lin poyfalâ pliflíá In mimera* NIL «probării Nr. S6474/IMI

10 Lel

GAZETA TRANSILVANIEISTEAG RIDICAT LAriUNEAASTBA" BRAŞOV

1 de öouá cri pB săptămână prir» Irtgrfrea leoroitel (ie redacfie. _ _____

ú T um- Igubaritîu Şl S riR rf^D E ^^E L ^U B T A T ^^C U ÎE L E L U I MUREŞENII

REDACŢIA Si ADMMSTRATÍA BRAŞOV.

B-dul RECELE FERDINAND Nr.î2 Tf.1513 A bonamentul anual lei „..Autorităţi şi Socieiâtilei Anunţuri si reclam e după tarif.________

N r. 59 lang. Mt. IrafOT i. » Ho. e. il. 71/M1 Sâmbătă 11 Noemvrle 1944 Amit 107

Epuraţie socială

de Dr. Vaier Siiogb«

Generaţia actuală a cunoscut, în ultimele două decenii, diverse momente ale vieţii noastre sociale şi de stat, al căror conţinut l-au definit expresii cu mare răsunet la timpul său: controlul averilor, purificarea rasei etc. Nu ştiu în ce măsură aceste ofensive sociale au dat roade. Mai repede îmi vine sä cred că toate s’au redus la ceea ce în mod plastic se spune? „fur­tună într’un pahar...“

In zilele noastre cunoaştem alt moment din sbuciumata vieaţa a ţării. Momentul de faţă poartă eticheta : pedepsirea criminalilor de războiu şi epuraţia aparatului de stat şi a întreprinderi-or par­ticulare. Nu am căderea sä dis­cut aceste iniţiative de stai; aceasta e treaba guvernului. Fiindcă veni însă vorba despre epuraţia, soco­tesc că e necesar să reţin atenţia cititorilor noştri asupra aşa numi iei epuraţii sociale, atât de utilă azi şi în viitor .societăţii româneşti.

Societatea omenească îşi are legile ei imuabile, pe care dai ä le nesocotim, provocăm conflicte, de~ sechliibru şi turburări grave în evo­luţia vieţii colective.

Scopul vieţii este fericirea noastră ca indivizi şi ca neam şi acest ideal nu l putem atinge de­cât dacă fiecare dintre noi conlu­crăm armonic, conduşi de înaltele principii ale eticei sociale, la clă­direa marelui edificiu al unei vieţi sociale sănătoase şi durabile.

Ce binefacere ar fi pentru nea­mul nostru, dacă fiecare Român ar fi pătruns de acest adevăr! Din nenorocire însă societatea noastră nu-i lipsită de uscăturile ei. Sunt deochiaţii societăţii, pe care îi cu noaştem, dar pe care nu i mărtu­risim în public, sau dacă nu4 cu­noaştem, îi simţim în mod instinc­tiv la primul contact cu ei. Iata-i :

Sunt întâi vagabonzii politici, cei care fac salturi acrobatice din- tr’un partid politic în altuî, cei care îşi schimbă coloarea cămăşii după- cum le cade mai bine. Aceşti oa­meni au sufletele pustii, lipsite de credinţă, lipsite de ce-i mai de preţ în structura sufletească a unui om, credinţa nestrămutată în con­vingerile sincere ale sale, oricare ar fi ele, credinţă pe care unii şi-o apără cu riscul libertăţii şi vieţii lor. Aceştia sunt oameni, sunt ca­ractere; vagabonzii politici nu!

Continuare în pag. 4-a

Jîlaiesfafe, înfru mu [fi ani!de W. Branisce

Neamul românesc de pretutindeni prăznueşte cu smerită reculegere ziua M. S. Regelui Ml hai. Na cu trâmbiţe şt surle, nici cu fastul purpurei regale. Simplu, ostăşeşte, ţara îngenunchează la răsmwe de drumuri şi înalţă o caldă rugă pentru vieaţa şi sănătatea tânăru­lui Monarh.

In zare zăngănes: armele. Lupta se îndepărtează de hotare. Pe ogoare, în lo3 de sămânţă, s’au risipit cu priso­sinţă vieţi tinere de eroi. Musteşte glia de sânge. Clocotesc încă voile de freamă­tul luptei pMnsp.

In pământul desro" hitel Transilvanii în* col fese, în vlină-toam­na, mugurii primăveriiDiiioare.

Când Gcivn două decenii şi mai bine, după întregirea ho* tarele* noaslre, tână­rul ’jlastar regeso pri­mi mumie de Ml hai, cu toţii am socotit că era sortit să pecetlu­iască Unirea cea ma­re, săvw ş’tă pe vecie.

Timpuri viclene ţt mai ales drumuri gre- şite au prăbuşit însă tot ceea ce se clădise cu milenare suferinţe şl cu uriaşe jertfe.

Şl iată, p? umerii tânărului] Rege căzu povara unui neam răstignit, a unei ţări destrămate şi a unui destin impla­

cabil. In aceste împrejurări tragice urcă treptele domniei M. S. Regele Mihal.

Numai un Mlhai putea să mai ri­dice spada sfărâmată pe câmpia Turzii. Numai un Mihal putea să aline nedrep­tăţile săvârşite nsamului.

In clipele actuale de frământări, ţara întreagă a priceput că M. S. Re­gele Míhni a fost sortit de destin să reîntregească hotare sfărâmate. Că în clipa când I se sortise numele Voevo* dului — ce a despicat în două zarea

istoriei zămislind în­ceputul conştiinţei na­ţionale — pe căile înstelate ale cerului s ’a înscris şt drumul ce aveam să-l străba­tem.

In sonoritatea reges­cului nume stau tnge mânate ca o sfântă treime : focul purlfi câtor al săbiei Ar­hanghelului, jertfa to­tală a întregitorului Mlhai şi nădejdile u- nui neam obidit într’un Craiu tânăr.

De aeeea, de ziua M. S. Regelui Mihal, neamul strâns unit în jurul dinastiei, care

s’a dovedit providenţială, înalţă o bună şi sinceră urare:

Intru mulţi ani, Ma je state !

Din înţelepciunea eminesciană

Nu spera când vezi La Izbândă făcând punte,Te-or întrece nătărăii,

ai f i ca dea în fm w e ; Teamă n’af, căta-vor iarăşi Intre ti a se întrece,Na te prinde lor tovarăş:Ce e val ca valu l trece .

»Glosa* M. Emin eseu

Prea urnite Impuşcâtar!In fiecare noapte în oraş se aud,

pria toate cartierele, împuşcături. De sigur, pe unde a trecut războiul, au rămas multe cartuşe despre oare nimeni nu cere ni fio socoteală. Soldatul, mai ales după atâţia ani de războiu, s’a în­văţat sät tragă cu puşua. Psihologic, fe­nomenul e ioane expllr.-eb'l. Un ostgş trage cartuşul în stele cu ua fel de pa­siune, lăsând la o parle pe cei ce îşi curăţă astfel arma, uitând că pro sedând aşa, ţeava se ineteaz#.

Dacii cerem autorităţUo? în drept sä ia măsuri, în limita posibilului, □ facem pentru eeiăfenii oraşului şi nu contra ostaşilor. Trebue făcuţi să "înţe­leagă cu bunul Io? simţ, că una e spa­ţiul frontului şi alia oraşul, cu femei, cu copii, cu bătrâni, cu oameni care n’au nimic agresiv în ei.

Unuia, un glonţ astfel rărăcit i-a intrat pe geem şi înfipt în grindă. Sä recunoaştem că asemenea surprize nU'S deloc plăcute. Toi aşa de uşor s’ar fi putut întâmpla să se înfigă în vre­unul din m^mb/ii familiei.

Cum sa pot îua măsuri, nici noi nu ştim. Dar autorităţile în drept, cre­dem noi, tot pot face ceva sau, mai exact: au datoria să facă.

Noi le rugăm în numele cetăţe­nilor oraşului.

liAZHÎI TffiSftMIEI "Dinfr’ale dacoromânului

Iradie PorumbescuTunuri ardelene contra nemflsmulut sucevean

I.

Dacoromânismul Iui Iraclie Porum­bescu (1823—1896), dârzul Iui nepreget de a se înteţi în românism la focare valahiceşti de pe cine ştie unde, noi l-am semnalat nu odată1). Şi iată-1 acum confirmat şi documentar în două scri­sori ale eminentului2) şi binecuvânta*

de Leca Morarlnprof. uaiv.

tului animator naţionalist Vincenţiu Ba- beş (1821 -1907), redactor la ziarul* Albina* dela (Viena şi Budapesta), că- tră chiar Iraclie Porumbescu.

Scrisoarea din 1870, mărturie vie pentru colaborarea Iui Iraclie P. la „Al­bina“ şi profund impresionantă prin râvna de a bombarda nemţismul bru­tal dela gimnaziul3) Sucevei.

Chestiunea austriacismului dela Liceul Sucevean, faimos mai ales subt directorii! de sinistră amintire J, Lim­berger*), revine şi ’n scrisoarea din 1871.

Iar dorinţa Iui Vine. Babeş de „a

1) Vezi rev, ,Făt-Frum os“ An. X 1935, 112—113; „Revista Bucovinei“ An. II 1943, 156—157; şi „Gazeta Transilvaniei“ Nr. 35 dia 27 Mai 1944,

2) Care se ilustrează atât de generos ş i’n biografia marelui Epaminonda Bucevschi al Bu­covinei — vezi „Făt-Frumos" An. VI 1931, 1 6 — 17; Cornelia Gheorghian, Bucovina in p ictură Epam inonda A . B uceoschi, Bucureşti 1935, 24—26; şi Leca Morariu, Epam inonda B uceoschi, gloria p icturii arborosene, Cernăuţi 1943.

3) Recte; L iceu l (nemţeşte: O ber-G ym - nasium I)

4) Pentru care ajunge să cităm din Am in­tirile lui Constantin Morariu (veai „Făt-Frumos* An. Hi 1928, 75) doar atât: „Dela directorul Limberger însă mi-a rămas amintirea cea mai urltă.. Cu zoologia lui In clasa a şasea, el era un pedant nesoferit, un adevărat ucigaş de spi­rit şi pe elevii români îi prigonia sistematic... Iar altui elev român i-a zis : — D -ia citeşti ga­zete valahe ; dacă însă citeşti gâzete valahe, apoi du-te la Valahia ! — Limberger a nimicii şi societatea ş i biblioteca studenţilor (== elevi­lor) români!*

Pagina 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 5 9 —1944

ClopoteleTrăia în Breslau odinioară un

meşter dibaciu. Era cel mai iscusit om din vremea lui în turnarea clopotelor. Se pricepea ca nlclmul altul să amestece metalele, s g ie. po trhznsâ aşa ca sune­tele să fie clare, m;iodioase, prelungi. Căci nu-ţl trebue numai braţe şi minte la turnarea unui clopot, îţi trebue nea­părat să ci şi ureche muzicală. Sunt clopote care cânta, sunt altele care plâng, bocesc şi răzbit până 'n inima omului. In timpurile din urmă la plă muirea marilor clopote dela catedrale şl biserici se cerea contribuţia catârul compozitor de s£cmă< Ei hotăra sunetele Iar meş­terul turnător, în urma hotărîril artis­tul <i rândul a cantităţile de aramă şt alle metale care avea să dea exact su­netele acelea. Nu e deci aşa de simplu să torni un clopot, cum ai turna un ceaun, o ţeavă sau alte obiecte de care se serveşte omul în vieaţa lui. Clopotul era limbajul lui. Trebue să i aibă. Tre­bue sä povestească ceva. Făgăduinţl sfinte de eternitate zac în glasul clopo­tului, îndemnuri la realegere, la renun­ţare. Nicio muzică pământeană nu-ţi vorbeşte mai limpede de vremelnicia vieţii acesteia dccât dangătul de clopot.

Aduceţi-vă o minte de clopotul bise­ricii m g re din Braşov. Când începea acest uriaş să predice, iţi dispărea surâ­sul de pe faţă* Era în glasul Iul atâta dojană, atâta biciuire a faptelor ome­neşti încât de piatră să f i fost să n'o f i simţit. Mai ales, când toamna — ca şl acum — îşi scutura c^oacii şi şarpele înserării se strecura prin văi, da „un dangăt de clopot domol“, cum spuma poetul Silvestru, ce te predispune la gân­duri suprapâmâiîteştl deoarece în el tră- eşte suflet, din el voibişte sufletul a r tistului care l a plăsmuit. Am ascultai odată, într'o seară de Crëciup, clopotele basilicei dela Vifieem zidită pe locul unde a fo st odinioară ieslea Mântutio* rulai. Le mn ascultai ca ochii închişi şl ni se părea că printre tonnrile metalice, extraordinar d? melodioase aud corni îngeresc ce trebue să fi cântat acolo în noaptea acu.a. sfânta.

Dar m mă întorc ta meşterul din oraşul Bre Hau.

In atelierul acestuia munca era în îoL Un clopot avea să se nască, un clo­pot mare şl frumos care să cheme la rugă, câteva secole de- a-rândul poate, pe cn dinei oşti unei biserici de curând ziditer Metalele fuseseră amestecate cu grije. Cazanul încins clocotea. încă un pătrar de ceas şi conţinutul avea să fie turnat în formă. Maşterul lăsă pe uce­nicul iui lângă cazan să aibă grije de foc iar cl trecu la crâşmaral de peste drum să-şi împrospăteze puterile cu ’n ţap de bere. Abia se aşeză pe scaun când băiatul se năpusti după el şi-l spuse îngroz i că jucâ niu-se ca robine> tul, materia din cazan s ’a scurs în forma. Meşterul, fără să-şi aea seama, a m ti* nea în mână cuţitul cu care tăiase pâne,

In jurai portativului

George Enesende Lia Busuioceanu

Maestrul George E iescu a fost sărbătorit dum'necă la Bucureşti în ca­drul concertului simfonic condus de d-sa.

Pe calea undelor, ecoul caldei ma­nifestaţii ce i s’a făcut, s’a risipit în toată tara, îndemnând pe ascultători lao clipă de reculegere. Nesfârşitele a* plauze însemnau poate, pe lângă pri­nosul de admiraţie adus marelui artist, şi o încercare de mulţumire pentru fap­tul că nicicând, la vreme de restrişte, George Enescu n’a înţsies să*şi pără­sească ţara. Nu din întâmplare două războaie gîele I au găsit printre noi. Oricând, renumele său i*ar Ii putut des­chide porţile oricărei ţSri, dar George Enescu a renunţat la succesele şi li­niştea de care s’ar fi bucurat acolo, pentru a împărtăşi de bună voie dure­rile şi lipsurile neamului său. A socotit aceasta o datorie şi, de mic cop'l, sen­timentul datoriei a călăuzit clipă de clipă fiecare hotărîre a sa. Capricii şi răsfăţuri de artist i-au fost necunoscute. Dela vârsta de patru ani, când cu de­gete stângace încerca să-şi făurească din ţăndări de şindrilă şi din aţe o vioară, şi până ’n z ua de astăzi George Enescu a fest omul datoriei, în cel mai nobil şi larg înţeles a! cuvântului.

In biografia p? care i-a Ín d n u t-o d-l Virgil Gheorghiu, fiecare capitol eo ilustrare a marelor lui virtuţi sufleteşti. Harul divin ce i-a fost hărăzit de soartă, ei nu l a socotit un bun personal, ci Na pus cu generozitate în slujba altora. Nenumărate sunt concertele date cu scop de binefacere, nenumăraţi artiştii pe care i>a ajutat şi în cu ra ja t, nenu­măraţi artiştii prin spHale care şi-au uitat durerile ascultându-l. Gloria ce-i înconjoară numele n’a zdruncinat nicio clipă perfectul său echilibru sufletess.

Pom^Rlrsa generálisulM irişte d u m itru

D~na Taţiana Mirişte, soţie, împreună cu familia a făcut paras­tasul de şease luni într’u aminti­rea dragului lor general (post mor­tem) Mirişte Dumitru, comandantul

Cele mai îmbătătoare succese, cele mai ispititoare oferte ale străinătăţii, nu I au putut împiedeca să vină în ţară în fle­care an, în ţara sa dela care nu cere niciodată nimic şi căreia îi dăruieşte atât de mult, Sărbătoritul marelor Capi­tale, la Bucureşti locuia până nu de mult înfr’un modest hotel de pe Calea Grivi(ei. Răsfăţatul saloanelor pariziene, de ani de zile apare la concerte cu aceeaşi haină uzată de care nu se poate despărţi deoarece „cu o haină te de- prinzi ca şi cu un om“. Compozitorul genial, solicitat de un admirator să-i dăruiască o peniţa d^pe masa sa de lucru, răspunde simpla, nebănuind va­loarea de relicvă : „Ce să îaci cu ea ? E tocită şi ruginită,..“ Neîntrecutul vio­lonist nu critică niciodată pe ceilalţi, ci subliniază numai mert rele fiecăruia— „O singură piesă b5ne cântată răs­cumpără în faţa lui Enescu un talent si o carieră“ — ne spune d-l V irgl Gheorghiu în biografia d-saîe, ilustra«' du-şi cu exemple afirmaţia.

Cartea e plină de asemenea defi­niţii sobru şi lapidar demonstrate, ca­racterizând atât omul cât şi realizările sale muzicale. Ca o apă limpede, ea

j oglindeşte cu cred nţă imaginea unui artist de g.?niu şi a unui sufiet fără pată.

j Să ne fie iertat că am insistat maiI mult asupra sufletului, dar e ceea ce j se întâlneşte mai rar, în deosebi ;a ar- ! tişti. Răsfoind cu gândul Istoria Muzicii,

ar trebui să ajungem poate tocmai la veacul ai XVHI-lea, la marele Johann Sebastian Ba h, pentru a găsi acela? echilibru de valori între sufiet şi creaţie.

Fie ca şi G 'orge E iescu al nostru să se bucure peste veacuri de acelaş rar şi inaltereb'l prestigiu.

regimentului din Orăştie, în frun­tea căruia a căzut eroic jerifin- du-se pentru Patrie.

Serviciul divin a fost oficiat de către preoţii : prof. Zah. Stanciu şi los. Vinţan, în biserica ortodoxă din Orăştie, Sâmbătă 21 Oct. ora 10.

îl împlântă în pieptul copilului. Apoi alergă în atelier şi văzu clopotul fără pată, fără ni ci un cusur stând strălucitor înaintea Iul. Mai bine n ’ar f i vrut să-l vadă. Alături copilul zăcea mort.

Sărmanul m ater a fo st osândit, pentru fapta lu! p lpiiâ, la moartr. Cea din urmă dorinţă i-a fest, ca ’n drumul spre Golgotă sc-l însojeas ă dangătul acelui cloDOt pentru care lui i-a fost dat să moară. Dorinţa îi fu împlinită. Tân­guitor şi clar răsuna din clopotniţă gla­

sul de aramă, încât toată lumea care-l asculta plângea.

Mi‘ü venit în minte această întâm­plare veche ascultând în dumineca tre­cută clopotele bisericii noastre după luni şi săptămâni de muţenie. Nu sunau în dungă a primejdie ci cântau vesel cântec de sărbătoare. Se umeziră şt ochii noştri.

Ecat. Pitiş

PIEIICI_ P lJŞ Ţ IjJtS S S S S S Ş S S S S B S S ^

Moralul frontuluiAm întâlnit soldaţi, care de 3-4

ani de zile nu aveau veşti de-acasă $ nu ştiau nimica de gospodăria lor, nid cel puţin, dacă părinţi, copii, soţii, frap mai sunt sau nu în vieaţă. Se afirmă de către unii, că dacă soldatul rupe orice legătură cu cei de-acasă, poate deveni un iuptător mai bun, căci prin izo­larea sa devine un şi mai perfect dispre­ţuitor al morţii Nu împărtăşesc acest punct de vedere ce mi se pare grozav de inuman.

Eu, din contră, e re i şi susţin, că dacă o armată oarecare a pierdut cu totul legătura ca ţara, nu mai străbate până ia ei nici poşta cu scrjsori, nici delicioasele pachete, întruchiparea prac­tică de grija ce le-o poarta cei de* acasă, sufere foarte mult moralul fron*j tului şi soldatul nu mai poate pune în daîorsa sa acea im uflet’re arzătoare de luptă, de a continua cu propria sa vieaţă să apere pe cei d aca^ă.

Crucea Roşie, se ştie, a Iniiinţai-o Henri Durant în Elveţia când, după lupta dela Salffrino din 24 Noemvrie 1859, fusese impresionat de priveliştea lugubră a mUar da răniţi râmaşi pe câmpul de luptă şt trebuind să moară fară asistenţă.

Prin convenţia cl : Ia 1864 dela Geneva toate statele europene au ade- rat ia înfiinţarea şi ia regulamentul ei.L i noi a înfiinţat-o ia 1876 D„ Ghica şi G. C^ntacuzinu, punâ.niu*s*î la pre< şeden|»a ei mimn sonore aie Nea-mihii ca: Balş. Câmpcanu, Fere ki de,. Kalin» deru, dr. Costinescu şi fiind mereu spr jinită cu slsn de Reg'nsSe neuitate ale Ţării Româieşti, Regina Elisabeta ţi Regina Maria, azi de M. Sa Regina

I Marnă. Aveam şi noi în 1940, 402 ii< liais ale Crucii Ruşi) ru 40.000 de mei*

I bri şi în acest războia se v a vedea ! la sfârâit când j?e va fs.ee a cest bifau}1 ce opsră titani ca au leaiizat. Dar, %

f i necesar să ia fiinţă, întjcmat ca daii luptele dela Solffrrao, o nouă secţie i Chicii Roşiit „M oralul froa tu l« ' care să se ocupa exclusiv cu legătura între front şi ţară. Transportul scriso­rilor şi coletslor va tre-bui să fie asi< g urat de avioane proprii ale acesta secţii, m'iie de ziare şi reviste, care « aruncă după citire in fiecare casă, ai trebui colecţionate şi răspândite echi­tabil pe front iot de către s ab secţii M oralul frontului“ a Crucii R Marii profesori şi conferenţiari ai ţârii ar trebui des luaţi cu astfel de avioane spre a însufleţi frontul, care nu trebue uitat până ce nu s-a tras ultimul gloafl de puşcă. Ia lipsa acestei secţii .Mo­ralul frontului“, riscăm să ne preocupăa mai mult de manifestaţiuni politice decâ t de front,

D r. M. Suciu-Sibi&Bi

romaniza acest gimnaziu fondat ca ro­mânesc“ s’a realizat abia subt directoratul distinsului Ştefin Repta5), când liceul delà S u 'eava ajunse adevărată cetăţuie de dragă iridentă a noastră, a celor ce-au avut norocul de &-i şterge pra­gurile...

Oricum însă, bombardante întru redarea acestui liceu rosturilor sale legitime ar trebui urmărite şi ’n coloa­nele Albinei. Precum şi din acest c a ­pitol de cântare a pătimirii noastre ni se îmbie o învăţătură : Că mica Buco­vină, în multe d ntre aleanurile ei, ar fi putut şi ar putea (şi de acum îna­in te ..) să solicite ajutorul mai marilor şi mai bunilor lor samaritenl transil­vani 6)

5) Pentru vrednicia căruia, vezi Constantin Morariu, Am intiri despre un om de bine în „Neamul Românesc Literar“ An. 1911 Nr. 19, pag. 294 ş. u.

6) Pentru a nu fi (fost) decapitată de in­stituţiile ei culturale: de Teatrul ei National, de Conservatorul ei, de Institutul grafic „Glasul Bucovinei* pius cotidianul lui şi, recent printr’un adevărat gest de M oş-Teacă, şi chiar de du­blu M oj-Teacă... — până şi de Universitatea ei !!!

Şi acum — în oitografie actuali­zată — scrisul fericitului Vincentiu Ba- beş (păstrat în acelaş nesecat Muzeu Porumbescu, astăzi la Râmnicu-Vâlcii).

Leca Morariu,Directorul Muzeului Porumbescu.

Iî.Scrisorile lui Vincenţiu Babeş

Pesta, în 8/20 Fauru 1870.

Onorabile Domnule,Am onoarea a Vi trămite, după cum

aţi b’iîivoitu a comanda, în 200 esem- larie cărticica Sfatu cu sătenii1).

Spesele retipăririi, cu totu cu hâr­tia, sunt 8 il. Cinci fh aţi trămisu deja, deci Vă ruginiu a ni trămite restulu de3 fl, ocasionalminte, doară printr’un avizu postale.

7} Deci broşura lui Iraclie P., S fa t cu să ten ii d esp re autonom ia ş i congresu l b iseri­c e sc în Bucovina, Budapesta 1875. Extras din „Albina“ — vezi Const. Morariu, C ulturhisto- rtche und ethnographische S k izzen über d ie Rom anen der B ucovina, Resicza-W ien 1888— 1891, 297.

Culegätoriul a primit cu mare mul­ţumită — precum mai nainte, aşa şi altă dată forinul ce i-aţi destinatu.

Dela D-lu A. cav. de Popovici8) am primit Ia timpul să u 9) prenumera- ţiunea şi-i spedăm 10) regalat foaia.

Credem că este bine a bombarda nemţismuiu brutalu dela gimnaziul Su­cevei. Nulla dies sine linea I Până vom reusa11) a romaniza acestu Gimnaziu fundatu ca romănescu 1

Al D-Voastre sincer stimătoriuV. Babeşu

8) Cu adevărat nobilul baier Alecu P o ­povici dela Stupea — acela care (fără izbândă!) în 1877, îşi punea la bătaie moşia pentru elibe­rarea lui Ciprian Porumbescu din temniţă (cf. d. p. Dr. Valeriu Branisce, Ciprian Porum bescu> Lugoj 1908, 6 5 —66).

9) = seinerzeit!10) Pumnulism ; = expediem !11) = reuşi.

Pesta în 12/24 Aprilie 1871

Prea stimate D-le,Revenind ieri, dup’o absinţă l2)fl

9 zile, care timpu lu petrecui în Aradi şi Caransebeşu pentru . . . . 13) — aflaii între altele 79 de epistole şi pe D-Voastre 2, iar astăzi primii pe a 3a

Să nu Vă îndoiţi că cu cea nu viuă plăcere primim toate comunicaţii nile ce ni faceţi şi vom publica pre bucurosu şi biografia neuitaverului1 nostru mare bărbatu15), întocmai p» cum doriţi; însă rugămu unu picu d răbdare, vr’o 8 zile celu multu, căci s’au îngrămăditu restanţele şi materialişi am supăra pe prea mulţi, dacă celpuţinu întru câtuva nu li-am satisface

12) Pumnulism ; = absenţă.13) Cuvânt indescifrabil.14) Pumnulism : de neuitat.15) E v id e n t..., V in cen tiu l Bucovinei

A lecu Hurmuzachi, mort în 8 20 Martie 18711 Napoli (v. excelenta şi indispensabila Enciclo\ii Română a arhimerituosului Dr. Corneliu Diaco novici de serioasă muncă ardeleană, Tom.i 1900, 738).

Pag. 4 FOAIE PENTRU MINTE, INIMĂ ŞI LITERATURĂ Nr. 42 -1 9 4 4

CunoştinţePământul şi cerul

O ăm âatul face parte din familia* soarelui. Se învârteşte într’un an

în jurul lui, împreună cu alte 8 planete. Sunt vreo 36 de membri în familia soarelui. Adevărată cloşcă cu pui.

E un cuib de corpuri cereşti ca altele multe, ce se zugrăvesc, cele mai mari şi mai strălucitoare, pe bolta cerului înstelat.

In grădina cerului e ca şi într’o pădure. Sunt seminţe care încolţesc : sunt copaci care cresc, luând locul celor bărrâni care cad la pământ. Nimic nu e veşnic; totul se schimbă, e în prefacere, în cer ca şi pe pământ.

Şi planeta noastră se preface ca şi soarele, ca şi stelele. Sunt stele care mor, sunt stele care apar. Roata vieţii necontenit se nrşcă şi pe cer.

Vieaţa pământului rrn e fără prefacere. Altfel a fost odată, când continentele şi oceanele nu aveau aceeaşi împărţeală cum au azi. Pe pă­mântul ţârii noastre odată s ’au întins apa oceanelor, în locu! unde azi se trag brazde pentru semănat.

Pământui, făcând parte din familia soarelui, este subt influenţa acestuia Soarele dă lumina şi căldura de cresc buruienile. EI însă îşi duce vieaţă pro­prie, dar aceasta se răsfrânge şi asupra pământului. Când în vatra soarelui se aţâţă ciocotişuri de puteri, acestea ajung la pământ, aducând furtuni, ploi şi secete meri.

Dar nu numai soarele se am estecă în vieaţa pământului. Şi luna vine ’n joc. Atrage spre ea în văii şui oceanelor, de nasc valuri ce se trag dela ţărm sau se apropie de el în răstimpuri re­gulate, de poţi potrivi ceasornicul după mişcările lor. Prin aceasta luna se amestecă şi în vieaţa omului.

Dar nu e numai atât. Din depăr­tatele adâncuri ale cerului, plouă pe pământ zi şi noapte cu praf ce se lasă din sfărâmarea corpurilor moarte ce­reşti. Praful cade la fundul oceanelor ori se aştern ca şi praful din odăi pe întinsul zăpezilor polare. Din vreme ’n vreme cad din cer ca un soiu de grin­dină de pietre cereşti. Se întâmplă de cad stânci întregi; în locul unde a căzut cu putere, se face o groapă mai largă de cât a celui mai puternic obuz. Va să zică scoarţa pământului se în­groaşă cu material ceresc, ce cade ne­contenit la faţa lui.

Când şi soarele va prinde »gură şi se va întuneca, atunci va îi şi moartea pământului. Va rătăci în dru­mul lui, cum e luna, fără verdeaţă, fără animale, fără apele care mereu îşi schimbă faţa. Va rămâne ca un sloia de piatră.

folositoare

Cum se ţin cărţile

In casa săteanului în care au pătruns câteva cărţi, acestea să nu fie as-

vârlite pe unde se nimereşte, subt o grindă, pe după sobă. Să li se deie cinstea cuvenită, spre a fi păstrate cum trebue.

Oricare gospodar, meşter în toate, îşi poate face câte un dulăpior, din câteva scânduri făţuite. Pe rafturile lui se aşează cărţile în picioare una lângă alta, în felul arătat în figura de sus, un frumos blidar înflorit, de care se poate anina ba o ploscă, ba o ulcică. Dulapul cu cărţi poate fi şi o podoabă în casă.

Nu sunt de când lumea

Nici nu ne-am putea închipui să ne aşezăm la masă fără lingură, fur­

culiţă ori cuţit. N’a fost aşa de când emul e pe pământ. Nici chiar împăraţii din Apus pe vremea lui Alexandru cel Bun, nu cunoşteau furculiţa. Rupeau carnea cu degetele sau cu dinţii şi se ştergeau cu faţa de masă.

Iată de când se cunosc instru­mentele zilnic întrebuinţate azi.

Săpunul este folosit de acum 1000 de ani.

Ochelarii dela anul 1313.Lingura abia de pe viem ea Iui

Ştefan cel Mare anul 1500.Ziarele şi ceasornicul de buzunar

cam tot pe atunci.Cartoful e adus în Europa acum

360 ani.Cafeaua e cunoscută în Europa

abea de 320 ani.Zahărul din sfeclă e folosit din

1747.Creionul de scris de 153 ani, ca

şi cuiele ie fler.Drumul de fier e folosit din 1825.

La noi cea dintâi linie ferată e din 1869.

Plicurile pentru scrisori s’au in­trodus din 1830.

Chibriturile de pucioasă din 1852,Cuiele de lemn pentru talpă din

1839.Hârtie din lemne se fabrică de un

veac numai (1843).Lampa cu gaz se cunoaşte numai

dela 1855.Cartea poştală se foloseşte din

1869, (când s’a deschis şi Canalul de Suez).

Becul electric cu fir e în folosinţă numai de 65 ani.

Cinematograful a fost descoperit abia în 1895.

Radio, abia de 22 ani este folosit.

Cronica satului

Despre sănătatea populaţiei dela ţară s ’a scris mult de tot. Şi to­

tuşi problema sanitară Ia sate este ne­rezolvată. De altcum problema nu este numai sanitară ; ea are şi alte feţe : unele de natură socială, altele de na­tură educativă şi chiar de ordin admi* nistrativ. îmbunătăţirea sănătăţii la sate nu poate fi decât rodul muncii — o muncă săvârşită cu tragere de inimă— a tuturor factorilor care conduc vieaţa satului. Sănătatea ţăranului a- târnă mult de felul de vieaţă şi de mij loacele ce le are pentru îmbunătăţirea lui. Se mai cere apoi o educaţie spe­cială. Săteanul trebue luminat, să înţe­leagă că cea dintâi grijă de sănătatea lui trebue să o aibă el însuşi, hrănin- du-se cu mâncări sănătoase, păstrân- du-şi trupul curat şi îngrijindu-se cu doctor în caz de boală. Urmează să se ia apoi măsurile de natură sanitară Satul trebue să aibă case igienice, apă bună de băut, lumină şi hrana nece­sară. Măsurile luate de oficialităţi cu privire la igiena şi asistenţa medicală pentru muncitorii ogoarelor se cer ast­fel completate cu o serie de reale mă­suri de natură socială şi culturală luate d« către autorităţile locale. Pentrucă sănătatea la sat este înainte de toateo chestiune de civil;zaţ e, de stare cul­turală.

Procesul ei de îmbunătăţire merge paralel cu propăşirea satului subt cele­lalte aspecte culturale şi economice.

Iată de ce starea sanitară a să­teanului face parte încă din muzica viilorului.

gh, t.

C U P R I N S U L

Gh. Tulbure: Cartea pentru popor T. Geantă : Să trăim ca fraţiiT. M. Frăsineanu : Pentru jertfitorii de

acum şi de totdeauna Onisifor Ghiba: Minte şi inimă, nu

petere şi bogăţie /. Sasm Ducşoara: Toamnă la stână Vaslle V. Sassu: Crăiasa Liniştei

Cunoştinţe folositoare Cronica satului

F O A I E

S S ! P E N T R U Ş & î“W S S

MI NT E , I N I M A ŞI L I T E R A T U R ASăp tăm ân al a l „G A Z E T E I T R A N SIL V A N IE I" p en tru cu ltu ra p op oru lu i

Nr. 43 R ed acto r GH. TULBURE 11 N Q EM VRIE 1944

^ C a r t e a p e n t r u p o p o r ^de Gh. Tulbure

C a rtea cu su b ie c t din lu m ea s a ­te lo r a fo s t c e a d intâi h ran ă

su fle te a sc ă a c o p ilă r ie i n o a s re . In v aca n ţe le d e vară, ca ş i în s e r ile d e iarn ă , p e treceam cu d ragă inim ă în m ijlo cu l ţăra n ilo r, c itind u -le «nai din p o v e ştile lu i C re a n g ă , Isp ire scu ş i P op R eteg an u l, m ai din isp ră v ile h a id u cilo r lan cu Jiaou , B u jo r, Tunsu ş i G ro z e a , m ai din p o v e stir ile şi a n e cd o te le lu i B â rsa n -Ia rn ik G h. C ă tan ă ş i T. B o g d a n , p e ca re le cu m ­p ăram d e la lib ră r ia lu i C iu rcu . O ca rte b u n ă cu p rin d e un lo c foarte în sem n a t în su fletu l b ăiatu lu i de şco a lă . E a p o a te fi câ te o d a tă un în ­cep u t de fe r ic ire sa u de n e fe r ic ire . E a p o a te s ă fie un bu n în d rep tă to r p e drum ul vieţii ş i p o a te fi un rău sfă tu itor. Am cu n o scu t e le vi ca re , de d rag u l u nei că rţi, c a re le v o rb ea fru m os ş i pe în ţe le s d e sp re piu- gări® ş i d e sp re pom ărit, au p ă ră sit lice u l ş i au p le ca t la ş c o a la de agri­cu ltu ră. A c e e a ş i în râ u rire b u n ă sau r e a p o ate s ’o a ib ă ca rtea ş i a su p ra om ului prim itiv , a su p ra ţăranulu i. T o td eau n a n e-a p lăcu t să citim că rţi în c a r e s e dau p o v eţe p o p o ru lu i în tr ’o fo rm ă a tră g ă to a re . P lă c e re a a sta va fi fo s t, p ro b a b il, m obilu l s u fle te sc c a re n e-a p u s co n d eiu l în m ână ş i n e-a în d em n at să s c r ie m

ş i n o i câ te v a că rţi d e p o v eştî, le ­g e n d e ş i is to r io a r e p en tru lu m ea s a te lo r .

A s c r ie p o v eşti e s te m ai u şo r , d e câ t a s c r ie altfel de că rţi p sn tru p o p o r, o sch iţă , un ro m an sau o n u velă, cum ar fi de pildă Popa . Tanda lu i Io n S la v ic i, N uvele în ge- j nul lu i P o p a Tanda d a că am a v ea cu su te le ş i n ’a r fi p rea m ulte. C i­tito rii s a te lo r le -a r s o r b i p e n e ră - su fla le .

A m cău tat s ă a ă s e s c ş i în lite ­ra tu rile s tră in e a s tfc l de cărţi. Am citit ca rte a lu i P e sta lo z z i : Leonard şi Ger truda, o pove& tire în c a r e se z u g ră v eşte cu ta len t s ta re a în a p o ­ia tă a s a te lo r din E lv eţia cu v reo &ută d e an i în urm ă. Am citit nu­v e la lu i S im lo n K o b ila n sch i, întttu- la tă Dumitru Stan. A şa s e num ea e ro u l p rin cip a l, un fo s t s« rg e n t- m a jo r , cart», ie ş it din arm ată , s e în to a rc e în satu l său de n a ş te re , u nd e e s te a le s în v ăţă to r.

In m ai puţin de 7 ani, a c e s t S tan , s ch im b ă cu d e s ă v â rş ire fa ţa co m u n ei su b t t >ate a s p e c te le . C am a c e la ş su b ie c t s e g ă s e ş te tratat ş i în c ă r t ic ic a nDas Goldmacherdorf“ s c r is ă de H ein rich Z sch o k k e, a l c ă r e i e ro u re a liz e a z ă a c e le a ş i m i­nuni în v ieaţa satu lu i său , c a D u­

m itru Stan. S ’ar putea c re d e că au to rii ş i-au îm prum utat su b ie c tu l ş c h ia r au toru l lu i P o p a Tanda p ere a se fi in sp ira t din a c e s te că rtice le . Fapt, ca re nu s c a d e n im ic din va­lo a re a o p e re i lu i Ion S la t ic i . P o v e s­tirea lui H. Z sch o k k e a îo s t lo c a li­zată la n o i d e Ş tefan Ne qui e s cu su b t titlul Comoara, un ad evărat r o ­m an al satu lu i părăginst ca re , d ato ­rită d ască lu lu i F lo rin , a ju n g e sat- model, ad m irat d e to ţi b o ie r ii o r a ş e ­lo r. Nu c u n o s c o altă ca rte m ai bu nă în g enu l a c e s ta .

D ar să nu uităm un lu cru . M i­nunata sch im b a re la faţă a satu lu i, prin străd u in ţa d e f ie r a u au i fru ntaş, a u nei că p e te n ii s ă te ş ti, s e p o ate în tâm pla nu num ai îm litera tu ră , c i ch ia r aev ea , în re a lita te . Am intim num ai ex em p lu l co m u n ei V lăd eni, de a ic i din ju d eţu l B ra ş o v , p e ce . re-1 cu n o a ştem din co p ilă r ie . Satul a c e s ta în ă lţa t în ch 'p u m ito r subt rap o rtu l cu ltu ral, e co n o m ic , m o ra l ş i g o sp o d ă re sc , d ato rită unui s in g u r om c a re a fo s t n o taru l Z o rea , vrem e de 30 d e an i, e s te în ad ev ăr un exem p lu tip ic . D ar d e sp re că rţile p entru p o p o r c a fa c to r d e p ro p a ­gand ă cum şi d e sp re p ro p ă ş ire sa tu lu i prin sine însuşi, a r m a i fi

1 m ulte de sp u s. Ş i le vom spune.

Să trăim ca fraţii Ide T. Geantă J

In lumea asta sunt oameni de toată mâna, fiecare după cum l-a croit

Dumnezeu. Şi mai ales cum l-a crescut familia şi şcoala.

De dorit ar fi ca toţi să se iu­bească unii pe alţii, toţi să trăiască în frăţie.

Ţ i-e mai mare dragul când vezi oameni de înţelegere şi de unire, care fug de vrajbă şi dihonie. Ţara cu ase­menea cetăţeni merge numai înainte.

Elveţia este o ţară mică cu pă­

mânt preţios, numai văi şi munţi.In acest stat trăiesc trei naţiuni

diferite : Germani, Italieni şi Francezi. Se înţeleg totuşi aşa de bine, parcă ar li fraţi, de sânge.

Ţara lor e săracă şi totuşi cetăţenii trăiesc foarte bine, şi au de toate pentrucă sunt oamen1', economi, cu­minţi şi liniştiţi.

De acolo aducem noi minunatele ceasornice şi vitele de rasă.

D acă într’o ţară cu popoare deo­sebite e pace şl frăţie, cum ar trebui să fie la noi?

Toţi câţi vorbim limba românească, toţi câţi avem aceeaşi credinţă, ace­

leaşi obiceiuri, aceleaşi cântece, acela sânge suntem fraţi.

Intr’o unire, într’o înţelegere şi o simţire trebue să ajutăm statul nestru să se aşeze în fruntea celorlalte state vecine.

Să fim chiar pildă de frăţie pen­trucă viţa noastră e o viţă nobilă. Strămoşii noştri Romanii au speriat omenirea cu puterea lor şi cu băr­băţia lor.

Altfel, am mai fi noi pe a c i? Câte valuri de foc potopitor au trecut

f peste noi 1

Continuare în pagina 3*a

Pag. 2 FOAIE PENTRU MINTE, IN\MĂ ŞI LITERATURĂ Nr. 43-1944

Pagina LiferarâCrăiasa Liniştei

de Vasile V. SassoII

Peste prinţul cel tânăr, parcă cobo­râse o vieaţă din vis. Crăiasa Dra­

gostei împrăştia mereu în sufletul său parfumul fericirii. Fiinţa sa se îmbătase în apropierea acestei făpturi cereşti, ca de un vis bun care îţi dă o ameţeală plăcută şi uitase cu totul de Crăiasa Liniştei.

Intr’una din aceste zile de vis, dar cu trei ceasuri rele, prinţul porni vesel la o vânătoare, pentru care făcuse mari pregătiri şi poftise şi pe alţi prinţi vecini.

Dela castel plecaseră aproape foţi curtenii şi nu mai rămăsese decât ala­iul domniţei, care o alinta, de câte ori pleca prinţul undeva.

Astfel — şi în această zi,— după ce porţile cele grele se închiseră, cu toată tovărăşia fetelor ce o alintau, simţi un gol mare în suflet, care creştea din clipă în clipă. Trimese fetele să se plimbe prin aleele cele tăinuite ale cas­telului, iar ea se aşeză la un geam din turnul cel înalt, de unde putea privi până departe, în zarea care se deschi­dea înainte ca un ocean fără margini.

Deodată, din împărăţia azurului, se desluşi la început numai ca o rân­dunică, apoi tot mai mare, până ce, în faţa ochilor miraţi ai domniţei se înfă­ţişă un călăreţ frumos care spinteca . văzduhul călărind pe un cal ce fugea I ca o nălucă. Venea mereu, venea drept I spre castel, de parcă ar fi avut o veste mare de adus dela marginile lumii şi în câteva clipe fu în dreptul castelului. Domniţa voi să se ascundă, dar era prea târziu. Tânărul acela tulburător de frumos, flutură vesel o năframă albă şi grăi s

— „Crăiasa Dragostei, pe tine te caut I Merg ía luptă crâncenă, dar mă întorc când va veni timpul“. După ros­tirea acestor cuvint**, se depărtă, pie­rind în zările răsăritului, tot aşa de re­pede precum şi venise.

Domniţa cea tânără rămase încă multă vreme pe gânduri la geamul din turnul cel mare, cercetând zarea care ascunsese în dosul perdelelor sale, poate, o inimă dragă.

După puţin timp sosi şi prinţul dela vânătoare, bucurat foarte, căci vânătoarea reuşise de minune. Urcă în fugă treptele de marmoră ale turnului în care se afla domniţa şi când năvăli bucurat ca un copil, în odaia ei împo­dobită ca a unei împărătesc, mare îi fu mirarea, când îşi văzu pe aleasa ini* mii destul de tristă, încât să nu se ! poată preface. !

— De ce eşti tristă crăiasa mea, , o întreabă el dulce şi îngrijorat ? 1

— Nu sunt tristă dragul meu prinţ, şopti Crăiasa Dragostei, dar am visat ceva, care n’aşi voi să se întâmple.

— Ce ai visat, întrebă iar prinţul, alintând-o cu neţărmurită dragoste?

— Lasă nu-ţi mai spun căci nu trebue să ne luăm după visuri.

Prinţul nu mai întrebă nimic, deşi nu prea înţelese multe. încetul cu în­cetul, veselia şi dragostea învioră iar bolţile cele mari ale castelului.

In nrezul unei nopţi, cineva bătu în poarta de aramă a castelului. Prin­ţul şi toţi slujitorii se treziră înspăi­mântaţi. O astfel de bătaie puternic*, nu auzise de mult în poarta bătrânului castel. Armaşul şi cu prinţul întrebară răstit printre gratiile ferestrei dinspre poartă :

— H ei! Cine îndrăsneşte să tur­bure liniştea nopţii?

— Cel căruia i- ai răpit dragostea vieţii !

— Nu ţi-am răpit-o eu, dar ce vrei străinule?

— Să mi-o iau înapoi hainule !— îndrăzneşte, dar ia seama că

zânele cele bune sunt prietenele cas­telului meu I

ä— Aşteaptă-mă în Zodia Leu­lui, în seara când se va uita soarele înapoi peste culmi ! Abia rosti aceste vorbe şi se topi în negurile nopţii.

*

In castelul din Plaiul Liniştei, ve­selia se prefăcu i în zăngănit de săbii şi scrâşnet de p lă care ascute a vâr­furile lăncilor. Feţele tuturor, parcă se pregăteau de o înmormântare. Vorba sunătoare devenise şoaptă. Oastea cas­telului era în picioare.

Prinţul şi Crăiasa Dragostei, nu mai puteau zâmbi decât ca să*şi arăte unul altuia că sunt liniştiţi.

Stelele cerului îşi urmau tainicul lor drum, iar zodia leului îşi pregătea domnia Iată că în sfârşit Steaua Leului se arătă deasupra lumii ca un împărat puternic.

— Sfârşitul în n-rul viitor. —

Toamnă la sfânăîmi bate toamna ’n geamuri cu-aripl şi cioc de corb Şi-mi bâjbâe ’n suhaturl al depărtării orb. îmi sună zloţi de-aramă în pâda din ariniştl Sihastrul dela schitul cu sfinţi străvechi şi linişti.

Toţi bacii de-altădată cu anii ce s’au frânt,Se-adun de prin coclauri şi’n scrum de ramuri cânt,Iar Vara-mi fuge ’n hăuri, de gât cu toţi pandurii Şl’n părui ud de ploaie boci Muma-Pădurii.

Ia spuza dela târlă zadarnic merg şi caut;Nu-mi mai găsesc ciobanii şi cântecul de flaut.O cioară rebegită p'un plop îşi toarce-amarul Şi’n pustnica potecă tuşeşte pădurarul.

Undeor fi Silvanii cu Ielele şi turma?Mi le a furat oar Prâslea şl ploaia le-a şters urma? Tăceri şi frig. Un trosnet ! Mi-i frică. Hei ! Ce semn e ? Mt-o fi ’ndoind gorunii voinicul Strâmbă-Lemne?

A hohotit pustiul p ’un vânăt vârf de stâncă.Un unghiu pribeag de umbre s’a ’nfipt în zarea-aââncă. închid pleoapa-mi udă şi urc priporul mic.Hei, toamnă de aramă, nu mi-ai adus nimic?

I» Sassu Ducşoara

Nr. 43 -1 9 4 4 FOAIE PENTRU MINTE, INIMĂ ŞI LITERATURĂ Pag- 3

Pentru i

D acă ai sta să priveşti d©ar în spre grabnica perindare a stăpânirilor, în spre ne­

statornicia tuturor biruinţelor pă­mânteşti, în spre întunecata răs­cruce a potrivniciilor şi — mai cu osebire — în spre neostoitul şipot al sângelui şi al tuturor durerilor veacului acestuia, dacă ai sta să judeci doar asupra ghemului nă­răvaş în care tresaltă toate închi­puitele dorinţi ale popoarelor pă­mântului, dacă ţi-ai încinge ţeasta cu fier şi fruntea ţi-ai mirui-o cu sânge, ai sta nevolnic înaintea acestei cumplite ghicitori care se cheam ă vieaţă, iar gândul ţi s’ar istovi netrebnic şi fără de rod.

Dar ia îndepărtează-te o clipă de încrâncenata cuprindere a zilei, descinge-ţi capul din strânsoarea fierului şi şterge-ţi fruntea de semnul însângerat al războiului.

Ridică-ti cugetul deasupra învârtejitelor întâmplări şi împli- neşte-ţi inima cu seninul nădej­dilor de sus.

Deacolo, din înalturi, de pe cea din urmă treaptă a altarului şi a aşteptărilor tale, alta e prive­liştea şi altul e înţelesul.

Să trăim ca frafiide T. G ean tă

Continuare din pagina l-a

Cât am suferit, atâtea veacuri de-a- rândul ! Nu e putere asta că astăzi ne găsim în fiinţă pe pământul strămoşesc ?

Mândria noastră nu e goală căci până azi am dovedit o. Dar trebue săo dovedim şi înlăuntrul casei noastre,— a statului nostru, — prin virtuţile, care se cer unui bun cetăţean : să trăim ca fraţii cei buni.

— Ea ţl-s fra te , tU'mi eşti frateIn noi doi un su f i et bate!Spune versul poetului de demult,

pe care nu trebue să-l uităm niciodată.

rii de acum şide T. M, Frăsineanu

Căci tot ceea ce ti s 'a părut a fi, pe când priveai de jos, spui- berare, ură şi zădărnicie, prin de-a câştiga, aci, preţuire nouă. Şi vei putea înţelege că nimic din ceea ce risipeşte omenirea astăzi, nu este risipă goală, că niciun gea­m ăt nu se iroseşte în pustiu, că nicio durere nu se urzeşte fără de rost şi că nicio picătură de sânge nu se pierde zadarnic.

Ci totul îşi găseşte înţeles şi rod.

Priveşte doar o clipă la umbra

Minte şi inimă, nu putere şi bog§t>e

7 1 totodată, cred, n’au fost mai multe gazete româneşti decât astăzi. E un adevărat potop de astfel de tipări­turi mai ales Ia Bucureşti. Nu mai pri­dideşti nici să le ţii sozoteala, necum să le mai citeşti.

Şi, în astfel de împrejurări, la Braşov începe să apară în haină nouăo veche revistă.

Foaia pentru minte, Inimă ei literatură, e altceva decât ceea ce se tipăreşte astăzi la noi. Ea însă aduce, un lucru vechia şl înţelept, care este mal de preţ decât toate noutăţile senza­ţionale. Ea vine să ne aducă aminte, că mai mult decât orice, avem nevoie de minte şi de inimă, aşa cum credeau bătrânii, — nu de bani, de putere, de lux şi de petreceri, cum cred cei de astăzi. Mai de preţ sunt învăţăturile bune, trecute prin minte şi prin inimă, decât toate ştirile pe care le trâmbiţă gazetele de astăzi şi decât toate zvâr­colirile pentru un traiu uşor, după care se sbate lumea de astăzi.

Doresc ca Foaia pentru minte, inimă şi literatură să reuşească a îndrepta într’o oarecare măsură răul cel mare pricinuit de presa ultimelor decenii şi să-i deprindă pe cititori cu literatura sănătoasă, care agereşte mintea şl înnobilează inima.

Nu oameni deştepţi şl bogaţi ne trebije, ci oameni luminaţi la minte şi buni la inim ă!

Când din aceştia o să avem cât mai mulţi, atunci — ferice de naţia ro­mânească.

Onisifor Ghibu

de totdeauna

anilor ce trecură. Câtă durere, câtă nimicire, câtă moarte... ! Şi pentru ce toate acestea ? Căci iată cum se schimbară vremile... !

Dacă omul ar fi o fiinţă de­săvârşită, atunci toate acestea n’ar avea, într’adevăr, niciun rost. Dar în sbaterea noastră de fiinţe în­setate de dreptate şi de adevăr, durerile toate îşi găsesc preţuire.

Peste ruinele aşezărilor de- acum, va creşte, şi mai puternică, munca. Iar peste ruinile din lăun- trul nostru, peste arşiţa şi peste istovul nostru sufletesc, va creşte, şi mai vie, credinţa.

Şi toate pricinile amarului nostru de acum, vor ajunge puteri ale zidirii celei noi.

L a sfârşitul spulberărilor şi al însângerării, aşteaptă munca şi întoarcerea la Dumnezeu.

Intru aşteptările acestea, vom înţelege că nimic din ceea ce risi­peşte astăzi omenirea nu este risipă goală, că niciun geam ăt, nicio durere nu se iroseşte în pustiu şi că nicio picătură de sânge nu se pierde fără rost, în orice parte şi subt orice credinţă s ’ar Fi fost pierdut.

Furnicile se Infeleg prin miros

Un profesor care se ocupă cu lumea furnicilor a descoperit că furni­

cile se înţeleg între ele prin anumite gesturi şi mişcări din nas şi din lăbuţe.

Prin această limbă mută îşi dau una alteia câte o poruncă Ia lucru. Dacă de pildă vrea ca tovarăşa să meargă mai repede, o loveşte cu an­tena (botul). Dacă e ameninţată de o primejdie, furnica varsă pe dinapoi o zeamă otrăvitoare care are un miros greu.

Tot după miros cunosc ele dacăo furnică aoarţine altei colonii’ sau altui muşuroiu.

E R A T AIn articolul „A venit toamna" din

nrul trecut (p. 1— 3) al »Foii“ cuvântul »osânda“ se va ceti pretutindeni no* rânda• (lumii).

Nr. 59—1944 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Pftgisfe 3

I de Pr. N. Bârsan

Suntem în miez de toamnă.Soarele bucuriei luceşte tot mai

puţin pe bolta întunecată a sufletelor. Inima tremură. De departe, în vânt de seară, se desprinde glas cernit.

Maiorul Gh. Barbu a intrat în îm­părăţia legendei..

Miruit cu podoaba faptelor mari, a luat cu asalt împărăţia ideală în care intră toţi aleşii vremurilor şi ai nea^ mului.

Ostaşul modest, răsărit din pă­mântul neamului în Dârstele-Braşovului, printr’o opintire plină de admiraţie a apus în cerul Patriei.

Dacă îndrăznim să ridicăm văiul ce acopere marile lui isprăvi, nu putem face altceva de cât să lăudăm credinţa care l-a făcut să depăşească vieaţa obişnuită.

Serviciile lui generoase pe câmpul de bătaie, în răsărit şi apus, l i dus într’o lume sfântă, ai cărei cetăţeni nu pot fi oricare dintre noi.

Maiorul Gh. Bsrbu este numele unuia dintre aceşti bravi ai Iumei sfinte, care cu sângele şi jertfa vieţii lui a aşezat o cărămidă sănătoasă Ja temelia fericirii zilelor de mâne.

V ieeîa lui tânără, de 38 ani,, a pus-o ca pe un diamant la funda nen- tul {ării mari, ţară cu nume de Ro* mânia.

Ofiţer de elită al Reg. 41 art. B ra­şov a cutreerat întinsul dinspre soare răsare, pentru ca la 23 Aug. a. c. să se ceară voluntar pe frontul din Ardeal, cu Reg. 3 art. mot a, pentru a dărâma pe vecie barierele aşezate de un duş­man milenar.

Ziua de 11 Oct. a. c. îl găseşte pe Dealul Feleacului în luptă grea cu inamicul, unde cade lovit, pentru ca în urma rănilor să închidă ochii la 30 al aceleiaşi luni în ciinica din Sibiu.

Coroana României, Steaua Româ­niei şi alte dinstincţii i au Împodobit pieptul de vrednic ostaş.

Azi, el odihneşte în biserica copi­lăriei lui, înaintea altarului unde venea să se închine mereu.

Trupul lui e piatră de temelie a tării, mormântul lui e altar în faţa că­ruia se înnoesc juruinţele şi credinţa în idealul pentru care el s’a jertfit.

Luminaţi de această credinţă vie îi aducem prinos de pioasă recunoş­tinţă.

înaintea crucii lui jură azi un neam întreg credinţă Regelui şi Ţârii!

Slavă eroilor morţi pentru între­girea Neamului şi apărarea Patriei.

Gazeta TransiisanloiE susţinută de abonaţii eL Asociaţiunea „Astra“ Braşot îm plineşte tot ce nu se ajunge, Se gândeşte cineva la asta 7

Despre forma sufletului nostruVI

A cunoaşte sufletul uman, atât de neglijat prin interesul hipertrofiat pe care omenirea l-a manifestat în ten­dinţa unilaterală a realizării unei vieţi fizice cât mai comode, va însemna a recunoaşte prin tabloul nou al sufletes­cului omului, noua vieată care va tre­bui creată, vieată la care cu siguranţă omul se va adapta cu mai multă uşu­rinţă, nefiind pus în situaţia de a su­porta consecinţele conflictelor, care se nasc odată cu procesul adaptiv. Se resimte astfel din ce în ce mai mult, iipsa adevăraţilor cunoscători ai sufle­tului omului, pe lângă o necesitate de existentă a unor buni exploatatori ai acestuia.

Atunci când vorbim despie trupul şi sufletul omului, problema* aceasta trebue privită subt două aspecte : rela- ţiunile dintre bi o ti pul şi psihicul normal (ceea ce vom face in rândurile ce ur­mează) şi relaţiuniie dintre fizic şi boală ale psihicului.

Putem spune că ne vom înşela rareori, dacă, privind constituţia unui individ, ne vom gândi Ia temperamen­tul şi caracterul care trebue să cores­pundă tipului respectiv. Pe drept cu­vânt, marele Kretshmer, spunea : „Ie vi­sage est la carte de visite de la con­stitution ent ère“.

Temperamentele a fost clasificate îa clclotde şi schizoide şi desemnăm subt numele de cicloizi şi schizoizi per­sonalităţi anormale, oscilând la limita dintre boală şi sănătate şi prezentând într’un grad atenuat s’mptomele psiho­logice fundamentale ale psihozelor cir­culare şi schizofrenice. Să ne explicăm.

La cei doi poli ai diferenţelor tem­peramentale dintre oameni, stau doi tip i: cel cicloid, căruia îi aparţin oa­menii naturali, sinceri, cu care stabilim repede o legătură. Sunt oamenii care se aprind şi se sting repede. Disimu­larea şi intriga le sunt necunoscute. Nervozitatea nu constitue un caracter de al lor. Ei au o vieaţă sentimentală uşor abordabilă şi un temperament san­guin. Acest temperament oscilează în­tre veselie şi tristeţe, sentimente care la el se alternează foarte uşor. Cicloizii sunt oameni buni şi gata oricând să se sacrifice pentru semenii lor. Ei simt

de Dr. Emil I. Bologa

nevoia de a face confidenţe, de a râde şi de a plânge. Cea mai mică emoţie îşi găseşte ecou într’ânşii. Ştiu să se adapteze mediului şi să vibreze la uni­son cu el. Se adaptează repede la si' tuaţii noi, fiind oamenii mediului şi ai momentului. Sunt foarte ataşablll, de­venind prietenii primului venit. Le pla­ce să guste din tot ce le poate oferi vieaţa mai bun. Ei nu sunt logicieni rigizi, oameni cu sisteme preconcepute sau amatori de scheme. Mimica şi ges­turile lor sunt suple, repezi şi se himbă- toare, exteriorizând sincer întotdeauna situaţia sufletească în care se găsesc. Afectivitatea lor este situată la supra­faţă.

Al doilea tip este sch’zoidul. Pen­tru a-1 defini, ar fi suficient sä spunem că el reprezintă contrariul celui de­scris mai sus. El este nesociabil, liniş­tit, grav, nervos, bi sar, taciturn, timid, sensibil, agitat (fără a se arăta), prieten el naturii şi cărţilor, doci), viteaz, bes­tial. Oameni închişi în a căror fiinţă pătrundem cu mare greutate şi numai dacă am găsit cheia potrivită. Atitudi­nea schizoidului fată de oameni este comparată de Kretschmer cu »un curcu­beu în care colorile principale sunt re­prezentate de către timiditate, ironie, brutalitate şi plictiseală“. Schizoidul Robespierre este un prototip al acestui

I fel de oameni. Aceşti oameni au o ati­tudine de apărare fată de lumea exte­rioară, fată de care se refugiază în cărt', natură sau în interiorul lor (de aceea sunt numiţi şi introvertiţi, con­trar cicloizilor, ale căror manifestatiuni şi tendinţe mergând în afară îi numim extravertiţi) In concluzie, Ia schizoid domină antiteza brutală dintre eu şi lumea exterioară. Ei găsesc pe cicloizi vulgari.

Dar în gama lungă a feluritelor forme de nebunie, stau ca extreme două forme care reprezintă o accentuare, o exagerare a celor doi tipi temperamen­tali descrişi. Este vorba despre circu­lari (nebunia circulară sau maniaco- depresivă), şi» despre schizofreni. Ci- cloidul dacă înnebuneşte, va face o for­mă circulară, în timp ce schizoidul va trece într’o schizofrenie.

Sunt noţiuni absolut necesare pen­tru a înţelege rândurile ce vor urma.

Premlliiareîntregul tineret premilitar de

origină etnică germană şi maghiară de pe raza Municipiului Braşov, este obligat a se prezenta cât mai neîntârziat la sediul Inspectoratu­lui P. P. Municipal Braşov, la Po­ligonul de Tragere de subt Tâmpa.

Epistola dulcelui meu răposatu am icu16) ce ni comunicarăţi, Vi-o re- trămitu cu cuvenita pietate.

Multu ne-aţi deobliga, pentrucă ni-aţi uşura o afacere ce ni costă multu timpu, dacă toţi articlii17) cu cari ne onoraţi, ni(-i-)-aţi scrie numai pe jumă­tate de margine, prin care metedu se evită încurcarea şi pentru culegătoriu; mai departe, dacă anume citatele ni le» aţi face cât mai corecte.

Astfeliu în articlulu18) de faţă, partea II, se citează unu nou alu Bu­covinei19), ce nu putemu să descifrămu, dacă este 12 sau 15 sau 1 8 ? Este în nota în carea se reproducu în limba germană cuvintele lui O con el20). In

16) Şi foarte elocvent e faptul că pentru Vincenţiu Babeş, Alecu Hurmuzachi e dulcele lui amic, a cărui scrisoare, retrimisâ „cu cuve­nita pietate“, se află, poate, până asîăzi între celelalte din Muzeul-Porumbescu.

17) == artico Iele!18) = articolul.19) Eminentul ziar-revistă (1848— 1859) al

fraţilor Hurmuzachi.20) = Daniel O’Connell (1 7 7 5 -1 8 4 7 ) , ma­

rele Irlandez...?

aceasţ|*privintă facu rugarea ca măcar p rin trv carte de corespundinţă21) să ni spuneji îndată acelu n-ru din «Buco­vina*, Credemu că va putea sosi încă Ia timpu.

Banii, 2 fi., pe seama culegători- loru îi vom da Ia destinaţiune.

Din Cernăuţi mi-a scrisu despre constituanta bisericească teologulu Tu­dós D obău-2), carele se pare a fi din părţile Sucevei, căci de curându ni scrie din Dorohoiu despre Gimnaziul Sucevei, ce însă nu ajunserămu a pu­blica pân’acuma. Scrie binişoru, dar prea lungu23) şi apoi cu ortografia în­treagă fonetică, care ne face mulţii lucru.

Cu toată stima şi am oarea24)

Alu D-Voastre V» B ab eşu

21) Pumnulism; = corespondenţă.22) Nume nu prea descifrabil.23) Ştim sigur, că Alecu Hurmuzachi era

in stare să tresară şi de prolixitatea stilistică a cuiva....

24) Pumnulism!

Anchete sanitare

Ajutorarea gravidelor prin serviciile prenatale

Ministerul Sănătăţii dorind să vi­nă în ajutorul gravidelor, mai ales a celor lipsite de mijloace materiale, asi- gurându-le sarcina şi dându-le condiţii prielnice pentru naştere — în spitale, a înfiinţat servicii prenatale.

Prin aceste servicii de mare în­semnătate naţională şi socială se vor putea afla eventualele boale de care suferă gravida pu<ându*se lua din bunăvreme măsurile necesare pentru asigurarea vieţii fătului.

Insp. Gen. San. Sibiu a însărcinat pe d-l Dr. Dionlsle Stanca, medicul primar, — director al spitalului de Stat din Orăştie, — fost timp de 21 ani medic primar, director al spitalului de femei din Cluj, cu organizarea şi coor­donarea serviciilor de consultaţiuni prenatale pe lângă Spitalele M inist Să­nătăţii, Dispensarele rurale şi urbane şi Circumscripţiile medicale orăşeneşti şi rurale în judeţul Hunedoara.

Astfel, Ia Spitalul de Stat Orăştie, cu medicii primari specialişti ; Dr. D. Stanca mamoş şi Dr. Eugen Nicoară, chirurg, a şi luat fiinţă şi activează in­tens acest serviciu, unde se primesc în orice zi gravidele pentru consultaţiuni şi pentru naşteri.

Dr. Eug. Muntea nu- Mărgineanu

Sincronismeprovidenţiale

Un profesor francez, — care ne iubeşte sincer, fiindcă ne cunoaşte bine, d l Henri Jacquier, — mulţumind unui tânăr ardelean pentru cuvintele sale de caldă afecţiune la adresa Franţei, con­stată un paralelism providenţial între destinele din ultima vreme a ţării sale de baştină şi cele ale Ţării Româneşti.

De 21 de ani trăieşte acest prie­ten al nostru în Ardeal. Şi după cum dânsul şi colegii săi Francezi nu s’a simţit niciodată în tară străină pe me­leagurile româneşti, tot aşa ne aduce mărturia vibrantă că, începând cu Co­dru- Drăguşanu şi Ardelenii noştri s ’a simţit mereu la ei acasă în Franţa.

Un ţăran cu bun simţ spusese odată o vorbă plină de înţelepciune: „Eu nu mă pricep la politică şi nu cârtesc împotriva tocmelilor ce le fac condu­cătorii noştri. Ştiu însă una şi bunăi Omenia cere oricărui popor să fie re­cunoscător binefăcătorilor săi. Care ait popor ne-a ajutat oare mai mult să ne făurim România* Mare decât poporul francez ?!“.

Prăbuşirea Franţei atrase după sine şi desmembrarea României. Ridi­carea din umilinţă a surorii noastre mai mari ne* a servit de bună seamă şi nouă de îndemn pentru orientarea sal­vatoare a politicei româneşti. Şi nu e simplă coincidentă — constată profeso­rul Henri Jacquier în răspunsul său pu­blicat în ziarul .Naţiunea Română“ că eliberarea Ardealului de Nord coincide cu recunoaşterea guvernului de Gaulle.

Subliniem cu satisfacţie aceste „sincronisme providenţiale“. Reţinem în deosebi mărturisirea că „Franţa este neînchipuit de diversă“. Pe lângă im a­ginea Franţei agreabile ce se desprinde din dulceaţa climatului şi a moravuri­lor — care va rămâne deapururi „cea mai atingătoare faţă“ pentru străini — mai există şi „o figură severă“ a su­rorii noastre din Occident. Prietenul nostru este convins că tocmai această figură e menită să-şl exercite cea mai mare atracţie asupra Ardealului. Deşi aparenţele exterioare ne prezintă Franţa „subt aparenţe... câteodată mai frivole“, o examinare mai atentă a spiritului şi sufletului francez va avea darul să a- tragă şi mai mult pe Ardeleni, care vor regăsi în ea, propriile lor virtuţi „de profunzime şi de gravitate*.

Iată o mărturisire care trebue să ne dea de gândit şi mai ales să con­tribue la ştergerea unor prejudecăţi, de care suferă încă mai ales generaţiile mai în vârstă dela noi.

Franţa cea veritabilă nu mai e Franţa cea dulce şi uşuratică, acredi­tată Ia noi de un Costache Conachi, care-i descifrase fizionomia între altele în „frivolitate şi în spulberul ideilor“. Ar fi de dorit ca tot mai mulţi tineri Români din provincia noastră să-şi în­drepte paşii spre ţara generoasă din apusul Europei, de unde au răsărit şi continuă să răsară atâtea raze de lu­mină şi atâta îndemn de libertate.

Virtuţile ardelene n’ar avea decât de câştigat, in profunzime şi gravitate, prin acest contact nemijlocit cu faţa severă şi profund serioasă a Franţei.

I. Gh.

Curs de limba rusă; seria IILuni, 6 Noemvrie a. c. ora 5 d. p.

în sala festivă a Camerei de Comerţ şi Industrie din Braşov, s’a redeschis cursul de limba rusă seria ll-a pentru începă­tori şi înaintaţi.

Cursul va fi predat ziinic două cesuri şi la ore convenabile amatorilor pentru învăţarea limbii wruse, foarte ne­cesară, în timpul cel mai scurt posibil.

Pentru sinistraţi, orfani, invalizi, fii de muncitori şi ucenici, gratuit !

Informaţii la d-l prof. Covalschi T. în sala specificată.

\

F*á- 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 59— 1944

Epurafie socială

de Dr.Valeriu Siinghe— Continuare din pag. l-a —

Cei care ne-am născut Ro­mâni din moşi-strămoşi, am moş­tenit în sânge instinctul de con­servare naţionala, sentimentul iu­birii faţă de tot ceea ce-i româ­nesc şi tendinţe refractare fată de tot ceea ce-i potrivnic neamului nostru. Cu aceste calităţi ne naştem, şi cu ele murim. Ele ne dictează de-a-lungul întregei vieţi conduita noastră, în toate împrejurările, fie în politică, fie în exerciţiul profe­siunii, fie în orice altă manifestare socială a noastră. Românii a căror vieată este în contradicţie cu a- ceste comandamente superioare ale sângelui românesc, — avem şi din aceştia — nu merită să facă parte din marea familie a neamului. Ei se elimină prin acţiunile lor antiro- mâneşti, ca trădători de neam. Acestora li-i rezervat verdictul: „Cine-o îndrăgi străinii, mânca-i-ar inima cânii“.

Englezul are o vorbă cuminte care pe româneşte spune: „Omul potrivit, la locul potrivit“. Numai aşa mecanismul vieţii sociale va putea funcţiona regulat şi cu ran ­dament, dacă fiecare va fi pus Ia locul lui. Nenorocirea-i că intervin ambiţioşii, înfipţii, cei care dau din coate ca să li se facă loc, cei lip­siţi de suportul pregătirii lor inte­lectuale şi profesionale, care prin mijloace şi pe căi inavuabile reu­şesc să se aciueze în situaţii ne­meritate, turburând ritmul regulat al vieţii, întocmai ca cel fără bilet în sala de spectacole care se aşează pe locul celui cu bilet. Şi aceştia fac parte din uscăturile noastre.

Nu putini sunt apoi aceia care, din umbră, critică şi sabotează, dacă pot, ideile şi iniţiativele de valoare ale altora, deşi în vieata lor, cei care critică, n’au fost c a ­pabili nici de cea mai neînsemnată operă constructivă. Aceştia sunt „marii reformatori“ din cafenele, de pe trotoare, de prin colturi de stradă şi de prin toate locurile unde se fură timpul scump al luiDumnezeu. Bârfeala lor este fructul unui jos­nic sentiment de invidie, dictat de conştiinţa submediocrităţii lor.

Pădurea de uscături a vieţii

Cuvânt adresat Reg. 82 Infanterie la reîntoarcerea în garniz. Tg.-Mureş

de Ion BozdogDomnilor Comandanţi,Suntem copleşiţi de povara bucu­

riei şi a durerii totodată, în clipele so° lemne când vă întoarceţi la vatră — de* acum pe veşnicie a noastră — cei mai mândrf şi cei mai vrednici fii ai acestor meleaguri.

In inimile noastre se sbate cu a- ceeaşi intensitate durerea pentru cei ce nu se mai întorc în carne şi oase, ci numai ca moaşte sfinte înmormân­tate în cutele drapelului sdrenţuit şi ciuruit de gloanţe pentru mântuirea noastră a celor ce îi aşteptăm şi pe ei cu aceeaşi nerăbdare ca şi pe cei în­torşi cu vieaţă, vlăguiţi de grelele în­cercări ale războiului sfânt pe care l-aţi câştigat spre gloria neamului şi fericirea urmaşilor.

De aceea, permiteţi*mi ca prinosul cel dintâi al recunoştinţei noastre să li I atribuim lor, martirilor eroi ai elibe­rării, martirilor acoperiţi de glorie pe câmpul de onoare, din al căror sânge a răsărit şi a rodit reîntregirea strămo­şeştilor noastre hotare drepte. Ia nu­mărul de 65.000 morţi şi răni ţi pentru întregirea Ardealului numărăm cu mân­drie şi pe ai noştri.

Acelaşi omagiu şi vie recunoş­tinţă o aducem şi glorioşilor fii ai Ar­matei aliate ale căror moaşte sunt semănate pe întregul pământ al ţării noastre scumpe, drept chezăşie a unei lupte frăţeşti împotriva duşmani­lor noştri de veacuri din acest războiu şi de totdeauna.

Memoria celor căzuţi pentru li­berarea şi integritatea pământului ro­mânesc o vom cinsti şi o vom hărăzi urmaşilor noştri ca primă îndatorire, atâta timp cât va bate o inimă româ­nească pe aceste meleaguri.

Ştim că eroii nu sunt morţi, ci vii; ei vii vor fi în veacuri în cartea sfântă şi în inima neamului.

Prin faţa noastră, când vă vedem feţi frumoşi ai visurilor noastre înfrigu­rate de patru ani, prin contrast trece şi tabloul sumbru de sfjgiitor al umili­rii din Septemvrie 1940, când am înge- nunchiat în faţa regimentelor 82, 40 şi 39 ce-şi târau trupurile şi armele ne­putincioase spre a face Ioc gălăgioasei întrări, plină de ceremonii şi desfrân, unei armate, care în drumul său a co­

mis acte de cruzimi şi vărsări de sânge faţă de populaţia paşnică şi nearmată rămasă la rosturile sale istorice.

Noi v’am urmărit în fiecare clipă, cu groază, atunci când din poruncă v’aţi îndepărtat de noi şi aţi sângerat pentru ambiţiile nebune şi din porunca unui rătăcit, lăsând pe cei mai buni vic­time nevinovate ale unei himere impe­rialiste, dar ştim că chiar şi aceia şi-au jertfit trupul în dogoarea dragostei şi au murit întorşi cu faţa spre pământul Transilvaniei.

V’am urmărit cu mândrie sfârşită de dureri atunci când aţi stropit fie­care brazdă cu sângele glorios al re­gimentului vostru, dela Mureş şi până la Crişuri.

Vă reîntoarceţi triumfal. Noi sun­tem mici, puţini şi sdrenţu'ţi, dar pre­zenţa voastră este buciumul ce ordonă adunarea şi alinierea pe frontul recon­strucţiei ţării. Ne aduceţi toată mân­gâierea, toată siguranţa muncii rodnice pe care o vom închina în întregime bi­nelui şi înălţării Patriei.

De odată cu voi simţim prezenţa aci în mijlocul nostru a căpeteniei voastre şi a ţării întregi, a tânărului şi înţeleptului nostru Rege Mihai I, reîn- tregitorul de neam şi ţară, căruia îi dorim stăpânire glorioasă întru îndelun- gare de zile spre fericirea neamului care se închină cu toată căldura inimii recunoscătoare.

Dorim prosperitate şi biruinţă de­plină oştirii noastre ce încă este în­cleştată în luptă grea de sfărâmare a duşmanului.

Ca prefect al acestui greu încercat colţ românesc şi ca unul ce am pre­făcut timpul surghiunului în armă pentru apărarea drepturilor neamului alături şi în numele miilor de izgoniţi de pe aceste plaiuri, care am muncit tot tim­pul cu ferma credinţă a învierii noastre, vă aduc omagiul populaţiei româneşti a întregului judeţ şi a oropsiţilor care se reîntorc la vetrele reci şi înstrăinate dar din nou luminate şi încălzite de vigoarea şi hotărîrea noastră bărbă­tească şi cinstit românească. Vă zic din toată inim a:

Bine aţi venit în casa părinţilor noştri, în casa voastră !

Cărţi fl RevisteS tră m o şii R o m ân ilo r M aced o n en i

— Prof. N. P. Vaidomir —

Orăştie 24 X. Subt acest titlu a scos în tipografia din Mediaş, o bro­şură, cunoscutul scriitor şi gazetar, Pro-

( fesor N. P. Vaidomir, din Mediaş, format noastre v in e s ’o în g ro aşe ap oi m a re le I octav, conţinând 38 pagini, cu câteva co rteg iu de d efic ien ţi so c ia li în ! fotografii de Români Macedoneni şi hSrţifrunte cu : excrocii, hoţii, jefuitorii avutului public, sperţarii, gheşef­tarii, mincinoşii, calomniatorii, abu­zivii, cei lipsiţi de simţul onoa- rei etc.

Tuturor, celor înşiraţi până acum societatea trebue să le în­tocm ească respectivele caziere, de care va trebui să se ţină seamă în opera de epuraţie socială ce nu mai poate suferi întârziere. Se vor­beşte atâta de legea epuraţiei apa­ratului de stat şi a întreprinderilor particulare. A ceastă epuraţie însă nu va fi completă fără o severă epuraţie socială.

Am fost prea indiferenţi, prea indulgenţi faţă de toţi aceia, mari şi mici, care s’au abătut dela legile fireşti ale neamului şi din a căror vină ne-am trezit cu tragicul eve­nimentelor din 1940. A fost prea puternică şi dureroasă lovitura de grinda Iui 1940, pentru ca să mai

cu teritoriile locuite de aceşti fraţi în­depărtaţi. Este o carte documentat

scrisă, interesând deopotrivă pe toţi bunii Români.

Cartea costă 150 lei şi se poate procura dela autor.

D etunata. 1944. Nr. 26. (Oct. 29) cere, printre altele, urgente măsuri din partea celor în drept, pentru a se îm­puţina lipsurile de tot felul şi a se puneo stavilă scumpetei. Astfel, alimentele au atins preţuri foarte mari, în timp ce populaţia e destul de săracă.

putem admite repetarea greşelilor | rită de lichelism, o v ie a ţă ^ idin trecut. Dacă individul, în lipsa unui autocontrol, nu*şi poate cân­tări acţiunile şi greşelile Ini şi nu ştie să tragă consecinţele, opinia publică sănătoasă şi curajoasă tre­bue să-l desmetecească şi să-l sanc­ţioneze fără cruţare. Numai ştiind că există o opinie publică trează şi severă, cei tentaţi să greşească, se vor opri la timp din drumul satanei.

Pe cei care nu se pot încadra în legile sănătoase ale moralei so­ciale, societatea trebue să-i elimine, întocmai cum organismul omului printr’un reflex de apărare elimină corpurile străine.

Neamul românesc are azi ne­voie mai mult ca oricând de o vieaţă sănătoasă, fără uscături, fe-

careomenia, onestitatea, curajul civic şi dragostea de neam să aibă sin­gurele acces.

Azi, când partidele politice, după o lungă tăcere, şi-au reluat activitatea, Românii nu trebue să uite, că pe deasupra credinţelor de partid trebue să vegheze soli­daritatea românească, singura forţă nedesminţită şi biruitoare a nea­mului. Evenimentele dela 23 Au­gust «au fost o dovadă în plus.

Trupul plin de răni încă sân­gerânde ale patriei noastre are ne­voie de leacul tămăduitor al unei lungi epoci constructive de linişte, de pace, pe care numai poporul românesc conştient şi patriotic i-1 poate oferi.

Ne-au sosii eliberatorii

Ziua de 30 Octomvrie pentru Tg. Mureş rămâne istorică. S ’au reîntors la casa lor flăcăii Reg. 82, regimentul de casă, plecat în împrejurări atât de umilitoare în toamna anului 1940.

S ’au reîntors după un marş trium­fal, dar plin de grele pierderi în lupta de eliberare a ţinutului Mureşului.

Populaţia românească a oraşului şi jurului le a aşternut drumul cu flori şi lacrimi.

Au răsărit ca din pământ multe sute de costume, dosite patru ani şi au redat veselia pieţei încleştate patru ani în ură şi răutate faţă de tot ce era românesc.

Inimile au svâcnit puternic, şi­roaiele lacrimilor de bucurie au spălat suferinţele celor 4 ani. Fiecare Român se simte mai tare, mai puternic subt scutul armatei eliberatoare.

Intrarea în oraşLa orele 11, în frunte gu muzica

Regimentului, soseşte comandantul mân­dru şt inîră pe poarta triumfală ridi­cată din brad şi flori.

Primarul oraşului, d-I Dr. PetÈ Musca, salută călduros pe colonelul Po* pescu, comandantul regimentului, iar grupul de fete îl acopere cu flori.

La serviciul religios, oficiat de 6 preoţi, participă un numeros public cum n’a mai văzut oraşul din Mai 1940.

Pe estrada acoperită de flori iau parte şefii militari şi civili în frunte cu înaltul Comisar al Ardealului, Dr. Ionel Pop, d-l general Beldlceanu, comandan­tul grupului ce a intrat şi eliberat ora­şul Tg. Mureş în 28 Sept. a. c., căpitanul Koroskanco, comandantul sovietic al garnizoanei, prefectul judeţului /. Boz- dog, primarul Dr. P. Musca, protopopul Iostf Pop, lt. colonelul Cichlndei, coman­dantul garnizoanei ctc.

După cuvântul de bun venit al bisericilor, d-l ministru /. Pop a rostit un vibrant discurs, preamărind vitejia trupelor eliberatoare sovleto-române şi arătând importanţa reparaţiei istorice săvârşită pentru veşnicie în soarta neamului nostru. — Salutului prefectu­lui, primarului şi garnizoanei a răs­puns ostăşeşte d-l col. Popescu, asigu­rând populaţia de scutul şi spiritul de dreptate al ostaşilor care au încă o mi­siune grea de împlinit.

După solemnitate a urmat defila­rea armatei în uralele entuziaste ale mulţimii care, vrăjită de împlinirea v i­sului, nu putea să se urnească din loc.

B.

Parastas pentru martirii ardeleni

In ziua de Sf. Dumitru a avut loc Ia biserica ortodoxă din str. Bradului, Bucureşti, un serviciu religios întru po­menirea de veci a preoţilor Gheorghe Negoescu, Ioan Coman din Buzăul ar­delean, Iosif Popoviciu din Sf. Gheorghe, Coman Baca din Poplaca Sibiu şi a în­văţătorilor David Pop din Hărman şi Romul Cristolovean din Râşnov, con­damnaţi prin fioroasa sentinţă No. 486 din 5 Martie 1917, răposaţi în urma chinurilor îndurate în temniţele Clujului şi Orăzii dela 22 Oetomvrie 1915—25 1918. La parastas a asistat un public numeros. S’a remarcat prezenţa d-lor Pompiliu Dan şi Romulus Popescu, foşti tovarăşi de martiraj ai răposaţilor po­meniţi. Păr. protopop iconom-stavrofor Silvestru Vatrici a vot bit despre marti­rajul Românilor ardeleni în timpul stă­pânirii maghiare.

Bucureşti, 27 Oct. 1944.

P om p iliu Dan, insp. şcol. pens.

Nr. 5 9 -1 9 4 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I PaglM ft

i*; .Y ,.'c .T ^ 'T , ' $• •'*'f

Aspecte polli iceConstituirea noului guvern

Vie ata noastră politică a cu­noscut în ulümiie săptămâni un sbucium care a culminat cu mani­festaţii de stradă destui de sgo* motoase. Presă a subliniat impor­tanţa constituirii unui guvern po­litic care să cuprindă elemente din cele patru partide democratice.

Noul guvern a fost constituit. Preşedinţia o are tot d-l general Sănătescu . Numărul ministerelor şi a subsecretariatelor de stat a fost | mărit datorită dorinţei ca munca să fie divizată şi pentru a se putea răspunde numeroaselor probleme a căror complexitate implică o răspundere deosebită. Se speră că actualele împrejurări vor impune oamenilor noştri politici un echi­libru satisfăcător al opiniilor^ şi tendinţelor politice ale fiecărei grupări, pentru ca in felul acesta guvernul să poată rezolva grelele probleme ale zilelor de acum. Sunt îndatoriri care nu scapă nici- unui Român conştient şi cărora trebui sa ne supunem aşa precum ţara şi-a luat angajamentul. Totul depinde de noi şi felul cum vom răspunde acelor îndaroriri ce se cer îndeplinite de o echipă minis­terială bine închegată. In primul rând trebue sä îndeplinim cu punctualitate dispoziţiunile cu­prinse în convenţia de armistiţiu, condiţii care ne-au fost reamintite de documentul înaintat de vice­preşedintele Comisiei aliate de control, d l general locotenent V. Vinogradov, preşedintelui nostru de Consiliu de miniştri.

Deviza întregului neam tre­bue să fie una singură : cumin­ţenie şi muncă, muncă stăruitoare pentru alungarea crizei care ne ameninţă, Apelurile făcute de ac­tualii conducători să fie primite cu toată seriozitatea şi de orăşeni, şi de ţărani, şi de profesorul dela catedră şi de muncitorul din uzină. Este în joc fiinţa Statului. Este vremea ca ura să se topească, iar în locul ei să crească dragostea aducătoare de unire şi de înţele­gere reciprocă.

D-l Roosevelt a fost ales din nou preşedinte al Sta­

telor Uunite

Actul care a preocopat cercurile politice a fost alegerea preşedintelui Statelor Unite. Alegerile de preşedinte s ’au efectuat în ziua de 7 Noemvrie. Cu toate că Statele Unite sunt în răz- boiu, totuşi, voturile au fost date şi de ostaşii care lupiă pe diferite fronturi.

D l Roosevelt a fost reales pentru a 4-a oară. D sa a întrunit majorităţi în state le : Chicago, Indiana, California. 'Contra candidatul d-lui Roosevelt, d-l D ew ey a întrunit majoritatea voturilor în Mildwest, iar egalitatea în New-York şi în statele de sud.

Imediat după cunoaşterea pri­melor rezultate, d-l Dtwty, a rostit la

r^dio o alocaţiune prin care a felicitat pe d-l Roosevelt pentru succesul ob­ţinut, la care preşedintele ales pentru a 4-a oară a răspuns printr’o telegramă.

Aniversarea revoluţiei ruse

La ce-a de a 27-a aniversare. In toate oraşele din ţară au fost organizate manifestaţii cu prilejul cărora vorbitorii au arătat impor­tanţa pe care a avut-o revoluţia din 1917 pentru toate popoarele Uniunei Sovietice.

România a rupt relaţiuniie diplomatice cu Japonia

Faptul a fost comunicat re­prezentantului Japoniei la Bum • cureşti. La rândul său guvernul japonez a comunicat, printr’o emi­siune la radio , că a rupt relapu- nile diplomatice cu tara noastră.

Gestul României a fost urmat şi de Bulgaria.

Atitudinea Spanieia fost precizată de generalul Franco. Conducătorul statului spa­niol a dat un interview în care a declarat că „ţările neutre cer să aibă un cuvânt de spus la stabi­lirea păcii“.

El a subliniat că Spania este o adeptă a democraţiei şi că cele mai pure idealuri creştine stau la baza regimului dela conducere.

Generalul Franco a negat că Spania ar fi o ţară fascistă sau nazistă, ori că ar fi aliată cu pu- riie Axei.

împotriva acestei precizări s’a ridicai lordul Vansiitart, şeful şcolii britanice ce se opune ideii de „pace blândă“ pentru Germa­nia. El a spus că cererea gene­ralului Franco de a se acorda Spaniei un scaun 1a masa confe­rinţei de pace este „complet fan­tastică“.

Şi lordul Vansittart a adăugat în legătură cu afirmaţia genera­lului Franco că nu are înrudiri ideologice cu Germania : „ Oar ce este cu pactul antikomintern ? în legătură cu posibilitatea unui scaun la conferenţa de pace s ’a şi dat un răspuns în Parlamentul bri­tanic. La masa conferenfei de pace nu va fi loc nici chiar ventru neutri. S m t sigur că această ho- tărîre este în mod evident dreaptă

Un apel al Crucii Roşii Filiala Braşov

In scopul măririi fondului de aju­torare a răniţilor din spitalele oraşului Braşov, s’a organizat ua mare recital de gală în sala „Astra“, în ziua de 25 Noemvrie 1944, ora 11 cu concursul Domnului Dimitrie M. Puricescu, prim tenor al Operei Române şi a altor ar­tişti proeminenţi ai scenei noastre li­rice. Publicul din oraş este stăruitor rugat să participe la acest concert.

Biletele se vor plasa prin dele­gaţii noştri la domiciliu.

de Marâare Maieescu

şi dacă ar fi vreo oarecare în­doială în această privinţă, unii dintre noi, printre care şi eu în­sumi, vom face un foarte puternic protest “.

Situaţia pe fronturile de luptă

In timp ce vieaţa politică se scurge pe un făgaş din care obstaco­lele sunt înlăturate, armatele aliate duc războiul tot mai departe în centrul Europei. Sunt cucerite rând pe rând oraşe şi ţări la Vest, la Sud şi la Ră sărit. Unui dintre cele mai arogante popoare, Maghiarii, cunoaşte umilinţa unei înfrângeri care nu«i va mai da putinţa să ridice sabia împotriva veci ni lor. Românii, cei dintâi au sărbătorit eliberarea pământului lor. Acum tru­pele noastre mărşăluesc, alături de ceie ruse, dincolo de Tisa. Ultimile tele­grame vestesc intrarea tancurilor so­vietice în Budapesta, oraşul în care a domnit ura, perversitatea şi minciuna

, istorică. Datorită acestor apucături ma* j ghiare am fost tîrîţi pe povârnişul unei • situaţii de pe urma căreia am avut de

suferit. Ameninţarea de acum câţiva ani, prin care Maghiarii se lăudau că vor defila pe străzile capitalei noastre, s’a întors acum într’o crudă realitate pentru e i: armatele române vor defila victorioase pe străzile Budapestei

In Vest şi Sad în clipa de faţă lupta se dă pe teritorul Reich ului. Atât armatele ruse cât şi cele americane şi engleze lovesc în dârza rezistenţă germană.

In extremul orient eforturile ar matelor americane au fost mărite.

Cărfl, ziare, revisteM ihai E m in escu . Râmnicu-Vâldi,

an. XIV, 1944, Nr. 21, Oot, publică de această dată un preţios mânunchiu de idei din manuscriptele lui Eminescu. Cităm din pag. I-a ;

»De câteori ni se prezintă un prin- clpia sau un complex de principii, ce na ne convin, e ca şi când ne-ar trece ct- nev a un fum pe subt nas*, etc.

Urmează o enumerare a celor mai însemnate studii asupra vieţii şi operei lui Eminescu, apoi mai multe fragmente din poeziile privitoare Ia Domnii noştri ■Hiin trecut: Dragoş Vodă cel Bătrân, Ştefan cei Mare, Ştefăniţă Vodă ş. a. Pubiicaţiunea apare subt îngrijirea d-lui Leca Morariu,

U n irea . Blaj 1944, Nr. 44 O c t , are o îndreptăţită cerere faţă de co­misia de revizuire a manualelor şcolarei

J n manualele de ştiinţe naturale e cu totul necesar să se menţioneze ală­tu r i de alte ipoteze cosmogonice şi ipo­teza cnaţwnhtâ, elaborată atât de ştiin­ţific şi acceptată ca adevărată de foarte m Iţi savanţi de renume mondial.

T elegrafu l R om ân. Sibiu, 1944, an. XOll, Nr, 80, (29 Oct.), susţine în articolul da foad că: » Reformele socialenu *nai pot f i ocolite de nlciun ont cu

I milet de fe s*. la problemele de vieaţa ! ale neamului dar, nici tradiţia spirituală

a neamului n’o poate desconsidera acela cam mai vrea să păstreze o fiinţă et­nică î>i continuitate

F o a ia Pop oru lu i. Sibiu 1944, Nr. 44, (D r nmeca, 22 O jt ) .

D i G. G. Ursu, anunţă printr’un scurt articol că C. E, C.-ul „mergând pelinia mir ('Io* com indammte de ordin economic şi fln mctar, a ţinut să f i e pre- zen ă şi in Ardeal, prin înfiinţarea, unei mcur aie, p:ntra această provincie

L ierai acesta er>i de fapt necesar, deoarece, Ardealul cu multele sale in­dustrii în alină desvoltare la : Braşov, Sibiu, Cisnădie, Turda, Fagăraş, etc., simţea ne voia unui mare institut finan­ciar, mai aies în vederea intrării vieţii economice după războia, în cursul ei normai,

/. S. D.

ÿikâovestei/ -

/ £ & ? / - X .

!

S ’ A R E V E N I T mLA

loteria pe clase.

i u n o u l p l a n s e î m p c â ş t i g u r i î n v a l o a r e d

Lei 6 81.960.000S e p o a t e c â ş t i g a c u un s f n g y r l o z

LEI 50 MILIOANE

LO TERIA defie 6ùz&e

i - - ..................... *Tragerea Ciasei l-a Sa tij D E C E M V R l f c 1944

Pagin« 6 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 5 9 -1 9 4 4

Mal puţine lagăre, mal multe temniţede

ár. N. Căllman

Despre instituţia de stat „LagărM n’am auzit până la războiul trecut. Un­gurii umplu seră cu Români toate tem­niţele şi nu mai aveau loc pentru ei. Kepede au inventat altfel de temniţă, lagărul. In acestea trimiteau tot ce mai rămăsese din cărturărimea românească.

Nu mai auzisem despre lagăr vreme îndelungată. Au urmat apoi multele lagăre aie dictatorilor. Erau la modă. Le-au pus in aplicare şi Ia noi, In curând, Carol II cu sfetnicii săi pă­cătoşi şi scurţi la minte. Aceşti sfet­nici auziseră şi ei ceva despre boalele molipsitoare. Au înţeles că acestea pot ii combătute mai cu eficacitate prin izolare şi că microbii numai rareori pot trece zidurile după care sunt izolaţi. Şi au făcut lagărul pentru toţi acei pe care mintea şi ura lor îi soco tea primejdioşi.

Dar aceşti sfetnici, în scurtimea lor de vedere, n’au înteleæ că ideile nu sunt tocmai microbi. Ele suni rouît mai primejdioase, Pot trece şi peste cele

*mai multe ziduri. Şi trec cu atât mai uşor şi mai eficace, cu cât zidurile des­părţi toare sunt mai înalte. înţelepţii sfetnici ai lui Carol II s’au putut con vinge despre acest lucru foarte curând.

Aşa că lagărele nrolte n’au servit decât la pieirea celor caie le au in­ventat în ţara noastră.

Urmaşul n’a învăţat nimica din păţania celor dinaintea lui, A înmulţit lagărele şi mai mult, a făcut din ele o instituţie de stat importantă.

Erai comun'st, naţional ţărănist* legionar? Mergeai !a lagăr. Erai bap­tist, înfundai togërul. Se întâmpla ca nenorocita da servitoare să nu şteargă bine praful în instituţia în ca te erai, sau bucătăreasa sä pună prea mr>liă sare în mânrarea bolnav'lor din spital, făceai conoştinţă cu lagărul profra câ teva luni. Nu mai cutezai să mergi cu capul sus pe strad?, să spui o vorbă mei tare, ca nu cumva i>ă ts trezeşti în lagăr.

Lagărele lui Carol II şi ale Antone seu mai aveau ş* ceva. specific românesc. Lagărele Ungurilor de pe vremuri erau Biimsi pentru Rr>rrJ.ni şi alte minorităţi din Ţara Ungurească; In ele nu intra picior de Ungar. La- găreie noastre au fest aproape exdusiv numai pentru Român!.

După 23 August se crede-?, că s’a isprăvit cu aseastă nenorocită instituţie de .stat. Se ştia că trebue să fie inter­naţi şi izolaţi cetăţenii statelor cv care noi avem răzfeolu. Dar se credea că pentru Români s’a terminat cu lagărul pentru totdeauna.

Era întemeiată această credinţă pe făptui că la 23 Aagast toată lumea spunea că intră victorioasă în ţara noastră democraţia. Şi se ştia până a- cum, că democraţie înseamnă, dacă altceva nu, cel puţin libertate de gân-

â b a n a m e n ts du ip rip it

Ing. Florin Onifiu, Subing. Traian Nistor,

Lei

dire şi încă libertate de gândire na nu­mai pentru unii, ci pentru toată lumea şi libertate nu numai pentru gândirea prezentă, ci şi pentru cea trecută. Acum, să zicem, e războiu şi timpuri grele şi nu se poate da pentru pre­

zent tocmai aşa multă libertate de gândire pentru toţi. Să facem modifi­carea cuvenită democraţiei. Dar să pe­depseşti şi să persecuţi pe cineva pen­tru o gândire, pentru o convingere a sa din trecut, acest lucru nu poate fi

50001000

ConvocareAbsolvenţii tuturor şcolilor in­

ferioare „Arte şi Meserii“ din în­treaga tară, sunt insistent rugaţi a lua parte la o consfătuire cole­gială, care va avea loc duminică 12 Noemvrie a. c., ora 10 fix, în localul sportiv de subt Tâmpa (Te­renul de Tenis şi Patinaj).

Această consfătuire având ca­racter profesional, se recomandă absolvenţilor să fie prezenţi.

Filologie aplicată■ de

Ion ColanFrate, nu altceva !Bună ziua, au altcum !

De-am greşit cumva, în trecut, ne recunoaştem vina. Aceasta, ca să nu-şi închipve cineva că vedem numai paiul din ochiul altuia, fără să ne jeneze bârna din ai nostru.

*In ziua când ne-am agrăit unii

pe alţi, în cerc închis, altfel de cum ne şedea bine, am trântit bariere între ai noştri.

Fără să ne dăm seama, visând cu ochit deschişi la ziua când, credeam, toţi o să ne spunem la iei, ne-am izolat de restül comunităţii româneşti, «restul“ fiind, de fapt, din acei moment, un adversar.

Or, scopul nu era să divizăm ţara în cetăţi medievale, ci s’o unim.

Agrăirea pe nume nefiind un semn distinctiv, s’a adoptat terme­nul geaeric din armată, foarte bun acolo şi imposibil de înlocuit cu altceva

Are, în eî, acel „camarade“ tot conţinutul sufletesc ai unei trăiri în comun, cu aceleaşi gânduri, în acelaşi ritm. Te împreuni în el cu bucuriile şl necazurile tuturor, te leagă bucată de pâne înjumătăţită, ţigara din care te îm părtăşeşti şi tu cu un fum. Când zici „camarade“ parcă sim ţi cotul vecinului aproape, îa marş ostenit de etapă lnngă, parcă ai vecinul lângă tine, în şanţ, pentru care eşti gata să-ţi rupi că­maşa ca să-i legi rana.

Cuvântul n’are adevărată va­loare decât in armată. E strâns în centură militară, poartă bocanci şi cască, e în uniformă. Scos din ea, cere altă uniformă care, oricum ar fi, nu aduce climatul celeilalte.

Aduce, însă, o separare între tine şi deaproapele, ceea ce chiar dacă nu-i catastrofal în vremuri tihnite, poate fi în cele de încer­cări pentru o ţară.

Indiferent de motive, ascunse sau difuzate, constatarea rămâne : Cum a fost, n'a fost bine.

Şi dacă n’a fost bine, să nu repetăm răul, precum se pare că încercăm a face«

In ziua când unele condeie au început campania pentru „latiniza­re a* (?) limbii, cu evidentă tendinţă de a scoate, de preferinţă, „slavis­m ele“ din circulaţie, am spus : Rău e când politiza se amestecă în filologie.

Am lăsat oamenii să-şi expună teoriile, convinşi că praful se va alege de ele. După cum s’a şi în­tâmplat î căci nu se făureşte o limbă în eprubetă de laborator.

Avem slavisme în limbă şi sunt azi atât de ale noastre, au atâta pu­tere de circulaţie, încât orice ten­dinţă de a le elimina echivalează cu un atentat.

Luăm unul de foarte mare c ir­culaţie azi : tovarăşe.

N’a vem cu ce-i înlocui în limba română« Cuprinde în el altceva de­cât tot ce mai avem cu înţeles apropiat.

Şi e foarte frumos, ş i expresiv.Va rămânea, deci, în limbă, până

va muri, aşa cum mor oamenii, de bătrâneţe.

Ni se pare numai că întrebu- inţându-1 azi şi cu altă sem nifica­ţie, tot de ordin politic, ca şi „ca­marade" altădată, repetăm greşeala, fără să ne dăm seama că şi con­secinţele aceleaşi vor fi : punem zi­duri între oameni, ne înţărcuim tocmai când ar fi mai mare ne­voie să desfiinţăm toate gardurile separatoare.

Suntem convinşi că în slavă cuvântul are o accepţiune Ideală care acopere în înţregime între­buinţarea care i s'a dat.

La noi, însă, hotărît, nu o are şi atunci nu cumva, de dragul unei uniformizări de natură politică, di­vizăm oamenii aceleiaşi ţări fără niciun ro st?

Mai ales că, dacă e vorba să vedem lucrurile statistic, nouă ni se pare că numărul celor ce ar avea dreptul să fie agrăiţi astfel e mult mai mare al celor dinafară de cerc, decât ai celor dinăuntru, o proporţie ce se va menfine la noi în ţară, deoarece ţărănimea nu ac­ceptă decât pe acei „frate* al el, creştin de origine.

Ţăranul, ca şi tot ce s ’a rid i­cat din satul românesc, când vrea să-şi arate toată afecţiunea pentru unul de al lus, utilizează pe „frate*

„fraţilor“, indiferent din ce or­ganizaţie politică face parte.

Tovarăş îi poate fi, dacă are interes, şi unui din „Madosz'*-ul maghiar, — o tovărăşie de afaceri— dar fra te nu.

Frate îi e numai Românul.Iară noi azi de fraţi avem ne­

voie, nu de altceva.Că din câte am băgat de seamă

în lungul sutelor de ani ce au tre­cut peste noi, „tovărăşiile* dintre oameni n'au consistenţa »frăţiilor“, cel puţin ia noi, pentru simplul mo­tiv că fiecăruia îi e mai aproape cămaşa fratelui de trup, decât ves­tonul tovarăşului.

Să rămânem, deci, la „frate“.

O vorbă despre bineţe.Salutul roman, adoptat de or-

I ganizaţiunile omeneşti ale veaculuiI al 20-lea, îş i avea un rost în lumea

romană, unde pălăria era necunos­cută. Cetăţenii umblau cu capul descoperit.

Noi l>am Introdus aidoma sau cu m ici modificări, uitând că pe cap avem pălărie, căciulă, ţilindru, şap­că, chipiu sau bască.

Frumos salut, e drept. Numai că la noi: la Români, nu se potri­veşte.

Nouă nu ne stă bine decât cu :Buna ziua !

Să nu-i dăm peste cap şi pe acesta, de dragul altor împrumuturi.

Să rămânem, deci, la „frate“, iar fratelui să-i dăm Kbună ziua* pe româneşte.

Iar filologii sunt rugaţi să nu se mânix; că ne-am am estecat în tr’o chestiune de specialitate oarecum.

Oarecum !

înţeles de nimeni şi acest lucru nu ma poate fi încadrat nicidecum în demo* craţie.

Dar înainte de a spune lămurit ceea ce vreau să spun, o mică paran* teză personală: Mulţi ani mi s’a spus, când pe faţă, când pe ascuns, când In şoapte, când cu glas tare, că sunt frano mason şi cu înclinaţii spre comunism. N’am reacţionat şi am rămas aşa cum m’a făcut Dumnezeu. Tot aşa nu voiu reacţiona şi-mi voiu vedea de treburile mele şi azi când pentru ceea ce spun mi s’ar putea striga î fasc]st, hitle­rist, legionar !

Şi acum, ceea ce vreau să spun*Legionarii noştri, cei cu adevărat

vinovaţi, au plecat şi nu mai sunt în ţară. Alţii şi-au luat şi-şi iau încă pe­deapsa pentru faptele şi acţiunile lor.

Ceilalţi, cei mulţi se spune, puţini, spun eu, au rămas la treburile lor şi au fost învinşi de ţară la 23 August. Nimeni dintre cei rămaşi acasă, liberi, n’au ridicat un deget pentru apărarea dictaturii sau pentru apărarea aşa zi­şilor lor prieteni, hitlerişti nemţi.

Şi atunci, pentru ce prigoana por­nită în contra lor? Muncitori, intelec­tuali, feţe bisericeşti, tineri, băieţi şi fete, abia ieşiţi din şcoală, oameni ca rosturile lor, cu familiile lor, care n’a» făcut nimănui niciun rău, sunt ridicaţi şi târîţi în lagăre, distrugând-se prin aceasta familii şi producându-se multă jale, multă suferinţă şi durere. Pentru ce sunt umplute din nou lagărele cu oameni care au avut oTdatä o singură vină: au avut şi ei la un morrent dato convingere, o gândire a lor?

Eu ştiu un lucru şi-mi spun aşat av«îm legi, avem o justiţie, avem tem*

2 ni|e. Cine păcătueşte în contra legilor,I să fie trss la răspundere de justiţia ţării şi să fie trimis l-ră nîcio milă şi fâră cruţare în temniţă, ca să*şi ispă­şească păcatele §i greşelile.

Dar să nu mai fie judecător al nevinovaţilor ; răutatea, răzbunarea, pâra nesăbuită şi bunul plac al oarne- nilor.

De aceea ar fi bine se institue în toate judeţele comisii, din care să facă parie şi duşmanii legionarilor şi aceştia să facă o triere a tuturor celor internaţi în lagăre.

Sunt convins că vor fi găsiţi nu­mai oameni care nu sunt vinovaţi de altceva, decât că au avut şi ei odatăo gândire, o convingere, o credinţă* Iar acestea în ţări cu adevărat demo­cratice sunt libere şi pentru ele nimeni nu este pedepsit şi nici prigonit.

Aşa, cred eu, va scădea mult nu­mărul lagărelor, sau, dacă va trebui, va creşte numărul temniţelor.

Academia comercială rămâne Ia Braşov ?

Odată cu eliberarea Clujului şi apoi a Transilvaniei, problema

I înaltei şcoli academice braşovene j s’a pus din nou : rămâne aici, sau

pleacă la Cluj ? Suntem informaţi că s’au înaintat memorii locurilor în drept, pentru adoptarea primei soluţii.

Asupra acestei chestiuni vom reveni.

„SAZET9 TAAMSÍL9I1IE1“Redactor responsabil

EON COLAN

Cipffgrfifift «ASTEA“ Brnf*v, Sit. Nr» i