noțiuni generale pentru populație privind categoriile de apă ......tabel 1. aportul de apă în...

Institutul Național de Sănătate Publică

20

Noțiuni generale pentru

populație privind categoriile

de apă îmbuteliată

ÎNDRUMAR Dr. Ancuța Vardianu

1

CUPRINS

1. Introducere 1.1. Noțiuni generale 1.2. Scop și obiective

2. Necesarul de apă al organismului 3. Apa potabilă

3.1. Definiție 3.2. Mod de distribuție (sistemul centralizat, fântâna publică /individuală, apa îmbuteliată)

3.3. Clasificare 3.4. Legislație

4. Apa îmbuteliată 4.1. Definiție 4.2. Clasificare

5. Ce este apa minerală? 5.1. Definiție

5.2. Clasificare

5.3. Legislație

5.4. Autoritatea competentă

6. Apa de masă 6.1. Definiție 6.2. Clasificare 6.3. Legislație 6.4. Autoritatea competentă

7. Apa de izvor 7.1. Definiție 7.2. Legislație 7.3. Autoritatea competentă

8. Ambalajul 8.1. Tipuri de ambalaj 8.2. Ce trebuie să conțină eticheta? 8.3. Impactul asupra mediului

9. Concluzii 10. Bibliografie

2

1. Introducere

1.1. Noțiuni generale

Apa este unul dintre cele mai importante elemente ale mediului ambiant și

prezintă cel mai simplu și răspândit compus al hidrogenului și oxigenului în

natură (H2O), care stă la baza vieții.

Apa este un lichid incolor, inodor și insipid, indispensabil vieții. Aceasta

poate avea trei stări de agregare: lichidă, solidă și gazoasă. În natură, ea se

găsește într-un circuit continuu, apele de suprafață evaporându-se, formând

norii, apoi transformându-se în ploaie sau zăpadă. În natură, apa are

capacitatea de a se autopurifica.

Apa este un constituent esențial al materiei vii, având rol în desfășurarea

proceselor vitale. La omul adult apa reprezintă aproximativ 60% din

greutatea sa corporală.

Folosirea apei pentru băut constituie o necesitate fiziologică a organismului

uman. Omul mai utilizează apa pentru igiena personală cât și în scop

menajer.

Colectivitățile umane utilizează apa în diferite scopuri, dintre care cele mai

importante sunt: nevoile urbanistice, industriale, zootehnice și agricole.

3

Numai o mica parte însă, din totalul de apă care acoperă suprafața globului,

este apă dulce, direct utilizată pentru alimentarea populației. Majoritatea apei

se găsește sub formă de apă sărată, intens mineraliztă, în mări și oceane și,

numai 2,8% sub formă de apă dulce, din care jumătate se găsește în ghețari

sau ape de profunzime.

Lipsa apei de bună calitate este problema cheie care preocupă în prezent

diverse organisme din întreaga lume. Numeroase procedee și tehnologii au

fost dezvoltate în ultimele decenii (ozonificare, adsorbție, biodegradare,

filtrare pe membrane), tehnologii care permit rezolvarea caracteristicilor de

calitate a apei, prin asigurarea unui complex de calitate permanent pentru

apa potabilă, independent de poluarea resurselor.

Majoritatea substanțelor care ridică riscuri pentru sănătate nu sunt vizibile și

nu au culoare sau miros. Prin urmare, numai analizele amănunțite ale apei –

atât la sursă, cât și la consumator – pot oferi informații despre calitatea

acesteia. În cazul în care vreo substanță care poate ridica probleme pentru

sănătate depășește limitele maxime, consumatorul trebuie informat și sfătuit

să își ia măsuri de precauție adecvate.

1.2. Scop și obiective

Acest indrumar are ca scop informarea consumatorului cu privire la tipurile

de apă îmbuteliată și normativele legislative care reglementează punerea pe

piața internă a acestora.

Îndrumarul oferă informații legate de tipurile de apă potabilă îmbuteliată și

conținutul constituențiilor din apa potabilă în conformație cu normele

sanitare în vigoare, în vederea prevenirii apariției unor boli hidrice infecto-

contagioase la populația consumatoare și accesul la aceste tipuri de apă

potabilă.

Obiectivul constă în informarea corectă a cetățeanului la luarea unei decizii,

în cunoștință de cauză, în alegerea unui anumit tip de apă îmbuteliată, în

vederea consumului.

4

2. Necesarul de apă al organismului

Apa este un constituent indipensabil al materiei vii, necesar în desfășurarea

tuturor proceselor vitale.

În organism, apa are rolul de solvent atât al substanțelor organice cât și al

celor anorganice. Participarea apei este esențială în procesele de absorbție,

difuzie, excreție, în menținerea echilibrului acido-bazic, în osmoză,

termoreglare, în metabolismul intermediar, etc.

Prin calitățile sale fizice (căldurâ specifică și de evaporare mare), ea asigură

desfășurarea normală a mecanismelor homeostazice, făcând posibilă

supraviețuirea organismului într-un mediu continuu variabil și uneori

agresiv.

Conținutul de apă al organismului variază în funcție de grupa de varstă,

astfel:

5

Conținutul de apă al organismului uman adult variază între 56-60%, ceea ce

înseamnă 40-42 de litri pentru un subiect de 70 kg.

În organism apa este repartizată între copartimentul intracelular și cel

extracelular.

Apa intracelulară reprezintă aproximativ 40% din greutatea corpului și intră

sub formă legată în componența diferitelor structuri celulare, iar sub formă

liberă are rolul de mediu de dispersie în citoplasmă.

Apa extracelulară reprezintă 20% din greutatea corpului, ocupând atât

spațiul intercelular (interstițial) cât și spațiul intravascular.

Organele și țesuturile conțin diferite cantități de apă, astfel:

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

Embrion Foetus Sugar Adult Vârstnic

Conținutul de apă al organismului pe grupe de vârsta

Apa

6

In mod obișnuit, apa, in organism, se găsește într-un echilibru stabil, în

sensul că pierderile și aportul de apă sunt echivalente.

Tabel 1. Aportul de apă în organism pe 24 de ore

Aport de apă ml/24h

Apa din alimente 800-1000

Apa și alte lichide 500-1500

Apa endogenă (din oxidări) 200-400

Total 1500-3000

Tabel 2. Eliminarea de apă din organism pe 24 de ore

Eliminare de apă ml/24h

Urină 600-1600

Evaporare (respirație,

transpirație, perspirație)

850-1200

Materii fecale 50-200

Total 1500-3000

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%

100%

Conținutul procentual de apă în diverse organe și țesuturi

Apă

7

Menţinerea volumului constant de apă în organism se realizează prin aportul

de apă, care este reglat de senzaţia de sete. Setea este o necesitate, o cerinţă

naturală provocată de creşterea presiunii osmotice a mediului interior. Ea

apare atunci când pierderile de apă ating 0,5 - 1% din greutatea corpului.

Mecanismele de reglare ale aportului și ale eliminării apei din organism se

realizează cu participarea centrilor setei din hipotalamusul lateral, a

hormonilor antidiuretic și aldosteron, cu rol în reglarea hidroelectrolitică și

cu participarea mecanismelor de filtrare de la nivel renal (glomerular si

tubular).

Cantitatea minima de apă necesară organismului este acea cantitate care este

egală cu pierderile și previne efectele adverse ale apei insuficiente, cum ar fi

deshidratarea. Necesarul de apă variază în funcție de greutate, vârstă, sex,

condiții climaterice, efort fizic, etc.

Aportul de apă, este realizat mai ales din surse exogene.

Aportul de apă, include apa consumată ca băuturi și alimente, împreună cu

volume relativ mici de apă create prin metabolismul intern (oxidarea

principiilor alimentare, apoptoza celulară etc). Apa rezultată din

metabolismul intern este de aproximativ 350 - 400 ml / zi.

Studiile la om au arătat că numeroși factori afectează aportul de lichide.

Disponibilitatea, temperatura ambiantă, aroma, varietatea de arome,

temperatura băuturii, apropierea băuturii de persoană și chiar recipientul

pentru băuturi s-au dovedit a avea un impact asupra consumului de apă.

Conform OMS, au fost raportate și modificări culturale, deși datele sunt

limitate.

Necesarul minim de apă pentru înlocuirea fluidelor pentru un om de 70 kg

într-o zonă temperată echivalează cu 3 litri pe zi, sau 42,9 ml/kg corp.

Aportul adecvat, specific vârstei și genului a fost stabilit în 2004 de către

Consiliul pentru Alimentație și Nutriție, astfel necesarul dietetic de referință

(DRI) pentru apă este prezentat în tabelele 3 și 4.

8

Tabel nr. 3.

Aportul adecvat (AI) pentru ambele sexe de la naștere până la vârsta de

8 ani

0-6 luni 0,7 litri/zi, se presupune că provine din lapte

uman

7-12 luni 0,8 litri/zi, se presupune că provine din lapte

uman și alimente și băuturi complementare

1-3 ani 1,3 litri/zi

4-8 ani 1,7 litri/zi

Table nr. 4.

Aportul adecvat (AI) pentru vârsta de 9 ani și peste

Vârstă Sex feminin Sex masculin

9-13 ani 2,1 litri/zi 2,4 litri/zi



.

Luând în considerare limitările existente, Organizația Mondială a Sănătății,

în raportul - "Cantitatea de apă menajeră, nivelul serviciilor și sănătatea" a

estimat, că necesarul de bază a unui bărbat adult de 70 kg și a unei femei

adulte de 58 kg, în condiții obișnuite, ca fiind pentru pentru bărbați de 2,5

litri/zi, iar pentru femeile adulte de 2,2 litri/zi.

Munca fizică la temperaturi ridicate a crescut cerințele la 4,5 litri atât pentru

bărbați, cât și pentru femei.

Recomandările pentru copii, au fost calculate pentru un copil de 10 kg ca

fiind de 1 litru pe zi și de 0,75 litri/zi pentru un copil de 5 kg, ceea ce a dus

la o medie de 1,0 litri/zi în condiții obișnuite și 4,5litri/zi în condiții de efort

fizic la temperaturi ridicate.

În afara nevoilor pur fiziologice, apa este necesară și în scop menajer -

pentru igiena individuală, prepararea mâncărurilor, spălatul alimentelor,

spălatul vaselor, igiena locuinței, etc.

9

3. Apa potabilă

3.1 . Definiție

Prin apă potabilă se înțelege apa destinată consumului uman, care trebuie să

asigure un aport permanent de substanțe minerale necesare organismului

uman (bioelemente), să fie sanogenă și sigură pentru a nu transmite în

organismul uman germeni patogeni sau substanțe toxice.

Conform Legii nr. 458/2002 cu modificările și completările ulterioare, apa

potabilă este definită astfel: “Prin apă potabilă se înțelege apa destinată

consumului uman, după cum urmează:

a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la

prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și

indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție, din rezervor sau este

distribuită în sticle ori în alte recipiente;

b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru

fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori

substanțelor destinate consumului uman, cu excepția cazului în care

Ministerul Sănătății și Familiei și Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor aprobă folosirea apei și este demonstrat că apa utilizată nu

afectează calitatea și salubritatea produsului alimentar în forma lui finită.”

Apa potabilă trebuie să fie sanogenă și curată, îndeplinind următoarele

condiții:

a) să fie lipsită de microorganisme, paraziți sau substanțe, care prin număr

sau concentrație, pot constitui un pericol potențial pentru sănătatea umană;

10

b) să întrunească cerințele minime prevăzute în tabelele 1A, 1B, 2 și 3

din Anexa nr. 1 din Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

3.2 . Modul de distribuție (sistem centralizat, fântană publică, apă

îmbuteliată)

Sistemele de apă potabilă reprezintă sisteme publice sau private care

aprovizionează consumatorul cu apă la robinet, apa fiind destinată

consumului direct.

Sistemul centralizat de distribuție a apei reprezintă o rețea care transportă

apa, sub presiune, direct la consumator.

Un sistem centralizat de aprovizionare cu apă potabilă cuprinde:

• Sectorul captării apei brute, care include totalitatea instalațiilor necesare

pentru colectarea și aducerea apei de la sursă la stația de tratare sau

rezervorul de înmagazinare. Acesta poate avea în componență: pompe,

conducte de aducțiune, etc;

11

• Sectorul tratării sau purificării apei, care include totalitatea instalațiilor

cu ajutorul cărora apa brută captată este adusă la condițiile de

potabilitate;

• Sectorul înmagazinării apei, care este reprezentat de instalațiile de

depozitare temporară a apei înainte de distribuția sa. Acesta are ca rol

principal asigurarea apei necesare în momentul de varf al consumului.

• Sectorul distribuției, care este format, în principal, din conducte care

formează rețeaua de distribuție, de la furnizor la consumator.

Prin sistem de distribuție sau instalație interioară se înțelege totalitatea

conductelor, garniturilor și dispozitivelor instalate între robinetele de apă

utilizată în mod normal pentru consumul uman și rețeaua de distribuție

exterioară, dar numai atunci când acestea nu intră în responsabilitatea

furnizorului de apă, în calitatea sa de producător și/sau distribuitor de apă, în

conformitate cu legislația în vigoare. (Legea 458/2002R, cu modificarile

ulterioare).

Sistemul local de aprovizionare cu apă este format dintr-o multitudine de

instalații individuale, apa fiind transportată de consumator, de la sursă, cu

mijloace proprii. Instalațiile care formează sistemul local de aprovizionare

cu apă sunt, în principal, izvoarele și fântânile.

12

Fântâna (puț) este o construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau

prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până

la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă, mai

frecvent în mediul rural.

Apa potabilă îmbuteliată/condiţionată este apa care se îmbuteliază în

recipiente, închise ermetic, fiind curată şi potrivită pentru consumul direct,

fără tratament suplimentar. Aceasta este considerată aliment.

13

3.3. Clasificare:

Apa potabilă poate fi clasificată în următoarele categorii:

• apă potabilă furnizată consumatorilor de către producători/distribuitori în

sistem centralizat sau apa de la robinet;

• apă imbuteliată:

o apă minerală naturală plată;

o apă minerală naturală carbogazoasă;

o apă minerală naturală carbogazificată;

o apă de masă necarbogazoasă;

o apă de masă carbogazoasă;

o apă de izvor.

3.4. Legislație

• Legea nr. 458/2002 (r1) privind calitatea apei potabile, republicată în

2011 modificările și completările ulterioare;

• Legea nr. 301/2015 privind stabilirea cerințelor de protecție a sănătății

populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa potabilă;

• Hotărârea nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind

caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică;

• Hotărârea de Guvern nr. 974/2004 pentru aprobarea Normelor de

supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi

a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei

potabile, cu modificările și completările ulterioare;

• Ord. MS nr.119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate

publică privind mediul de viaţă al populaţiei, cu modificările și

completările ulterioare;

Monitorizarea calităţii apei potabile trebuie asigurată de către producător,

distribuitor şi de autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a

municipiului Bucureşti. Producătorii de apă potabilă în sistem centralizat au

obligația de a publica lunar, pe site-ul acestora, buletine de analiză pentru

apa furnizată consumatorilor.

14

Autoritatea de sănătate publică județeană, respectiv a municipiului București

trebuie să asigure disponibilitatea informației în ceea ce privește calitatea

apei potabile, avizarea consumatorilor despre posibilele efecte asupra

sănătății și despre măsurile de remediere luate, sau care se impun a fi luate

de către autoritățile competente ori de către consumatorii în cauză.

În scopul informării consumatorilor Ministerul Sănătății, prin Institutul

Național de Sănătate Publică, întocmește și publică, Raportul național asupra

calității apei potabile.

Sifonul (sau apă carbonatată, apă gazoasă) este lichidul obținut prin

saturarea cu dioxid de carbon (CO2), sub presiune, a apei potabile.

Dioxidul de carbon poate fi dizolvat în apă în concentrații reduse (0,2%–

1,0%) determinând formarea de acid carbonic (H2CO3) care dă apei un gust

specific și un pH acid (în general, între 4 și 3).

Sifonul este păstrat in recipente reutilizabile, etanșe, din sticlă, material

plastic, etc, cu pereți groși, care la apasarea pe un mâner sau pe un buton, îl

lasă să curgă.

Apa utilizată la prepararea sifonului trebuie să fie potabilă, respectând

prevederile legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată în

2011, cu modificările și completările ulterioare.

15

4. Ce este apa îmbuteliată?

4.1. Definiție:

Apa potabilă îmbuteliată (sau condiționată) este apa care se îmbuteliază în

recipiente de compoziţie, formă şi dimensiuni diverse, închise ermetic, fiind

curată şi potrivită pentru consumul direct, fără tratament suplimentar.

Apa potabilă îmbuteliată este considerată un aliment.

4.2. Clasificare:

Apa potabilă îmbuteliată poate fi clasificată în următoarele categorii:

o apă minerală naturală plată;

o apă minerală naturală carbogazoasă;

o apă minerală naturală carbogazificată;

o apă de masă necarbogazoasă;

o apă de masă carbogazoasă;

o apă de izvor.

16

5. Ce este apa minerală?

Toate apele minerale naturale trebuie să fie îmbuteliate la sursă. Apa

minerală naturală îmbuteliată trebuie să fie, din punct de vedere al

parametrilor calitativi și de conținut ca cea de la sursă, de dinainte de

îmbuteliere.

Apa minerală, în starea ei naturală, trebuie să fie pură din punct de vedere

microbiologic, lipsită în totalitate de contaminanți și să aibă o compoziție

fizico-chimică caracteristică și constantă în timp, în limitele fluctuațiilor

naturale. Caracteristicile apei nu trebuie să fie afectate de posibilele variații

ale debitului sursei.

5.1 Definiție

Prin apă minerală naturală se înţelege o apă pură din punct de vedere

microbiologic, care îşi are originea într-un zăcământ/acvifer subteran şi este

exploatată prin una sau mai multe emergenţe naturale ori foraje.

Apa minerală naturală se deosebeşte de apa de băut obişnuită prin

următoarele caracteristici:

17

a) natura sa, caracterizată printr-un conţinut specific de săruri minerale

dizolvate, oligoelemente sau alţi constituenţi şi eventual, prin unele efecte

asupra sănătăţii;

b) puritatea sa originară,

ambele caracteristici fiind menţinute intacte datorită originii subterane a

acestei ape care trebuie să fie protejată de toate riscurile de poluare.

Apa minerală naturală, aşa cum se prezintă la sursă, nu poate face obiectul

nici unei tratări sau adăugări, cu excepţia următoarelor proceduri:

a) separarea elementelor instabile, cum sunt compuşii de fier şi de sulf, prin

filtrare şi/sau decantare, eventual precedată de oxigenare, astfel încât această

tratare să nu aibă ca efect modificarea compoziţiei apei minerale naturale în

ceea ce priveşte constituenţii caracteristici care îi conferă proprietăţile;

b) separarea compuşilor din fier, mangan, sulf şi arsen din anumite ape

minerale naturale, prin tratamentul cu aer îmbogăţit cu ozon, în măsura în

care acest tratament nu afectează compoziţia apei în ceea ce priveşte

constituenţii caracteristici care îi conferă proprietăţile în anumite conditii;

c) separarea constituenţilor indezirabili, alţii decât cei prevăzuţi la lit. a) sau

b), în măsura în care acest tratament nu modifică compoziţia apei în ceea ce

priveşte constituenţii caracteristici care îi conferă proprietăţile şi in anumite

condiții;

d) eliminarea totală sau parţială a dioxidului de carbon liber prin procedee

exclusiv fizice.

O apă minerală naturală, aşa cum se prezintă la sursă, nu poate face obiectul

nici unei alte adăugări decât încorporarea sau reîncorporarea de dioxid de

carbon.

Pentru apele minerale este interzisă orice tratare de dezinfectare, adăugarea

de elemente bacteriostatice sau orice altă tratare care poate modifica

numărul populaţiei microbiene.

Pe întregul drum de la sursă până în recipient, trebuie să se evite contactul

acesteia cu atmosfera, iar materialele utilizate pe întreg acest parcurs, să fie

inerte din punct de vedere chimic, astfel încât să nu influenţeze calitatea

apei.

18

Este interzisă comercializarea sub mai multe denumiri comerciale a apei

minerale naturale provenite din aceeaşi sursă.

5.2 Clasificare

Apa minerală naturală poate fi:

• Oligominerală sau slab mineralizată – când conţinutul de săruri minerale,

calculat ca reziduu fix total, nu este mai mare de 500 mg/l.

• Foarte slab mineralizată – atunci când conţinutul de săruri minerale,

calculat ca reziduu fix total, nu este mai mare de 50 mg/l.

• Puternic mineralizată – dacă conţinutul de săruri minerale, calculat ca

reziduu fix total, este mai mare de 1.500 mg/l.

• Hidrogencarbonatată – atunci când conţinutul de hidrogen-carbonat

(HCO3) este mai mare de 600 mg/l.

• Sulfatată - dacă conţinutul de sulfaţi este mai mare de 200 mg/l.

• Clorurată - având conţinutul de clor mai mare de 200 mg/l.

• Calcică - cu un conţinut de calciu mai mare de 150 mg/l.

• Magneziană - când conţinutul de magneziu este mai mare de 50 mg/l.

• Fluorurată sau conţine fluor - conţinutul de fluor este mai mare de 1 mg/l;

Apele minerale naturale având o concentratie de fluor mai mare de 1,5

mg/l vor avea specificat pe eticheta următorul avertisment: "Conține mai

mult de 1,5 mg/l fluor: produs nerecomandat consumului regulat al

sugarilor și copiilor sub 7 ani" (conform normelor).

• Feruginoasă - conţinutul de fier bivalent este mai mare de 1 mg/l.

• Acidulată - conţinutul de dioxid de carbon liber este mai mare de 250

mg/l.

• Sodică - conţinutul de sodiu este mai mare de 200 mg/l.

Apa minerală plată este apa minerală care are un conținut de CO2 mai mic

de 250 g/l.

Apele minerale naturale carbogazoase au un conținut de dioxid de carbon

mai mare de 250 mg/l și se împart în 3 categorii, la care se aplică

următoarele definiţii:

19

a) apa minerală naturală, natural carbogazoasă – apa, al cărei conţinut

de dioxid de carbon, provenind de la sursă, este după o eventuală

condiţionare şi după îmbuteliere, acelaşi ca la emergenţă, luându-se în

considerare şi impregnarea, acolo unde este cazul, cu o cantitate de

dioxid de carbon provenit din acelaşi zăcământ/acvifer, care să

compenseze pierderile echivalente rezultate în cursul operaţiunilor

amintite, în limitele tehnice uzuale de toleranţă;

b) apa minerală naturală, îmbogăţită cu dioxid de carbon de la sursă -

apa al cărei conţinut în dioxid de carbon provenind din acelaşi

zăcământ/acvifer este, după eventuala condiţionare şi după îmbuteliere,

mai mare decât la emergenţă;

c) apa minerală natural carbogazificată - apa la care s-a adăugat dioxid

de carbon de altă origine decât cea din zăcământul/acviferul de

provenienţă, dar de uz exclusiv alimentar;

d) apa minerală naturală decarbogazificată - apa din care s-a eliminat

parțial/total dioxid de carbon prezent în mod natural la sursă.

Apele minerale naturale decarbogazificate pot fi împărțite la rândul lor în:

a) parțial decarbozificate, atunci când conținutul remanent de CO2 din

apă este situat de obicei între 400 și 1500 mg/l;

b) total decarbozificate, când acesta este mai mic de 400 mg/l.

Deși o apă minerală total decarbogazificată este foarte asemanatoare cu o

apă plată, conform legislației ea nu poate fi denumită astfel, întrucât in starea

originară, la sursă, a fost o apă carbogazoasă.

Apele total decarbogazificate, în multe cazuri, prin eliminarea în totalitate a

gazului carbonic, acestea devin instabile chimic și unele săruri au tendința de

a precipita.

În funcție de concentrațiile dioxidului de carbon dizolvat în apă, apele

minerale carbogazoase pot fi clasificate astfel

- apă minerală efervescentă care are un conținut de CO2 dizolvat de 500 -

1500 mg/l;

20

- apă minerală lejeră având un conținut de CO2 dizolvat de 1500 - 2500

mg/l;

- apă minerală clasică cu un conținut de CO2 dizolvat de 2500 - 3500 mg/l;

- apă minerală forte are un conținut de CO2 dizolvat >3500 mg/l.

5.3. Legislație

• Hotărârea de Guvern nr.1020/2005 de aprobare a Normelor de exploatare

şi valorificare a apei minerale naturale, cu modificările şi completările

ulterioare;

• Legea Minelor nr.85/2003 cu modificările şi completările ulterioare;

• Hotărârea Guvernului nr.786/1997 privind înființarea Societății Naționale

a Apelor Minerale SA;

• Hotărârea de Guvern nr. 930/2005, pentru aprobarea Normelor speciale

privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și

hidrogeologică.


Autoritatea competentă pentru recunoaşterea apelor minerale naturale este

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), care aprobă Lista

apelor minerale naturale recunoscute în România.

Pe teritoriul României pot fi comercializate sub denumirea de ape minerale

naturale numai apele recunoscute de ANRM sau de autoritatea competentă

dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

Alte instituții ale statului implicate în supravegherea și controlul calității

apei minerale sunt:

• Ministerul Sănătății;

• Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor;

Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor - ANPC are, prin

lege, atribuții ce țin de verificarea corectitudinii informațiilor menționate pe

etichetă raportate la prevederile legislative din Regulamentul (UE) nr.

1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea

consumatorilor cu privire la produsele alimentare.

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/42627http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/13606http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/13606http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/64710http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/64710http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/64710

21

6. Ce este apa de masa?

6.1. Definiție

Orice apă îmbuteliată destinată consumului alimentar, alta decât “apa

minerală naturală” sau “apa de izvor”, se comercializează sub denumirea de

“apă de masă”.

După origine, apele potabile îmbuteliate se clasifică astfel:

a) apă de fântână este apa care provine dintr-un acvifer în urma forării

stratului/stratelor permeabile sau prin altă metodă;

b) apă arteziană este apa care provine dintr-un izvor sau dintr-un acvifer sub

presiune, deschis prin foraje (o apă subterană cu extindere locală/regională

situată din punct de vedere litologic în roci permeabile sau semipermeabile),

iar nivelul apei de izvor este deasupra nivelului superior al acviferului.

22

Apele clasificate după origine, chiar dacă sursa este subterană sau de

suprafaţă, au următoarele caracteristici:

a) ele provin din resurse din mediu specifice, fără a trece printr-un sistem de

alimentare cu apă a unei regiuni;

b) în zonele de protecţie a sursei au fost luate toate măsurile de precauţie

necesare pentru a evita orice poluare sau influenţă externă asupra calităţii

chimice, microbiologice ori fizice a acestei surse de apă;

c) condiţiile de captare garantează puritatea microbiologică originală şi

stabilitatea elementelor esenţiale ale compoziţiei chimice originale;

d) din punct de vedere microbiologic sunt perfect şi în mod constant

potrivite pentru consum uman, aşa cum provin ele din sursă, şi apoi sunt

conservate în această stare în condiţii speciale de igienă, până când sunt

ambalate;

e) nu vor face obiectul unor modificări sau tratamente ulterioare, decât al

celor prevăzute în Ord. MS. Nr. 341/2007, Art. 5.

Apele clasificate după origine pot fi supuse următoarelor procedee de tratare

selectivă pentru modificarea compoziţiei originale:

a) reducerea şi/sau eliminarea gazelor dizolvate, rezultând posibile

schimbări ale pH-ului;

b) adăugarea de dioxid de carbon, rezultând schimbarea pH-ului sau

reîncorporarea dioxidului de carbon original prezent în sursa de apă;

c) reducerea şi/sau eliminarea constituenţilor instabili, cum ar fi fierul,

manganul, compuşii sulfuroşi SO sau S - şi carbonaţii în exces în condiţii

normale de temperatură şi presiune a echilibrului calciu-carbonat;

d) adăugarea de aer, oxigen sau ozon, cu condiţia ca produşii rezultaţi din

tratarea cu ozon să aibă o concentraţie sub toleranţa admisă;

e) scăderea sau creşterea temperaturii;

f) reducerea şi/sau separarea elementelor prezente iniţial în exces la

concentraţii maxime sau elemente la niveluri maxime de radioactivitate,

stabilite conform prevederilor art. 5;

g) tratamentele antimicrobiene pentru apele clasificate după origine se pot

folosi singular sau în combinaţie, astfel încât să conserve proprietăţile

microbiologice originale, potrivite pentru consumul uman, puritatea

originală şi siguranţa apelor clasificate după origine:

h) tratare chimică: clorare, ozonizare, carbonatare etc.;

i) tratare fizică: tratare la temperatură înaltă, ionizare UV, filtrare etc.

23

Procedeele de tratare folosite şi modificările aduse trebuie să asigure că nu

schimbă caracteristicile fizico-chimice de bază şi nici nu compromit

securitatea chimică, radiologică şi microbiologică a acestor ape atunci când

ele sunt îmbuteliate;

Apele potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât

apele de izvor sunt ape destinate consumului uman şi pot conţine minerale în

mod natural sau adăugate în mod intenţionat; pot conţine dioxid de carbon în

mod natural sau adăugat în mod intenţionat. Acestea nu conţin niciun fel de

zaharuri, arome sau alţi produşi alimentari.

Este interzisă comercializarea sub mai multe denumiri comerciale a apei de

masă provenite din aceeaşi sursă.

6.2. Clasificare

Apele care au un continuț de dioxid de carbon sub 250 mg/l, intră în

categoria apelor plate sau necarbogazoase.

Apele acidulate/carbogazoase prezintă un conținut de dioxid de carbon mai

mare de 250 mg/l.

O apă acidulată, care, în condiții normale de temperatură și presiune degajă

în mod spontan și vizibil dioxid de carbon, se numeste efervescentă.

Apa de masă necarbogazoasă este apă de masă care are un conținut de

dioxid de carbon mai mic de 250 mg/l.

Apa de masă carbogazoasă este apă de masă care conține o cantitate de

bioxid de carbon dizolvat mai mare de 250 mg/l.

Calitatea apei potabile îmbuteliate trebuie să corespundă acelorași cerinţe de

calitate aplicabile apei de la robinet (cerințele minime prevăzute în tabelele

1A, 1B, 2 și 3 din Anexa nr. 1 din Legea 458/2002 privind calitatea apei

potabile, R2011, modificată și completată).

24

Apele preparate, după procedeele de tratare, se clasifică astfel:

1. apa potabilă - este apa destinată consumului uman şi care poate proveni

din orice sistem de aprovizionare cu apă;

2. apa purificată - este apa produsă prin distilare, deionizare, osmoză inversă

sau alt procedeu adecvat care conduce la purificarea ei microbiologică;

3. apa deionizată - este apa produsă printr-un proces de deionizare şi care

îndeplineşte condiţiile de calitate ale unei ape purificate microbiologic;

4. apa distilată - este apa produsă printr-un proces de distilare şi care

îndeplineşte condiţiile de calitate conform Farmacopeei române, ediţia a X-a

1993, cap. F2;

5. apa de osmoză inversă - este apa produsă printr-un proces de osmoză

inversă şi care îndeplineşte condiţiile de calitate ale unei ape purificate

microbiologic;

6. apa spumoasă sau efervescentă - este apa îmbuteliată care după tratare şi

după o eventuală înlocuire sau adăugare de dioxid de carbon conţine aceeaşi

cantitate de dioxid de carbon ca sursa.

6.2 Legislație

• Ordin MS nr. 341/2007 pentru aprobarea normelor de igienă şi a

procedurii de notificare a apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele

minerale naturale sau decât apele de izvor, comercializate sub denumirea

de apă de masă;

• Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată in 2011,

cu modificările și completările ulterioare;





a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile




25

6.3 Autoritatea competentă

Producătorii, importatorii sau responsabilii cu punerea pe piaţă a apelor

potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât apele de

izvor, împreună cu Direcțiile de Sănătate Publică şi Inspecţia Sanitară de

Stat din cadrul Ministerului Sănătăţii, institutele de sănătate publică şi

autorităţile de sănătate publică şi inspecţiile sanitare de stat judeţene şi a

municipiului Bucureşti, trebuie să ducă la îndeplinire prevederile Ord. MS

nr.341/2007 pentru aprobarea normelor de igienă şi a procedurii de

notificare a apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale

sau decât apele de izvor, comercializate sub denumirea de apă de masă.

Producătorul de apă potabilă îmbuteliată comercializată sub denumirea de

apă de masă are obligația de a solicita în scris înregistrarea produsului în

Registrul apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau

decât apele de izvor.

Apele potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât

apele de izvor, aflate pe piaţă sunt notificate la Ministerul Sănătăţii, prin

Institutul Național de Sănătate Publică din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca,

Târgu Mureș şi Timişoara.

Ministerul Sănătăţii organizează Registrul apelor potabile îmbuteliate, altele

decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor, şi administrează baza

de date aferentă, postat pe site-ul acestei instituții. Deasemenea, asigură

accesul publicului la formularul electronic de notificare şi la Registrul apelor

potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât apele de

izvor, prin afişarea acestora pe site-ul oficial al Ministerului Sănătăţii.

Monitorizarea calităţii apei de masă trebuie asigurată de către producător,

distribuitor sub supravegherea strictă a autorității de sănătate publică

judeţeane, respectiv a municipiului Bucureşti.

Instituții implicate în supravegherea și controlul calității apei potabile sunt:

• Ministerul Sănătății prin structurile sale;

• Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

26

7. Ce este apa de izvor?

Apa de izvor este o apă extrasă dintr-o zonă curată, suficient filtrată pentru a

o face potabilă, dar sensibilă la modificările climatice şi la poluarea de la

suprafaţă. Astfel, mai ales la şes sau de deal, perioadele ploioase sau

dimpotrivă, secetoase, pot afecta conţinutul de minerale şi microorganisme

al apei, astfel încât, uneori, apa îşi poate pierde potabilitatea.

Apa de izvor poate proveni din una sau mai multe surse subterane, dar

condiţiile de calitate impuse nu sunt atât de stricte ca în cazul apei minerale

naturale. Similar apelor minerale, apele de izvor trebuie să fie în mod natural

pure microbiologic şi se îmbuteliază obligatoriu la sursă, fără un tratament

chimic prealabil pentru potabilizare.

Izvorul trebuie captat în condiții de siguranță și monitorizat pe o perioadă de

câteva sezoane pentru a asigura variații în limite nepericuloase pentru

sănătatea umană.

Spre deosebire de apele minerale naturale, apelor de izvor nu li se pot atribui

efecte benefice sănătăţii.

27

7.1. Definiție

Conform HG nr. 1020/2005, Art.26, termenul "apă de izvor" este rezervat

unei ape destinate consumului uman, în stare naturală şi îmbuteliată la sursă,

care:

• satisface următoarele condiţiile microbiologice (art. 12 şi 13 din HG nr.

1020/2005):

numărul total de colonii revitalizabile, la sursă trebuie să corespundă

populației microbiene normale din apă și să facă dovada existenței unei

protecții eficiente a sursei împotriva tuturor tipurilor de contaminare.

după îmbuteliere numărul total de germeni nu poate depăși 100/ml, la

o temperatură cuprinsă între 20°C - 22°C, în 72 de ore și 20/ml la o

temperatură de 37°C, în 24 de ore, pe agar-agar. Numărul total de

germeni trebuie măsurat într-un interval de 12 ore de la îmbuteliere, apa

fiind păstrată pe această durată la temperatura de 4°C +/- 1°C.

la sursă, în mod normal, aceste valori nu trebuie să depășească 20

germeni/ml, la o temperatură cuprinsă între 20°C-22°C, în 72 de ore, și,

respectiv, 5 germeni/ml, la o temperatură de 37°C, în 24 de ore, cu

mențiunea că acestea trebuie considerate valori de referință și nu

concentrații maxime permise.

la sursă și în timpul comercializării ei, o apă de izvor nu trebuie să

conțină:

a) paraziți și microorganisme patogene;

b) Escherichia coli și alte bacterii coliforme și streptococi fecali în

250 ml de eșantion examinat;

c) bacterii anaerobe sulfitoreducatoare cu înmulțire prin spori în 50 ml

de eșantion examinat;

d) Pseudomonas aeruginosa în 250 ml de eșantion examinat.

• satisface următoarele condiţii de exploatare (pct. 2 şi 3 din anexa nr. 2 a

HG nr. 1020/2005):

echipamentele de exploatare, transport, înmagazinare, condiționare și

îmbuteliere trebuie să fie astfel concepute și instalate încât să evite

posibilitatea oricărei contaminări și să se conserve proprietățile de la

sursă ale apei. Astfel:

28

a) sursele de apă trebuie să fie protejate împotriva oricărui fel de poluare;

b) instalațiile de captare, conductele de aducțiune și rezervoarele trebuie

să fie realizate din materiale adecvate în raport cu apa și astfel construite

încât să prevină orice modificare chimică, fizico-chimică sau

microbiologică a apei;

c) condițiile de exploatare și instalațiile de spălare și îmbuteliere trebuie

să întrunească condițiile de igienă impuse. În mod special, recipientele de

îmbuteliere trebuie să fie tratate sau fabricate astfel încât să se evite

modificarea calității microbiologice, chimice sau fizico-chimice a apei;

d) este interzis transportul apelor de izvor în alte recipiente decât cele

autorizate pentru distribuire la consumatorul final.

Atunci când în timpul exploatării se constată că apa de izvor este

poluată și nu mai prezintă caracteristicile microbiologice stabilite in

norme (HG nr. 1020/2005, Norme, art. 12), cel care exploatează sursa

trebuie să suspende imediat toate operațiunile de furnizare a apei pentru

îmbuteliere, până la eliminarea cauzei poluării și până când apa va

respecta prevederile respective.

• Eticheta apelor de izvor trebuie să îndeplinească următoarele cerințe

(art. 19 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 20-22 alin. (1) din HG nr.

1020/2005):

• nu a suferit altă tratare sau adăugire, cu excepția următoarelor proceduri (

art. 8-11din HG nr. 1020/2005):

a) separarea elementelor instabile, cum sunt compușii de fier și de sulf,

prin filtrare și/sau decantare, eventual precedată de oxigenare, astfel încât

această tratare să nu aibă ca efect modificarea compoziției apei de izvor

în ceea ce privește constituenții caracteristici care îi conferă proprietățile;

b) separarea compușilor de fier, mangan, sulf și arsen, prin tratare cu aer

îmbogățit cu ozon, respectînd anumite condiții (compoziția fizico-

chimică a apei de izvor să nu se modifice, prin tratare, în ceea ce privește

constituenții caracteristici, să fie în conformitate cu cerințele specifice de

29

utilizare stabilite de Ministerul Sănătății, să fie notificată Ministerului

Sănătății și să facă obiectul unui control specific din partea acestuia);

c) separarea constituenților indezirabili, alții decât cei prevăzuți la lit. a)

sau b), prin utilizarea unei tratări, cu respectarea simultană a unor condiții

următoarelor condiții;

d) eliminarea totală sau parțială a dioxidului de carbon liber prin

procedee exclusiv fizice.

O apă minerală naturală, așa cum se prezintă la sursă, nu poate face

obiectul nici unei alte adăugări decât încorporarea sau reîncorporarea de

dioxid de carbon.

Se interzic orice tratare de dezinfectare, precum și adăugarea de elemente

bacteriostatice sau orice altă tratare de natură a modifica numărul

populației microbiene din apa de izvor.

• îndeplineşte criteriile de potabilitate prevăzute în legislaţia românească,

referitoare la apele potabile.

7.2. Legislație

• Hotărârea de Guvern nr.1020/2005 de aprobare a Normelor de exploatare

şi valorificare a apei minerale naturale, cu modificările şi completările

ulterioare;

• Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată în 2011

modificările și completările ulterioare;





a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile




http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182

30


Termenul de „apă de izvor” este strict definit şi reglementat în Uniunea

Europeană, dar, mai frecvent, pe plan internaţional, apele de izvor sunt

incluse în marea categorie „alte ape îmbuteliate în afara apelor minerale

naturale”, prezentând definiţii şi reglementări mai puţin stricte.

În România, apa de izvor este definită în Art. 26 din Hotărârea de Guvern

nr.1020/2005 de aprobare a Normelor de exploatare şi valorificare a apei

minerale naturale, cu modificările şi completările ulterioare;

Calitatea apei de izvor îmbuteliate trebuie să corespundă acelorași cerinţe de

calitate aplicabile apei potabile (cerințele minime prevăzute în tabelele 1A,

1B, 2 și 3 din Anexa nr. 1 din Legea 458/2002 privind calitatea apei

potabile, R2011, modificată și completată).

Totuși, în țara noastră, se simte nevoia completării legislaţiei în domeniul

apelor de izvor, deoarece gestionarea acestei resurse nu este atribuită unei

autorități, apele de izvor nefiind incluse ca resurse minerale în Legea

Minelor. Din această cauză, acest produs nu este monitorizat la sursă şi/sau

accizat în mod corespunzător.

Instituții ale statului implicate în supravegherea și controlul calității apei de

izvor sunt:

• Ministerul Sănătății;

• Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182

31

8. Ambalajul

8.1 Tipuri de ambalaj

Ambalaje sunt o parte esențială a comercializării apei îmbuteliate și au

diferite forme, culori și capacități. În unele cazuri, este chiar posibil să se

recunoască marca apei îmbuteliate numai datorită formei și culorii

ambalajului său.

Pentru ambalarea apei îmbuteliate sunt folosite diferite tipuri de material:

sticlă, plastic (PET - polietilenă tereftalat, PC - policarbonat, PE -

polietilenă, PVC - policlorură de vinil, etc.) și uneori, aluminiu, oțel sau

carton.

Pentru o lungă perioadă de timp, apa îmbuteliată au fost disponibilă numai în

ambalaj de sticlă, un material foarte bun, dar greu.

La sfârșitul anilor 1960, îmbuteliatorii au început să folosească ambalaje din

PVC (policlorură de vinil). În anul 1980, a început să fie folosit un nou tip

de plastic: PET (polietilenă tereftalat), care va înlocui treptat PVC-ul datorită

numeroaselor sale avantaje. PET-ul este mai transparent decât PVC-ul, este

rezistent la spargere și ușor de lucrat, greutatea sa este redusă (20% mai

ușoară decât PVC-ul), permite reducerea cantităților de plastic necesare

pentru a produce o sticlă, este compresibil, astfel încât volumele de deșeuri

sunt mai mici. PET este ușor de reciclat sau refabricat: poate fi transformat

în sticle PET noi, covoare din poliester, țesături și fibre pentru industria

textilă și de îmbrăcăminte, folii din plastic, cutii de ouă, etc. La incinerare,

32

spre deosebire de PVC, nu eliberează clor în atmosferă, indiferent de tipul de

incinerator folosit.

Astăzi, plasticul (cel mai frecvent PET, PVC, PC, PE), este materialul cel

mai frecvent utilizat pentru a face sticle pentru apa îmbuteliată (aproximativ

70% din sticlele utilizate la nivel mondial, pentru apa minerală naturală sunt

fabricate din plastic). Se poate estima că aproximativ 1,5 milioane de tone de

plastic sunt folosite la nivel mondial pentru a face sticle de apă.

Fabricarea de sticle de plastic, poate provoca eliberarea de ftalați, și alte

subproduse de plastic, în apă, aer, sau alte componente ale mediului.

Cerinte esentiale privind fabricarea si compozitia ambalajului:

a) ambalajul va fi fabricat astfel încât sa asigure nivelul cerut de siguranta si

igiena atât pentru produsul ambalat, cât si pentru consumator;

b) ambalajul va fi conceput, fabricat si comercializat pentru a permite

reutilizarea sau recuperarea sa, inclusiv reciclarea si pentru a reduce la

minimum impactul negativ asupra mediului;

c) ambalajul va fi fabricat din materialele care trebuie să fie inerte din punct

de vedere chimic, astfel încât să nu influenţeze calitatea apei cât și prin

prelucrare să reducă la minimum continutul de substanțe periculoase care se

pot elibera în emisiile, cenușa sau levigatul care rezultă din procesele de

eliminare a deșeurilor de ambalaje.

Pentru a nu elibera substante toxice, sticlele de apa îmbutelită trebuie să

respecte anumite condiții în transport și depozitare. Acestea trebuie să fie

ferite de lumina directa a soarelui, de înghet sau de temperaturi ridicate.

8.2 Ce trebuie să conțină eticheta?

Pe amblaj trebuie aplicată o etichetă, care trebuie să conțină:

- denumirea comercială

- tipul produsului

- descrierea sursei și localizarea acesteia

- capacitatea ambalajului

- compozitia chimica (în funcție de tipul de apă îmbuteliată)

- perioada de valabilitate, identificarea lotului

33

- procesele la care a fost supusă apa înainte de îmbuteliere

- condiții de pastrare

- date de identificare a producătorului (denumire, date de contact, etc).

Mențiunile următoare pot fi înscrise pe eticheta produsului finit - apă

minerală naturală:

• Corespunde pentru prepararea alimentelor destinate sugarilor - numai

după efectuarea de teste clinice conform pct. 4 al cap. II din anexa nr. 1 a

HG nr. 1020/2005 şi cu respectarea conţinutului în nitrati (NO3) prevăzut

în anexa nr. 4 a HG nr. 1020/2005.

• Corespunde pentru regim sărac în sodiu - conţinutul de sodiu este mai

mic de 20 mg/l.

• Poate avea efect laxativ - numai după efectuarea de teste clinice conform

pct. 4 al cap. II din anexa nr. 1 a HG nr. 1020/2005.

• Poate avea efect diuretic - numai după efectuarea de teste clinice conform

pct. 4 al cap. II din anexa nr. 1 a HG nr. 1020/2005.

Pe etichete pot fi înscrise indicaţii precum: "stimulează digestia", "poate

facilita funcţiile hepato-biliare" sau indicaţii similare, dacă acestea nu

contravin principiilor prevăzute în legislația aplicabilă.

Eticheta apei de masă trebuie să respecte prevederile H.G. nr.106/2002 cu

modificările și completările ulterioare și să conțină următoarele date

(conform art. 14 şi art. 15 din Ordinul MS nr. 341/2007):

1. numele produsului trebuie să fie potrivit;

2. numai apele clasificate după origine, pot prelua numele sursei de origine;

3. denumire dată este limitată la câteva cuvinte sau la un singur cuvânt;

4. în cazul amestecurilor apă din surse diferite din mediu, fiecare sursă

trebuie specificată;

5. în cazul apelor de profunzime clasificate după origine, să apară înscris,

înaintea denumirii apei respective, cuvântul "carbogazoasă", dacă după

ambalare dioxidul de carbon în mod spontan și vizibil este prezent în

condiții normale de temperatură și presiune, iar dioxidul de carbon provine

din sursa de origine sau prin adăugare de dioxid de carbon alimentar;

6. se scrie "necarbogazoasă" dacă după ambalare nu există în mod spontan

și vizibil dioxid de carbon în condiții normale de temperatură și presiune

când ambalajul se deschide;

34

7. apele potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât

apele de izvor, vor fi etichetate sub denumirea de "apă de masă";

8. se poate declara pe etichetă reziduul fix al apei îmbuteliate și compoziția

chimică ce conferă caracteristicile produsului;

9. amplasarea geografică a sursei de mediu specifice și/sau a sursei de apă

clasificate după origine;

10. tratamentele la care a fost supusă apa înainte de îmbuteliere.

Există restricții privind inscripționarea unor informații pe eticheta unei ape

de masa, astfel, aceasta etichetă nu trebuie să conțină:

• afirmaţii privind efectele medicale, cum ar fi cele preventive, paleative,

curative sau alte efecte, decât dacă respectă proprietăţile acestui produs;

• precizări în legătură cu efectele benefice pentru sănătatea consumatorilor,

până când acestea nu sunt demonstrate ştiinţific;

• numele localităţii sau un loc anume specificat, care nu trebuie să facă

parte din numele definitoriu al produsului decât dacă se referă la o apă

clasificată după origine, captată de la locul al cărui nume este menţionat

pe etichetă;

• folosirea oricăror precizări sau a oricăror pictoriale care pot crea confuzii

ori pot induce în eroare consumatorii în legătură cu natura, originea,

compoziţia sau proprietăţile apelor potabile îmbuteliate.

• Eticheta apelor de izvor trebuie să îndeplinească următoarele cerințe

(art. 19 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 20-22 alin. (1) din HG nr.

1020/2005):

- trebuie să conțină următoarele informații obligatorii:

locul unde este exploatată sursa și numele acesteia;

nu poate face obiectul nici unei tratări sau adăugări, cu excepția

următoarelor proceduri ( Art.8 literele b) și c)):

▪ lit. b)

✓ separarea compușilor de fier, mangan, sulf și arsen din

anumite ape de izvor, prin tratare cu aer îmbogățit cu ozon,

cu următoarele condiții:

✓ compoziția fizico-chimica a apelor de izvor să nu se

modifice, prin tratare, în ceea ce privește constituenții

caracteristici;

35

✓ să fie în conformitate cu cerințele specifice de utilizare

stabilite de Ministerul Sănătății;

✓ să fie notificată Ministerului Sănătății și să facă obiectul

unui control specific din partea acestuia;

▪ lit. c)

✓ separarea constituenților indezirabili, alții decât cei

prevăzuți la lit. a) sau b), prin utilizarea unei tratări, cu

respectarea simultană a următoarelor condiții:

- să nu modifice compoziția apei de izvor în ceea ce

privește constituenții săi caracteristici care îi conferă

proprietățile;

- să fie în conformitate cu cerințele specifice de utilizare

care sunt stabilite de Ministerul Sănătății;

- să fie notificată autoritatilor competente si sa faca obiectul

unui control specific din partea acestora;

- o denumire de localitate sau anumiți termeni toponimici locali pot fi utilizați în cadrul denumirii comerciale, cu condiția ca aceștia să se

refere la o apă de izvor a cărei sursă este exploatată în locul indicat și

să nu inducă în eroare asupra locului de exploatare a sursei.

- este interzisă comercializarea sub mai multe denumiri comerciale a apei de izvor provenite din aceeași sursă.

- dacă etichetele sau inscripționările de pe recipientele în care sunt oferite spre vânzare apele de izvor includ o denumire comercială

diferită de denumirea sursei sau a locului de exploatare a acesteia,

numele locului sau al sursei este redat cu caractere având

dimensiunea de cel puțin o dată și jumătate mai mare decât a

caracterelor utilizate în denumirea comercială și se aplică în mod

corespunzător și în ceea ce privește importanța atribuită denumirii

sursei sau a locului ei de exploatare, în toate materialele publicitare

referitoare la apa de izor respectivă, indiferent de forma lor.

Trebuie sa fim atenți, mai ales, la: sursa care este îmbuteliată (care ne poate

indica și tipul de apă), la compoziția chimică (astfel putem alege o apă

potrivită organismului nostru și în funcție, de eventuale afecțiuni) și la

termenul de valabilitate.

36

Etichetarea trebuie să respecte legislația în vigoare:

• Hotărârea nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor cu modificările și


• Ordinul nr. 295/2002 pentru aprobarea Normelor privind aditivii

alimentari destinaţi utilizării în produsele alimentare pentru consum uman cu

modificările și completările ulterioare;

• Ordinul nr. 978/2006 privind etichetarea apei minerale naturale

îmbuteliate utilizate în alimentaţia sugarului, în conformitate cu art. 25 din

Hotărârea Guvernului nr. 1.020/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de

exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale cu modificările și


8.3 Impactul asupra mediului

Procesul de îmbuteliere a apei – inclusiv producția ambalajelor, presupune

consum de apă, energie, materiale și în același timp produce emisii de gaze.

Pentru fiecare litru de apă îmbuteliată, sunt necesari aproximativ 25 de litri

de apă potabilă pentru producerea și transportul acestuia.

O mare parte din amblajele de plastic ajung în natură. Conform unui studiu

realizat în Statele Unite ale Americii, o singură sticlă de PET se descompune

între 500 și 1000 de ani. Drept urmare, aproximativ 90% din deșeurile

prezente în oceane sunt reprezentate de plastic (nu doar PET-uri), iar acest

lucru are un impact direct asupra ecosistemelor și implicit a vietăților

marine. Se estimează că aproximativ 1 milion de păsări și mamifere

maritime mor din cauza încurcării în aceste amblaje, ori a ingerării

plasticului.

Pentru evitarea impactului negativ asupra mediului, datorat utilizării de

ambalaje din plastic, marile companii europene au încercat să implementeze

diverse strategii de diminuare a producției și de eliminare a ambalajelor din

plastic de unică folosință cu înlocuirea lor cu alternative sustenabile,

reutilizabile și reîncărcabile cât și cu producerea unui plastic biodegradabil.

Se promovează ideea reciclării plasticului, ca fiind cea mai bună alternativă

de reducere sau minimizare a poluarii factorilor de mediu (aer, sol, apă, lanț

tofic, etc.), dar în realitate, la nivel global, jumătate din PET-urile vândute

http://legislatie.just.ro/http://legislatie.just.ro/http://legislatie.just.ro/http://legislatie.just.ro/http://legislatie.just.ro/http://legislatie.just.ro/http://legislatie.just.ro/

37

nu sunt niciodată colectate pentru reciclare și doar 7% din cele colectate

organizat sunt transformate în recipiente noi. Mare parte a plasticului

colectat e ”sub-reciclată”, ceea ce înseamnă că, în loc să se producă același

tip de ambalaj dintr-unul vechi, plasticul e reprocesat în produse de calitate

inferioară care nu mai pot fi reciclate ulterior.

Majoritatea materialelor din plastic “bio” sunt derivate din produse agricole

- biomasă și pot implica aditivi chimici, unii similari cu cei din plasticul

convențional. Deși se consideră că plasticul ”bio”, odată aruncat în natură

sau dus la groapa de gunoi, se va descompune de la sine, totuși el nu se

degradează decât în anumite condiții de temperatură și umiditate, care

rareori se întâlnesc în mediul natural. Cu atât mai mult, el nu dispare

complet, ci se descompune în microplastic, care e apoi poate fi ingerat

împreună cu hrana de animale și pătrunde astfel în lanțul trofic.

Cu toate acestea, reciclarea are un rol important în tranziția către o economie

fără plastic, dar ea nu se poate substitui reducerii generale a producției

ambalajelor din plastic de unică folosință și nici nu reprezintă o justificare

pentru creșterea producției de plastic. În acest sens, se pune accent pe

procesul de reciclare care trebuie să îndeplinească cele mai bune standarde

ecologice și să ocupe locul cuvenit în ierarhia gestionării deșeurilor, și

anume mai prejos de “a evita”, “a reduce” și “a refolosi”.

38

9. Concluzii

Apa îmbuteliată este o alternativă sănătoasă “altor” băuturi (sucuri, alcool,

băuturi care conțin îndulcitori artificiali sau coloranți).

Cu toate acestea, apa îmbuteliată nu este neapărat mai sigură decât apa de la

robinet. Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și

Agricultură (FAO), apele îmbuteliate nu au o valoare nutritivă mai mare

decât apa de la robinet.

Mulți consumatori cred că aceste ape, provenind din izvoare, lacuri, râuri

sau fântâni, au calități aproape magice și o mare valoare nutritivă. Această

idee asta e falsă. Apa îmbuteliată poate conține cantități mici de minerale,

cum ar fi calciu, magneziu, sodiu, fluor, etc, dar la fel și apa de la robinet din

multe surse publice de apă potabilă.

Un studiu care a comparat mărci populare de apă îmbuteliată din SUA, a

arătat că acestea nu erau în niciun fel superioare apei de la robinet din New

York.

Apele îmbuteliate au doar avantajul de a fi sigure în zonele în care apa de la

robinet lipsește sau poate fi contaminată. Astfel, apa îmbuteliată poate

reprezenta o necesitate imediată pentru comunitățile din diferite părți ale

lumii unde accesul la apă curată este limitat parțial sau în totalitate. De

asemenea, ea reprezintă o alternativă viabilă pentru perioadele în care apa

municipală prezintă riscuri pentru sănătatea umană, ca urmare a unor

contaminări de ordin chimic sau microbiologic.

Cu toate acestea, în zonele în care apa municipală este suficientă, sigură,

acceptabilă, fizic accesibilă și la prețuri accesibile, apa îmbuteliată nu

reprezintă decât o alternativă nesustenabilă, ca urmare a resurselor care sunt

39

folosite de-a lungul întregului proces de producție și distribuție, precum și a

deșeurilor care rezultă din folosirea ambalajelor, mai ales a sticlelor de unică

folosință.

Ca orice altă activitate industrială, îmbutelierea apei nu este complet

inofensivă pentru mediu. Pe de o parte, standardele și controalele de calitate,

precum și protecția sursei ar putea contribui la o mai bună protecție a

calității apei. Pe de altă parte, fabricarea, reciclarea sau incinerarea sticlelor

de apă implică un consum energetic cât și eliberarea de substanțe poluante.

Transportul apei îmbuteliate implică, de asemenea, un consum de energie,

precum și arderea combustibilului.

40

10. Bibliografie

1. Anca Maria Moldoveanu, Maria Nițescu, Doina Lupulescu, Anca

Mihaela Pantea – Stoian, Mirela Nedelescu, Angelica Chirică, Daniela

Pătrașcu, Anca Magdelena Munteanu, Igienă, Editura Universitară

“Carol Davila”, Bucuresti, 2018, pag 142-157, pag 171-182.

2. Carmen Ionuţ, Monica Popa, Valeria Laza, Dana Sîrbu, Daniela Curşeu,

Răzvan Ionuţ, Compediu de Igienă, Editura Medicală Universitară “Iuliu

Haţieganu”, Cluj-Napoca 2004, pag 161- 179, pag 231-252.

3. Sergiu Mănescu, Gheorghe Tănăsescu, Sebastian Dumitrache, Manole

Cucu, Igiena, Editura Medicală 1991, pag 71 –133.

4. I. Hăulica, D. D. Brădișteanu, G. Petrescu, V. Rusu, C. Neamțu, Fl.

Topoliceanu, Z. Petrescu, S. Slătineanu, A. Stratone, E. Carasevici, D.

boișteanu, O. Balțatu, Fiziologia umana, Editura Medicală București ,

1997, pag.150-159.

5. Catherine Ferrier, BOTTLED WATER: UNDERSTANDING A

SOCIAL PHENOMENON, April 2001.

6. The European Federation of Bottled Waters, Guide to Good Hygienic

Practices for Packaged Water In Europe, July 2007.

7. Water Requirements, Impinging Factors, and Recommended Intakes,

https://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/nutwaterrequir.pdf

8. https://www.apc-romania.ro/ro/i-apa-potabila-si-apa-

imbuteliata/MjkzLTIy.html

9. https://www.snam.ro/legislatie/

10. http://blog.aquacarpatica.com/apa-minerala-de-izvor-si-de-masa-

definitii-si-diferente/aqua-carpatica

11. https://papetti.ro/blog/cea-mai-buna-apa-minerala-din-romania-ghid-

complet/

12. https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/safety/docs/labelling-

nutrition_mineral-waters_list_comp-auth.pdf

13. https://www.food.gov.uk/document/guidance-on-natural-mineral-water-

spring-water-and-bottled-drinking-water-regulations-in-wales-and-

northern-ireland

14. Adrian Feru, Ghidul apelor minerale natural, Pantronatul apelor

minerale din România, https://www.apeleminerale.ro/_res/pdf/Ghidul-

Apelor-Minerale_22.08.pdf .

https://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/nutwaterrequir.pdfhttps://www.apc-romania.ro/ro/i-apa-potabila-si-apa-imbuteliata/MjkzLTIy.htmlhttps://www.apc-romania.ro/ro/i-apa-potabila-si-apa-imbuteliata/MjkzLTIy.htmlhttps://www.snam.ro/legislatie/http://blog.aquacarpatica.com/apa-minerala-de-izvor-si-de-masa-definitii-si-diferente/aqua-carpaticahttp://blog.aquacarpatica.com/apa-minerala-de-izvor-si-de-masa-definitii-si-diferente/aqua-carpaticahttps://papetti.ro/blog/cea-mai-buna-apa-minerala-din-romania-ghid-complet/https://papetti.ro/blog/cea-mai-buna-apa-minerala-din-romania-ghid-complet/https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/safety/docs/labelling-nutrition_mineral-waters_list_comp-auth.pdfhttps://ec.europa.eu/food/sites/food/files/safety/docs/labelling-nutrition_mineral-waters_list_comp-auth.pdfhttps://www.food.gov.uk/document/guidance-on-natural-mineral-water-spring-water-and-bottled-drinking-water-regulations-in-wales-and-northern-irelandhttps://www.food.gov.uk/document/guidance-on-natural-mineral-water-spring-water-and-bottled-drinking-water-regulations-in-wales-and-northern-irelandhttps://www.food.gov.uk/document/guidance-on-natural-mineral-water-spring-water-and-bottled-drinking-water-regulations-in-wales-and-northern-irelandhttps://www.apeleminerale.ro/_res/pdf/Ghidul-Apelor-Minerale_22.08.pdfhttps://www.apeleminerale.ro/_res/pdf/Ghidul-Apelor-Minerale_22.08.pdf

41

15. https://dexonline.ro/ .

16. https://www.wikipedia.org/ .

17. Legea nr. 458/2002 (r1) privind calitatea apei potabile, republicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 12 decembrie 2011;

18. Legea nr. 311/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr.

458/2002 privind calitatea apei potabile.

19. Ordonanța nr. 22/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr.

458/2002 privind calitatea apei potabile.

20. Legea nr. 272/2017 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.

22/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 458/2002 privind

calitatea apei potabile.

21. Legea nr. 301/2015 privind stabilirea cerințelor de protecție a sănătății


22. Hotărârea nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind

caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică.

23. Hotărârea de Guvern nr. 974 din 15 iunie 2004 pentru aprobarea

Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii

apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi

distribuţiei apei potabile.

24. Hotărârea de Guvern nr. 342/2013 privind modificarea și completarea

HG nr.974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecție

sanitară și monitorizare a calității apei potabile și a Procedurii de

autorizare sanitară a producției și distribuției apei potabile.

25. Ord. MS nr.119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate

publică privind mediul de viaţă al populaţiei.

26. Ord. MS nr. 994/2018 pentru modificarea şi completarea Normelor de

igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, aprobate

prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 119/2014.

27. Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea

apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32) modificată

prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al

Consiliului din 29 septembrie 2003 L 284 1 31.10.2003, prin

Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al

Consiliului din 18 iunie 2009 si prin Directiva (UE) 2015/1787 a

Comisiei din 6 octombrie 2015.

28. Ordin MS nr. 341 din 20 februarie 2007 pentru aprobarea normelor de

igienă şi a procedurii de notificare a apelor potabile îmbuteliate, altele

https://dexonline.ro/https://www.wikipedia.org/https://www.lege-online.ro/lr-ORDIN-994%20-2018-(204003)-(1).htmlhttps://www.lege-online.ro/lr-ORDIN-994%20-2018-(204003)-(1).htmlhttps://www.lege-online.ro/lr-ORDIN-994%20-2018-(204003)-(1).html

42

decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor, comercializate

sub denumirea de apă de masa.

29. Hotărârea de Guvern nr.1020/2005 de aprobare a Normelor de

exploatare şi valorificare a apei minerale naturale, cu modificările şi

completările ulterioare.

30. NORME TEHNICE din 1 septembrie 2005 de exploatare şi

comercializare a apelor minerale naturale.

31. Hotărârea de Guvern nr. 532 din 2 iunie 2010 privind modificarea şi

completarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a apelor

minerale naturale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.020/2005;

32. Hotararea Guvernului nr.786/1997 privind infiintarea Societatii

Nationale a Apelor Minerale SA, publicata in Monitorul Oficial al

Romaniei, partea I, nr. 356 din 15.12.1997.

33. Legea Minelor nr.85/2003 publicată în Monitorul Oficial al României

Partea I, nr.197 din 27.03. 2003, cu modificările şi completările

ulterioare.

34. Hotărârea de Guvern nr.1208/2003 de aprobare a Normelor de aplicare a

Legii Minelor, publicata în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.

772, din 04.11. 2003, cu modificările şi completările ulterioare.

35. DIRECTIVA 98/83/CE A CONSILIULUI din 3 noiembrie 1998 privind

calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32)

modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului

European și al Consiliului din 29 septembrie 2003 L 284 1 31.10.2003,

Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al

Consiliului din 18 iunie 2009 si Directiva (UE) 2015/1787 a Comisiei

din 6 octombrie 2015.

36. Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18

iunie 2009 privind exploatarea şi comercializarea apelor minerale

naturale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 164 din

26 iunie 2009.

37. Directiva 2003/40/CE a Comisiei din 16 mai 2003 de stabilire a listei,

limitelor de concentraţie şi cerinţelor de etichetare pentru constituenţii

apelor minerale naturale, precum şi a condiţiilor de utilizare a aerului

îmbogăţit cu ozon pentru apele minerale naturale şi apele de izvor,

publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 126 din 22 mai

2003.

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/119671http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/119671http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/65183http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/65182http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/13606http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/13606http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/13606http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/42627http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/42627http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/42627http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/47428http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/47428http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/47428http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/

43

38. Regulamentul (CE) Nr. 852/2004 al Parlamentului European și al

Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare

modificat prin: Regulamentul (CE) nr. 1019/2008 al Comisiei din 17

octombrie 2008, Regulamentul (CE) nr. 219/2009 al Parlamentului

European și al Consiliului din 11 martie 2009 și rectificat prin

Rectificarea, JO L 316, 2.12.2010, p. 31 (852/2004).

39. Directiva (UE) 2015/1787 a Comisiei din 6 octombrie 2015 de

modificare a anexelor II și III la Directiva 98/83/CE a Consiliului

privind calitatea apei destinate consumului uman, publicată în Jurnalul

Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 260 din 7 octombrie 2015.

40. Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al

Consiliului din 18 iunie 2009.

41. Directiva 80/777/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 de apropiere a

legislațiilor statelor membre privind exploatarea și comercializarea

apelor minerale naturale (1).

42. REGULAMENTUL (UE) NR. 115/2010 AL COMISIEI din 9 februarie

2010 de stabilire a condițiilor de utilizare a aluminei activate pentru

eliminarea fluorurilor din apele minerale naturale și din apele de izvor.

43. Hotărârea nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor cu modificările și

completările ulterioare.

44. Ordinul nr. 1505/2006 privind abrogarea unor acte normative în scopul

aplicării directe a regulamentelor şi deciziilor comunitare cu

modificările și completările ulterioare.

45. Ordinul nr. 295/2002 pentru aprobarea Normelor privind aditivii

alimentari destinaţi utilizării în produsele alimentare pentru consum

uman cu modificările și completările ulterioare.

46. Ordinul nr. 978/2006 privind etichetarea apei minerale naturale

îmbuteliate utilizate în alimentaţia sugarului, în conformitate cu art. 25

din Hotărârea Guvernului nr. 1.020/2005 pentru aprobarea Normelor

tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale cu

modificările și completările ulterioare.

47. Commission Directive 2003/40/EC of 16 May 2003 establishing the list,

concentration limits and labelling requirements for the constituents of

natural mineral waters and the conditions for using ozone-enriched air

for the treatment of natural mineral waters and spring waters.

44

48. Directive 2009/54/EC of the European Parliament and of the Council of

18 June 2009 on the exploitation and marketing of natural mineral

waters (Recast).

49. Commission Regulation (EU) No 115/2010 of 9 February 2010 laying

down the conditions for use of activated alumina for the removal of

fluoride from natural mineral waters and spring waters.

50. Regulation (EU) No 1169/2011 of the European Parliament and of the

Council of 25 October 2011 on the provision of food information to

consumers, amending Regulations (EC) No 1924/2006 and (EC) No

1925/2006 of the European Parliament and of the Council, and repealing

Commission Directive 87/250/EEC, Council Directive 90/496/EEC,

Commission Directive 1999/10/EC, Directive 2000/13/EC of the

European Parliament and of the Council, Commission Directives

2002/67/EC and 2008/5/EC and Commission Regulation (EC) No

608/2004.

noțiuni generale pentru populație privind categoriile de apă ......tabel 1. aportul de apă în...

Documents