NICOLAE NICOLEANU

UNd VERSUL LITERAR

I 1 I O Ж 1 1

N I C O L A E N I C O L E A N U de PAUL I. PAPADOPOL

Aş putea , fără îndoia lă in t i tu la cerce­tai ea de faţă : Un necunoscut — poetul Nicola« Nico leanu . N e găsiim, p r in u r ­m a r e , î n t r ' u n a n u m e idoimaniu al istoriei l i t e r a re , u n e o r i — tot altât de i n t e r e san t şi v a r i a t ca acela all scr i i tor i lor consa­craţi,, tocmai- pr in s u p r i z d e pe сате, la Fiece pais, ni l e poa t e oferi — în aşa — numi tu l domeniu aii necunoscu ţ i lo r scri­sului românesc ai căror n u m ă r , f i reşte este e n o r m . Că prin/t re. aceşt ia es te şi Ni­coleanu nu p u t e m îndea juns a ne minuna' , fără ca totuşi să n u p-utean găsi une le expl icăr i îm le-gătuiră cu aceas tă cu r ioasă cillasifiicare. Şi m i r a r e a n o a s t r ă es te cu atâ t mai jus t i f ica tă , cu cât însuş i l i t n M a iar eseu 11 ia ca t e rmen de c o m p a r a ţ i u n c câmd vrea să siooată 'în ev iden ţ ă f-owdu'l unora- d i n t r e poeziile lui Einines'cu. Ni se fixează în felul acesta (Direcţia nouă, Ciitiioe I, 163) loicull lui Nicoleanu în poe­zia românească , în poziiţiunea de. p r e c u r s o r ail lui Kminesfcu, aceas ta din u r m ă c a r a c -ter izându-sc, ca fond pr in acceaş ironie amară , lînsă „imuilt n ia i p u t e r n i c ă şi mai jus tă , dar,, se va recunoaş te , o p r e a succ in tă ap rec ie re , a tâ t de succin tă , încât n 'a fost în m ă s u r ă să p ă s t r e z e în conşt i ­in ţa pulbllică n u m e l e aces tu i răsvirătilt

Şi la aceas ta se adaogă a tâ tea a l t e con­s ideren te , in f runtea c ă r o r a treibuoşte pus acel al restrânsei sale opere l i terare, duiblat de absenţa, unor înseillăr-i în îmtre-gime definitive — carac te r izăr i îndestu­l ă t o a r e sp re a fac* din dl, ducă nu n u m a i decât un precursor , adecă u n pr imi t iv , des igur um poet e m i n a m e n t e minor , o mi­n i a tu ră a urnei anumi t e poezii româneş t i . N u m a i aşa .s'ar pu tea exp l ica , din ce cauză, deşi a făcut pa.rte din cercur i de m â n a în tâ ia (da acela al . .Junimii", la Iaşi., al „A teneu lu i ' român" şi aii „Sa tyvu-lui") şi s'a b u c u r a t de î n c r e d e r e a unor pe r ­sonal i tă ţ i de primirii r a n g (ca aceea a lui Titu Maioreseu, V. A. Ureche, C. A. Ro-sctiti şi m a i ale/s a inepuizaibiiluilui şi a tâ t de feluritullui Halsldeu), n"a în târz ia t , un s ingur moment , să se afunde în u m b r a une i u i t ă r i nu î n d e a j u n s de just i f icate .

Şi la alee aista a i fi încă de adăoga t : pe deopar te , modest ia care carac ter iza pc a-cest c â n t ă r e ţ a tâ t ide g reu de convins când era , vo rba să semneze , p e ide allia, ga ta să se refugieze (în ca l i t a t e de co labora to r aii „Satvnili-ui") >sub po jgh i ţ a de n e p ă t r u n s a. celor mai straniii, p s e u d o n i m e . Astfel, în l egă tu ră cu p r i m a alfirmaijie, e toată co­laborarea nesemnată dela „Românu l " lui C. A. Rosett i , în l e g ă t u r ă cu a 11-a. fap­tul de a se fi p r e n u m ă r a t p r i n t r e Chinezi i s tabi l i ţ i în România , adecă de Roimânk cu n u m e chinezeş t i" ca r i „hotănî ră să ju ­dece ţ a r a şi oameni i , trelcubufl şi p r ezen ­tul, r ă m â n â n d p s e u d o n i m ! p e h â r t i e , da r fiind p rea b ine cunoscuţ i în r ea l i t a t e ' ' (?)

Şi, un factor nou : formai, oa recum pri ­mit ivă a acestor 'versuri cure, de celle m a i mtillte ori,, l a să în umifhră pe art is t , sco-ţâiud îm eviidoniţă mai mullt pe om. E — credem — în această forma, încă unu l din pu t e rn i c i le mot ive , alle necunoaş t e r i i sale. Şi p e n t r u a just i f ica aieeaistä afirinaiţiune, e d e s t u l să amin tesc urnele c a r a c t e r e ale

acestei forme, umeori a tâ t de el lementară: ve rsur i l e uşoa re , o t r a n s p u n e r e pr imi ti'vă a a lecsandr inulu i sau elegiacului francez, uneor i a b r u p t e , a l teor i — numa i depairte de a fi a juns la d e s ă v â r ş i r e ; s t i lul , nu numai propr iu , da r a p r o a p e cu desăvâr­şire prozaic , expres iunea energică, a ră­tând mul tă s inceri tate" , dar ^ade­sea n e m ă s u r a t ă , uincori cinai' v u l g a t a " (2), iu fine limlba plină, fie de neologisme neuisilm Stabile ca: a u r ă ( = а е г ) , selbă ( =

pădure ) , bele (=dfiare să lba tece) , fiele (. fie: iei. po loa re , voluptate;, fie de u n e l e rămăş i ţe din vocabularull e l imina t a,l an­tecesori lor (deacă, pociu, etic). I a tă d e c e credem eă versuri le lui Nicoleanu ar fi t r ebu i i r e lua te , poa te ch ia r de a u t o ­rul -lor, poa te d e v r e u n u rmaş , migă l i t e vorbă cu vonbă, r ec rea t e cu m a t e r i a l p o e ­tic, î m b r ă c a t e în ha ina c o r e s p u n z ă t o a r e eonţinututlui lor, uneor i s u r p r i n z ă t o r de nou şi univensal . Şi lucruirile s'au p e t r e ­cut a evea : e t e r n u l o-râlnlduiiior al celor fi­reşti a făcut ca imedia t d u p ă eil, să a p a r ă un aît revo l ta t — n e m u r i t o r u l Eni inescu ea-re a_ b roda t pe aceeaş ca-navto mot ive le nemur i toa re de c a r e şi-a legat p e n t r u ve­cie numele , Ulnii cr i t ic i l i t e r a r i ar p u t e a vedea în aceasta o con t inu i t a t e vo lun ta ră , o derogare dela propria'-i personal i ta te a succesorului . Fi reş te k că s'ar p u t e a riposta, pc de o par te , a t r ibu ind şi acestuia o asemănă toa re formaţie psi­hologică, pe de alita — r e c o m a n d â n d şi altora, a tâ tor poeţi moderni cari vege­tează din lipsă de teme, această a t i tud ine de r id ica re ar t i s t ică a baga jiul ui l i t e ra r moşteni t pe ca r e 'Eminescn a aivut-o ma i puţ in faţă de Nicoleanu decât Caraigiale, faţă de t e a t r u l comic al lui Aleesandr i . Ar fi o a t i tud ine şi f i rească şi înv io ră toa­re, cure ar îmbogăiţi scr isul românesc în pl ină r ă t ă c i m cu opere în m ă s u r ă să-1 r idice fără lsă-ll îns t ră ineze de propr ia - ) albie. F ă r ă să a lunecăm în teoria me­diului , c r edem totuş că revoll ta lui Nico­leanu împot r iva unui p r ezen t ca re nu-i aducea nici un fel de mullţămire. îşi a v e i aceleaşi r ădăc in i cu aceea a nefer ic i tu lu i său con t inua to r .

F ă r ă îndoia lă însă că ş i aceas tă uimi­toare a semănare d in t re aceste două forţe l i t e r a r e a tâ t de neegaile a fost fatallă celui d in t â iu : e r a a tâ t de niatural ca p r i n ivire:* lui Eminesicu, n u m e l e predeoelsioruilui să d i spară , umlbrit Ide u r i a şa pereonall i tate c r ea to ru lu i .

Şi toiu.ş n 'ait lipis.it câteva r e c u n o a ş t e r i : la aceea a lui Matoreseu ('însoţită în „Com-тогЬігі" de 3 poezii), se adăoga s tudiul d-ilui-i O. Densuşiiainu (Din vieaiţa şi sicri-erile poetului Nicoleanu) din „Noua re­vistă r o m â n ă " , 1900, 1 Mart ie , g r i ja p e ca re a pus-o d. Mihail D r a g o m i r e s c u in popu la r i za r ea celei m a i iSbutite bucăţ i din opera poetică a lui Nicoleanu şi mai ales acea ed i ţ iune înigrijită, p r e v ă z u t ă dc un s tud iu in t roduc t iv .şi complletă pe r a r e i-a consacra t -o , în 1906, d. G. Bogdan-Dntică, ou concursu l . . Ins t i tu tului de a r t e gnafice „ M i n e r v a " asociind u-i, în c h i p fe­ricit opera de aceea a all tor 2 necunoseuiţ i : V. Cârlovia şi C. Stamaiti, făTă să insist

prea mul/i la acefl miimăr din: „Bei nouă" (I. 12) în ca№ ivibreaiză nu atâtp oeperea l i terară» câ t m a i alles grlasiuil j teniei (St. VdUeiscu).

î n t r u c â t tie p r iveş te e redem că fa un adevăraţi , alert de d r e p t a t e , alduicâmll lumina eoniştiiniţei publ ice um nuinef care dacă a r ta desăvârş i tă nu 1-a lătsa nep ie r i to r , suferiniţa şi .neCaeuriilelJ înser-us, de t impur iu în cur tea marri neaiin-ului. Şi, daloă în penfecţiulnea aii f'ică lui Nicoileamu nu i s'a îngăduit Ц îna l ţe p â n ă la aceea a unui El seu, în sufer in ţă 1-a a juns şi, pe I locuri , ch i a r 1-a în t recu t . D e aici Ml adâncir i i acestei v îe ţ î predestinate,I i 'eşnică agi ta ţ ie şi c ă u t a r e a fericirii că.rei începult co inc ide cu părăsirea | mân tu lu i na ta l şi a'l сатеі final consti| cea m a i s f â ş i e toa re d in t r e tragediilet r ă m â n â n d ca legă/tura d i n t r e cele 2 cad să fie o ser ie nesfârş i tă de înlcericăril a s e adap ta , de a se situla, de a fi predţ tiv şi foloisitor, de a-lşi găsi puiţimă i şi un oa-reCaire med iu prietenos, aşa se expilică idin ce c a u z ă a treWtl schiimibe a tâ tea oraşe şi să încerce щ s lu jbe acest neferici t c a r e — copil I a fost sillit să t ră iască , să se íítf , /dând leioţiuni de limlba franlceză" pentru, ca, m a i tâ rz iu , să ajungă muri de f o aime p e istrălzille Parilsuilui undei năvoin ţa pr ie tenească nu putuse să-11 ii r meze.

D a r — mai ales — vrednic de a iii noscul este g roasn ieu l , înfiorătorii I sfânşirf: ati'nis de alTienaijie care-i va j lui sufer in ţa , Niicoleamu, îm noaplela iej Ian. 1868, îşi t ă i a s e b e r e g a t a cu un bru înc red in ţ a t îngr i j i r i lo r medicalle, sd a p r o a p e p r i v e g h e r e şi. cu cheltuîala lui A. Ureche , el lîşi va reiveiniv pentrti moment . C e folosi, că de aici înieolk, sele se vor ţ ine liant! Negreşit că leanu nu mai pu tea fi ceeace fnseise:i tea i se sdrutilciinalse p â n ă 'nitir'atâtiailoi refuzând adăpostiill pr ie tenesc, se i pe... culloiarofe Unilversîtăfţii. Şi în ră cu aceas ta , r epe t a t e l e im ternari la P teliimon sau Măincuiţai închei-aite cu o toluil ellilberării sale d.im călmiaşa ltitt p e t r e c u t în acesta din uirmăi, unde, dei fel, a fost şi î ng ropa t .

Fi reş te că o astfel de vieată nu pt da n a ş t e r e une i o p e r e senime: ргегя es te mioti'vuil p e r m a n e n t all nemuätäi sa le . D e a ic i p o r n i r e a sa împotriva M taţii, a conducători / lor egoişti şi intea a corntemporani lor săi,, clari şi'-ao 1 ero i i : Nimic ! Nici semnul crucii ! Nici pùk

//ши Nici cel puţin o floare plecată p'un

[morri Simţirii să vorbească de cei ce m i

14 calci, adaogă e l :

...într'această fmm loeehe fi

femeile ri au lăcrămi a plânge pe erai Nici oamenii respectul virtuţii h m p e n t r u ca să coniahildă ca un aderent voltat:

UNIVERSUL LITERAR. - 525

Vai! pa i r /a se pierde, căci inimi nu [mai sânt !

Şi aceeaş. s t a re suf letească rev ine I eifel nuan ţa tă — şi la finele păr ţ i i a 11-a:

trista nepăsare Ji somnul ce ne ţine de moarte leşinaţi,

[Plâng laurii virtuţii in noapte îngropaţi Ui veşnica ruşine, şi cruda disperare [ Căci navem nici morminte, pe care

[să venim ICu umbrele străbune să plângem,

Isa vorbim. (In memoria celor căxuţi pentru pa t r i e şi

[libertate).

Iji când, obosit dc lume —

Uiooi, călcând ţărâna unei falnice mini \h altarele virtuţii să te-apleci şi să

lté 'nchini

Şi poetul adaogă plin de a m ă r ă c i u n e —

tíomáme, ţară scumpă nicăeri nu te găsesc

|l№mai peintru c ă : tăcut

Azi pe-acest pământ \Sksul patriei române, e un glas

necunoscut. (Dor şi jale)

fireşte că toa tă aiceaistă ideologie a re linmerioaise r apo r t ă r i ; ea dă pe faţă — în

nul loc — sufletul u ideleani i lu i căci pământ m'ai ou seainiâ a îmbogăţ i t

Itrisul românesc cu, poezia e ro i smulu i i u -ршаіі şi sociali. iEa c o r e s p u n d e însă şi

an uimite a tmosfere sufleteşt i — a-ІЮ dintre 1'H20--1860 — cu unele in te rc -Ittte prelungir i , cu r e au p r w o c a t nec ru-

area b ic iu i re a ПКІІГСІЧІІ Maiorescu. l i i a t în l i t e r a t u r a de mai tâ rz iu . Din a-| № t ă atmosferă, e m i n a m e n t e romant i că ,

ţâşnit une le v ibra j iun i diu I. Văică­ri. P. Momileanu, V. Car lo vă, Elia-

|ieRăidulleiseu, iGr. .Vlevanidreiscu şi A. Mu-a. Fi reş te că or icâ te a s e m ă n ă r i i-am

nu pu tem vedea în Nicoleanu în-liiarirea unuia sau a l tu ia d in t r e aceştia

pe toţi ca ecoul acestei a tmosfere politico ni i t e r air e d i c t a t ă de .situaţia ţării istre ca şi de poezia care ne era familia­

li: Credem însă că r apo r t a r ea cea mai p re ­să e alita: p r in aceas tă p ro fundă ne-iţăjnire pa t r io t ică , p r i n deisgiustuil pen-un prezeuiit 'lipsit d e ideal şi adimi-

pentru t r ecu tu l i m p u n ă l o r — Ni-leamu se însc r ie , din carpul locului , pr'iri-! indiinatoni „Junimi i" , la înf i in ţarea r̂eia ar fi collaborât, şi ai „Convorb i r i -i literare'', în c a r e — din oficiu — i s 'au ífflcat 6 bucă ţ i şi p r i n t r e p r e m e r g ă t o r i i t cel m'a'i î n semna t — ai lui Emin eseu, Be, fâră îndioiată, e miuilt mai l impede , ppur, mai u n i t a r — cu un c u v â n t : , .ar-I în toată pu te rea cuvân tu lu i " , da r tot tde nemulţumit , tot a t â t de întors spre rut (Epigonii, Scrisoarea a I l I - a ) . F i -

că aprop ie rea ar fi mai comple ta , |tt ne-am gândi la aşa numi te le postu-i ale lui EmineisTU, în oa re exp re s i a

In i puitin că uitată, p o r n i r e a în a fară ]domeniul a r te i . Şi-iatulnici — locul lui

eafflu ar fi — uneor i a ic i : un an te -carc, adesea, păşeş te a tâ t de fe­

t i şi de sigulr. er personalii ta te a scriitorul! ui Nicolea-

Inu se l imitează la aceste p roduc ţ iun i iaco-satirice; fior li se adaogă nucile tôri de oidă: La râu l Moldova, La Ta, Bătrânnil. Adevă ra ţ i i aleşi — în deopotrivă, e l emen te l e sa t i r ice a-

Şi ducă mai dori ţ i un co re sponden t , gândiiţî-vă că u s t u r ă t o a r e l e a d e v ă r u r i pe caro Ie spune Nica leanu (îşi lîn v e r s u r i şi în proză) de sp re femee, se regăsesc cu aceeaş v e h e m e n t ă (ca şi an t i semi t i smul său) în Emineseui şi — mai ales — în Haşdeu. De astă daltă l uc ru r i l e s'au pe t r e ­cut sub imfJluemfa , .Satyruíl"-ui a cămui a t i t ud ine era eiminiaiinente nega t ivă . lată-il, prin uirm'are, p c Nicoleanu, făcând două in imuni: p e de o p a r t e , pe aceea a legăr i i poeziei trecutulluii cu a unu ia d'initre ,,epi­goni", p e de alta, a împăcăr i i celor două l abe re — Haişdou^ iMaiorescu — pr in con­c e n t r a r e a in suifiletuil său a p r eocupă r i l o r unuia şi a l tu ia .

F i r e ş t e că s'arr mJai p u t e a voir'bi desp re poezia de dralgotste a lui Nicoleanu, tot a tâ t de deziolantă. uneor i , desp re p o r t r e ­tele de gingăşie feminină p e сшге ni le dă, ( O vict imă) , deispre expllosiiile sale s en t imen ta l e (atât de var ia te ) , de sp re de-scr ip ţu in i lc de n a t u r ă a tâ t d e îmb iba t e do imagini , de cele m a i m u l t e ori , ro ­mant ice (Suvenirul unei în ' tâlniri) . Mă \ niu opri — u,n s ingur m o m e n t — la poe­zia , ,P lâng" în ca re — vorbind desp re sine — s p u n e :

...am fost din leagăn predestinat Şi-mi duc durerea din loc in loc Şi n.icăerea să n'am noroc.

nu numai a tâ t , dar tot ceeace vede con­tr ibue la sporirea acestei durer i . D a r cum firea nu poate fi sch imbată , poetul va con­t inua să p l ângă :

Pânâ'n momentul necunoscut Când. braţul morţii va sfărâma Pe patu-mi rece, jalnic, tackt Lanţul ce ţine sufletul meu Sâ guste pacea lui Dumnezei !

E, fără în'doiajlăi, o seritiimenftaílitaite de-o duioşie sfâş ie toare ca r e c o n t r i b u e de mi­nune la c i r cumsc r i e r ea aces tui va loros ne-runoisicut aii poez ie i româneş t i c a r e , dacă a dat a tâ t de puiţim, es/te şi din cauza scur te i sale exilsjteiniţe pămân te ş t i , iar dacă n'a rea l iza t ma i a rmonic , da/că n'ia p u t u t a junge la mai muiltă desăvâirişi-re ar t i s t ică este (din cauza nel impezi r i i l i t e r a re , a in­t e rven ţ i e i omenescu lu i şi a vieţi i p r e a sbuei unia te în tovărăş ia că.roira a' t recu t .

O r i c u m ar fi Niieolac Nilcoleunu, va eon-t inua să intereseze ca un cân tă re ţ al du­reri i p e r s o n a l e şi nuiţioiraile, ea' un p re ­cursor valoros şi vrednic de cinst ire.

P A U L 1. PAiPAlDOPOL

HOTE BIO-BIBLIOGRAFICE Născu t în 'Ccrrna<tu SăceleLor, l ângă Bra­

şov la 9 Mar t ie 1855 (după a f i n n a ţ i u n e a prieteniei ui său, autorul St. Velescu) , lö Mairlie 1835 (după aceea a d-lui prof. G. B o g d a n - D u k ă ) . Dospire păr in ţ i i fui, acesta din u r m ă afirimă că c r a n oaimen'i de f run­te, aveau casă în piaipa s'attukii şi-i chema Toniioişoiu', niuime pe c a r e Щ va fi de ţ inu t mu tiimip foar te scur t , şi, poe tu l nos t ru , nu­mit .,pe-utuinei Neagoe" . (1).

F a p t sigiw o că. la 1848. în t r eaga fami­lie t rece în. România ..fugind d e frica un­gur i lo r r evo lu t i onä r i, car i pâ r jo l i s e r ă [ a r a Bârsoi". Rălmâne — p e n t r u pu ţ i n — la Pl peşt i : frece la Buzău undo era epis­cop Filotei ,.iin văr sau unch iu al său" . Pe la 1849, proifesarul V. Cadoianu 1-a în­scris în colegiu la Cra iova . C a m în t impul

acesta începuse să scrie versuri , ,,pe care şi le rec i ta cu p l ă c e r e la or ic ine voia să-i a scu l t e " (2). D e aici e p i t e t u l de p o e t u l Ni-coleanu, suib c a r e e r a oum'osiout, deşi, p â n ă atunlci nu pulblicaise n'i'mic. Nu e mai pu-puţiiu a d e v ă r a t că, pe la 1855, se făcuse astfel cumosout: „încercăriile lui poet ice er<au puirtate din m â n ă în mână , pr in Craiovia" (2).

Inaiwte d e Maiu 1858 plleatcă la Pari« să-işi complleteize s tudi i le sus ţ inu t de caţîvn p r i e t en i bogă taş i cairi. n u m a i du,pă 2 ani, îl ѵюг pă răs i . In astfel de cio-ndi-ţiuniv în Sept. 1861, e nevoit să se repa t r i eze . In Bucuireştt, z ia r i s tu l C. A. Roisetti ăl nu­meşte corec tor la „Românul ' ' , al c ă r u i co­labora to r şi redalctor va deven i î n curâinid, a l ă tu r i de m a r i l e figuri alle scr isului ro­mânesc : VVinterhallder, C. Bolii iac, C. A. A ricesc a-, etc.

In t3 Sept. 1862, suúS min i s t a ru l pr in­cipelui A. Caintajcuizirnio e numi t aspiramt în b i rou r i l e oomisiumii peintru confecţio­narea ro lu r i lo r" , ilar după 3 luni , inspec tor în j u d e ţ u l Romain.

iLa 2? Auguist min i s t ru dc ins t ruc ţ ie . N. Cre ţu lescu , având ca d i rec tor genera l pc V. A. UJireidhe îl n u m e ş t e d i rec tor nil li­ceu lu i şi i n t e r n a t u l u i din Iaşi tiiide-şi re ­găseş te vechii p r i e t en i dela P a r i s : Cis-l i anu , Mârtzescu, Miaioresfcu. Rămâaie îm acest cerc a-1 viilton'ilor соиіѵогЪігі-işti p â n ă La 23 Iun i e 18Ö5, când e nnmi t cap al secţiuinii luc ră r i lo r pub l ice în d i rec ţ iunea genera lă a Arh ive lo r S ta tu lu i . In laşi ia pa r t e aictitvă la î n t e m e e r e a „ J u n i m i i " cu al că re i şef şi crit ic era împr i e t en i t ma i d inan in l e — în B ucu roşiţi" (1) — lucru care- l d e t e r m i n ă să-şi ptihl'ioe tun modes t voll um.

L a 25 (după St. ѴѳШевси.: 2. III) minis ­t ru l inistriuiclţiei C. A. Roset t i , uivânid ca se­c re t a r gene ra l pe aceiliaş V. A. Ureche , îl numeş te revizor şcolar în jud . Iaşi, Vas­lui, Fălc iu La 30 Aug. 1867, revine la Bu­cureşt i în ca l i t a t e de crap al diviziunii şeoaleilor din min i s t e ru l Ins t ruc ţ iun i i , iar la 9 Aug. aiceliaiş a n ca sec re t a r al di­recţiunii Arh ive lo r . In Bucureş t i desifăişoa-r ă o b o g a t ă activita<te, cnJifcurailă şi li te­rară ' ca fondator al Ateneului Român, al Societăţii p e n t r u î n v ă ţ ă t u r a poporu lu i , ai Societăţi i d'e a r m e , g imnas t ică şi d'arc la soma. de c o l a b o r a t e al Satyaiul4uri lui Haşideu. E n u m i t r edac to r al revis te i Ate-neuiluli r o m â n , cu H a ş d e u şi Ejşaifti'; „cu sec re ta r în secrţia ş t i in ţe lor m o r a l e şi po­litice", şts apoi. conifereniţiar. La Satyirul a re colegi p e I. M. Bujoreamu, C. Stăn-cescu, I. C. Frunzelsiou, A. Holiban, St. Ѵе;!-lescu şi B. P. Haişjdeu unlde s e m n e a z ă : San-litiang-Ki şi Ts'dhao-wian-tKi.

La 1 Ian. 1868 fu iisb'it (pe câavd pe t recea onomast ica lui V. A. Ureche) do boala ce-1 va omor î după a p r o a p e 3 ani.

Scrieri:

1. P»esii de N. N., Iaişi 1863: 2. Poesii , ed. II-.a, Buc. 1888; 3. Poes i i (bibi. Şaivaga), ed. TIT (cu o

prefa ţă de ІаюоЬ Negruizzi) ; 4. N. Nico leanu (pooz'ii şi p r o z ă ) ; Vas!le

Carlov.» şi C. Stattnati (ipoezii şi p roză) , în „BJIblIloteca scriitorillor români" , sub îingirijirea d-llui G. BogdaniDti ică. B u c , Minerva 1906. Fste edi ţ iunea cea ma i eoml-pletă. Con ţ ine : 43 bucă ţ i în versuri şi 5 în proză, Cron ică tea t ra lă : S i tua ţ iunea , Fc-meea, O a m e n i cinsti ţ i , D e s p r e inf luenţa lectuirii romane lo r s t r ă i ne (după G. Bog-dan-Duică şi St. Vellescu).

P. I. P.

1) Coui fer . ed. Bagdam-Duică; 2) St. VeLletscu în „Revista n o u ă " I, 121.

5 2 4 . — UNIVERSUL L I T E R A R

| э o e • e VICTOR EFTIMIU

LUI MIHAIL EMINESCU Tu ce'n ritmul melancolic al baladei populare Ai cântat durerea noastră delà munte pân'la mare, Delà Nistru pân'la Tisa,—dormi in pace în mormânt. Dormi in pace somnul dulce, legănat de teiul sfânt.

Cântăreţ al suferinţii, al minunilor trecute Intr'a îngerilor lume liniştit acuma du-te, Căci necazurilor vieţii le-ai adus un sfânt prinos Strai de marmoră şi aur — versul tău armonios.

In zadar ceruşi în viaţă o lumină să s'arate Când slăveai albastra noapte din privirile-adorate Dar acum, acum te chiamă în iubirea lor dintâi. Visătoarele copile ce te ţin la căpătâi...

Nu simţi tu, în nopţi cu lună, cum s'adună, pe'ndeleie Feţi-Framoşi cu păr de aur, shurători cu negre plete Voevozi, fecioare albe, ce-ţi roiesc lângă mormânt ? Nu-ti aduce glas de bucium blânda batere de vânt ?

Ca un stol de corbi trecură desnădejdiile grele... Vin la teiul tău acuma somnoroase păsăreîe Să-şi ascundă, subt aripă, obositul căpuşor, Ca şi ele, dormi în pace somnul dulce, somn uşor.

Dormi ' л pace ! Dulci iluzii vor veni să te'mpresom. Or să-ii cânte de departe singuratice îsvoare. Iar pădurea murmura-va : „numai eu ştiu să te-asc\ilt,l O, Rămâi ! Rămâi la mine ! Te iubesc atât de rnuh!".\

Te iubim şi noi atâta drag copil al suferinţii ! Şi precum odinioară, cu evlavie, părinţii îşi plecau trudită frunte la picioarele lui Crist Noi slăvim acum, poete, chipul tău frumos şi trist!..,

Noapte bună... noapte bună !... Universul tău de gânduri

N'a fost scris să-1 nimicească învelişul cel de scandai El împarte înstelarea-i din hotar până'n hotar Preamărind pe cel ce fuse împărat şi proletar !

POEM DECOLORAT P S A L M E gînduil mohorât de vis. Răsun a* n depărtare stol — Un stol de gânduri în abis, Şi'n inima de bronz, un gol.

Se pieirde moapfea'n îhsttt clair, Şi triluri de priveglieitori Aprind pe-ail cernllui hotar Visări pe drum de albe zori...

O negură în iroz opal S'a fost lăsiait pe văi de vis, Te-aştept pe-al «u'îletullui mal, Te chem c'mn tramdalfir weis.

N. IONESCU-BONTAŞ

Mi-e duhnii gol de duhul Tău, Prra-Sîinfe, Şi'n simt îmi mor aduceriie-aiiniwte, lai- vitul strâns în zâmbetul răinais Işi dibueiste 'n treuiiur nou popuis....

Ге-aştept şi simt că aii să vii odată, Innalt în cuget şi'n minunea toaită, Şi ai să picuri viu miraj de stele In candela mimicniciei mele.

Ci truda va svâeni atunci, cuprinsă In s borul orb de flacăra aprinsă, Şi-Ţi va broda cu cCarcăn de 'mbiere, Prinos născut, din râvna-mi ce Te ccire.

Şi-aiâf voi fi apoi: o melodie Şoptită celor ce nu vor s'o ştie. Iar celor cari o millcue cu vrere: O notă, doar, şi-o paiuză 'n Tăcere.

AUREL CIIIRESCU

A P U S D E S O A R E Se îmroşeşte-apusuil şi soarele dispare, Săgeţi de aur pl'ine, pe dealuri airuincâind, Reîmbrăcând în visuri, duioasai лпйеітаігец Cu scârţâit de puţuri, cu mugeife, şi cânt....

Boi blânzi, ou-a lor privire, dullceiagă, Mlniişfiltă. Cu meiTs domol, cu capul, plecat în spre pământ, Păşesc euiminţii alăturli, p e cafea prăfuită, Cătând meireiu spre casă, mugind, din când în când.

Din luncă, depe mirişti, oiţele se-aiduină : Se nto<™ dein păşune, mânafte în spre sat In clinchet ile falangă, ce 'neetişniir răsună, Pierdut în adâncimea, tăcutuiluii 'n serat.

Cu 'neefuil zinia moare... doair luna blând zâmbi Trecând ca o regină pe ceirul iiiistcliait ; Ca să-şi admire chipul, în apă, lung priveşte. Jucând cercuri de unnr, în irâuil tremiuirait.

FLORICA SILVIA ATANASfl F i e v o f i . Vl-a

UNIVERSUL LITERAR. _ 325

S A L B A S F I N T E I După o iui s ă r a c ă în o n i u t şi p u s -

liită dc s b i i c i u i n i i ! v â n t o a s e l o r a d i i c â t o a -re şi r i s i p i t o a r e (le n o u r i , se a r a t ă s o a r e l e blând al lu i A p r i l i e , t r e z i n d d i n s o m n fi­rea î n t r e a g ă .

Ci.iiiiul v e r d e l e firav al l u n u r i l o r vii­toare îşi d e s f ă c u p o d o a b a , s u b t e r n i > t r ă -bátut île n o u r i b u l b u c a ţ i ea n i ş t e c i m ­poaie u r i a ş e şi r e p e d e î m p i n ş i a i u r e a , f ă r ă să-şi a ş t e a r n ă b e l ş u g u l n i c ă e r i .

Se în t inş i n ă p r a z i i i i s e c e t a , p â r j o l i n d Mul iu \ oie . Nic i nu s t r o p rlc p l o a i e nu nai potoli a r s u r a ţ ă r â n i i u s c a t e şi n u m a i rrăpăt uri . Nu mai ş t i a u b i e | i i p l u g a r i ce să facă Ziua î n t r e a g ă s t ă t e a u cu o c h i i î n z a r e .

tíeiili, m o i o c â n o ş i , or i t o l ă n i ţ i p e p r i s p ă . lovi|i p a r ' c ă l ie c i n e ş t i e cc b o l c ş n i [ ă . Din t o r o p e a l a a c e a s t a d e m o a r t e îi t r e z i

In d imineaţa d i u \ i n c r e a M a r e g l a s u l d e aramă al c l o p o t e l o r d e l a b i s e r i c a lo r . d i n uaiiinea s a t u l u i .

Biserică, v o r b a v i n e . C ă s t r ă v e c h e a c a s a I Domnului cu i in i i l a - i " î n f ă ţ i ş a r e d e r ă -lăşită şi s e m n a l a l t o r v r e m i , cu p e r e ţ i i i

ulii ii i d e g o r u n , p u t r e g ă i ţ i şi roş i do tari şi cu coşci . -veala t i n d e i s ă r a c e , cu p e ­reţii acoper i ţ i d e v i z i u n e a d e A p o c a l i p s a .Pedepsiiei în focul cel n e a d o r m i t a l G h e e ­nei" î n c h i p u i t ă d e b i g o t i s m u l z u a ' r a v u l u i

1 acu in d o u ă v e a c u r i —- p o v e s t e a tor ce văzuse si p r i n c â t e t r e c u s e d e a t â t a a m a r de vreme.

Acolo, îu t i n d a ei î n e g r i t â şi în n l t a -ru-i gatn să se p r ă b u ş e a s c ă , v e n e a u o a m e ­nii să-şi a s c u n d ă * c o p i l e l e , c â n d n ă v ă l e a u polerelc de a r n â u ţ i , n i i i s t a c i o ş i si f io roş i ta .'liste gea la ţ i . . . . Si to t a c i . î n s â n u l b i e ­lei bisericuţe, s c ă p a t ă Duium zeu ş t ie c u m ile furia v r ă j m a ş i l o r c a r i a r d e a u t o t î n calea lor, d e b u c u r i e c ă - i f ă c u s e r ă d e p e ­trecanie ce lu i ce î n ă l ţ a s e s t e a g u l a Ibas-uu al l i b e r t ă ţ i i a c e s t e i ţ ă r i . a c i î,şi g ă ­seau loc de s c ă p a r e cu t o ţ i i î n c l i p e g r e l e .

Insă. v reu i i l e t u r b u r i d a c ă t i e c u s c , u r ­mele lor nu f l u t u r ă să f ie ş t e r s e . I a r b i ­sericuţa a r ă m a s m a i d e p a r t e , c u m fusese ilin capul l o c u l u i , cu t o a t e că d e m u l t nu <e mai p o m e n e ş t e în c u p r i n s u l ( a l i c e n i l o r ie vreun g o s p o d a r n e î n s t ă r i t .

An cu a n c r e s c u s e r ă g o s p o d ă r i i l e b o g a -le, cu casc- c l ă d i t e în l e g e . c a la t â r g , a-toperite cu o l a n e s a u cu t a b l ă , şi c u a c a -leturi bine r o s t u i t e , d e le r â d e a i n i m a C a -liccnilor v ă z â n d c u m se o p r e a u d r u m e ­ţii, (land u-se j o s d i n a u t o m o b i l e .şi u i t â n -ilu-sc cu d r a g la c ă s u ţ e l e şi î n t o c m i r i l e

Numai dc c a s a D o m n u l u i nu se î n g r i -ţeau. N u m a i a l c ă t u i r e a ei s ă r a c a nu se m a i itrivea cu î n f ă ţ i ş a r e a t â r g o v e n j ă a ( a -

liceiiilor. B a r e m t u r l a , u n p i c î n c l i n a t ă , închipuia pe î n o p t a t e o a r ă t a r e c i u d a t a le făptură a m ă r â t ă , c ă u t â n d p a r ' c ă s ă - ş i ascundă faţa s u b m a r g i n i l e p ă l ă r i e i p l e o ş ­tite, par 'că r u ş i n a t ă d e î n f ă ţ i ş a r e a ei j a l ­nică, în u i i | l o c u l u n o r fe ţe a l e s e şi m u l t prea gr i ju l ie la î m b r ă c ă m i n t e a lor .

Aşa era şi î n t â r z i a , c a o a r ă t a r e a u n o r vremi de m u i e şi c a u u a d e v ă r a t a n a c h r o -nism. b ă t r â n a b i s e r i c u ţ ă d i n C a l i c e n i .

Preotul, d e a b i a v e n i t d e c â ţ i v a a n i , eolog t â n ă r , cu s u f l e t u l s t u p d e n ă ­zuinţe de p r e f a c e r e şi p r o p ă ş i r e şi d o r n i c să ridice c r e d i n ţ a s t r ă m o ş e a s c ă la a c e l a ş nivel ca îu t o a t e ţ ă r i l e c i v i l i z a t e — cu mare caznă şi m a i m u l t cu a n a s â n a iz buti să p u i e la c a l e şi s ă p o r n e a s c ă c l ă ­

d i r e : , une i nou i b i s e r i c i , m a i în i n i m a s a ­t u l u i şi m a i p e p o t r i v a s t ă r i i b u n e a s ă t e ­n i lo r .

I n ib l ă s i n g u r cu p a n t a h u z a , d e a b i a а p u t â n d , d e ici şi d e co lo . să r u p ă c â t e o I ii l i r i c ă .

( e i m a i inu!(i se î m p o t r i v e a u l ă t i ş . — La cc să f a c e m a l t a . d a c o a v e m pc

e s t a ?! P a r i n l e l c d ă d e a d i n c a p a m ă r â t şi de s -

oot lâ j e lu i t . — L a s ă . p ă r i n t e l e , nu le s u p ă r a , că d c

p r o h o d i t ne p r o h o d c . ş i i ş i -n a s t a , a ş a c u m e şi p ' o r m â or ven i ă i d e d u p ă noi c a să I acă a l t a m a i f r u m o a s ă şi m a i a r ă t o a s ă .

— D i n f i r f i r i ca s ă r a c u l u i şi d i n t a l a n ­tu l b o g a t u l u i se ' n a l ţ ă c a s a c í m f ă r ă p r i ­h a n ă , în c a r e s â l ă ş l u e ş t c î n s u ş i D o m n u l D u ni n e / e u I c r e d i n ţ e i n o a s t r e , le r ă s p u n d e a p r e o ţ i i I.

P a r ' c ă a r fi p r o p o v ă d u i t î n t r e s u r z i a ş a nu-1 a s c u l t a r ă şi nu-1 î n ţ e l e s e r ă .

Cu in n e a m a r d e a b i a p u s e t e m e l i i l e n o u l u i l ă c a ş a l D o m n u l u i , f ă r ă să m a i p o a t I i z b â n d i n i m i c , z i d u r i l e î n c r e m e n i n d a ş a . d e u n s t a t d e o m . c i u g u l i t e d e vreme rea şi d e b i c i s n i c u l ( . ' a l i c en i l o r , c a r i se c i o n d a n e a i i cu s t â l p u l b i s e r i c i i , o r i d e c â t e o r i d ă d e a u o c h i cu el .

P r e o t u l nu se p u i c a ţ i ne • ă n u - i m u s t r e : — f r u m o s vă ş a d e . n - a m ce z i ce , să s t a ţ i

f ă ră b i s e r i c ă ! — D a ' a s t a c a r c - o v e d e m în f i i n ţ ă cc

c'•' — î n d r ă z n e a v r e u n u l . — C c n e c a d e 'n c a p ? — a d a o g ă a l t u l . O m n i a l t a r u l u i se î n t o r c e a s p r e h u l i t o r : — N u c â r t i î m p o t r i v a Ini D u m n e z e i i , că

t e - a j u n g e c u v â n t u l lu i ! Ş i - a p o i d e p ă r t â n d i i - s e : — S a t m a r e d e o a m e n i c h i a b u r i şi f ă r ă

l o c a ş d i v i n c u m se c u v i n e ! Ma i m a r e o-c a r a ! *

S t ă p â n i ţ i d e - o t e a m ă n e l ă m u r i t ă se a-p r o p i a u c a l i c c n i i d e b i s e r i c u ţ a d c p e g e n ­iul ( lela m a r g i n e a s a t u l u i . Sc a ş t e p t a u Ia (•ine ş t i e cc d i n p a r t e a p r e o t u l u i . C u r â n d se î n t i n s e i n s ă v e s t e a a d u s ă d e t a i c a p ă ­r i n t e l e : v e n e a u cu s f â n t a d e l a A r g e ş , e a să facă si în C a l i c e n i s l u j b ă p e n t r u p l o a i e .

Şi s ă t e n i i p ă t r u n ş i d e o e v l a v i e n e c u ­n o s c u t ă se î n c h i n a r ă l a i c o a n a s f i n t e i d i n b i s e r i c u ţ a lor, î n d r e p t â n d n - s e a p o i , p â l c u r i , p â l c u r i , d u p ă p r e o t , c a t u r m a d u p ă p ă s t o r , s p r e c a p ă t u l c e l ă l a l t a l s a t u ­l u i , d c u n d e să z ă r e a v e n i n d cu p r a p o r e l c în f r u n ţ i ' p r o c e s i u n e a cu s f i n t e l e m o a ş t e .

C e a v e n i t m a i a p o i a fost n u m a i c e e a c e r ă m â n e p u r u r i c u r a t şi a s c u n s î n a d â n c u l s u f l e t u l u i o m e n e s c şi c r e ş t e d e o d a t ă , se î n a l ţ ă ca o f l a c ă r e şi d o g o r i ş te î n p r e a j ­m ă s t ă p â n i n d şi u i m i n d d e o p o t r i v ă — t ă ­r i a c r e d i n ţ i i .

S ă t e n i i d ă d e a u în g e n u n c h i , cu c h i p u ­rile i l u m i n a t e , a i u r i ţ i 1 p a r ' c ă , în f a ţ a r a c l e i i le a r g i n t cu s f i n t e l e m o a ş t e . I n i i a p u c a u să se r i d i c e d e p e m a r g i n e a d r u m u l u i , u n d e se a ş t o r n u n o r ă . i n v o c â n d n u m e l e s f i n -lei şi d u p ă ce a p u c a u să s ă r u t e r a c l a , p i ­c o n i a r ă ş i j o s . cu f e ţ e ile e s t a t i c i , cu o-c h i i a ţ i n t i ţ i îu v ă z d u h , i m p l o r â n d - o :

— S f â n t ă E i l o f t e i o . f ie - ţ i m i l ă d e n o i , p ă c ă t o ş i i !

— S f â n t ă c u r a t ă , a j i i t ă - u e ! S c a p ă - n c d e p a c o s t e !

l a , u u g l a s se r i d i c a s t ă p â n i n d miirmn iu l :

— P r e a c u r a t ă f e c i o a r ă , m â j i t u e ş t e - n e

de N. P O R A

şi î n t i n d e b l a g o s l o v i t ă m â n a t a a s u p r a n o a s t r ă p ă c ă t o ş i l o r , şi a s u p r a o g o a r e l o r , tu ' - a r e - a i î n d e s t u l a t f i a r e l e c o d i i l o r şi p ă s ă r i l e c e r u l u i !

Şi u n a l t g l a s î n c h e i a , a d â n c : — T u . n e v i u o v a t o , s c a p ă - n e d c f o a m e t e !

T u c a r e fi oi d a t a l t o r a m c r t i c u l d e la g u r ă i l ă r u e ş t e - n e şi n o u ă u n p i c d i n b e l ­ş u g u l c e r u l u i .

C a ş u r i l e p r e o ţ i l o r îşi î m p r e u n a r ă r u g a , s u b a r ş i ţ a s o a r e l u i ce a p r i n s e s e . o b r a j i i şi î n v ă l u i a s f i n t e l e o d ă j d i i în razi- d c a u r ce s c l i p e a u l i c ă r i t o a r e c a şi r a c l a cu s f â n t a , p r e f ă c u t ă d c s o a r e î n t r ' u n b u l g ă r e d e l u ­m i n ă i u b i t o a r e .

P r o c e s i u n e a se o p r i , î n t r e o g o a r e , i a r p u r t ă t o r i i r a c l e i l ă s a r ă jos s f â n t a lor p o -V a r ă .

Ş i - n v r e m e ce r u g ă c i u n i l e se t â l c u i a i i , f i e r b i n ţ i , s t ă p â n i t e d e a d â n c u l c r e d i n ţ e i , m u l ţ i m e a c u p r i n s ă d e o e v l a v i e f ă r ă m a r ­g i n i , c ă / u Iu p ă m â n t , t â r â n d n - s c s m e r i t ă , c â t m a i a p r o a p e d c t ă p ş a n u l p e c a r e e r a r a c l a cu s f i n t e l e m o a ş t e .

Şi s o b o r u l p r e o ţ i l o r u r m ă c u r a t a t n l c u i -re , g l a s u r i l e l i i l i c â n d u - s e , u n i n d u - s e î n î n a l t , s u b ţ i r i , p i c r z â n d i i - s e î n v ă z d u h — c a şi f u m u l ile t ă m â i e ce se r e s f i r a a l b a ­s t r u d i n c ă d e l n i ţ e .

A p o i u r m ă o c l i p ă tic t ă c e r e , d u p ă c a r e u n p r e o t b ă t r â n , a d u s p u ţ i n tic s p e t e , t ă l ­m ă c i în g e n u n c h i v i a ţ a s p ă ş i t ă a s f i n t e i f ă c ă t o a r e ele m i n u n i , i s t o r i s i n d s m e r e n i a ei f ă r ă d e s e a m ă n şi f o c u l s a c r u ele c a r e e r a c u p r i n s ă c â n d îşi l u a m c r t i c u l şi-l d ă ­d e a b ă t r â n i l o r c ă l u g ă r i d i n t r u ii s c h i t d i n a p r o p i e r e d e c o l i b a lo r , ca şi o r i c ă r u i d r u ­m e ţ c e se a b ă t e a p c l a u ş a lor .

,.'/.] cu zi c o p i l a b i n e c u v â n t a t ă îş i î m ­p ă r ţ e a i i c a s e m u i t a - i p o m a n ă , p â n ă cc , o-d a t â c â n d t a t ă l s ă u , l e m n a r , o a ş t e p t a f l ă m â n d î n p ă d u r e şi o v ă z u că v i n e c u j i i â n a g o a l ă — că f i e r t u r a şi m ă m ă l i g a le d ă d u s e la n i ş t e c a l i c i — c u m s t ă t e a c u s e c u r e a în m â n ă , se î n d â r j i f ă r ă p o t r i v ă şi n ă p i i s t i n ( l u - s c a s u p r a c o p i l e i , î i r e t e z a b r a ţ u l d r e p t clinti o l o v i t u r ă .

. . Ţ â ş n i s â n g e l e , g â l g â i n d : î n s ă c o p i l a b l a g o s l o v i t ă u n se v a i t ă şi n i c i n u v ă r s ă o s i n g u r ă l a c r i m ă , n e c â r t i n d î m p o t r i v a c e l u i cc- i d a s e z i l e l e si c ă t a u d n u m a i t r i s t la el . . .

„Şi a t u n c i , m i n u n e ! o r a z ă m a i a l b ă şi n ia i s t r ă l u c i t o a r e c a f u l g e r u l d e s p i c ă b o l ­t a f r u n z i ş u l u i , d e m a i să-1 o r b e a s c ă pe l e m n a r , c a r e l e şi p i c ă la p ă m â n t : — i a r c â n d îşi r i d i c ă f a ţ a d i n ţ ă r â n ă , î ş i v ă z u c o p i l a z â m b i n d , i a r b r a ţ u l ce-i p i c a s e jos î n b a l t a d e s â n g e , se a b u r c a s e s i n g u r d e u m ă r u l e i , l i p i n d u - s e l a l oc , d e p a r ' c ă n i c i uu s ' a r fi c l i n t i t v r e o d a t ă d ' a c o l o . .

. . O m u l se î n c h i n ă s m e r i t , d â n d u - ş i s e a ­m ă c ă - i m i n u n e a lu i D u m n e z e u : i a r c o ­p i l a d ă r u i t ă c u h a r u l d i v i n , se d u s e la o c h i n o v i e , u n d e îşi t o a r s e z i l e l e î n f a c e r i d e b i n e şi m i n u n i f ă r ă d e n u m ă r , v i n d e ­c â n d b o l n a v i i , m â n t u i t u l d e r e l e l u m e a şi p ă s t r â i u h i - . ş i o b i c e i u ei p r e a c u r a t — d â n d d e m â n c a r e l a p a s ă r i , c a r e îi c i u ­g u l e a u f i r i m i t u r i d i n p a l m ă , şi h r ă n i n d f i a r e l e s ă l b a t i c e , c a r e se a p r o p i a u s u p u s e d e c a , p r i m i n d u - ş i h r a n a d i n m â n a ei .."

C r e d i n c i o ş i i îşi î n t e ţ i r ă r u g ă c i u n i l e : — S f â n t a c u r a t ă , î n d u r ă - t e d e n o i ! — P r e a m i l o s t i v i ) , i z b ă v e ş t e - n e ! — N c p r i l i ă n i t - o , m â n t i i e ş t e - n e ! .S t r i gă t e l e d e i m p l o r a r e se a u z e a u m e r e u

p r i n t r e s u g h i ţ u r i s p a s m o d i c e şi i n v o c ă r i l e

32b. - UNIVERSUL LITERAR

cucernice iile gloatei s tăpâni te fie evlavie. Sluji torii a l ta ru lu i de-abia mai ţ ineau

piept mulţ imii care umbla să-i a ş t ea rnă la pămân t , îmbulzindu-se , care de care, să sărute racla şi o icoană făcătoare dc minuni a sfintei.

Ca sub puterea unei credinţe fanatice sătenii şi sătenccle se repezeau la icoană, dând buzna , uni i peste alţii, să ru tând-o fieştc care şi făcând astfel să sune în t r 'o l icărire de clopoţei cereşti, galbenii din salba boga tă agă ţa tă la gâ tu l sfintei de cine ştie ce bine credincios mântu i t d in t r 'o grea c u m p ă n ă de făcătoarea de minuni .

Din g rămadă , împins dc şuvoiul mul ţ i ­mii, se apropie de icoană şi loni ţă Clă-păug, b u t n a r u l sa tului , ai căru i ochi pros­tănaci se ho lba ră la vederea salbei ce li­cărea în soare şi zuru ia la gâtul sfintei.

Năuc , cu gura căscată şi cu pr ivir i le uimite ce i se a ţ in t i ră sfredeli toare pe bo­găţ ia dela gâtul sfintei, a şa încremeni câ­teva clipe, curgându- i năduşeai a în p icur i mari , până ce-1 împinse g rămada lângă i-coană şi-şi l ipi buzele şi cl de lemnul îne-grit. : 1 i

Şi-apoi gâlgâia la de lume îl împinse la o par te . în vreme ce în auz îi suna mereu clinchetul galbenilor, pe care îi şi vedea cu ochii închişi , mar i , rotunzi şi lucitori , lucitori .

Slujba se sfârşi şi când să pornească procesiunea mai depar te , nici n ' apucaseră bine s 'a jungă p r in drep tu l bisericuţi i că, din adâncul zări lor despre munte , răsu­nă bubui tu l prevesti tor al ploii.

Dc teamă să nu-i p r i n d ă ploaia pe drum, se adăpos t i ră toţi pe unde p u t u r ă , după ce duseră în biserică racla cu sfin­tele moaşte şi icoana făcătoare de minuni .

Ploaia şi porni , ma i în tâ i înceată , în picuri mar i apoi, sub covilt irul de tăciu­ne al norilor ce cuprinsese cerul întreg, se deschiseră toartele tăriei , po rn ind să plouă aşa cum nu se mai pomenise dc mult , căzând a p a în t r â m b e dese şi repezi, ca d int r 'o vui toare.

Lumea se înch ina în tăcere, u i tându-se la p â r â u l în «a re se prefăcuse d r u m u l ţi şoseaua de înda tă ce se ump luse ră şan­ţuri le de o pa r t e şi de al ta .

Ca 'n Vinerea Mare uşa biscricei e ra des­chisă, da tă de perete . I a r b a b a Floarea a Iui moş Cepeleag. unde o prinsese ploaia cu gâştele în p rea jmă , îşi farî paşi i pe pr iponi i casei Domnulu i , i n t r ând în t indă şi închinându-se se p răvă l i Ia p ă m â n t ca orbi tă de un fulger şi apoi asurzi tă de răzbubu i tu l unu i t răznet năp razn i c ce zgudui sfântul lăcaş din temelie.

— Maica Domnulu i , s fântă Fecioară, î n d u r a t e de noi ! — îngână bă t r âna , în vreme cc t recu pe lângă ea, repezindu-se afară , în ploaie, un om cu capul gol, fu­gind cât l ' a ju tau puter i le . Insă, după fe­lul cum îşi t â r â i a un picior, şchiopătând si săr ind ca un ţ ap , b ă t r â n a recunoscu pe C l ă p ă u g bu tna ru l .

D u p ă vreun ceas de ploaie cu găleata , cerul se l impezi, înseninându-se deabine-le, iar cetele dc nori porn i ră repede, ca nişte corăbii cu pânzele 'nt inse şi gonite de bă ta ia vântulu i .

Si-n mirosul p roaspă t al p ă m â n t u l u i reavăn şi iu p i ru i tu l vesel al păsăruic i lor , ce sc înăl ţau în slavă, m u l ţ u m i n d pa r ' c ă si ele cerului toată lumea înveseli tă nu mai ştia ce să facă de bucur ie .

Pe la toacă se p regă teau să ia r ac la cu sfintele moaşte, p r a p u r u l şi icoana, şi să pornească mai depar te .

Păr in te le Isopie intră cel dintâi în bise­rică, închinându-se cucernic la icoane, sub pr ivi rea celor ce apucaseră racla cu sfin-lele moaşte s'o scoată afară .

D a r când să să ru te icoana sfintei făcă­toare de minuni , pr iv i rea i se painjeni si îşi simţi picioarele tăindu-i-sc, par 'că .

De-abia pu tu t să îngaime : — Salba, unde- i salba sfintei ? Se cruciră toţi cei din biserică, tot aşa

cum se închinară cuprinşi de spaimă cei ce veniseră cu racla, preoţii şi norodul , când se află de făr ' de legea ncmai auzită.

Vestea se întinse repede în tot satul , de pr in toate casele eşind câte cineva şi în-drep tându-se spre biserică, să vadă şi să se încredinţeze de cele petrecute .

Numai de sub şopronul plin de buţi , boloboace, ciubere, de doage, cercuri şi u-nelte ale lui loniţă C l ă p ă u g nu se clinti nimeni din Ioc.

Muierea îl lăsase, că se îmbăta, de-şi pierdea şi pu ţ ina minte ce-o avea. şi apoi venea acasă şi o bă tea până o stâlcea. ' ă sând-o mai mult moar tă decât vie.

Nici un ucenic nu se lipise de el şi dc nevoie, t rebui să le facă toate singur, ca un neom ce se afla şi el pe lume, făcând u m b r ă p ă m â n t u l u i .

I a r acum, cu pr ivir i le aiurite, , s tă tea zăpăuc , pe scăunaşnl lui cel dogăresc iar când şi când ş i -arunca pr ivi rea în-fr icată spre colţul unde era linul acela mare al lui fordake, unul din cei şapte eârc iumar i ai satului şi cel mai bogat din ei.

Rânji apoi mul ţumi t . Acolo, i-a pus bine. Şi nimeni nu 1-a văzut . Nici nu-1 ştie nimeni. Nici duhu . nici pământ i i ' !

— D a r baba din t indă ? — îl muşcă dc cuget un gând.

— Cine era baba ? Cine n 'a iba o adu­sese acolo pe ploaia aia ?

— Nu m-a văzut, nu m-a văzut ! îngână , încredinjându-se că nu-1 ponte da de gol.

— Ihî ! mai făcu şi zâmbind mai detc o târcoală colţului ştiut numai de el. şi apoi . fără şovăire se îndrep tă spre câr­c iumă.

Tocmai pe înserate, după ce mai dete o ra i tă pr in ograda lui, în neştire porni într 'acolo, spre gruiul că t re care se în­dreptau şi alţi săteni. 11 îndemna să se ducă acolo nu-şi dădea seama cine. Şi se supuse.

In t r ă în biserica plină ochi şi îmbâc­sită de că ldu ra şi fumul nenumăra te lo r lumânăr i apr inse dc evlavia gloatei.

Ameţit cum era, pa r ' că îl toropi deabi-nele aerul d'acolo închis şi încins.

Tocmai plecaseră oamenii cârmuir i i ve­niţi ea să cerceteze. Nimeni nu putuse să le dea nici o lămur i re . Salba pierise în t impul furtunci, când nu era nimeni în biserică.

Cine să se ducă cu gândul că ar fi pu­tut fi făptui tă o asemenea nelegiuire în biserică. în Vinerea Mare !

Se încreţea carnea pe oameni de spaimă. Ia r păr intele , bietul păr in te Tsopie cu

inima frântă se înd rep tă spre al tar , pu-nându-si sfintele odăjdi i , p regă t indu-sc să înceapă

Cu m â n a t r emură toa re apucă lanţur i le cădelniţei în care mirezmuia t ămâia pe că rbuni : însă cădelni ţa- i pică din mână şi că rbuni i încinşi se vă rsa ră pe podea ap r inzând scândura în t r 'un colţ în care se vărsasc un clondir de untde lemn peste zi.

—Semn rău ! semn rău ! — cobi p r in t re dinţi I l r i s tachc paracl iserul , care se repezi cu u n făraş, a d u n â n d cărbuni i .

Şi că t re nn cârd de babe de lângă (ar :

— Ta mai căra ţ i -vă d 'acilea ! Nu vedeţi eă s'a vărsa t cădelni ţa ?

Păr in te le se ui tă tr ist la el, făcându-i ] semn să tacă.

Şi apoi. d regându-ş i glasul, rosti îndu-1 rerat :

— Fiii mei, ca pă r in te al vostru sufle­tesc ce ii'ă chem că sun t : mai înainte d'a începe s lujba Sfântului Prohod, cată să ] vă fac o în t rebare . D e ştiut, ştiţi cu to­ţii de ce-i vorba. Asemenea fără de legel nu s'a pomenit . Şi cu ruşine mare, cu a-j naf temă şi afurisenie îl apasă soborul f clei icilor pe cel cc a cutezat să fure

s fânta ! D a r mila lui Dumnezeu este fără dej

margini , dacă făptui torul nelegiurei sej căeşte şi s tăpâni t de cugetul cu ra t iese dini g rămadă , vine acilea lângă mine —că i este d'aici, din satul nostru ! — si in | fata tu tu ror îşi măr tur iseş te fapta.

„Dc cum se mărtur iseş te , fapta lui ii] este iertată ! Şi Dumnezeu îl primeşte la] sânul său !

„Haide, suflete întors la sânul lui Dum­nezeu, vino şi măr tur i seş te !"

In el se dete lup tă grea. Ajunsese a-; p roape de masa cu sfântul epitaf. Ascultai şi se pă t runse de cuvintele preotului.

li venea să se repeadă în faţa altarului] acolo, lângă el şi să-i mărturisească ade-] vărul :

— Da, păr in te , eu a m furat salba! Insă, în neştire, îşi desfăcu şi îşi scutu­

ră sufletul dc sub pr iv i rea ce-1 ardea,] scrutaiidu-1 până în adâncu l cugetului, iar ochii i se a ţ in t i ră pe f lacăra galbenă | a unei l u m â n ă r i .

L imba aceea de foc au r iu îl duse caJ gândul depar te d'acolo, spre celalalt ca­păt al salului , opr indu-se în coiful cel tai-nie de sub şopron, ză r ind aevea galbenii rotunzi şi lucitori de-i luau ochii.

Acum erau ai lui. Cine i-i mai p l u a ?

Lăsă capul în jos. Şi nu se clinti dinte.

fn tăcerea adâncă ce domnea în sfântul] locaş, neauzindri-se decât sfârâi tul vreunei] lumânăr i pe sfârşite, se înal ţă deodată a,] meninţă tor glasul de tune t al preotului'

— Dacă nu. pedeapsa cerului cadă p ra Iui !

In acea clipă, şi ca o consfinţire ace] lui cc rostise cuvân tu l adevărului , o lim i bă de fIacă re luci în aer, încolăcindu-XI pe o coroană agă ţa t ă deasup ra mesei Sfân-j (ului Epitaf. Şi-n alte cî teva clipe flacăra] pâlpâi pe în t reg ro t rgolul coroanei, cu-Г pr inzând şi altele şi p icur i i de foc alune-j când şi pc masa sfântă, sub ochii îngrtv 1 y.iii ai credincioşilor în lemniţ i de spaima,]

Tar ceeace á mai fost să fie, trece dit] colo de hotare le a tot cc poate să-şi încli-f puie bia ta minte omenească. In câteva 1 minute , şi mai îna in te de a se fi putut du-i meri bietele făptur i ale lui Dumnezeu de] cele ce se petrece cu ele, în t reaga biserici] de lemn se prefăcu într 'o vâlvoare şi jeregaiu apocal ip t ic , p refăcută într'ogroat-l nică făclie, în a cărei f lacăre se topiţi,] în ţ ipete şi ur le te de fiare, păreţ i i sfântu-j lui lăcaş şi toţi cei ce se af lau în el.

Si astfel, sună t r i s ta legendă, un sat la-] t reg t rebui să ispăşească, pr in foc şi pari] ca în s t răvechea Gomoră , fap ta celuia] profanase sfântul lăcaş .

N. PORA

UNIVERSUL L I T E R A/R. - 327

CIUPERCA DE PIVNIŢĂ — DIN AMINTIRILE UNUI POLIŢAI—

de C O N S T . RÂULEŢ

[Campania în t repr nsă de un ziar, a că-i „ediţie specia lă" se afla pe masa beră-

fai, împotriva b r u t a l i t ă ţ i j a n d a r m i l o r i u ­tii l'a hotăr î t pe nea Nae, fostul poli ţai ,

li povestească reporter i lor „Is tor ia minu-a d iamantu lu i negru, — cum numea

|l .afacerea" ce i-a da t p r dejul să cunoa-i o adevărată „c iupercă de p ivni ţă" .

I - Turcul sărac , a început nea Nae în-mtat, este cel mai mai cinstit om pe pă-

^nt; iar cel mai bogat, cel mai mare tâl-pr — un m u s u l m a n a spus-o în tâ ' , da r larn avut pr i le jul K ' O constat . Vă spun ; delà început , pen t ru că — d u p ă ce

|m sfârşi povestea — o veţi intelege şi voi. ute mai bine decât mine, că sunteţ i mai ítiítati. Azi gazetele, nene, ţ ipă că j a n -Ьгаііі au „pers icat" o s lu jn icuţă care, pe |Ы stăpânii săi se af lau la băi , le-a că ra t lila casa cu căruţe le în sa tu l ei, mobilân-p-;i locti'nţa boereşte, cu pa tu r i de bronz Boglinzi cât peretele ! D a r la oameni i ăia, ppăgubaşi, nu se gândesc amicii delà ju r -

Când s'au întors în C a p i t a l ă ; noap-, uite că spune c h a r aici — şi nea Nae

i arată, furios, edi ţ ia specială — au fost roiţi să se culce pe jos şi n 'au avu t nici ţtcepnne capul , că le furase toate pernele! lupe isprava asta poate că mer i t a să-i

stăpânii în dar , o sal tea de au r la !

I Pe vremea mea, băeţi , v'o spun cinstit • de n'o ştiţi de mai na in te : se bă tea la

poliţie — şi pa rcă , tot nu e rau a tâ tea ja-Iflri şi omoruri, ca azi. Uite, eu, ăs ta care Iii vedeţi, om niţel citit, pr ie tenul vostru llitrin de petrecer i şi nebunii , duşmanu l [irimpăcat al m a l t r a t ă r i ' an imale lor de po-Inră şi al t u tu ro r b ru ta l i t ă ţ i lo r inuti le, vă liirturisesc deschis : şi eu a m bă tu t , în •toată cariera mea, dar mai ales la începu-llilei— ca să mă d i s t 'ng — c u m a m făcut

I - Prim bă ta ie vă dist ingeţi , voi, mă ? Mrerupse indignat un repor ter mai bă-

• Nu, prin descoperir i , r ă spunse liniştit iNae, dar vezi că astea două sânt s t râns

tjate între ele. Am bă tu t . E d rep t că băgat m ă ţ a în sac, n ' am pus ouă

scoapte la subsuoară şi n ' am spânzura t menii cu capul în jos, c u m a u d că ar face

In schimb a m bă tu t : câ ţ iva şcolari, : puseseră un pardesiu în cap profeso-

nlui lor de greacă, la Sfântu l Sava şi îl Râseră de a zăcut şease s ă p t ă m â n i ; un (de cai ce m 'a în ju ra t cum a in t ra t în ţie ; câteva fete de ul i ţă , ce făceau dai, noaptea, pr in localur i şi mi le a-au când eram de serviciu, p recum şi ieroşi pungaşi de buzuna re .

[Niciodată însă nu m 'am a b ă t u t delà eon-mea : am b ă t u t n u m a i păr in teş te

ebirea înt re mine şi un t a t ă era inexis-în ceeaee pr iveş te procedarea , dar totuş în t r 'o p r iv in ţă : în t imp ce pă-

tele pedepseşte, de obicei, n u m a i pe copii |£maimari, mie vâ r s t a mi-a fost, în toată niera mea, indiferentă . Am bă tu t , adesea, rinteşte, oameni ma i mar i de cât mine. ! să-i faci, neică ? Meseria ! Nu e ra să-i

Wiese, pe hoţi, Ia cafea şi la c iubuc ! I Odată însă a m b ă t u t şi eu r ă u : pe u n

, azi om m a r e tn ţ a r a lui . Voi regre ta I тоі trăi fap ta mea, da r n ' am fost eu de Í — a recunoscut-o şi el în u r m ă .

— L-ai pr ins că punea g i r a t ă deadrep tu l în b r a g a , îl în t re rupse unul din reporter i .

— Făcea pa r t e d in t r ' un complot turcesc, îşi dădu altul păre rea .

— Dacă mă în t rerupeţ i , nu vă mai spun nimic, se necăji nea Nae. Ruga t cu insis­tenţă, dupe ce sorbi a doua halbă, cont inuă. Venise pe v reamă când e r am subcomisar , un tu rc mare , un fel de paşă sau aşa ceva, cu t rebur i prin Cap i t a l ă . P a r c ă îl văd : un uriaş cu o b a r b ă m a r e neagră , ce începuse să cărunţească pu ţ i n pe la mijloc.

D u p e ce şi-a sfârşit daraver i le pe la le­gaţie şi pe la m 'n i s te ru l de externe , s'a a-puc.it să viziteze oraşul — nu l-ar ma i fi vizitat !

î n t r ' o zi se dusese la muzău . sau la Uni­versitate, nu-mi mai aduc a m ' n t e unde , că tânt tot acolo — destul că l-au găsit în catul de sus al c lădir i i din boulevardu l Л-cademici, cu spume Ia gură ţ inând de mâini pe t ă lmac 'u l sau şi sbierând cât îl lua gu ra

In t r a sem tocmai dc serviciu, când am fost chemat g rabn ic la muzău : in terpre tu l , un turc din ţa ră , îi furase paşei , din deget, un inel cu nn mare d i aman t negru. în­şt i inţat telefon'c. prefectul se interesa personal dc afacerea asta „fiind vorba de repu ta ţ i a ţării în s t ră ină ta te" , dupe cum îmi tr imisese vorbă d. inspector. Comisa­riatul era la doi paşi şi a m pu tu t lua din vreme, măsur i le de rigoare. De altfel per­sonalul Universi tă ţ i i şi mai ales s tudenţi i se a r ă t a se ră în această împre ju ra re , ade­văraţ i auxil iar i ai poliţiei. Toate uşile fuse încuia te şi nimeni nu mai pu tea eşi. Pe s tudenţ i îi pas ionau afacerea în cel mai înalt grad şi făcuseră cerc în j u r u l celor doui turci . C â n d am ajuns „la. fa ţa locu­lui", cum spuneţ i voi Ia gazete, l-am găsit pe paşă aşa cum povesti i mai ad ineaur i : ţi­nând de ambele b ra ţ e pe interpret , nn o-muleţ scurt şi gros, tot cu fes în cap . Paşa nu ştia româneşte , dar o rupea niţel pe franţuzeşte şi unul din s tudenţ i servea de tălmaci .

Tnnaltul demni ta r o toman se p lângea că inelul i se furase chiar în localul univer­sităţii şi că hoţul îl avea la el, deoarece ntt-1 s lăb 'se din ochi. Bi juter ia t rebuia gă­sită, în t ru cât pungaşul nu s'a mişcat de lângă dânsul , n 'a vorbi t cu nimeni , nu s'a aprop ia t de nici o ascunză toare . L-a bă­gat, de sigur. în căp tuşea la hainei , în ghete sau în c iorap 1 . In clipa când a observat că-i l ipseşte inelul, paşa, fără să spună un cuvânt , l-a şî î nhă ţ a t de ambele b ra ţ e şi l-a ţ inut nemişcat , ca în cleşte. Abia în urmă a dat a larma. N'a avut cui să dea inelul. î n t rucâ t s tudenţ i i nu se p u t e a u face complicii tu rculu i şi dacă ar fi fost să-1 dea unui necunoscut nici nu l-ar mai fi fu­rat. F ă r ă îndoia lă că in te rpre tu l îşi fă­cuse socoteala că paşa n'o să observe fur­tul şi. cum vizita la muzău era u l t ima, o să plece în Turc ia , lăsâdu-i lui b i ju ter ia . Paşa ţinea să repete că n 'a dat nici un semn de revoltă sau de mânie , p â n ă când n ' a pr ins întâi de mâini pe au toru l fur tului . Pr in ur­inare când el a văzu t că p a ş a a constata t furtul , e r a p rea târziu ca să mai înstrăi- . neze inelul. Paşa îşi p u n e capul că inelul se va găsi Ia hoţ.

Pe de a l tă p a r t e Aii, in terpre tu l , a t ăgă­duit delà început , j u r â n d u - s e p e Alah că

în via ţa lui n 'a furat un cap de a ţă . — Lasă că spui tu, i -am str igat eu fu­

rios, gând ind u-mă ce-o să-mi facă supe­riorii mei dacă nu descoper acest furt . dc care se lega „buna repu ta ţ i e a ţăr i i" .

Ceeaee m'a îndâr j i t mai rău , fu o măr ­turisire veni tă tocmai când mă pregă team să plec cu nunta la secţie :

Un servitor delà in t ra rea de jos a Uni­versităţii mi-a declara t că. Ia sosirea celor doi vizitatori , ar fi observat în degetul sau în m â n a lui Aii, inelul cu d ' a m a n t ne­gru. — ceeaee conf i rma în totul spusele paşei şi îmi dădea spe ran ţe bune că voi găsi g iuvaerul D o v a d a era făcută : dacă inelul fusese văzut la hoţ, el „ t r ebu ' a să iasă" cu orice preţ .

M'a cupr ins o furie de nedescris . Nu mai ş t iam ce fac : u r lam, e r am nebun, văzând î n c ă p ă ţ â n a r e a cu care t ăgădu ia \ l i .

Am porni t spre coi i rsar ia t , dupe ce i-am făcut o percheziţie, cum am p u t u t chiar în localul Univers i tă ţ i i , fără să găsesc nimic. Am avut gri je să pun , în u r m a noastră , un sergent şi u n agent, r ecomandându- l e să fie cu ochii în pa t ru , ca nu cumva in­dividul să a runce scula pe d rum.

La secţie mă aş tep ta „şeful" care mi-a spus că prefectul va t rebui să demisioneze, dacă nu se va găsi inelul paşei . mai ales că minis terul de ex te rne nu-1 vede, de mult, cu ochi buni . Acum avea pri lejul să-1 măture , a r u n c â n d totul pe seama unei intervenţi i d ip lomat ' ce a imper iu lu i oto-mat . Ce era de făcut ? Trebu ia să salvez postul prefectului şi r epu ta ţ i a ţăr i i ! Şeful mi-a făcut r e c o m a n d a t a să fiu fără milă şi a plecai ca să mă lase să lucrez p u n â n d sergentul la uşe să nu ma i int re nimeni .

Paşa murea de ne răbda re . C u m a plecat şeful, l -am şi lua t pe Aii. spre cea mai mare satisfacţie a pasc 1 . Nimic : t ăgădu ia , ca şi la Univers i ta te .

— Ciupercă de pivni ţă , d-le şef, îmi striga agentu l cu care adusesem pe Ali de la Muzău. un oarecare Ch 'miş , b u n poli­ţist, da r cam câinos la in imă.

— Ai drep ta te , du-1 jos, i-am ră spuns fu­rios.

— Ai la beci. c ipercă de p ivn ' ţ ă , se răst i Ghimiş la Aii şi spui tu şi lap te le pe care l-ai supt !

Agentul împăr ţ ea pe cl 'enţii noştri în două mar i categorii : „coconaşii" şi „ciu­percile de p ivni ţă" .

In r ândur i l e cuconaşTor in t rau : demi­mondenele pa r fuma te şi sfioase, domni­şorii eleganţi şi pomăda ţ i , elevii de liceu... în t r ' un cuvânt toţi acei cari , delà pr imele pa lme încasate , Ia repezeală, là i n t r a r ea în secţie, făceau măr tur i s i r i complete- nepu­tând să reziste.

Ciuperc i le de pivni ţă e rau ind 'vizi i cu hainele scoar ţă de noroi sau de murdă r i e , rău mirositorii din cauza beţiei sau a s t rae-lor şi rufelor nespăla te , încăpă ţ îna ţ i i şi hărşiiţ i cu pol ' ţ ia . delicvenţii cu expe­rienţă care şt iau că pa rche tu l pune în li­ber ta te pe cei ce nu-şi recunosc vina... p re ­cum şi toţi acei ce t r ebu iau băga ţ i în sub­sol şi instrui ţ i ore în t regi acolo ca să poţi scoate ceva delà ei.

Ghimiş avea special i ta tea ciuperci lor de pivniţă .

328. - UNIVERSUL 'LITERAR

Ne-am coborât cu toţii : agentul îmbrân­cind pe Aii, Paşa şi s luga dumneavoas t ră .

Hoţul fu desbrăcat într 'o clipă şi a doua perchez fie începu pe îndelete, nu ca la U-niversitate. Hainele fură d e s c u s u t e : buzu­narele întoarse pe dos şi apoi rup te : căp­tuşeala desprinsă în în t regime — nimic : inelul nu era n c ă e r i . Ghimiş luă apoi pe turc şi îl puse să facă o adevă ra t ă gim­nastică, în speran ţă că îi va sări inelul de pe undeva. De geaba.

— Unde e inelul, turcule ? îi sbiera Gh ' -miş în nas.

— Nu ştiu, r ă spundea Aii. — Lasă că ştii, tu, acuşica ! Cu cât p ie rdeam năde jdea dc a găsi o-

hiechil de pre j . cu a tâ t creştea furia Pa­se i — şi a mea.

— Spune înă, turcule . unde ai pitit ine­lul, îl rugam eu, dar Aii protesta mereu :

— N'am furat ! — Ciupercă dc pi\ni<ă. d-lc şef, spunea

Ghimiş : stai să-necapă să-i curgă apă — şi să vezi cum deschide gura.

Eu şedeam in picioare : iar paşa se aşe­zase pc o capră fie t ă : a t lemne ce era acolo, îu aş teptare , îndemnându-n iă , pr in semne şi prin cuvinte franţuzeşti , amestecate cu str igăte turceşti de indignare, să începem mai repede... operaţ i i le .

Ghimiş îl întinde pe turc pe jos : iar cu l-am luat cu . .năpârca"—o vână de bou de care agentul nu se despăr ţea nic iodată — dela ceafă până la călcăc, dând cu o furie de neînchipui t . AL urla groznic : iar paşa tte apropiase şi pr iv ia cu un rânjet ce-mi făcea rău. Când i se părea că am lăsat-o mai moale m ă încura ja , dând din cap ş' din mâini ca un epileptic. Hoţul leşinase odată dar îşi revenise repede. El repeta a-celeas cu v 'nte :

— N'am furat ' ! — Ai furat , hoţiile ! — îi str iga Ghimiş Dacă m'aşi fi luat dupe paşă . l-aşi fi u-

ris pe AL. Ochi îi eşise din orbite, corpul ii era o rană, valur i de năduşeală şi de la­crimi i se scurgea de pc obraj i .

— Aşa sân tă ră ciupercile de pivniţă , d-le sef, mormăia Ghimiş : stropesc şi strică aerul.

In sfârşit e de prisos să insist a supra acelei bătă i , r>e care o socotesc ca ruşinea vieţii mele. E destul să vă spun că dupe mine l-a luat Ghimiş . apee paşa—fără să fie mai norocoşi de cât mine, însă reuşind să fie cu mul t mai cruzi.

Delà Ali nu s'a pu tu t scoate nică inelul, nici măca r vre-o desluşire oarecare .

îmi aduc aminte că ani întregi, în u rmă , Ghimiş vorbea de Aii ca de cea mai r e z s -lentă cipercă de pivniţă — el fiind convins că am avut a face cu un vinovat.

Rezul ta tul a fost dezastruos şi pen t ru mine ş' pentru Aii : eu am fost mu ta t în fundul Moldovei : iar el expu lza t din ţa ră . Se af i rma, pe a tunci , că părăs ind Capi ta la , paşa se expr imase în termeni foarte puţ ini măgul i tor ' pen t ru politia noastră , despre ale cărei ba rba r i i ar fi auzit , da r de ale cărei descoperiri n 'ar fi avut ocazia să se convingă.

Eu rămăsesem cu o mare m u s t r a r e de lonş t i 'n tă , formândii-mi convingerea că Aii fusese nevinovat — altfel ar fi t rebui t să vorbească. Dacă n 'ar fi fost isgonit din Iară, aş fi fost în s tare să mă duc să-i cer iertare, să-i dau nu şt 'u ce.

De atunci tot am bă tu t , e drept , da r mai cu măsură , păr in teş te , ca şi mai na in te : s ingura mea victimă a fost Aii.

Parcă mă vrăjise afurisi tul de paşă a că­rui l imbă n'o înţelegeam, dar ale cărui gesturi porunci toare îmi înpingcau b ra ţu l .

Trecuse ani . Ghimiş, cunoscătorul de ciuperci, care avea mult mai mul tă înde­mânare Ia scrierea cu ciomagul decât la cea cu condeiul, îmi luase înainte, t recând repede pr in toate gradele erarhiei noastre. Se spunea peste tot că de şi nu arc carte, c foarte bun „pe teren". Totuşi a m reuşit şi eu să es la pensie ca poliţai.

Se răst i i rnase lucruri le în Turcia , fusese cascadă dc mărimi , — dupe cum ştiţi. Eram la Cons tanţa , când am avut o mare surpriză.

Mă p l imbam pe boulevardul El sabeta, când mă pomenesc faţă în faţă, cu cine credeţi ? Cu Aii, fostul in terpre t din Bucu­reşti, vict ima mea şi a lui Ghimiş . E ra îm­brăca t cu o eleganţă i reproşabilă , fără fes. iu ochelari de aur şi baston de argint in mână. Poate că nu l-aş fi recunoscut pe boernl acesta, salutat de toa tă lumea, dacă au mi-ar fi a t ras luarea aminte inelul cu d iamant negru cc avea în deget !

— Ciuperca de p ivni ţă ! F ă r ă să vreau am pronun ţa t aceste cuvinte, cc-nv amin­teau pe Ghimiş şi n ă p â r c a lui. Cum dracul a rezistat, mă în t r ebam eu. Şi unde a avu t inelul ?

— Va să zică tot el a fost hoţul ? sc auzi o voce curioasă.

— Păi cine era să fie altul , fiteste. — N'afi ghicit, cont inuă nea Nac. De şi

:iş fi v ru t să aflu adevăru l în c iudata afa­cere a d iamantu lu i negru, totuş m 'am gră­bit să evit întâi urca căci vedeam, în mine, scena din pivniţă.. .

Turcul veni însă dupe mine şi îmi strigă prieteneşte :

- - Bună ziua, d-le comisar. — Bună z 'ua . d-le Ali, îngânai eu, sim-

(iind că turcul s'a pricopsit şi a a juns poate înalt demni ta r în ţ a r a lui. Nu ştiu de ce dar măr tur isesc că îmi fu frică.

— Hai cu mine la cazino, să vorb 'm, îmi zise Aii.

N ' am p u t u t rezista, mai ales că turcul mă luase la b ra ţ şi înă s t rângea cu putere , Pe utide treceam ne sa lu tau toţi. Teama de la început se l ămurea : Aii vrea să sc răs-bune. Şi avea de ce ! Ne-am aşezat pe te­rasă la margine de iot. în spre mare . El alesese locul. Eu eram, cum m ă vedeţi : un bă t rân slab şi istovit, pe câ tă v reme el pă­rea acum şi mai voinic. Pu tea să mă ridice, ra pe o pană, şi să mă a runce în mare ! Dar el nici nu se gândea Ia aşa ceva.

-— Tot norocul meu se t rage dela d-ta. începu Aii, în t r 'o românească mai s t r ica tă ca pe vremea când făcea pe tă lmaciul . Dacă nu mă expulzai , m u r e a m bragagiu la Bucureşti .

— Nu te-am expulzat cu, îngânai sfios. — ( ' ine m'a expulza t . Or i cum, dc a tunci

mi se t rage. In ţ a r a mea am azi o s i tuaţ ie din cele mai frumoase. Şi Aii comandă o sticlă în fundată .

— D a r paşa ? — A fost inpuşcat . de un necunoscut ,

într 'o mişcare de s t radă, mă lămur i Aii. zâmbind t a i n e .

Prinsei cura j şi îl în t rebai , e drept cu mult respect :

— Dar cum aţi luat d i amantu l şi unde la-ţi ascuns ?

— N'am furat ! — răspunse el, pa rcă tot cu tonul acela din pivniţă , î n t r e rup t de m.uşcările năpârci i lui Ghimiş. Şi a tunci ani auzit, pent ru pr ima oară . cuvintele cu care mi-am început povestea : tu rcu l sărac este ?el mai cinstit om din lume...

—Păi văd că aveţi inelul în deget. Sau era al tul ?

— Ba e chiar acela, confirmă Aii. — Atunci de ce a f i rmaţ i că nu l'aţi

furat ? Dealtfel , dupe cum vi s'a spus ii faţa, servi torul muzăulu i v'a văzut.

— Nu, d-le comisar, r ăspunse Aii ironii, aşa ceva nu mi s'a spus în faţă.

— Ciupercă dc pivniţă, îmi răsună il ureche glasul lui Ghimiş . îndrăzni să in­sist : Nu spunea po r t a ru l că... Aii mă în­trerupse furios :

— Ce spunea po r t a ru l ? — Că a văzu t inelul în m â n a d-talc — Sau în deget, nu ? Vezi că ţin minte. — Sau în deget, c adevăra t . — Ei, lucrul este foarte simplu : în clipj

când urcam scara universi tăţ i i , am avii in t r ' adevăr inelul în deget.

— Nu mai înţeleg nimic : aţi avut in (li­get inelul pase ' . îl aveţi şi acum, dat totuş.

— N 'am vorbit de inelul paşei. — Păi spuneaţ i că nu este altul. — Nu e, confirmă Ali : n 'a fost la mij­

loc de cât un singur inel. — Al [laşei. — Ba nu, vezi aici greşeşti. Apoi ilc»

nu v'aţi gândi t dv. că un hoţ. fie el cât de îndrăzneţ , dupe ce fură un inel, nu-i putu in deget rh i a r în faţa păgubaşu lu i?

— Por tarul nu p r e c i z a s e : în deget sal in mână. Am socotit că în momentul aceh s'a comis furtul.

- - D u m n e a t a eşti poliţist, eu am fosl simplu negustor, dar tot ştiam încă deal atunci zise Aii, că inelul din deget se Inii numai... cu deget cu tot, dela morţi.

Mă surpr inse jus te ţea observaţiilor. Dt altfel mul te adevă iu r i . sări toare în ochi, m'-aii scăpat la începutu l carierei mcll când mă socoteam a tot şt iutor.

Ardeam de ne răbda re să pătrund miste­rul, dar Aii pa rcă voia să-mi mărească, dil te în cc, curiozi tatea. Era adevărat : grei sâ-i pofi fura cuiva un inel din deget, daci nu doarme sau nu-l ţ ne cineva ; pe dealt par te Aii susţ inea că inelul, care totuş se afla la el. nu era al paşei, dar nu era nil altul

Acesta era inelul care se furase, dar Al nu era au toru l faptului şi nici paşa păgti basul.

In loc să aflu ceva, mă încurcam ma rău.

Turcul mă pr ivea ca pe un prost şi clipă am avut impres ia că asta era răs­turnarea lui ; dovada l impede a superiori­tăţii sale. Am observat însă repede că ta­cul nu avea aerul unui încrezut .

— Vă rog expl icaţ i -mi şi mie taina! — Nu e un lucru a tâ t de complicat, răs­

punse Aii : inelul era al meu. I! p r iveam ca pe un n e b u n : dacă eu

inelul Iui cum r ă m â n e a cu reclamaţii paşei, cu muncile la care a fost supus.Dl ce n 'a spus n im'c ?

Liniştit turcul cont inuă : II avem în familia noastră , de trei sute

de ani, din moşi s trămoşi : e un talisman un protector al celui cc-1 are în deget. Daei l-aşi fi avut în deget, în beci. mi mâncăii torec ţ iunea aceea pu ţ in cam... exageraţi :!e!a d-ta, b a r b a r ă de tot (lela agenţii tl-talc şi soră cu moar tea dela nemernicii meu compatr io t . D a r nu-J mai aveam, ft când u r c a m scara, paşa mi l-a vârît în (li­get în momentu l când întinsesem mân sâ-i deschid uşa, când p robabd că l-a ti-zut şi por ta ru l şcolii.

•- Belciugul ăsta mi-1 dai mie, mi-a zi pesa în turceşte — cu ton poruncitor.

— Nu pot. excelenţă, i-am răspuns sfii; e un souvenir de familie.

— Iţi dau pc el o mie de galbeni. —• De ini-aţi da zece mii şi tot nu Di'aj

putea să m ă despar t de el. Paşa s'a încrun ta t , m 'a privi t lung sini

I \ ! \ I l l v . ! I . I i I IIA U. - 329

in s trăint i l t i le ITALIENII D E S P R E N O I

SCRIITORII ROMÂNI « do LI IGI TONLLL1

L L I G l T O N h ' L L f

R a m i r o O l l i / , a l e c ă r u i m e r i t e p e n t r u r ă s p â n d i i e a l i t e r a t u r i i i t a l i e n e ş t i în Ro­mânia s u n t t u t u r o r a c u n o s c u t e (şi c h i a r noi, de c u r â n d . a v u r ă m o c a / i a s 'o a m i n ­tim), v o r b i t u l d e s p r e . . p r o / a r o m â n ă ( o i i -t imporană ' ' în n u m ă r u l p e D e c e m b r i e d i n Giornale di politica e di Iclleralitra, î n ­treg şi g e n i a l d e d i c a t r a p o r t u r i l o r c u l t u ­rale r o m â n o - i t a l i e n e , îşi î n c h i d e l i m p e d e a sa revista' i n f o r m a t i v ă r e l e v â n d ea . . e x i s t a in R o m â n i a o m i ş c a r e l i t e r a r ă cu m u l t mai i m p o r t a n t ă d e c â t se c r e d e , o m i ş c a r e literară c a r e nu se c a d e să fie i g n o r a t ă .

mai zis m' inic , — d a r eu ş t i a m ce m ă a ş ­teaptă, că d o a r s â n t t u r c a d e v ă r a t . A j u n ­gând în d r e p t u l u n e i f e r e s t r e ce d a în strada, p e c â n d p a ş a v o r b e a c u s t u d e n ţ i i cei ieşise î n n a i n t e . a m a r u n c a t i n e l u l u n u i bragagiu, ce s t a j o s . cu c o ş u l cu a c a d e l e — fără să s t a u Ia g â n d u r i . L o t u l s 'a p e t r e c u t într'o c l i p ă . Nu -1 c u n o a ş t e m , d a r ş t i a m că-1 voi găsi la el . p e n t r u c ă t u r c u l s ă r a c e s t e cel m a i c i n s t i t o m d n l u m e . A b i a a m a v u t timp să- i f ac s e m n b r a g a g i u l u i să p l e c e şi să mă î n t o r c , c â n d p a ş a m ' a s t r i g a t f ă r ă să o b s e r v e î n s ă n i m i c . A m a l e r g a t , ca şi cum aşi fi s t a t t o t t i m p u l cu o c h i i j i n t â l a el. N'a r o s t i t n ic i u n c u v â n t î n s ă . p e c â n d studenţii se a ş t e p t a u l a v r e u n d i s c u r s , m i - a apucat a m b e l e b r a ţ e , s t r â n g â n d u - n i ă cu puterea lu i d c co lo s . A b i a în u r m ă a s t r i g a t In f r a n ţ u z e ş t e :

—- D - l o r s t u d e n ţ i a c e s t t ă l m a c i i n ' - u fu­rat un inel d e a u r cu o p i a t r ă d e d i a m a n t negru, c h i a r în m o m e n t u l a c e s t a .

Şi nu m i - a m a i d a t d r u m u l p â n ă c â n d a i venit d - t a .

— Bine , d a r în c a z u l a c e s t a n ' a v e a i d e rât să s p u i a d e v ă r u l .şi să a d u c i m a r t o r i dovedind că i n e l u l e s t e p r o p r i e t a t e a d - i a l e .

— O , n u , r ă s p u n s e Aii c u c o n v i n g e r e . Din m o m e n t u l î n caj-e p a ş a p u s e s e o c h i i pc inelul m e u . l u c i u l c e l m a i d e s e a m ă e r a

In u l t i m i i a n i . d a t o r i t ă p i o l . I s o p c s c u si ş c o l a r i l o i săi d e l à l niv c r s i i a ' e a d i n H o m e . niiili s'a l u c r a t în I t a l i a p e n t r u a o f ace c i i n o ' c i i l a p u b l i c u l u i n o s t r u . I n să m a i e s t e m u l t d e f ă c u t . . . "

D a r p â n ă a t u n c i sa- i r e c u n o a ş t e m m e r i ­te le lui I s o p c s c u . d i r e c t o r u l c o l e c ţ i e i „ S e r i -t t o r i r o n i e n i 1 ' e d i t a t ă d e . .La n u o v a I t a l i a ' " I I Y r n g i n - \ e u e ! ia) c a r e d e j a c u p r i n d e c â ­t e v a v o l u m e d e i n t e r e s a n ţ i a u t o r i c o n t i m ­p o r a n i d i n j u r a s a . t r a d u ş i s t u i l t i c i t d e un g r u p d i n e l ev i i lui şi p r e c e d a ţ i e l e g a n t d e v a l o r o ş i c r i t i c i şi s e r i i i o r i i t a l i e n i (C ï iul io B e r t o l d . G n r s i a . B i s c o i t i n i , e l e ) . Şi să no a p r o p i e m d c a c e s t e o p e r e , nu e u s u r â s u l d e i nv r e d n i c i r c al a c e l u i a c a r e se p o a t e l ă u d a , f ă r ă m e r i t u l s ă u . c 'o t r a d i ţ i e l i t e ­r a r ă m a i v e c h e şi m a i i l u s t r ă , ei cu p r o ­lii u d a s i m p a t i e cc o p o a l e i n s p i r a l i t e r a ­lul ' ; u n e i V i t i u m s u r o r i , i nca p r e a i n f l u -e n ţ a i ă — î m i p a r e — d e a r t a s l a v ă , p e d e o p a i t e . i a r p c d e a l i a d e c e a f r a n c e z ă , d a r ( a r e cu t o a t e a c e s t e a a a v u ! s c r i i t o r i m a r i . ca L i u i n e s c u şi A l c c s a n d i i , şi a r e î n c ă a l ţ i i , c a r i se s l r ă d i i c s c să a f i r m e d e f i ­nitiv g e n i u l p a r t i c u l a r al p o p o r u l u i r o ­m ă e

l n mo t iv c r i t i c c a r e se î n t â l n e ş t e m e r e u în a r t i c o l e l e r e v i s t e i p o m e n i t e şi în p r e ­fe ţe le a c e s t e i с о і ч ц і e r e l i e fu l u n u i fid d e l u p t e , s a u d r a m e , î u ' r c c u l t u r a o c c i d e n ­t a l ă i n t r a t ă în R o m â n i a d c un v e a c . şi t r a ­d i ţ i a n a i v ă , a g r e a t ă , p a t r i a r h a l a : l u p t ă c a r e în c â m p u l l i t e r a r s 'a d e f i n i t . , c a m d e

să m ă a s i g u r d e el . L u a d i n d o u ă : s a u îl f ă c e a m să d i s p a r ă , c u i n 1-ani ş ' f ă c u t şi r ă m â n e a m cu s p e r a n ţ a că-1 voi g ă s i : s a u u r m a să d o v e d e s c că c al m e u . să vi-1 a r ă t t u t u l o r şi . în c a z u l a c e s t a , t r e b u i a sâ - l ţ in la m i n e şi p a ş a fot mi-1 l u a . A m a l e s s in ­g u r a c a l e p r i n c a r e p u t e a m î n p i e d e c a p e p a s e s ă - m i ia t a l i s m a n u l : d i s p a r i ţ i a b i j u ­t e r i e i . In u r m ă se î n ţ e l e g e că m i - a fost f o a r t e u ş o r să g ă s e s c p e b r a g a g i u şi s ă - i iau i n e l u l î n a p o i .

L d r e p t că mi 1-a d a t c u p ă r e r e d e r â u . nu p e n t r u v a l o a r e a o b i e c t u l u i , ci f ' i n d c ă î n c e p u s e să- i m e a r g ă e x c e l e n t a f a c e r i l e d c c â n d îl a v e a î n d e g e t .

— T o t nu î n ţ e l e g s t ă r u i n ţ a p a ş e i . c o n ­v i n g e r e a lui că ai i n e l u l a s u p r a d - t a l e .

— l ' a ş a n u - ş i p u t e a î n c h i p u i că i - a m g h i c i t g â n d u l . O d a t ă cc i n e l u l e r a p r o p r i e ­t a t e a m e a . n ' a v c a m n ic i u n m o t i v să-1 î n ­s t r ă i n e z i n n a a i e ca el sa m ă fi a c u z a t d e fu r t . \ i i - i p u t e a i n t r a lui în c a p că u n p â r ­lit d c t u r c s ă r a c e s t e î n s t a r e să p ă t r u n d ă g â n d u r i l e a s c u n s e a l e u n u i p n ş e .

Intui m i - a a p u c a t b r a ţ e l e , cu f o r ţ a lu i u r i a ş ă , şi a b i a în u r m ă a p r o n u n ţ a t î n v i -

l a t ă d e ce p e n t r u el u n l u c r u e r a că i n e l u l n u p o a t e fi d c c â t l a

v r e o t r e i z e c i (le a n i . cu î n t e m e i e r e a Seitia-năloi ulii', r e v i s t ă i n s p i r a t ă d in d o c t r i n a n a ţ i o n a l i s t ă a l u i l o r g a , şi î m l u s m â n i t ă cu . . m o d e r n i s m u l " a c e l o r a c a r i p r i v e a u î n c ă d i n c o l o d e g ' - an i j c . G r e ş e l i şi e x a g e r ă r i — r e c u n o a ş t e O r t o z — a u fost şi d e p a r t e a sc -nuin'iiorişlilor şi d e a moderniştilor ( a d e c ă simbolist Hor), î n s ă nu se p o a t e n e g a că , dai< r i r a , ( c l o r d i n t â i , s 'a p u t u t c o n s e r v a a c e i specific naţional român p e c a r e i m i ­t a ţ i a s t r ă i n ă îl a m e n i n ţ a cu s u f o c a r e a : d a t o r i t ă c e l o r l a l ţ i , l i m b a ( încă D e f o r m a t a l i t e r a r ) şi s t i l u l r o m â n a u p u t u t a j u n g e a c e a p e r f e c ţ i e f o r m a l ă , a c e a fi neţii şi r a ­li n e r i e e t c . '

Nu m ă î n d o e s c d e a c e a s t ă l u p t ă , nici d e r e z u l t a t e l e e i . a v a n t a j o a s e î u t o a t e s e n s u -l i l e , d u p ă c u m n e - o p r e z i n t ă , o p t i m i s t . O r t i z . L i s ă . r ă m â n â n d în l imi t edé l i t e r a ­t u r i i p r o p i i e c o n t i m p o r a n a şi r c f e r i n d i i - s c la o p e r e l e t r a d u s e p e n t r u c o l e c ţ i a Iui I so -uescu, a m i m p r e s i a c ă — u n e l e d i n t r e a-ce s t ea d e m o n s t r a p r e v a l e n t t o n a l i t a t e a , a t ­m o s f e r a rohii'niii. i a r a l t e l e , a c e a s t r ă i n ă : 'lavă o r ; lrancey.il.

S c h i t e l e lu i I o n L u c a C a r a g i a l e . d e e x . . a d u n a t e s u b t i t l u l / / dioorzio ( D i v o r ţ u l ) , a p a r ţ i n , d a c ă n u m ă î n ş e l , p r i m e i c a ­t e g o r i i . N u s u n t d e f a p t . î n e l e . n u m a i t i ­p u r i c u l e s e d i r e c t d i n r e a l i t a t e a r o m â n ă , s c e n e t r a n s p o r t a t e e x a c t d i n v i a ţ a s o c i a l ă d i n l i i i c u r c ş l i : î n s ă . c e e a c e c o n t e a z ă m a i cu sec m ă , e s p i r i t u l c o r d i a l i r o n i c , î n t r e î n ţ e p ă t o r şi a f e c t u o s . î n t r e a r g u t i e şi b o ­n o m , ca ic îm i p a r e c a r a c t e r i s t i c bucureş-lenu. l îâ; liaji şi i n u l ţ i t i n e r i , d o r n i c i d e a d i ­v o r ţ a f ă r ă n i c i o r a ţ i u n e s e r i o a s ă : b ă r b a ţ i c a r i îşi f a c c a r i e r ă şi a v e r e , p r i n i n f l u ­e n ţ a m i s t e r i o a s ă a f e m e i l o r . . . d i p l o m a t i c e : o r k l e n i c l e v e t i t o r i şi r ă u t ă c i o ş i ; m a m e şi p r e o ţ i a m o r a l i şi b e ţ i v a n i : f e m e i v n r b n -leje şi g e l o a s e : p o l i t i c a ş i r i i e f t i n i : m i c i b u r g h e z i d i n p r o v i n c i e T i p u r i d i n t o a t e t i m p u r i l e şi d i n t o a t e s t r a t u r i l e s o c i a l e , n r i n s i n e î n ş i ş i g e n e i ic i , a u c â ş t i g a t f o r m ă şi c o l o r i t f o a r t e s p e c i a l , t r e c â n d în

m u r e a s i n g u r in inc .

C O N S T . riAULLŢ

1) C u n o s c u t u l .şi d i s t insu l c r i t i c i ta l ian , d.

prot . uiiiv. I.'iigi Tonclli a publ icat a c e s t art i ­

col , pe c i r c il d á m în t r a d u c e r e . în i c v i s t a „II

Marzocco" din P l o r e n ţ a .

Г). T o n c l l i a publ icat d o u ă c o m e d i i „Amur­éul" şi . Alegoria omului modem", r o m a n e l e

J'lr'i", .Jmkiitat'd" şi n u m e r o a s e studi i : „Evo­luţia teatrului, contemporan in Italia" ; „Tra­gedia lui Gábriellé Л' Annunzii," ; ..Critica litera­ră itai'u.nâ in ultimii 50 de ani"; „Spiritul franc-ce? contemporan"; „In cântarea personalităţii"; „Teatrul italian de'a origini pună in zilele noa­stre" ; „Sutktut modern, delà Lessing la Nietz­sche" ; şi „opera lui Giovanni Verga" şi ,,Pc-nurca".

330. - UNIVERSUL LITERAR

reali tatea română ; sau mai cu rând , c u m această leal i tate , absorbi tă dc un spiri t cu adevă ra t art is t ic , a căpă ta t imediat un caracter de universal i ta te , pă s t r ând totuş toate accidental i tă t i le naţ ionale .

In mod analog, comedia aceluiaş autor . O scrisoare pierdută, sa t i ră e legantă şi c ruda a moravur i lor electorale democra­tice, conţine e adevă ra t ceva european, npropi indu-se în mod par t i cu la r de filonul d ramat i c al lui ЕаЬацаа si al Presidente-sselor ; şi totuşi, acel prefect care îşi face politica sa provincială , d u p ă cum îi place capricioasei sale iubite, si acel preşedinte de comitete electorale, înşelat de nevas tă su!) ochii propr i i , acel subversiv ambiţ ios, laş," p recum toate celelalte personagi i mi­nore, au caractere ncasămăna t române. Nu degeaba Caragia le a fost au toru l aşa dc popular al multor expresii din această co­medie, rămase proverbiale în ţ a r a sa. Aşa se în t âmplă că în t imp ce pen t ru Români , а zice că o si tuaţie, un om, sunt demni de Caragia le , sau caragialesti, arc u n sens de comic grotesc fără r ă u t a t e propr ie şi adevăra tă , care este înţeleasă imediat de toţi ; pent ru noi o astfel de comici tate pa r ­t iculară, l impede în ref lexul s traniu al oglinzilor deformatoare ne face să iden­tificăm uşor (şi n 'aş vrea să zic prea uşor) spiri tul scri i torului cu acela al poporului său.

O conf i rmare a legit imităţi i generice a unei astfel de identif icări poate să ne a-pară din examinarea cărţ i i unu i autor în viaţă, şi spre deosebire de Caragia le , pc deantregiil delà 900: D. Pă t r ă şcanu . Nu­velele a d u n a t e în La S ignor a Cuparencu ne prezintă o serie de protagonişt i , fiecare dominat de o pa r t i cu la ră manie sau ne­bunie : D o a m n a dezordonată , vani toasă, ambiţ ioasă, (b'sperarc a s labului său băr ­bat • îndrăgost i t , obsesionai de pas iunea c a : femeia igienisiă, scrupuloasă , f rămân­tată, implacabi lă , care amărăş te , ru inează viaţa bă rba tu lu i c i convingerea dc a i-o salva ; profesorul , eu boa la invi tăr i lor la prânz, si nenorocit acela care primeşte. . . Spiritul ironic al lui Pă t r ă şcanu r ămâne— e adevăra t - - la supra fa ţă : da r fără amă­răc iune si pretenţ i i de profundă scociorâre care îl luminează pe î n d r ă c i t ! Şi aşa de ager, pentru el, se in t roduce în acea lume pitorească şi sclipitoare, j u m ă t a t e orien­tală şi j u m ă t a t e occidentală, eminent bal­canică !

Cu ecu mai mul tă bunăvo in ţ ă din pa r ­tea Italienilor şi a Români lor de a da cea mai mare impor tan ţă coloniei t ra iane , Da­cici Felix, nu se poate niciodată nega că o mare influenţă asupra na ţ iuni i române a fost exerc i ta tă şi de civil izaţia slavă. O astfel de inf luenţă ar pu tea expl ica şi just if ica în t r 'un mod oarecare curentul rusofil, observabil şi în l i t e ra tura r o m â n ă cont imporană D a r se poate î n t â m p l a că, cel pu ţ in pentru unii autori şi unele o-pere e vorba de o1 s implă adez iune şi s impatic individuală pen t ru mar i i poves­titori ruşi delà 1800, pc care lc pu tem întâlni în toată l i t e ra tu ra europeană , cuprinse şi în cele ma i s t ră ine şi depă r t a t e ca acea i tal iană.

î n Simfonia fantastică, de ex. romanu l lui Cezar Petrescu, simt man ie ra lui Ce-hov : ba aş fi ispitit să stabilesc o ana­logie în t re acela şi Camera No. 6 a ma­relui nuvelist rus. Tn a m â n d o u ă povesti­rile, de fapt, se descrie lenta desvoltare a unei maladi i cerebrale, cu a semănarea de situaţie, de tonal i tă ţ i , în t re t rag ic şi gro­tesc. Diferenţa pr inc ipa lă constă în aceasta că Petrescu se mul ţumeş te 3e a observa

precis şi neted, iar Cehov trece uşor în câmpul simbolic, unu l r ă m â n â n d realist, celălalt dOndu-ne frigurile mistice ale u-niversalei t ragedi i .

Nici manie ra cehoviană nu se desminte în nuvelele Omului din ois : cu acele per­sonagii, în t re realişti şi ha lucinator i , fie­care cu chinul său secret, cu a tâ t mai sân­gerând, cu cât e mai umi l şi meschin. O-mul, persecuta t de o c r ea tu ră rlin vis, care e a runca tă pe neaş tepta te pe p lanul rea­lităţii : îndrăgost i tu l dezi luzionat amarn ic , revăzând frumoasa fetiţă de odinioară , a-cum diformată dc t imp şi dc s u f e r i n ţ ă : dezertorul , care t răeşte în ruşine, şi d u p ă ce a fost graţ ia t , pen t rucă e răni t în afec­ţ iunea cea mai scumpă, micul învă ţă tor , a jungând servitor şi sus ţ inător al fetei sale, în viaţa sa dc des t răbă la re : funcţio-năraşul , care întâlneşte în cafenea, d u p ă

'a ţâ ţ i ani nevasta fugita, frumoasă, elegan­tă, indi ferentă şi numa i un pic încu rca tă : dezi luzionatul în dragoste, condamna t în lanţur i fără spe ran ţă : neînţelesii, victime ale neînţelegerii , cari nu se vor pu tea ni­ciodată clarifica....

Nu mă îndoesc de s inceri ta tea lui Pe­trescu, care a fost comba tan t în mare le războia şi dupăcc a văzut ţ a r a sa invada­tă şi to r tu ra tă , nu vrea să se prea vese­lească de victoria definit ivă, nefiind acea­sta insoţită de t r iumful principi i lor ideale, pentru cari i se pă rea frumos să p u n ă to­tul în pericol. Cred deci că în tunecoasa sa t r is teţă , pesimismul său, nu sunt de •nvenţie şi de manieră . Cu toate acestea

fporâ, fiica unu i şef de guaran i , veni pe lume in t r 'o d imineaţă de vară . Bucu­ria t r ibului fu fără margin i .

Puţ ine zile însă d u p ă naşterea copilei, aceasta se îmbolnăvi . Vrăj i torul t r ibului spuse :

— „ în in ima ei sălăşlueşte o dragoste cu ra tă pen t ru lumină , iar voi aţ i ţ inut-o la u m b r ă . Aceasta este s ingura cauză a boalci oi.

« Грога creştea şi d in zi în zi se făcea

mai f rumoasă. Adora Soarele şi se zice chiar că p u t e a să pr ivească la soare fără să ameţească. Pupi le le ei aveau o s t ră lu­cire neasemăna tă .

Vrăj i torul susţ inea că ea nu va pu tea iubi nicio fiinţă omenească.

— „In ima ei. în întregime, apa r ţ i ne Soarelui, unicul ei aman t" .

« D a r ia tă că într 'o b u n ă zi, Tubichà , un

brav lup tă to r al unu i t r ib inamic foarte puternic , văzu pe fporâ şi se înamora a-tât de nebuneşte de ea, încât amenin ţă că va porni în c râncenă luptă, dacă nu-i va fi da tă Iporà , pe care vroia s'o ia de soţie. Aceasta, p r in t re lacr imi, măr tu r i s i ta tă lu i ei că preferă să moa ră decât să ia de b ă r b a t pe un inamic pe care nu-l va pu tea nici oda tă iubi .

Războiul fu declara t . Se zice că t r ibul

inf luenţa cehoviană îmi apa re evidentă. Aşa, cum mi se p a r e de clar, dacă nu

greşesc, inf luenţa s t endha l i ană şi bourge-t iană în d r a m a lui Cami l Petrescu, La pazzia Ji Andrea Pietraru (Suflete tari) al căru i protagonis t , orgolios şi pasionat, fantastic şi violent, reaminteş te în aceleaş în tâmplă r i ex te r ioare şi în special în ra­porturi le cu t â n ă r a fa tă a nobilului şi pu­ternicului său pa t ron , fulien Sorel, Robert Greslou. Nu aş exc lude că în ambiţioasa, cerebrala Ioana, victima şi în acelaş timp t i rana şi ru ina lui Andrei nu ar fi un re­flex a Ilcdtlei Gabler ; nici că în tehnica dramei — cu acea m a r e scenă centrală, ocupând ap roape pe dean t regu l actul l i ­nii se descopere şcoala franceză, Bernstein, Kistemaekers.

In acest Ioc aş p u t e a să mă p lâng că, cel puţ in în operele t r aduse în colecţia lui Isopescu, nu se simte deloc nici u n fel de influenţă a gândir i i şi а ar te i i taliene, dar prefer să relevez că şi acolo unde slavismul si franţiizisrnul, în gen?ral exotismul sunt de ne tăgădui t , se a f i rmă ingenioşi, robuşti şi plini de via ţă ; şi ma i presus de toate, a-mi ura ca spir i tul caracter is t ic al naţi­unii române, pe care l-am văzut fulgerând între acelea examina t e astăzi, în special în cărţ i le lui Carag ia le şi ale lui Pătrăş­canu, să a jungă să prevaleze la toţi scri­itorii, creind o tot mai or iginală şi mai admirabi lă l i t e ra tură na ţ ională .

L U I G I TONELLl Trad . A. Decei

de G A S T O N FIGUEIRA

Iporă suferi î n spă imân tă to r şi că mureau unul după altul oamenii , femeile şi copii. Aproape m u r i b u n d , unu l d in t re ultimii luptă tor i reuşi să s tabi lească un plan care ar fi înlesnit lui Ipo rà fuga, chiar în cursul acelei nopţi , î m b r ă ţ i ş â n d cu frene­zie pe ta tă l ei, ca nu dorea a c u m altceva decât să moară . Din t r ' oda tă , împinsă par­că de o forţă misterioasă, ea o luă la fugă, 0 fugă nebună , care dură ore nenumărate. Dar Tub ichà u rmăr i se pe fugară în goa­na ei nebună şi era pe punc tu l să o ajungă chiar în momentu l în care r ă să r i a soarele auriu al zilei de vară.. .

« Cât pc aci Tubicha , cu forţa-t neîn­

vinsă era să p u n ă s t ăpân i r e pe aceia care apa r ţ inea Soarelui , când deodată se 1 irod use minunea : Iporă d ispăru , lăsând în locii-i o floare, mai în tâ i verztte, apoi galbenă. Şi a tunci , în acel loc se născu Floarea Soarelui , cu enorma- i floare gal­benă, care ascul tă n u m a i de Soare ; ea trăeşte mimai pen t ru el şi a şi lua t forma şi culoarea lui.

In româneş te de HENRY HELFANT

L E G E N D E S U D - A M E R I C A N E

L E G E N D A F L O A R E I S O A R E L U I

UNIVERSUL .LITERAR. - 331

SUFERINŢELE ÎNVĂŢĂMÂN­TULUI PENTRU TINERET

In două numere, consecutive, din anul acesta ,alc revistei Revue des deux Мол-ûes, d. Pau l l luuz iker se ocupă de lipsu­rile învă ţământu lu i p r imar , mediu, secun­dar şi superior în Fran ţa . Se pa re că se simte o necesitate generală pentru a-1 re­forma pe noi baze, conform gravelor ce­rinţe ale t impului . Rezumăm în câte-vu cuvinte, părerea d-lui l luuziker , profesor cu mare exper ienţă în ale şcoalei.

Învăţământul pr imar , ca şi ce! secun­dar, au de obiect formarea oamenilor . A învăţa înseamnă a alege şi n învă ţa să a-legi şi, în orice s i tuaţ ie ar fi. ori cine va trebui să se decidă a cântăr i motivele şi cauzele, sii dist ingă esenţialul de accesoriu. Trebue să se dea o bază profund omeneas­că acelei scoale, de care se vorbeşte a tâ ta , fără să se despr indă încă principiul vi­tal, pentru că omului căruia , în primii ani ai î nvă ţ ămân tu lu i , îi s 'au preda t bine, rudimentele indispensabi le pen t ru a com­para şi a judeca , pent ru a merge mai de grabă la lucru decât la cuvinte, pentru a gândi prin el însuşi mai bine decât să as­culte tot cc îi se spune, astfel încât ace­luia? om atunci când va a junge la studii mai înalte să-şi aibe asimilate metodele cari îi vor permi te accesul carierelor, la cari se va simţi în drept a le pre t inde .

Vigoarea si fineţea spir i tului dezvol tate prin discipline puternice , vor face restul : va câştiga mai târziu cum va putea şi voi iiofiiinele şi cunoştinţele.

In general, elevul fuge de efort şi lu­crează numai în vederea examenu lu i şi concursului de admi te ie . Rar sunt elevii, cari sunt cuprinşi de acea furie de a cu­noaşte, de a şti, de a învăţa , de a concepe. Copiii învaţă , în genere, formule si teore­me, lc lipseşte spir i tul de ini ţ ia t ivă .şi de observaţie directă . Sunt vinovaţ i i păr in ţ i i rari dau copiilor numai o educaţ ie uni la­terală.

0 altă pacoste a î n v ă ţ ă m â n t u l u i de azi este mania specializării. Fie-care specialist profesor vrea să înveţe pe elev tot ce ştie şi dânsul. Astfel detalii cari privesc şi scr-vesc numai pe profesionistul m a t u r şi cu lungă experienţă sunt debi ta te papaga l i ­ceşte de elevi, fără a le servi la nimic, de cât a le s toarce ul t ima scântee dc energie vitala ce a mai r ămas în ei. Cand ida ţ i i de bacalaureat în Franfa , au fost supuşi de iin profesor de semantică la în t rebăr i ca: „ce este durafivul ?"

Nn ne interesează pe elevi şi pe noi. muritorii de rând orice detaliu din istorie, de lungimea precisă a manei lui Ar-taxerxe Longomanul . Asemenea pre­tenţii de savantlflc sunt ridicole ca şi llecăreala cu învă ţ a r ea pc din afară a nunr dn'e şi unor domni munteni şi mol­doveni, foarte mărun ţ i în epoca lor, foarte mici ca impor tan ţă şi foarte răi ch iar pen­tru popor, da r cari au devenit adevă ra t cojmar pent ru bieţii elevi cari î nva ţă Is­toria Românilor sau sunt s tudenţ i Ia acea­stă specialitate, în Facu l ta te .

Atâta, in şcolile p r imare , cât şi în cele

medii, liceeni la noi în România , se dă prea puţ ină impor t an ţ ă lucrur i lor ma­nuale şi pract ice . Din cauza „ciocois­mului ' ' care a infestat menta l i t a tea noas­tră, în toate domeniile, la şcoala p r i m a r ă se învă ţau de toate, în afară de ce le trebuia elevilor. Sau. toată şcoala p r i m a r ă , t rebuia redusă la învă ţa rea celor pa t ru o-pera ţ iuni din ar lmet ică , eu ceva fracţ iuni o rd inare şi zecimale până la regula de trei, iar restul să se înveţe lucrur i apl i ­cate la viaţa de toate zilele. Cetire, p u ţ i n ă istoric şi geografie, fără a se învă ţa de­talii p rea multe , câ teva rugăciuni , o reli­gie redusă la minimum, — şi, apoi, cânte­ce, dansur i , apl icăr i pract ice, noţ iuni de agr icu l tură , de meteorologie, şi căr ţ i de popular izare minuna te ce se găsesc în loate limbile europene.

l i ceu l t rebue redus şi mai mult . Învă­ţarea l imbelor nu t rebue să ia tot t impul , iar ştiinţele să fie rezumate în aplica ţiu­itele lor practica*. Elevii pot fi scutiţ i de a tâ ta bogăţie de materi i ; noţ iuni gene­rale şi pract ice. Câ t mai mul te lecturi în ce priveşte I s to r i i . Georgraf ia , Ştiinţele Na tura le . Zoologia, Botanica — cu ex-ciirsiuni cel puţ in dc două ori pe an şi mai lungi. Ea Matemat ic i ar a junge no-fiunele (h' alg( bră e lementa ră şi bas ta . Ros­tul Universi tă ţ i i este tocmai să creeze specialişti . In ce priveşte, l imbile , şi aci, Irobite să in terv ină prefer inţele elevilor. Din exper ien ţă ş t im că o l imbă se învajă cu sforţări ex t r ao rd ina re şi-ţi t rebue de­cenii pentru a o poseda complet .

Trebue t inerimei de azi. mai mul t aer, mai mul tă an t renare , mai mul t spir i t de ini ţ iat ivă, de aven tu r ă — care este izvo­rul nesecat al bă rbă ţ i e i şi al cura ju lu i . Să crcem scribi sau c ă r t u r a r i semidocţi ar fi o nenorocire na ţ ională . Aceasta nu înseamnă că nu avem nevoie de câţi mai mul t oameni culţi , de câţ i ma i mul t spe­cialişti — dar nu n u m a i dc aceştia. Mai bine am avea o p le iadă de cont ramaeş t r i , meşteşugar i pr icepuţ i , munci tor i capabi l i şi cu mul t rendement , de cât atâfia clăn-tăi. lichele dc par t id , sau crea tur i ale clu­bului po l i t i a cari nu ştiu nimic de cât sacro«antele pr incipi i , nemuri te de Cafa-vencu şi Farfuricle a sup ra problemelor la ordinea zilei.

Elita se r idică dc la sine în ţă r i le bine organiazte şi nu a re nevoe de s t imulente . Unui conducător de oameni îi se cere azi nu speciail tafca lui, ei cunoşt inţe generale a sup ra tu turor ştiinţelor din epoca lui. \ m citit din d. R a v m o n d Poincarc nu nu­

mai m i n u n a t e discursuri politice, nu nu­mai magis t ra le expozeuri f inanciare, de o preciz iunc tehnică uimitoare , nu numa i bucăţ i de înal tă anve rgură academică , d a r am admi ra t un studiu magnif ic a sup ra o-perei ma temat i ce a i lustrului său văr , Lucien Poincaré . Numai u n aşa bă rba t pu tea salva Fran ţa , în cpocele cele mai t ragice ale istoriei sale din t impul răz­boiului şi d u p ă războiţi .

Lui Mussolini nu i scapă nimic din teh­nica modernă, din şt i inţa modernă ca şi din spi r i tu l vremei. Acest au todidac t , aci vorbeşte în iermeni înf lăcăra ţ i de Geor-gicele lui Viigîliu, aci exa l t ă cu l tura in­tensivă a grâului , sau îşi îna l ţ ă gândul

spre ant ichi ta tea imper ia lă romană , con­templând galerele Iui Cal igula , scoase la sup ra fa ţ a din adânc imele lacului Naemi, din îndemnul lui, aci că lare pr imeşte o de­filare a fasciştilor săi, aci în cercul fami­liei, devine cel mai b u n tată : aci îl in­teresează o chest iune nav r ală sau mi l i ta ră , aci îl pasionează o formulă jur idică sau o soluţie economică.

Şcoala nu face totul, ça î nd rumă . Na­poleon a avut şcoală mi l i ta ră de la Brien-ne, faimoşii si mareşa l i cari au câştigat câte zece bătăl i i fie-care nu aveau aproa­pe nici o şcoală, dar e r au general i incom­parabi l i , pe c â m p u l de luptă . - Şi în faţa lor, erau general i aust r iaci şi prusicni crescuţi în cele mai r igide studii de teh­nică şi strategie, cari făcuseră fel de fel de şcoli de războiu şi Academii . Şi to­tuş spir i tu l era mai clar, mai precis la ru­d imentar i i francezi, cari învăţaseră a r ta războiului , in t rând în lupte, cari au mă­surat câmpul de băta ie d int r 'o pr ivire , fără a calcula preciziunea de cât nemţii cu savanl lâc . Aveau ochii dc vul tur i , iar nemţii m -au miopi, s'au aveau ochelari a-buriji , prin cari vedeau totul în ceaţă.

T rebue să sa lvăm t iner imea de t i rania cărţi i , care este inuti lă, dacă nu c confor­mă cu viaţa şi nu serveşte la înă l ţ a rea su­fletului. Să reducem totul la esenţial , ori să es tompăm numai accesoriile, fără a ne. pierde în ele Şcoala î nd rumă . îţi dă me­tode, îţi creiază o disciplină, îţi indică di­rective. Ca şi la conservatorul de muzică, toţi învaţă de la aceiaşi profesori, da r unu l nu-i bun nici dc cân tă re ţ la biserică sau în cor şi celalat se cheamă Caruso sau Gigli. î nvă ţ ă to ru l , profesorul d a u noţ iu-nele e lementare , î nva ţă apoi metodele, a-poi directivele, şi cu t impul , elevul s tă­ruind a junge la discipl ină în v ia ţă . Por­nind dc la asemenea pr incipi i largi , p u t e m salva t iner imea de cea ce se cheamă sur-menagiul inuti l , p u t e m îndrep ta o mare pa r t e din tineri spre o ar tă m a n u a l ă , care c ra o marc a r tă când-va . Să creem nu nu­mai medici, profesori , avocaţi , magis t ra ţ i , scrii tori sau pianişt i , ci să m a i formăm excelenţi giuvaergii în metale, în lucrăr i de ar tă , să avem cont ramaeş t r i de preci­ziunc tehnică. Numai a tunci ne p rezen tăm ca un bloc sau ca o na ţ iune . Nu vă în­chipuiţ i că Rafael, Michel Angelo sau Leo­nardo nu aveau ateliere de p ic tură , în se­rie, cum era şi la R e m b r a n d t sau Rubens : să nu credeţi că faimosul creator al lui Perseu. Beiivcnuto Cellini era altceva de cât un giuvaergiu genial : să nu mai cre­deţi că ar ta în acel t imp, era al tceva de cât un meşteşug.

Deci, fiecare la meşteşug. N u m a i aşa, vom fi mai compleţ i , ma i utili , cu v ia ţa plină de toate lucrur i le şi dezamăgir i le idea lu lu i : da r fericiţi că-1 servim ori cât de modeşti am fi.

I O N F O T I

crit ica l i terara

352. — UNIVERSUL LITERAR

«.cizeftirici tiţfi «•-*•% ti... .ZECE ANI dc apar i ţ ie regula tă sunt săr­

bători ţ i , cu toată cuviinţa , (le „Cul tu ra poporului" . Eu un record care — niai ales a s t ă / i ti 'cbueşte subl iniat cu toată cuvi­inţa, căci el reprezintă o b i ru in ţă a cul­turii româneşt i în d rumul ci spre genera­lizare şi universal izare. Ia tă de ce sa lu tăm rând „Cul tur i i poporu lu i " mulţ i ani feri­ciţi pontul i sbânda definit ivă a sufletului romanesc.

A D U C E acest număr ( 3 2 0 , 3 2 1 , 3 2 2 ) ar­ticole omagiale şi por t re te le colaborator i ­lor, c u m şi o bogată mater ie pascală-scrisâ pe înţelesul poporului .

CU B O G A T MATERIAL de special i tate şi de o ţ inută nu ireproşabi lă , dar îngrij i t artisticii, se înfăţ işează ul t imul n u m ă r ( 8 5 - - 8 6 ) , al „Graficei române" , care ne a-duce articole, clişee şi supl imente în le­gă tu ră cu : spa ţ ionarea cuvintelor, şcoa­la de t ipografie, t ipăr i tu l i lustraţ i i lor în trei şi pat ru —• cromie, muzeul universal al imprimerii lor , etc. In legătură cu pr imul articol -c reproduce o „poezie" moderni­stă, urmata dc u rmă toa rea notă :

„Aiurăr i le" poeţilor moderni au zăpăci t şi ze ta iul , forjând o notă puţ in obicinuită iu ic i lmica compoziţiei t ipograf ice" . . .

DARUL VREMII (No. 2) se deschide cu un articol despre „bucur ia şi tristeţea".. . romant ismului , semnată Ion Breaza. Ur­inează interesantul „Decl in" al poetului Iustin Iliesu. schiţa rustică „Urs i ta" care pare . a a n u n ţ a un nou povestitor de spe­cia : Slavici, Agârbiccanu, C iu ia , S. Popa. etc. Preţioasă t r aduce rea d-lui P. G r i m m : Evelyn Hope din Robul Browning. D . Vic­tor Popi l iau cont inuă zgudiiitoai ea nuvelă „Lin acuzat zâmbi"..., inspi ra tă d in t r ' un fapt divers. E o preţ ioasă pledoarie inc-dical-psichologică la adresa criminali lor . D. I lor ia Teculescu ne dă un copios în iiiforniaţiiini f ragment despre „Folklórul şi l i t e ra tura cul tă" .

Supl imente art ist ice din : A. Ciupe şi Catul Bogdan, în legătură cu opera cărora ni se vorbeşte la „Cronica plas t ică" (Vic­tor Popil iau).

La „Cronica Socială" despre pioblemcle eugenice : cert if icatul p rénupt ia l , sterili­zarea umană şi căutarea pa tern i tă ţ i i " , d. dr. l\l. Kernbach.

Mişcarea cul tura lă în ţară şi s t ră ină ta te bogată şi jus tă sub semnătur i le : Victor Popiliau, Cornelia Buzdugan, Ion Chinezii, Val. Puscarit i , dr. Svveusk, S. Breaza, T. Muslea. (de. „Daru l vremi i" e o revistă completă .

DISTINSE ŞI OBIECTIVE judecă ţ i le tânăru lu i critic, d. Serbau ( ' ioculescu care ştie să-şi însufleţească „cronicile l i terare" pr in r apor tă r i in teresante la l i t e ra tu ra ve­che sau la product iun i le scrisului euro­pean. Un asiduu cetitor dubla t de un om dc bun gust — ia tă ce vedem în d-sa. Şi ca dovadă ne s tau la dispoziţie ult imele cl-sale cronici : aceea despre edi ţ iunea I-brăi leanu a poezilor lui Emineseu — căreia

; se relevă şi scăderile şi cali tăţi le. Impre­sionabile îu deosebi erorile de t ipar , stre­cura te chiar îu această edi j iune critică mult aş tepta tă şi îndestul t r âmbi ţa tă — l i ­nele grave, altele rcparabi lc . In cont inuare d. Ciociilescu remarcă unele inedverteilte ortografice, cum şi procesul linguistic la care d. I. a supus aeeiaş opera, recreind-o. ici şi colo, i n t r o vorbire provincială mol­dovenească — din nenorocire — uu perfect uni tară .

Urmează observajiuni ortografice — toa­te în măsură să dea pe faţă graba tu care - a iucrat . şi de daia aceasta. Iată din cc cauză suntem îndreptă ţ i ţ i , împreună cu d. Ş. ( iocu lescu , să aş teptăm o nouă edi ţ iuue definitivă a poeziilor lui Emineseu — poa­te pe aceea anunţu iâ de Ministerul Arte­lor. îngr i | i tâ tot de d. Ibrăileanii şi editată de „Cu l tu ra Naţ ionala" , poate chiar a l ta . In e lec ţ iunea acestora se va ţine — fără îndoială — cont de toate observ ajiunile d-lui Cioculescu.

Toate aceslea ne îndreptă ţesc să dedu­cem că fatal i tatea nu s'a grăbi t să-1 pără­sească pe l'niinescii — nici ciupii cei pesfe patruzeci de ani dela moarte . (Adev. 18 April).

ŞI T O T ATÂT DL INTERESANTA este cealaltă judeca tă , în legătură cu noua e-di ţ iune Cnragia le din care ex t ragem o jus tă apreciere în legătură cu Caragia le care. „ în t r 'un grad, pare-se. mai înalt , este până astăzi, expres ia unică a comicului societăţii româneşti . însuşi umorul româ­nesc, pc o per ioadă do j u m ă t a t e de veac".

ÎNVAŢĂ SĂ-ŢI ÎNDOI SPINAREA e titlul suggestiv al unei pă ţani i din viaţa (lăscâlicească — de as l âda tă feineiiină, pe care (tot in Ritmul vremii. No. 1) o pu­blică vigurosul prozator d .Valeria I. Gre­cii. E încă o dovadă de amestecul politicii în şcoală - - dar mai ales de disponibil i tă­ţile discret umorist ice ale acestui prozator care-şi precizează un loc cu totul apa r t e în epica românească. Fireşte că — elin ast­fel de povestiri , cu rădăcin i atât de adânci în real i ta tea didact ică dela noi — se des­pr inde o stare sufletească depr iman tă care ne aduce aminte de Eiuinescu, lacob Ne-gruzzi .şi Caragia le .

CU ÎNDEMÂNARE Şl GUST este t radu­să comedia în t r 'un act a lui La Fonta ine : Florentinul — care ne t ranspor ta în epoca t randaf i r ie a l i teraturi i franceze. Cursa pc ra re Ti icante . îndrăgost i t de Or tansa , o în­tinde bă t r ânu lu i ITarpagemc e p i ldui toare şi d is t ract ivă. Traducerea în versuri im­pecabilă e dator i tă artistei şi poetci ( d n a Sandi i , care contr ibue, în felul acesia, la îmbogăţ i rea scrisului românesc.

D E S C O P E R I R I L E F ILOSOFIEI INTE­GRALE consti tue conţ inutul ce-lui de-al 50 - lea dialog pc care el. Mihail Dragomi-rescu îl publică în aceiaş demnă publicaţiu-ne— atât ca materie, cât şi ca tehnică. A-cestea ar fi p a t r u : lumea psihofizică—aceea a capodoperelor cu esenţă mistică ce mijeşte în ele : această lume este, aceea a frumu­seţii care nu poate li găsită în a fară ele ele — în rnodc, în invenţii mecanice sau în na­tu ră — căci toate „sânt s t rălucire superf i ­

cială nu ne sgiiduc în adâncur i au va­ló, ire agreabi lă , na estetică şi pot fi schim-habile. De-aici urmează a (reia descoperi­re: eapoiloperi le nu sânt indivizi, ci pro­totipul i <de unor specii noui din lumea psihofizică — care mai ' cupr inde : adevă­rurile ştiinţei şi faptele istorice — toate -existenţe pe rmanen te pe care se sprijine-sie sufletul omenesc ca să se lecuuoască în trecut şi să progreseze în viitor. De-aici urmează eâ toate celelalte realităţi sânt pieri loare.

In line a pat ra de scope r i r e : în liecarc lume se giiv.se. având corespondenţă între ele. forme, fenomene- concrete, eu garanţii­le lor de existenţă : t imp, spaţ iu, cauzali­tate, unitate-, identi tate, o r d i n e : cauzalita­te anali t ică, sintetică şi concreta. De-aici cele trei categorii de ereiaiori : artiştii, făuritori ai cauzal i tăţ i i analit ici : oamenii de ştiinţă, lauri iori ai cauzal i tăţ i i sintetice: oamenii de stat, făuri tori ai cauzalităţii concrete.

Dialogul, stropit cu unele aplicatului pract ice şi precedat de un rezumat edifi­cator, se (cleşte cu multă plăcere

JUDECAŢI DEFINITIVE în legătură cu lucră tura mai nouă românească ne aduce aceiaş liitm al vremii şi anume despre vo­lumele :

Limpezimi de Ion Pillai cu două capo­dopere (lliiuul rândiiiiicilor şi Cântec dc leagăn) si alte — cu unele incorecti­tudini de fond. formă şi a rmonic : Zodia Cniicciiilui - - de Mihail Sadoveanu — o capodoperă a romanulu i istoric universal - - îu legătură cu care ni se dau două am­ple analize :

Păsări fantastice pe a lbast rul cerului de M. S. Regina Maria - - model de ideologie adâncă , de formă c ina tă , armonioasă si sugestiva ;

Un rege erou de Const Kiriţescu scris ..cti o îndemânare artist ică remarcabilă si cu o adâncă înţelegere a împrejurărilor şi oameni lor" :

Cuv in te potrivi te de T. Arghezi „o co-lecţiune literară stilizată (lin cuvinte po­li ivite care. din când în când .dar nicio­dată formând un întreg, scânteiază in i-magini" ;

Vedenia de Gib. Mihăeseu : Nerantsiila de Panait Ktrat i : Crâişorul de L. Rebrea­nu : în tunecare de Cezar Petrescu: Fata lui Lolb de Ion Peretz : Meşterul МаооІС de O. Goga : Coppolia de Nicolai' Ottesctl, Doeâia de Em. Autonescti, Papagilii de Const. l iâulei . Luminiţa de Tic Arhip: Is­toria l i teraturi i române din secolul al XX (Vol. VI) de Eng. Lovinescu: Criticii ro­mani de George Malinesen, etc., etc..

Fără să neglijeze, prin u rma ie , literatu­ri i bană originală sau (le t raducer i . Ritmul vremii se remarcă mai ales pr in preocupă­rile ci i t iee luminoase şi judicioase E ceea­ce ti-ebiie.şte cău ta t mai cu seamă între pa­ginile ei t ipăr i te cu toată grija technicâ estetică.

P. I P.

U N I V E R S U L L I T E R A R . - 335

lifertirtf o s e c i m t i ele c u ^ i n î e

Când ultimul suveran de sân fie fiance/. Iu detronai şi expulzat trimise un sul Li curtea englezii cu rugămintea de u-i acor­da ospitalitate Im şi intregei lui familii. Mareşalul de Wellington, prim ministru pe alunei, răspunse scurt :

— li acordam ospitalitatea dur cu con­diţia ca simplu particular şi nimic mai mull !

— Asta c lot <e va cere şi şi refiele deşi ştie ni intr'o anumită epocă un monui . m numele de ludovic al MV-lea oferi os nitiililiite unui suveran cu numele de Jac­ques ui ll-leu : dar ei ştie foarte bine de wineuea ca de atunci vremea s'a schim­bat şi odată cu eu şi oamenii !

Diderot, di'iiindu-se iniro vi lu l'un-ckuck. tipograf şi librar, cu să-şi corei le/e anumite pârli din Enciclopedie, il găsi pe acesta îmbrac ândn-se. Plictisit cu uiwiUă operaţie mergea foarte incet din cauza că Pauckuck- era prea bătrân, Diderot іпсерч că-i ajule să se îmbrace.

— .<Yr/ Ic jena, iuii dai voe să-ţi ajut su te îmbrac: căci eu nu sunt primul autor care a îmbrăca! pe un librar!

Thaïes care se dedicase astronomici, meriea intr'o zi pe stradă ocupai cu cou-mltarea astrelor. Fiindcă privea în sus nu putu evita o цгчара din mijlocul drumu­lui pe unde trecea şi căzu pe jumătate in ea. Un prieten, cure din întâmplare trecea pe ncolo, îl ajută să se ridice, apoi îi spuse cu răutate :

— Cum poţi Iu sâ vezi pe cer, când tu nu poţi Vi dea ce e pe pământ, de ;>-xemphi groapa în care ţi-au scăpai pi­cioarele '

Napoleon aveu un fecior care-i fusese ordonanţa pe când împăratul era locote­nent la Toulon. Vechimea şi îndemânarea feciorului stabilise un fel de fnmiliarilu'e intre suveran şi slugă.

Intr'o scară, Napoleon, de vorbă in s;<-lon cu împărăteasa, porunceşte să li se aducă ceaiul. Feciorul vine cu serviciul, clar, când să-l pună pe masă, se împiedecă şi varsă apa caldă pc hainele lui Napoleon.

Suveranul bine dispus, dojeneşte amical pe neîndemânatic :

— Aşa puteam şi eu să fac! Servitorul, liniştit de gluma împăratului.

ripostează atunci : — D.i. Acum, după cc m'ali văzul pe

mine cum fac.

Desgenelles la un examen de igienă în­treabă pe un candidul unde ii.cepe di­gestia :

— In gură, răspunse elevul. — Nu, domniile, digeslin începe iu bu­

cătărie.

caricatura zilei SERVICTU P R O S T

C O M O R I L E C H E L I I L O R

I einioaseie comori ale iosici casc regale de l lanovra \o r ii expuse la I' rankfiir l pe .'«lai1! în cursul lunii Mai şi la Palace Mu­s e u n i în Berlin, la sfârşitul lunii.

Oi)i( erele (le arlă minuna şi p re - ron i inâ nu suni înl recii le. in I -u niiisr !e şi valoare, de nici unele din obiectele de ar ia din co-! « j чie himericilor europene.

O valoare considerabilă au îu special rclicvarelo aduse de i ienr ic Leul ( i i n t r ' u i pelerinaj in l'ales|in:i şi la Constantinii-pol ! I) anul I I "3 .

In anul ІЬЫ). regele George de Uannva a luat comorile la \ iena unde n a n pulul li văzute (I- public t imp de eâhva zeci de ani .

..RIX, V I I I . I ) l \ STR. SA I M ­II O N O RR"

\mituire. '! ilustrei doamnă Geoffrin, al căn i : sülön li lerar a t răgea in secolul al IS '-lei lot ee avea Parisul mai strălucit în lumea literelor si a artei , a lost cinstită prin aşezarea unei plăci comemorat ive, de bronz, pe casa unde zeci de ani acea­stă prietena a m i i / . ' l o r şi-a primit oaspeţii .

( asa d-noi Ccoffriii se află în str. Saillt-! Ionon' n i . " 7 1 . şi este azi ocupată de croi -torul Eonief.

P'aea este oferită de negustorii din str. Sainl-I lonoré si are u rmătoarea inscrip­ţ i e : ..In aceasta casă d-na Geoffrin a ţi­nut celebrul ei -alon cunoscut sub numele dc ..Regatul diu s p . Saint-! lonoré. 1713— i " 7 3 '.

ABl.OL •'ALSE DE MILI .ET

Telegramele ne-au adus ştirea esc roche­riilor comise de s t rănepotul marelui pictor Millet, care reuşise mul tă vreme să vândă tablouri lucrate de el şi de alţi pictori de m â n a doua. d iep t pânze veri tabi le (le-ale i lustrului sân bunic . Se spune că cel mai mare păcăl i t în acest scandal cu tablouri este muzeul oraşului Barbizon căruia i s'au vândut numeroase tablouri de... Mil­let, lucra te H I zilele noastre.

E probabil că foarte multe tablour i din acestea au fost achizi ţ ionate de americani , mari amator i de Millet-uri veri tabi le . Germania a fost deasenvenca păcăl i tă . Se crede totuşi că cele mai mul te din tablou­rile la Isc au rămas în F ran ţa , fiind sau în posesiunea muzeelor sau în aceia a co­lecţionarilor. Acesta este al doilea scandal isbucnit în legătură cu tablourile lui Mil­let. Îna in te de râsboi ,un bogat colecţio­nar a donat o mare colecţie de pânze de VI il let muzeului Euvru.

Fiind luate în pr imire , expei ţ i i muzeu­lui . . I I consta ta t că toate tablouri le erau false.

Autorul lor n a fost nici până nzi des­coperit .

— Ah, serviciul poştal ! Nu mai iini vorbi dc e! ! Ştii, scrisoarea aceia pe care i-am «cris-o lui Jean acum trei luni

— Da, ei bine ? .. — Ei bine... am, regăsit-o astăzi în t r 'un

buzunar ! P R I E T E N SCUMP....

— î m p r u m u t ă - m i cincizeci de lire. —- Dragul meu. datori i le d is t rug priete­

niile, si pr ietenia noas t ră nu vreau să fie str icată pentru ciuicizcci de lire.

— 1 m p r u m u t ă - m i a tunci o mic !

MAREA AGITATĂ

— Ah ! Cina... simt că devin par t izan al dezarmări i navale .

([.'ami du peuple — Paris)

534. — UNIVERSUL LITERAR

Pagini uitate F E M E E A »

(EPISTOLĂ LA AMICUL MEU MI-SANG, LA PEKING) de- NICOLAE N I C O L E AN U

Frumuse ţea cousis tâud mai mul t în i-m a g i n á l ; e decât în real i tate , cu cât da ră un popor se ţine într 'o regiune ma i îna l tă de lumină, de progres, de perfecţie, cu atâ t idealul frumuseţ i i e mai pur , mai a-les, ma i estetic ; si, din contră, cu cât po­porul descinde, cu atât idealul slăbeşte, se întunecă şi se micşorează.

P r in u rmare , considerând excelenţa gus­tu lu i chinez a tâ t din punctu l de vedere dc formă şi de propor ţ iune fizică, cât şi din punctul de vedere de concepţ iune mo­ra lă , poji să ţi închipueşt i cât e de greu unu i s trăin, născut d in t r 'o rassă fidelă, ar­moniei t ipului s t răbun , a judeca cu indul­genţă nişte fisiononni, ai căror autor i» pă­răsind ideile ,obiceiurile şi maximele s tră­moşeşti, a u sacrificat sănă ta tea gustului o-riginal unei sterpe imi ta ţ iuni fără caracter , fără pu te re şi fără nobleţă.

Se zice, că femeile române strălucesc pr in maes ta tea figurei, p r in s impl i ta tea costumului şi pr in gravi ta tea manierelor . Aş privi cu fericire şi admira ţ i t ine un ase­menea spectacol, mai cu seamă când simţ că numa i frumseţea femeilor m'ar pu­tea consola de lipsa imaginilor virginale ale patr ie i şi de neodihnele unei vieţi izo­late.

insă trebue să-ţi mărtur isesc , că în t r 'un diluviu de idei şi de sent imente î m p r u m u ­tate, de t ipur i şi de forme curioase, de costume şi de culori diverse, de mode, de plăceri şi de discursuri eterogene, mi-a fost cu neput in ţă a distinge în aceste fe­mei s impli tatea şi or iginal i ta tea frumuse-ţei Chinezelor.

Cu toate, acestea crez că şi în România, în toate clasele sociale, sunt femei, a că-îor frumuseşe at inge sfera unui ideal mai nobil şt mai înalt , dar ele nu se văd. De­votate şi modeste, unele asemenea se măr­ginesc a răspândi farmecul graţielor, căl­d u r a vir tuţ i i , inf luenţa b inefăcătoare a spi­r i tului şi a iniinci în cercul re t ras al fa­miliei, considerând sănă ta tea moravur i lor ca nişte vestale menite a în t re ţ inea focul sacru : pe când imper iul celorlalte se în­tinde fondat pe pretenţ iuni le unui orgo­liu fără margin i , pe desordinelc şi pompa unui lux fabulos şi mai cu seamă pc na­tu ra unor pasiuni şi plăceri , care, în tune-cându- le facul ta tea judecăţ i i , smulge diu inima lor p â n ă şi inst inctul pudor i i , lă­sând pe faţa generajiunii t răsur i şi vi-titiri, ce sunt senine denun ţă toa re de mi­zerie, de înjosire şi de urâc iune nu numai morală , ei şi fizică.

Ii ' publ ic , la spectacole, în pa la te şi sa­loane, până şi în cele mai obscuie regiuni, influenţa acestor fiinţe e dominan tă . Sub forme p lăcute şi ipocrite, acum vesele, râ­ză toare şi vii, acum languroase, melanco­lice şi suferinde, ele ascund van i ta tea şi setea unor visuri , ce le devoră şi de răpe­şte somnul. Gloria şi s t ră luci rea lor c lu­xul, iar vani ta tea şi lăcomia de a par­veni cu orice prêt le a rde împingându- le •i p u n e în serviciul pas iuni lor ch iar cele

mai vile ins t rumente . Din graţ ie fac a rme veninoase, din vir tute o sethieţiune, din constanţă un prejudi ţ , din onoaie o spe­culă, din amor o cursă întinsă naivităţ i i şi credul i tă ţ i i .

F rumuse ţea acestor femei consistă mai mult în splendoarea şi nouta tea costume­lor, în t r ' un fel de goliciune t r ansparen tă , care în China s'ar numi impruden ţă ; în ar ta , cu care îşi ascund defectele na tu ra le , deşi această ar tă , măr ind pentru moment s t ră luci rea exter iorului , îl ruinează şi-l veştejeşte. Insă mai presus de toate, ele ;e servesc c'o armă numită cochet aria, care se compune, în t rucâ t am putu t înţe­lege, din oarecare sent imente şi mişcări provocante şi a t răgă toare , din oarecare t răsă tur i dc spirit exprese cu 'un surâs şi c'o volubil i tate glumeaţă şi care fac deli­rul sau desperarea adoratori lor , răpesc minţi le mandar in i lor . închid ochii bă rba ­ţilor şi umple de orgoliu pe amanţ i . Po­liteţa şi manierele lor fiind s tudiate , sunt suspecte : a t i tud inea şi gestul e când nea­bordabil , leneş, nepăsător , când familiar , iute, violent. Mersul în genere e liber, drept , insolent, iar pr ivi rea duioasă, ar­zătoare sau despreţui toare . In fine, pe fi­gura lor stinsă nu se vede decât, acea pa­loare s impat ică , M i b care s 'ascunde o exis­tenţă chinui tă de pat ime şi de senzaţiuui nestatornice

C u m vezi, modelul, chiar cel mai fla­tat , tot încă e depar te d'al femeilor chi-

I

ueze, căci, făcând o compara ţ iune , femeea chineză se poate numi c o / i s e D a / o r t i l

rasse: şi custodele sanc tua ru lu i familiei, Modestă, gravă şi respectuoasă, ea n'are a l tă dorinţă decât a plăcea anin singur soţ sau unui singur amant , nici altă im-biţie decât a >e supune . Ş'apoi, ce simpli­tate in costum ! Ce pudoare în maniere! Ce c u m p ă t a r e în vorbă şi câtă seriozitate în pu r t a r e şi chiar îu pas iuni ! S'ar putea zice, c ă toate acestea s'au născut cu chine­zele.

Negreşit imperiul frumuseţi i e natural; însă nu poate fi tolerat decât numai a lunci, când se (ine în margini le legilor na­túréi , în cercul supunerei , al modestiei sau bunei cuviinţe, femeea fiind cixată a juca mai mul t un rol pasiv a tâ t în sfera fizică, cât şi în sfera morală . Ce ai crede, vă­zând pe la Peking femeile ocupând locul mandar ini lor , o rdonând cele trei plecă­ciuni de rigoare, făcând politică, discu­t ând filozofia lui Metig-tseu, criticând oa­menii cei mai solizi şi lucru iile cele mai grave ? Oare nu aşa, că ai crede decre­tele divine răs turna te , legile nai urci căl­cate în pic ioare şi lumea ameninţaţii tle un catacl ism universal ? Fi bine, aci se văd în toate zilele astfel de spectacole!

D a r vei în t reba : Ce fac oamenii ? Ei sunt mai răi decât femeile, de vreme cc femeile nu sunt bune !

1) Din Sutyrnl delà 2 0 Martie 1866.

\ ' Í

G. C A T A R G I : Pe cheiul Dâmbovi t e i

UNIVERSUL LITERAR. — 335

Interview - urî ...CU D-L VASILE VOICULESCU

Cu literatura d-lui Vasile Voiculescu am luat contact într'un chip foarte trist. In timpul retragerii nemţilor, prin­tre alte bagaje uitate de un ofiţer de co-mandatură, arn găsit şi volumul clomniei-sale de Poesii, apărut în preajma declară­rii războiului. Avea o dedicaţie călduroasă făcut unui distins ofiţer român şi, proba­bil, fusese confiscat delà familia acestuia. De altfel, cum se va vedea mai jos, şi al doilea volum al poetului, apărut in 1918, avusese aceeaşi soartă, cu deosebirea că fusese ndical din librării in primele zile ale apariţiei, pe motivul că ar fi fost per­nicios. .. siguranţei cotropitorilor.

Erau în Pocsiilo din. 1916, pe lângă poe­me personale, atâtea melodii semănător i-ste pe care poetul ne declară că nu le va menţiona în actul domniei sale de moşte­nire literară. Abia în cartea apărută a-cum cinci ani, in . .Pârgă 1 ' , domnul Vasile Voiculescu şi-a găsit modul original de ex­presie al cântecului său interior. „Poemele cu îngeri'" din 192? l-au elevat pe ultimele trepte ale visului său de piuă tradiţie ru-mânească In poemele cărţii, inspirate de peisajul stepei muntene, băteau din aripi columbii şi serafii ortodoxiei autohtone, in. ritmul unei prosodii respectate şi pigmen­tată de acele delicioase românisme pe care unii critici le-au ridicai în calea as­censiunii poetului ca pe nişte hibride bu­turugi.

In ultima orerne, pe lângă o constantă colaborare la „Gândirea" in care mierea ehiersulni său rămânea ncalieralâ, d. Voi­culescu a abordat teatrul. Toamna ne va prezenta cu siguranţă un nou autor dra­matic.

— M'am născut în anul 1 8 8 4 , în satul Pârscov din jude ţu l Buzău. Părinţi i mei erau oameni cuprinşi pe vremea aceea.

Primul contac t l-am avu t cu l i tera tura , religioasă, mai ales vieţile sfinţilor pe care ni le citea mama . Le î m p r u m u t a în­totdeauna delà biserica din sat. Apoi, dă­dacele noastre din cur te care ne poves­teau basme Oda t ă , a venit în cur te , un om necunoscut, spunea că -1 ch iamă Ni-eulae şi că ai' vrea să-1 anga jăm slugă. I-am pr imi t şi câ ţ iva ani cât a stat la noi m'a învă ţa t basme, ghicitori , snoave şi alte uăzdăvăni i . Ne făcea nouă copii­lor un fel de tu r tă coaptă cu foi de nuc . Circula svonul despre el, că ar fi stat la ocnă - totuşi, nu s'a dovedit nimic înte­meiat.

Mama ştia mul tă car te . Am ascul ta t tot delà ea povestea lui Robinson Crusoe si o t raducere românească „Morala Babei Visa" ca te îşi p lăcea enorm.

La vârs ta dc 5 ani, ci team destul de bine. In clasele p r imare , ş t iam poeziile populare ale lui Alecsandri pederost . Tot aşa, pe Anton P a n n ca ic era foarte mult citit in satul nostru. E ra un cizmar carc-1 ştia tot pe d ina fa ră . Când se îmba tă , în cepea să recite din el. Nu mi-a scăpat bme'nţoles nici haiduci i , căr ţ i care dea-«emenea se găseau mul te în sat, căci ve­neau negustori din aceea cari umblă cu lolba. In pe r ioada cursului p r imar , am [ost in ternat la pension în Buzău. Aceas­

ta a însemnat despăr ţ i rea mea t ragică de sat. F u g e a m de mul te ori delà şcoală şi odată mama când a venit să mă vadă , la Buzău, m'a descoperi t la înnapoierea acas ' a t â rna t dc arcur i le t răsur i i .

La liceu, la Lazăr, în Bucureşt i , am făcut cunoşt inţă cu restul poeziilor lui Eminescu. Doina şi mai ales Satirele le şt iam încă delà Buzău când ta ta , care fă­cea poli t ică mi l i tan tă conservatoare , ne ci­tea apr ins :

Unde eşti tu Ţepeş Doamne — Ca punând mâna pe ei..

Iu cursul g imnaziului am devorat mai toate volumele din edi turi le Samitca, Şa-raga şi mai ales „Biblioteca pen t ru toţi" . Nu citeam reviste şi gazete. Preferam vo­lumul . In cursul superior a m trecut la căr­ţile franţuzeşt i , la Bourget şi Scnkiewicz cari erau în vogă pc vremea aceea.

Di rech . ru l l iceului Lazăr era pe a tunci Vasile Păun. un om cu mul te cunoşt inţe dar pe care le folosea în t r ' un mod c iudat . Aşa, depi ldă. la ora de Română ne citea englezeşte şi din care noi nu pr icepeam nimic, a l tă da tă ne citea din Virgil şi când era la note ne da numai 3-uri. Aveam în schimb Ia Latină pe Georgian, profesor studios, bun pedagog, deşi pă rea misan t rop .

CU C1PRIAN Şl HURMUZ

Lram în liceu o clică dc băeţ i cari ci­team foarte mult dar cari făceam nişte năzdrăvăni i rămase de pomină .

Aveam colegi pe Cipr ian (care în cata­log era t recut Constant inescu George), pc scrii torul care-a mur i t H u r m u z (Deme-trcscu-Buzău) pe pictorul Constar inescu Nicolae care iscălea Cons. şi pe un alt băia t Grigorcscu care t răietşe încă.

Socoi că H u r m u z şi C ip r i an sunt cei dintâi trâzniţi din Europa. Pe t impul când nu se ivise încă nici expresionis­mul, ci făceau o l i te ra tură aşa de nouă, de su rp r inză toa re şi de c iuda tă că nu ştiai ce să crezi. Pr imele nuvele ale lui Hurmuz erau ex t r em de scur te — 20—30 de r â n d u r i — şi se carac ter izau prin ne­aş tepta tul si tuaţiei , p r in incoherenţa stilu­lui, p r in f rângerea d in t r ' oda tă a gându­lui. Mi-aduc aminte de o b u c a t ă a lui care începea : „Era o f rumoasă zi de toamnă şi pe ţ i toarea nu venise încă". Ia r sfârşi tul : „Ah, zise el în l imba spaniolă şi d ispăru după o perdea" .

S O C I E T A T E A „CAP D E RAŢĂ"

înf i in ţasem o societate l i terară pe care o botezasem „Cap de r a ţ ă " ca să cons­finţim cu sânge numele ei, în t r 'o noapte ue-am in t rodus în cur tea directorului Păun şi am tă ia t capetele t u tu ro r ra ţe­lor. A fost, se 'nţelege scandal mare .

Membrii societăţii apoi se dădeau la fel de fel dc năzbât i i . Aşa. un profesor de istorie, astăzi... univers i tar , ca să scape dc lecţie, nc da să facem conferinţe. C ip r ian şi H u r m u z , ca să-1 mistifice, inventau tot felul de fapte istorice. Oda t ă , unul din ei a spus ,şi pe un ton serios, că Ştefan

cel Mare avea obiceiul să se urce în t r 'un hâ rdău , doi sluji tori îl p u r t a u aşa până la biserică şi la în toarcerea la pa la t , ce­rea să fie a runca t cu hâ rdău cu tot în fundul unui coteţ ! Elevul a f i rma că ci­tise în t r 'o cronică iar profesorul nu ştia ce să c readă .

Ne 'n tn lneam apoi în aşa zisele mus­tării, unde făceam monoame. Acolo, în­conjuram masa în t r ' un picior şi d iscutam cu lumea din local despre Platon. Deastâ-dată .d iscutam serios căci citeam foarte multă filosofic.

l o t da tor i tă acestui cerc, a m p ă t r u n s foarte de \ reme în tainele muzicii cla­sice. Hurmuz care era un muzican t şi compositor desăvârşi t , ne cân ta din Beet­hoven, am urmat apoi cu el simfoniile lui W a c h m a n n . Ca să putem lua par te la un concert, spărgea m geamur i le delà Л-tencu.

H u r m u z ajunsese grefier Ia Cur t ea dc Apel. S i tua ţ ia aceasta poate, faptul că era t imid, modest şi poet, la care se a-dăoga o boală incurabilă, l-au hotă rît să-şi p u n ă capăt zilelor, împiişcâmlu-se la Şosea, înt r 'o toamnă, acum opt ani.

L i te ra tura lui, o formă tragică de iro­nie faţă de publ ic şi o neisbut i re a lui însuşi, a fost băga tă în seamă în tâ i de Arghezi care i-a publ ica t pr imele bucăţ i în „Cugetul românesc" . Păcat însă că în vederea publ icăr i i , c ă u t â n d să le refacă H u r m u z mai rău le-a str icat .

Am u r m a t apoi un an la Facu l ta tea de Litere şi din cauză că a m vru t să studiez triai deaproape fisiologia nervoasă, am t recut la Medicină pe care a m absolvit-o cu câţ iva ani îna in tea răsboiului .

Vre-o 4—5 ani, am funcţionat ca me­dic de plasă pr in Buzău, m i n Dâmbovi ţa . p r in Oor j şi pr in Ilfov pe carc-1 cunosc foarte bine. Am simţit a t rac ţ ie în to tdeau­na pen t ru studiile medicale nu pent ru prac t ica medicală .

D E B U T U L

— Am făcut pa r t e mulţ i ani înainte de lăsloi i i din Cercul Convorbir i lor l i terare. Am publ ica t aci mici bucăţi , imitaţi i d u p ă Hcine pe care-1 inbiain, foarte mult . In tot t impul acesta, scrisesem şi alte poezii poporanis te . Câ teva tendinţe t rad i ­ţ ionaliste s'au cristal izat în volumul meu dintâi in t i tu la t „Poezii", apă ru t în p rea j ­ma răsboiului şi pe care l-au p răpăd i t Nemţii .

RASBOIUL

— f a m făcut ca medic, In spital , pri­lej de poésie patr iot ică , nu însă prea stri­gă toare şi care au a p ă r u t în culegerea „Ţara z imbru lu i " pe care, d^asemenea mi 1 au ars Nemţii sub guvernul Marghilo­man, din motive lesne de ahicif.

La Bâr lad, am cunoscut pe Vlahuţă. Se refugiase în istoricul car cu boi şi t ră ia acolo din ce da Dumnezeu . Eram zilnic în casa lui mai mul ţ i t ineri poeţ i : Nichifor Cra in ic , Cancel , D o n a r Munteanu , G. Tu-toveanu, I. Valér ián ş. a.. E r a foarte pr i -

356. — UNIVERSUL LITERAR

m i t o r . P c v r e m u r i l e a c e l e a (le l i p s ă c u m ­p l i t ă . V l ă h u ţ ă t o t c e - a v e a n e p u n e a la d i s p o z i ţ i e . C â n d v e n e r a b i l a lu i s o ţ i e ii s p u n e a , c ă nu ş t i e şi nu a r c ce să m a i g ă t e a s c ă , el î i s p u n e a : „ D r a g ă fă o m ă ­m ă l i g ă şi o m â n c ă m cu b r â n z ă " şi m â n ­e a m t o ţ i m ă m ă l i g ă cu b r â n z ă .

O m u l a c e s t a c a r e se z i ce c ă î n t i n e r e ţ e e r a f o a r t e d i f i c i l , m a i p a r c i m o n i o s , c ă p ă ­t a s e a t u n c i un c a r a c t e r dumncz .ce . se : s f ă t u i t o r , cu o î n ţ e l e g e r e a d â n c ă a o a m e ­n i lo r şi n e v o i l o r l o r , se g â n d e a la o r i c e b i n e c â t d e m i c p e n t r u a p r o a p e l e şi p e n ­t ru ţ a r ă .

P l ă n u i s e n i a c o l o ' a la v e n i r e a în B u c u ­r e ş t i s ă f a c e m n u o r f e l i n a t în c u i e să a-d u n ă m p e to ţ i o r f a n i i d e r ă s b o i u şi să - i c r e ş t e m î n a e r l i b e r , d u p ă n o u i l e p r i n c i ­p i i a l e e d u c a ţ i e i . N ' a m p u t u i f ace n i m i c d i n t o a t e a s t e a . Iii a î n t e m e i a t z i a r u l D a ­c ia , eu m a u r s t a b i l i t ca m e d i c în C a p i ­t a l ă , c e i l a l ţ i p r i e t e n i ş i - a u v ă z u t d e s in -(Milo î n t r e r u p t e şi d e a l t e n e v o i .

Aic i î n B u c u r e ş t i , Ion P i l l n t , N i e l i i f o r C r a i n i c si cu m i n e a m î n t e m e i a t c u r e n t a i u ş a n u m i t t r a d i ţ i o n a l i s t în p o é s i e , deş i se z i c e c ă A d r i a n M a n i u f ă c u s e a s t f e l d e p o e z i e m a i î n n a i n t e . N u ş t iu c c f lu id l ă u n t r i c n e a l e g a t p e t u s t r e i : l ' i l l a t d i n D o r o h o i , C r a i n i c d i n \ l a şca şi cu d i n B u z ă u .

Ţ i u să d e c l a r că a c t i v i t a t e a m e a p o e t i c ă se d u t o r e ş t e î n m a r e p a r t e lui P i l b i t . îi! m ' a î n d e m n a t , m ' a o b l i g a t să s c r i u . A scos cu b a n i i lu i „ C u g e t u l r o m â n e s c " Iu c a r e a u c o l a b o r a t c o n s t a n t . A m b i i , a m a v u t a p o i m u l ţ u m i r e a să fim p r e m i a t / : eu cu v o l u m u l „ I V t r g ă " , el cu „ C r ă d i n a î n t r e z i ­d u r i " .

DI-SIT.I H U M A N I S M E .

— D a , s u n t a c u z a t d c u n i i c r i t i c i că p o e z i i l e m e l e s u n t p i g m e n t a t e cu r o m â ­n i s m e , a d i c ă a c e l e c u v i n t e n e a o ş r o m â ­neş t i cu c a r a c t e r p r e a s t r i c t p r o v i n c i a l .

M i - a m d a t s c a m a că p r i n a c e a s t a t r ă d e z a r t a , d a r p u n e r e a î n c i r c u l a ţ i e a a c e s t o r m u n t e n i s n i e a ş a d e p i t o r e ş t i şi d e f r u m o a s e c o n s t i t u e , c r e d , un ac t d e b r a v a d ă .

V e n i n d a ş a ca u n r â u d o m u n t e î n c ă r ­c a t cu m â l , m i - a m zis că a r c să t r e a c ă , m â l u l a c e s t a se va s e d i m e n t a şi c h i a r a m a v u t m u l ţ u m i r e a să c o n s t a t că c u v i n t e c a „ s t e i n , p r i o r , s i v " s ' au î n r ă d ă c i n a t d e j a şi au î n c e p u t s ă u m b l e î n l i m b a l i t e r a r ă .

l i m b a c i o b ă n e a s c ă o p l i n ă d e c u v i n t e şi e x p r e s i i D u m n e z e e s c d e f r u m o a s e . Ar fi p ă c a t c a să le l ă s ă m să se p i a r d ă . P o a t e c ă şi e t i l i c i i să a i b ă d r e p t a t e c ă c i p o e z i a m e a , p r i v i t ă a s t f e l , o v o i t ă . D a r şi C a l i s -t r a t 1 l ogos a f ă c u t u z d e r u i n â n i s i n e şi ' n t r ' i i n m o d cu t o t u l f e r i c i t .

O R T O D O X I A .

P e n t r u m i n e a fos t o p r o b l e m ă d e i n s ­p i r a ţ i e d i n v i a ţ a p o p u l a r ă şi a s t a m ' a d u s la s i m b o l , i a r e x p r e s i a t r e b u i a a d c q u a t ă . f i i n d c ă s u n t s i g u r că m u l ţ i ş t iu f r a n ţ u z e ­ş t e m a i b i n e d e c â t r o m â n e ş t e Ş t iu p e c i ­n e v a c a r e c u n o a ş t e t o a t e a c e l e c u v i n t e .şi e x p r e s i i n e a o ş f r a n ţ u z e ş t i d i n r o m a n u l „ L a t o r r e " a l l u i Z o l a . D a r l i m b a n o a s t r ă n ' o p r i c e p e a b i n e î n t u n d e s u b t i l i t ă ţ i a l e ei . Şi e r a r o m â n g e t - b e g e t .

N ' a m f ă c u t şi n u fuo p a r t e d i n n i c i o ş c o a l ă l i t e r a r ă , da i ' p r i e t e n i a m e a c u C r a i ­n i c m ' a f ă c u t s ă m ' a p r o p i i d e cei d e l a G â n d i r e a eu c a r e d e a l t f e l a m şi m u l t e a f i n i t ă ţ i , in c e e a c e p r i v e ş t e p r e o c u p a r e a m i s t i c ă a G â n d i r i i , a c e a s t a , d e a s e i n e n e a .

c o n c o r d ă cu s t r u c t u r a m e a s u f l e t e a s c ă şi c u v e d e r i l e m e l e r e l i g i o a s e .

A m t r e c u t p r i n t o a t e faze le e x p e r i e n ţ e i m i s t i c o : d e l a b u d i s m ln t e o z o f i c şi o c u ­r i o z i t a t e p e o a r e nu ş l i u c u m s'o e x p l i c , m"a î m p i n s s p r e o c u l t i s m , s p i r i t i s m si c h i a r s p r e c ă r ţ i l e d e c h i r o m a n c i e . A m a v u t p u ­r u r i o f o a m e s u f l e t e a s c ă , p e c a r e n ' a m s ă t u r a t - o n ic i cu l i t e r a t u r a n i c i cu v r e o f a p t ă m u r e .

S P E C I F I C U L R O M A N E S C

— în l i t e r a t u r ă nu ş t iu d a c ă l - am r e a ­l iza t . FI n a r ă s ă r i ! d i n t r u n e c e s i t a t e l ă u n ­t r i c ă a s u f l e t u l u i r o m â n e s c , ci a fost în t â i o p r e o c u p a r e a p u s e a n ă . A fost , c a şi i m p o r t a r e a s i m b o l i s m u l u i , o i m i t a ţ i e şi u imi s 'a p u s ca o p r e o c u p a r e d e s p e c i f i c n a ţ i o n a l . P e r s o n a l , n - a m c u n o s c u t s p e c i f i c s t r ă i n oi s p e c i l i e r o m â n e s c .

C e - a r fi a c e s t s p e c i f i c i ' C r e d că n u m a i f o n d u l a r t r e b u i .să fie a u t o h t o n , i a r t r a t a ­r e a II ni \ o r s u l ă , s a u şi fond şi f o r m ă o r i ­g i n a l e . Eu t i nd c ; i t r e nu fond o r i g i n a l şi o f o r m ă u n i v e r s a l ă , i n a c c e s i b i l ă t u t u r o r , t r a ­d u c t i b i l ă si îu a l to l i t e r a t u r i , l o t u ş i , e \ -p r i i n a i o a să a i b ă p e câ t se p o a t e c a r a c l e -I is t ic i i r o m ii i ieasci î .

M u l ţ i se î n t r a e b â : c a r o i s t e oca m a i b u n ă p o e z i e ? T r a d u c e ţ i . d e p i l d ă , „ P e l â n g ă p l o p i i f ă r ă s o | " . Mă î n t r e b : în p o e ­zia a c e a s t a c e o - t e m a i p u t e r n i c : f o n d u l ci g e n e i u l o m e n e s c s a u f o r m a ? O i i şi u n a şi a l t a ? P o e z i a b u n ă e a c e e a c u r e e b u n ă . E x p r e s i a , a r m o n i a ei să fie to t u n u cu m a ­t e r i a : să n u a i b ă loc î n t i e c u v â n t şi fon­d u l s e n t i m e n t a l n ic i un v â r f d e a c .

R e i n e r M a r i a R i l k e în o r i g i n a l o un m a r o poe t —- în f r a n ţ u z e ş t e s a u în o r i c e a l t ă t r a d u c e r e p i e r d • m u l t . C e e a c e î n - e a n i uă că s p e c i f i c u l u n e i l i t e r a t u r i o i n i n i d u c • l i b i l . O p o e z i e s c r i s ă n u m a i î n t r ' o a n u ­m i t ă l i m b ă face s p e c i f i c u l ei .

C R I T I C I I R O M A N I

— se o c u p ă d e a u t o r i s t r ă i n i . N u m a i P r o u - t . c a să c i t e z u n c a z , s 'a b u c u r a t la noi d e o i n t e r p r e t a r e c o p i o a s ă . D o m n u l L o v i n e s c u . o f o a i i o a d e v ă r u l . a j e r i f i i m u l t ă a t e n ţ i e p r o d u c ţ i e i a u t o h t o n e , d a r o p r i v e ş t e p r i n l i - ' u n m o n o c l u s t r ă i n . A m c r e ­d i n ţ a , c ă d u c ă a c e s t l a b o r i o s c r i t i c s ' a r li f ă c u t a p o l o g e t u l l i t e r a t u r i i t r a d i ţ i o n a l i s t e a r li a v u t în m i ş c a r e a n o n s l n i c u l t u r a l ă l o c u l d e f r u n t e .

P O E Z I A

Cu ud a v e m n s l ă / i 70 d e p o e ţ i , e u n s o m n c ă p o e z i a r o m â n e a s c ă a a t i n s o c u l ­m e . E o f i e r b e r e l i r i că f o a r t e i n t e r e s a n t ă si cu s i g u r a n ţ ă se v a ivi o m a r e p e r s o n a l i ­t a t e c a r e să o ia s u b t p r i v i g h e r c a l u i .

P o e z i a тоглапѵпчсп m ă p r e o c u p ă f o a r t e m u l t . A ş d o r i ca c a să Гіс c u n o s c u ţ i i şi în s t r ă i n ă t a t e . D u in u e a i a p a r ' c â î m i s p u n e u i că B u l g a r i i a u m a i î n t o a t e l i m b i l e m a r i e u r o p e n e c â t e o a n t o l o g i e . Noi n u n e p u ­t e m m â n d r i cu o f a p t ă c a a s t a .

P u b l i c u l r o m â n e s c se d e s i n t e r e s e a z â d c p o e z i a n e a m u l u i a c e s t u i a . P r e f e r ă p e c e a s t r ă i n ă , î n s p e c i a l f r a n ţ u z e a s c ă . N u ş t iu c u m s a r p u t e a f a c e c a ol să- i d o a m a i m u l ­tă a t e n ţ i e . M ' a m g â n d i t cu P i l l a i să s c o a ­t e m o r e v i s t ă Poezia în c a r e să p u b l i c ă m e x c l u s i v v e r s u r i r o m â n e ş t i . S ă p t ă m â n a p o e z i e i a fos t o î n c e r c a r e l ă u d a b i l ă , d i r n 'a fost s u f i c i e n t .

P ă t u r a n o a s t r ă a r i s t o c r a t ă c i t e ş t e n u m a i

f r a i i ţ u z e ş t o . C r e d că l i t e r a t u r a distinsei n o a s t r e s u r o r i m a i m a r e , c o n s t i t u e pelr-Iru i n s p i r a ţ i a u n t o l u o n ă o m a r e primej­d i e . N u v ă d m i j l o a c e l e d e a p ă r a r e . 0 s'a-j u n g e m o a d o u a B e l g i e . E l e n a Văcărescii, P a n a i t I s t r a t i şi a l ţ i i c a r i s c r i u î n franţu­z e ş t e , d a c ă a r s c r i e î n l i m b a r o m â n a n'ar fi d e c â t n i ş t e s c r i i t o r i d e a d o u a sau a t r e i a m â n ă . N o m fi o b l i g a ţ i să s c r i m fran­ţ u z e ş t e e a să n e c i t e a s c ă r o m â n i i . Vezi si c i f r a c ă r ţ i l o r şi r e v i s t e l o r f r a n ţ u z e ş t i ca . . L ' I l l u s t r a t i o n " , „ L e s A n n u l e s " , ..Candide", . . G r i n g o i r c " , „ L e s N o u v e l l e s littéraires" c u r e se d e s f a c la no i î n t r ' o p r o p o r ţ i e uimi­t o a r e . P r o z a lui R e b r e a i i u , C e z a r Petrescu şi T e o d o r e a t i u n ' a a v u t a t â t a succes cât P a n n i i I s t r a t i

E o d a t o r i e n a ţ i o n a l a să i m p u n e m lite­r a t u r a r o m â n e a s c ă . Nu văd m i j l o a c e l e de c o e r c i ţ i e , da r . . .

An : s p e r a t un m o m e n t că t i n e r e t u l uni­v e r s i t a r îi va s c h i m b a s o a r t a , c i t i n d ca în­să ş i . R e z u l t a t e l e s u n t s l a b e : Gândirea si i іаіа românească se v â n d d e s t u l de pu­ţ in .

M i n o r i t ă ţ i l e c i t e s c n e m ţ e ş t e , franţuzeşte o r i in l i m b i l e r e s p e c t i v e .

N e - a m g â n d i t su s t r ă m u t a m a x a cititu­lui l.i s a t e .Ni-i t e a m ă că şi a i c i vom su­feri un e ş e c şi e f o a r t e n a t u r a l , fiindcă d a c ă a c e s t e c a t e g o r i i e n u m e r a t e mai sus nu c i t e s c , d a r b i e ţ i i ţ ă r a n i . . .

L i t e r u t u i a r o m â n ă nu m a i e s t e eroicii ci d e c a b i n e t . S c r i i t o r u l r o m â n c a r e a r trebui să a d u i m a ş i n ă , v i l lă şi d a c t i l o g r a f ă e an­g r e n a t d e a l l e p r e o c u p ă r i . D a c ă publicul l - a r î n c u r a j a , el s a r p u t e a d e d i c a exclusiv s c r i s u l u i .

A r g h e z i , B u c u ţ ă şi a l ţ i i s ' au lăsa t de p o e z i e . Lui A r g h e z i i s 'a d a t d e c ă t r e Cul­t u r a N a ţ i o n a l ă 5.000 le i p e n t r u un manus-s c r i s El c e r e a 100.000 lei . cu c a r e ar ti t r ă i t a p r o p o un a n în c a r e a r m a i fi scris î n c ă J-—5 c ă r ţ i

D E S P R E II VI l iI

— in u r m a t r i b u l a ţ i i l o r „ F e t i i ursului", n ia i cu 1111 -11 • i m a i v i n e să m a i vorbesc. Mai a m în m a n u s c r i s c â t e v a p i e s e cu su­b i e c ţ i 1 d i n l u m e a s a v a n ţ i l o r .şi cure . chiar d a t ă nu vor li r e p r e z i n t a t e , v o r vedea to­tuş i l u m i n a t i p a r u l u i .

In p r i v i n ţ a t e a t r u l u i cn s u b i e c t e din lu­mea r u s t i c ă , î n ţ e l e g să iei n u m a i conflic­t u l . E x p r e s i a u n t r e b u e să fie aceea tale-<|iiale. ci p r e z e n t a t ă a r t i s t i c , cu un vocabu­l a r cu re f ă r ă sâ p u r ă n e o l o g i s t i c , su nu fie î n s ă n i c i p r e a b r u t a l r e a l i s t .

M a i d e p i n d e t o t u ş i şi d e r e g i z o r . A s t f e l , a m v ă z u t d e c u r â n d la u n teatru

cv roesc o p i e s ă d e Ton P e r e t z ..Noaptea în t â r g u l v e c h i l i " , s l a b ă d a r s t i l i za tă . Re-f i z u r a e r a e x t r a o r d i n a r ă . T e p o ţ i dispensa, d e c i d e a c e l e t n i c c a r a c t e r i s t i c .

Mărturisesc că am încercai multe îndoeH asupra autenticităţii fondului sufletesc al inspiraţiei unor poeţi .După vizita la d-1 Voiculescu, am rămas cu convingerea à simţul domniei-salc de tradiţie şi ortodo­xie corespunde unei psihologii adéquate. Krau mărturie mai întâi chipul acela pa­lid, încadra! de o barbă de sfânt bizantin, ocini aceia calzi, focul unor precise con­vingeri intime, precum şi interiorul casei din splaiul Cogâlniceaiiu. alcătuit din co-. M i i r e româneşti, icoane .şi cărţi vechi bi­sericeşti.

N'am văzul nici un bisturiu, nici o si-ringâ, nici forceps...

N. СНЕѴШД

IIP. XIWÎI I I I . .U.XIVEIÎSI I " , S I R . B R F Z O I \ XI ' Xr. II