Nichita Stanescu - GazelaEa isi pusese mana ei cea dalba de copilape umerele meu cel negru si paros,ea mirosise intocmai cum e floarea de zambila,eu stam paralizat si fioros.Venisem s-o mananc de foame,s-o rod oscior dupa osciorspre dintii mei canini, ah, doamne!-ea mi-a suras tulburator:de-atunce lesinat in poala-i,a ei, pe mine, lent ma mistuieste.Eu sint un leu mancat de o gazela