nicolae...

of 16 /16
NICOLAE NICOLEANU

Author: others

Post on 04-Jan-2020

4 views

Category:

Documents


0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • NICOLAE NICOLEANU

  • UNd VERSUL LITERAR

    I 1 I O Ж 1 1

    N I C O L A E N I C O L E A N U de PAUL I. PAPADOPOL

    Aş putea , fără îndoia lă in t i tu la cercetai ea de faţă : Un necunoscut — poetul Nicola« Nico leanu . N e găsiim, p r in u r m a r e , î n t r ' u n a n u m e idoimaniu al istoriei l i t e r a re , u n e o r i — tot altât de i n t e r e san t şi v a r i a t ca acela all scr i i tor i lor consacraţi,, tocmai- pr in s u p r i z d e pe сате, la Fiece pais, ni l e poa t e oferi — în aşa — numi tu l domeniu aii necunoscu ţ i lo r scrisului românesc ai căror n u m ă r , f i reşte este e n o r m . Că prin/t re. aceşt ia es te şi Nicoleanu nu p u t e m îndea juns a ne minuna' , fără ca totuşi să n u p-utean găsi une le expl icăr i îm le-gătuiră cu aceas tă cu r ioasă cillasifiicare. Şi m i r a r e a n o a s t r ă es te cu atâ t mai jus t i f ica tă , cu cât însuş i l i t n M a iar eseu 11 ia ca t e rmen de c o m p a r a ţ i u n c câmd vrea să siooată 'în ev iden ţ ă f-owdu'l unora- d i n t r e poeziile lui Einines'cu. Ni se fixează în felul acesta (Direcţia nouă, Ciitiioe I, 163) loicull lui Nicoleanu în poezia românească , în poziiţiunea de. p r e c u r s o r ail lui Kminesfcu, aceas ta din u r m ă c a r a c -ter izându-sc, ca fond pr in acceaş ironie amară , lînsă „imuilt n ia i p u t e r n i c ă şi mai jus tă , dar,, se va recunoaş te , o p r e a succ in tă ap rec ie re , a tâ t de succin tă , încât n 'a fost în m ă s u r ă să p ă s t r e z e în conşt i in ţa pulbllică n u m e l e aces tu i răsvirătilt

    Şi la aceas ta se adaogă a tâ tea a l t e cons ideren te , in f runtea c ă r o r a treibuoşte pus acel al restrânsei sale opere l i terare, duiblat de absenţa, unor înseillăr-i în îmtre-gime definitive — carac te r izăr i îndestul ă t o a r e sp re a fac* din dl, ducă nu n u m a i decât un precursor , adecă u n pr imi t iv , des igur um poet e m i n a m e n t e minor , o min i a tu ră a urnei anumi t e poezii româneş t i . N u m a i aşa .s'ar pu tea exp l ica , din ce cauză, deşi a făcut pa.rte din cercur i de m â n a în tâ ia (da acela al . .Junimii", la Iaşi., al „A teneu lu i ' român" şi aii „Sa tyvu-lui") şi s'a b u c u r a t de î n c r e d e r e a unor pe r sonal i tă ţ i de primirii r a n g (ca aceea a lui Titu Maioreseu, V. A. Ureche, C. A. Ro-sctiti şi m a i ale/s a inepuizaibiiluilui şi a tâ t de feluritullui Halsldeu), n"a în târz ia t , un s ingur moment , să se afunde în u m b r a une i u i t ă r i nu î n d e a j u n s de just i f icate .

    Şi la alee aista a i fi încă de adăoga t : pe deopar te , modest ia care carac ter iza pc a-cest c â n t ă r e ţ a tâ t ide g reu de convins când era , vo rba să semneze , p e ide allia, ga ta să se refugieze (în ca l i t a t e de co labora to r aii „Satvnili-ui") >sub po jgh i ţ a de n e p ă t r u n s a. celor mai straniii, p s e u d o n i m e . Astfel, în l egă tu ră cu p r i m a alfirmaijie, e toată colaborarea nesemnată dela „Românu l " lui C. A. Rosett i , în l e g ă t u r ă cu a 11-a. faptul de a se fi p r e n u m ă r a t p r i n t r e Chinezi i s tabi l i ţ i în România , adecă de Roimânk cu n u m e chinezeş t i" ca r i „hotănî ră să ju dece ţ a r a şi oameni i , trelcubufl şi p r ezen tul, r ă m â n â n d p s e u d o n i m ! p e h â r t i e , da r fiind p rea b ine cunoscuţ i în r ea l i t a t e ' ' (?)

    Şi, un factor nou : formai, oa recum pri mit ivă a acestor 'versuri cure, de celle m a i mtillte ori,, l a să în umifhră pe art is t , sco-ţâiud îm eviidoniţă mai mullt pe om. E — credem — în această forma, încă unu l din pu t e rn i c i le mot ive , alle necunoaş t e r i i sale. Şi p e n t r u a just i f ica aieeaistä afirinaiţiune, e d e s t u l să amin tesc urnele c a r a c t e r e ale

    acestei forme, umeori a tâ t de el lementară: ve rsur i l e uşoa re , o t r a n s p u n e r e pr imi ti'vă a a lecsandr inulu i sau elegiacului francez, uneor i a b r u p t e , a l teor i — numa i depairte de a fi a juns la d e s ă v â r ş i r e ; s t i lul , nu numai propr iu , da r a p r o a p e cu desăvârşire prozaic , expres iunea energică, a rătând mul tă s inceri tate" , dar ^adesea n e m ă s u r a t ă , uincori cinai' v u l g a t a " (2), iu fine limlba plină, fie de neologisme neuisilm Stabile ca: a u r ă ( = а е г ) , selbă ( = pădure ) , bele (=dfiare să lba tece) , fiele (. fie: iei. po loa re , voluptate;, fie de u n e l e rămăş i ţe din vocabularull e l imina t a,l antecesori lor (deacă, pociu, etic). I a tă d e c e credem eă versuri le lui Nicoleanu ar fi t r ebu i i r e lua te , poa te ch ia r de a u t o rul -lor, poa te d e v r e u n u rmaş , migă l i t e vorbă cu vonbă, r ec rea t e cu m a t e r i a l p o e tic, î m b r ă c a t e în ha ina c o r e s p u n z ă t o a r e eonţinututlui lor, uneor i s u r p r i n z ă t o r de nou şi univensal . Şi lucruirile s'au p e t r e cut a evea : e t e r n u l o-râlnlduiiior al celor fireşti a făcut ca imedia t d u p ă eil, să a p a r ă un aît revo l ta t — n e m u r i t o r u l Eni inescu ea-re a_ b roda t pe aceeaş ca-navto mot ive le nemur i toa re de c a r e şi-a legat p e n t r u vecie numele , Ulnii cr i t ic i l i t e r a r i ar p u t e a vedea în aceasta o con t inu i t a t e vo lun ta ră , o derogare dela propria'-i personal i ta te a succesorului . Fi reş te k că s'ar p u t e a riposta, pc de o par te , a t r ibu ind şi acestuia o asemănă toa re formaţie psihologică, pe de alita — r e c o m a n d â n d şi altora, a tâ tor poeţi moderni cari vegetează din lipsă de teme, această a t i tud ine de r id ica re ar t i s t ică a baga jiul ui l i t e ra r moşteni t pe ca r e 'Eminescn a aivut-o ma i puţ in faţă de Nicoleanu decât Caraigiale, faţă de t e a t r u l comic al lui Aleesandr i . Ar fi o a t i tud ine şi f i rească şi înv io ră toare, cure ar îmbogăiţi scr isul românesc în pl ină r ă t ă c i m cu opere în m ă s u r ă să-1 r idice fără lsă-ll îns t ră ineze de propr ia - ) albie. F ă r ă să a lunecăm în teoria mediului , c r edem totuş că revoll ta lui Nicoleanu împot r iva unui p r ezen t ca re nu-i aducea nici un fel de mullţămire. îşi a v e i aceleaşi r ădăc in i cu aceea a nefer ic i tu lu i său con t inua to r .

    F ă r ă îndoia lă însă că ş i aceas tă uimitoare a semănare d in t re aceste două forţe l i t e r a r e a tâ t de neegaile a fost fatallă celui d in t â iu : e r a a tâ t de niatural ca p r i n ivire:* lui Eminesicu, n u m e l e predeoelsioruilui să d i spară , umlbrit Ide u r i a şa pereonall i tate c r ea to ru lu i .

    Şi toiu.ş n 'ait lipis.it câteva r e c u n o a ş t e r i : la aceea a lui Matoreseu ('însoţită în „Com-тогЬігі" de 3 poezii), se adăoga s tudiul d-ilui-i O. Densuşiiainu (Din vieaiţa şi sicri-erile poetului Nicoleanu) din „Noua revistă r o m â n ă " , 1900, 1 Mart ie , g r i ja p e ca re a pus-o d. Mihail D r a g o m i r e s c u in popu la r i za r ea celei m a i iSbutite bucăţ i din opera poetică a lui Nicoleanu şi mai ales acea ed i ţ iune înigrijită, p r e v ă z u t ă dc un s tud iu in t roduc t iv .şi complletă pe r a r e i-a consacra t -o , în 1906, d. G. Bogdan-Dntică, ou concursu l . . Ins t i tu tului de a r t e gnafice „ M i n e r v a " asociind u-i, în c h i p fericit opera de aceea a all tor 2 necunoseuiţ i : V. Cârlovia şi C. Stamaiti, făTă să insist

    prea mul/i la acefl miimăr din: „Bei nouă" (I. 12) în ca№ ivibreaiză nu atâtp oeperea l i terară» câ t m a i alles grlasiuil j teniei (St. VdUeiscu).

    î n t r u c â t tie p r iveş te e redem că fa un adevăraţi , alert de d r e p t a t e , alduicâmll lumina eoniştiiniţei publ ice um nuinef care dacă a r ta desăvârş i tă nu 1-a lătsa nep ie r i to r , suferiniţa şi .neCaeuriilelJ înser-us, de t impur iu în cur tea marri neaiin-ului. Şi, daloă în penfecţiulnea aii f'ică lui Nicoileamu nu i s'a îngăduit Ц îna l ţe p â n ă la aceea a unui El seu, în sufer in ţă 1-a a juns şi, pe I locuri , ch i a r 1-a în t recu t . D e aici Ml adâncir i i acestei v îe ţ î predestinate,I i 'eşnică agi ta ţ ie şi c ă u t a r e a fericirii că.rei începult co inc ide cu părăsirea | mân tu lu i na ta l şi a'l сатеі final consti| cea m a i s f â ş i e toa re d in t r e tragediilet r ă m â n â n d ca legă/tura d i n t r e cele 2 cad să fie o ser ie nesfârş i tă de înlcericăril a s e adap ta , de a se situla, de a fi predţ tiv şi foloisitor, de a-lşi găsi puiţimă i şi un oa-reCaire med iu prietenos, aşa se expilică idin ce c a u z ă a treWtl schiimibe a tâ tea oraşe şi să încerce щ s lu jbe acest neferici t c a r e — copil I a fost sillit să t ră iască , să se íítf , /dând leioţiuni de limlba franlceză" pentru, ca, m a i tâ rz iu , să ajungă muri de f o aime p e istrălzille Parilsuilui undei năvoin ţa pr ie tenească nu putuse să-11 ii r meze.

    D a r — mai ales — vrednic de a iii noscul este g roasn ieu l , înfiorătorii I sfânşirf: ati'nis de alTienaijie care-i va j lui sufer in ţa , Niicoleamu, îm noaplela iej Ian. 1868, îşi t ă i a s e b e r e g a t a cu un bru înc red in ţ a t îngr i j i r i lo r medicalle, sd a p r o a p e p r i v e g h e r e şi. cu cheltuîala lui A. Ureche , el lîşi va reiveiniv pentrti moment . C e folosi, că de aici înieolk, sele se vor ţ ine liant! Negreşit că leanu nu mai pu tea fi ceeace fnseise:i tea i se sdrutilciinalse p â n ă 'nitir'atâtiailoi refuzând adăpostiill pr ie tenesc, se i pe... culloiarofe Unilversîtăfţii. Şi în ră cu aceas ta , r epe t a t e l e im ternari la P teliimon sau Măincuiţai închei-aite cu o toluil ellilberării sale d.im călmiaşa ltitt p e t r e c u t în acesta din uirmăi, unde, dei fel, a fost şi î ng ropa t .

    Fi reş te că o astfel de vieată nu pt da n a ş t e r e une i o p e r e senime: ргегя es te mioti'vuil p e r m a n e n t all nemuätäi sa le . D e a ic i p o r n i r e a sa împotriva M taţii, a conducători / lor egoişti şi intea a corntemporani lor săi,, clari şi'-ao 1 ero i i : Nimic ! Nici semnul crucii ! Nici pùk

    //ши Nici cel puţin o floare plecată p'un

    [morri Simţirii să vorbească de cei ce m i

    14 calci, adaogă e l :

    ...într'această fmm loeehe fi

    femeile ri au lăcrămi a plânge pe erai Nici oamenii respectul virtuţii h m p e n t r u ca să coniahildă ca un aderent voltat:

    http://lipis.it

  • UNIVERSUL LITERAR. - 525

    Vai! pa i r /a se pierde, căci inimi nu [mai sânt !

    Şi aceeaş. s t a re suf letească rev ine I eifel nuan ţa tă — şi la finele păr ţ i i a 11-a:

    trista nepăsare Ji somnul ce ne ţine de moarte leşinaţi,

    [Plâng laurii virtuţii in noapte îngropaţi Ui veşnica ruşine, şi cruda disperare [ Căci navem nici morminte, pe care

    [să venim ICu umbrele străbune să plângem,

    Isa vorbim. (In memoria celor căxuţi pentru pa t r i e şi

    [libertate).

    Iji când, obosit dc lume —

    Uiooi, călcând ţărâna unei falnice mini \h altarele virtuţii să te-apleci şi să

    lté 'nchini

    Şi poetul adaogă plin de a m ă r ă c i u n e —

    tíomáme, ţară scumpă nicăeri nu te găsesc

    |l№mai peintru c ă : tăcut

    Azi pe-acest pământ \Sksul patriei române, e un glas

    necunoscut. (Dor şi jale)

    fireşte că toa tă aiceaistă ideologie a re linmerioaise r apo r t ă r i ; ea dă pe faţă — în

    nul loc — sufletul u ideleani i lu i căci pământ m'ai ou seainiâ a îmbogăţ i t

    Itrisul românesc cu, poezia e ro i smulu i i u -ршаіі şi sociali. iEa c o r e s p u n d e însă şi

    an uimite a tmosfere sufleteşt i — a-ІЮ dintre 1'H20--1860 — cu unele in te rc -Ittte prelungir i , cu r e au p r w o c a t nec ru-

    area b ic iu i re a ПКІІГСІЧІІ Maiorescu. l i i a t în l i t e r a t u r a de mai tâ rz iu . Din a-| № t ă atmosferă, e m i n a m e n t e romant i că ,

    ţâşnit une le v ibra j iun i diu I. Văicări. P. Momileanu, V. Car lo vă, Elia-

    |ieRăidulleiseu, iGr. .Vlevanidreiscu şi A. Mu-a. Fi reş te că or icâ te a s e m ă n ă r i i-am

    nu pu tem vedea în Nicoleanu în-liiarirea unuia sau a l tu ia d in t r e aceştia

    pe toţi ca ecoul acestei a tmosfere politico ni i t e r air e d i c t a t ă de .situaţia ţării istre ca şi de poezia care ne era familia

    li: Credem însă că r apo r t a r ea cea mai p re să e alita: p r in aceas tă p ro fundă ne-iţăjnire pa t r io t ică , p r i n deisgiustuil pen-un prezeuiit 'lipsit d e ideal şi adimi-

    pentru t r ecu tu l i m p u n ă l o r — Ni-leamu se însc r ie , din carpul locului , pr'iri-! indiinatoni „Junimi i" , la înf i in ţarea r̂eia ar fi collaborât, şi ai „Convorb i r i -i literare'', în c a r e — din oficiu — i s 'au ífflcat 6 bucă ţ i şi p r i n t r e p r e m e r g ă t o r i i t cel m'a'i î n semna t — ai lui Emin eseu, Be, fâră îndioiată, e miuilt mai l impede , ppur, mai u n i t a r — cu un c u v â n t : , .ar-I în toată pu te rea cuvân tu lu i " , da r tot tde nemulţumit , tot a t â t de întors spre rut (Epigonii, Scrisoarea a I l I - a ) . F i -

    că aprop ie rea ar fi mai comple ta , |tt ne-am gândi la aşa numi te le postu-i ale lui EmineisTU, în oa re exp re s i a

    In i puitin că uitată, p o r n i r e a în a fară ]domeniul a r te i . Şi-iatulnici — locul lui

    eafflu ar fi — uneor i a ic i : un an te -carc, adesea, păşeş te a tâ t de fe

    t i şi de sigulr. er personalii ta te a scriitorul! ui Nicolea-

    Inu se l imitează la aceste p roduc ţ iun i iaco-satirice; fior li se adaogă nucile tôri de oidă: La râu l Moldova, La Ta, Bătrânnil. Adevă ra ţ i i aleşi — în deopotrivă, e l emen te l e sa t i r ice a-

    Şi ducă mai dori ţ i un co re sponden t , gândiiţî-vă că u s t u r ă t o a r e l e a d e v ă r u r i pe caro Ie spune Nica leanu (îşi lîn v e r s u r i şi în proză) de sp re femee, se regăsesc cu aceeaş v e h e m e n t ă (ca şi an t i semi t i smul său) în Emineseui şi — mai ales — în Haşdeu. De astă daltă l uc ru r i l e s'au pe t r e cut sub imfJluemfa , .Satyruíl"-ui a cămui a t i t ud ine era eiminiaiinente nega t ivă . lată-il, prin uirm'are, p c Nicoleanu, făcând două in imuni: p e de o p a r t e , pe aceea a legăr i i poeziei trecutulluii cu a unu ia d'initre ,,epigoni", p e de alta, a împăcăr i i celor două l abe re — Haişdou^ iMaiorescu — pr in conc e n t r a r e a in suifiletuil său a p r eocupă r i l o r unuia şi a l tu ia .

    F i r e ş t e că s'arr mJai p u t e a voir'bi desp re poezia de dralgotste a lui Nicoleanu, tot a tâ t de deziolantă. uneor i , desp re p o r t r e tele de gingăşie feminină p e сшге ni le dă, ( O vict imă) , deispre expllosiiile sale s en t imen ta l e (atât de var ia te ) , de sp re de-scr ip ţu in i lc de n a t u r ă a tâ t d e îmb iba t e do imagini , de cele m a i m u l t e ori , ro mant ice (Suvenirul unei în ' tâlniri) . Mă \ niu opri — u,n s ingur m o m e n t — la poezia , ,P lâng" în ca re — vorbind desp re sine — s p u n e :

    ...am fost din leagăn predestinat Şi-mi duc durerea din loc in loc Şi n.icăerea să n'am noroc.

    nu numai a tâ t , dar tot ceeace vede contr ibue la sporirea acestei durer i . D a r cum firea nu poate fi sch imbată , poetul va cont inua să p l ângă :

    Pânâ'n momentul necunoscut Când. braţul morţii va sfărâma Pe patu-mi rece, jalnic, tackt Lanţul ce ţine sufletul meu Sâ guste pacea lui Dumnezei !

    E, fără în'doiajlăi, o seritiimenftaílitaite de-o duioşie sfâş ie toare ca r e c o n t r i b u e de minune la c i r cumsc r i e r ea aces tui va loros ne-runoisicut aii poez ie i româneş t i c a r e , dacă a dat a tâ t de puiţim, es/te şi din cauza scur te i sale exilsjteiniţe pămân te ş t i , iar dacă n'a rea l iza t ma i a rmonic , da/că n'ia p u t u t a junge la mai muiltă desăvâirişi-re ar t i s t ică este (din cauza nel impezi r i i l i t e r a re , a int e rven ţ i e i omenescu lu i şi a vieţi i p r e a sbuei unia te în tovărăş ia că.roira a' t recu t .

    O r i c u m ar fi Niieolac Nilcoleunu, va eon-t inua să intereseze ca un cân tă re ţ al dureri i p e r s o n a l e şi nuiţioiraile, ea' un p re cursor valoros şi vrednic de cinst ire.

    P A U L 1. PAiPAlDOPOL

    HOTE BIO-BIBLIOGRAFICE Născu t în 'Ccrrna

  • 5 2 4 . — UNIVERSUL L I T E R A R

    | э o e • e VICTOR EFTIMIU

    LUI MIHAIL EMINESCU Tu ce'n ritmul melancolic al baladei populare Ai cântat durerea noastră delà munte pân'la mare, Delà Nistru pân'la Tisa,—dormi in pace în mormânt. Dormi in pace somnul dulce, legănat de teiul sfânt.

    Cântăreţ al suferinţii, al minunilor trecute Intr'a îngerilor lume liniştit acuma du-te, Căci necazurilor vieţii le-ai adus un sfânt prinos Strai de marmoră şi aur — versul tău armonios.

    In zadar ceruşi în viaţă o lumină să s'arate Când slăveai albastra noapte din privirile-adorate Dar acum, acum te chiamă în iubirea lor dintâi. Visătoarele copile ce te ţin la căpătâi...

    Nu simţi tu, în nopţi cu lună, cum s'adună, pe'ndeleie Feţi-Framoşi cu păr de aur, shurători cu negre plete Voevozi, fecioare albe, ce-ţi roiesc lângă mormânt ? Nu-ti aduce glas de bucium blânda batere de vânt ?

    Ca un stol de corbi trecură desnădejdiile grele... Vin la teiul tău acuma somnoroase păsăreîe Să-şi ascundă, subt aripă, obositul căpuşor, Ca şi ele, dormi în pace somnul dulce, somn uşor.

    Dormi ' л pace ! Dulci iluzii vor veni să te'mpresom. Or să-ii cânte de departe singuratice îsvoare. Iar pădurea murmura-va : „numai eu ştiu să te-asc\ilt,l O, Rămâi ! Rămâi la mine ! Te iubesc atât de rnuh!".\

    Te iubim şi noi atâta drag copil al suferinţii ! Şi precum odinioară, cu evlavie, părinţii îşi plecau trudită frunte la picioarele lui Crist Noi slăvim acum, poete, chipul tău frumos şi trist!..,

    Noapte bună... noapte bună !... Universul tău de gânduri

    N'a fost scris să-1 nimicească învelişul cel de scandai El împarte înstelarea-i din hotar până'n hotar Preamărind pe cel ce fuse împărat şi proletar !

    POEM DECOLORAT P S A L M E gînduil mohorât de vis. Răsun a* n depărtare stol — Un stol de gânduri în abis, Şi'n inima de bronz, un gol.

    Se pieirde moapfea'n îhsttt clair, Şi triluri de priveglieitori Aprind pe-ail cernllui hotar Visări pe drum de albe zori...

    O negură în iroz opal S'a fost lăsiait pe văi de vis, Te-aştept pe-al «u'îletullui mal, Te chem c'mn tramdalfir weis.

    N. IONESCU-BONTAŞ

    Mi-e duhnii gol de duhul Tău, Prra-Sîinfe, Şi'n simt îmi mor aduceriie-aiiniwte, lai- vitul strâns în zâmbetul răinais Işi dibueiste 'n treuiiur nou popuis....

    Ге-aştept şi simt că aii să vii odată, Innalt în cuget şi'n minunea toaită, Şi ai să picuri viu miraj de stele In candela mimicniciei mele.

    Ci truda va svâeni atunci, cuprinsă In s borul orb de flacăra aprinsă, Şi-Ţi va broda cu cCarcăn de 'mbiere, Prinos născut, din râvna-mi ce Te ccire.

    Şi-aiâf voi fi apoi: o melodie Şoptită celor ce nu vor s'o ştie. Iar celor cari o millcue cu vrere: O notă, doar, şi-o paiuză 'n Tăcere.

    AUREL CIIIRESCU

    A P U S D E S O A R E Se îmroşeşte-apusuil şi soarele dispare, Săgeţi de aur pl'ine, pe dealuri airuincâind, Reîmbrăcând în visuri, duioasai лпйеітаігец Cu scârţâit de puţuri, cu mugeife, şi cânt....

    Boi blânzi, ou-a lor privire, dullceiagă, Mlniişfiltă. Cu meiTs domol, cu capul, plecat în spre pământ, Păşesc euiminţii alăturli, p e cafea prăfuită, Cătând meireiu spre casă, mugind, din când în când.

    Din luncă, depe mirişti, oiţele se-aiduină : Se nto

  • UNIVERSUL LITERAR. _ 325

    S A L B A S F I N T E I După o iui s ă r a c ă în o n i u t şi p u s -

    liită dc s b i i c i u i n i i ! v â n t o a s e l o r a d i i c â t o a -re şi r i s i p i t o a r e (le n o u r i , se a r a t ă s o a r e l e blând al lu i A p r i l i e , t r e z i n d d i n s o m n firea î n t r e a g ă .

    Ci.iiiiul v e r d e l e firav al l u n u r i l o r viitoare îşi d e s f ă c u p o d o a b a , s u b t e r n i > t r ă -bátut île n o u r i b u l b u c a ţ i ea n i ş t e c i m poaie u r i a ş e şi r e p e d e î m p i n ş i a i u r e a , f ă r ă să-şi a ş t e a r n ă b e l ş u g u l n i c ă e r i .

    Se în t inş i n ă p r a z i i i i s e c e t a , p â r j o l i n d Mul iu \ oie . Nic i nu s t r o p rlc p l o a i e nu nai potoli a r s u r a ţ ă r â n i i u s c a t e şi n u m a i rrăpăt uri . Nu mai ş t i a u b i e | i i p l u g a r i ce să facă Ziua î n t r e a g ă s t ă t e a u cu o c h i i î n z a r e .

    tíeiili, m o i o c â n o ş i , or i t o l ă n i ţ i p e p r i s p ă . lovi|i p a r ' c ă l ie c i n e ş t i e cc b o l c ş n i [ ă . Din t o r o p e a l a a c e a s t a d e m o a r t e îi t r e z i

    In d imineaţa d i u \ i n c r e a M a r e g l a s u l d e aramă al c l o p o t e l o r d e l a b i s e r i c a lo r . d i n uaiiinea s a t u l u i .

    Biserică, v o r b a v i n e . C ă s t r ă v e c h e a c a s a I Domnului cu i in i i l a - i " î n f ă ţ i ş a r e d e r ă -lăşită şi s e m n a l a l t o r v r e m i , cu p e r e ţ i i i

    ulii ii i d e g o r u n , p u t r e g ă i ţ i şi roş i do tari şi cu coşci . -veala t i n d e i s ă r a c e , cu p e reţii acoper i ţ i d e v i z i u n e a d e A p o c a l i p s a .Pedepsiiei în focul cel n e a d o r m i t a l G h e e nei" î n c h i p u i t ă d e b i g o t i s m u l z u a ' r a v u l u i

    1 acu in d o u ă v e a c u r i —- p o v e s t e a tor ce văzuse si p r i n c â t e t r e c u s e d e a t â t a a m a r de vreme.

    Acolo, îu t i n d a ei î n e g r i t â şi în n l t a -ru-i gatn să se p r ă b u ş e a s c ă , v e n e a u o a m e nii să-şi a s c u n d ă * c o p i l e l e , c â n d n ă v ă l e a u polerelc de a r n â u ţ i , n i i i s t a c i o ş i si f io roş i ta .'liste gea la ţ i . . . . Si to t a c i . î n s â n u l b i e lei bisericuţe, s c ă p a t ă Duium zeu ş t ie c u m ile furia v r ă j m a ş i l o r c a r i a r d e a u t o t î n calea lor, d e b u c u r i e c ă - i f ă c u s e r ă d e p e trecanie ce lu i ce î n ă l ţ a s e s t e a g u l a Ibas-uu al l i b e r t ă ţ i i a c e s t e i ţ ă r i . a c i î,şi g ă seau loc de s c ă p a r e cu t o ţ i i î n c l i p e g r e l e .

    Insă. v reu i i l e t u r b u r i d a c ă t i e c u s c , u r mele lor nu f l u t u r ă să f ie ş t e r s e . I a r b i sericuţa a r ă m a s m a i d e p a r t e , c u m fusese ilin capul l o c u l u i , cu t o a t e că d e m u l t nu

  • 32b. - UNIVERSUL LITERAR

    cucernice iile gloatei s tăpâni te fie evlavie. Sluji torii a l ta ru lu i de-abia mai ţ ineau

    piept mulţ imii care umbla să-i a ş t ea rnă la pămân t , îmbulzindu-se , care de care, să sărute racla şi o icoană făcătoare dc minuni a sfintei.

    Ca sub puterea unei credinţe fanatice sătenii şi sătenccle se repezeau la icoană, dând buzna , uni i peste alţii, să ru tând-o fieştc care şi făcând astfel să sune în t r 'o l icărire de clopoţei cereşti, galbenii din salba boga tă agă ţa tă la gâ tu l sfintei de cine ştie ce bine credincios mântu i t d in t r 'o grea c u m p ă n ă de făcătoarea de minuni .

    Din g rămadă , împins dc şuvoiul mul ţ i mii, se apropie de icoană şi loni ţă Clă-păug, b u t n a r u l sa tului , ai căru i ochi prostănaci se ho lba ră la vederea salbei ce licărea în soare şi zuru ia la gâtul sfintei.

    Năuc , cu gura căscată şi cu pr ivir i le uimite ce i se a ţ in t i ră sfredeli toare pe bogăţ ia dela gâtul sfintei, a şa încremeni câteva clipe, curgându- i năduşeai a în p icur i mari , până ce-1 împinse g rămada lângă i-coană şi-şi l ipi buzele şi cl de lemnul îne-grit. : 1 i

    Şi-apoi gâlgâia la de lume îl împinse la o par te . în vreme ce în auz îi suna mereu clinchetul galbenilor, pe care îi şi vedea cu ochii închişi , mar i , rotunzi şi lucitori , lucitori .

    Slujba se sfârşi şi când să pornească procesiunea mai depar te , nici n ' apucaseră bine s 'a jungă p r in drep tu l bisericuţi i că, din adâncul zări lor despre munte , răsună bubui tu l prevesti tor al ploii.

    Dc teamă să nu-i p r i n d ă ploaia pe drum, se adăpos t i ră toţi pe unde p u t u r ă , după ce duseră în biserică racla cu sfintele moaşte şi icoana făcătoare de minuni .

    Ploaia şi porni , ma i în tâ i înceată , în picuri mar i apoi, sub covilt irul de tăciune al norilor ce cuprinsese cerul întreg, se deschiseră toartele tăriei , po rn ind să plouă aşa cum nu se mai pomenise dc mult , căzând a p a în t r â m b e dese şi repezi, ca d int r 'o vui toare.

    Lumea se înch ina în tăcere, u i tându-se la p â r â u l în «a re se prefăcuse d r u m u l ţi şoseaua de înda tă ce se ump luse ră şanţuri le de o pa r t e şi de al ta .

    Ca 'n Vinerea Mare uşa biscricei e ra deschisă, da tă de perete . I a r b a b a Floarea a Iui moş Cepeleag. unde o prinsese ploaia cu gâştele în p rea jmă , îşi farî paşi i pe pr iponi i casei Domnulu i , i n t r ând în t indă şi închinându-se se p răvă l i Ia p ă m â n t ca orbi tă de un fulger şi apoi asurzi tă de răzbubu i tu l unu i t răznet năp razn i c ce zgudui sfântul lăcaş din temelie.

    — Maica Domnulu i , s fântă Fecioară, î n d u r a t e de noi ! — îngână bă t r âna , în vreme cc t recu pe lângă ea, repezindu-se afară , în ploaie, un om cu capul gol, fugind cât l ' a ju tau puter i le . Insă, după felul cum îşi t â r â i a un picior, şchiopătând si săr ind ca un ţ ap , b ă t r â n a recunoscu pe C l ă p ă u g bu tna ru l .

    D u p ă vreun ceas de ploaie cu găleata , cerul se l impezi, înseninându-se deabine-le, iar cetele dc nori porn i ră repede, ca nişte corăbii cu pânzele 'nt inse şi gonite de bă ta ia vântulu i .

    Si-n mirosul p roaspă t al p ă m â n t u l u i reavăn şi iu p i ru i tu l vesel al păsăruic i lor , ce sc înăl ţau în slavă, m u l ţ u m i n d pa r ' c ă si ele cerului toată lumea înveseli tă nu mai ştia ce să facă de bucur ie .

    Pe la toacă se p regă teau să ia r ac la cu sfintele moaşte, p r a p u r u l şi icoana, şi să pornească mai depar te .

    Păr in te le Isopie intră cel dintâi în biserică, închinându-se cucernic la icoane, sub pr ivi rea celor ce apucaseră racla cu sfin-lele moaşte s'o scoată afară .

    D a r când să să ru te icoana sfintei făcătoare de minuni , pr iv i rea i se painjeni si îşi simţi picioarele tăindu-i-sc, par 'că .

    De-abia pu tu t să îngaime : — Salba, unde- i salba sfintei ? Se cruciră toţi cei din biserică, tot aşa

    cum se închinară cuprinşi de spaimă cei ce veniseră cu racla, preoţii şi norodul , când se află de făr ' de legea ncmai auzită.

    Vestea se întinse repede în tot satul , de pr in toate casele eşind câte cineva şi în-drep tându-se spre biserică, să vadă şi să se încredinţeze de cele petrecute .

    Numai de sub şopronul plin de buţi , boloboace, ciubere, de doage, cercuri şi u-nelte ale lui loniţă C l ă p ă u g nu se clinti nimeni din Ioc.

    Muierea îl lăsase, că se îmbăta, de-şi pierdea şi pu ţ ina minte ce-o avea. şi apoi venea acasă şi o bă tea până o stâlcea. ' ă sând-o mai mult moar tă decât vie.

    Nici un ucenic nu se lipise de el şi dc nevoie, t rebui să le facă toate singur, ca un neom ce se afla şi el pe lume, făcând u m b r ă p ă m â n t u l u i .

    I a r acum, cu pr ivir i le aiurite, , s tă tea zăpăuc , pe scăunaşnl lui cel dogăresc iar când şi când ş i -arunca pr ivi rea în-fr icată spre colţul unde era linul acela mare al lui fordake, unul din cei şapte eârc iumar i ai satului şi cel mai bogat din ei.

    Rânji apoi mul ţumi t . Acolo, i-a pus bine. Şi nimeni nu 1-a văzut . Nici nu-1 ştie nimeni. Nici duhu . nici pământ i i ' !

    — D a r baba din t indă ? — îl muşcă dc cuget un gând.

    — Cine era baba ? Cine n 'a iba o adusese acolo pe ploaia aia ?

    — Nu m-a văzut, nu m-a văzut ! îngână , încredinjându-se că nu-1 ponte da de gol.

    — Ihî ! mai făcu şi zâmbind mai detc o târcoală colţului ştiut numai de el. şi apoi . fără şovăire se îndrep tă spre cârc iumă.

    Tocmai pe înserate, după ce mai dete o ra i tă pr in ograda lui, în neştire porni într 'acolo, spre gruiul că t re care se îndreptau şi alţi săteni. 11 îndemna să se ducă acolo nu-şi dădea seama cine. Şi se supuse.

    In t r ă în biserica plină ochi şi îmbâcsită de că ldu ra şi fumul nenumăra te lo r lumânăr i apr inse dc evlavia gloatei.

    Ameţit cum era, pa r ' că îl toropi deabi-nele aerul d'acolo închis şi încins.

    Tocmai plecaseră oamenii cârmuir i i veniţi ea să cerceteze. Nimeni nu putuse să le dea nici o lămur i re . Salba pierise în t impul furtunci, când nu era nimeni în biserică.

    Cine să se ducă cu gândul că ar fi putut fi făptui tă o asemenea nelegiuire în biserică. în Vinerea Mare !

    Se încreţea carnea pe oameni de spaimă. Ia r păr intele , bietul păr in te Tsopie cu

    inima frântă se înd rep tă spre al tar , pu-nându-si sfintele odăjdi i , p regă t indu-sc să înceapă

    Cu m â n a t r emură toa re apucă lanţur i le cădelniţei în care mirezmuia t ămâia pe că rbuni : însă cădelni ţa- i pică din mână şi că rbuni i încinşi se vă rsa ră pe podea ap r inzând scândura în t r 'un colţ în care se vărsasc un clondir de untde lemn peste zi.

    —Semn rău ! semn rău ! — cobi p r in t re dinţi I l r i s tachc paracl iserul , care se repezi cu u n făraş, a d u n â n d cărbuni i .

    Şi că t re nn cârd de babe de lângă (ar :

    — Ta mai căra ţ i -vă d 'acilea ! Nu vedeţi eă s'a vărsa t cădelni ţa ?

    Păr in te le se ui tă tr ist la el, făcându-i ] semn să tacă.

    Şi apoi. d regându-ş i glasul, rosti îndu-1 rerat :

    — Fiii mei, ca pă r in te al vostru sufletesc ce ii'ă chem că sun t : mai înainte d'a începe s lujba Sfântului Prohod, cată să ] vă fac o în t rebare . D e ştiut, ştiţi cu toţii de ce-i vorba. Asemenea fără de legel nu s'a pomenit . Şi cu ruşine mare, cu a-j naf temă şi afurisenie îl apasă soborul f clei icilor pe cel cc a cutezat să fure

    s fânta ! D a r mila lui Dumnezeu este fără dej

    margini , dacă făptui torul nelegiurei sej căeşte şi s tăpâni t de cugetul cu ra t iese dini g rămadă , vine acilea lângă mine —că i este d'aici, din satul nostru ! — si in | fata tu tu ror îşi măr tur iseş te fapta.

    „Dc cum se mărtur iseş te , fapta lui ii] este iertată ! Şi Dumnezeu îl primeşte la] sânul său !

    „Haide, suflete întors la sânul lui Dumnezeu, vino şi măr tur i seş te !"

    In el se dete lup tă grea. Ajunsese a-; p roape de masa cu sfântul epitaf. Ascultai şi se pă t runse de cuvintele preotului.

    li venea să se repeadă în faţa altarului] acolo, lângă el şi să-i mărturisească ade-] vărul :

    — Da, păr in te , eu a m furat salba! Insă, în neştire, îşi desfăcu şi îşi scutu

    ră sufletul dc sub pr iv i rea ce-1 ardea,] scrutaiidu-1 până în adâncu l cugetului, iar ochii i se a ţ in t i ră pe f lacăra galbenă | a unei l u m â n ă r i .

    L imba aceea de foc au r iu îl duse caJ gândul depar te d'acolo, spre celalalt capăt al salului , opr indu-se în coiful cel tai-nie de sub şopron, ză r ind aevea galbenii rotunzi şi lucitori de-i luau ochii.

    Acum erau ai lui. Cine i-i mai p l u a ?

    Lăsă capul în jos. Şi nu se clinti dinte.

    fn tăcerea adâncă ce domnea în sfântul] locaş, neauzindri-se decât sfârâi tul vreunei] lumânăr i pe sfârşite, se înal ţă deodată a,] meninţă tor glasul de tune t al preotului'

    — Dacă nu. pedeapsa cerului cadă p ra Iui !

    In acea clipă, şi ca o consfinţire ace] lui cc rostise cuvân tu l adevărului , o lim i bă de fIacă re luci în aer, încolăcindu-XI pe o coroană agă ţa t ă deasup ra mesei Sfân-j (ului Epitaf. Şi-n alte cî teva clipe flacăra] pâlpâi pe în t reg ro t rgolul coroanei, cu-Г pr inzând şi altele şi p icur i i de foc alune-j când şi pc masa sfântă, sub ochii îngrtv 1 y.iii ai credincioşilor în lemniţ i de spaima,]

    Tar ceeace á mai fost să fie, trece dit] colo de hotare le a tot cc poate să-şi încli-f puie bia ta minte omenească. In câteva 1 minute , şi mai îna in te de a se fi putut du-i meri bietele făptur i ale lui Dumnezeu de] cele ce se petrece cu ele, în t reaga biserici] de lemn se prefăcu într 'o vâlvoare şi jeregaiu apocal ip t ic , p refăcută într'ogroat-l nică făclie, în a cărei f lacăre se topiţi,] în ţ ipete şi ur le te de fiare, păreţ i i sfântu-j lui lăcaş şi toţi cei ce se af lau în el.

    Si astfel, sună t r i s ta legendă, un sat la-] t reg t rebui să ispăşească, pr in foc şi pari] ca în s t răvechea Gomoră , fap ta celuia] profanase sfântul lăcaş .

    N. PORA

  • UNIVERSUL L I T E R A/R. - 327

    CIUPERCA DE PIVNIŢĂ — DIN AMINTIRILE UNUI POLIŢAI—

    de C O N S T . RÂULEŢ

    [Campania în t repr nsă de un ziar, a că-i „ediţie specia lă" se afla pe masa beră-

    fai, împotriva b r u t a l i t ă ţ i j a n d a r m i l o r i u tii l'a hotăr î t pe nea Nae, fostul poli ţai ,

    li povestească reporter i lor „Is tor ia minu-a d iamantu lu i negru, — cum numea

    |l .afacerea" ce i-a da t p r dejul să cunoa-i o adevărată „c iupercă de p ivni ţă" .

    I - Turcul sărac , a început nea Nae în-mtat, este cel mai mai cinstit om pe pă-

    ^nt; iar cel mai bogat, cel mai mare tâl-pr — un m u s u l m a n a spus-o în tâ ' , da r larn avut pr i le jul K ' O constat . Vă spun ; delà început , pen t ru că — d u p ă ce

    |m sfârşi povestea — o veţi intelege şi voi. ute mai bine decât mine, că sunteţ i mai ítiítati. Azi gazetele, nene, ţ ipă că j a n -Ьгаііі au „pers icat" o s lu jn icuţă care, pe |Ы stăpânii săi se af lau la băi , le-a că ra t lila casa cu căruţe le în sa tu l ei, mobilân-p-;i locti'nţa boereşte, cu pa tu r i de bronz Boglinzi cât peretele ! D a r la oameni i ăia, ppăgubaşi, nu se gândesc amicii delà ju r -

    Când s'au întors în C a p i t a l ă ; noap-, uite că spune c h a r aici — şi nea Nae

    i arată, furios, edi ţ ia specială — au fost roiţi să se culce pe jos şi n 'au avu t nici ţtcepnne capul , că le furase toate pernele! lupe isprava asta poate că mer i t a să-i

    stăpânii în dar , o sal tea de au r la !

    I Pe vremea mea, băeţi , v'o spun cinstit • de n'o ştiţi de mai na in te : se bă tea la

    poliţie — şi pa rcă , tot nu e rau a tâ tea ja-Iflri şi omoruri, ca azi. Uite, eu, ăs ta care Iii vedeţi, om niţel citit, pr ie tenul vostru llitrin de petrecer i şi nebunii , duşmanu l [irimpăcat al m a l t r a t ă r i ' an imale lor de po-Inră şi al t u tu ro r b ru ta l i t ă ţ i lo r inuti le, vă liirturisesc deschis : şi eu a m bă tu t , în •toată cariera mea, dar mai ales la începu-llilei— ca să mă d i s t 'ng — c u m a m făcut

    I - Prim bă ta ie vă dist ingeţi , voi, mă ? Mrerupse indignat un repor ter mai bă-

    • Nu, prin descoperir i , r ă spunse liniştit iNae, dar vezi că astea două sânt s t râns

    tjate între ele. Am bă tu t . E d rep t că băgat m ă ţ a în sac, n ' am pus ouă

    scoapte la subsuoară şi n ' am spânzura t menii cu capul în jos, c u m a u d că ar face

    In schimb a m bă tu t : câ ţ iva şcolari, : puseseră un pardesiu în cap profeso-

    nlui lor de greacă, la Sfântu l Sava şi îl Râseră de a zăcut şease s ă p t ă m â n i ; un (de cai ce m 'a în ju ra t cum a in t ra t în ţie ; câteva fete de ul i ţă , ce făceau dai, noaptea, pr in localur i şi mi le a-au când eram de serviciu, p recum şi ieroşi pungaşi de buzuna re .

    [Niciodată însă nu m 'am a b ă t u t delà eon-mea : am b ă t u t n u m a i păr in teş te

    ebirea înt re mine şi un t a t ă era inexis-în ceeaee pr iveş te procedarea , dar totuş în t r 'o p r iv in ţă : în t imp ce pă-

    tele pedepseşte, de obicei, n u m a i pe copii |£maimari, mie vâ r s t a mi-a fost, în toată niera mea, indiferentă . Am bă tu t , adesea, rinteşte, oameni ma i mar i de cât mine. ! să-i faci, neică ? Meseria ! Nu e ra să-i

    Wiese, pe hoţi, Ia cafea şi la c iubuc ! I Odată însă a m b ă t u t şi eu r ă u : pe u n

    , azi om m a r e tn ţ a r a lui . Voi regre ta I тоі trăi fap ta mea, da r n ' am fost eu de Í — a recunoscut-o şi el în u r m ă .

    — L-ai pr ins că punea g i r a t ă deadrep tu l în b r a g a , îl în t re rupse unul din reporter i .

    — Făcea pa r t e d in t r ' un complot turcesc, îşi dădu altul păre rea .

    — Dacă mă în t rerupeţ i , nu vă mai spun nimic, se necăji nea Nae. Ruga t cu insistenţă, dupe ce sorbi a doua halbă, cont inuă. Venise pe v reamă când e r am subcomisar , un tu rc mare , un fel de paşă sau aşa ceva, cu t rebur i prin Cap i t a l ă . P a r c ă îl văd : un uriaş cu o b a r b ă m a r e neagră , ce începuse să cărunţească pu ţ i n pe la mijloc.

    D u p e ce şi-a sfârşit daraver i le pe la legaţie şi pe la m 'n i s te ru l de externe , s'a a-puc.it să viziteze oraşul — nu l-ar ma i fi vizitat !

    î n t r ' o zi se dusese la muzău . sau la Universitate, nu-mi mai aduc a m ' n t e unde , că tânt tot acolo — destul că l-au găsit în catul de sus al c lădir i i din boulevardu l Л-cademici, cu spume Ia gură ţ inând de mâini pe t ă lmac 'u l sau şi sbierând cât îl lua gu ra

    In t r a sem tocmai dc serviciu, când am fost chemat g rabn ic la muzău : in terpre tu l , un turc din ţa ră , îi furase paşei , din deget, un inel cu nn mare d i aman t negru. înşt i inţat telefon'c. prefectul se interesa personal dc afacerea asta „fiind vorba de repu ta ţ i a ţării în s t ră ină ta te" , dupe cum îmi tr imisese vorbă d. inspector. Comisariatul era la doi paşi şi a m pu tu t lua din vreme, măsur i le de rigoare. De altfel personalul Universi tă ţ i i şi mai ales s tudenţi i se a r ă t a se ră în această împre ju ra re , adevăraţ i auxil iar i ai poliţiei. Toate uşile fuse încuia te şi nimeni nu mai pu tea eşi. Pe s tudenţ i îi pas ionau afacerea în cel mai înalt grad şi făcuseră cerc în j u r u l celor doui turci . C â n d am ajuns „la. fa ţa locului", cum spuneţ i voi Ia gazete, l-am găsit pe paşă aşa cum povesti i mai ad ineaur i : ţinând de ambele b ra ţ e pe interpret , nn o-muleţ scurt şi gros, tot cu fes în cap . Paşa nu ştia româneşte , dar o rupea niţel pe franţuzeşte şi unul din s tudenţ i servea de tălmaci .

    Tnnaltul demni ta r o toman se p lângea că inelul i se furase chiar în localul universităţii şi că hoţul îl avea la el, deoarece ntt-1 s lăb 'se din ochi. Bi juter ia t rebuia găsită, în t ru cât pungaşul nu s'a mişcat de lângă dânsul , n 'a vorbi t cu nimeni , nu s'a aprop ia t de nici o ascunză toare . L-a băgat, de sigur. în căp tuşea la hainei , în ghete sau în c iorap 1 . In clipa când a observat că-i l ipseşte inelul, paşa, fără să spună un cuvânt , l-a şî î nhă ţ a t de ambele b ra ţ e şi l-a ţ inut nemişcat , ca în cleşte. Abia în urmă a dat a larma. N'a avut cui să dea inelul. î n t rucâ t s tudenţ i i nu se p u t e a u face complicii tu rculu i şi dacă ar fi fost să-1 dea unui necunoscut nici nu l-ar mai fi furat. F ă r ă îndoia lă că in te rpre tu l îşi făcuse socoteala că paşa n'o să observe furtul şi. cum vizita la muzău era u l t ima, o să plece în Turc ia , lăsâdu-i lui b i ju ter ia . Paşa ţinea să repete că n 'a dat nici un semn de revoltă sau de mânie , p â n ă când n ' a pr ins întâi de mâini pe au toru l fur tului . Pr in urinare când el a văzu t că p a ş a a constata t furtul , e r a p rea târziu ca să mai înstrăi- . neze inelul. Paşa îşi p u n e capul că inelul se va găsi Ia hoţ.

    Pe de a l tă p a r t e Aii, in terpre tu l , a t ăgăduit delà început , j u r â n d u - s e p e Alah că

    în via ţa lui n 'a furat un cap de a ţă . — Lasă că spui tu, i -am str igat eu fu

    rios, gând ind u-mă ce-o să-mi facă superiorii mei dacă nu descoper acest furt . dc care se lega „buna repu ta ţ i e a ţăr i i" .

    Ceeaee m'a îndâr j i t mai rău , fu o măr turisire veni tă tocmai când mă pregă team să plec cu nunta la secţie :

    Un servitor delà in t ra rea de jos a Universităţii mi-a declara t că. Ia sosirea celor doi vizitatori , ar fi observat în degetul sau în m â n a lui Aii, inelul cu d ' a m a n t negru. — ceeaee conf i rma în totul spusele paşei şi îmi dădea spe ran ţe bune că voi găsi g iuvaerul D o v a d a era făcută : dacă inelul fusese văzut la hoţ, el „ t r ebu ' a să iasă" cu orice preţ .

    M'a cupr ins o furie de nedescris . Nu mai ş t iam ce fac : u r lam, e r am nebun, văzând î n c ă p ă ţ â n a r e a cu care t ăgădu ia \ l i .

    Am porni t spre coi i rsar ia t , dupe ce i-am făcut o percheziţie, cum am p u t u t chiar în localul Univers i tă ţ i i , fără să găsesc nimic. Am avut gri je să pun , în u r m a noastră , un sergent şi u n agent, r ecomandându- l e să fie cu ochii în pa t ru , ca nu cumva individul să a runce scula pe d rum.

    La secţie mă aş tep ta „şeful" care mi-a spus că prefectul va t rebui să demisioneze, dacă nu se va găsi inelul paşei . mai ales că minis terul de ex te rne nu-1 vede, de mult, cu ochi buni . Acum avea pri lejul să-1 măture , a r u n c â n d totul pe seama unei intervenţi i d ip lomat ' ce a imper iu lu i oto-mat . Ce era de făcut ? Trebu ia să salvez postul prefectului şi r epu ta ţ i a ţăr i i ! Şeful mi-a făcut r e c o m a n d a t a să fiu fără milă şi a plecai ca să mă lase să lucrez p u n â n d sergentul la uşe să nu ma i int re nimeni .

    Paşa murea de ne răbda re . C u m a plecat şeful, l -am şi lua t pe Aii. spre cea mai mare satisfacţie a pasc 1 . Nimic : t ăgădu ia , ca şi la Univers i ta te .

    — Ciupercă de pivni ţă , d-le şef, îmi striga agentu l cu care adusesem pe Ali de la Muzău. un oarecare Ch 'miş , b u n poliţist, da r cam câinos la in imă.

    — Ai drep ta te , du-1 jos, i-am ră spuns furios.

    — Ai la beci. c ipercă de p ivn ' ţ ă , se răst i Ghimiş la Aii şi spui tu şi lap te le pe care l-ai supt !

    Agentul împăr ţ ea pe cl 'enţii noştri în două mar i categorii : „coconaşii" şi „ciupercile de p ivni ţă" .

    In r ândur i l e cuconaşTor in t rau : demimondenele pa r fuma te şi sfioase, domnişorii eleganţi şi pomăda ţ i , elevii de liceu... în t r ' un cuvânt toţi acei cari , delà pr imele pa lme încasate , Ia repezeală, là i n t r a r ea în secţie, făceau măr tur i s i r i complete- neputând să reziste.

    Ciuperc i le de pivni ţă e rau ind 'vizi i cu hainele scoar ţă de noroi sau de murdă r i e , rău mirositorii din cauza beţiei sau a s t rae-lor şi rufelor nespăla te , încăpă ţ îna ţ i i şi hărşiiţ i cu pol ' ţ ia . delicvenţii cu experienţă care şt iau că pa rche tu l pune în liber ta te pe cei ce nu-şi recunosc vina... p re cum şi toţi acei ce t r ebu iau băga ţ i în subsol şi instrui ţ i ore în t regi acolo ca să poţi scoate ceva delà ei.

    Ghimiş avea special i ta tea ciuperci lor de pivniţă .

    http://puc.it

  • 328. - UNIVERSUL 'LITERAR

    Ne-am coborât cu toţii : agentul îmbrâncind pe Aii, Paşa şi s luga dumneavoas t ră .

    Hoţul fu desbrăcat într 'o clipă şi a doua perchez fie începu pe îndelete, nu ca la U-niversitate. Hainele fură d e s c u s u t e : buzunarele întoarse pe dos şi apoi rup te : căptuşeala desprinsă în în t regime — nimic : inelul nu era n c ă e r i . Ghimiş luă apoi pe turc şi îl puse să facă o adevă ra t ă gimnastică, în speran ţă că îi va sări inelul de pe undeva. De geaba.

    — Unde e inelul, turcule ? îi sbiera Gh ' -miş în nas.

    — Nu ştiu, r ă spundea Aii. — Lasă că ştii, tu, acuşica ! Cu cât p ie rdeam năde jdea dc a găsi o-

    hiechil de pre j . cu a tâ t creştea furia Pase i — şi a mea.

    — Spune înă, turcule . unde ai pitit inelul, îl rugam eu, dar Aii protesta mereu :

    — N'am furat ! — Ciupercă dc pi\ni

  • I \ ! \ I l l v . ! I . I i I IIA U. - 329

    in s trăint i l t i le ITALIENII D E S P R E N O I

    SCRIITORII ROMÂNI « do LI IGI TONLLL1

    L L I G l T O N h ' L L f

    R a m i r o O l l i / , a l e c ă r u i m e r i t e p e n t r u r ă s p â n d i i e a l i t e r a t u r i i i t a l i e n e ş t i în România s u n t t u t u r o r a c u n o s c u t e (şi c h i a r noi, de c u r â n d . a v u r ă m o c a / i a s 'o a m i n tim), v o r b i t u l d e s p r e . . p r o / a r o m â n ă ( o i i -t imporană ' ' în n u m ă r u l p e D e c e m b r i e d i n Giornale di politica e di Iclleralitra, î n treg şi g e n i a l d e d i c a t r a p o r t u r i l o r c u l t u rale r o m â n o - i t a l i e n e , îşi î n c h i d e l i m p e d e a sa revista' i n f o r m a t i v ă r e l e v â n d ea . . e x i s t a in R o m â n i a o m i ş c a r e l i t e r a r ă cu m u l t mai i m p o r t a n t ă d e c â t se c r e d e , o m i ş c a r e literară c a r e nu se c a d e să fie i g n o r a t ă .

    mai zis m' inic , — d a r eu ş t i a m ce m ă a ş teaptă, că d o a r s â n t t u r c a d e v ă r a t . A j u n gând în d r e p t u l u n e i f e r e s t r e ce d a în strada, p e c â n d p a ş a v o r b e a c u s t u d e n ţ i i cei ieşise î n n a i n t e . a m a r u n c a t i n e l u l u n u i bragagiu, ce s t a j o s . cu c o ş u l cu a c a d e l e — fără să s t a u Ia g â n d u r i . L o t u l s 'a p e t r e c u t într'o c l i p ă . Nu -1 c u n o a ş t e m , d a r ş t i a m că-1 voi găsi la el . p e n t r u c ă t u r c u l s ă r a c e s t e cel m a i c i n s t i t o m d n l u m e . A b i a a m a v u t timp să- i f ac s e m n b r a g a g i u l u i să p l e c e şi să mă î n t o r c , c â n d p a ş a m ' a s t r i g a t f ă r ă să o b s e r v e î n s ă n i m i c . A m a l e r g a t , ca şi cum aşi fi s t a t t o t t i m p u l cu o c h i i j i n t â l a el. N'a r o s t i t n ic i u n c u v â n t î n s ă . p e c â n d studenţii se a ş t e p t a u l a v r e u n d i s c u r s , m i - a apucat a m b e l e b r a ţ e , s t r â n g â n d u - n i ă cu puterea lu i d c co lo s . A b i a în u r m ă a s t r i g a t In f r a n ţ u z e ş t e :

    —- D - l o r s t u d e n ţ i a c e s t t ă l m a c i i n ' - u furat un inel d e a u r cu o p i a t r ă d e d i a m a n t negru, c h i a r în m o m e n t u l a c e s t a .

    Şi nu m i - a m a i d a t d r u m u l p â n ă c â n d a i venit d - t a .

    — Bine , d a r în c a z u l a c e s t a n ' a v e a i d e rât să s p u i a d e v ă r u l .şi să a d u c i m a r t o r i dovedind că i n e l u l e s t e p r o p r i e t a t e a d - i a l e .

    — O , n u , r ă s p u n s e Aii c u c o n v i n g e r e . Din m o m e n t u l î n caj-e p a ş a p u s e s e o c h i i pc inelul m e u . l u c i u l c e l m a i d e s e a m ă e r a

    In u l t i m i i a n i . d a t o r i t ă p i o l . I s o p c s c u si ş c o l a r i l o i săi d e l à l niv c r s i i a ' e a d i n H o m e . niiili s'a l u c r a t în I t a l i a p e n t r u a o f ace c i i n o ' c i i l a p u b l i c u l u i n o s t r u . I n să m a i e s t e m u l t d e f ă c u t . . . "

    D a r p â n ă a t u n c i sa- i r e c u n o a ş t e m m e r i te le lui I s o p c s c u . d i r e c t o r u l c o l e c ţ i e i „ S e r i -t t o r i r o n i e n i 1 ' e d i t a t ă d e . .La n u o v a I t a l i a ' " I I Y r n g i n - \ e u e ! ia) c a r e d e j a c u p r i n d e c â t e v a v o l u m e d e i n t e r e s a n ţ i a u t o r i c o n t i m p o r a n i d i n j u r a s a . t r a d u ş i s t u i l t i c i t d e un g r u p d i n e l ev i i lui şi p r e c e d a ţ i e l e g a n t d e v a l o r o ş i c r i t i c i şi s e r i i i o r i i t a l i e n i (C ï iul io B e r t o l d . G n r s i a . B i s c o i t i n i , e l e ) . Şi să no a p r o p i e m d c a c e s t e o p e r e , nu e u s u r â s u l d e i nv r e d n i c i r c al a c e l u i a c a r e se p o a t e l ă u d a , f ă r ă m e r i t u l s ă u . c 'o t r a d i ţ i e l i t e r a r ă m a i v e c h e şi m a i i l u s t r ă , ei cu p r o lii u d a s i m p a t i e cc o p o a l e i n s p i r a l i t e r a lul ' ; u n e i V i t i u m s u r o r i , i nca p r e a i n f l u -e n ţ a i ă — î m i p a r e — d e a r t a s l a v ă , p e d e o p a i t e . i a r p c d e a l i a d e c e a f r a n c e z ă , d a r ( a r e cu t o a t e a c e s t e a a a v u ! s c r i i t o r i m a r i . ca L i u i n e s c u şi A l c c s a n d i i , şi a r e î n c ă a l ţ i i , c a r i se s l r ă d i i c s c să a f i r m e d e f i nitiv g e n i u l p a r t i c u l a r al p o p o r u l u i r o m ă e

    l n mo t iv c r i t i c c a r e se î n t â l n e ş t e m e r e u în a r t i c o l e l e r e v i s t e i p o m e n i t e şi în p r e fe ţe le a c e s t e i с о і ч ц і e r e l i e fu l u n u i fid d e l u p t e , s a u d r a m e , î u ' r c c u l t u r a o c c i d e n t a l ă i n t r a t ă în R o m â n i a d c un v e a c . şi t r a d i ţ i a n a i v ă , a g r e a t ă , p a t r i a r h a l a : l u p t ă c a r e în c â m p u l l i t e r a r s 'a d e f i n i t . , c a m d e

    să m ă a s i g u r d e el . L u a d i n d o u ă : s a u îl f ă c e a m să d i s p a r ă , c u i n 1-ani ş ' f ă c u t şi r ă m â n e a m cu s p e r a n ţ a că-1 voi g ă s i : s a u u r m a să d o v e d e s c că c al m e u . să vi-1 a r ă t t u t u l o r şi . în c a z u l a c e s t a , t r e b u i a sâ - l ţ in la m i n e şi p a ş a fot mi-1 l u a . A m a l e s s in g u r a c a l e p r i n c a r e p u t e a m î n p i e d e c a p e p a s e s ă - m i ia t a l i s m a n u l : d i s p a r i ţ i a b i j u t e r i e i . In u r m ă se î n ţ e l e g e că m i - a fost f o a r t e u ş o r să g ă s e s c p e b r a g a g i u şi s ă - i iau i n e l u l î n a p o i .

    L d r e p t că mi 1-a d a t c u p ă r e r e d e r â u . nu p e n t r u v a l o a r e a o b i e c t u l u i , ci f ' i n d c ă î n c e p u s e să- i m e a r g ă e x c e l e n t a f a c e r i l e d c c â n d îl a v e a î n d e g e t .

    — T o t nu î n ţ e l e g s t ă r u i n ţ a p a ş e i . c o n v i n g e r e a lui că ai i n e l u l a s u p r a d - t a l e .

    — l ' a ş a n u - ş i p u t e a î n c h i p u i că i - a m g h i c i t g â n d u l . O d a t ă cc i n e l u l e r a p r o p r i e t a t e a m e a . n ' a v c a m n ic i u n m o t i v să-1 î n s t r ă i n e z i n n a a i e ca el sa m ă fi a c u z a t d e fu r t . \ i i - i p u t e a i n t r a lui în c a p că u n p â r lit d c t u r c s ă r a c e s t e î n s t a r e să p ă t r u n d ă g â n d u r i l e a s c u n s e a l e u n u i p n ş e .

    Intui m i - a a p u c a t b r a ţ e l e , cu f o r ţ a lu i u r i a ş ă , şi a b i a în u r m ă a p r o n u n ţ a t î n v i -

    l a t ă d e ce p e n t r u el u n l u c r u e r a că i n e l u l n u p o a t e fi d c c â t l a

    v r e o t r e i z e c i (le a n i . cu î n t e m e i e r e a Seitia-năloi ulii', r e v i s t ă i n s p i r a t ă d in d o c t r i n a n a ţ i o n a l i s t ă a l u i l o r g a , şi î m l u s m â n i t ă cu . . m o d e r n i s m u l " a c e l o r a c a r i p r i v e a u î n c ă d i n c o l o d e g ' - an i j c . G r e ş e l i şi e x a g e r ă r i — r e c u n o a ş t e O r t o z — a u fost şi d e p a r t e a sc -nuin'iiorişlilor şi d e a moderniştilor ( a d e c ă simbolist Hor), î n s ă nu se p o a t e n e g a că , dai< r i r a , ( c l o r d i n t â i , s 'a p u t u t c o n s e r v a a c e i specific naţional român p e c a r e i m i t a ţ i a s t r ă i n ă îl a m e n i n ţ a cu s u f o c a r e a : d a t o r i t ă c e l o r l a l ţ i , l i m b a ( încă D e f o r m a t a l i t e r a r ) şi s t i l u l r o m â n a u p u t u t a j u n g e a c e a p e r f e c ţ i e f o r m a l ă , a c e a fi neţii şi r a li n e r i e e t c . '

    Nu m ă î n d o e s c d e a c e a s t ă l u p t ă , nici d e r e z u l t a t e l e e i . a v a n t a j o a s e î u t o a t e s e n s u -l i l e , d u p ă c u m n e - o p r e z i n t ă , o p t i m i s t . O r t i z . L i s ă . r ă m â n â n d în l imi t edé l i t e r a t u r i i p r o p i i e c o n t i m p o r a n a şi r c f e r i n d i i - s c la o p e r e l e t r a d u s e p e n t r u c o l e c ţ i a Iui I so -uescu, a m i m p r e s i a c ă — u n e l e d i n t r e a-ce s t ea d e m o n s t r a p r e v a l e n t t o n a l i t a t e a , a t m o s f e r a rohii'niii. i a r a l t e l e , a c e a s t r ă i n ă : 'lavă o r ; lrancey.il.

    S c h i t e l e lu i I o n L u c a C a r a g i a l e . d e e x . . a d u n a t e s u b t i t l u l / / dioorzio ( D i v o r ţ u l ) , a p a r ţ i n , d a c ă n u m ă î n ş e l , p r i m e i c a t e g o r i i . N u s u n t d e f a p t . î n e l e . n u m a i t i p u r i c u l e s e d i r e c t d i n r e a l i t a t e a r o m â n ă , s c e n e t r a n s p o r t a t e e x a c t d i n v i a ţ a s o c i a l ă d i n l i i i c u r c ş l i : î n s ă . c e e a c e c o n t e a z ă m a i cu sec m ă , e s p i r i t u l c o r d i a l i r o n i c , î n t r e î n ţ e p ă t o r şi a f e c t u o s . î n t r e a r g u t i e şi b o n o m , ca ic îm i p a r e c a r a c t e r i s t i c bucureş-lenu. l îâ; liaji şi i n u l ţ i t i n e r i , d o r n i c i d e a d i v o r ţ a f ă r ă n i c i o r a ţ i u n e s e r i o a s ă : b ă r b a ţ i c a r i îşi f a c c a r i e r ă şi a v e r e , p r i n i n f l u e n ţ a m i s t e r i o a s ă a f e m e i l o r . . . d i p l o m a t i c e : o r k l e n i c l e v e t i t o r i şi r ă u t ă c i o ş i ; m a m e şi p r e o ţ i a m o r a l i şi b e ţ i v a n i : f e m e i v n r b n -leje şi g e l o a s e : p o l i t i c a ş i r i i e f t i n i : m i c i b u r g h e z i d i n p r o v i n c i e T i p u r i d i n t o a t e t i m p u r i l e şi d i n t o a t e s t r a t u r i l e s o c i a l e , n r i n s i n e î n ş i ş i g e n e i ic i , a u c â ş t i g a t f o r m ă şi c o l o r i t f o a r t e s p e c i a l , t r e c â n d în

    m u r e a s i n g u r in inc .

    C O N S T . riAULLŢ

    1) C u n o s c u t u l .şi d i s t insu l c r i t i c i ta l ian , d.

    prot . uiiiv. I.'iigi Tonclli a publ icat a c e s t art i col , pe c i r c il d á m în t r a d u c e r e . în i c v i s t a „II

    Marzocco" din P l o r e n ţ a .

    Г). T o n c l l i a publ icat d o u ă c o m e d i i „Amuréul" şi . Alegoria omului modem", r o m a n e l e J'lr'i", .Jmkiitat'd" şi n u m e r o a s e studi i : „Evoluţia teatrului, contemporan in Italia" ; „Tragedia lui Gábriellé Л' Annunzii," ; ..Critica literară itai'u.nâ in ultimii 50 de ani"; „Spiritul franc-ce? contemporan"; „In cântarea personalităţii"; „Teatrul italian de'a origini pună in zilele noastre" ; „Sutktut modern, delà Lessing la Nietzsche" ; şi „opera lui Giovanni Verga" şi ,,Pc-nurca".

    file:///ii-ihttp://lrancey.il

  • 330. - UNIVERSUL LITERAR

    reali tatea română ; sau mai cu rând , c u m această leal i tate , absorbi tă dc un spiri t cu adevă ra t art is t ic , a căpă ta t imediat un caracter de universal i ta te , pă s t r ând totuş toate accidental i tă t i le naţ ionale .

    In mod analog, comedia aceluiaş autor . O scrisoare pierdută, sa t i ră e legantă şi c ruda a moravur i lor electorale democratice, conţine e adevă ra t ceva european, npropi indu-se în mod par t i cu la r de filonul d ramat i c al lui ЕаЬацаа si al Presidente-sselor ; şi totuşi, acel prefect care îşi face politica sa provincială , d u p ă cum îi place capricioasei sale iubite, si acel preşedinte de comitete electorale, înşelat de nevas tă su!) ochii propr i i , acel subversiv ambiţ ios, laş," p recum toate celelalte personagi i minore, au caractere ncasămăna t române. Nu degeaba Caragia le a fost au toru l aşa dc popular al multor expresii din această comedie, rămase proverbiale în ţ a r a sa. Aşa se în t âmplă că în t imp ce pen t ru Români , а zice că o si tuaţie, un om, sunt demni de Caragia le , sau caragialesti, arc u n sens de comic grotesc fără r ă u t a t e propr ie şi adevăra tă , care este înţeleasă imediat de toţi ; pent ru noi o astfel de comici tate pa r t iculară, l impede în ref lexul s traniu al oglinzilor deformatoare ne face să identificăm uşor (şi n 'aş vrea să zic prea uşor) spiri tul scri i torului cu acela al poporului său.

    O conf i rmare a legit imităţi i generice a unei astfel de identif icări poate să ne a-pară din examinarea cărţ i i unu i autor în viaţă, şi spre deosebire de Caragia le , pc deantregiil delà 900: D. Pă t r ă şcanu . Nuvelele a d u n a t e în La S ignor a Cuparencu ne prezintă o serie de protagonişt i , fiecare dominat de o pa r t i cu la ră manie sau nebunie : D o a m n a dezordonată , vani toasă, ambiţ ioasă, (b'sperarc a s labului său băr bat • îndrăgost i t , obsesionai de pas iunea c a : femeia igienisiă, scrupuloasă , f rământată, implacabi lă , care amărăş te , ru inează viaţa bă rba tu lu i c i convingerea dc a i-o salva ; profesorul , eu boa la invi tăr i lor la prânz, si nenorocit acela care primeşte. . . Spiritul ironic al lui Pă t r ă şcanu r ămâne— e adevăra t - - la supra fa ţă : da r fără amărăc iune si pretenţ i i de profundă scociorâre care îl luminează pe î n d r ă c i t ! Şi aşa de ager, pentru el, se in t roduce în acea lume pitorească şi sclipitoare, j u m ă t a t e orientală şi j u m ă t a t e occidentală, eminent balcanică !

    Cu ecu mai mul tă bunăvo in ţ ă din pa r tea Italienilor şi a Români lor de a da cea mai mare impor tan ţă coloniei t ra iane , Dacici Felix, nu se poate niciodată nega că o mare influenţă asupra na ţ iuni i române a fost exerc i ta tă şi de civil izaţia slavă. O astfel de inf luenţă ar pu tea expl ica şi just if ica în t r 'un mod oarecare curentul rusofil, observabil şi în l i t e ra tura r o m â n ă cont imporană D a r se poate î n t â m p l a că, cel pu ţ in pentru unii autori şi unele o-pere e vorba de o1 s implă adez iune şi s impatic individuală pen t ru mar i i povestitori ruşi delà 1800, pc care lc pu tem întâlni în toată l i t e ra tu ra europeană , cuprinse şi în cele ma i s t ră ine şi depă r t a t e ca acea i tal iană.

    î n Simfonia fantastică, de ex. romanu l lui Cezar Petrescu, simt man ie ra lui Ce-hov : ba aş fi ispitit să stabilesc o analogie în t re acela şi Camera No. 6 a marelui nuvelist rus. Tn a m â n d o u ă povestirile, de fapt, se descrie lenta desvoltare a unei maladi i cerebrale, cu a semănarea de situaţie, de tonal i tă ţ i , în t re t rag ic şi grotesc. Diferenţa pr inc ipa lă constă în aceasta că Petrescu se mul ţumeş te 3e a observa

    precis şi neted, iar Cehov trece uşor în câmpul simbolic, unu l r ă m â n â n d realist, celălalt dOndu-ne frigurile mistice ale u-niversalei t ragedi i .

    Nici manie ra cehoviană nu se desminte în nuvelele Omului din ois : cu acele personagii, în t re realişti şi ha lucinator i , fiecare cu chinul său secret, cu a tâ t mai sângerând, cu cât e mai umi l şi meschin. O-mul, persecuta t de o c r ea tu ră rlin vis, care e a runca tă pe neaş tepta te pe p lanul realităţii : îndrăgost i tu l dezi luzionat amarn ic , revăzând frumoasa fetiţă de odinioară , a-cum diformată dc t imp şi dc s u f e r i n ţ ă : dezertorul , care t răeşte în ruşine, şi d u p ă ce a fost graţ ia t , pen t rucă e răni t în afecţ iunea cea mai scumpă, micul învă ţă tor , a jungând servitor şi sus ţ inător al fetei sale, în viaţa sa dc des t răbă la re : funcţio-năraşul , care întâlneşte în cafenea, d u p ă

    'a ţâ ţ i ani nevasta fugita, frumoasă, elegantă, indi ferentă şi numa i un pic încu rca tă : dezi luzionatul în dragoste, condamna t în lanţur i fără spe ran ţă : neînţelesii, victime ale neînţelegerii , cari nu se vor pu tea niciodată clarifica....

    Nu mă îndoesc de s inceri ta tea lui Petrescu, care a fost comba tan t în mare le războia şi dupăcc a văzut ţ a r a sa invadată şi to r tu ra tă , nu vrea să se prea veselească de victoria definit ivă, nefiind aceasta insoţită de t r iumful principi i lor ideale, pentru cari i se pă rea frumos să p u n ă totul în pericol. Cred deci că în tunecoasa sa t r is teţă , pesimismul său, nu sunt de •nvenţie şi de manieră . Cu toate acestea

    fporâ, fiica unu i şef de guaran i , veni pe lume in t r 'o d imineaţă de vară . Bucuria t r ibului fu fără margin i .

    Puţ ine zile însă d u p ă naşterea copilei, aceasta se îmbolnăvi . Vrăj i torul t r ibului spuse :

    — „ în in ima ei sălăşlueşte o dragoste cu ra tă pen t ru lumină , iar voi aţ i ţ inut-o la u m b r ă . Aceasta este s ingura cauză a boalci oi.

    « Грога creştea şi d in zi în zi se făcea

    mai f rumoasă. Adora Soarele şi se zice chiar că p u t e a să pr ivească la soare fără să ameţească. Pupi le le ei aveau o s t ră lucire neasemăna tă .

    Vrăj i torul susţ inea că ea nu va pu tea iubi nicio fiinţă omenească.

    — „In ima ei. în întregime, apa r ţ i ne Soarelui, unicul ei aman t" .

    « D a r ia tă că într 'o b u n ă zi, Tubichà , un

    brav lup tă to r al unu i t r ib inamic foarte puternic , văzu pe fporâ şi se înamora a-tât de nebuneşte de ea, încât amenin ţă că va porni în c râncenă luptă, dacă nu-i va fi da tă Iporà , pe care vroia s'o ia de soţie. Aceasta, p r in t re lacr imi, măr tu r i s i ta tă lu i ei că preferă să moa ră decât să ia de b ă r b a t pe un inamic pe care nu-l va pu tea nici oda tă iubi .

    Războiul fu declara t . Se zice că t r ibul

    inf luenţa cehoviană îmi apa re evidentă. Aşa, cum mi se p a r e de clar, dacă nu

    greşesc, inf luenţa s t endha l i ană şi bourge-t iană în d r a m a lui Cami l Petrescu, La pazzia Ji Andrea Pietraru (Suflete tari) al căru i protagonis t , orgolios şi pasionat, fantastic şi violent, reaminteş te în aceleaş în tâmplă r i ex te r ioare şi în special în raporturi le cu t â n ă r a fa tă a nobilului şi puternicului său pa t ron , fulien Sorel, Robert Greslou. Nu aş exc lude că în ambiţioasa, cerebrala Ioana, victima şi în acelaş timp t i rana şi ru ina lui Andrei nu ar fi un reflex a Ilcdtlei Gabler ; nici că în tehnica dramei — cu acea m a r e scenă centrală, ocupând ap roape pe dean t regu l actul l i nii se descopere şcoala franceză, Bernstein, Kistemaekers.

    In acest Ioc aş p u t e a să mă p lâng că, cel puţ in în operele t r aduse în colecţia lui Isopescu, nu se simte deloc nici u n fel de influenţă a gândir i i şi а ar te i i taliene, dar prefer să relevez că şi acolo unde slavismul si franţiizisrnul, în gen?ral exotismul sunt de ne tăgădui t , se a f i rmă ingenioşi, robuşti şi plini de via ţă ; şi ma i presus de toate, a-mi ura ca spir i tul caracter is t ic al naţiunii române, pe care l-am văzut fulgerând între acelea examina t e astăzi, în special în cărţ i le lui Carag ia le şi ale lui Pătrăşcanu, să a jungă să prevaleze la toţi scriitorii, creind o tot mai or iginală şi mai admirabi lă l i t e ra tură na ţ ională .

    L U I G I TONELLl Trad . A. Decei

    de G A S T O N FIGUEIRA

    Iporă suferi î n spă imân tă to r şi că mureau unul după altul oamenii , femeile şi copii. Aproape m u r i b u n d , unu l d in t re ultimii luptă tor i reuşi să s tabi lească un plan care ar fi înlesnit lui Ipo rà fuga, chiar în cursul acelei nopţi , î m b r ă ţ i ş â n d cu frenezie pe ta tă l ei, ca nu dorea a c u m altceva decât să moară . Din t r ' oda tă , împinsă parcă de o forţă misterioasă, ea o luă la fugă, 0 fugă nebună , care dură ore nenumărate. Dar Tub ichà u rmăr i se pe fugară în goana ei nebună şi era pe punc tu l să o ajungă chiar în momentu l în care r ă să r i a soarele auriu al zilei de vară.. .

    « Cât pc aci Tubicha , cu forţa-t neîn

    vinsă era să p u n ă s t ăpân i r e pe aceia care apa r ţ inea Soarelui , când deodată se 1 irod use minunea : Iporă d ispăru , lăsând în locii-i o floare, mai în tâ i verztte, apoi galbenă. Şi a tunci , în acel loc se născu Floarea Soarelui , cu enorma- i floare galbenă, care ascul tă n u m a i de Soare ; ea trăeşte mimai pen t ru el şi a şi lua t forma şi culoarea lui.

    In româneş te de HENRY HELFANT

    L E G E N D E S U D - A M E R I C A N E

    L E G E N D A F L O A R E I S O A R E L U I

  • UNIVERSUL .LITERAR. - 331

    SUFERINŢELE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PENTRU TINERET

    In două numere, consecutive, din anul acesta ,alc revistei Revue des deux Мол-ûes, d. Pau l l luuz iker se ocupă de lipsurile învă ţământu lu i p r imar , mediu, secundar şi superior în Fran ţa . Se pa re că se simte o necesitate generală pentru a-1 reforma pe noi baze, conform gravelor cerinţe ale t impului . Rezumăm în câte-vu cuvinte, părerea d-lui l luuziker , profesor cu mare exper ienţă în ale şcoalei.

    Învăţământul pr imar , ca şi ce! secundar, au de obiect formarea oamenilor . A învăţa înseamnă a alege şi n învă ţa să a-legi şi, în orice s i tuaţ ie ar fi. ori cine va trebui să se decidă a cântăr i motivele şi cauzele, sii dist ingă esenţialul de accesoriu. Trebue să se dea o bază profund omenească acelei scoale, de care se vorbeşte a tâ ta , fără să se despr indă încă principiul vital, pentru că omului căruia , în primii ani ai î nvă ţ ămân tu lu i , îi s 'au preda t bine, rudimentele indispensabi le pen t ru a compara şi a judeca , pent ru a merge mai de grabă la lucru decât la cuvinte, pentru a gândi prin el însuşi mai bine decât să asculte tot cc îi se spune, astfel încât aceluia? om atunci când va a junge la studii mai înalte să-şi aibe asimilate metodele cari îi vor permi te accesul carierelor, la cari se va simţi în drept a le pre t inde .

    Vigoarea si fineţea spir i tului dezvol tate prin discipline puternice , vor face restul : va câştiga mai târziu cum va putea şi voi iiofiiinele şi cunoştinţele.

    In general, elevul fuge de efort şi lucrează numai în vederea examenu lu i şi concursului de admi te ie . Rar sunt elevii, cari sunt cuprinşi de acea furie de a cunoaşte, de a şti, de a învăţa , de a concepe. Copiii învaţă , în genere, formule si teoreme, lc lipseşte spir i tul de ini ţ ia t ivă .şi de observaţie directă . Sunt vinovaţ i i păr in ţ i i rari dau copiilor numai o educaţ ie uni laterală.

    0 altă pacoste a î n v ă ţ ă m â n t u l u i de azi este mania specializării. Fie-care specialist profesor vrea să înveţe pe elev tot ce ştie şi dânsul. Astfel detalii cari privesc şi scr-vesc numai pe profesionistul m a t u r şi cu lungă experienţă sunt debi ta te papaga l i ceşte de elevi, fără a le servi la nimic, de cât a le s toarce ul t ima scântee dc energie vitala ce a mai r ămas în ei. Cand ida ţ i i de bacalaureat în Franfa , au fost supuşi de iin profesor de semantică la în t rebăr i ca: „ce este durafivul ?"

    Nn ne interesează pe elevi şi pe noi. muritorii de rând orice detaliu din istorie, de lungimea precisă a manei lui Ar-taxerxe Longomanul . Asemenea pretenţii de savantlflc sunt ridicole ca şi llecăreala cu învă ţ a r ea pc din afară a nunr dn'e şi unor domni munteni şi moldoveni, foarte mărun ţ i în epoca lor, foarte mici ca impor tan ţă şi foarte răi ch iar pentru popor, da r cari au devenit adevă ra t cojmar pent ru bieţii elevi cari î nva ţă Istoria Românilor sau sunt s tudenţ i Ia această specialitate, în Facu l ta te .

    Atâta, in şcolile p r imare , cât şi în cele

    medii, liceeni la noi în România , se dă prea puţ ină impor t an ţ ă lucrur i lor manuale şi pract ice . Din cauza „ciocoismului ' ' care a infestat menta l i t a tea noastră, în toate domeniile, la şcoala p r i m a r ă se învă ţau de toate, în afară de ce le trebuia elevilor. Sau. toată şcoala p r i m a r ă , t rebuia redusă la învă ţa rea celor pa t ru o-pera ţ iuni din ar lmet ică , eu ceva fracţ iuni o rd inare şi zecimale până la regula de trei, iar restul să se înveţe lucrur i apl i cate la viaţa de toate zilele. Cetire, p u ţ i n ă istoric şi geografie, fără a se învă ţa detalii p rea multe , câ teva rugăciuni , o religie redusă la minimum, — şi, apoi, cântece, dansur i , apl icăr i pract ice, noţ iuni de agr icu l tură , de meteorologie, şi căr ţ i de popular izare minuna te ce se găsesc în loate limbile europene.

    l i ceu l t rebue redus şi mai mult . Învăţarea l imbelor nu t rebue să ia tot t impul , iar ştiinţele să fie rezumate în aplica ţiuitele lor practica*. Elevii pot fi scutiţ i de a tâ ta bogăţie de materi i ; noţ iuni generale şi pract ice. Câ t mai mul te lecturi în ce priveşte I s to r i i . Georgraf ia , Ştiinţele Na tura le . Zoologia, Botanica — cu ex-ciirsiuni cel puţ in dc două ori pe an şi mai lungi. Ea Matemat ic i ar a junge no-fiunele (h' alg( bră e lementa ră şi bas ta . Rostul Universi tă ţ i i este tocmai să creeze specialişti . In ce priveşte, l imbile , şi aci, Irobite să in terv ină prefer inţele elevilor. Din exper ien ţă ş t im că o l imbă se învajă cu sforţări ex t r ao rd ina re şi-ţi t rebue decenii pentru a o poseda complet .

    Trebue t inerimei de azi. mai mul t aer, mai mul tă an t renare , mai mul t spir i t de ini ţ iat ivă, de aven tu r ă — care este izvorul nesecat al bă rbă ţ i e i şi al cura ju lu i . Să crcem scribi sau c ă r t u r a r i semidocţi ar fi o nenorocire na ţ ională . Aceasta nu înseamnă că nu avem nevoie de câţi mai mul t oameni culţi , de câţ i ma i mul t specialişti — dar nu n u m a i dc aceştia. Mai bine am avea o p le iadă de cont ramaeş t r i , meşteşugar i pr icepuţ i , munci tor i capabi l i şi cu mul t rendement , de cât atâfia clăn-tăi. lichele dc par t id , sau crea tur i ale clubului po l i t i a cari nu ştiu nimic de cât sacro«antele pr incipi i , nemuri te de Cafa-vencu şi Farfuricle a sup ra problemelor la ordinea zilei.

    Elita se r idică dc la sine în ţă r i le bine organiazte şi nu a re nevoe de s t imulente . Unui conducător de oameni îi se cere azi nu speciail tafca lui, ei cunoşt inţe generale a sup ra tu turor ştiinţelor din epoca lui. \ m citit din d. R a v m o n d Poincarc nu nu

    mai m i n u n a t e discursuri politice, nu numai magis t ra le expozeuri f inanciare, de o preciz iunc tehnică uimitoare , nu numa i bucăţ i de înal tă anve rgură academică , d a r am admi ra t un studiu magnif ic a sup ra o-perei ma temat i ce a i lustrului său văr , Lucien Poincaré . Numai u n aşa bă rba t pu tea salva Fran ţa , în cpocele cele mai t ragice ale istoriei sale din t impul războiului şi d u p ă războiţi .

    Lui Mussolini nu i scapă nimic din tehnica modernă, din şt i inţa modernă ca şi din spi r i tu l vremei. Acest au todidac t , aci vorbeşte în iermeni înf lăcăra ţ i de Geor-gicele lui Viigîliu, aci exa l t ă cu l tura intensivă a grâului , sau îşi îna l ţ ă gândul

    spre ant ichi ta tea imper ia lă romană , contemplând galerele Iui Cal igula , scoase la sup ra fa ţ a din adânc imele lacului Naemi, din îndemnul lui, aci că lare pr imeşte o defilare a fasciştilor săi, aci în cercul familiei, devine cel mai b u n tată : aci îl interesează o chest iune nav r ală sau mi l i ta ră , aci îl pasionează o formulă jur idică sau o soluţie economică.

    Şcoala nu face totul, ça î nd rumă . Napoleon a avut şcoală mi l i ta ră de la Brien-ne, faimoşii si mareşa l i cari au câştigat câte zece bătăl i i fie-care nu aveau aproape nici o şcoală, dar e r au general i incomparabi l i , pe c â m p u l de luptă . - Şi în faţa lor, erau general i aust r iaci şi prusicni crescuţi în cele mai r igide studii de tehnică şi strategie, cari făcuseră fel de fel de şcoli de războiu şi Academii . Şi totuş spir i tu l era mai clar, mai precis la rud imentar i i francezi, cari învăţaseră a r ta războiului , in t rând în lupte, cari au măsurat câmpul de băta ie d int r 'o pr ivire , fără a calcula preciziunea de cât nemţii cu savanl lâc . Aveau ochii dc vul tur i , iar nemţii m -au miopi, s'au aveau ochelari a-buriji , prin cari vedeau totul în ceaţă.

    T rebue să sa lvăm t iner imea de t i rania cărţi i , care este inuti lă, dacă nu c conformă cu viaţa şi nu serveşte la înă l ţ a rea sufletului. Să reducem totul la esenţial , ori să es tompăm numai accesoriile, fără a ne. pierde în ele Şcoala î nd rumă . îţi dă metode, îţi creiază o disciplină, îţi indică directive. Ca şi la conservatorul de muzică, toţi învaţă de la aceiaşi profesori, da r unu l nu-i bun nici dc cân tă re ţ la biserică sau în cor şi celalat se cheamă Caruso sau Gigli. î nvă ţ ă to ru l , profesorul d a u noţ iu-nele e lementare , î nva ţă apoi metodele, a-poi directivele, şi cu t impul , elevul s tăruind a junge la discipl ină în v ia ţă . Pornind dc la asemenea pr incipi i largi , p u t e m salva t iner imea de cea ce se cheamă sur-menagiul inuti l , p u t e m îndrep ta o mare pa r t e din tineri spre o ar tă m a n u a l ă , care c ra o marc a r tă când-va . Să creem nu numai medici, profesori , avocaţi , magis t ra ţ i , scrii tori sau pianişt i , ci să m a i formăm excelenţi giuvaergii în metale, în lucrăr i de ar tă , să avem cont ramaeş t r i de preciziunc tehnică. Numai a tunci ne p rezen tăm ca un bloc sau ca o na ţ iune . Nu vă închipuiţ i că Rafael, Michel Angelo sau Leonardo nu aveau ateliere de p ic tură , în serie, cum era şi la R e m b r a n d t sau Rubens : să nu credeţi că faimosul creator al lui Perseu. Beiivcnuto Cellini era altceva de cât un giuvaergiu genial : să nu mai credeţi că ar ta în acel t imp, era al tceva de cât un meşteşug.

    Deci, fiecare la meşteşug. N u m a i aşa, vom fi mai compleţ i , ma i utili , cu v ia ţa plină de toate lucrur i le şi dezamăgir i le idea lu lu i : da r fericiţi că-1 servim ori cât de modeşti am fi.

    I O N F O T I

    crit ica l i terara

  • 352. — UNIVERSUL LITERAR

    «.cizeftirici tiţfi «•-*•% ti... .ZECE ANI dc apar i ţ ie regula tă sunt săr

    bători ţ i , cu toată cuviinţa , (le „Cul tu ra poporului" . Eu un record care — niai ales a s t ă / i ti 'cbueşte subl iniat cu toată cuviinţa, căci el reprezintă o b i ru in ţă a culturii româneşt i în d rumul ci spre generalizare şi universal izare. Ia tă de ce sa lu tăm rând „Cul tur i i poporu lu i " mulţ i ani fericiţi pontul i sbânda definit ivă a sufletului romanesc.

    A D U C E acest număr ( 3 2 0 , 3 2 1 , 3 2 2 ) articole omagiale şi por t re te le colaborator i lor, c u m şi o bogată mater ie pascală-scrisâ pe înţelesul poporului .

    CU B O G A T MATERIAL de special i tate şi de o ţ inută nu ireproşabi lă , dar îngrij i t artisticii, se înfăţ işează ul t imul n u m ă r ( 8 5 - - 8 6 ) , al „Graficei române" , care ne a-duce articole, clişee şi supl imente în legă tu ră cu : spa ţ ionarea cuvintelor, şcoala de t ipografie, t ipăr i tu l i lustraţ i i lor în trei şi pat ru —• cromie, muzeul universal al imprimerii lor , etc. In legătură cu pr imul articol -c reproduce o „poezie" modernistă, urmata dc u rmă toa rea notă :

    „Aiurăr i le" poeţilor moderni au zăpăci t şi ze ta iul , forjând o notă puţ in obicinuită iu ic i lmica compoziţiei t ipograf ice" . . .

    DARUL VREMII (No. 2) se deschide cu un articol despre „bucur ia şi tristeţea".. . romant ismului , semnată Ion Breaza. Urinează interesantul „Decl in" al poetului Iustin Iliesu. schiţa rustică „Urs i ta" care pare . a a n u n ţ a un nou povestitor de specia : Slavici, Agârbiccanu, C iu ia , S. Popa. etc. Preţioasă t r aduce rea d-lui P. G r i m m : Evelyn Hope din Robul Browning. D . Victor Popi l iau cont inuă zgudiiitoai ea nuvelă „Lin acuzat zâmbi"..., inspi ra tă d in t r ' un fapt divers. E o preţ ioasă pledoarie inc-dical-psichologică la adresa criminali lor . D. I lor ia Teculescu ne dă un copios în iiiforniaţiiini f ragment despre „Folklórul şi l i t e ra tura cul tă" .

    Supl imente art ist ice din : A. Ciupe şi Catul Bogdan, în legătură cu opera cărora ni se vorbeşte la „Cronica plas t ică" (Victor Popil iau).

    La „Cronica Socială" despre pioblemcle eugenice : cert if icatul p rénupt ia l , sterilizarea umană şi căutarea pa tern i tă ţ i i " , d. dr. l\l. Kernbach.

    Mişcarea cul tura lă în ţară şi s t ră ină ta te bogată şi jus tă sub semnătur i le : Victor Popiliau, Cornelia Buzdugan, Ion Chinezii, Val. Puscarit i , dr. Svveusk, S. Breaza, T. Muslea. (de. „Daru l vremi i" e o revistă completă .

    DISTINSE ŞI OBIECTIVE judecă ţ i le tânăru lu i critic, d. Serbau ( ' ioculescu care ştie să-şi însufleţească „cronicile l i terare" pr in r apor tă r i in teresante la l i t e ra tu ra veche sau la product iun i le scrisului european. Un asiduu cetitor dubla t de un om dc bun gust — ia tă ce vedem în d-sa. Şi ca dovadă ne s tau la dispoziţie ult imele cl-sale cronici : aceea despre edi ţ iunea I-brăi leanu a poezilor lui Emineseu — căreia

    ; se relevă şi scăderile şi cali tăţi le. Impresionabile îu deosebi erorile de t ipar , strecura te chiar îu această edi j iune critică mult aş tepta tă şi îndestul t r âmbi ţa tă — l i nele grave, altele rcparabi lc . In cont inuare d. Ciociilescu remarcă unele inedverteilte ortografice, cum şi procesul linguistic la care d. I. a supus aeeiaş opera, recreind-o. ici şi colo, i n t r o vorbire provincială moldovenească — din nenorocire — uu perfect uni tară .

    Urmează observajiuni ortografice — toate în măsură să dea pe faţă graba tu care - a iucrat . şi de daia aceasta. Iată din cc cauză suntem îndreptă ţ i ţ i , împreună cu d. Ş. ( iocu lescu , să aş teptăm o nouă edi ţ iuue definitivă a poeziilor lui Emineseu — poate pe aceea anunţu iâ de Ministerul Artelor. îngr i | i tâ tot de d. Ibrăileanii şi editată de „Cu l tu ra Naţ ionala" , poate chiar a l ta . In e lec ţ iunea acestora se va ţine — fără îndoială — cont de toate observ ajiunile d-lui Cioculescu.

    Toate aceslea ne îndreptă ţesc să deducem că fatal i tatea nu s'a grăbi t să-1 părăsească pe l'niinescii — nici ciupii cei pesfe patruzeci de ani dela moarte . (Adev. 18 April).

    ŞI T O T ATÂT DL INTERESANTA este cealaltă judeca tă , în legătură cu noua e-di ţ iune Cnragia le din care ex t ragem o jus tă apreciere în legătură cu Caragia le care. „ în t r 'un grad, pare-se. mai înalt , este până astăzi, expres ia unică a comicului societăţii româneşti . însuşi umorul românesc, pc o per ioadă do j u m ă t a t e de veac".

    ÎNVAŢĂ SĂ-ŢI ÎNDOI SPINAREA e titlul suggestiv al unei pă ţani i din viaţa (lăscâlicească — de as l âda tă feineiiină, pe care (tot in Ritmul vremii. No. 1) o publică vigurosul prozator d .Valeria I. Grecii. E încă o dovadă de amestecul politicii în şcoală - - dar mai ales de disponibil i tăţile discret umorist ice ale acestui prozator care-şi precizează un loc cu totul apa r t e în epica românească. Fireşte că — elin astfel de povestiri , cu rădăcin i atât de adânci în real i ta tea didact ică dela noi — se despr inde o stare sufletească depr iman tă care ne aduce aminte de Eiuinescu, lacob Ne-gruzzi .şi Caragia le .

    CU ÎNDEMÂNARE Şl GUST este t radusă comedia în t r 'un act a lui La Fonta ine : Florentinul — care ne t ranspor ta în epoca t randaf i r ie a l i teraturi i franceze. Cursa pc ra re Ti icante . îndrăgost i t de Or tansa , o întinde bă t r ânu lu i ITarpagemc e p i ldui toare şi d is t ract ivă. Traducerea în versuri impecabilă e dator i tă artistei şi poetci ( d n a Sandi i , care contr ibue, în felul acesia, la îmbogăţ i rea scrisului românesc.

    D E S C O P E R I R I L E F ILOSOFIEI INTEGRALE consti tue conţ inutul ce-lui de-al 50 - lea dialog pc care el. Mihail Dragomi-rescu îl publică în aceiaş demnă publicaţiu-ne— atât ca materie, cât şi ca tehnică. A-cestea ar fi p a t r u : lumea psihofizică—aceea a capodoperelor cu esenţă mistică ce mijeşte în ele : această lume este, aceea a frumuseţii care nu poate li găsită în a fară ele ele — în rnodc, în invenţii mecanice sau în natu ră — căci toate „sânt s t rălucire superf i

    cială nu ne sgiiduc în adâncur i au való, ire agreabi lă , na estetică şi pot fi schim-habile. De-aici urmează a (reia descoperire: eapoiloperi le nu sânt indivizi, ci prototipul i

  • U N I V E R S U L L I T E R A R . - 335

    lifertirtf o s e c i m t i ele c u ^ i n î e

    Când ultimul suveran de sân fie fiance/. Iu detronai şi expulzat trimise un sul Li curtea englezii cu rugămintea de u-i acorda ospitalitate Im şi intregei lui familii. Mareşalul de Wellington, prim ministru pe alunei, răspunse scurt :

    — li acordam ospitalitatea dur cu condiţia ca simplu particular şi nimic mai mull !

    — Asta c lot

  • 534. — UNIVERSUL LITERAR

    Pagini uitate F E M E E A »

    (EPISTOLĂ LA AMICUL MEU MI-SANG, LA PEKING) de- NICOLAE N I C O L E AN U

    Frumuse ţea cousis tâud mai mul t în i-m a g i n á l ; e decât în real i tate , cu cât da ră un popor se ţine într 'o regiune ma i îna l tă de lumină, de progres, de perfecţie, cu atâ t idealul frumuseţ i i e mai pur , mai a-les, ma i estetic ; si, din contră, cu cât poporul descinde, cu atât idealul slăbeşte, se întunecă şi se micşorează.

    P r in u rmare , considerând excelenţa gustu lu i chinez a tâ t din punctu l de vedere dc formă şi de propor ţ iune fizică, cât şi din punctul de vedere de concepţ iune mora lă , poji să ţi închipueşt i cât e de greu unu i s trăin, născut d in t r 'o rassă fidelă, armoniei t ipului s t răbun , a judeca cu indulgenţă nişte fisiononni, ai căror autor i» părăsind ideile ,obiceiurile şi maximele s trămoşeşti, a u sacrificat sănă ta tea gustului o-riginal unei sterpe imi ta ţ iuni fără caracter , fără pu te re şi fără nobleţă.

    Se zice, că femeile române strălucesc pr in maes ta tea figurei, p r in s impl i ta tea costumului şi pr in gravi ta tea manierelor . Aş privi cu fericire şi admira ţ i t ine un asemenea spectacol, mai cu seamă când simţ că numa i frumseţea femeilor m'ar putea consola de lipsa imaginilor virginale ale patr ie i şi de neodihnele unei vieţi izolate.

    insă trebue să-ţi mărtur isesc , că în t r 'un diluviu de idei şi de sent imente î m p r u m u tate, de t ipur i şi de forme curioase, de costume şi de culori diverse, de mode, de plăceri şi de discursuri eterogene, mi-a fost cu neput in ţă a distinge în aceste femei s impli tatea şi or iginal i ta tea frumuse-ţei Chinezelor.

    Cu toate, acestea crez că şi în România, în toate clasele sociale, sunt femei, a că-îor frumuseşe at inge sfera unui ideal mai nobil şt mai înalt , dar ele nu se văd. Devotate şi modeste, unele asemenea se mărginesc a răspândi farmecul graţielor, căld u r a vir tuţ i i , inf luenţa b inefăcătoare a spir i tului şi a iniinci în cercul re t ras al familiei, considerând sănă ta tea moravur i lor ca nişte vestale menite a în t re ţ inea focul sacru : pe când imper iul celorlalte se întinde fondat pe pretenţ iuni le unui orgoliu fără margin i , pe desordinelc şi pompa unui lux fabulos şi mai cu seamă pc natu ra unor pasiuni şi plăceri , care, în tune-cându- le facul ta tea judecăţ i i , smulge diu inima lor p â n ă şi inst inctul pudor i i , lăsând pe faţa generajiunii t răsur i şi vi-titiri, ce sunt senine denun ţă toa re de mizerie, de înjosire şi de urâc iune nu numai morală , ei şi fizică.

    Ii ' publ ic , la spectacole, în pa la te şi saloane, până şi în cele mai obscuie regiuni, influenţa acestor fiinţe e dominan tă . Sub forme p lăcute şi ipocrite, acum vesele, râză toare şi vii, acum languroase, melancolice şi suferinde, ele ascund van i ta tea şi setea unor visuri , ce le devoră şi de răpeşte somnul. Gloria şi s t ră luci rea lor c luxul, iar vani ta tea şi lăcomia de a parveni cu orice prêt le a rde împingându- le •i p u n e în serviciul pas iuni lor ch iar cele

    mai vile ins t rumente . Din graţ ie fac a rme veninoase, din vir tute o sethieţiune, din constanţă un prejudi ţ , din onoaie o speculă, din amor o cursă întinsă naivităţ i i şi credul i tă ţ i i .

    F rumuse ţea acestor femei consistă mai mult în splendoarea şi nouta tea costumelor, în t r ' un fel de goliciune t r ansparen tă , care în China s'ar numi impruden ţă ; în ar ta , cu care îşi ascund defectele na tu ra le , deşi această ar tă , măr ind pentru moment s t ră luci rea exter iorului , îl ruinează şi-l veştejeşte. Insă mai presus de toate, ele ;e servesc c'o armă numită cochet aria, care se compune, în t rucâ t am putu t înţelege, din oarecare sent imente şi mişcări provocante şi a t răgă toare , din oarecare t răsă tur i dc spirit exprese cu 'un surâs şi c'o volubil i tate glumeaţă şi care fac delirul sau desperarea adoratori lor , răpesc minţi le mandar in i lor . închid ochii bă rba ţilor şi umple de orgoliu pe amanţ i . Politeţa şi manierele lor fiind s tudiate , sunt suspecte : a t i tud inea şi gestul e când neabordabil , leneş, nepăsător , când familiar , iute, violent. Mersul în genere e liber, drept , insolent, iar pr ivi rea duioasă, arzătoare sau despreţui toare . In fine, pe figura lor stinsă nu se vede decât, acea paloare s impat ică , M i b care s 'ascunde o existenţă chinui tă de pat ime şi de senzaţiuui nestatornice

    C u m vezi, modelul, chiar cel mai flatat , tot încă e depar te d'al femeilor chi-

    I

    ueze, căci, făcând o compara ţ iune , femeea chineză se poate numi c o / i s e D a / o r t i l rasse: şi custodele sanc tua ru lu i familiei, Modestă, gravă şi respectuoasă, ea n'are a l tă dorinţă decât a plăcea anin singur soţ sau unui singur amant , nici altă im-biţie decât a >e supune . Ş'apoi, ce simplitate in costum ! Ce pudoare în maniere! Ce c u m p ă t a r e în vorbă şi câtă seriozitate în pu r t a r e şi