul importului. Pe de alt` parte, fabri-carea confec]iilor acolo depinde de moda \n vigoare \n StateleUnite, [i se \ntâmpl` ca eu s` am fler \n aceast` materie. Prinurmare, trimit câteva machete care sunt fabricate acolo [i eu m`ocup de vânzarea produselor \n Statele Unite, \n timp ce aso-ciatul meu asigur` func]ionarea \ntreprinderii din Nepal. Sunt

dotat pentru afaceri, la fel cum dumneata ai aptitudini de a ajutaoamenii s`-[i rezolve problemele.Tân`ra femeie \l privi lung, dintr-o dat` serioas`. – Mi se \ntâmpl` uneori s` nu fiu atât de sigur`, murmur`

ea.|n mod bizar, \ncepu s`-i povesteasc` episodul cu tat`l de

familie care-i p`r`sise cabinetul trântind u[a. El ascult` cu

aten]ie tot timpul cât dur` relatarea, apoi \i lu` mâna.

80 NONA GAMEL



– Nimeni nu este perfect, sublinie el cu blânde]e, v`zându-iexpresia tulburat`. To]i putem face gre[eli.

Rebecca scutur` din cap. – N-a fost vorba de o simpl` gre[eal`, ca [i cum a[ fi \ncercat

o tehnic` ce n-a dat rezultate. Am uitat pur [i simplu c` muncamea const` \n a asculta oamenii, [i nu m-am gândit decât lamine.

– Inten]ionezi totu[i s`-]i ier]i aceast` gre[eal`? \ntreb` el.Rebecca se sim]i dintr-o dat` foarte lini[tit`. Hugues \i acord`

o aten]ie mai st`ruitoare decât \[i \nchipuise. |i d`dea impresiac` \n]elege amploarea problemei [i asta o mi[ca.

– N-am reu[it niciodat` s` m` ar`t indulgent` fa]` de mine\ns`mi, r`spunse ea \n cele din urm`.

El \i mângâie \ncet obrazul, cu un gest protector. Rebecca se

aplec` spre el [i Hugues nu mai rezist` dorin]ei de a o lua \nbra]e. O dorin]` \mpotriva c`reia luptase de la sosirea ei [i careacum devenise prea st`ruitoare.

Puse st`pânire pe buzele ei, mângâindu-i \n acela[i timp ceafapân` când sim]i sub degete c` mu[chii ei nu mai erau \ncorda]i.

Rebecca se l`s` biruit` de toropeala delicioas` care-i devenisefamiliar`, evitând totu[i s` se gândeasc` la urmarea acestei

\mbr`]i[`ri. I se p`rea de aceea dificil s` \ntrerup` dulcea]a aces-tei clipe, ca s` se gândeasc` la eventualitatea de a face dragostecu Hugues.

R`spunse cu ardoare s`rutului lui, f`r` s` \ncerce s`proiecteze acest moment \n viitor. Se hot`r\, m`car de data asta,s`-[i uite inhibi]iile [i s` nu se mai gândeasc` decât la senza]iileminunate [i p`tima[e pe care le trezea \n ea acest corp cald lipit

de al ei.




Se strânse lâng` um`rul lui, \n timp ce mâinile luiHugues alergau de-a lungul spatelui ei, trasându-i dâre defoc pe pielea ei. Rebecca \[i \ntoarse u[or capul ca s`-ipriveasc` fa]a cu tr`s`turi dintr-o dat` chinuite [i-l s`rut`\ndelung, pân` când sim]i \n piept b`t`ile accelerate aleinimii lui.

El se \ndep`rt` pu]in [i-[i cufund` ochii lui mari, c`prui, \ncei ai tinerei femei.

– Ardeam de ner`bdare s` te ]in \n bra]e de când ai trecutpragul casei mele. Totu[i, nu vreau s` te gr`besc... Nu ezita s` m`opre[ti dac` merg dincolo de dorin]ele dumitale, murmur` el.

|n loc de r`spuns, ea cl`tin` din cap.Evenimentele se desf`[urau cu o rapiditate ame]itoare, dar ea

n-avea curajul s` se \ndep`rteze de el. Se descopereau reciproc,

cu gesturi pline de tandre]e, care echivalau cât toate discursuriledin lume. – Eu... m` simt foarte bine lâng` dumneata, \i [opti ea la ure-

che.El \[i trecu u[or vârful degetelor peste bra]ele ei goale, apoi

\i acoperi ceafa cu s`rut`ri nebune[ti, rezistând dorin]ei de a-ideschide fermoarul rochiei, pentru a respira mai nes`]ios par-

fumul proasp`t al pielii ei. Ea savura aceste clipe de pl`cere sen-zual`, aceast` tandre]e pe care i-o ar`ta Hugues, dar \nc` nu erapreg`tit` s` i se predea cu totul.

Dac` r`mâneau a[a, strân[i unul \ntr-altul, a[teptarea vadeveni insuportabil` pentru el. De aceea, se \ndep`rt` \ncet deea.

– S` mergem s` ne bem cafeaua pe marginea piscinei, pro-

puse el cu o voce alterat` de emo]ie.

82 NONA GAMEL



– Foarte bine.Ea \[i puse pu]in` ordine \n ]inut` [i se ridic` zâm-

bindu-i. Hugues disp`ru \n buc`t`rie [i reveni cu dou`ce[ti pline cu cafea aburind`. Se \ndreptar` spre teras`.Rebecca se \nfior` \n timp ce se apropiau de \ntinderea deap`.

– Oh! Am uitat s` aprind luminile! exclam` Hugues.Câteva secunde mai târziu, luminile \nv`luiau peisajul \ntr-o

lumin` diafan`, care intensifica albastrul piscinei.Cu cea[ca \n mân`, Rebecca \naint` cu precau]ie spre fotoliile

de r`chit`. Tocul sandalei i se \n]epeni \ntre dou` dale, \[i pier-du echilibrul [i se ag`]` de Hugues. Acesta s`ri \ntr-o parte ca s`evite s` fie op`rit, alunec` pe marginea umed` a bazinului [idisp`ru \n piscin`.

– Doamne-Dumnezeule! Hugues! exclam` ea sco]ându-[irepede sandalele.El scoase imediat capul din ap` [i izbucni \n râs, recuperând

la timp cea[ca gata-gata s` se duc` la fund. – Ei bine, iat`-m` r`mas f`r` cafea! – Sunt dispus` s-o \mpart pe a mea ca s` fiu iertat`...El urc` repede scara [i se apropie de Rebecca. Din hainele lui

picura apa [i ar`ta foarte caraghios, dar ea \ncet` s` râd` când elajunse doar la câ]iva centimetri de ea, \nv`luind-o cu privirea lufermec`toare.

– Se pare c` asupra fiec`rei a doua \ntâlniri a dumitale apas`un blestem, rosti ea cu un glas u[or tremur`tor.

– Poate c` nu este pierdut` orice speran]`. Dar... mai \ntâi amo \ntrebare s`-]i pun.

– Da? \ntreb` ea, curioas` ce avea s` urmeze.




– Rochia dumitale este lavabil`?Ea \l privi cu ochii m`ri]i de uimire. Avea oare de gând s-o

\mping` \n piscin`? – Nu sunt sigur`...El se apropie [i mai mult de ea. – Cu atât mai rù. Vom afla imediat...O lu` \n bra]e [i o strânse foarte tare, cùtându-i buzele.

Cucerit` de \nfl`c`rarea acestui s`rut, nu se sinchisea dac`hainele ei se vor uda; umezeala rece nu ajungea pân` la ea. El \[i\nte]i \mbr`]i[area, accentuând presiunea [oldurilor asupracelor ale tinerei femei.

Ea se ag`]` de umerii lui, dorind cu ardoare s` simt` mânilelui puternice pe \ntregul ei corp.

– Ar trebui s` te dezbraci, murmur` ea. Ri[ti s` r`ce[ti cu

hainele astea ude. – Sugestia dumitale mi se pare excelent`...Hugues \[i trecu \ncet mâinile peste pieptul Rebeccì. – Rochia a suferit [i ea \n urma acestei c`deri neprev`zute,

[opti el.Degetele lui alunecar` de-a lungul spatelui ei, coborând pân`

la fermoar, [i ]es`tura \nflorat` ateriz` la picioarele lor. Rebecca

nu avu timp s` simt` briza pe pielea ei goal`. Hugues \i mângâiadeja pieptul plin, acoperea cu s`rut`ri dantela fin` a sutienuluiei.

Ea \ncepu s`-i descheie c`ma[a cu gesturi stângace. El o ridicàtunci \n bra]e, o duse \n salon [i o depuse \nceti[or pe pielearo[cat` a canapelei.

Apoi se dezbr`car` unul pe altul cu gesturi tandre [i \n acela[i

timp gr`bite. Când ajunser` goi, \ntin[i unul lâng` cel`lalt,

84 NONA GAMEL



Hugues privi cu admira]ie formele armonioase ale tinereifemei. Luminile sc`zute proiectau reflexe aurii pe pielea eisatinat`.

– E[ti atât de dulce, [opti el punând din nou st`pânire pebuzele ei.

Mâinile lui urcar` de-a lungul cefei ca s`-i elibereze p`rul carei se r`spândi pe umeri. Cu ochii pe jum`tate \nchi[i, ea frem`ta\n ritmul mângâierilor lui. La vederea corpului care i se ofereape Hugues \l cople[i un val de dorin]`. Dar el voia s`-i descoperecentrele pl`cerii.

|[i trecu \ncet buzele peste fa]a ei, peste pieptul ei \nfiorat,apoi cobor\ spre pântece. Ag`]at` de gâtul lui, Rebecca gemea\ncet. Cu capul l`sat pe spate, \ndura aceast` tortur` delicioas`.

Prinse apoi curaj s`-l mângâie [i ea; mâinile se pierdur` \n

p`rul aspru de pe pieptul lui, alunecar` de-a lungul spatelui [i[oldurilor lui.Nereu[ind s` mai reziste, se arcui spre el, cu respira]ia t`iat`,

[i murmur`: – Vino...Nu mai formar` apoi decât o singur` fiin]`, predându-se unul

altuia cu acea impetuozitate pe care \ncercaser` s-o st`pâneasc`

pân` acum. |l auzi strigându-i numele chiar \n clipa când atinseculmea extazului.

** *

R`maser` pr`bu[i]i unul lâng` altul un timp care li se p`ru c`

dureaz` o eternitate, apoi se privir` cu un surâs timid.




– Exist` cineva \n via]a ta? \ntreb` el \n cele din urm`. – Nu. De un anumit timp, de altfel. {i tu?El se strâmb` comic. – M-am \ntors de pu]in timp din Nepal [i trebuie s`-]i spun

c` acolo am dus o via]` de o cump`tare exemplar`!Rebecca fu cât pe ce s`-i pun` \ntreb`ri \n leg`tur` cu tân`ra

femeie pe care o v`zuse \n fotografii, apoi se hot`r\ s` le amânepentru mai târziu.

– Vrei s` bei ceva? \ntreb` el. – Cu mare pl`cere.Hugues se ridic` \ncet [i-i \ntinse mâinile. – Propun s` schimb`m decorul, camera mea este mult mai

confortabil`. B`uturile [i desertul vor fi servite acolo \n câtevaclipe, dac` doamna binevoie[te s` m` urmeze...

Ea \ncepu s`-[i strâng` lucrurile, dar el o f`cu s`renun]e. – Este mult prea cald \n interiorul casei ca s` purtam ceva,

pretext` el.Pornir` pe culoar [i urcar` scara care ducea la dormitor.

Rebecca privi \n jurul ei, \n timp ce Hugues se \napoie \nbuc`t`rie. Era incontestabil un loc foarte masculin, cu tapiseria

mural` \n dungi albastre [i galben-deschis. Fotoliile [i cuverturade pe pat erau de asemenea albastre, ca [i draperiile de laferestre.

Se strecur` cu desf`tare \ntre cear[afurile r`coroase [i r`sfoicâteva reviste puse pe noptier`. La pu]in timp dup` aceea,Hugues reveni \nc`rcat cu un platou.

– Am optat \n cele din urm` pentru ceai cu ghea]` [i cioco-

lat` cu fri[c`. V` convine, miss Simpson?

86 NONA GAMEL



– Hmm! replic` ea cu o expresie lacom`. A[ezat`, goal`, \n patul unui b`rbat pe care abia \l cuno[tea,

descoperea cu uimire c` se sim]ea foarte \n largul ei. Privirile lose \ntâlnir`.

– {tiam c` \ntre noi lucrurile vor merge bine, declar` el pe unton mângâietor. Asta nu-i \ntotdeauna evident...

El depuse un s`rut u[or pe vârful nasului ei, dar gânduriletinerei femei \ncepuser` s` r`t`ceasc` din nou.

– Au fost multe femei \n via]a ta? \ntreb` ea. – Câteva. Un anumit num`r, de fapt... Asta te

nec`je[te? – Pu]in. Nu ]in \n mod deosebit s` fiu una printre atâtea

altele...El se a[ez` lâng` ea, cu o expresie serioas`.

– Nimic nu este destinat s` dureze, o [tim bine amândoi. Dar asta nu mic[oreaz` cu nimic importan]a a ceea ce tr`im \n clipaprezent`, nu-i a[a?

– Poate... Totul s-a petrecut atât de repede... – |mi placi mult, Rebecca. Tu reprezin]i ceva deosebit \n via]

mea [i credeam c` ai remarcat. Am impresia c` te cunosc defoarte mult timp.

El schi]` un surâs [i-i mângâie u[or obrazul cu vârfuldegetelor. – Pari atât de chibzuit`... |nc` m` mai mir c` e[ti \ntins` goal`

\n patul meu.Rebecca ridic` u[or din umeri. – A[a a vrut destinul. – Nu trebuie niciodat` s` lup]i \mpotriva destinului, declar`

el pe un ton doct, f`cându-i cu ochiul.




El se aplec` atunci peste pieptul ei [i ea \ncet` s`-[i fr`mântemintea pentru a se concentra asupra senza]iilor delicioase pecare Hugues le trezea \n ea.

Refugiindu-se \n bra]ele lui, \l s`rut` \ndelung, strângân-du-se lâng` el ca s`-i simt` fiecare centimetru de piele pe cor-pul ei.

|l mângâie mult timp, pân` când \i auzi respira]ia sacadat`.Cu un suspin de satisfac]ie, \l strânse cu putere \n bra]e [i searcui sub el.

|nl`n]ui]i, urcar` c`ile pl`cerii pân` când mii de sori le explo-dar` sub pleoape. Ame]it`, ea se pr`bu[i \ntr-un ocean depl`cere.

Hugues se s`lt` u[or ca s` sting` veioza de pe noptier` [i s`trag` o cuvertur` peste ei.

Rebecca nu se abandonase niciodat` \n felul acesta \nbra]ele unui b`rbat. Nici chiar cu Ed, pe care crezuse totu[ic`-l iubea.

Hugues o strânse lâng` el [i peste câteva clipe ea se cufund`\ntr-un somn adânc.

88 NONA GAMEL



Capitolul 6

Rebecca visa c` traversa o p`dure deas` cu vegeta]ie tropi-

cal`. }ip`tul p`s`rilor umplea aerul \nc`rcat de umiditate. Uncurs de ap` trecea nu departe de acolo [i o voce ajungea la ea depe malul cel`lalt:

– Vrei s` alergi?Se hot`r\ s` nu-i acorde aten]ie, dar vocea insist`. Sim]i o

mân` pe um`rul ei [i ea bomb`ni refugiindu-se sub cuver-turi.

– M` \ntorc \ntr-o or`, auzi ea vag. S` nu-mi repro[ezi c` nute-am invitat s` participi la activit`]ile mele sportive!|n cas` r`sunar` câteva zgomote, apoi se \nchise o u[` [i se

f`cu din nou lini[te.Rebecca \[i ridic` \ncet pleoapele [i recunoscu dormitorul

lui Hugues, inundat de soare. Se frec` la ochi, revenind \nce-tul cu \ncetul la realitate. De ce oare \i ceruse s`-l \nso]easc`,

de vreme ce ea era \n ]inut` de ora[? Se gândi \ngrozit` c`



avea poate o \ntreag` colec]ie de [orturi [i de pantofi desport, pentru a-[i satisface \nso]itoarele din ziua precedent`...

Se hot`r\ s` coboare din pat [i s` se \mbrace. Cobor\ \nsalon pentru a-[i recupera hainele, temându-se s` nu intrecineva [i s-o surprind` dezbr`cat`. Hugues \i aranjase lucrurilepe un fotoliu [i-i adusese chiar [i sandalele r`mase la margineapiscinei.

Se \ndrept` spre baia aflat` lâng` dormitorul lui Hugues [idescoperi cu pl`cere c` acesta \i pusese la \ndemân` un set deprosoape curate.

F`cu un du[ [i se \mbr`c`, remarcând cu u[urare c` rochia eisuportase foarte bine proba apei. Reveni dup` aceea \n salon [iciti ziarul care fusese pus pe m`su]a joas`. Nu se sim]ea foarte \nlargul ei, singur` \n casa lui Hugues, [i nu reu[i s` se concen-

treze asupra lecturii.De ce plecase oare atât de subit? Dorea s` se \ntoarc` acas` laea, dar prefer` s`-i a[tepte \ntoarcerea. N-ar fi fost foarte corects`-l p`r`seasc` \n felul acesta dup` ceea ce se petrecuse \ntre einoaptea trecut`.

U[a se deschise \n momentul acela [i el ap`ru, ciu-fulit, respirând greu, \mbr`cat \n [ort [i tricou. Depuse

un s`rut u[or pe fruntea ei, uimit c` o g`se[te \npicioare. – Aveam inten]ia s` urc ca s`-]i spun bun` diminea]a \n pat,

dar se pare c` am sosit prea târziu.Rebecca \i zâmbi. – E timpul s` m` \ntorc \n cuibul meu, r`spunse ea. Nu voiam

\ns` s` dispar \n felul acesta, f`r` s` te fi v`zut...

El o privi lung, \n t`cere, apoi se \ncrunt`.

90 NONA GAMEL



– Ar fi trebuit s` r`mân, diminea]a asta, murmur` el a[ezân-du-se lâng` ea. Dar mi s-a p`rut atât de firesc s` m` trezesc cutine, \ncât am ac]ionat ca [i cum locuiam \mpreun` de ani dezile.

|i ridic` b`rbia \nainte de a continua: – Mi-ar pl`cea mult s` \mpar]i cu mine micul dejun ca s` mai

st`m pu]in de vorb`.Tân`ra femeie [ovì, apoi d`du din cap. – Foarte bine. – Preg`tisem cafea \nainte de a pleca, m` duc s` aduc dou`

ce[ti.Reveni dup` câteva minute cu o tav`, se a[ez` lâng` ea [i-[i

trecu un bra] \n jurul umerilor ei. – M` tem c` evenimentele s-au desf`[urat pu]in prea repede

dup` gustul meu, declar` ea imediat. Nu m` simt foarte \n largulmeu. – |n]eleg ce vrei s` spui, r`spunse el \ntinzându-i o cea[c`.

Prin urmare, voi \ncerca s`-]i expun punctul meu de vedere,poate c` asta te va ajuta...

Ea \ncuviin]` cu un semn din cap, iar Hugues continu`: – |mi placi mult. Suficient de mult ca s` doresc s` te rev`d

adeseori [i s` \nv`] s` te cunosc. Sunt convins c` am putea trìclipe minunate \mpreun`, dac` totu[i nu gr`bim lucrurile. Teatrage o asemenea perspectiv`?

Ea reflect`, cùtându-[i \n mod vizibil cuvintele, apoi sehot`r\ s` r`spund`:

– Eu... \n ceea ce m` prive[te, a[ \nclina mai curând pentrumonogamie. |n consecin]`, dac` inten]ionezi s` ai alte leg`turi,

a[ prefera s-o [tiu imediat...




– Iat` o \nclina]ie care mi se pare dintre cele mai s`n`toase,replic` el zâmbind. Am practicat eu \nsumi \ntotdeaunamonogamia.

O privi \n ochi, dintr-o dat` serios. – Atâta timp cât ne vom vedea cu regularitate, \]i voi fi fidel

De acord?Hugues o strânse lâng` el [i buzele lor se \ntâlnir` pentru a

pecetlui acest pact.Rebecca plutea pe un nor de fericire, u[urat` c` el \i

\mp`rt`[e[te p`rerea.El se \ndep`rt` de ea [i-i adres` o clipire din ochi. – Ce-ai spune, draga mea miss Simpson, de un mic dejun fas-

tuos? Tu cum preferi ou`le? Pr`jite, fierte? – N-are importan]`, \n m`sura \n care nu eu trebuie s` fac pe

buc`tarul! r`spunse ea râzând.Se \ndreptar` spre buc`t`rie [i ea se a[ez` pe o banc`,admirând dexteritatea cu care Hugues preg`tea o omlet` cu ciu-perci.

– Mi-am pierdut pu]in obi[nuin]a de a g`ti, \i explic` el. |nNepal, menajera mea \mi interzicea s` m` ocup de genul acestade treburi; prin urmare, sunt \ncântat c` m-am \ntors la ma[ina

de g`tit [i c` nu mai m`nânc ceea ce mi se impune ca meniu.Cu apetitul a]â]at de mirosurile pl`cute, Rebecca devor`con]inutul farfuriei.

– Hmm! A fost delicioas`, suspin` ea. – S-ar p`rea c`-]i place omleta cu ciuperci, remarc` el

terminându-[i \ncet partea lui. Sunt o fire destul decurioas` [i-mi face mare pl`cere s` descop`r oamenii, gus-

turile lor, p`rerile lor...

92 NONA GAMEL



– Perfect, sunt gata s` r`spund la \ntreb`rile tale. – |]i place s` c`l`tore[ti? – |mi este greu s` apreciez, pentru c` n-am fost niciodat`

decât \n Canada [i \n Noua Anglie. Au fost uneori conferin]e\n Europa, dar programul meu \nc`rcat nu mi-a permis s`plec.

– Ce preferin]e ai \n timpul liber? – Nata]ia, cinematograful...El strâmb` din nas. – A[adar, a[ putea aduce o not` de frivolitate \n via]a ta.

Numai dac` ambi]ia nu te \mpiedic` s` te destinzi...Rebecca \l privi lung, uimit`. – Nu m-am considerat niciodat` drept o persoan`

ambi]ioas`. Mi-am fixat desigur anumite scopuri, pe care ast`z

le-am atins, asta-i tot. Crezi c` sunt o maniac` a muncii?El ridic` din umeri. – Nu. Poate c` te devotezi pu]in prea mult pacien]ilor t`i.

Dar nu sunt foarte sigur. Cel pu]in asta a fost impresia pecare am avut-o când te-am v`zut prima dat`, [i de altfel,aceast` latur` a personalit`]ii tale a fost aceea care m-acucerit. Acesta este motivul pentru care ]ineam s` te ocupi

de Meredith. – Cum se simte? – Mai curând bine, mi se pare. |n orice caz, starea ei nu se

agraveaz`.Discutar` un timp despre progresele realizate de adoles-

cent`, apoi Rebecca hot`r\ c` era timpul s` se \ntoarc` acas` laea. Avea nevoie s` fie singur` pentru a reflecta la evenimentele

recente care-i r`v`[iser` via]a.




– Trebuie \ntr-adev r̀ s` pleci imediat? \ntreb` el strângând-o \n bra]Ea \i acoperi ceafa cu s`rut`ri, apoi r`spunse: – Da...Hugues o conduse pân` la ma[in` [i o s`rut` o ultim` oar`. – Te voi suna spre sfâr[itul s`pt`mânii pentru mai multe

am`nunte referitoare la plimbarea noastr`.Rebecca se urc` \n Peugeot [i-[i agit` mâna \n direc]ia lui

\nainte de a demara. Str`b`tu rapid distan]a care o desp`r]ea decasa ei, \ntristat` pu]in de acest r`mas-bun. Trebuia s` a[tepte\nc` o s`pt`mân` lung`...

Ridic` din umeri. Dac` aceast` prim` desp`r]ire o \ntrista, cese va \ntâmpla oare peste câteva s`pt`mâni? Trebuia s` seobi[nuiasc` s`-l p`r`seasc`, pentru a se preg`ti mai bine pentrumarea desp`r]ire care se va \ntâmpla, f`r` \ndoial`, \ntr-un viitor

mai mult sau mai pu]in apropiat.|[i puse ma[ina la ad`post \n garaj [i lu` liftul ca s` urce laapartamentul ei. Deocamdat`, leg`tura ei cu Hugues era preaproasp`t` [i prea important` ca s` simt` dorin]a de a discutadespre ea cu Madeleine sau cu altcineva.

Isabella [i Ferdinand o \ntâmpinar` cu miorl`ieli de dezapro-bare [i ea le servi un mic dejun copios ca s`-i consoleze pentru

absen]a ei.Trecu \n dormitor ca s` se schimbe cu o pereche de blugi [iun pulov`r de bumbac. N-avea nici un chef s` se dedice ritualu-lui duminical care consta \n vizite la sp`l`torie [i la super-magazin, sim]indu-se mai curând dispus` s` se \ntind` pe pat cas` viseze cu ochii deschi[i.

Era f`r` \ndoial` dragostea care o cufunda \ntr-o asemenea

stare de letargie...




** *

Hugues \i obsed` visele toat` noaptea, iar a doua zi gân-durile. Soneria telefonului o f`cea s` tresar`, a[teptându-se defiecare dat` s`-i recunoasc` vocea.

Zilele trecur` \ncet. T`cerea lui o \ntrist` la \nceput,apoi o \nfurie. Se gândi c` poate va da un semn de via]` joi,ca s`pt`mâna precedent`, dar telefonul r`mase mut [iRebecca \ncepu s` se \ndoiasc` de faptul c`-l va revedea vreodat`.

Sâmb`t` diminea]a, \[i pierduse orice speran]`. |[i consult`fi[ierul de la cabinet, tratându-se \nc` o dat` drept proast`. Cum

putuse oare s` cedeze farmecului primului venit?Telefonul sun` [i ea ridic` receptorul, prost dispus`. Ocuprinse un acces de furie când timbrul vocii atât de a[teptate \ir`sun` \n ureche.

El \i explic` faptul c`-[i petrecuse s`pt`mâna la Los Angeles,c` uitase carnetul cu adrese [i c` nu reu[ise s`-i telefoneze acas`pentru c` num`rul ei de telefon figura pe lista ro[ie. Asta nu f`cu

decât s`-i sporeasc` mânia. – |n schimb, num`rul cabinetului se g`se[te \n cartea de tele-fon, replic` ea t`ios.

– {tiam c` m` voi \ntoarce \n diminea]a asta. Am preferat s`a[tept.

El reflect` o clip`, apoi continu`: – S-ar p`rea c` am comis o gre[eal`, prin urmare \]i cer s` m`

ier]i... E[ti \nc` liber` \n dup`-amiaza asta?

96 NONA GAMEL



Rebecca [ov`i. Numai avea nici un motiv s`-i poarte pic` \ncontinuare, deoarece pân` la urm` \i telefonase, [i dorea \nc`s-o vad`. Nu reu[ea totu[i s` scape de sentimentul de frustrarecare o rodea de câteva zile.

– T`cerea asta nu preveste[te nimic bun, Rebecca. S` [tii c`nu ]in s` te rev`d numai pentru ca s` fac dragoste cu tine. Amcam s`rit ni[te etape s`pt`mâna trecut`, dar asta nu \nseamn` c`trebuie s` se repete.

Mânia tinerei femei disp`ru imediat. Hugues se ar`ta \ntot-deauna atât de atent fa]` de ce sim]ea ea... cu excep]ia celor referitoare la ipotetice apeluri telefonice!

– Ei bine, cred c` am putea face o plimbare la ]ar` \n dup`-amiaza asta, cum ai pl`nuit tu.

Vocea ei era acum blând` [i aceast` schimbare \i p`ru ne-

sfâr[it de agreabil` interlocutorului ei. – Ce-ai spune de o excursie pe muntele Tamalpais? P`dureaMuir este cu siguran]` plin` de flori s`lbatice pe timpul acestafrumos.

– Va trebui s`-mi iau cizmele? – Ni[te pantofi solizi vor fi de-ajuns. Dac` e[ti de acord, voi

trece s` te iau peste dou` sau trei ore, cu un co[ pentru sand-

vi[uri.Un surâs radios lumin` fa]a pân` atunci crispat` a Rebecc`i. – M` voi ocupa eu de asta. Nu mi-au mai r`mas decât dou`

familii de v`zut.|nchise telefonul, \ncântat`. Ziua se anun]a bine pân` la

urm`. De ce se gr`bise s` se \ndoiasc` de el?Diminea]a trecu foarte \ncet [i ea \[i opri ma[ina \n fa]a casei

doar cu o jum`tate de or` \nainte de sosirea lui Hugues. |nc`l]`




o pereche de adida[i din piele, care nu erau dintre cei maipotrivi]i, dar \n care se sim]ea foarte bine la mers. Alese aponi[te blugi [i o c`ma[` de bumbac \n carouri albastre [i galbene.|[i preg`ti un pulov`r albastru de lân`, deoarece temperatura eraadeseori sc`zut` \n p`dure.

Soneria interfonului r`sun` \n apartament tocmai când ter-mina de \mbr`cat. Hugues ap`ru apoi \nf a]a u[ii, zâmbitor. L`s`repede jos punga de hârtie pe care o purta ca s-o ia \n bra]e.

Ea reg`si cu desf`tare contactul buzelor lui hot`râte peste aleei, mirosul pl`cut al pielii lui, [i se cuib`ri la pieptul lui cu unsuspin de mul]umire.

Intrar` \n sfâr[it \n salon. – Este aproape dou`sprezece [i jum`tate, spuse el pe un ton

jovial. Presupun c` ar fi preferabil s` mânc`m \nainte de a pleca

Privind-o insistent, ad`ug`: – |nainte de asta, \ns`, a[ vrea s` te \ntreb ceva. Erai\ntr-adev`r furioas` pentru c` nu ]i-am telefonat decât \ndiminea]a asta?

– Da, r`spunse ea, pu]in hot`rât` s` se scuze pentru reac]iaei de proast` dispozi]ie.

|l g`sea totu[i deosebit de atr`g`tor ast`zi, \n pantalonii lui

din catifea reiat` de culoare maro [i \n pulov`rul bej-deschis.Orice urm` de \ngrijorare disp`ruse \ndat` ce-l v`zuse, dar ]ineacu toate acestea ca el s` \n]eleag` motivele sup`r`rii ei.

– De ce? insist` el. Asta te-a \mpiedicat s`-]i realizezi alte planuri \n weekend?

– Nu, dar la mijlocul s̀ pt`mânii am \nceput s̀ m` \ndoiesc de tine.Nu mai eram deloc sigur` c` o s`-mi telefonezi [i asta m-a f`cut nervoa

El r`mase pe gânduri.

98 NONA GAMEL



– Voi avea grij` s` nu se mai repete. Totu[i, \n cazul când veiconsidera c` a[teptarea dureaz` prea mult timp, po]i oricând s`m` suni acas`. S`pt`mâna asta n-am fost \n San Francisco, dar deacum \nainte nu ezita s` m` suni. De acord?

– De acord, r`spunse ea zâmbind. {i acum, cred c` este tim-pul s` mânc`m.

– Ce preferi, salam cu usturoi sau pateu de ficat? se interes`Hugues deschizând punga de hârtie.

– Nici una, nici alta, r`spuns ea cu o grimas`. – Perfect, pentru c` de fapt n-am luat decât sandvi[uri cu

curcan [i friptur` de vit`! – Foarte nostim, domnule Wells!Se a[ezar` \n fa]a mesei joase [i ea mânc` un sandvi[ f`r` s`-l

sl`beasc` din ochi. |i pl`ceau sprâncenele lui dese, umbra de

musta]` deasupra buzelor pline, cârlion]ii castanii ai p`rului lui,[i nu se s`tura de acest spectacol. – Ai un zâmbet foarte frumos, murmur` el.Ea \[i d`du atunci seama c` nu-[i putuse ascunde pl`cerea

acestei mese simple \n compania lui. El o privea cu o asemeneatandre]e \ncât ea trebui s`-[i plece ochii ca s`-[i ascund` tulbu-rarea.

Puser` vesela la locul ei, p`r`sir` apartamentul [i se urcar` \nma[ina Rebecc`i, deoarece Hugues se gândise c` Volvo-ul lui v\nfrunta poate acele \n`l]imi cu oarecare dificultate. Traversar`podul Golden Gate, valea râului Mill, [i se angajar` \n direc]iamuntelui Tamalpais.

Mâna lui Hugues se odihnea pe genunchiul ei [i ea \ncerca s`se p`trund` de aceast` prezen]` pl`cut`, s` savureze din plin

fiecare clip`, deoarece nu-l va revedea decât peste o s`pt`mân`.




Rebecca opri \n cele din urm` ma[ina lâng` o potec` dep`mânt b`tut care se \nfunda \n p`dure. Se plimbar` mân`-nmân`, admirând ici [i colo florile de culori sclipitoare. Soarele sestrecura prin coroanele dese ale coniferelor, \nc`lzind atmosferaumed` din jurul lor.

Dup` un timp, se oprir` ca s` se odihneasc` [i Rebecca serefugie \n bra]ele \nso]itorului ei. S`rutul pe care-l schimbar` setransform` repede \ntr-o \mbr`]i[are pasionat`. Ag`]at` deHugues, tân`ra femeie sim]ea urcând \n ea acele senza]iip`tima[e pe care el o f`cuse s` le descopere. Locul nu i se p`readeloc indicat pentru nebunii amoroase, dar nu g`sea puterea s`se \ndep`rteze de el, ame]it` de mângâierile de care Huguesf`cea risip`.

– Nu aici, gemu ea, \n timp ce mâna lui se aventura spre fer-

moarul pantalonilor ei.El o strânse cu putere la piept, \nfundându-[i fa]a \n decolteulei [i murmur`:

– La \nceput, era vorba de un simplu s`rut, dar m` tem c`n-am controlat foarte bine situa]ia.

Ea zâmbi, ciufulindu-i p`rul. – Poate n-ar trebui s`-]i spun asta acum, continu` el.

Cred totu[i c` dac` ne-am \ntâlni mai frecvent \n timpuls`pt`mânii, pentru a cina \mpreun`, a merge la cinemasau \n alte p`r]i, genul acesta de incident nu s-ar repe-ta... |n starea actual` a lucrurilor, dorin]a pe care o\ncerc`m unul pentru cel`lalt izbucne[te \ndat` ce neatingem.

– Reac]ia aceasta nu este oare proprie \nceputului oric`rei

idile? \ntreb` ea \ndep`rtându-se u[or de el.

100 NONA GAMEL



– F`r` \ndoial`, admise el zâmbind.|[i reluar` drumul, \nl`n]ui]i tandru. Rebecca era \ncântat` c`

el dore[te s` accelereze ritmul \ntâlnirilor, dar asta o [i speriapu]in. Hugues nu se va plictisi oare de ea peste câteva luni dac`se vedeau prea des? Numai dac` el nu va pune cap`t leg`turii lorpentru ca s` evite ca aceasta s` capete o turnur` prea serioas`...

Nu-l cuno[tea \nc` foarte bine, dar [tia \n schimb c` ea nu va\ntârzia deloc s` se ata[eze iremediabil de el [i c` sfâr[itulpove[tii lor o va face s` sufere.

– La ce te gânde[ti? o \ntreb` el.Ea scutur` din cap ca s` alunge aceste gânduri sumbre [i-i

adres` un surâs, f`r` totu[i s`-i r`spund`.Când revenir` la ma[in`, soarele \[i arunca ultimele raze

asupra muntelui Tamalpais. Rebecca [ofa \n t`cere, preocupat`

de numeroasele \ntreb`ri care o asaltau. Va fi oare capabil` s`profite de fericirea clipelor prezente f`r` s`-[i fac` planuri de viitor? Nu era oare preferabil s` pun` cap`t idilei lor \nainte dea fi prea târziu?

– Vrei s` urc?Rebecca se \ntoarse uimit` spre Hugues. Vocea lui o readucea

la realitate [i ea \[i d`du seama c` sosiser` \n parcarea imobilu-

lui ei. – Fire[te, r`spunse ea atingându-i u[or obrazul cu un s`rut.|ndat` ce trecur` pragul apartamentului, nu rezistar` dorin]ei

de a se s`ruta din nou. Rebecca \l lu` atunci pe Hugues de mân`[i-l trase spre dormitorul ei.

|ntin[i pe pat, se dezbr`car` unul pe altul, ner`bd`tori s` deafrâu liber pasiunii \mpotriva c`reia \ncercaser` s` lupte toat`

dup`-amiaza.




Hugues privi cu admira]ie corpul Rebecc`i, sc`ldat \n luminacrepusculului, apoi se l`sar` prad` ritualurilor dragostei \naintede a se cufunda \ntr-un ocean de pl`cere.

** *

Rebecca pierduse orice no]iune a timpului când \[i reveni \nfire [i recunoscu ambian]a dormitorului ei. Trecuser` oareminute sau ore de când era ghemuit` lâng` acest corp viril pecare-l ]inea \n bra]e?

Suspin` [i mâinile ei urcar` de-a lungul spatelui lui ca s` sepiard` \n p`rul castaniu pe care-l mângâie \ndelung.

Hugues se ridic` u[or [i-i acoperi fa]a cu s`rut`ri \nainte de apune \ncet st`pânire pe buzele ei. Un val de tandre]e o cople[ipe tân`ra femeie.

– Te iubesc, murmur` ea, prea \ncet ca el s-o aud`.Deveni con[tient` de importan]a acestor cuvinte chiar \n

clipa când le rostea [i \n]elese c` era gata s`-[i tr`iasc` din plindragostea pentru Hugues, oricare ar fi consecin]ele.

102 NONA GAMEL



Capitolul 7

– Cred c` ai dreptate, zise Rebecca pu]in mai târziu, \n timpce cinau \ntr-un restaurant chinezesc. Poate c` ar trebui s` ne\ntâlnim mai des ca s` avem timp s` ne cunoa[tem.

|nghi]i o buc`]ic` de friptur` de porc bine rumenit` [i-l privipe Hugues. El \ncuviin]` cu un semn din cap [i-i adres` unul din-tre acele zâmbete fermec`toare care o f`ceau s` se topeasc` defericire.

El f`cuse un du[ \nainte de plecare [i p`rul lui cre] era \nc`umed. Rebecca \[i spuse c` nu \ntâlnise niciodat` pân` acum unb`rbat atât de seduc`tor ca el.

– Sugestia aceasta mi se pare excelent`, replic` el \n cele dinurm`. Acum a[ vrea s`-]i pun dou` \ntreb`ri.

– Te ascult. – |n primul rând, ce faci mâine sear`? {i dup` aceea, ce

\nseamn` acel „D“ care preced` prenumele Rebecca?Ea suspin`.



– |n ceea ce prive[te seara de mâine, sunt liber` ca pas`reacerului. S` trecem la partea a doua a acestui interogatoriu. Numi-am spus niciodat` acest prenume nim`nui, de la vârsta de[ase ani. De ce ar trebui s` revin ast`zi asupra acesteihot`râri?

Mâna lui Hugues se \ntinse peste fa]a de mas` pân` când oprinse [i o strânse pe aceea a tinerei femei.

– N-ai afirmat oare tu \ns`]i c` ar trebui s` ne cunoa[tem maibine?

Ea \[i ridic` ochii spre cer. La ce bun s` \ntârzie dezv`luirea?Se \ndoia c` el va abandona cu u[urin]` partida.

– Ei bine, acest „D“ este ini]iala de la Desire, m`rturisi ea cuun aer resemnat.

– Dar... De ce s`-l ascunzi? Este \ncânt`tor.

– Am fost \ntotdeauna foarte susceptibil` \n leg`tur` cu asta.Mama mi-a spus astfel dup` ce a citit un poem, iar eu am hot`râtsingur` s` optez pentru Rebecca, \n momentul când am \nceputs` merg la [coal`.

– Ce a spus despre asta mama ta? – A murit acum trei ani, r`spunse ea cu voce slab`. Cred c` a

regretat c` mi-am schimbat prenumele, dar a \n]eles [i motivele

acestei hot`râri. – Sunt sigur c` p`rin]ii t`i erau foarte mândri de tine.Rebecca schi]` un surâs. – Da. Sunt prima din familia mea care a urmat studii supe-

rioare, prin urmare tata \mi poart` o mare admira]ie. {i lucrurilest`teau la fel cu mama. Atunci când fratele meu a devenit avocatel n-a beneficiat deloc de acest tratament de favoare, deoarece

aveau deja un copil cu diplom` universitar`.

104 NONA GAMEL



– Conversa]ia aceasta este foarte interesant̀ . Nu [tiam c` ai un frate – Are dou`zeci [i cinci de ani, se nume[te Richard, [i tocmai

[i-a deschis un birou de avocatur` cu unul dintre colegii lui. Amde asemenea o mam` vitreg` pe care n-o v`d prea des. Iat`, credc` acum [tii totul despre familia mea...

Hugues cl`tin` din cap, zâmbind. – Mi se pare c` eu ]i-am spus deja multe despre familia mea.. – Apropo, ce face sora ta? – Acum se consider` prea gras`, r`spunse el cu o strâmb`tur`

comic`. Ceea ce, dup` p`rerea mea, este de-a dreptul ridicol. – A \ncetat s` ia \n greutate? – Da. – Nu te nelini[ti, se afl` pe mâini bune. Aceste probleme nu

se rezolv` de azi pe mâine [i nu sunt sigur` c` vor disp`rea cu

totul. – Vrei s` spui c` nu se va elibera cu adev`rat niciodat` deaceste raporturi complexe cu hrana?

– Poate. Dar este prea devreme ca s` ne facem o p`rere. – Ce s` mai spun de faptul c` mama [i so]ul ei sunt

r`spunz`tori de aceast` situa]ie... murmur` el cu o voce \ncor-dat`.

Ea \i lu` mâna. – Ce-ar fi s` ne \ntoarcem acas`?Hugues chem` chelnerul [i achit` nota de plat`. |n seara asta,

„casa“ \nsemna apartamentul Rebecc`i. A doua zi, dormir` laHugues.

*

* *




Rebeccca lu` cu ea câteva haine ca s` se schimbe [i, cu tre-cerea timpului, \i ceru din ce \n ce mai des Madeleinei s`-ihr`neasc` pisicile.

Dou` s`pt`mâni mai târziu, petrecur` prima lor noapte f`r`s` fac` dragoste. Ea se trezi diminea]a [i-l v`zu pe Hugues dor-mind adânc, ghemuit lâng` ea. |i atinse u[or tâmpla cu un s`rut.|n mod straniu, avea impresia c` noaptea aceasta \i apropiasemai mult, c` \ntre ei se crease o nou` complicitate.

El deschise ochii [i o strânse \n bra]e. De[tept`torul sun`exact \n clipa aceea [i Rebecca \i sc`p` [i fugi râzând sprebaie.

– A[ vrea s`-i cuno[ti pe prietenii mei Cal [i Madeleine, \ispuse ea \n timp ce-[i beau cafeaua \n buc`t`rie. Ea este absolutenorm` [i cred c` ar trebui s` nasc` s`pt`mâna viitoare.

Hugues mu[c` din felia de pâine pr`jit` [i uns` cu unt. – Ca s`-]i spun adev`rul, nu port decât un interes foartelimitat acestui gen de spectacol. Familia fericit`, adunat` \n jurulnou-n`scutului, nu m` tenteaz` peste m`sur`. Ei vor \ncepe s`nu se mai poat` suporta peste trei sau patru ani, copilul vamanifesta semne evidente de nervozitate [i, dup` divor]ul lor, vor trebui s`-l duc` s`-l vad` un psiholog.

Rebecca \l privi insistent, uimit`, apoi lu` o \nghi]itur` decafea ca s` \ncerce s` se calmeze. – Cum po]i s` afirmi a[a ceva? Exist` familii care tr`iesc \n

deplin` armonie. – Probabil. Cu toate acestea, dac` ar fi s` judec dup` propria

mea experien]`... – Admit c` familia ta este \ntr-adev`r foarte deosebit`, totu[i,

nu trebuie s` generaliz`m...

106 NONA GAMEL



– Nu vorbeam despre familia mea, ci despre ceea ce am trìteu \nsumi. Mi se \ntâmpl` cu regularitate s` fiu \ndr`gostit ne-bune[te de o femeie. Aceasta este atunci cea mai frumoas`, ceamai inteligent`, \n fine, cea mai minunat`. {i apoi, \ntr-o bun` zi,\mi dau seama c` nu m` mai intereseaz`. C` m-am plictisit de ea

Oft`, apoi continu`: – M` tem c` am mo[tenit aceast` tr`s`tur` de caracter de la

mama mea. Sunt exemplul tipic al persoanei care nu trebuie s`se c`s`toreasc`.

Tân`ra femeie sim]i \n piept o durere ascu]it`. |[i \ntoarseprivirea. Nu mai recuno[tea \n Hugues pe b`rbatul pe care-liubea. |n fa]a ei era a[ezat un strìn. |n momentul acesta, o infor-ma despre sfâr[itul inevitabil al leg`turii lor. De altfel, nu-ispusese chiar de la \nceput c` era \mpotriva c`s`toriei?

Ultima \mbuc`tur` de pâine pr`jit` \i l`s` \n gur` un gust decenu[`. – |mi este... imposibil s` te cred, declar` ea \n cele din urm`,

cu un nod \n gât.Hugues cl`tin` din cap. – Pare \ntr-adev`r de necrezut, dar sunt foarte nestatornic. {i

]in prea mult la tine, Rebecca, pentru ca s` ]i-o ascund.

P`rea foarte afectat de aceast` destìnuire. Rebecca \[i mu[c`buzele. Se hot`râse s` se angajeze orbe[te \n aceast` aventur` [iiat` c` el \i anun]a un sfâr[it apropiat.

Hugues se ridic` [i-i mângâie \ncet p`rul. – Rebecca, vorbele pe care le-am rostit nu \nseamn` nicide-

cum o ruptur`. Nu fac decât s`-]i reamintesc c` nimic nu estedestinat s` dureze ve[nic.

Se aplec` [i-i atinse u[or buzele cu un s`rut.




– Dinspre partea mea, sper s` r`mânem \mpreun` \nc` foartemult timp, adùg` el.

Ea \[i plec` ochii. – Am nevoie s` reflectez \n lini[te la ceea ce ai spus, murmur`

ea \ndep`rtându-se. Acum, trebuie s` plec.

** *

Bebelu[ul Madeleinei se hot`r\ s` vin` pe lume a doua zi.Rebecca \l anun]ase pe Hugues c` prefera s` nu-l vad` un timp[i profit` de aceast` situa]ie ca s` colinde magazinele. CândMadeleine se \ntoarse de la spital câteva zile mai târziu, \i f`cu vizit`, \nc`rcat` cu o mul]ime de pachete.

|n timp ce Madeleine despacheta cadourile destinatemicu]ei Emilie, Rebecca, aplecat` deasupra leag`nului, cercetaminuscula fa]` adormit`. Imediat ce feti]a se trezi, insist` s-o ia\n bra]e.

O expresie de surpriz` ap`ru pe chipul Madeleinei. – Ce ciudat! exclam` ea. A[ fi putut jura c` nu e[ti interesat`

de copii.

Gânditoare, Rebecca trebui s` se plece \n fa]a eviden]ei. Dup`ce-l \ntâlnise pe Hugues, ideea de a \ntemeia un c`min \i treceadin ce \n ce mai des prin minte. Trìse cu el o fericire intens`...pân` când el vorbise despre sfâr[itul iremediabil al idilei lor.

Va \mplini curând treizeci de ani. Dac` dorea cu adev`rat sàib` copii, nu trebuia s` \ntârzie prea mult. Hugues o f`cuse s`descopere dragostea [i ea [tia acum c` via]a ei nu va fi pe deplin

reu[it` f`r` un so] [i un c`min.

108 NONA GAMEL



Totu[i, el nu p`rea dispus s` se angajeze pe acest drum. Dar ea nu-[i spusese ultimul cuvânt. |n vreme ce leg`na \ncet copi-la[ul, \ncerc` s` g`seasc` o solu]ie. |n zadar.

** *

Hugues telefon` dou` zile mai târziu ca s` afle ve[ti despre ea[i ca s-o \ntrebe dac` n-o sup`ra singur`tatea.

– Pu]in, m`rturisi ea. Dar nu pot trece pe la tine \n seara astadeoarece trebuie s` supraveghez copila[ul Madeleinei timp dedou` ore. Nu vrei s` ne \ntâlnim acas` la ea?

El oft`. – M` tem c` spectacolul doctori]ei Rebecca Simpson jucân-

du-se de-a mama model nu m` \ncânt` peste m`sur`! replic` elpe un ton sarcastic.Ea se str`dui s` nu lase s` se vad` nimic din proasta ei dis-

pozi]ie. – }ie \]i revine s` hot`r`[ti, bomb`ni ea. – A[ prefera s` vin la tine, mai târziu, dup` \ntoarcerea pri-

etenei tale. Cred c` avem multe lucruri s` ne spunem [i a[ vrea

s` fim singuri [i lini[ti]i. – Foarte bine, pe curând. Avu tot r`gazul s` reflecteze \n timp ce Emilie dormea.

De ce oare manifesta Hugues un asemenea cinism fa]` dec`s`torie? Pe vremea când aceast` institu]ie nu o tenta, eanu se ar`tase niciodat` atât de virulent`. Dar ea nu avusese,evident, o copil`rie atât de zbuciumat` ca aceea a lui

Hugues.




Cal [i Madeleine revenir` \n sfâr[it acas` [i aceasta din urm`o trase pe Rebecca \n buc`t`rie, ca s` afle unde ajunseseleg`tura ei cu Hugues. Ea \i \mp`rt`[i ultimele evenimente.

– Faptul c`-l iube[ti pe b`rbatul acesta nu-i un motiv s` nuiube[ti pe un altul! declar` Madeleine cu o logic` pu]in camderutant`.

Rebecca fu cât pe ce s-o strâng` de gât. – Te credeam mai romantic`, Madeleine! Cine ridica \n sl`vi

calit`]ile lui F`t-Frumos? – Slav` Domnului, nu exist` decât un singur [i unic F`t-

Frumos pentru fiecare dintre noi! Altminteri am avea foartepu]ine [anse s`-l \ntâlnim \n timpul existen]ei noastre...

– Poate, replic` ea din vârful buzelor.Rebecca se \ntoarse acas`, gânditoare. Sfaturile prietenei sale

nu p`reau deloc potrivite situa]iei. Refuza s`-l piard` pe Hugues.Trebuia s`-i lase timp s` reflecteze [i s` se obi[nuiasc` treptat cuea...

|ndat` ce-l v`zu \n cadrul u[ii, uit` cuvintele prietenei sale.Cum ar putea s` iubeasc` \n felul acesta pe oricare altul decât el?Se s`rutar` \ndelung, apoi se \ndreptar` spre dormitor, undef`cur` dragoste cu acea pasiune proprie oamenilor care au fost

desp`r]i]i mult timp. Prea mult timp.|n cele din urm`, se pr`bu[ir` unul lâng` altul, t`cu]i.Rebecca sim]i lacrimi curgându-i pe obraji.

Hugues se \ntoarse spre ea [i o s`rut` pe pleoapele umede. – De ce plângi? o \ntreb` el cu blânde]e. Aveai de gând s` m`

p`r`se[ti? – Nu! Vreau s` r`mân cu tine cât mai mult timp posibil.

– {i eu la fel, murmur` el strângând-o la piept.

110 NONA GAMEL



El trase cuverturile peste ei [i Rebecca se cuib`ri lâng` el cas` se p`trund` de c`ldura pl`cut` pe care o degaja corpulputernic al lui Hugues.

** *

– De ce n-am merge la oper`, \n seara asta? \i propuse el adoua zi diminea]a. Am putea s` ne \mbr`c`m cu cele mai fru-moase haine ale noastre [i s` cin`m \ntr-un mare restaurant. Cespui de asta?

Rebecca b`tu din palme, \ncântat`. – Ca s`-]i m`rturisesc totul, n-am asistat \nc` niciodat` la un

spectacol de oper`. E[ti sigur c` po]i re]ine locuri pentru

reprezenta]ia din seara asta? – Ar trebui s` fie posibil. Voi trece s` te iau spre sfâr[ituldup`-amiezii.

Ea \i lu` mâna. Hugues nu i se p`ruse niciodat` atât de\ndr`gostit. Poate c` \[i d`duse seama c` natura leg`turii lor eracu totul altfel fa]` de tot ce tr`ise pân` acum?

– Acum trebuie s` plec, [opti ea aplecându-se s`-l

s`rute.La pu]in timp dup` aceea, deschise cântând u[a cabinetuluiei [i nu se formaliz` de \ntârzierea considerabil` a primilor pacien]i. Mânca un sandvi[ la \nceputul dup`-amiezii, reflectândla numeroasle virtu]i ale dragostei. Soarele i se p`rea mai cald,aerul mai pur, problemele deveneau mai ne\nsemnate [i g`seachiar suficient` energie, plecând de la cabinet, s` alerge prin

magazine \n c`utarea unei rochii luxoase!




Ajunse \n cele din urm` la o renumit` cas` de mod` din cen-trul ora[ului. Aici se \ndr`gosti imediat de o rochie de m`tasede culoarea [ampaniei, o \ncerc` [i fu total cucerit`. Era vorbade o rochie mulat` pe corp, cu mâneci lungi, decoltat` larg \nspate, cu o r`scroial` drapat`, foarte elegant`. Auzind pre]ul,f`cu o grimas`, dar semn` cecul ridicând din umeri cu un gestnep`s`tor.

Nu regret` aceast` nebunie v`zând \n seara aceea privireaadmirativ` a lui Hugues. |i pl`cu la nebunie Puccini, [i el o dusela un concert câteva zile mai târziu.

** *

Vara trecu foarte repede [i Rebecca abia avu timp s`-[i deaseama c` sosise septembrie. Fuseser` la plaj`, la munte, la teatru,\n cluburi de jazz. Nu se desp`r]iser` deloc. Ea \i spusese adese-ori cât de mult \l iubea. El p`strase t`cerea.

Adormind \n fiecare sear` \n bra]ele lui, \[i repeta c` nu eranevoie s` fii c`s`torit pentru a fi fericit. {i c` avea tot timpul s`fac` un copil. Cu toate acestea, caracterul incert al leg`turii lor

c`p`ta o importan]` capital` \n ochii ei. O cuprindea nervozi-tatea. Se trezea tres`rind la patru diminea]a [i nu mai reu[eas`-[i g`seasc` somnul.

Rebecca ajunse chiar s`-[i \ndeplineasc` munca la cabinet cuoarecare deta[are. Deveni con[tient` de aceast` situa]ie \n tim-pul unei cine la prietenii ei Madeleine [i Cal. O cin` la care venise singur`, c`utând \n mod incon[tient s` fug` de Hugues.

Cal o privi cu o lic`rire ironic` \n fundul ochilor.

112 NONA GAMEL



– Unii dintre colegii no[tri râd \nc` de acel episod \n tim-pul c`ruia ]i-ai p`r`sit cabinetul \ncuindu-i pe ultimii pacien]i.

– Aceast` interpretare mi se pare pu]in cam hazardat`, se jus-tific` ea imediat, fa]` de expresia critic` de pe figura MadeleineiEra vorba de fapt despre o familie al c`rei copil trecea dreptmaestru \n arta fugii de acas`. P`rin]ii nu \ncetau s` inventezenoi mijloace de a-l \mpiedica s` evadeze. |n zadar. Exasperat` deaceast` atitudine, i-am l`sat \n biroul meu [i am ie[it s` beau unsuc. St`team totu[i lâng` u[`, dup` ce am \nchis-o cu cheia.

Cl`tin` din cap [i zâmbi. – Dup` un timp, s-au lini[tit [i au recurs la experien]a copilu-

lui privitoare la deschiderea u[ilor \ncuiate. Asta a declan[at un[oc benefic. Pornind de la asta, au \ncercat s` \n]eleag` modul degândire al fiului lor.

– Este un excelent exemplu de terapie familial`, \ncuviin]`Cal, dar povestea asta a suferit câteva modific`ri la clinic`!Colegii mei sunt destul de avizi de genul acesta de anecdote. Aceva nou s`-mi poveste[ti, ca s`-i distrez?

Rebecca r`mase pu]in pe gânduri [i constat` c` de la un timpnu se mai petreceau lucruri interesante la cabinetul ei.

Ridic` din umeri, oftând.

– Am unele \ndoieli referitor la eficacitatea mea profesional`r`spunse ea pân` la urm`. |n momentul acesta, se pare c` facmai curând act de prezen]`...

– Te subestimezi, ca de obicei! ripost` Cal pe un ton jovial.Ea era \ns` convins` de contrariu. De când \ncepuse s`-[i

pun` \ntreb`ri privind leg`tura ei cu Hugues, nu mai acordadecât un minimum de aten]ie pacien]ilor. Trebuia s` redevin`

st`pân` pe sine.




** *

– Asta nu mai poate s` dureze, \i spuse ea lui Hugues adoua zi seara. Am impresia c` plutesc \n gol. Instabilitatealeg`turii noastre nu m` mul]ume[te, am nevoie de ceva maitrainic...

El o privi o clip` \n t`cere. – Credeam c` nu-]i pas` de c`s`torie... – Nu vorbesc \n mod special despre c`s`torie, cu toate c`

aceast` eventualitate \mi pare din ce \n ce mai atr`g`toare. Nu,nu neap`rat la c`s`torie râvnesc ci la tine, la dragostea ta, ladorin]a ta de a r`mâne cu mine, \n ciuda tuturor dificult`]ilor

care ar putea s` se iveasc` \n drumul nostru.El cl`tin` din cap. – |mi este imposibil s`-]i garantez asta, Rebecca. Cum s`-]i fa

o promisiune de care nu sunt sigur c` mi-o pot ]ine? – |n cazul acesta... ce atitudine trebuie s` adopt`m? \ntreb`

ea cu o voce schimbat`. Este oare... sfâr[itul?Hugues \[i trecu o mân` prin p`r [i-[i \ntoarse privirea.

– }ie \]i revine s` hot`r`[ti, deoarece ]ie nu-]i convineaceast` situa]ie.Ea [ov`i. Va fi oare capabil` s` suporte absen]a lui? – Nu po]i \ntr-adev`r s` \ncerci s` te schimbi? – Nu, r`spunse el pe un ton \n care nu se percepea nici o

emo]ie.Rebecca inspir` adânc [i se \narm` cu curaj ca s` poat` con-

tinua.

114 NONA GAMEL



– Nu m` simt \n stare de a continua s` tr`iesc \n acestecondi]ii, Hugues. Suf`r prea mult...

– {tiu, murmur` el aplecându-se spre ea.Ea se cuib`ri la pieptul lui, [optind: – Strânge-m` \n bra]e. Doar câteva minute. – Oricât timp o s` dore[ti.Ea schi]` un surâs plin de triste]e. Hugues nu-i f`cuse nicio-

dat` pân` acum o astfel de declara]ie. O asemenea ironie asor]ii...

Cu moartea \n suflet, Rebecca reu[i \n sfâr[it s` se\ndep`rteze de el.

El \i prinse \ncheietura mâinii [i o privi drept \n ochi. – Oricând o s` vrei, nu ezita s` m` suni. Voi fi \ntotdeauna aici.Ea se \ndrept` \ncet spre u[`, apoi se \ntoarse spre el.

– Trebuie s` ne desp`r]im un timp, declar` ea. {i nu vorbescde zile, ci de luni. Dup` aceea, vom vedea...Incapabil` s` spun` mai mult, porni pe aleea gr`dinii. Ajuns`

la ma[ina ei, \[i ridic` ochii [i-l v`zu pe Hugues care o priveaplecând, cu pumnii \nfunda]i \n buzunare. Becul de la intrare \ilumina fa]a tras`.

Un gest ar fi fost de ajuns ca s-o re]in`; dar el nu-l f`cu [i ea

ap`s` pe demaror ca s` dispar` \n noapte. Dac` sentimentele luierau atât de pu]in sigure cum pretindea, el n-ar fi trebuit s`sufere. Idila lor se termina doar pu]in mai curând decâtprev`zuse.

Rebecca \[i conduse ma[ina pân` acas` cu mare pruden]`,str`duindu-se s` se concentreze asupra drumului [i s` nu izbuc-neasc` \n lacrimi. |n momentul când intra \n apartament, sun`

telefonul. Alerg` \ndat` s` ridice receptorul.




– Alo? rosti ea, cu respira]ia t`iat`.Recunoscu instantaneu vocea lui Hugues [i se sprijini cu

spatele de perete, cu ochii \nchi[i. Prin urmare, \[i d`duse seamac` o iubea...

– Voiam s` m` asigur c` ai ajuns bine, auzi ea \n receptor. V`zândstarea ta de nervozitate \n care m-ai p`r`sit, eram pu]in \ngrijorat.

– Totul este \n ordine, rosti ea cu inima strâns`. Ascult`, dar pe linie se instalase t`cerea. Nu mai aveau nimic

s`-[i spun`. – La revedere, murmur` ea \nainte de a \nchide.Se refugie \n dormitor [i plânse pe s`turate, pân` când abia

\[i mai putu ridica pleoapele umflate, pân` când nu mai avuputere [i chiar dup` aceea, lacrimile continuar` s` curg` \nceaiul pe care [i-l preg`ti, \n bolul pisicilor [i apoi pe pern`,

pân` la o or` târzie din noapte. A doua zi diminea]a, deschise cabinetul cu ochii ro[ii [i irita]i\n ciuda numeroaselor comprese cu ap` rece pe care [i le apli-case pe pleoape.

Prin urmare, momentul de care se temuse atât sosise. Vasuporta acum consecin]ele acestei rupturi: crize de deprimare,anxietate, indispozi]ie.

Spre marea ei uimire, constat` c` ziua se desf`[ura maicurând bine. Se concentr` mai mult asupra problemelor pacien]ilor s`i, u[urat` s` le uite pe ale ei \n timpul cât durafiecare [edin]`.

Intervalele dintre [edin]e se dovedir` totu[i foarte dureroase.Devenea con[tient` de teribila schimbare care intervenise \n via]a ei [i trebuia atunci s` fac` apel la tot curajul ca s` nu fie

doborât` de disperare.

116 NONA GAMEL



Dup` câteva zile, se hot`r\ s`-[i sune prietenii pe care\ncetase s`-i mai vad` dup` \nceputul idilei cu Hugues. Ie[ea s`cineze cu ei, se ducea la piscin`, la cinema.

{i apoi, ajunse s`-i telefoneze Alicei Fairweather. Aceasta \propuse s` ia masa de prânz \mpreun` [i ea accept`, cu inimab`tând mai repede, [tiind sigur c` \n conversa]ia lor va veni vorba despre tân`ra Meredith.

Se \ntâlnir` \ntr-un mic restaurant de pe Union Street, carefusese deschis de pu]in timp [i era renumit pentru specialit`]ilelui vegetariene. |n timp ce savura o sup` de sparanghel, Rebecca\i explic` prietenei sale c` ie[ise cu Hugues Wells [i c` sedesp`r]iser` de pu]in timp.

– Este absolut fermec`tor, declar` Alice. Ce p`cat c` aventu-ra voastr` n-a durat!

– Ce face Meredith? – Ei bine, continu` s` ia treptat \n greutate, dar nu suntem lacap`tul necazurilor. Particip` mai mult la discu]iile de grup, ceeace este mai degrab` un semn bun.

Rebecca \nclin` capul, iar Alice continu`: – Dac` cel pu]in ar cre[te \ntr-o ambian]` familial` mai cald`,

ar progresa mult mai repede. Din nefericire, numai fratele ei

pare s`-i poarte un interes real. Tat`l vitreg [i mama ei nu se gân-desc decât s` salveze aparen]ele [i m` tem c` n-au \n]eles \nc`faptul c` anorexia este o problem` grav`.

Rebecca \[i continu` conversa]ia cu prietena ei, gândindu-sela Hugues. Dac` familia lui era atât de detestabil` cum pretindea Alice, \n]elegea c` el n-avea nici o dorin]` s` \ntemeieze una.

Alice cercet` cua ten]ie lista de deserturi, având o privire pofti

cioas`; apoi, f`cându-[i alegerea, \[i examin` insistent prietena.




– Cred c` ai nevoie s`-]i iei câteva zile de vacan]`, RebeccaEu am inten]ia s` plec la San Luis Obispo pentru Toussaint*. Dece n-ai merge cu mine? Nimic nu se compar` cu o ie[ire \n natur`pentru a uita de griji!

Tân`ra femeie c`zu pe gânduri, grozav de tentat` de aceast`propunere. Perspectiva acestei escapade \i ap`ru dintr-o dat` cao raz` de soare \n triste]ea [i monotonia actual` a vie]ii ei. Ar fugde rutin` [i toate locurile acelea \i vor aminti de Hugues.

Se surprinse punându-i Alicei numeroase \ntreb`ri referitoarela cas`, la regiune, [i \ncepur` s` pun` la punct organizareac`l`toriei.

** *

Trei s`pt`mâni mai târziu, trezite o dat` cu zorile, umpleauportbagajul ma[inii Alicei cu provizii. Va fi f`r` \ndoial` foartecald la San Luis Obispo, dar la San Francisco temperatura erasc`zut`. |mbr`cat` u[or, \n blugi [i cu o bluz` albastr` de bum-bac, Rebecca se \nfior` urcând \n vehicul.

|[i agit` mâna \n direc]ia Medeleinei, care se postase \n bal-

con ca s` le priveasc` plecând.Drumul era lung [i peisajul deloc interesant dup` taversareaMun]ilor Santa Cruz. Prin fa]a ochilor lor defilau f`r` \ncetarecoline aride. Alice [i Rebecca flec`rir` un timp, la \nceputulc`l`toriei, apoi \n vehicul se instal` t`cerea.

______________* 1 noiembrie, \n calendarul religios catolic, s`rb`toarea

tuturor sfin]ilor (n.t.)

118 NONA GAMEL



Gândurile Rebecc`i se \ntoarser` inevitabil spre Hugues. |nfebruarie sau martie, dac` va mai sim]i c`-i lipse[te, se va hot`r\s`-i telefoneze. |ntre timp, el va fi cunoscut f`r` \ndoial` o alt`femeie. Trebuia totu[i s` se for]eze s`-l uite. Dac` nu cumva el \[ va schimba p`rerea? Sau ea se va declara mul]umit` cu ce-ioferea?

Se angajar` pe un drum de p`mânt [i dep`[ir` un magazinmare vopsit \n galben [i albastru.

– Acum n-ar trebui s` mai fie mult, zise Rebecca, \n glasul esesizându-se speran]a.

– Te \n[eli, replic` Alice râzând. Exist` un magazin [i maimare dup` Christmas Cove, iar casa mea se afl` la vreo zece kilometri de acolo.

Câmpia \nconjur`toare era acum mai verde [i \ncepur` s`

vad` câteva p`s`ri zburând. Ajunser` \n fa]a unei bariere mari delemn. Alice cobor\ s-o deschid`, exclamând: – Aproape am ajuns!Mai rular` câ]iva metri [i Alice \i ar`t` rezerva lor de ap` care

i se p`ru foarte mic` Rebecc`i. Alce opri \n sfâr[it ma[ina \n fa]unei mici cabane de lemn [i deschise portbagajul ma[inii.Desc`rcar` bagajele [i le duser` pân` la cas`.

P`trunser` direct \ntr-o buc`t`rie mare, foarte conforta-bil`, cu o antic` ma[in` de g`tit [i o mas` veche \n jurulc`reia se g`seau b`nci. |mpins` de curiozitate, Rebecca vizit`totul [i descoperi o mic` sal` de baie cu du[, un salon [idou` dormitoare. Totul era mobilat simplu, dar nu lipsit defarmec.

– M` duc s` bran[ez apa [i gazul, o anun]` Alice ie[ind.

– |n timpul acesta, eu m` ocup de prepararea sandvi[urilor.




Rebecca termin` de aranjat pungile cu provizii \n dulap dup`ce deschisese ferestrele. Era timp frumos, soarele str`lucind peun cer f`r` nori. Alice reveni pu]in dup` aceea.

– La \nceput, aveam un grup electrogen, dar era deosebit dezgomotos când \l porneam [i am preferat s` recurg la gazulmetan. Avantajul major al acestui loc este lini[tea\nconjur`toare.

|nvârti robinetul [i un firi[or de ap` \ncepu s` curg`. – Va trebui s` fim atente cu apa, dar vom avea suficient` ca

s` facem du[ [i pentru buc`t`rie, ad`ug` ea, ceea ce o lini[ti peprietena ei.

Se a[ezar` la mas`, mâncar` sandvi[uri [i b`ur` bere. – Dup` ce ne potolim foamea, ne vom lua costumele de baie.

Pe c`ldura asta, o baie \n lac o s` ni se par` foarte pl`cut`.

O jum`tate de or` mai târziu, se \ndreptau spre lac, echipatecu prosoape [i emulsie de plaj`. Se \ntinser` \n sfâr[it pe iarbac`ldu]` ca s` se lase mângâiate de razele soarelui aflat sus pe cer.

Apoi Rebecca se ridic` pentru a se stropi cu ap` \nainte de a\nota pân` pe malul cel`lalt. Se \ntinse pu]in ca s` se odihneasc`[i plonj` din nou \n ap` ca s` se \ntoarc` la prietena ei.

Abia sosise când se auzi zgomotul unui motor de vas. Ridic`

din umeri, iritat` c` cineva vine s` tulbure tihna acestui loc.B`rbatul care conducea nu era cu fa]a la ele [i probabil nu le v`zuse. Pe m`sur` ce se apropia, i se p`ru c` recunoa[te p`rulcre], felul cum \[i ]inea capul... [i chiar c`ma[a cu dungi.

Era Hugues! Privi disperat` \n jurul ei, \ntrebându-se dac` n-ar ftimpul s` se ascund` \n spatele tufi[urilor. |[i reveni imediat,repro[ându-[i atitudinea ridicol`. Nu erau amândoi persoane adulte?

Dac` se oprea [i o recuno[tea, vor sta de vorb` cu toat` prietenia.

120 NONA GAMEL



O privi pe Alice [i prezen]a prietenei o lini[ti. Cel pu]in nu vatrebui s`-l \nfrunte pe Hugues \ntre patru ochi.

Dup` cum prev`zuse, vasul acost` [i el cobor\ ca s` le salute. |nciuda tenului bronzat, figura lui tr`da o oarecare oboseal`. Cumnaiba va reu[i s` sus]in` o conversa]ie de interes general cu el, de vreme ce amintirile n`v`leau \n mintea ei \ntr-un ritm infernal?

Hugues discuta cu Alice despre iernile uscate care f`ceauravagii \n regiune [i despre probleme agricole. F`cu mari efor-turi ca s` le poat` urm`ri cuvintele.

– Doamne-Dumnezeule! exclam` pe nea[teptate Alice. Amuitat s` cump`r gaz pentru l`mpi. Trebuie neap`rat s` m` duc lamagazin, altfel ne vom petrece seara \n \ntuneric... Hugues, vres-o aju]i pe Rebecca s` duc` lucrurile pân` la caban`?

F`r` s` a[tepte r`spuns, se ridic` [i-[i \mbr`c` blugii, apoi

porni la drum, nu f`r` s` le adreseze un semn din mân`. – Ce mai faci, Desire? murmur` Hugues zâmbind.Rebecca abia avu timp s` r`spund`, c` era deja \n bra]ele lui.

Reg`sea cu desf`tare savoarea buzelor lui, parfumul pielii lui, \ntimp ce mâinile lui alergau pe corpul ei.

El se \ndep`rt` \ncet. – Poate c` ar trebui s` ducem lucrurile acestea la caban`

\nainte ca Alice s` se \ntoarc`... numai dac` nu te r`pesc cu vasulmeu?Ea izbucni \n râs. – Alice se va nelini[ti de soarta mea. – M` \ndoiesc. Dar s` mergem mai bine la caban`. Poate c`

vom avea timp s` discut`m serios.Rebecca suspin` [i-l urm`. Prefera s` amâne aceste discu]ii

pentru mai târziu. Discu]ii care nu vor aduce nimic bun.




Capitolul 8

Deschiser` u[a cabanei, se a[ezar` pe canapeaua din salon [iuitar` cu totul de realitate, ca s` nu se mai gândeasc` decât la

dorin]a care-i tortura.Când zgomotul ma[inii ajunse pân` la ei, Rebecca \[i ridic`bretelele costumului de baie.

Alice tu[i cu putere \nainte de a se hot`r\ s` intre. – N-am \ntârziat prea mult, nu-i a[a? \ntreb` ea f`cându-i pe

furi[ cu ochiul prietenei sale.Puse sticlele cu gaz \n buc`t`rie [i reveni imediat \n

salon. – La magazin m` a[tepta un mesaj de la San Diego, le explic`ea. Mama este bolnav` [i trebuie s` m` duc neap`rat s-o v`d.

– Doamne-Dumnezeule! se lament` Rebecca.Ea \[i trecu mâna prin p`r, str`duindu-se s` dea dovad` de

logic` fa]` de acest eveniment neprev`zut. – Cât timp crezi c` va trebui s` r`mâi la San Diego? se interes`

ea.



– Cel pu]in o s`pt`mân`. {i m-ar deranja mult s` te conducpân` la San Francisco, deoarece asta m-ar \ntârzia.

Se \ntoarse spre Hugues [i ad`ug`: – Poate ai putea s`... – Nu-]i face griji, m` oblig eu s-o duc \napoi pe Rebecca. – Perfect. Alice se \ndrept` spre camera ei ca s`-[i ia cele câteva lucruri

pe care le folosise. Rebecca o urm` ca s-o ajute. – Sper c` mama ta se va \ns`n`to[i curând, zise ea. Alice \[i duse mâna la gur` [i pufni \n râs. – Mama e s`n`toas` tun! Profit` de aceast` situa]ie pentru a

\ncerca s` consolidezi leg`tura ta cu Hugues.Rebecca tres`ri, apoi \[i privi cu aten]ie prietena. – Dar... ce o s` faci \n timpul acestei vacan]e?

– San Diego nu este lipsit de interes [i sper s` m` dis-trez cu prietenii pe care-i am acolo. De altfel, trebuie s`m` gr`besc s` ajung acolo, deoarece detest s` conducnoaptea.

– |]i mul]umesc mult, murmur` Rebecca \n timp ce-[i con-ducea prietena la ma[in`.

Vehiculul disp`ru \ntr-un nor de praf [i Rebecca \i povesti

lui Hugues c` Alice inventase boala mamei ei ca s`-i lase singuri. – Vom \ncerca, prin urmare, s` profit`m cât mai bine de

aceast` singur`tate \n doi, \i [opti el la ureche.O ridic` \n bra]e [i o purt` pe sus pân` la canapea, unde

\ncepu s-o dezbrace cu gesturi \ncete. Când fu complet goal`, ise al`tur` [i puse st`pânire pe buzele ei.

– Te iubesc, [opti el.




F`cur` dragoste \ncet, cu nesfâr[it` tandre]e, f`r` s` sesl`beasc` din ochi. Punctul final al acestei \mbr`]i[`ri prelungiteatinse o asemenea perfec]iune [i un asemenea extaz al pl`cerii,\ncât tinerei femei i se t`ie respira]ia.

Pr`bu[it` lâng` el, \i mângâie \ndelung p`rul, delectându-secu aceast` prezen]` care-i lipsise atât de mult. |[i permise s` nuspun` nimic care s` poat` strica acest interludiu dr`g`stos. Nu-i[optise oare c` o iubea? |ntr-un elan de pasiune, desigur, dar niciodat` pân` acum nu-i spusese asemenea cuvinte.

F`cur` du[ [i Rebecca \mbr`c` o rochie din bumbac deculoare portocalie.

– Ar trebui s` m` schimb, remarc` el \mbr`cându-[i blugii. |nleg`tur` cu asta, ce preferi, s` r`mânem aici sau s` mergem cu vasul la casa p`rin]ilor mei?

– Te las pe tine s` hot`r`[ti, deoarece numai tu ai v`zut celedou` locuri.Hugues reflect` o clip`. – R`mânem aici. Locul acesta este mai lini[tit [i mai s`lbatic

Vom avea impresia c` suntem rup]i de restul lumii. – Perfect.Ea \[i plec` ochii. Asta \nsemna c`, timp de câteva zile, vor

uita de divergen]ele lor de opinii. – |n cazul acesta, du-te [i adu-]i lucrurile. |ntre timp, eu voi\ncerca s` g`sesc c`rbuni pentru gr`tar.

|l conduse pân` la u[` [i-l privi disp`rând pe drumul careducea la lac, admirându-i gra]ia mi[c`rilor. Preg`ti gr`tarul [ia[tept` \ntoarcerea lui Hugues, a[ezat` pe iarb`. Se va str`dui s`fac` aceast` s`pt`mân` de neuitat, deoarece era f`r` \ndoial`

ultima pe care o petreceau \mpreun`.

124 NONA GAMEL



Hugues reveni la pu]in timp dup` aceea, cu ma[ina, [i ea \lajut` s`-[i aranjeze hainele.

– |n mod normal, ar trebui s`-mi reiau munca mar]i, \i explic` el,dar am telefonat ca s` anun] c` m` \ntorc mai târziu decât era prev`zu

– Minunat! exclam` ea b`tând din palme.La drept vorbind, ideea c` el nu r`mâne toat` s`pt`mâna nici

m`car nu-i trecuse prin minte.Dup` cin`, preg`tir` patul mare \n care vor dormi, dar nu-[i g`sir`

somnul decât foarte târziu \n noapte, leg`na]i de cântecul greierilor. A doua zi, se trezir` [i f`cur` dragoste, luar` micul dejun [i

f`cur` dragoste, se duser` la lac s` se scalde [i f`cur` dragoste.|ntins pe iarb`, Hugues o privi pe tân`ra femeie, cu o lic`rire

pozna[` \n ochi. – M` tem c` nu pot p`stra prea mult timp acest ritm infernal,

declar` el. Nu mai mult de o s`pt`mân`, \n orice caz.Ea se cuib`ri lâng` el, zâmbind. – Oricum, ce altceva se poate face la ]ar`? – Mii de lucruri! Plimb`ri cu barca pe lac, schi nautic, excursi

cu bicicleta. Ar fi de asemenea posibil s` mergem la Hearst Castpentru a vizita castelul, sau la Solvang ca s` mânc`m produsedaneze de patiserie...

– {i toate astea te tenteaz` mai mult decât mine? – Bine\n]eles c` nu... replic` el ciupindu-i vârful nasului. Apoi puse \ncet st`pânire pe buzele ei, murmurând: – Te iubesc.O str`b`tu un fior. Hugues era pe cale s` se schimbe. P`rea

mai dispus s` tr`iasc` o leg`tur` de lung` durat`. Era de ajuns s`a[tepte. Dac` va [ti s` se arate r`bd`toare, el va sfâr[i prin a

\mp`rt`[i p`rerea ei asupra familiei.




Soarele \ncepea s` coboare pe cer. Rebecca se ridic` [i trasepe ea pantalonii de pânz`.

– Activit`]ile acestea mi-au f`cut poft` de mâncare! exclam`el. Propun s` ne \ntoarcem acas` [i s` preg`tim cina.

** *

Zilele treceau repede. Pe m`sur` ce pielea le era tot maibronzat`, se \mpu]ina timpul care le r`mânea de petrecut\mpreun`.

Vineri, Hugues \nchirie o [alup` cu motor [i schiuri nautice.|i explic` Rebecc`i tehnica folosirii lor. |n zadar. Dup` a zecea\ncercare, reu[i cu mare greutate s` se ]in` la suprafa]` dou`

minute, apoi disp`ru sub ap`. – Nu [tiam c` e[ti atât de \nc`p`]ânat`! exclam` el râzândcând ea ap`ru la suprafa]`. Vrei s` \ncerci din nou?

– Doar o dat`, ca s`-]i dovedesc c` pot s` reu[esc. Mai \nainte,\ns`, vreau s` m` odihnesc pu]in pe [alup`.

El o privi urcând, dintr-o dat` serios. – Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Rebecca. De ce m` prive[ti \n felul

acesta? – M` \ntrebam dac` ]i se \ntâmpl` vreodat` s` te recuno[ti\nvins`.

Ea se [terse cu un prosop, apoi r`spunse: – Rareori. De obicei, \ncerc s`-mi iau precau]ii suficiente pen

tru a nu risca un e[ec. – Prin urmare, presupun c` e[ti dispus` s` \ncerci imposi-

bilul ca s` m` faci s`-mi schimb p`rerea fa]` de tine...

126 NONA GAMEL



Cu inima strâns`, Rebecca se str`dui s`-[i p`streze calmul.Trebuia s` \nfrunte acum aceast` discu]ie de care se temuse atâtde mult.

– Te \n[eli. |n ceea ce te prive[te, m` mul]umesc s` primescceea ce e[ti capabil s`-mi dai, murmur` ea.

– Cu toate acestea, munca ta const` \n a provoca schimb`ri lapacien]ii t`i.

– Nu. Oamenii vin s` m` vad` pentru c` simt nevoia s`schimbe ceva \n via]a lor [i eu \i ajut \n acest sens. Dar hot`rârele apar]ine lor.

– Eu nu m-am schimbat, Rebecca, [opti el, atât de \ncet \ncâttrebui s` se aplece spre ea ca s`-l aud`. Când te-am z`rit pemalul lacului, cu Alice, am \n]eles cât de mult ]in la tine. |nmomentul acesta, \mi place la nebunie s` tr`iesc al`turi de tine.

Cum s` [tiu \ns` dac` lucrurile vor sta \ntotdeauna astfel,poimâine sau peste un an? De altfel, cum e posibil ca tu \ns`]is` mizezi pe viitor?

P`rea atât de \ncordat, \ncât Rebecca sim]i o dorin]` brusc`de a-l lua \n bra]e. Reu[i s` se st`pâneasc`. Momentul nu-i p`readeloc indicat pentru a-[i exprima dragostea.

– Nimeni nu este sigur vreodat` de ceva. Trebuie s` faci

totu[i o alegere [i s`-]i asumi riscul de a investi totul \ntr-oleg`tur`.Hugues ridic` din umeri. – La \nceput, asta nu pune nici o problem`. Totu[i, când

situa]ia devine ostil`, cum s` evi]i divor]ul? {i cum s` r`mâi\mpreun` când nu-l mai po]i suporta pe cel`lalt?

– Dac` exist` copii... \ncepu ea.

– Dac` exist` copii, ace[tia au de suferit. Ca Meredith!




El porni motorul [alupei [i se \ndrept` cu mare vitez` spre ]`rm. – {i tu? Ai suferit? \l \ntreb` ea \ndat` ce acostar`. – Te implor! Scute[te-m` de orice tentativ` de psihanaliz`.Urcar` \n ma[in` [i Hugues conduse \n t`cere pân` la

caban`.Rebecca se a[ez` pe canapeaua din salon. Discu]ia aceasta o

istovise, [i nu se dovedise constructiv` \n privin]a viitorului lorHugues reap`ru \n salon dup` ce se schimbase.

– Vino lâng` mine, \l invit` ea cu un surâs slab.El se execut` [i-[i trecu bra]ele \n jurul umerilor ei. – S-ar p`rea c` ne este greu s` doborâm aceast` barier`. La

drept vorbind, nu \n]eleg foarte bine de ce. {tim totu[i amândoic` sentimentele care ne leag` sunt destul de deosebite. Crezi c`eu neg asta?

Rebecca suspin`. – Da, \ntr-un anumit fel, deoarece te \nc`p`]ânezi s` pretinzic` leg`tura noastr` nu va suporta proba timpului.

– |n realitate, m` tem de un sfâr[it inevitabil.|i ridic` b`rbia cu degetele [i ad`ug`: – Pentru moment, a[ vrea s` te v`d \n fiecare zi. Dac` ai

accepta s` locuie[ti la mine, a[ fi cel mai fericit dintre b`rba]i.

Este oare acesta genul de propunere pe care-l a[tep]i de la mine? Asta \]i este oare de ajuns?O privea cu nesfâr[it` tandre]e [i ea nu [tiu ce s` spun`. |ncer-

ca s` r`spund` dorin]ei lui. {tia totu[i c`, cu cât \l va vedea maimult, cu atât mai greu se va putea lipsi de el. Era datoare s`-ispun` acest adev`r.

– Eu... nu-i atât de simplu, rosti ea \n cele din urm`. A[ dori

s` am un copil.

128 NONA GAMEL



– Cum? exclam` Hugues. Doar acum câteva luni, refuzai c`s t̀oriEa \[i plec` ochii, speriat` pu]in de reac]ia lui. – Se apropie a treizecea mea aniversare, declar` ea cu o voce

care-i tremura. Am f`cut un bilan] rapid al vie]ii mele [i mi-amdat seama c`, \n definitiv, celula familial` clasic` – un so], copi[i un câine! – m-ar \ncânta destul de mult.

Rebecca nu d`duse glas esen]ei gândului ei. Ea nu dorea s`\ntemeieze acest c`min cu indiferent cine, ci cu Hugues.

– Sunt obligat s` recunosc c` aceste cuvinte ale tale m` sur-prind mult. Pr`pastia care ne desparte este prin urmare mult maimare decât credeam...

Rebecca \[i ]inu respira]ia, temându-se de ce va urma.Perspectiva unei noi desp`r]iri o \nsp`imânta. Trebuia oare s`-lp`r`seasc` \n momentul când \ncepea cu adev`rat s` prind` gust

de tot ce \mp`rt`[eau? Ea \i puse mâna pe gur`. – S` nu ne preocup`m acum de asta. Suntem \n vacan]`.El reflect` o clip`, apoi ridic` din umeri. – Poate c` ai dreptate.Ea se sprijini de um`rul lui, dornic` s` uite de viitor ca s` se

bucure mai bine de clipa prezent`. – De ce n-am merge mâine s` ne plimb`m la Hearst Castle?

propuse ea.Hugues \ncuviin]`, cu un aer trist. Vizita castelului con]inând colec]ia de obiecte vechi a lui

Randolph Hearst o interesa \n cel mai \nalt grad. {i cu toate acestea, \[i concentr` toat` aten]ia asupra lui Hugues, prea pu]inatent` la comentariile ghidului. P`rea \ncordat [i \ngrijorat. Ea\ns`[i \ncerca disperat` s` nu se mai gândeasc` la discu]ia lor din

ajun.




Cum s`-[i alunge \ns` din minte amintirea lunilor dureros delungi \n care fuseser` desp`r]i]i? Dac` leg`tura lor era sortitè[ecului, nu era oare preferabil s`-l p`r`seasc` imediat?

Se \ntoarser` la ma[in` [i Hugues conduse \n t`cere pânàcas`.

– Ce-ai spune de o plimbare? suger` ea dup` masa de prânz.Rebecca aprecia mersul pe jos pentru virtu]ile lui calmante.

El o urm` f`r` mare entuziasm [i mult timp nu se auzi decât zgo-motul pa[ilor lor, \nso]it de cântecul p`s`rilor. Se oprir` dincând \n când ca s` observe animalele s`lbatice.

Dup` dou` ore de mers, se hot`râr` s` se odihneasc` lar`d`cina unui copac [i Rebecca \i lu` mâna, \nviorat` de acestcontact. |n]elese atunci fulger`tor c` trebuia s` lupte pentru caidila lor s` dureze cât mai mult timp posibil. Va \ncerca s`

accepte ce-i oferea el, f`r` s` ]in` seama de nevoia ei de siguran]àfectiv`.Se aplec` spre el [i-i atinse u[or obrazul cu un s`rut. – M` simt mai bine acum, murmur` ea. – {i eu la fel. Propun prin urmare s` ne \ntoarcem \n cuibul

nostru. Altfel, s-ar putea s` murim de foame \nainte ca cina s` figata.

Ea izbucni \n râs. – Vrei s` ]i-o iau \nainte, alergând, ca s` \ncep preg`tirile?\ntreb` el.

– Nu. Prefer s` r`mâi cu mine, [i n-am curajul s` alerg pânàcas`.

F`cur` drumul de \ntoarcere \nl`n]ui]i cu tandre]e [i se cul-car` foarte devreme, dup` ce sp`laser` vesela [i o puseser` la

locul ei. |[i petrecur` noaptea strâns \mbr`]i[a]i.

130 NONA GAMEL



Când Rebecca se trezi a doua zi diminea]a, \[i d`du seama c`era complet \ntins` peste Hugues. |i acoperi fa]a cu s`rut`ri pân`când acesta \[i ridic` pleoapele. El o lu` \n bra]e [i pusest`pânire pe buzele ei. Brusc, ea izbucni \n lacrimi.

– Ce s-a \ntâmplat, draga mea? [opti el mângâindu-i p`rul. – Eu... Situa]ia asta este insuportabil`, Hugues. Te iubesc atât

de mult! Nu suport ca dragostea ta s` fie inferioar` iubirii mele.Ca s` \ncetez s` suf`r, m` tem c` sunt obligat` s` te p`r`sesc.

– Ca ultima dat`? \ntreb` el. – Da, ca ultima dat`.Se ghemui \n bra]ele lui [i plânse [i mai tare. – Nu \n]eleg ce te face s` afirmi c` eu te iubesc mai pu]in

decât m` iube[ti tu. Nu este adev`rat. Nu sunt totu[i sigur c`dragostea mea pentru tine va dura ve[nic. Mai cu seam` nu ]in

ca un copil s` suporte consecin]ele ne\n]elegerilor noastre.Rebecca se \ndep`rt` de el. – Via]a \ns`[i ofer` oare vreo garan]ie? – S` spunem c` n-am \ncredere \n mine, suspin` el. – {i... ai oare \ncredere \n mine? \ntreb` ea \ncet. – Nu [tiu.O strânse cu putere \n bra]e [i ea \[i trecu bra]ele dup` gâtul

lui. |[i deschisese inima fa]` de el, f`r` a ru[i totu[i s`-l conving`.I se p`ru dintr-o dat` atât de vulnerabil \ncât o cuprinse odorin]` nebun` s`-l ajute.

– Trebuie s` m` crezi, Hugues. Te iubesc. Te iubesc cumn-am iubit \nc` niciodat`.

– Vom g`si o solu]ie, \i [opti el la ureche.Se cufundar` din nou \n somn.




** *

Când Rebecca deschise ochii, soarele era deja sus pecer.

– Trebuie s` ne gr`bim, Hugues, zise ea scuturându-l \ncet.Trebuie s` fie cel pu]in ora zece [i drumul pân` la San Francisconu este dintre cele mai scurte.

– Hmm! gemu el. Suntem \nc` \n vacan]`, de ce s` ne scul`mcu noaptea-n cap?

Ea izbucni \n râs [i-l dezveli. – Cine iese ultimul de la du[, va t`ia apa [i gazul! exclam` ea

repezindu-se spre baie.

Se urcar` \n ma[in` spre prânz, dup` ce luaser` un mic dejuncopios. Rular` \n t`cere, cu geamurile deschise, ca s` nu suferede c`ldur`. Rebecca nu-[i lua privirea de la drum decât pentru afixa profilul energic al lui Hugues. Vorbir` foarte pu]in \n timpuc`l`toriei.

Ajun[i \n fa]a imobilului \n care locuia Rebecca, el o ajut`s`-[i duc` bagajele \n apartament.

– Vrei s` preg`tesc ceva de mâncare? \ntreb` ea, gândindu-sela produsele congelate care se g`seau \n frigiderul ei.El \i adres` un surâs, cl`tinând din cap. – A[ prefera s` m` duc acas` la mine.Se l`s` t`cerea timp de câteva clipe. Cu inima b`tând s` i se

rup`, ea a[tepta ce avea s` urmeze. – Ai reflectat la propunerea mea? \ntreb` el \n cele din urm`.

Accep]i s` locuie[ti acas` la mine?

132 NONA GAMEL



Figura lui era impasibil`, vocea calm`, iar Rebecca se str`duis` nu lase s` se vad` nimic din nelini[tea ei brusc`. Nu se \ndoiade dragostea ei pentru Hugues, dar n-avusese timp s` se gân-deasc` la o mutare.

– N-am hot`rât \nc` nimic, r`spunse ea cu o voce nesigur`. – Cu alte cuvinte, nu [tii dac` vrei s` tr`ie[ti cu mine f`r` s`

fim c`s`tori]i?Ea \l invit` s` ia loc pe canapea, dar el refuz` cu un semn din cap – |ntre altele...Tr`s`turile lui se \n`sprir` [i ea observ` cu uimire c` \ncerca

s`-[i ascund` mânia. – Crezi f`r` \ndoial` c` nu ]in suficient de mult la tine ca

s`-]i propun s` ne unim vie]ile, nu-i a[a? \i arunc` el t`ios. {i cutoate acestea, te iubesc pân` \ntr-atât \ncât s`-]i cer s` te mu]i la

mine. Te iubesc pentru tine, [i nu pentru c` m-am hot`rât s`\ntemeiez un c`min! – Cred c` nu m-ai \n]eles bine. Nu vreau s` am o familie

oricum, ci cu tine! Când eram desp`r]i]i, am fost insistentsf`tuit` s`-mi \ndrept aten]ia asupra unui alt b`rbat, dar eu n-amf`cut-o, pentru c` tu e[ti singurul care m` intereseaz`.

Cuvintele acestea sincere nu reu[ir` totu[i s`-l lini[teasc`.

P`rea mai pu]in furios, dar ceva continua s`-l preocupe. |ndat`ce ea aborda subiectul recentei lor desp`r]iri, el afi[a aceea[iexpresie \ncordat`.

– {i tu? relu` ea. Ai \ntâlnit alte femei? – |n dou` sau trei rânduri, r`spunse el.Ea se \ndoia, dar aceast` m`rturisire n-o r`ni mai pu]in. – |n dou` sau trei rânduri, repet` ea cu triste]e. Credeam c`

a[teptai telefonul meu... Cât timp ai a[teptat? O zi? Dou`?




– Te rog, Rebecca, este inutil s` acorzi importan]̀ acestei chestiuni – Fereasc` Dumnezeu! exclam` ea cu un râs teatral. Nu mi-ai

precizat tu c` e[ti incapabil s` r`mâi cu o singur` femeie? Cedovad` mai bun` puteai s`-mi dai? {i eu care nu te credeam...

Ea ridic` din umeri, cople[it` brusc de expresia lui ab`tut`. – Am nevoie s` reflectez la toate astea, murmur` ea. Pleac`.El se aproie de ea, apoi se opri, la pasul ei \napoi.

– |mi este imposibil s` te p`r`sesc astfel. Pari tulburat`. – Trebuie s` pleci. Acum.Hugues \i atinse u[or obrazul cu vârful degetelor. – N-ar trebui s` r`mânem \mpreun` când unul dintre noi

sufer`? Nu doreai o unire „la bine [i la r`u“? – Poate, recunoscu ea \n [oapt`. Deocamdat`, \ns`, am

nevoie s` fiu singur`. |]i voi telefona.El se \ndrept` \ncet spre u[`, apoi se \ntoarse spre ea. – Ultima dat`, speram de asemenea c`-mi vei telefona. |n

zadar. – |]i voi telefona duminica viitoare. Promit.Ea \nchise imediat u[a dup` el, ca [i cum absen]a lui ar fi fost

suficient` pentru rezolvarea tuturor problemelor ei.Rebecca se duse \n dormitor, se dezbr`c` [i se refugie \n

a[ternut, silindu-se s` r`mân` calm`. Nu trebuia s` se lasedoborât` de triste]e.

Isabella [i Ferdinand i se al`turar` ca s` se ghemuiasc` lâng`ea. Ea le mângâie \ncet, privind pe fereastr` cum se \nsereaz`.

Trebuia s`-[i desfac` bagajele [i s`-[i preg`teasc` lucrurilepentru a-[i relua munca. Se ridic` oftând [i trecu \n baie.

O baie cald` o va ajuta, poate, s` suporte necazurile vie]ii...

134 NONA GAMEL



Capitolul 9

Luni seara, Rebecca [i Madeleine cinar` la un restaurant, \ntimp ce Cal r`m`sese cu bebelu[ul. |n timpul desertului,

Rebecca \i povesti prietenei sale problemele pe care le avea,ghicind sfaturile pe care i le va da aceasta. – De fapt, spuse ea, dându-[i seama c` vorbele o ajutau s` vad`

mai limpede situa]ia, nu ne cunoa[tem decât de [ase luni. S-arp`rea c` Hugues s-a antrenat din ce \n ce mai mult \n aceast`leg`tur`, cu toate c` foarte lent. {i se dovede[te c` eu nu sunt nicio-dat` mul]umit` cu ceea ce-mi ofer`. Vreau \ntotdeauna mai mult.

Madeleine \nghi]i o bucat` de pr`jitur`, gânditoare. – Tu consideri f`r` \ndoial` c` ceea ce-]i propune el nu paredeloc definitiv, c` este capabil s` revin` asupra hot`rârii lui.

Rebecca oft`. – Cred mai cu seam` c` doresc s` \mpart totul cu el. Pentru

totdeauna. A[ dori s` am un copil de la el [i m` tem ca el s` nur`mân` ferm pe pozi]ie \n aceast` privin]`.

– Nu este singurul b`rbat de pe p`mânt...



Rebecca izbucni \n râs. A[tepta aceast` remarc` de la\nceputul conversa]iei lor.

– Din nefericire, e singurul care m` intereseaz`, replic` ea.Madeleine \[i ridic` ochii spre cer. – Nu ]i-ai dat osteneala s` prive[ti cu adev`rat \n jurul tù.

Poate c` Hugues nu este potrivit pentru tine. – Deocamdat`, sunt convins` de contrariu. Totu[i, a[ reu[i s`

trìesc f`r` el dac` se va impune. {i, dup` p`rerea mea, risc`ms` ajungem aici.

{ovì o clip`, apoi continu`: – Mi-a cerut s` locuiesc cu el, \n casa lui. – Dac` a[ fi \n locul tù, eu n-a[ acepta f`r` nici o garan]ie de

c`s`torie, replic` Madeleine pe un ton tìos. |]i pierzi timpul cu el. Achitar` nota de plat` [i se urcar` \n Peugeot-ul Rebeccì.

– Te g`sesc foarte intransigent`, spuse ea ap`sând pedala deaccelera]ie. Aceast` latur` a caracterului tù n-am remarcat-odecât dup` ce l-am cunoscut pe Hugues.

– Orice femeie trebuie s` trìasc` \n func]ie de propriile eiinterese, remarc` Madeleine. |l iubesc profund pe Cal, dar suntsigur` c` n-a[ fi sacrificat nimic ca s`-l p`strez. Se dovede[te c`din fericire, noi am fost \ntotdeauna de acord asupra chestiu-

nilor fundamentale, pân` acum.Rebecca nu g`si nimic de obiectat. Cal [i Madeleine p`reau atâtde \ndr`gosti]i unul de cel`lalt, [i atât de ferici]i, \ncât nu conce-puse niciodat` c` \n leg`tura lor putea exista o cât de mic` fisur`.

– Cred, relu` Madeleine, c` te temi s` te angajazi pe vreo caledin cauza e[ecului tù cu Ed.

Rebecca ridic` din umeri, surprins` de faptul c` prietena ei \[i

schimbase brusc punctul de vedere.

136 NONA GAMEL



– |n definitiv, am ascultat \ntotdeauna numai versiunea ta asupraacestei probleme, [i niciodat` pe aceea a lui Hugues. Dar, de ce vres` te mu]i la el? Ar putea tot atât de bine s` locuiasc` el la tine.

– Casa lui este mai mare [i mai confortabil` decât aparta-mentul meu. Pe de alt` parte, nu este situat` foarte departe delocurile noastre de munc`. Ca s`-]i m`rturisesc totul, n-amexaminat cu toat` aten]ia aceast` problem`. De exemplu, nu [tiudac` a[ lua sau nu pisicile cu mine.

Madeleine o ciupi cu afec]iune de obraz. – Dac` te hot`r`[ti s` te mu]i, s` [tii c` ne vei lipsi.Rebecca \i adres` un zâmbet slab. Aceast` coabitare ipotetic`

reprezenta o etap` important` \n leg`tura ei cu Hugues.

*

* *Mai târziu, \n seara aceea, o sun` pe Alice ca s`-i

mul]umeasc` pentru imensul serviciu pe care i-l f`cuse dându-iposibilitatea s` tr`iasc` o scurt` lun` de miere cu Hugues.

– Sper c` absen]a mea v-a permis s` rezolva]i unele aspecteesen]iale pentru viitorul vostru, zise aceasta pe un ton vesel.

– Nu tocmai... S-ar p`rea c` acest viitor comun la care facialuzie este ca [i compromis. – Am v`zut foarte bine privirile pe care vi le arunca]i pe malu

lacului, insist` Alice. {i cred c` ar trebui s` lup]i pentru consoli-darea leg`turii voastre.

Rebecca ro[i violent. – Eram totu[i convins` c` aveam o atitudine deta[at`...

Alice izbucni \n râs.




– |n cazul acesta, nu te felicit pentru talentele tale \n artapref`c`toriei! Dar n-are importan]`, \n locul tù, eu n-a[ renun]a.

– O s` reflectez la asta, suspin` ea. Oricum, a[ vrea s` te invits` cin`m \mpreun` s`pt`mâna viitoare.

Fixar` o dat` [i Rebecca \nchise, mai dezorientat` ca oricând.Cuvintele Alicei \i r`sunau \nc` \n minte. |l iubea pe Hugues darnu reu[ea s` aib` \ncredere \n el. {i asta nu numai din cauza luiEd, ci pentru c` Hugues o prevenise el \nsu[i \mpotriva lui.

|[i prepar` un ceai [i \nvârti \ndelung linguri]a \n cea[c`,\ncercând s`-[i pun` pu]in` ordine \n gânduri. Dac` s-ar g`sicineva \n aceast` situa]ie [i i-ar cere sfatul, ce i-ar spune oare?

Lu` o gur` de ceai [i hot`r\ c`-l va suna pe Hugues, dup` cumpromisese. De asemenea, c` va continua s`-l \ntâlneasc` pân`când totul se va fi terminat \ntre ei. Dar \i era imposibil s` se

hot`rasc` s` locuiasc` la el, [tiind c` nu era vorba decât de unaranjament provizoriu. Suspin` [i se duse la culcare.Când se trezi a doua zi diminea]`, situa]ia \i ap`ru sub un

unghi nou. Poate c` Hugues \i propusese s` locuiasc` la el f`r`s` fi reflectat serios la asta. Poate c` nu ]inea realmente s-o vad`trìnd sub acoperi[ul lui. Prin urmare, de ce s` acorde atâtaimportan]` acestei sugestii?

|i va telefona, vor cina \mpreun ̀[i vor discuta despre aceast̀ problemÈvit` totu[i s`-l sune \n ziua aceea [i chiar a doua zi. Joi ridic`receptorul, apoi \l puse la loc. Ce s`-i spun`? cum s`-i explice cedorea, de vreme ce ea \ns`[i plutea \n nesiguran]a cea mai deplin`?

|i era teribil de greu s` se hot`rasc`. {i cu toate acestea,fiecare minut care trecea risca s`-i fie fatal. El cuno[tea alte feme[i-[i petrecuse probabil o sear` cu una dintre ele. Eventualitatea

aceasta o f`cu s` tresar`.

138 NONA GAMEL



Era timpul s` ac]ioneze, \n loc s` stea \mbufnat` \n fa]a far-furiei cu spaghete. Era timpul s` dovedeasc` de ce era capabil`.

Chem` \ncet pisicile [i le puse \ntr-un co[ mare. Dup` caredeschise [ifonierul din dormitor [i umplu o valiz` cu haine [idiverse obiecte care-i erau necesare.

Cobor\ f`r` s` mai stea pe gânduri \n garaj [i inspir` adânc\nchizând portiera. Zarurile erau aruncate!

Dac` din \ntâmplare Hugues lipsea de acas`, \l va a[tepta\nùntru, deoarece avea o cheie a casei lui. {i dac` \l g`sea\ntr-o companie galant`? Ei bine, rivala ei va pleca! RebeccSimpson nu era genul de femeie care s` accepte cu u[urin]ò \nfrângere, cum remarcase el \nsu[i \n urm` cu câteva zile,\n timpul [edin]ei de schi nautic. Ridic` din umeri, [tiindsigur c` nu era dispus` s` lupte \n aceste condi]ii. Dac`

Hugues bea [ampanie cu o creatur` fermec`toare, se varetrage \n vârful picioarelor.Opri \n sfâr[it ma[ina \n fa]a vilei [i constat` c` nici o fereas-

tr` nu era luminat`. Cerul era acoperit de nori grei. Cu sigu-ran]`, furtuna nu va \ntârzia s` izbucneasc`. Va fi prima din acesanotimp [i ea se bucura dinainte s` petreac` noaptea \n bra]elelui Hugues.

Pic`turi mari de ploaie \ncepur` s` cad` \n clipa când \[iscotea lucrurile din portbagaj. Deschise umbrela [i se \ndrept`spre u[a casei, \nso]it` de miorlìturile pisicilor, neobi[nuite s`fie transportate \n felul acesta.

B`tu cu cioc`nelul \n dou` rânduri, uimit` de lini[tea \nconjur`toare. La ora nou` [i jum`tate, era imposibil ca Hugues s` sefi culcat deja. Cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul, a[tept` un

minut, apoi b`tu din nou.




– Lini[te! Sosesc, strig` Hugues din interior.Se aprinse o lumin` deasupra u[ii [i se auzir` pa[ii lui \n

spatele u[ii grele de lemn. El deschise \n sfâr[it, cu bustul gol [icu un aer cam buim`cit.

– Eu... am venit, murmur` ea proste[te. M` mai vrei?Un zâmbet u[or ap`ru pe buzele lui. – Evident! Altfel n-a[ fi b`ut atât...Rebecca izbucni \n râs, u[urat`. Ar`t` co[ul din care se

auzeau miorl`ituri din ce \n ce mai ascu]ite, cu un gest de scuz`. – Nu [tiam ce s` fac cu pisicile, \i explic` ea. Dac` prezen]a lor

te sup`r`, voi \ncerca s` le g`sesc un ad`post. Nu puteam s`-i cer Madeleinei s` le hr`neasc` ve[nic.

|[i d`du seama c` se bâlbâia din cauza nervozit`]ii, [i t`cu imediat. – Nimic din ce \]i apar]ine nu m` deranjeaz`, murmur` el

ajutând-o s`-[i duc` valiza pe culoar. Aici, Rebecca deschise co[ul ca s` redea pisicilor libertatea|ndat` ce se ridic`, Hugues o lu` \n bra]e [i o s`rut`. Buzele luiaveau un gust accentuat de whisky [i ea zâmbi \n sinea ei. Nu- v`zuse niciodat` \ntr-o asemenea stare, dar asta o amuza.

– Cred c` ar fi mai bine s` nu facem dragoste \n seara asta,murmur` el acoperindu-i ceafa cu s`rut`ri.

– De ce? – Pentru c` m` tem c` nu voi ac]iona ca un gentleman [i voiregreta mai târziu. Sosirea ta la mine reprezint` un eveniment important [i a[ prefera s`-l s`rb`torim cum se cuvine... mâine diminea]`!

L`saser` u[a de la intrare deschis` [i Rebecca se \nfior`. – Propun s` ducem lucrurile tale la locul lor, dup` care voi

face un ceai.

Se \ndep`rt` de ea [i o privi cu aten]ie.

140 NONA GAMEL



– Purtai aceast` bluz` când am revenit s` te v`d la cabinetultù. Mi-a pl`cut mult. La drept vorbind, adùg` el zâmbind, totulmi-a pl`cut la tine: p`rul tù, vocea ta, silueta...

Se aplec` apoi s`-i ia valiza pe care o duse \ntr-o camer` deoaspe]i. Rebecca se a[ez` pe pat, cu b`rbia \n mâini, [i-l privi.

– Ah? Trebuie s` \n]eleg c` vom dormi separat? \ntreb` ea cuo lic`rire ironic` a ochilor.

– Bine\n]eles c` nu! exclam` el deschizând [ifonierul pen-tru a pune acolo umbrela ei. M-am gândit numai c`-]i va facepl`cere s` ai o camer` \n aceast` cas`. O camer` \n care veiputea s` r`mâi singur` dac` vei dori, care va fi \ntr-un fel teri-toriul tù.

Rebecca privi \n jurul ei. Pere]ii erau acoperi]i cu un tapet verde-deschis, iar mocheta crem conferea acestei \nc`peri un

aspect pu]in trist. Pe timp posomorât, trebuia s-o incite probabil lanostalgie. – Eu am un gust pronun]at pentru culorile vii, rosti ea cu

pruden]`. Dar cred c` este pu]in cam devreme pentru a lua \nconsiderare schimbarea decora]iei acestui loc.

El se a[ez` pe marginea unui mic birou [i o privi insistent. – }in s` fii fericit` aici. Nu te-am invitat s`-]i petreci un sim-

plu weekend la mine, prin urmare...|[i duse brusc mâna la frunte. – |n leg`tur` cu asta, continu` el, sora mea va veni cu sigu-

ran]` aici \n timpul weekendului. I-am promis s-o duc la plaj` [is` cin`m la restaurant.

– Ai prefera s` m` \ntorc acas` la mine pentru aceste dou` zile? – Nicidecum.

|[i \ncrunt` sprâncenele [i adùg`:




– Dac` nu te sup`r`, a[ prefera s` discut`m despre asta mâinediminea]`. Deocamdat`, cred c` ar trebui s` m` culc. O noapte cusomn bun va reu[i cu siguran]` s` elimine efectele numeroaselor pahare de whisky pe care le-am bùt a[teptându-te.

Ea \l cercet` cu un ochi critic. P`rea s`-[i fi revenit \n fire dup`sosirea ei. Cu toate acestea, dac` el voia s` amâne discu]ia pen-tru a doua zi, ea nu avea nimic \mpotriv`.

– Dac` nu te sim]i prea bine, voi dormi \n camera aceasta lanoapte, propuse ea.

– Nu, r`spunse el strângând-o \n bra]e. |mi pare rù c` nu ]i-amrezervat o primire mai c`lduroas`, ]in totu[i neap`rat s` dormim\mpreun` \n noaptea asta.

|[i trecu un bra] \n jurul umerilor ei [i o conduse spre camera lui. Aici, se a[ez` pe marginea patului ca s` se descal]e.

– |]i promit s` nu mai caut uitarea \n alcool, spuse el. |nceps` resimt efectele lui nefaste. – Vei avea f`r` \ndoial` o u[oar` migren` mâine diminea]`,

nimic mai mult, replic` ea. Aceast` stare de ebrietate care la \nceput o amuzase, \ncepea s-o

enerveze. Se a[tepta desigur s` discute pân` la o or` târzie din noapte –se sim]ea ea \ns`[i istovit` – dar spera ca el s`-i arate mai mult` tandre]

Rebecca se hot`r\ s` se dezbrace [i se strecur` oftând \na[ternut, \n timp ce Hugues continua s` se lupte cu pantofii.Când stinse lumina, ea se cufundase deja \ntr-un somn adânc.

Era \nc` noapte când fu trezit` de buzele fierbin]i ale luiHugues, care alergau peste tot corpul ei. O dorin]` nebun` puseatunci st`pânire pe ea, ca [i cum nu trìse decât \n a[teptareaacestui moment de s`pt`mâni, de luni de zile.

Se ag`]` de umerii lui [i se arcui sub el.

142 NONA GAMEL



– Va trebui s` se obi[nuiasc` totu[i cu tine [i s` accepteaceast` situa]ie. |i voi explica pe \ndelete cum stau lucrurile, \ntimp ce o voi aduce aici cu ma[ina. Bun, ce dore[ti s` m`nâncila micul dejun?

Ea arunc` o privire rapid` ceasului de la mân` [i s`ri de pescaun.

– Doar o cea[c` de cafea, deoarece sunt \n \ntârziere, declar`ea turnându-[i. Unde sunt pisicile? Trebuie s` le dau s`m`nânce.

– Misiune \ndeplinit`! Ai uitat s` le aduci hrana, astfel c` le-amdat ton din conserv`. Acum stau \ntinse pe pernele din salonpentru o mic` siest` de digestie.

Ea cl`tin` din cap. – Mi se pare de necrezut... Cum am putut s` uit de mâncarea

lor? Va trebui ca \n acest weekend s` pun totul la punct.Se apropie de Hugues care \ntindea unt pe o felie de pâine pr`jit`[i-l s`rut` pe ceaf`, apoi se preg`ti s` plece. El o prinse de mân`.

– Ei, o clip`! exclam` el. Nici nu se pune problema s` dispari\n felul acesta, s`rutându-m` din vârful buzelor, ca [i cum am fiun cuplu vechi.

O strânse cu putere la piept [i puse \ndelung st`pânire pe

buzele ei. Apoi, ea se \ndep`rt` oftând de el. – Cred c` acum trebuie \ntr-adev`r s` te p`r`sesc... – Nu-]i uita impermeabilul. Te conduc pân` la ma[in`. – Nici m`car n-am observat c` plou`, remarc` ea zâmbind. – |nc` nu plou`, dar nu mai \ntârzie mult.Imediat ce ie[ir` din cas`, Rebecca \[i d`du seama c` un aer

de plumb ap`sa asupra ora[ului. Se s`rutar` din nou, apoi el \i

deschise galant portiera.

144 NONA GAMEL



V`zu \n sfâr[it splendidul buchet de trandafiri al`turi de unpachet mare ambalat \n hârtie aurie.

– Oh! Sunt \ncântat`, Hugues, zise ea refugiindu-se \n bra]elelui. De unde ai cump`rat tortul acesta?

– Cump`rat? Cum a[ fi putut s` te pedepsesc l`sându-te s`preg`te[ti ceva \n seara anivers`rii tale?

Ea \l privi lung, uimit`. – Prin urmare, tu e[ti autorul acestei capodopere? – Da. Mi-am luat liber toat` dup`-amiaza ca s` m` consacru

preg`tirii acestui monument.Ea sufl` \n lumân`ri [i-i servi o felie de tort. Lu` [i ea o

\nghi]itur`, \ncântat`. N-ar fi crezut niciodat` c` un b`rbat sepoate ar`ta atât de atent.

– N-ai de gând s` deschizi pachetul? o \ntreb` el, observând

expresia lacom` cu care mânca felia de tort.Hugues ezitase s`-i cumpere un inel cu piatr` pre]ioas`. Ise p`ruse c` ar fi fost un gest cam afectat, cu atât mai mult cucât nu-i r`spunsese când \i propusese c`s`toria, seara tre-cut`.

De altfel, de ce oare nu spusese Rebecca nimic? |ntrebareaaceasta \l torturase toat` ziua. Poate c` nu-l auzise? Sau poate c`

starea de ebrietate \n care-l g`sise o f`cuse s`-l priveasc` pu]inmai rece? Sau prefera s` reflecteze mai mult \nainte de a se anga ja?

Oricum ar fi fost, ea \i cuno[tea acum inten]iile. Când va fipreg`tit` s` accepte, Rebecca \i va vorbi despre asta.

Ea desf`cu \ncet ambalajul din hârtie argintie. Descoperi oc`ma[` de noapte lung`, din m`tase galben-pal, \mpodobit` cu

dantel`, foarte decoltat` [i despicat` \ntr-o parte.

146 NONA GAMEL



– Trebuie s-o \ncerc? \ntreb` ea cu o voce emo]ionat`. – Neap`rat.El \[i lu` \nc` o felie de tort, \n timp ce ea se \ndrepta spre

camera ei.Se privi lung \n oglind` \nainte de a se \ntoarce la Hugues.

M`tasea care-i acoperea umerii \i st`tea de minune, iar culoarea\i scotea \n eviden]` tenul \nc` bronzat. F`cu câ]iva pa[i prin\nc`pere. Materialul se deschidea u[or, descoperindu-ipicioarele zvelte.

|ndat` ce intr` \n salon, Hugues se apropie de ea, fascinat deaceast` imagine de vis.

– Sunt destul de mul]umit de alegerea mea, murmur` elacoperindu-i ceafa cu s`rut`ri. Am trecut \n revist` toate femeiletinere din magazin pân` când am g`sit una care s` aib` mai mult

sau mai pu]in m`surile tale.Se ag`]` de gâtul lui, \nnebunit` de fericire. |n seara asta, nuavea \ndoieli privind interesul pe care Hugues i-l purta.

Buzele lor se \ntâlnir` [i ea sim]i mâinile lui mângâindu-igâtul, pieptul, [oldurile.

Se \ndreptar` spre dormitor, strâns \nl`n]ui]i. Rebeccatremur` de dorin]` când el o dezbr`c`. F`cur` dragoste \ncet, cu

r`bdare, \ntr-o \mbr`]i[are care p`rea c` nu se va sfâr[i niciodat`.R`maser` dup` aceea \ntin[i unul lâng` altul, t`cu]i, pân`când Rebecca se aplec` peste fa]a lui pentru a-[i trece vârfuldegetelor \n jurul conturului ei.

– Ce preferi? S` r`mânem \n pat sau s` ne \ntoarcem \n salon?\ntreb` el.

– Abia am avut timp s` gust din tortul acela delicios! exclam

ea.




– Foarte bine. Am s`-]i \mprumut unul din chimonourilemele. |l vrei pe cel albastru sau pe cel galben?

– Cum! exclam` ea f`când o grimas`. N-ai unul portocaliusau mov?

– Sunt cadouri de la sora mea, \i explic` el pe un ton serios.Ei \i plac culorile vii.

Rebecca \mbr`c` chimonoul galben. – |n leg`tur` cu asta, poate ar trebui s` hot`râm conduita de

adoptat \n ceea ce o prive[te pe Meredith.Hugues se \ndrept` oftând spre culoar. – M` tem de reac]ia ei când te va vedea, dar asta nu trebuie

s` m` \mpiedice s`-mi duc via]a cum vreau. De aceea, amhot`rât s`-i spun adev`rul \n leg`tur` cu tine. Voi petrece ziuasingur cu ea, mâine, apoi ne vom revedea la ora cinei. Dac`

totul se desf`[oar` bine, vom r`mâne to]i trei \mpreun`duminic`. – Crezi c` perspectiva asta o va \ncânta?Hugues r`mase pu]in pe gânduri \nainte de a r`spunde: – Poate te va privi ca pe sora ei mai mare pe care n-a

avut-o niciodat`. Sunt sigur c` te va iubi curând la fel demult ca mine.

Rebecca r`mase t`cut`. |n locul lui Meredith, ea n-ar fi apre-ciat deloc intruziunea unei str`ine \n rela]ia cu fratele ei. Ar finormal s` n-o \ntâmpine cu mare entuziasm, dar cel pu]inRebecca va \ncerca s` fac` eforturi spre o apropiere.

** *

148 NONA GAMEL



Toat` ziua de sâmb`t`, Rebecca trebui s` se lupte cu nervo-zitatea care o chinuia la ideea \ntâlnirii cu Meredith. Diminea]se duse la cabinet, apoi la apartamentul ei ca s`-[i ia unelelucruri necesare.

Va manifesta tot tactul de care era \n stare fa]` de adoles-cent`. Hugues a[tepta probabil aceast` \ntrevedere cu aceea[i\ngrijorare ca ea, având \n vedere c` se vor \ntâlni destul de desto]i trei, \n timpul lunilor care vor urma. Spera ca intrarea ei \nscen` s` nu agraveze tulbur`rile lui Meredith.

Rebecca \[i lu` coresponden]a apoi, dup` ce reflect`\ndelung, se hot`r\ s` cumpere un robot pentru \nregistrareaapelurilor telefonice [i retransmiterea lor la distan]`, care s`-ipermit` s`-[i asculte mesajele acas` la Hugues. Prefera s`-[ip`streze propria linie telefonic`.

|i l`s` un bilet Madeleinei, care era plecat`, verific` dac` apa[i gazul erau \nchise [i cobor\ toate jaluzelele \nainte de a plecaMobilele, c`r]ile [i lenjeria casei r`mâneau \n apartament. Va

putea prin urmare s` se reinstaleze oricând dac` se va dovedinecesar. Va reveni o dat` pe s`pt`mân` ca s` fac` o cur`]eniegeneral`.

Se f`cuse aproape ora cinci când opri ma[ina \n fa]a casei lui

Hugues. El nu va \ntârzia s` soseasc` \mpreun` cu sora lui. Seinstal` \n salon [i \ncerc` s` citeasc` o revist`, dar \n zadar. Cândauzi motorul ma[inii lui, tres`ri [i respir` adânc, preg`tindu-sepentru \ncercarea care o a[tepta.

Hugues intr` \n salon [i i-o prezent` pe Meredith care i se p`rumult mai frumoas` decât \[i imaginase. Tr`s`turile fe]ei ei erau pu]icam trase din cauza sl`biciunii, dar Rebecca \ntâlnise adolescen]i c

ochi \ncerc`na]i, pe care anorexia \i marcase mai aspru.




Meredith disp`ru aproape imediat pe culoar ca s` se duc` s`-[iaranjeze lucrurile \n camera pe care o ocupa de obicei.

– A[adar? \ntreb` Rebecca pe un ton slab.Hugues ridic` din umeri. – N-am s` pretind c` a primit vestea cu o bucurie debordant`,

dar cred c` se va adapta situa]iei. I-am spus c` vom cina lapizzerie, dac` n-ai nimic \mpotriv`.

– Fire[te, r`spunse ea \n grab`.Chiar dac` avea o aversiune adânc` pentru buc`t`ria italian`,

\i va \nso]i f`r` [ovìre.Meredith li se al`tur` pu]in mai târziu, \mbr`cat` \n ni[te

blugi nou-nou]i [i o bluz` roz. Tân`ra femeie se sili s`-i zâm-beasc`, \n ciuda privirii glaciale pe care i-o adresa adolescen-ta.

Era aproape ora de a merge la mas` [i Rebecca se ridic`spunând: – Ar trebui s` lu`m o umbrel`, cerul mi se pare cam \nnorat. – M-ar mira, replic` Meredith pe un ton tìos. La radio s-a

anun]at timp frumos pentru weekend. – Oricum ar fi, interveni Hugues, o umbrel` nu este un

obiect stânjenitor. Nimic nu ne \mpiedic` s-o l`s`m \n

ma[in`. – Nu va ploua! se \nc`p`]ân` Meredith. – Meredith are f`r` \ndoial` dreptate, zise Rebecca pe un ton

schimbat, deoarece a ascultat previziunile meteorologice... – Foarte bine, plec`m! replic` tìos Hugues.La restaurant, Meredith insist` s` comande o pizza mare cu

an[oa [i nu mânc` decât dou` \nghi]ituri, din vârful buzelor.

Hugues f`cea vizbile eforturi supraomene[ti ca s` nu explodeze

150 NONA GAMEL



fa]` de comportarea adolescentei. Cu inima strâns`, Rebecca\ncerca s`-i surâd`, strâmbându-se totu[i de fiecare dat` cândmesteca o bucat` de an[oa.

Masa se desf`[ur` penibil, \ntr-o t`cere de moarte.Imediat ce revenir` acas`, Meredith deschise televizorul [i se

a[ez` pe podea, cu ochii lipi]i de micul ecran.Hugues ridic` din umeri [i se refugie \n buc`t`rie, urmat la

pu]in timp de Rebecca. – Nu te nelini[ti, murmur` ea mângâindu-i p`rul. Sunt sigur`

c` totul va reintra curând \n normal. Trebuie s`-i l`s`m timp s`se obi[nuiasc` treptat cu mine. Pe de alt` parte, adolescen]areprezint` o perioad` dificil`...

– A fost \ntotdeauna atât de fermec`toare, replic` el trecân-du-[i mâna peste fa]`. N-am v`zut-o niciodat` a[a.

Rebecca se a[ez` pe banca din buc`t`rie, cu un surâs u[or pe buze. – Obiectiv vorbind, seara nu mi s-a p`rut atât de catastrofal`.N-a plouat [i, \n ceea ce prive[te pizza cu an[oa, nimic nu ne\mpiedica s` ne opunem alegerii ei!

– }ie \]i este u[or s` prive[ti cu indulgen]` aceste incidente.Nu este vorba de sora ta!

Rebecca fu pu]in [ocat` de aceast` remarc`, dar nu l`s` s` se

vad` nimic. Refuza s` se certe cu Hugues din cauza lui Meredith – Sper s` am ocazia s-o cunosc \ntr-o lumin` mai bun`, poatec` \n curând, dar deocamdat` o s` m` retrag \n dormitor ca s`citesc. Ea dore[te f`r` \ndoial` s` profite de prezen]a ta.

Hugues ridic` din umeri [i oft`: – Cine [tie ce dore[te ea...El reveni la Rebecca destul de târziu. Se trezi când se strecur`

\n a[ternut [i o lu` \n bra]e.




– Totul este \n ordine? \ntreb` ea cu o voce somnoroas`.El ezit` \nainte de a r`spunde: – A[a cred...Rebecca adormi imediat.Câteva ore mai târziu, se trezi tres`rind. Un fulger lumin`

camera, urmat de un tunet groaznic. Un mieunat ajunse pân` laea. |ncerc` s`-[i vin` \n fire. Nu-[i amintea s` fi v`zut pisiciledup` sosirea lui Meredith, dar presupunea c` sunt la locul lor obi[nuit, pe pernele din salon.

Un alt fulger sfâ[ie \ntunericul [i când bubuitul tunetu-lui r`sun` din nou, se ridic` din pat. Isabella [i Ferdinandr`m`seser` poate \nchi[i \n gr`din`. |mbr`c` chimonoulgalben [i travers` culoarul. Cobor\ scara care ducea \nsalon [i inspect` \mprejurimile, f`r` s` z`reasc` totu[i ani-

malele.Privi afar` pe ferestre, \n buc`t`rie, \n zadar. Revenea \ncamera ei când le v`zu \n sfâr[it, la cap`tul holului, tremurândde spaim`. Alergar` la ea [i se frecar` de picioarele ei.

Le mângâie \ndelung, pân` când r`sun` bubuitul unui tunet,mai puternic decât celelalte. Auzi atunci un zgomot ciudat din-spre camera lui Meredith. Se apropie de ea, b`tu la u[`, apoi se

hot`r\ s` intre. Adolescenta st`tea a[ezat` \n capul oaselor \n pat, palid` lafa]` [i strângând perna la piept.

– Te sim]i bine? o \ntreb` Rebecca. – Nu pot dormi din cauza furtunii... – {i pe mine m-a trezit.Pisicile o urmaser` pe Rebecca [i \ncepeau s` cerceteze acest

teritoriu care le era necunoscut. Meredith cobor\ din pat ca s` se

152 NONA GAMEL



apropie de ele. P`rea mai tân`r` [i mai pl`pând` \n pijamaua debumbac \nflorat. Nu remarcase pân` acum prezen]a animalelor.

– Sunt ale dumneavoastr`? \ntreb` ea a[ezându-se pemochet` ca s` le mângâie.

– Da. Dac` dore[ti, p`strez`-le \n camera ta. |]i vor ]ine com-panie.

Meredith p`ru s`-[i aminteasc` brusc sentimentele ostile pe

care le purta tinerei femei [i afi[` o mutri[oar` \mbufnat`,dovad` c` \ncepea s` se simt` mai bine. – Eu prefer câinii, replic` ea. Este chimonoul fratelui meu? – Da, mi l-a \mprumutat pentru câteva zile. De atlfel, \mi

place mult [i a[ vrea s`-mi cump`r unul \n genul acesta.Meredith \ncuviin]` cu un semn din cap. – Eu i l-am d`ruit.Se \ntoarse \n pat [i continu` ar`tând pisicile: – Vor dormi \ntr-adev`r cu mine? – Bine\n]eles, afirm` Rebecca, sperând s` nu se \n[ele.Ea b`tu cu palma patul, invitând pisicile s` se urce. Ele nu se

l`sar` rugate [i se \ncol`cir` cu voluptate pe plapum`. – Ar fi bine s` la[i u[a deschis`. Dac` te deranjeaz`, n-ai decât

s` le dai afar`.Furtuna p`rea s` se fi potolit. Rebecca \i ur` noapte bun`

adolescentei [i se \ntoarse \n dormitorul \n care Hugues dormeaadânc.

Poate c` duminica aceasta nu se va dovedi atât de dificil` cumse temeau, datorit` interven]iei neprev`zute a pisicilor.

Timpul nu-[i avea egal \n rezolvarea problemelor. Cine [tia dac

Hugues nu va manifesta \ntr-o zi dorin]a de a se c`s`tori cu ea?




Capitolul 10

Cu trecerea s`pt`mânilor, Meredith se ar`t` mai pu]in ostil`fa]` de Rebeca, f`r` s` manifeste totu[i un entuziasm prea mare

când o vedea. Rebecca \ncerca s` treac` pe la casa ei ca s`-[i iacoresponden]a [i s` se ocupe de ordinea apartamentului, cândadolescenta venea s`-[i vad` fratele.

Dup` un timp, aceasta deveni mai pu]in interesat` deHugues, pentru a-[i \ndrepta toat` aten]ia asupra prietenei sale Julie, care o \nso]ea adeseori \n timpul weekendurilor.

|n ceea ce o privea, Rebecca plutea pe un ocean de fericire

al`turi de Hugues. Cu toate acestea, de fiecare dat` când treceape acas`, \[i reamintea c` nu era vorba decât de o situa]ie provi-zorie.

Hugues \i propuse s` aranjeze camera verde dup` gustul ei [is` aduc` unele mobile la care ]inea.

– Dar... asta ar \nsemna \ntr-un fel s` m` instalez aproapepermanent, pretext` ea cu o voce slab`.

– |ntr-adev`r.



Ea \l privi lung [i-[i d`du seama c` p`rea preocupat deezit`rile lui. Refuza totu[i s` se implice total \n aceast` cas` carenu era a ei [i \n care nu se afla decât temporar.

Când va veni ziua desp`r]irii, voia s` fie capabil` s` revin` cuu[urin]` la domiciliul ei. {i era evident c` acest aspect instabil aleg`turii lor o m`cina.

Hugues [i Rebecca organizar` o petrecere cu ocazia ZileiRecuno[tin]ei. Când invita]ii \ncepur` s` soseasc`, Rebecca \[i juc` de minune rolul de st`pân` a casei, \ntâmpinându-i pe to]icu surâsul pe buze. Fu \ncântat` s-o revad` pe AliceFairweather. Aceasta o urm` \n buc`t`rie ca s-o ajute, [i-i [optila ureche:

– }i-am spus c` a[a va fi!Rebecca zâmbi. Se \ntrebase adeseori dac` Hugues [i cu ea s-a

fi re\ntâlnit f`r` interven]ia Alicei.Ultimul invitat \i p`r`si spre orele dou` noaptea. – Petrecerea a fost foarte pl`cut`, remarc` Rebecca \n timp ce

bea o cup` de [ampanie \ntre patru ochi cu Hugues. – Da, murmur` el s`rutând-o. Gra]ie ]ie...

*

* *Rebecca privi sosirea Cr`ciunului cu o anumit` nostalgie.

S`rb`torile acestea de sfâr[it de an se celebrau \ntotdeauna \nfamilie, cu copiii. Dorin]a ei de a \ntemeia un c`min se accentua[i ea era confruntat` cu aceea[i problem`.

Dup` ce cump`rase cadouri pentru fiecare, Rebecca se hot`r\

s`-[i ia patru zile de concediu ca s`-[i viziteze p`rin]ii. Hugues \[




manifest` dorin]a s-o \nso]easc`, dar ea refuz`, pretextând c`tat`l ei nu [tia nimic despre existen]a lui [i nu i-ar pl`cea proba-bil s`-i vad` \mpreun` f`r` s` fie c`s`tori]i.

|[i reg`si familia cu pl`cere, constatând \ns` c` Hugues \ilipsea teribil. El veni s-o \ntâmpine la aeroport la \ntoarcere [iea se refugie \n bra]ele lui, ca [i cum fuseser` desp`r]i]i luni dezile.

El i se p`ru pu]in \ncordat [i \ndat` ce se urcar` \n ma[in`, \ispuse c` trebuia s` aib` o explica]ie serioas`. Dup` care conduse\n t`cere, \n timp ce tân`ra femeie \[i punea o mul]ime de\ntreb`ri din cauza expresiei lui \ntunecate. Sosise oare sfâr[itulidilei lor? Se \ndr`gostise oare de altcineva \n timpul absen]ei ei

Hugues opri ma[ina \n fa]a casei [i traversar` aleea gr`dinii.Rebecca ardea acum de ner`bdare s` descopere cauza

fr`mânt`rilor lui. Imediat ce el deschise u[a, ea observ` cuuimire o panglic` aurie legat` de clan]a interioar`. O panglic` cese \ntindea de-a lungul culoarului.

– Ce \nseamn` asta? \ntreb` ea, intrigat`. – Este vorba de o pist`. Trebuie s-o urmezi, r`spunse el cu un

aer misterios.Ea se execut`, cu inima b`tând mai repede, [i se opri \n salon,

\n fa]a canapelei. – Iat`, ai ajuns la ]int`!Panglica se termina la câ]iva centimetri de o pern` de m`tase

pe care se afla o cutiu]`. Livid`, Rebecca se \ntoarse spre Hugues – Ei bine, ce mai a[tep]i ca s-o deschizi? \ntreb` el cu o voce

tandr`.Cutiu]a c`ptu[it` cu catifea albastr` con]inea o verighet`

b`tut` cu diamante, care str`lucea \n mii de focuri.

156 NONA GAMEL




– {i acum, cite[te inscrip]ia care este gravat` \n interior,insist` el.

Cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi, Rebecca reu[i s` descifreze: „At`u pe via]`“. Se ghemui la pieptul lui, oscilând \ntre râs [i plâns

– Oh! Hugues... este minunat! Dar de ce nu ]i-ai formulatcererea prin viu-grai?

– Am f`cut-o... f`r` s` ob]in cel mai mic r`spuns! – Erai beat, protest` ea râzând. – Desigur, dar perfect con[tient, murmur` el acoperindu-i

fa]a cu s`rut`ri. Prin urmare, m-am hot`rât ca de data asta s`schimb metoda. A[adar... care este r`spunsul t`u?

Rebecca \[i trecu bra]ele dup` gâtul lui. – Da. Da, pe via]`... murmur` ea.

nona gamel - un suras ca o raza de soare

Documents