1

ÎNNOIRE LA TEMELII

Sub protecția sfântului rege Ladislau

Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale

Lc 6,45

editat de

Episcopia Romano-Catolică Oradea

2

Imprimatur Böcskei László episcop diecezan

2582/2016

Retrospectiva istorică realizată de Lakatos-Balla Attila – istoric, Material realizat de Dr. Kovács F. Zsolt – director de cancelarie,

redactat de pr. Vakon Zsolt – secretar episcopal, tradus în limba română de pr. Giosanu Leonard,

tipărit de Litera Print.

3

P R E F A Ț Ă

În anul 2010, pe când ne pregăteam de celebrarea beatificării episcopului

martir Bogdánffy Szilárd, nu mică ne-a fost mândria, știind că acela nu era

un moment singular în istoria orașului și a diecezei. Istoricul Bunyitay

Vincze scria despre evenimentul care a avut loc cu secole în urmă, mai exact

în anul 1192: „Papa Celestin al III-lea, a trimis un cardinal, pe nume

Gregorius de Chrescentio și mai mulți teologi, care au analizat viața

sfântului rege și opinia publică despre el, iar în urma constatărilor făcute,

în anul următor (1192), cel sfânt în credința pioasă a poporului său a fost

ridicat la cinstea altarelor”. (Istoria episcopiei de Oradea Mare, vol. I., pag.

82). Canonizarea regelui Ladislau s-a desfăşurat în catedrala de atunci, la 27

iunie 1192, în prezența cardinalului trimis de papă și a numeroşi credincioși

devotaţi sfântului rege. Acum, în anul 2017 ne pregătim să celebrăm

aniversarea a 825 de ani de la acest eveniment măreț. Cu acest prilej dieceza

noastră a proclamat anul jubiliar al Sfântului Ladislau. Cât de bun a fost

Dumnezeu cu noi când a onorat Dieceza de Oradea și întregul popor cu un

asemenea exemplu. Se cuvine deci să sărbătorim acest jubileu cunoscând și

recunoscând mesajul de viață care are actualitate și în zilele noastre, să

acceptăm cu angajament misiunea vieții creștine. Se cuvine să sărbătorim

acest jubileu reactualizând mesajul de viață a Sfântului Ladislau, care ne

îndeamnă să acceptăm cu speranţă şi curaj misiunea vieții creștine.

Când formulez aceste rânduri, mă gândesc la posibilitățile care ni se oferă în

acest timp: în anul jubiliar trebuie să ne dedicăm cu mai mare angajament și

entuziasm, cu o dedicare reînnoită acelor obligații care în primul rând

servesc preamăririi lui Dumnezeu, și sunt în folosul nostru, al familiilor

noastre, a întregii dieceze. Mă gândesc la acele lucruri pe care Dumnezeu

vrea să le înfăptuiască prin noi, pentru ca această lume să devină mai bună

pe calea mântuirii. Dar mă gândesc și la tot ceea ce este ascuns în noi pentru

ca la momentul oportun să fie benefic folosit în favoarea poporului lui

Dumnezeu. Avem o moștenire, care ne obligă pe toți cei care trăim în

apropierea Sfântului Ladislau. De aceea vă invit pe toți iubiți frați creștini

preoți, călugări, angajați bisericești, formatori și educatori, conducători ai

societății civile, familii și asociații, iubiți credincioși și toți oamenii care-l

cinstesc pe Sfântul Ladislau, să profităm de această ocazie și să profităm de

şansele oferite de Dumnezeu! Să ne potrivim intențiile cu cele ale lui și să-i

cerem ajutorul pentru înfăptuirea oportunităților ce se ivesc.

4

Acest material se dorește a fi un îndrumar, pentru a ajuta pe toţi în această

sărbătorire. Pe de altă parte, doreşte a fi un impuls în acest an jubiliar, pentru

a putea accepta calea înnoirii la temelia comunităţii noastre. Acest timp ne

oferă posibilitatea unei retrospective a trecutului nostru, dar nu se rezumă la

atât! Dorim să găsim asocieri la timpul prezent în exemplul Sfântului

Ladislau, pentru ca, în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu și cu pași

hotărâți, să putem privi și înainta spre viitor. Aceste gânduri definesc

punctele de sprijin, conform cărora cititorii vor putea cunoaște în detaliu

pregătirile evenimentelor aniversare. M-ar bucura nespus de mult, ca acest

îndrumar să fie primit cu speranță, motiv pentru care îi îndemn pe toți

confrații preoți, ca în timpul Postului Mare, să facă cunoscute gândurile și

intențiile personale și comunitare care urmează a fi prelucrate aici. Preoții să

ajute credincioșii să recunoască actualitatea demnității Sfântului Ladislau, și

urmându-i exemplul în condițiile personale specifice fiecăruia, să

corespundă eficient provocărilor timpurilor noastre în mod convingător.

Aprofundările la nivel parohial le vom face pe regiuni în cadrul zilelor

special dedicate Sfântului Ladislau la date și în parohii stabilite anterior. În

limba română o astfel de posibilitate este oferită în data de 19 septembrie

2017, în biserica parohială de limbă română, a capucinilor. În cadrul acestor

programe se va accentua devotamentul și angajamentul nostru față de

valorile creștine reprezentate de sfântul rege. La finalul Anului Jubiliar am

dori să însumăm experiențele dobândite, reînnoind solemn angajamentul

nostru față de propovăduirea și păstrarea credinței. Un eveniment de o

importanță majoră îl reprezintă deja tradiționalul pelerinaj diecezan, din 14

mai.

Acest material să ne ajute într-o implicare cât mai conştientă în celebrarea

aniversării pentru a ne deschide faptelor izvorâte din credință. În speranța

înnoirii și în dragostea faţă de providența divină vă aștept pe toți, să ne

încolonăm în urmarea Sfântul Ladislau pe drumul dechis de acesta. Biserica

noastră și lumea întreagă are nevoie de izvoare adevărate. A sosit timpul și

ne este oferită oportunitatea, să se deschidă din nou izvoarele Sfântului

Ladilau. Să ne hrănim din aceste izvoare și binecuvântarea lui Dumnezeu nu

ne va ocoli.

Oradea, Sărbătoarea “Isus Regele Universului” 2016.

Böcskei Ladislau, episcop diecezan de Oradea

5

Fii preaslăvit Sfântul Ladislau, rege îndurător!

perlă printre sfinții regi,

stea strălucitoare printre stele.

Ești slujitorul Sfintei Treimi,

pe urmele lui Isus Cristos tu urmezi

Tu, vas curat al Sfântului Duh,

viteaz ales al Sfintei Fecioare! (tr.l – traducere liberă)

Cântec despre Sfântul Ladislau, în jurul anilor 1500

6

Miniatură din Cronica Ilustrată (în jurul anilor 1360) – construirea catedralei episcopale din Oradea

7

RETROSPECTIVĂ ISTORICĂ

Tânărul prinț – chezășia faptelor mărețe

Ladislau I. din familia Árpád s-a născut în jurul anului 1046 ca și al doilea

copil al prințului Béla I. – pe atunci fugar în Polonia – și prințesa poloneză

Richeza. Béla I. a trebuit să fugă în Polonia din cauza luptelor pentru tron

ivite după moartea regelui Ștefan I. După ce în 1031 prințul Imre (Emeric),

fiul lui Stefan I. a murit, moștenitori de drept au devenit verișorul regelui

Vazul (Basileus – n.tr) și fiii fratelui acestuia, minori la acea vreme, Endre,

Béla și Levente. După ce regele Ștefan I. a desemnat ca succesor pe Orseolo

Petru de Veneția, Vazul a fost orbit, iar prinții au luat calea pribegiei, mai

întâi în principatul de Kiev, mai apoi în Polonia. Faptele de vitejie ale

prințului Béla sunt menționate în cronicile vremii. S-a căsătorit cu Richeza,

fiica principelui polonez și a devenit guvernatorul Pomeraniei. Moșierii

maghiari l-au alungat încă din 1041 pe Orseolo Petru, din cauza

comportamentului său necorespunzător și l-au înălțat pe tron pe Aba Samuil.

Luptele pentru tron, pentru putere nu au încetat, căci Orseolo Petru s-a întors

în fruntea unei armate primite de la Henric al II.-lea, împăratul german și a

recucerit tronul pentru sine. Maghiarii au decis atunci să-l recheme pe prințul

exilat din familia Árpád și așa Endre devine rege al Ungariei în anul 1046.

Prințul moștenitor Béla I. s-a întors pe pământul natal împreună cu soția și

cei doi fii minori Géza și Ladislau abia în 1048, iar după moartea lui Endre

a devenit rege al Ungariei, domnind din 1060. Pribegia prinţului Ladislau

continuă în 1063, după moartea tatălui său, când Solomon devine rege. Cei

doi frați, prinți moștenitori Géza (încoronat ulterior rege) și Ladislau s-au

îndreptat din nou spre Polonia, căci deși îl recunoscuseră ca rege pe

Solomon, prezentau un pericol la coroana acestuia.

Despre copilăria Sfântului Ladislau ne-au rămas prea puține relatări, cea mai

inspirată legendă despre viața sa datând din evul mediu. Îl omagiază pentru

noblețea trupească și sufletească, pentru înclinațiile sale spre valorile

creștine încă din fragedă copilărie, datorate unei educaţii temeinice primite

împreună cu ceilalţi fraţi ai săi. Prinții moștenitori au fost educați de către

un preot italian pe nume Vilmos, iar până în 1077, anul urcării pe tron al lui

Ladislau, a dat dovadă de fapte curajoase, bazate pe principii creștine, fapt

menționat de un șir întreg de povestiri și legende. Două fapte de vitejie se

8

leagă de ținutul orașului Székesfehérvár: odată la un eveniment festiv a

înblânzit prin forța propriilor brațe un armăsar scăpat de sub control; la

festivitatea de încoronare a regelui Béla a oferit un sprijin deosebit în

oprimarea răscoalei păgâne a lui Vata, adunând în secret o oaste, și astfel s-

a întors în apărarea pașnicilor creștini maghiari.

După pacea încheiată cu Solomon, fii prințului Béla I. și-au reprimit moșiile

părintești, o treime a ţării lui Ladislau ca prinț al ducatului de Bihor. Şirul

faptelor de vitejie sunt consemnate în Gesta Ladislai regis încă din secolul

al XII-lea, varianta rescrisă găsindu-se în Cronica Ilustrată datată în secolul

al XIV-lea. Primele victorii însemnate datează din 1068 împotriva

cotropitorilor cehi, cînd în fruntea unei armate bine organizate, împreună cu

Géza i-a alungat pe prădătorii satelor ungurești. Victoriile sale strălucitoare

asupra cumanilor, sau a triburilor becenege, a inspirat pictorii vremii în

întregul ținut carpatic și au devenit tematica legendelor ilustrate, a

povestirilor, odelor și imnurilor populare, care au alimentat cultul Sfântului

Ladislau. ”Tu ești convertitorul tătarilor, / ai semănat semințe în munții

înzăpeziți, / tu ești spaima păgânilor / turcii te-au intitulat frica

pământului.” (cântec despre Sfântul Ladislau din anii 1500).

În istoria regatului ungar o întorsătură importantă a fost alungarea lui

Solomon, care din teama de a nu pierde tronul țării, l-a atacat pe prințul

Géza, oastea lui Ladislau punându-l pe fugă; moșierii maghiari l-au detronat

pe Solomon și astfel a fost încoronat ca și rege prințul Géza. Dar pacea este

de scurtă durată, deoarece din cauza repetatelor încercări ale lui Solomon de

a recuceri tronul, Géza este dispus să i-l redea pentru pacea țării (1076), între

timp se înbolnăvește și moare la data de 25 aprilie 1077. Somnul de veci îl

are în catedrala făurită de el la Székesfehérvár. În acest timp, Ladislau, în

semn de recunoștință și mulțumire lui Dumnezeu făurește la Mogyoród o

biserică și o mănăstire, iar poporul într-un glas îl proclamă rege. Datinile din

popor îl preamăresc în mod elogios pe prințul Ladislau și în urma luptelor

de la Mogyoród. O legendă din secolul al XVI-lea spune că Solomon care s-

a refugiat în cetatea Pozsony (Bratislava), l-a văzut pe Ladislau în compania

unor îngeri de foc. „Într-o zi Sfântul Ladislau îmbrăcă straie străine și se

duse singur în subcetate. Văzând asta de pe metereze, Solomon, crezut’a că

este un viteaz maghiar. Văzut’a acestea, se schimbă și el în straie străine și

se duse împotriva lui. Când se apropiară, văzut’a regele Solomon: doi îngeri

sunt deasupra capului lui Ladislau, ținând în mână paloș de foc, și îl apărau

9

pe Sfântul Ladislau. Acolo se înspăimântă și în curând fugi în cetate.

Spuseră vitejii:”Doamne unde fugi? Nu fugeai din calea a doi sau trei

duşmani. Cărora le răspunse: Știți că din calea oamenilor nu fug, dar acesta

nu este simplu om, căci este apărat de îngeri cu paloș de foc.” (Érdy-kódex,

1526 / Codexul Érdy, 1526)

Regele Ladislau şi sfinţenia unui conducător

„…nu și-a dorit nici să se înalțe, nici să se încoroneze rege: însemnele

regale și le purta în fața sa, nu de aceea a fost rege ca să fie primul ci ca să

fie de folos” Astfel relatează despre încoronarea sa legenda sfântului.-

Părerea unanimă a cronicarilor, este că Ladislau întruchipează modelul

patriotismului creştin, care și-a stabilit ca țel principal eradicarea luptelor

partinice și restaurarea păcii. Stabilitatea țării în Europa a consfințit-o prin

căsnicia, în 1079, cu prințesa germană Adelhaide, iar fiica lor Paraschiva pe

care creștinii bizantini o consideră sfântă, a devenit împărătesă regală de

Constantinopol. Spiritul profund creștinesc îl demonstrează şi prin faptul, că

în 1083, mijloceşte la papa Gregoriu al VII-lea canonizarea primilor sfinţi

romano-catolici din Ungaria. Regele Ştefan I., Sfântul Emeric şi Sfântul

Gerard. În cinstea acestui eveniment fericit, în țară s-au anunțat trei zile de

post, fostul rege fiind eliberat din închisoarea de la Visegrád pentru a

participa la solemnitatea de deschidere a mormântului lui Ştefan I.

Vindecări miraculoase au fost atribuite acestor sfinţi, ca urmare Ladislau

întemeiază o mănăstire la Sâniob pentru păstrarea braţului drept al Regelui

Ştefan. După ocuparea tronului (1077), Sfântul Ladislau a căutat împăcarea

cu Solomon, iar în folosul poporului, al bunăstării și al păcii, încă de la

începuturi s-a străduit să introducă legi ferme şi drepte. „În timpul celui mai

milos rege, Ladislau, noi nobilii cei mai de seamă ai țării din Pannonia, am

ținut sfat pe Muntele Sfânt (Pannonhalma) și am căutat să oprim

ascensiunea oamenilor de rea credință” – stă scris în introducerea

hotărârilor Sfatului Țării de la Pannonhalma. Istoria consemnează ca pe o

uneltire a lui Solomon atacul și jaful cumanilor din 1085 în regiunile

Someșului și Tisei, respectiv Nyirség și Borsod. Regele Ladislau a obținut

și de această dată o victorie strălucită asupra cotropitorilor, după aceasta

întemeiind episcopia de Oradea, conform legendei, la cererea Maicii Sfinte,

acolo unde s-a înfipt în pământ sulița sa. Atunci când în 1091, la solicitarea

surorii sale mai mici, Ileana, văduva regelui croat Zvoinimir s-a grăbit în

10

Croația să pună capăt luptelor pentru putere și să anexeze Croația la coroana

maghiară, cumanii au pârjolit și cotropit din nou Ardealul și ținuturile din

sud. Regele porneşte în grabă cu oastea sa în apărarea țării și pentru

eliberarea celor înrobiți înfrânge iarăși duşmanul. Ultima sa bătălie cu

cumanii a avut loc în acelaș an la Orșova, unde a reușit să-l ucidă pe

conducătorul Ákos, alungându-i astfel definitiv pe cotropitori. Vestea

vitejiilor sale, puterea izvorâtă din rugăciunile sale oneste, au sporit

respectul cu care poporul l-a cinstit, devenind sursa inepuizabilă a multor

legende. O astfel de legendă din evul mediu pomenește levitația regelui

Ladislau în biserica episopală de Oradea întemeiată de el, cufundat în

rugăciune, îi elogiază comportamentul drept și mărinimos atât cu supușii,

cât și cu toți străinii și inamicii învinși.

Cea de a doua episcopie întemeiată de Sfântul Ladislau – prima în ordine

cronologică – este cea din Zagreb, ale cărei temelii le-a așezat cu scopul

consolidării creștinismului. Recunoștința față de Dumnezeu pentru

înfrângerea cumanilor și-a manifestat-o, prin întemeierea unei noi abații, de

această dată la Somogyvár. Pacea și siguranța bazată pe legile țării, în urma

înmulțirii valorilor pământești, au condus la încununare operei sale. Sfatul

Țării și Sinodul de la Szabolcs(1092) vin să aducă mai multă stabilitate în

noile rânduieli: starea materială a Bisericii să fie asigurată, a introdus

obligativitatea participării la slujbe în fiecare Duminică, respectarea tuturor

sărbătorilor creștine devine obligatorie, a introdus pedepse pentru practicile

păgâne. Fiind considerat un promotor al progresului şi al păcii pe temelii

creştine, viteaz şi credincios, conducătorii popoarele continentului l-au

invitat să conducă cruciada în Țara Sfântă, misiune pe care nu a mai

îndeplinit-o datorită morţii sale. „...a chemat nobilii de seamă ai țării și i-a

anunțat că trecerea sa trupească se apropie. Auzind acestea, poporul

întristat profund de trecerea regelui atât de milos, durerea lor a pătruns

până la ceruri. Dar regele, împărtăşinduse cu Isus, în care a crezut atât de

profund, pe care l-a iubit din tot sufletul, și pe care l-a căutat cu totalitatea

virtuților, s-a întors împăcat la Domnul. ...L-a deplâns întreg poporul

maghiar, preoțimea, împreună cei bogați și cei săraci, tinerii îndoliați și

fecioarele, în straie întunecate, n-au dansat trei ani la rând, și orice fel de

muzică și sunet de privighetoare a amuțit pe perioada doliului și nu numai.

(Legenda Sfântului Ladislau).

11

Cultul personalității sfântului Ladislau a început odată cu moartea regelui și

există și în zilele noastre. Minunile lui Dumnezeu l-au însoţit încă din

copilărie pe acest bărbat ales să conducă și să apere valorile creștine ale

Europei, care prin moartea sa a devenit unealta de judecată a lui Dumnezeu.

Urmând voinţa sa, trupul i-a fost înmormântat la Oradea. Nici sosirea

trupului în oraș nu a fost lipsită de minuni şi vindecări miraculoase. „În timp

ce supușii săi i-au dus trupul la Oradea, au adormit din cauza oboselii și a

tristeții cauzate de doliu. Adormind supușii, pierzând prea mult timp într-un

loc, carul care-i transporta trupul, fără nici o tracțiune sau ajutor, a pornit

spre Oradea pe drumul cel bun. Trezindu-se și negăsind carul mortuar au

început să fugă în toate direcțiile, până când au găsit carul care mergea

spre Oradea, cu trupul neînsuflețit așezat pe el. Văzând această minune,

cum puterea dumnezeiască duce trupul acestui mărturisitor sfânt spre locul

ales de el, unde avea să fie înmormântat, mulțumindu-i, L-au preamărit și

lăudat pe Dumnezeu.”(Legenda Sfântului Ladislau)

Prezența mormântului Sfântului Ladislau la Oradea, a ridicat orașul încă din

evul mediu în rândul centrelor de spiritualitate de seamă ale Europei, orașul

devenind loc de pelerinaj încă înainte de canonizarea regelui. Canonizarea

(ridicarea la altar a osemintelor celor declarați sfinți), care a avut loc în anul

1192, a consfințit Oradiei statutul de loc de pelerinaj, devenind loc de

întâlnire a regilor și conducătorilor bisericești, în evul mediu nu puțini fiind

cei care au ales ca și loc de înmormântare cetatea Oradea: Ștefan al II-lea,

întemeietorul ordinului călugăresc al premontratensilor în Ungaria, Beatrix

de Luxemburg, consoarta lui Károly Róbert, precum și soții împărătești

Maria de Anjou și Sigismund de Luxemburg. Soarta relicvariilor cu

osemintele capului, al brațului și piciorului, de-a lungul evului mediu a fost

plină de peripeții, incendii și cutrumure deopotrivă distrugând catedrala

episcopală și visteria sa. În perioada întăririi protestantismului din secolul al

XVI-lea, catedrala și mormântul au fost devastate, relicvariile fiind risipite

în orașe din Ungaria și întreaga Europă. Al doilea relicvar cu oseminte ale

capului a găsit adăpost la Győr, în Ungaria. Din bunăvoința episcopului de

Győr, Zichy Francisc, în anul 1775, o mică bucată din aceste oseminte s-au

întors la Oradea, iar episcopul orădean Schlauch Lőrinc a comandat un

relicvar sub formă de bust, demn de osemintele sfântului, care este purtat în

procesiuni religioase în mijlocul mulțimii de credincioși.

12

Ave, credinciosul împăratului ceresc,

Perla, bijuteria împăraților,

Ladislau locuitorul cerurilor!

Ai urmat cu credință împăratul ceresc,

ai apărat țara noastră,

fii campionul patriei.

Regis Regum Civis Ave – Imn despre Sfântul Ladislau

13

ÎNDRUMAR

1. Podul I. – Sfântul Ladislau – fondatorul/arhitectul oraşului şi al

episcopiei Oradea

Pilonul stâng – Sfântul Ldislau întemeiază orașul și dieceza

În urma războaielor, a luptelor, s-a retras să se odihnească, iar în timpul

unei vânători în ținuturile bihorene, un emisar ceresc i-a atras atenția, să

ctitorească o catedrală în cinstea Sfintei Fecioare, să contruiască un oraș

în jurul catedralei, aducându-i-se la cunoștință, că acest loc este plăcut

Mamei Cerești. Porunca dumnezeiască a îndeplinit-o deîndată, a ridicat o

biserică măreaţă, a numit un episcop la conducerea sa, a construit un oraș

și l-a numit Oradea; pentru îndeplinirea îndatoririlor bisericești, a donat

bunuri importante.

Antonio Bonfini – Rerum Hungaricarum decades

Deși milosul rege a fost apărat de către armura smereniei, impunătoare i-a

fost milostivirea, în special dărnicia. Oricâte biserici și mănăstiri – ctitorite

de el, sau de alții – a îmbogățit cu daruri, de aceea pe bună dreptate

povestește despre daruri Biserica întregului popor maghiar (vezi Ben Sirak

31,11). A organizat două epicopii și cu dărnicie regală le-a ornat. Conform

numelui glorios, a fost măreț și darnic.

Legenda Sfântului Ladislau – începutul secolului al XIII-lea

Două documente atestă acțiunea de făurire, ctitorire a oraşului și a

episcopiei, care au determinat pentru mult timp soarta locuitorilor și a

împrejurimilor. Odată cu ctitorirea orașului a creat comunitate, în cadrul

căreia reveneau fiecărui locuitor aceleași drepturi și aceeaşi răspundere. Cu

ctitorirea episcopiei, a ridicat valorile morale ale poporului său, bazate pe

principiul creștin al iubirii. A crea ordine din haos şi dezordine, necesită

întotdeauna efort: înseamnă pe de o parte desprinderea de ceva vechi,

respectiv pe de altă parte înnoirea în valori necunoscute până atunci.

Creștinii din epoca sfântului Ladislau au avut parte de aceleași experiențe ca

și creștinii zilelor noastre: la puțin timp după trecerea la creștinism, s-a

răspândit din nou dezordineara, la fel ca și în societatea noastră, când parcă

principiile creștine şi-au pierdut mult valoarea. Sfântul Ladislau a restaurat

ordinea cu misiunea propriei vieți. La distanță de un mileniu, putem fi

mărturisitorii lui Cristos, prin propria noastră chemare de viață.

14

Isus – Păstorul cel bun

„Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul care îşi dă viața pentru oile sale.” (In

10,11)

Isus, păstorul cel bun, în timpul vieții sale pământești a creat o Biserică, al

cărui păstor a devenit el însuși. În această Biserică suntem toţi invitați, fără

nici un fel de deosebire. Biserica lui Isus este deschisă și nu închisă,

primitoare și nu respingătoare, grijulie și nu ameninţătoare. Este deschisă și

acelora, care deși se intitulează creștini, nu își exercită credința, sau nu arată

nici un semn, că ar face parte din mărturisitorii lui Cristos. Precum Isus a

creat Biserică pentru cei ce îl vor urma, Sfântul Ladislau ctitorind oraș și

episcopie, a făurit poporului său casă și patrie, în condițiile vremurilor

respective. Și-a întărit poporul în credință, în solidaritate, şi l-a apărat de

pericolele externe, precum și Cristos a făcut-o cu cei care-l urmează.

Pilonul drept –Ziditor al comunităţii din care fac parte

Isus, ca și un bun păstor a avut grijă de turma sa, Sfântul Ladislau ca și rege

a păzit și apărat popoarele ţării sale. Ambii – ctitorul și ziditorul, păstorul și

15

regele, Dumnezeu și omul – au trăit în timpuri istorice și anturaje proprii.

Deși ne despart 1000 de ani de epoca sfântului Ladislau și 2000 de ani de

cea a lui Isus, cu situația și modul de viață schimbate, principiile au rămas

valabile și în zilele noastre. Azi, noi suntem cei care construim și apărăm!

Întrebări:

Receptivitate în spiritul lui Isus:

- În ce măsură, noi creștinii, putem să ne conformăm spiritului lui

Isus?

- În ce măsură suntem receptivi la noutăți?

- În ce măsură suntem făuritor al noului?

Spirit de zidire și apărare:

- Sfântul Ladislau nu a renovat doar, a ctitorit – eu ce ctitoresc?

- Renovez, sau și construiesc?

- Cum apăr moștenirea primită?

- Cum am grijă de tot ce este în jurul meu? Biserică, străzi, spațiu

comun, oameni?

- Unde mă aflu în parohia, orașul/satul meu? Care este locul meu în

comunitatea din care fac parte?

- Am curajul să-mi exprim ideile?

Teme

- Nivelul începător: Participă la pelerinajele și procesiunile cu ocazia

sărbătoririi Sfântului Ladislau la Oradea!

- Nivelul avansat: Crează/zideşte ceva în spiritul Sfântului Ladislau!

- Creație: fiecare localitate/comunitate poate rememora, celebra

aniversarea ctitoririi localității/comunității, sau comemora în mod

festiv anul construirii bisericii.

16

2. Podul al II-lea – Sfântul Ladilau se îngrijeşte de poporul său

Pilonul stâng – Sfântul Ladislau a avut grijă ca poporul său să aibă

întotdeauna hrană fizică și sufletească

După aceea cotropitorii păgâni au invadat ținuturi din Ungaria, și au dus

în robie bărbați și femei. Urmărindu-i cu oastea, regele a ajuns în ţinuturi

pustiite şi nu au avut ce să mănânce. În timp ce ostea era istovită de foame,

el s-a îndepărtat de ei, s-a închinat în rugăciune, și a implorat milostivirea

divină, cea care odinioară i-a hrănit pe izraeliți cu mană cerească (2 Moise

16,13-15), să nu permită dispariția, nimicirea poporului său prin

înfometare. Când s-a ridicat din rugăciune, a făcut cale întoarsă, iată, turme

de cerbi și căprioare s-au alăturat și împreună cu el sau întors în mijlocul

oștenilor. A vânat deci din animale fiecare după nevoie (2 Moise 16,16),

lăudând și preamărind pe Dumnezeu, pentru marea sa milostivire. Se arată

Dumnezeu aleșilor săi, pentru ca pornirile lor să le îndrepte spre cauze

nobile.

Legenda Sfântului Ladislau – începutul secolului al XIII

Fiecare minune și legendă are baze istorice. Atât legenda cerbului minunat,

cât și minunea apei izvorâte din stâncă , dovedesc faptul, că în credința

populară, Sfântul Ladislau a avut grijă de poporul său într-un mod miraculos.

Sfinții trăiesc și azi printre noi, îngrijindu-se în mod deosebit de traiul și

fericirea altora. În anumite condiții și noi ne confruntăm cu asemenea

provocări, când ne trezim în fața situațiilor aparent imposibile. Când se

sfârșește logica și puterea umană, prin mijlocirea Sfântului Ladislau ne

adresăm lui Dumnezeu, să ne apere de ispita răului şi a nepăsării.

Nenumărate familii au ajuns la limita subzistenței, acolo unde numai prin

sacrificii se pot crea condiții de trai. Sfântul Ladislau luminează ca o făclie

arzătoare în fața ochilor noștri. El, prin credința și încrederea în Dumnezeu,

a acceptat și provocări aparent imposibile. Nouă, creștinilor din secolul XXI

ne stau la dispoziție nenumărate posibilități, pentru a creea un trai decent și

altora, nu numai nouă înșine. Nu este necesar să fim sfinți ca să putem folosi

în mod responsabil valorile fizice și sufletești – dar dacă o facem cu sufletul

curat, deja am pășit pe drumul sfințeniei.

17

Isus - asigură pâinea cea de toate zilele

„s-au apropiat și I-au zis: «Dă drumul poporului, ca să se ducă în satele și

cătunele din apropiere, şi să-și caute hrană; pentru că aici suntem într-un

loc pustiu.» Isus le-a zis: «Dați-le voi sa mănânce!» ... Au mâncat toți și s-

au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase.”

(Lc 9,12b-17)

Dumnezeu niciodată nu își părăsește poporul: dacă alege şi chiamă, are grijă

de cei aleși; dacă cere ceva, dă și puterea necesară pentru a îndeplini cele

cerute. Poporul pelerin prin pustiu a fost hrănit de către Dumnezeu cu mană

cerească, Isus a înmulțit pâinile celor care-l urmau, Sfântul Ladislau a hrănit

cu cerbi și căprioare ostașii apărători ai valorilor creștine. Dumnezeu, în

toate timpurile are grijă de oameni, dacă nu mai este altă posibilitate, atunci

prin minuni. Mesajul biblic face referire de nenumărate ori la providența

divină, dar aceste minuni devin vizibile și palpabile, devin ”naturale”, când

omul caută și urmează providenţa.

Minunile de zi cu zi se pot descoperi la piciorele noastre, sau în fața ochilor.

Noi trebuie doar să le vedem, să le descoperim. Cu inima și cu ochii deschiși,

”ne împiedicăm” la fiecare pas de dragostea nemărginită a lui Dumnezeu.

Nu se poate, ca rugându-ne pentru pâinea cea de toate zilele, Dumnezeu să

nu ne asculte, dar se poate, ca El să îndeplinească altfel cerințele noastre,

decât noi ne-am dori, sau ne-am închipui.

Îndemnul ”voi să le dați de mâncare” adresat apostolilor are ca țel

participarea activă a lor la săvârșirea minunii. De atunci, în permanență

răsună acest îndemn, și noi trebuie să devenim colaboratori ai dragostei

dumnezeiești.

18

Pilonul drept – grija faţăde noi înșine

Dumnezeu, în dragostea sa nemărginită l-a creat pe om, și deși omul a

devenit infidel prin nesupunere, Dumnezeu totuşi nu l-a părăsit, ci a avut

grijă în permanență de el. A condus poprul său prin pelegrinajul istoriei cu

învățăturile patriarhilor și a profeților, apoi l-a trimis pe Fiul său în lume,

care a propovăduit mântuirea tuturor oamenilor. Isus prin ctitorirea Bisericii,

i-a înfiat pe toți oamenii care trăiesc după principiul dragostei, al iubirii.

Un conducător trebuie să aibă grijă de cei care îi sunt încredințați: preotul de

credincioși, capul familiei de membrii familiei, pedagogul de elevi, primarul

de cetăţeni, etc. Desigur îndeplinirea îndatoririlor este primordială – acest

lucru însă, în multe cazuri nu este de ajuns.

Un post de conducere nu înseamnă dor un efort sporit, dar impune și o

realizare aparte şi multiplicată. Câteodată drepturile personale ajung pe plan

secundar, și bunul comun, jertfele aduse pentru binele altora trec pe primul

loc. În schimb, în toate împrejurările susținem cu credință faptul, că în orice

suferință ”pâinea cea de toate zilele” se cuvine fiecărei familii. Ca și copii

ai lui Dumnezeu, aceasta este chemarea noastră. Dumnezeu – câteodată

chiar și prin minuni – asigură tot ceea ce avem nevoie.

19

Întrebări:

Pâinea cea de toate zilele:

- Ce consider eu ca fiind ”pâinea mea de toate zilele”?

- Ce consider a fi absolut necesar pentru existenţa mea? Dar pentru

fericirea mea?

- Sunt destul de exigent cu mine însumi, totodată destul de discret cu

propria-mi persoană?

- În concepția mea unde este granița dintre ”minune” și ”natural”?

Despre obligații:

- Ce fac mai presus de îndatoriri?

- În ce măsură așez propriile interese înaintea intereselor comunității?

- În afara îndatoririlor, ce activități comunitare accept?

- Ca și preot paroh – mă rezum doar la administrarea Sacramentelor?

Sau consolez, am grijă de enoriași – numai cei încredințați mie?

- Ca și cap al familiei – asigur numai pâinea cea de toate zilele? Sau îi

fac fericiți pe membrii familiei?

- Ca și pedagog – mă rezum la îndeplinirea obligațiilor din orarul

școlar? Sau îi ajut pe toți elevii să țină pasul cu cerințele (eventual

organizez și programe extrașcolare)?

- Ca și primar – fac totul pentru bunăstarea tuturor locuitorilor?

Locuitorii sunt pentru mine alegători sau persoane?

- Asigurarea existenței nu numai în perioade de ”secetă”, dar mai

presus de toate crearea bunăstării permanente.

- Solidaritatea cu cei nevoiași – faptele de milostivire trupești și

sufletești.

Teme:

Nivel începător: vizitarea în localitatea noastră a izvoarelor trecutului –

fântâni, izvoare, străzi – pe care le-au folosit și strămoșii, și care, conform

tradiției au o importanţă aparte.

Nivel avansat: Să ajut pe cei săraci!

Autopregătire: în vremea Sfântului Ladislau au fost înființate adăposturi

pentru pelerini. Mai târziu au luat fiinţă adăposturile pentru îngrijirea

văduvele soldaţilor pieriți în cruciade. În epoca modernă sau înființat

instituții, cămine sociale. Fiecare parohie poate să înființeze rețele interne

proprii pentru ajutorarea săracilor (în multe locuri acestea există deja!)

20

3. Podul al III-lea – cu Sfântul Ladilau pe cale sfințeniei

Pilonul stâng – Minunata putere a Sfântului Ladislau izvorâtă din

rugăciune.

Se ruga și postea în permanență, jelea din cauza păcatelor poporului său, și

pe altarul inimii sale s-a oferit pe sine lui Dumnezeu: o jertfă vie. Dacă se

întâmpla ca în rugăciune să obosească, nu dorea moliciunea unui pat, ci

dormea pe pardoseala bisericilor. Într-o noapte, conform obiceiului său, s-

a dus să se roage în mănăstirea din cetatea Oradiei. S-a întâmplat, ca în

timp ce Sfântul Ladislau se ruga, slujitorul său care aștepta afară, plictisit

de aștepare, să îl pândeacă pe rege. Şi l-a văzut pe sfânt în extazul rugăciunii

cum levita în mod miraculos. O, întradevăr un om sfânt pe care povara

trupului nu l-a tras în jos: extraordinarele virtuți l-au ridicat în sferele

cerești ale sfinților.

Legenda Sfântului Ladislau – începutul secolului al XIII.lea

Sfinții – fie ei simpli călugări, sau capete încoronate, binefăcători sau mistici

– îi vedem în fața ochilor noștri sufletești în semiobscuritatea zidurilor înalte

ale bisericilor, care în liniștea altarelor își împreunează mâinile pentru

rugăciune. Parcă sfinții s-ar fi născut pentru a se ruga în permanență. În

realitate, sfinții au căpătat putere sufletească din rugăciune, cu ajutorul

căreia în obscuritatea zilelor au înfăptuit lucruri minunate. Rugăciunea este

baza comunicării cu Dumnezeu, de care are nevoie fiecare om. Sfântul

Ladislau, căruia Dumnezeu i-a hărăzit un rol aparte – recunoscându-și

misiunea, a conștientizat faptul că o poate îndeplini doar cu ajutorul lui

Dumnezeu. Nenumăratele minuni dovedesc faptul, că nicioadată nu a

cunoscut imposibilul – nu s-a dat înapoi de la nici o provocare. A fost un

adevărat conducător de comunități, care nu numai a poruncit, dar a muncit

la rându-i; nu numai s-a înfruntat cu greutăți și pericole, ci a găsit

întotdeauna și soluții. Regele ctitor și ziditor, nu numai în timpul vieții sale

și-a ajutat poporul, ci a arătat și posterității modalitatea prin care putem să

ne împrospătăm în timpuri neprielnice: comunicarea noastră cu Dumnezeu

prin rugăciune.

21

Isus – poruncește mării învolburate

„De ce vă este teamă, necredincioșilor?” Apoi s-a sculat, a certat vânturile

si marea, și s-a făcut o liniște mare.” (Mt 8,26)

Puterea miraculoasă a lui Isus izvorește din ființa sa dumnezeiască, fapt

întreținut în permanență prin rugăciune la Tatăl ceresc. Din rugăciunile sale,

apostolii au văzut doar frânturi – căci au și adormit. Dar cu toții au constatat

că datorită unei asemenea vieți în rugăciune, se pot mișca din loc chiar și

munți, se poate porunci chiar și furtunilor. Și apostolii au avut parte de

pericole, și persecuții, iar privirea îndreptată exclusiv spre Isus i-a scăpat de

toate pericolele. Isus, înainte de a face o minune, se ruga îndelung, nu pentru

”a putea face minuni în văzul tuturor”, ci pentru a se îndeplini voința lui

Dumnezeu. Viața spirituală în rugăciune a Sfântului Ladislau, este

imortalizată în diferite legende. Un lucru este totuși cert: opera sa de o viață,

n-o putea duce la bun sfârșit doar cu puteri omeneşti. Adevăratul ”om de

stat” nu se „adresează lui Dumnezeu” din considerente pragmatice, ci în

comuniunea cu Dumnezeu este în stare de fapte mărețe.

Pilonul drept – Ancorați în sprijinul lui Dumnezeu

Bărbații unui sat, pe timp de secetă, s-au dus împreună cu preotul lor pe

câmp să se roage. Un copil rămas acasă cu mama sa, aflând motivul pentru

care sau dus să se roage, a întrebat: ”Și umbrele au dus cu ei?” Desigur,

încrederea în rugăciune a unui copil, o întrece de cele mai multe ori pe cea

a adulților. Dacă am avea atâta încredere în puterea rugăciunii, cât mărimea

unui bob de muștar, am fi capabili de minuni. Când ajungem la capătul

puterilor și toate socotelile noastre au dat greș, atunci trebuie să ne

încredințăm cu întreaga ființă lui Isus, aşa cum au făcut și apostolii pe marea

învolburată, sau a făcut Sfântul Ladislau în pericolele extreme. Creștinii

aflați la marginea descurajării, în decursul istoriei s-au rugat fierbinte. Pe

apostoli i-a salvat privirea ațintită asupra lui Isus, pe ostașii Sfântului

Ladislau încrederea în credința sa, pe nenumărații creștini credința în Isus.

Aproape în fiecare clipă a vieții trebuie să luăm decizii, dar nu întotdeauna

avem timp să cântărim. Gândurile născute din rugăciune sunt mai limpezi,

mai cugetate, probabil mai eficace. Sfântul Ladislau nu s-a rugat numai în

mod pragmatic pentru a obține ajutorul lui Dumnezeu, ci s-a rugat în

permanență pentru întreținerea comuniunii cu Dumnezeu.

22

Întrebări:

Credința omului în puterea rugăciunii:

- Ce înseamnă de fapt ”să ne rugăm”? Pentru ce mă rog de obicei?

- Mă rog sau rostesc numai cuvinte?

- Cred într-adevăr că rugăciunile mele vor fi ascultate?

- Știu să mă rog în așa fel, încât să se înfăptuiască voința Tatălui și nu

a mea?

Roagă-te înainte să te gândești, gândește înainte de a înfăptui ceva:

- La ce nivel al sfințeniei mă aflu: rugăciune, fapte bune, stil de viață?

- Conducător, sau subaltern – în ce măsură îmi apăr comuniunea cu

Dumnezeu?

- Mă străduiesc să fiu pregătit tuturor provocărilor vieții?

- În ce măsură mă las cuprins de frică în situațiile extreme ale vieții?

- Încerc să înving cu ajutorul încrederii în Dumnezeu necredinţa mea?

- Am curajul să depun mărturie depre credința mea?

Teme:

Nivel începător: Să învățăm să ne rugăm cu adevărat! – în primul rând cu

inima, nu numai cu buzele!

Nivel avansat: Să învățăm să avem încredere în Dumnezeu! – Să facem

diferența între nesăbuință și încredere!

Decizie: Să conturăm și să aprofundăm spiritul Sfântului Ladislau!

23

IMNURI ȘI RUGĂCIUNI DEDICATE SFÂNTULUI LADISLAU

Imn despre Sfântul Ladislau – rugăciune de dimineață

Să răsune cântul unei noi laude

regelui să cânte

glasul tresăltării noastre.

Ca și fagurele, cântecul

este atât de dulce, lauda

regelui Ladislau să răsune în această zi.

O, cât de măreț,

strălucind prin nume-i

Vestita biserică a Oradiei!

El e treaptă, pentru popor

pe el pășind spre tronul

cerurilor, Panonia.

Cu el milă și binecuvântare dobândim,

păstrând ce am obținut

la răsăritul credinței.

Căci vindecă bolile,

face tot pentru mântuire,

ca și Moise odinioară.

Din propriu’i suflet, din tăinuiri

stea se naște lumii,

strălucesc minunile.

Cu putere, cu victorie,

duşmanilor, barbarilor,

le-a alungat marile oști.

Cei care-i proclamă vestea

ne-am adunat în bucurie,

te rugăm, Domn sfânt al cerurilor,

dă să ne-ntâlnim cu el,

și câştigând cerurile să ajungem

la bucuria veșnică. Amin.

24

Imn despre Sfântul Ladislau – rugăciunea cuvântului biblic

Cine poate cum se cuvine să-ți slăvească faima,

Ladislau, sfânt victorios, luptele-ți victorioase?

Unde este versul, care cântă

puterea-ți victorioasă, lumina-ți triumfătoare?

Strălucește steaua virtuților tale,

și puterea lui Dumnezeu te-ajută,

când mulți vrăjmași ai învins,

și văzându-te s-au temut ca de trăsnet.

Printre toate virtuțile mai mare,

a fost sprijinul năpăstuiților,

alinare ai fost, și aşa ai câștigat

nume victorios în bătălii biruitoare.

Strălucitoarea patrie a cerurilor

a dorit-o bătaia-ți inimii aici,

și deși oferit-a-ți, n-ai acceptat

sceptrul domnesc pe pământ.

De la tine am învățat, cât preţuieşte liniștea,

pacea-i mai mult decât puterea-n sine,

să nu o aruncăm dacă nu o cere

pericol tremurând la liniştea patriei.

O, roagă celor rămaşi pe pământ

să trăim cu credință, sperând, încrezători

patriei eterne, să-i fim

meritoși gloriei sfinte cerești.

Slavă eternă să răsune Dumnezeului întreit,

Care să ne dea virtuțile,

Ele să ne poarte eroic

în lauda drumului celor strântoraţi. Amin

25

Litanie în cinstea Sfântului Ladislau

Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!

Cristoase, îndură-te de noi! Cristoase, îndură-te de noi!

Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!

Cristoase ascultă-ne! Cristoase ascultă-ne!

Cristoase ascultă-ne pe noi! Cristoase ascultă-ne pe noi!

Tatăl, Părinte ceresc, îndură-te de noi!

Fiul Mântuitor, îndură-te de noi!

Dumnezeu, Duhul Sfânt, îndură-te de noi!

Unul Dumnezeu, Sfântă Treime, îndură-te de noi!

Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu! roagă-te pentru noi!

Sfinte Ladislau, slujitorul credincios al Sfintei Fecioare

Sfinte Ladislau, pildă a fricii pentru Dumnezeu

Sfinte Ladislau, mărețul și renumitul rege al țării

Sfinte Ladislau, mândria patriei

Sfinte Ladislau, domnitor înțelept și plin de bunătate,

Sfinte Ladislau, rege cu judecată dreaptă

Sfinte Ladislau, mijlocitorul minunilor

Sfinte Ladislau, deschizător de noi izvoare

Sfinte Ladislau, apărătorul păcii

Sfinte Ladislau, speranța poporului

Sfinte Ladislau, pe care Dumnezeu l-a chemat drept apostol

Sfinte Ladislau, repetitorul dărniciei

Sfinte Ladislau, pilda regilor perfecți

Sfinte Ladislau, ctitorul mănăstirilor

Sfinte Ladislau, constructorul bisericilor

Sfinte Ladislau, exemplul ospitalității

Sfinte Ladislau, ajutorul năpăstuiților

Sfinte Ladislau, cel milostiv cu vrăjmații învinși

Sfinte Ladislau, exemplul vitejilor cavaleri

Sfinte Ladislau, sfânt protector al soldaților şi sărmanilor

26

Să ne trăim credința în uniune, îți cerem mijlocirea!

Să putem ține inamicii departe de patrie îți cerem mijlocirea!

Ca viața spirituală a diecezei noastre să renască îți cerem mijlocirea!

Să rămânem statornici în credinţa noastră îți cerem mijlocirea!

Ca să domnească între noi dragostea și dreptatea îți cerem mijlocirea!

Pentru ca faptele noastre zilnice să fi pătrunse de spiritul rugăciunii

îți cerem mijlocirea!

Pentru între preoțime și conducătorii civili îți cerem mijlocirea!

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcate lumii

îndură-te de noi!

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcate lumii

ascultă-ne rugăciunea!

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcate lumii

îndură-te de noi!

Sfinte Ladislau, roagă-te pentru noi!

Să fim demni de făgăduinţele lui Isus!

Să ne rugăm! Dumnezeule, Tu l-ai glorificat pe mărturisitorul tău, Sfântul

rege Ladislau cu mulțimea minunilor, dă-ne te rugăm, ca datorită meritelor

sale să fim întotdeauna feriți de toate relele, și să ajungem la fericirea fără

de sfârșit. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin

27

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………….3

Retrospectivă istorică ……….…...…..……………….…………………..7

Material de lucru .……………………………………………………….14

Imnuri și rugăciuni dedicate Sfântului Ladislau ………………….……..24

Realizat pentru slava lui Dumnezeu, și a poporului său, la inițiativa

Episcopiei Romano Catolice de Oradea, cu ocazia comemorării a 825 de

ani de la ridicarea la rang de sfânt al Sfântului Ladislau