ДNi L XL. - No. 9. 2 tei exemplarul Duminică 2 Martie B24

Universul Literar i PREŢUL ABONAMENTULUI In tară: pe un au 1 0 0 lei. In străinătate pe nn an 2 0 0 lei. — -

(Vezi explicaţia îa text).

/ g . _ Nr. 9. UNIVERSUL LITERAR Duminică 2 Mattié 1924.

iomanu! îmbogăţitului de războiţi tNUt apărut până acum i& noi un ro-

a n de moravuri. în care să sc răs­frângă viaţa sociala do după răsbom. 'In F ran ţa a apărut cu mult sgomot. ,,La garçonne", şi a dat prilej unor critici violente, iar Victor Marguerite s xa ales cu ostracismul Cancelariei ^ordinelor, asigurând însă „Băeţoaiei" Y traducere mai dreaptă de cât Bdem

'taneï') un succes literar şi de librărie extraordinar. Admiratorii şi detracto rii lui Marguerite s'au împărţ i t în 'două iagăre combatante, unii de-feretând romamui ca нмигай, alţii soco-fti.udu-1 pornografic şi deci imoral. [Pupă cum se vede, Іжраі moralişti bau lipsesc din mei o ţară. şi щ f inn 'dacă puriamsrnul unora a fost moti­vul- detractărei, sau faptul că Victor Marguerite a dewvăhiit cu cavale­rească sinceritate perdeaua de ipo­crizie, ce ascunde galeriei viaţa de jculise şi budoar a stratului innaît so-pcinl| Nu ţinem, ca, în pespectiveîe a-fcestei cronici, să punem şi noi în dis icuţiune o problemă desbătută şi răs-ibătiită dc atâtea ori.

Ne gândim numai eă şi societatea noastră românească de după răsboiu ie susceptibilă de o analiză profund tosrhologică în cadrul unui roman. [Această operă, pe care scriitorul a-fcesror rânduri n'are t imp san, poate, iniei talentul ori priceperea s'o facă, pretinde un spirit de obeervaţiune ca iraoteristic, o putere profundă de ana­lii ză un isvor nesecat de posibilităţi [stilistice, care. toate laolaltă, să dea

la* iveală o satiră paternică, în chip de roman artistic, şi să fie in acelaşi timp, oglinda credincioasă a reali ţa­ţei portbelice delà noi.

Bem anul îmbc>guţiţikH" de răasboiu a r pune la ordinea zilei probleme mari eeonomieo-sociale şi financiare, unele de na tură pur educativă, altele t n ce priveşte falsificarea nebunei valorilor în toate domeniile şi aie gân* dtrii umane în variatele expresiuni ale vieţii.

îmbrăţ i şând deopotrivă, satele şi oraşele, pornind din coliba mizeriei ca să ajungi în palatul desfrâului, t re când prin cabinetele minase aie put er nici lor zilei, descriind procesai mare i finanţe şi al întregei gosşocfârii in dttstriale, împletind cu măestrie as­pectele binrocratiee, în legătură cu abuzurile de tot felul, ce sc fac în lu­mea administrativă, s'ar putea, cu dibăcie în ţesătura infcrigei şi condu­cerea firului din roman, înfăptui o c-peră de artă curat românească şi du­rabilă.

Cine va fi însă îndrăzneţul, care să atace un subiect a tâ t de vast ? Cine posedă şi ştie să combine un mate­rial a tâ t de împrăşt iat şi încă a t â t de complex ?

Acestui mare scriitor r a r reveni emsfeea sâ i se caute încă în viaţă piedestal uî s ta tu ei.

Nu ştiu însă dacă acest mare gân­ditor al пеааигіна ss'a na&scut.

Noui e la йтшШ MM raaie"

A împărtăşi mulţimei adevăruri, .smulse cu t ruda din tainicul n e n r (născut, este bine şi foioeitar» chiar dacă migăloasele documentări ar în­trece răbdarea cáfciiorüor dornici de impresii repezi.

Cercetarea orighielor l imbe ; româ­ne a fost mult încurcată. I n afară de vorbele vădit latine, mái de cuvinte erau socotite ca împnamutate delà popoarele vecine, cum de pildă Cî-ihac, în dicţionarul său diri 1879. afir­m a că la 500 de vorbe latine, avern 1©00 slave. 300 turceşti, 280 grece •moderne, 25 maghiaro, albaneze, etc. Fireşte că astfel înfăţişată limba ro­m â n ă şi i n t r u n dicţionar mai nou dm 1915, apare ca o cârpitură şi poa­t e că îndreptăţea pe un cehoslovak să scrie, nu demul t . ín Prager-presse, ca n 'a vem o limbă omogenă.

€f«eşala filologilor provenea din cercetarea superficială. Un profan

'putea crede că numai românii au împrumuta t vorbe de la toţi vecinii ;.

1) Auiorul pnne in direcţiune o problemă, ce /şteapfă de multă vreme soluţionarea el. N.R.

dar savantul trebuia să pună şi ipo­teza contrară : au. сшдапа aceste nea­muri migratorii ш irmprœswtai; v o r fee delà daco-Iatàni ? mai ales că a-ceşti vecini venia« din locuiri щйіе nu sunt urme de civilizaţie ant ică : sau. măcar reciprocitatea trebnia bă­nuita.

T o a t ă pricina era necunoaşterea Umhei dace ; deşa era cert că pop© ral român este amestecai colouilor romani cu dacii, nimeni ms сегт-eta ce l imbă au vorbit aceştia, îndelun­gate studii au lămurit acest punct. Pornind delà adevărul că numirile' membrelor corpului le învaţă copilul de la mamă, am constatat că 12 nu miri : spate, ceafă, buză, mustaţa, pleoapă, burtă, buric, gleznă, labă, tmfyâ şi genitalele, nu sunt latine, ci dan clasica grecească : apoi numirea geţilor (agricultori) şi numirile de гіигі : Aluta. I s tm, Nistru, Şiret. Pru t , Buzău. Vaslui, Covurkd, Crtş, t furăş . co corespund cu numiri şi no­ţiuni, greceşti antice, confirmă că precum macedonenii vechi, cu numi­re greacă (mafeedon=nalt, lung) aşa şi dacii vorbeau un dialect din grea­ca antică, după cum şi în I tal ia a

'f»st la început cultură greacă, şi

chiar în limba franceză sunt v**rbe populare greceşti antice.

Lămur i t acest adevăr, cuvintele nclatine trebuiau căutate în clasica greacă, unde aflăm numiri de plante, flori, arbori, animale, peşti ; zeităţi din basme şi superstiţii ; iadul şi ra­iul ; instrumente de muzică, doina, hora : măsur i : s tânjen l i tra ; acţi­uni : ]j;pii ] o v j ; mânji, pătimi, lămur i ; adverbe : măcar, gata, da, etc. etc. I a r dacă anele sunt şi la slavi, tre­buia văzut care formă se apropie de clasică, de ex. gata din gr. fcata— Complect, dă pe găti, prrgali, pregă­tire; iar slavii zic gotovo, (cit goto-vo), prigotoviti, prigotovlenie... Şi un profan vede aici apropierea vorbei, r omână de clasica greacă şi că difor-marea slavă nu. putea da vorba româ­nă. Sau gr. labe, rom. labă, sl. Iapa: ori lat. vere-dignus. rom. vrednic, sl. vrednîi. Dar ungur palacsinta, plă­cinta, karácsony, crăciunc (croaciune = naştere) şi alte asemenea.

Elementul dac s'a afirmat când au apărut iu Dacia alăcătuiri politice, cu numiri ca : Panonia şi panate (bá­naté din gr. ant. p4aa=general, total (rom. bun) de uade sub p>an. jupan. vice-pan. fişpan ; voe-votes (voevodj — conducător la bătălia ; vodă (vo­tes), conducător. Apoi multe vorbe din epoca primă creştină, având baze lat ine ca : duh, jertfă, sfânt, slavă, au trecut şi la slavi, în cât vorbe a~ dev ara t slave avem puţine ; unele sun t ruseşti delà ostile co treceau prin ţară. Avem apoi cuvinte gre-iceşfci în biserică şi câteva greceşti dm epoca fanariotă, precum avem şî cuvintele noui mai ales din limba, franceză.

O mare.greutate a fost do îi înlătura erori ce prinsese temeiu, do ex. : pă­dure din lat. paludem baltă (!) când pădure şi codru au prefixe gr. ant. po. ko, u rmate de dur, dru lemn, ar­bore, s te jar : sau vorba înşela (a pune ş m !?) când este Tat. in-celare. Câtă cercetare apoi pentru a identifica vorbele cu origină necunoscută, ca bmăt. din lat. himatus (imat) ca şi c a m a , din ЫЫгпа, ambele cu ba/.a htm sanscrit, ce înseamnă ninsoare. Şi câte alte minunate vorbe.

Aşa cercetată, limba română apare cu alt prestigiu şi explică rezisten­ţ a neamului nostru. Am arăta t mai pe larg într 'o broşură trimisă la dite ri ţi intelectuali şi am primi, mul te îndemnuri de a publica noul dicţio­nar al 1. române astfel întocmit : dar înfăptuirea cere sprijinul vre unui su­flet ales. de bun român, dornic de înăl ţarea limbei noastre.

A l e x a n d r u R e s m e r l ţ a

"І-оІіПіьТ^ LITERAR" „VESELIA" şi „ZIARUL ŞTH!¥ ŢELOR" participă la

M A R I L E P R E M I I pe care Zianul „ U N I V E R S U L - 4

Ie oferă cititorilor săi.

Duminică 2 Martie 1924. UNIVERSUL LITERAR Nr. 9. — 3. T O L S T O I

Bobul de grâu Niş te ecpi i g ă s i r ă î n t r ' o zi în t r ' o v ă g ă u n ă

ob i ec t m a r e cât un ou de gă ină . P e l a mij locul a c e s t u i l u c r u e r a o c r ă p ă ­

t u r a , i n tot s e m ă n a cu o s ă m â n ţ ă . B n o m care t r ecea pe acolo, văzu obiectul ,

e u j u p a r a d e la b&etandri , pe cinci copeici , 11 d u s e î n oraş şi'l v â n d u iar, ca o cur iozi ­t a t e î m p ă r a t u l u i .

f a r u l convoacă pe învă ţ a ţ i , şi le ziae s a c a u t e s ă afle ce e r a acel obiect : e r a u n ou « a u o s ă m â n ţ ă . Î n v ă ţ a ţ i i c&utară, e ă u t a r ă , şi n u p u t u r ă sa descopere n imic de felul o-'È ieetului .

Obiec tu l i u p u s pe m a r g i n e a unei ferest re . O g ă i n ă s b u r a po acolo, c iugul i ici colo, vă -

Ï U a c e ' U<cru şi c iugul i u n pic .şi făcu o g ă u ­r i r ă ; ob iec tu l e ra d o a r o s ă m â n ţ ă , t o a t ă lu-î iuea v ă z u bine că a s t a era , şi î nvă ţ a ţ i i de­c l a r a r ă că era un bob de grâu .

î m p ă r a t u l se niiră mul t , el ' o n v o c ă d i n fiiou p e s a v a n ţ i şi le o rdonă să afle de ce a-cea săi ir'inţă e ra a ţ a de m a r o

î n v ă ţ a ţ i i e ă u t a r ă în ş t i in ţ a lor, e ă u t a r ă i n c ă r ţ i l e lor, n u g ă s i r ă n i m i c ; Ia u r m a u r m i s p u s e r ă In.pS r a lu lu i

Мнг : : і ta , rin vem nici un r ă s p u n s m u l ­ţ u m i t o r s ă vă d ă m . In căr ţ i le noas t r e n u s t a s c r i s т . іпкс despiv accu.st.'i ; t r e ime î n t r eba ţ i S a r a n i i , poa t e că bunic i i lor i-a fi î n v ă ţ a t « u m trebi ie cu l t iva ta o astfel de s ă m â n ţ ă , î m p ă r a t u l chemă pe un ţ ă r a n foarte b ă t r â n c a să ' l cerceteze.

O m u l veni eu ,mcu pe cele d o u ă cârje a le Iui , n u m a i avea dini i , şi b a r b a îi e r a a l b ă . î m p ă r a t u l îi a r ă t ă s ă m â n ţ a , d a r b ă t r â n u l n u p r e a Vedea bine ; o pr ivea , o p ipă i a .

— T a i c u ţ u l c , iii zise î m p ă r a t u l , v re i s ă ' m i s p u i !a cc poa te folosi o ast fe l de s ă m â n ţ ă ?

P o a t e cu a i s e m ă n a t la t ine în c â m p ; poa te I n v i a ţ a t a a i c u m p ă r a t astfel de s e m i n ţ e 7

B ă t r â n u l şi c a m surz ise , şi n u a u z e a d e «"ât cu g reu , pr icepea cu greu . 1.1 r ă s p u n s e :

— N u , n i c i oda tă n ' a m s e m ă n a t î n p ă m â n ­t u r i l e m e l c astfel de g r â n e , nici o d a t ă n u a m cules , « i c i o d a t ă n ' a m c u m p ă r a t . C â n d c u m ­p ă r a m g r â u , bobul e ra t o t d e a u n a foarte m ic . T r c b u c s ă î n t r e b ă m pe cel m a i m a r e ca m i ­na : poa t e o p u t e a s ă s p u e u n d e creşte p l a n t a c a r e face a c e a s t ă s ă m â n ţ ă .

I m p S r â t u l trimise- să a d u c ă pe ta tă l bă ­t r â n u l u i

Vu găs i t şi a d u s in fa ţa î m p ă i a t u l u i . Acest o m u m b l a cu o s i n g u r ă cârje , ochi i

e r a u î n c ă des tu l de bun i , .şi b a r b a e r a cenu­şie : în p a r a t u l îi a r ă t ă s ă m â n ţ a si'l î n t r e b ă ce e r a ' bf i t rânul o p r iv i cu a ten ţ ie . I m p ă r a -tn* 5i zise :

T a i e u ţ u l e ; ş t i i tu la ce a r fi folosi toare a-c e a s t ă s ă n . â n ţ ă ? poa t e că a i s e m ă n a t la t ine î n ' . й и р . poa t e ca a i c u m p ă r a t în v i a ţ a t a ?

— Nu, r ă s p u n s e b ă t r â n u l , n ' a m s e m ă n a t in c â m p u l m e u g r â n e ca as tea , n ' a m cules , n ' a m e u a i p ă r a t p e n t r u că pe v r e m e a m e a a u r u l n u e r a încă. î n cu r s . A tunc i t o a t ă l u m e a s ă h r ă ­n e a cu p r o p r i a sa pâ ine , -;i d-ld-a şi la cei c a r e n ' a v e a u , când e r a nevoe.

Nu c u n o s c locul u n d e creşte a c e a s t ă să­m â n ţ ă . Totu.ş a m auz i t s p u i n d pe t a t ă l m e u c ă ţ i e v r e m e a Iui, g r â u l creş tea ma i f rumos, ş i f ăcea bobul m u l t m a i m a r i ' şi m u l t m a i n u m e r o s . T r e b u e s& 'n t rebăm p e t a t a .

î m p â r î - l u l t r i m i s e s ă cheme pe ta tă l bit t r a e u l u i .

J*« găsi i şi a d u s în fa ţa î m p ă r a t u l u i . Acest o m e r a pu te rn i c , ochii e r a u vioii .

«"avea cârje , vorbea foar te des luş i t , şi barb-: d * a b i a a lbea . î m p ă r a t u l îi a r ă t ă s ă m â n ţ a , b ă t r â n u l o p r i v i i pe toa te feţele :

— De m u l t sise el. în sfârş i t n ' am văzu t să­nia* (a a ş a m a r e .

# d u s e la g u r ă , gus t ă din m şi adaogă : — Da, es te tot de acel aş fel. — Ta ică , u r m ă Î m p ă r a t u l , spi ine-ni i în <••-

І М fii'n ce v reme creş te o astfel de sămân ţă -P e a t c a i s e m ă n a t sau m i p s . sau c u m p ă r a t '

X l r â n u l r ă s p u n s e : P e v r e m e a nr.-.t. tui e ra яіі ţrrân decât tu <•

s t a t - d i a a c e a s t ă giâuiiift răceam noi p â i n e a ntrtfi tră şi t r ă i a m d i n ea.

— Tai fă , u r m ă î m p ă i a t u l , vre i s ă -mi »put d a c ă pe v r e m e a a c e a c u m p ă r a ţ i aceas t ă grrăţtnţă, s a u o eu legea ţ i . B ă t r â n u l awvâse ;

La trecerea din viată a doamnei flmelia Lapedatit Erai penim vrăjmaşii milenari

Românca, ramură împodobită De muguri cari'ţi semănau, strejari. Ai Neamului în Ţara 'nerobită,

Şi'n oremi de răzbunare ai plătii Iubirea4ţi de româncă şi de mamă Cu jugul cel mai greu de suferit In noaptea zidurilor ce destramă.

Dar viaţa, chin sălbatec de'ţi ier a, II străbătea lăuntrică lumină: Credinţa în „ Izbândă" fulgera Şî inima îţi rămânea seninii.

Trecu furtuna dintre patru zări Şi soarele ce răsări 'nir 'o zare Ţi-aduse mult duioase 'nrourări : El lumina o Românie-Mare !

Zi laolaltă, fericiţi acum, Tu, mama ideală şi feciori Primaţi voioşi la îndelungul drum Pe care au de mers biruitorii.

Dar cruda suferinţă din ani grei E plug ce brazde-adânci H viaţă taiej Prin care ea se scurge, cât sămi vrei Tăria mulţumirii ca văpae.

Acum din câmpul vieţii româneşti ' Dispari, — ca formă,—nobilă femeîq Pe cel al străduinţîi sufleteşti Rămâi ca pildă : Simbol şi Idee !

N. Rădu le scu N i g e r

— In v r e m e a mea , zise el, n i m e n i n u cu­noştea p ă c a t u l care cons tă în a c u m p ă r a pâ i ­nea sau a o v inde , şi n ic i n u să ş t i a ce esta a u r u l , ' Joa tă l u m e a m â n c a pâ ine p â n ă se să ­t u r a .

— l a i c u ţ u l e . zise î m p ă r a t u l , s p u n e - m i u n d e e r a p ă m â n t u l t ă u şi u n d e s e m ă n a i as t fe l de s ă m â n ţ ă .

— î m p ă r a t e , r ă s p u n s e b ă t r â n u l , c â m p u l m e u e r a p ă m â n t u l pe caro D u m n e z e » Га d a t oamen i lo r . C â m p u l m e u , e r a p ă m â n t u l pe care-1 a r a m ; pe v r e m e a acea , p ă m â n t u l n u e r a a l n i m e n u i ; ş i n u se ş t i a ce e r a p r o p r i e ­t a t e a m e a s a u a ta . Ce se n u m e a al m e u , a l t ău , e r a r o d u l f iecăru ia .

- - Ma i r ă s p u n d e încă la d o u ă î n t r e b ă r i , zise î m p ă r a t u l : m a i î n t â i s p u n e - m i c u m g r â u l p u t e a creş te î n chip a ş a de m i n u n a t în acele t i m p u r i , şi de ce este az i a ş a de mic . Al doi lea c u m se face că n e p o t u l t ă u u m b l ă cu d o u ă cârje, fiul t ă u cu u n a s i n g u r ă , pe când tu eşt i a ş a do ţ e a p ă n şi p u t e r n i c , şi p a ­sul t ă u este uşor , şi vocea r ă s u n ă ca a c e a a u n u i o m s ă n ă t o s .

S p u n e - m i t a i că p e n t r u ce este a şa ? — Es te a şa , r ă s p u n s e b ă t r â n u l , p e n t r u că

oamen i i n u m a i tr&esc d i n m u n c a l o r p r o ­pr ie şi p e n t r u că sunt geloşi pe vecini i lor . Alte daţi s ă t r ă i a a M fel, s ă t r ă i a cu t e a m a şi r e spec tu l Iui D u m n e z e u . A t u n c i n u s t ă p â ­nea i decâ t ce e r a al t ă u d a r n ' a v e a i nevoe de ce e r a al a l tu i a .

Eu f ro s ina P a l ă

PROFILURI îşi dă sufletul amurgul

După trestiile din lacuri Iară sus... în lumi albastre... I rd luminile de veacuri...

' / i i mai mult se'nlinde pacea Şi-aţipeşte 'nr.et tot svonul...

">nte toaca 'n mănăstire ŞH lumină 'n toi anvonul...

Cimitirul, doarme'n preajmă-i Pirotind din cruci stricate...

rlânge-o mamă lângă'o groapl Cu gcnwhile î-lecaie...

hilr'un hârb (li' Iul cu jale l'otrirr.iir'../fi .mic tăciune...

Şi-aşezând un bob de smirna Trist şopteşte-o rugăciune..

Mi b a i l A l e x a n d r e s c u Cr is t iaeş t*

I E R T A R E A Xuvelă dc \ІАШі TYV.VIX

— Urmare şi s iârşlt —

A doua zi nenorocita marnă trebui să stea în pat. Abby nu avusese voia să intre în odaia doamnei May fair şi îi se spusese să meargă să se joace ai iară, fiind că mama ei era foarte boii navă.

Copila eşi în stradă şi fiind că nu-1 mai văzuse pe tatăl ei, se duse de-a dreptul la Curtea marţială, unde spó­ra că-1 va găsi.

In răstimpul acesta, membrii cartel marţiale fură introduşi în prezenţa lui Crqurwoll.

Preşedintele luă cuvântul : — D-le general, i-am somat, apoi

i-am rugat să se răzgândească, dar ei nu vor să trag'ă la sorţi. Ei sunt dis­puşi să moară, dar nici decum să so abată de la preceptele lor religioase.

F a ţ a lui Cromwell se posomorit. După ce rămase câte-va clipe pe gân-duri, t ranşă ast-fel chestiunea :

— Nu vor muri cu toţii, dar de vre­me ce nu vor să tragă la sorţi o să tra.com noi. Dă ordin să-i aducă în sala de colo. P e urmă. să-i alinieze cu faţa la perete.

După ce rămase singur Cromwell rămase câtva t imp pe gânduri, apoi chemă un servitor şi îi zise :

— D ü t e pe stradă şi adu-mi aici pe primul copil pe care îl vei întâlni. Servitorul se întoarse aproape în ace­iaşi clipă, ţ inând de mână pe Abby..

Fe t i ţ a se îndreptă imediat spre, Cromwell şi se urcă pe genunchii lui spunându-i :

— Vă cunosc bine. domnule, sun­teţi lordul general. Toa tă lumea tre­mură în faţa d-voastră. în schimtí mie nu mi-c frica de d-voastrà, fiind' că v'aţi ui tat în totdeatma cu Ыапл deţe la mine : de altfel cred că тоЦ cunoaşteţi. . . v

Un zâmbet discret se strecură pe f a ţ a severă a dictatorului.

Şi totuşi... d « LEONTIN ILIESCU

ftuvÍMttte taté sunt vârfuri <£c ace in sufleArtimeík, Şi totuşi, el tace

Zfern bind şi aştettpttc să-l 'tnàntnl fol en.

Privirile? tul*!- sunt rame de. lună Destinului meu Vaud visuri s'a dună

Să-ţi spună *n ce lacrimi sfinfitu-l-am cu.

Iar râsul tău — râsul cu umbre bimare, — 12 Jcrfc şi foc,

Şi totuşi, ţnU pare Că >n răsuT tău este un vie- de noroc...

Cum tremuri, iubito-, ca trestia mării Vrăjită de val!... Răspunzi tu chemării

Ce-fi picură *n suflet doiniri din cavul ?

Sau vrei să fii semnul fătul, de 'ntrebm-Destinului meu — Prăpastia rn care

Ursit e e ă codai semeţul Tyrteu f

Iubito, mi-e dornt utt freamăt de vism4 Ca* imnuri şi flori... Sub- mine-s abisuri,

lße-нлиргй-ті — abisuri, şi 'n sufleu'tni-пь. Şi totuşi, mi-eşti dragă ca floarea, de totKa*

ŞUalături aş vrea 8ă-ţi stau- — un ignotus,

Departe de Uimea ursuză şi rett /...

li a — Nu, nu mi-aduc aminte de d>ta>.. — Foarte rău, continuă Abby. So

jj ede că nu aveţi mem©rie... In şfâr-çit nu e nimic, fiind' că- eit insă-mi «unt distrată uneori... Eter de e e m t mă" îmbrăţişaţi, aşa сдан m « $nm*ă-ţişează tala.

'—'•O ! de ce nu, zise dictatorul, râ-«and de data asta, di» toată; inima...

De altfel orice mi-a»ordoua-aşi oon s

•idera ea o datorie să* execut... Va^sä-« e a 51 mbeşti irmlt gie-1йШ d-taíe

— D e sigur că dai — Ei bine, atunoi t e ІЫі Сісеж 4 «

două ori, odată pentru d-ta şir ódát!* -mentru dânsul.

Tn clipa aceia îşi fösra apariţia» îr* eabinetu} dictatoruhű u » ofiţer care după ce se înclină* în* faţa lui Q'ora* well zise :

— Alteţă, coloneii au sos i i — Bine, poţi pleca. Şeful slătului remise atonei mi-cei

Abby trei discuri : doua albe şi al treilea de un roşu-apsins? ; memtm-. acestuia din urmă era» s& fглпаііа. Ia moarte pe colonelul care4 va primi;

—' Ö Í ce frumoase* snnfc juoăriileh ar eesteâ exclamă АЬЬу. ökr-e; ale лмй* eă fie ?

;0 ,--bi Nu, drăguţă' sei.'pe-ntiurar^nV :F

ІІУ-ЬеЪт ridică puţin* t è rog-perdlcajl ar - ; dé colo şi care ascunde! o u^fejîîr odóiá de alături ye» vedea* trei Ы&-; '

, baţi, : în picioare, xirtuU lângă- allu^ş-e cai spatele la d-fa. Tei* da ffecăruia* un disc. Pe urină înxoaiwte- dîn п*л» ' aici.

Abby dispare în derătu! perdele», în

ѵтеите ce dictatorul rămase swtgar în­cântat, de soluţia pe care o găsise.

Fetiţa s e opri o clipă pentru a exa­mina odaia fatală. Aproape mima* decât' un zâmbet se ivrpe-faţa'i can­didă, de oare ce recunoscuse pe ta­tai, ei.

Ea înainta zâmbind şr depuse- cele trei discuri. în- mâinile ofiţerilor; a-рюі s e repezi Ia tatăl' el sferigânda-is

— Uite, tată e* &a* frumos $-aro

СШопемІ Mayfair prí*i<&веа£ 'ftk-tál apoi: căzând- йг- genuracniv-îm^fc'tm-avftnfc de dragoste şi de railăT. strânse? Ia peeptul lui micul şi> nevinovatul călău.

Tbţî cari asistaseră, la. scena aceas­t a înlemniseră de măreţia- dramei oare se desfăşura înaintea1: Iar şi înce­pură să plângă. Deodată un ofiţer ee apropia de ooloiTohit Mayfairj ru-gundu-1 să-I urmeze-,

— Dar unde II- du-ei ? întrebăm Abbyv — Trebuie... trebuie... аЫ duc in­

trată... parte a i f c r t ă ^ explic* o-ІЩт&фгфшеmişcat.

— Bfer a ^ nu s r pôatet se-răsti

&й ш^ а-йкйда.>-аіеШ-. жввЬ fîindeăV jptama e;ёо1йаѵа^- ѵгг;

B a r nu-se poat ^ág t í^v í í^ i í" 1ЙЯ&ѵйЙЯКІ! coÎoîsêHiI.-,

Abb-vibăiu dm/picior şi adrosSnáa? aer.Smskodată oîrţeralui-;-

—- ^ т п - т ^ spus că mania e Bol­navă... Lăsări să- pïee-e, fiindcă, aga vreau eu.

— O ! dacă ar fi numai după mine,

Y t t e p m s e ofiţerul palid-'şi rmoţianat. Aar Ahkj.лш-І mai. a&cnlu şi dispă-

jte » e i ішаіпіе ça cinera.sä fi put*t o b s e r v a /«ga ei. Peste o clipă însă ee întoarse ţinând de mână pe Orom-•weD. In faţa acestei formidabile a-p a r i ţ i l . toata lumea încremenise.

— Vă rog opriţi-va domnule ! etri?"' ^ Abby odresânduse dictatorului.. Mama e bolnavă şi doreşte să-1 vadă! p e tata. Le-am explicat dar nu vor să mă asculte.

Crom well întrebă mirat : — Cum, dânsul e tatăl d-tale ?

i — Fireşte că e tata... Altminteri i-aşî fi dat eu discul aeela frumos ?

Ö expresie vde groază trecu pe faţa Săi Gromwell.

— Vai, explică el. Cţim de am pu ЫІ face гта ca asta ? Ce-stranie şi iureroasă; coincidenţă. Ce pot să fac acum ?

Abby nerăbdătoare exclamă : — Ei bine n'aveţi de cât.işă daţi or­

dinul să-l lase să plece. D e alt fel tre­buie să plece, fiindcă mama ѳ greu bolnavă. Şi m afară deasta mi-aţi fă-găduit că-mî veţi îndeplini orice ru găminte.

—• O expresie plînă de duioşie lu­mină figura aspră a dictatorului şi! el murmură nespus de mişcat.

— Mnlţumesoti-ţi D<>anme că ai provocat întâmplarea ou făgăduiala pe care am dat-o şi fii bine cuvân­tată, copilă; dragă că inspirată de Cel de sus, mi-aî reamintit-la timp promi­siunea făcută. Domnule locotenent, execută ordinele micei melc prietene. Prizonierul este graţiat şi deci tre­buiepus imediat în libertate.

T r a d . d e Const A . L СЫса

Tcíirar ReufBÄIftt^-^Of h s l o " de W. Shakespeare—„Fédra 4 co

Agata Bârsesco. "Um profesor francez, care joacă ro­

lul de Sberlock-IIóImes în cercetarea originei aperilor „atribuite" lui Wil­liam Shakespeare, a strâns o bogata eoJeet~ie.de documeute din care ar re-eşîică altcineva a scris „Hamlet',, , 3egusto№ î din Veneţia", „Romeo' şi JuKëta", „CimTetvele vesele diii! Wndsor"", „Visat m e i nopţi de vară",' ,^faebeAb*', „OteH'o", ete. 1

PeESOTiajttl î n chesiiuue împinge do-еи*йепМг/іа p â » A acolo, în cât stabi-leşte-şi Ьэші exact al; vilei din Bel' Wäitr tö^Oare a locuit Porţia, eroina èfà^ y;NegtótoiiuT.fdwit Veneţia".

Ш'яЫ^в^е&-^а&&фвас&- n'a pu-ttrt să sö?ie v «áof MNeguatorul din Ve-» Beţiar*, niei „Otelló", de oarece n'tf übst în Veneţia, pe eâmfautorul pre-suţxuer a făcut studiile sale la Padua şi a pomeдit, de vila diivBolmont, —i deci cunoştea împrbjurimîle Vene-j ţiei...

Să lăsăm acesfè eercetări minuţi-.•a»ê, t\t caracter special îiterar. Ore-Ä m r e a Otelló är fi putut vieţui şi la Veneţia, ca şi la Siraeuza, Malaga^ Cadix, saur la alt orăş meridional. -

Ku importă locul unde se desfăşoa-iä acţiunea. Gelozia lui Otelto, ali ;

menlata puternic şi perfid de Iago, •e putea produce în oriee localitate, iăin moment ce situaţia psihologică o favoriza.

Deci în „Romeo şi Julieta" Shakes­peare a descris pasiunea amorului, în ^Otelló" genialul dramaturg engleza d e s c r i s pasiunea geloziei, eub diVeft tele sale aspecte.

OteJio e un îndrăgostit pasionat şi insinuaţiile perfidului său locotenent Iago," îl transforma, gradat, într'un gelos fornr' hil. Gelozia, puternic a-limentată dc bănueli, atinge, la un moment dat, demenţa. E gelozia de erdin psiho-patologic, care se mani­festă în clipa când maurul ucide pe Posdemona.

Shakespeare a descris admirabil toate fazele ireloziei şi cu o artă desă­vârşită a subliniat chinurile ce le su­portă eroul, ca •• iubeşte pasional, dar se crede îr-. ,nt. Iago e în altă' fază a geloziei : el se răzbună pe O-tcllo. deoarece îl bănueşte că a fost amantul soţiei sale.

Compania Bulandra şi-a luat o grea sarcină reprezentând această eapo-d'operă dramatică, ce reclamă o in­terpretare de primul ordin. Cele două roluri — Otelio- şi Iago — • sunt de e-gală valoare din punctul de vedere al intensităţii dramatice şî : ; al expre-iu'unii pasiunilor iavorâte din gelozie. D. Tony Bulandra a jucat în mod «onştfincios rolul Iui Otelló, dar n'a yutut reda decât unele stări sufle­teşti ale eroului. Iago a fost interpre J

Ш oîttffaba de £ Bâlţâţeanu ; d-sa • pus Ia contribuţie toate mijloacele •ale, dar rolul ri'a fost studiat sufi­cient. Rolul lui Iago reclamă un mare comedian şi d. Bălţăţeanu e un tânăr artist de valoare* care trebue să-şi cu­noască f o r ţ e l e de c a r e dispune.

La teatrul „Caro* cel Mare", s'a 1

reprezentat „Fedra" de Racine, ou marea tragediană Agata .Bârsescu şi câţiva artişti şi artiste de la teatrul Naţional din Iaşi.

D-na Agata Bârseseu, gratie boga- > télor sale mijloace de tragediană de- 1

•ăvârşită, n e a redat o Fedră plină âe măreţie tragică. -

Publient a ovaţionat călduros pe -4-na Agafc» Bârseşeu* -; •••„:.;'•'

'Ansămbktî a f«st- asigurat de *d-nîi-li. Profir, Aurel Ghiţescu, -A: Mareo- 7 • i c i r d-na Brasky de la t eá truma- • tional din Iaşi —- şr d-na Ana CSrjă-Yţâdieeaet*. . ' -

Воілісоя -

c u r a t e

Щ t> / Vera !... In pacea serii, câne blândă, visătoare Se plimbă hma n vraja cuprinsului senin A propie-te tainic a toi cuceritoare Jn ritmul legxvnărci unui final divin.

Şi vin. când stinse 'n.umbră, atâtea doruri mVtte Stinghere zac în preajma părerilor de rău Bin recele cortegii a viselor pierdute

::8<НЫ>гъ$йате în noapte, trudit şt visul meu.

Şi ascultând atnncea, splendida întrupare Bè zâmbet pururi tânăr, şi pururi triumfător. Povestea-nesfârşită din suflet ce mă doare înţelegând cât poate să 'ndure un muritor.

Lăsa-irei să pornească din umede pleoape. Ptinirea-ß să-mi aline a lacrimă de foc. Iar eu. simţind balsamul de inimă apr aap* Vit a-voi poate-o clipă, cän'am, anut norm

B. Boţeam

( V

Clipe de groază — Nuvelă de A l f a i n d'Ayzae —

(Vezi i l u s t r a ţ i a d in p a g . I)

— Haide Ulinka, sania e gata. Şi Petre înfăşurat într'o blană de

urs, deschise uşa hanului. înăuntru focul ardea voios în va­

tră, răspândind o căldură înăbuşi­toare. M i c a Ulinka Fédoröwna, o ţă­răncuţă bălaie, de vreo douăzeci şi doi de ani, sfârşea tocmai să se îm­brace.

— „La revedere mamă Alexandri­na ţ i bunul D-zeu să te aibă în pază.

Tânăra femeie îmbrăţişa pe pa­troana hanului, apoi trecând pragul «şei se urcă în sanie. ' - .

Petre luă hăţurile şi după un ultim lămns bun, sania porni la trap. • -

Drumul pe care stâlpii kilometrici indicau distanţele se - înşira alb în zare. Pretutindeni domnea o . tăcere morman tală. întretăiată doar de clinchetul zurgălăiîlor. •

In răstimpul acesta Ulinka nu ros­tea'-o vorbă, absorbită de gândurile el-. S e gândea la Petre eu care- sas că­sătorise idir curând, -şi eare,- fără în: florală era cél mái strafftôtf- şi с е ѣ т а і fridrăxneţ vânător de urşi de ргід

ірШш focu lu i .~ -Ei veneau acum delà Penii , tinde

făcuseră cumpărători ' pemvm : tatăl tiWéi^i femei, T n o ş Fesîor; care ţinea

авеюепѳа ei făceau ^п ocazia asta> 7ШШ.<Раа i l&ytafr iawrit*. т

-Şi üíinká yîm atetrre la'vtoate далт- > nile pe care te întrevftzwsf» în cele;, două-zile petrecute la-'oraş. Ar fi dat •aece ani din viaţă — şi asta fără nici; © discuţie, — pentru a fi născută în-

fcr'o condiţie care i-ar fi permis să fie* soţia unuia din aceşti boieri pe cari îi văzuse Ia oraş.

Şi totuşi dacă ar fi voit ! îş i aduce; aminte că Sergiu Burakin, un nobil •tânăr şi frumos, îi oferise pe vremuri o avere. Dar ea îl refuaase, fiindcă m i înţelegea să dovină amanta lui ; de

. altfel se împlinise aproape un an dö când nu-t mai văzuse pe Şefglu. O* toate astea îi se păruse că-I văzuse în ajun» la Perm, ba gândul acesta ea se înfroară din creştet până ÎB tălpi. V • .-y '

— Ei, dar Petre e cu mine, ee gîndi ea aşa că, Şergiir m t va fniJrSjsni să- s e apropie de as»îe". s v - « >, ' , Pe când (şe* gândea astfel sania por­

nea cu. o repeziciune nespusă. In depărtam se zărea un sat. Pestej

câteva clipe. satul se apropia şi Bf| proape numai decât, casele' dispărea»' în spatele unei răspântii. .

- Afară era lumină ça ziuq.. La câteva sute de metrii se zărea acum o linie sumbră care tăia pământul'şi cerul* asemenea unui decor de-teatru : er» o pădure. . . -ţ

**• Fără îndoială, Ulinka ,л cunoştea pădurea, dar, nici, odată n'o • etrSbăV:

:t tuse fără teamă, din .pricina neoTtnoe*j eukttui şi a înţurtecamei care domne* АСОІО. ч - i i ; - - k ,

>J>etre !". Tânărul vănăioiV-şe întoarse. Ulia-|

ka simţi.n*v^ia ^ a.<se4Îegtăinui, <kt ai şi "goli suflet ut. i î a ş e j i p j de el îm*.

x e t şi cn. sfb|& povestinduji păţa»î* '•vrW-ou -Sfergiţr Шгі|ктоѵ?Ыа1л|геа el c e

êl i a Perm şi fot astfel presimţîrile-# ea re ?Ь năpădeau sufletul, ţ

"Pietre asculta destăinuirea ei ia ІЩ cerc. apoi o întrebă :

— L-ai iubit ?

f. 6. — Nr. 9. UNIVERSUL LITEK Otim-inicä. 2

JALEA MITOCANULUI - MONOLOG —

'»— Bună vremea, cârciumare, e mai vesel pe 'la voi I !Pc la mine-i supărare şi necazuri şi nevoi. Nu ştiu, zău, d'o să-mi mai treacă, căci norocu mi'e zevzec ; la dă 'ncoace o cinzeacă, cât mai iute să-l înnec.

Nus beţiv, nu, ţăr de glumă, dar, la urmă, ce să'i faci l Când necazul te sugrumă, cată, deci, să-l vâri în draci. Şi, din toate, moartea par'că e ceri mai afurisit : In telega ei te 'ncarcă făr să stea s'o fi poftit.

Dă năvală ! Ştiu, fireşte, că şi ea are cuvânt. Căci altfel prea se 'nmidţeşte omenirea pe pământ N'am mai avea loc. Ştiu iară că şi bine face ea, Uneori, cum, bvnioară, când pe soacră-ta îţi ia.

Dar să vie la muere, saw măcar şi la bărbat. Când se află în putere şi-i la muncă înhămat ! Dar să vie şi, d'odată, să îi şteargă dintre vii, Când Ге casa'ntemeiată ş'au o spuză de copii !....

Uite-i prost ! Nu vi se pare ? Iacă astăzi dau de mal Cu Mitana mea, pe care ieri am dus-o la spital. E căscata gura gropii, astfel doctorii mi-au spus ; Până mâine orhd popii o să-l dea. S'a dus, s'a dus î

Hei, săraca ! De frumoasă nu era, dar îmi plăcea, Căci mereu, ori când voioasă, treaba casii o făcea îmi spăla rufele bine, ca zăpada le albea ; La cârpit, iar, ca ea nimeni zău că nu se pricepea,

Dar fasole şi piftie, ştii colea cu usturoi, Şi tm horş cine mai ştie să le aibe ca la noi ! Unde pui ca ea cinstită alta nu s'a pomenit. N'a căzut în vre-o ispită; nu, cu nimeni n ' a greştU.

Nu, nu. na, Doamne fereşte, nu era d'alea de soi Ce la dragoste gândeşte cu ori care marţafoi ! Teneam turtă, câte-o dată, s'o luam la'njurätuM., Ba chiar mâna mea spurcată H Ііреж şi calcatiúri ;

JV'o vedeai cum că crâcneşte ; răbdă'n piele şi tăceţi. Na. vă spui. nu se găseşte o nevastă ca a mea. J i ' a w fost dus cu ea'n plimbare, ştii a omul, pe la Mttşln Ş'am băut opt ţuici, îmi pare, ş'am mâncatără gogoşi,

Apoi d'acolo trecurăm la grădina Etiad. Şi acilea o făcurăm lată'lată, curat, iad. Mititei, fleici şi sarmale, ca nebunii am înghiţit; Am tras câte-va ocale şi... aici s'anbolnăvit !

Ştiu la dreaptă socoteală, daco fi s'o fac cinstit. Zece chile zăpăceală eu cu dânsa am pilit. O, sărmana nevestică, mâine n 'o s'o mai găsesc; UUe,ngheţ şi mi-este frică când, la asta mă gândesc.

S'a sfârşit cu-a noastră casă; a intrat vârteju'n ea. Vie moartea urîcioasă şi pe mine să mă iea ! Vie, aidi, curând, să vie, ori eu singur seama-mi fac €\m cuţit, cu o frânghij, ori triasabi colea Ы lac.

A r

S'angroşat cu io Gênd gândesc

fy'wma, zlu, mi'e rău, zău sânt twrhat, plec acuma, таічг alta iar să*mi cat 7.. .

N. IptNC

— Nu, Pe t re şi nu-] voi iubi nici odaîă. Жшнаі pe üne te iubesc !

— ТЯіпка. Şî f â a $ V A femeie apropiindu-şi faţa

de aeeia a vânătorului de urşi, îl să-rtilă рѵФт^.

— Ввшіві Salka, dom oi. €?aîu] шоеслі să. necher.e dhmd sem-

»e vădite áe nerăbdare. — ©e t s te ? întrebă Ulinka uitâa-

du-se т і г а Ш în jurul ci.

— Uite o sanie. — O sanie... Să nu fie Sergni ?

— Ei, asta e ! Se vede că el w mă cunoaşte, altminteri nu s'ar ţ ine d u p ă tine...

i n clipa aceia o sanie trasă de trei cai voinici s trbătu în fugă şoseaua şi dispăru la o cotitură a drumului.

— El e îngână Ulinka. Vai Doam­ne !

Pădurea era aproape şi sania lui. Pet re s» avântă acum de-alungul

lăstarului în schimb sania Iui Sergiu nu se mai vedea nicăeri.

— Ţ i e frică Ulinka ? — Da. Petre. Simt ca no ameninţa

o nenorocire. — Se vede că io înspăimântă înt i r

• n en cui. Bu ra t in o departe, ţi-o ga­rantez.

Deodată o izbii ură puternică zgu­dui sania.

In acelaşi t imp Pet re fu aruncat la vreo cinci metrii . Doabia avu tim­pul să se ridice că auzi pe Ulinka stri­gând :

— Ajutor, Pe t re ' ajutor. Două siluete de bărbaţi dintre cari

unui ţ inea o femeie în braţe, străbă­teau în fugă şoseaua înfundadu-se în pădure.

Pe t re pricepu. Femeia era 3oţia-lui pe care Burakin o răpise. Fă ră să stea o clipă pe gânduri el se repezi cu bri­ceagul desfăcut la cei doi bărbaţ i .

O detunătură cutremură văzduhul ; Tovarăşul lui Burakin trăsese asupra lui Pei™.

..Canalie !..." Şi briceagul lui Pe t re se înfipse în

pântecul însoţitorului lui Burakin, care muri imediat.

L a rândul lui Sergiu trase şi el un foc asupra lui Pe t re care nu fu aţin-; însă.

Atunci Pe t re se repezi la Sergiu cu briceagul dar temându-se să nu ră­nească pe Ulinka, plecă repede arma care răni uşor pe Burakin la picior.

In clipa în care Petre luase în braţe, pe soţîa lui leşinată aşezând'o în sa­nie, se auziră câteva lătrături, în vre­me ce caii boerului rus o luară spe­riaţi la goană, gata să arunce sania într 'un şanţ.

— Lupii, lupii urlă îngrozii. »Sergiu. Primul gând al lui Pe t re fu do a

sări pe capră şi să fugă. Dar rănitul? Pu tea el oare să-l lase prada íiarelor?

Şi Pet re rămase câte-va clipe pe gânduri.

— „Şcăpaţi-mă. scăpaţi-mă" strigă Sergiu înebunit ele groază.

Fără să stea mul t pe gânduri Petre , cuprins de milă, îl ajută să se urce în sania care porni numai de cât.

*

In răstimpul acesta lupii se arun­cară asupra prietenului lui. Sergiu care zăcea întins pe jos, cu pântecul spintecat. O parte se luară însă după sanie.

— Vai Doamne ce ne facem excla­m ă d-eodată Ulinka trezită din le­şin... Şi Sergiu aici cu noi !...

Şi Ulinka se făcu mică dc tot în prada unei spaime nespuse.

Puţ in câte puţin, lupii se apropiau. Unii mai îndrăzneţi, depăşiră sania lătrând fioros.

Şi nici o puşcă ! Fiarelor le trebuia • pradă, altminteri călătorii erau pierduţi.

— Petre , zise Sergiu, nu exista de c-ât un .singur mijloc de scăpare. L a

Duminică 2 Martie 1924. UNIVERSUL LITERAR Nr. 9 — 7.

vreo doi kilometri de aici drumul se [încrucişează.

Beci aeela dintre noi care vrea isă se sacrifice se va da jos iar lupii [se \ox repezi asupra lui lăsând smâ<s, în părăsire.

Шші din noi trebue să se devjte; 'c. Êu sünt gata, de oare ce îmi recu­nosc pácaiul .

- - As ta a u se poaèe, ежеіавай Í V tre, dacă * fi *ă я ш г і т , я и х і т cu fco£ii.

— Nu, Fa i re a u vezi că sania mer­ge greu ..W«57 odată n 'o să mai sosim Ia eotiiurâ.

Apoi, ca t»cliai plini de Іасгіші, Ser­gin se т г ш а э е o ul t imă «oare spre Ülinka pe -саяе o iubise până la cri­mă şi pe care o iubea încă fi îngână :

— Haide trebuie să-mi fac datoria, î n răst impul acesta sania «şise dia

pădure şi fără ca Pe t re să fi putób rosti o vorbă Sergiu sări frae. üntr 'a eh'pă lupii se opriră aruncâ-adn-se a~ supra lui Sergiu. în vreme ce sania uşurată porni nebuneş t e

f u m sosi în sat, calul căeu zdrobit în faţa casei în vreme ce Pe t re si UHnka, îngroziţi, se dădură jos din sanie arunca»du-se în braţele bătrâ-isului lor îfcată, care în faţa vetrei şi invocând protecţia sfintelor icoane, ii aştepta èe mul t în prada unei neli­nişti nespuse.

T r a d . de Const A. I . Ghtca

mim с ѳ і е с т ш ш і începând cu acest număr vom pu-

Miea câte-va articole al căror cu' p«ns va interesa mul t pe colecţio-ПЯЙГІ.

Sfătuim pe cititorii noştri să le ur-. mărească cu atenţ iune.

Sistemul de a se colecţiona mărci pe plicuri originale, în special din emisiunile vechi, şi mai ales a acé­léra car, obliterate au o valoare cu mult superioare aceloraşi mărci neo­bliterate, dacă s'ar generaliza ar fi і ш mijloc de a combate industria îmî--fcaţiunilar de mărci şi de obliteraţi-птѵі, (ştampîlare) care şi ' la noi în ţ a ra — cu regret terbue să o consta tăm — a luat un oare care avânt în de­trimentul mărcilor autentice, um­plând pe de altă par te buzunarele ira&r vânători de câştiguri uşoare, lipsiţî <le «rioe scrupule.

Răul ce se aduce mărcilor auten­tice prin lansarea imitaţiilor atât în ce «priveşte marca tip cât şi oblite­rare» eî este enorm de oarece este

'şUvt că valoarea unei mărci din puactul de vedere filatelic se for­mează în modul următor :

Ï. Ea este în raport invers cu can­ti tatea emisă adică, cu cât mai pu­ţine exemplare dintr 'o marcă, au fost emise, cu a t â t valoarea ei filatelică va fi mai mare şî rice-versa.

Romanţa frunzelor J (

încep iar frunzele să cadă ca nişte ritmice suspine Cm, nişte note risipite din simfonia unui lied, Cum se desprind tot în cadenţă r/apoi se prăvălesc în vid, Atâtea clipe ce cuprind atâtea 'nsufieţiri senine.

Şl ca o ploaie de confeti în carnavalul indecent Se risipesc si j&aoă 'n aer ce-4 biciuit de serpentina Lungi şiruri reci de рІЫ t$&t&e de care zările тш-t 2 — AscuÜu :• iar топъЫтп înserwnă cântecul ei lent.

Vestmântul formelor ce 'псЫадй în plăsmuirea, lor natura II sfâşie în enzu-aerniă cu werviïi neurast-етзафі — A ceiaş toamnă ce 'ntkrzie pe sub cmtann despuiaţi, încep mchestrele-eşieptate cm să atace Uvertura.

încep iar frunzele ш cadă... şî toamna-a ridicat corüna : Decorul e mereu acela ş,... pUctisitor e de banal ; Pe-o bancă .'n parc visează '-"bardul profilvr-amügitor şi pal. Ascultă frunzele cum cad... sunt agonît, le ştiu surdina..

P e t r e A n t o n e s o e

2. Valoarea filatelică a aceleiaşi mărci i leşmde dacă canti tatea celor obliterate este mai mare sau ma i mică decât a acelor neobliterate. Şi aci- dar., raportul se menţine a t â t pen­t ru cefe obliterate cât şi pentru cele neobliterate se v o x găsi în cant i ta te ma i mare, valoarea 1er filatelică v a i fi mai mică şi -vice-versa; t o t aşa dacă cele obliterate se vor găsi î a cant i ta te m a i mare , valoare* lor fi­latelică va fi m a i mică.

E>acă precum am ară ta t mai sus, părerea ce am de a colecţiona ma i ales mărci vechi pe plicurile pe car© au fost aplicate, părere ce cred că o vor împărtăşi şi cititorii noştri, este că, sistemul acesta prezintă mai mul­te elemente de constatare în privinţa autentici tăţei a tâ t a mareei cât şi m obliteraţiunei, şi anume :

1. Formatu l ştampilei care depinde de epoca şî localitatea în care a fost întrebuinţată .

2. Data şi culoarea tuşului ce s*a în­t rebuinţat pentru obliteraţiune.

3. Valoarea nominală a mareei san marc dor, în raport cu tariful poştal corespunzător datei când marca a circulat şi a. m. d.

Elementele ce oonstituiesc pe lingă* originalitatea ce prezintă marca în sine, punctele «de verificare, pe care se bazează un export filatelic.

Astfel eu timpul colecţionarul de-prinzàmlii se cu asemenea cercetări va putea parveni de a nu recurge la. expertize speciale de cât în cazuri excepţionale mai ales că la noi în ţară asemenea specialişti experţi sunt. puţini la număr , pe când în stră­inăta te sunt destul de numeroşi şi numiţ i în permanenţă în această ca­litate chiar de Tribunale.

Corespondentă filatelică Răspundem numeroşilor noştri ci­

titori debutanţ i ca am încercat să le satisfacem rugămintea*

A m obţinut tîela un cunoscut fila* tel ist., m a i multe serii de câte 20 pü cur?, cupr iazând fiecare câ te 50 mărea, în serii, fiecare diferite una de alta, cari ar avea următoarea va­loare :

Plicul Nb. 1, l o lei, plicul nr . 2 lei 20, plicul nr. 3 lei 25, plicul nr. 4 lei 30, plicul nr. 5 iei 35, plicul nr. 6 lei 45, plicul nr. 7 lei 60, plicul nr. 8 lei. 75, plicul n r . 9 lei 90, plicul nr. 10 lei 110, plicul nr . 11 lei 130, nr . 12 lei 150, nr. 13 lei 175, nr. 14 lei 200, nr. 15 lei -250.

Celelalte plicuri le vom anun ţa î« număru l viitor. Fiecare plic ara mărci cu totul deosebite.

Adresaţi : C. Or. General Laborar i , 113, Bucureşti .

C. O i ă ş l a i m

P O E T U L Voi îl cunoaşteţi toţi; îl întâlniţi Adeseori pe străzi, prin cafenele, Veşnic avid de bani şi de cafele, Cu plete lungi, cm ochii nedormiţi,*.

E mândru; are pantaloni cârpiţi, Cu gândul umblă tot mereu prin stele\ Sub braţ cxCn teanc de manuscrise

grele, ŢHe citeşte dacă nu-l eviţi...

Cu'n zâmbet fin îţi cere 0 ţigare Iar cu'n oftat, .. ca omul care n 'are Iţi cere nn ban s&-.i dai ca împrumut.4

Apoi, când noaptea rece se соЬітгЩ Il vezi grăbind, cwo carte тЪ$оагЩ Prin frig, ca să viseze 'n. aşternut...

Dirai trie Tiaha

Im

N0UÍLE P R E M I I F I L A T E L I C E

ALE

I M t l M t И Т Ш P e Hm a F e b r u a r i e 1924

C U P O N N 0 . - 4 .

Щ

Ц »*3

Fiul risipitor Lenevie

ЪепІівШ către fiul său. —• Iar parale ?.Çrândeste-fcè PS câtă durere sunt făcute î ]

— Nu-ţî dau гіхйаіе, eşti un leneş, de doi ani nu mai eşti în 'stare eă înveţi un cântec nou...

Mama şi amanta U M A N ) • L O U I S U L B A C H

Şiarvituru a d u c â B d f e \ a , " p u s * eepflt cb i -M t a i a w * t a . k ) ( a t a g u s t ă r i i deH«icaso e W i Ш aduse , d -nà de L u z â y zise :

— Oh ! n ù тгеаѵ» s ă - ш і s ţ r i e pofta de m â n -e*re p e n t r u p ràn ï . ; u n p a h a r de a p ă ţ i o coa­ja- do Ţ)âino m i - a j u n g .

Itji t u r n a u n p a h a r de a p a pe care ') b ă u p e •Érösvif ía te şi c â n d i s p r ă v i o 'n t rebă :

— L a ce ceas p r â n z e ş t i ? — P r â n z i m -la ~7. — P r â n z i ţ i ? . r a i d r e p t a t e , a i pe n e p o a t a - t o .

f t t l p u i i -a vo rb i i de e a ; u n d e e 7 î n t r e b a r e a fu' p e n t r u J e a n n e u n noii ch in .

ttare p e n t r u a-i cere m a n a nepoa t e i 'venise Ібеае - »ieva, de Vreme, .ce Filip; Si,, vorb ise d e s - , *fK e a ? L u â n d obiceiur i de t a r a n c a , v icon-Нвяя do Luna y n u d a s e cu totul u i t ă r i i ş i re te-a t a şi oa reca re d ip loma ţ i e . Avea a e r u l de a-şi i e t a c » a m i n t e de n e p o a t a , când poe te á u fa-mme d r u m u l a c e s t a d e e a i s p r e a • v e d e a ei mjD cunoaş te .

E i b ine , era- m a i b i n e s ä B Î u r ş e a s c a a-«pun : s'o дааа-..- ţ i eh i a r d a c ă e r fi eă m o a r * : j é loc. J e a n n e d e Gremi l ly va eti e e - i r ă m â n e

' êé « e u t ''• '"; • • S t n a şi s e rv i t oa r ea veni . s . , _

—. IU-aga pe d - r a L o u i s e s a - p o f t e a s c ă р&ва

Cele d o u ă p r i e t ene n ' a v u r ă d e c â t v r e m e a e t m a i s c h i m b e câ t eva ЬапаІіШЛі ş i ; L o u i s e , . •ave de s i g u r a u z i s e a n u n ţ â n d u - s e d-na d e Loxay , s a u p robab i l se in fo rmase d e n u m e l e •Hai ta t rarei , a p ă r u î n salon.

A d u c e a ş i e a à c i a r m e l e ei ; K r a m a i p u ţ i n j m J i d ă , ш а і t r a n d a f i r i * d ecâ t fuses« In d i m i -awa ţa ace ia . V ă z â n d - o i n t r â n d a ţ a d« f r u m o a ­s ă In t i m i d i t a t e a ei, ea o s t a t u ă a inocenţe i .

8» a i ub i r i i ' c a n d i d e ş i m a i a lee a t ine re ţ i i , d -na 1

ee G r e m i l l y p r i m i o n o u ă lovitur&nJŞray o razia de ; « « i e , d e a u r o r ă , ven ind d u p ă Înghe ţ şi s fâ r ş ind p r i n a o î m b ă t r â n i . .

— Louise — i i zise ea cu o voce g r ă b i t ă c a şi gest uf cu c a r e z m u l g i u n ţ e p d l n t r ' o r a n ă — a i t ? , m a m a lu i F i l i p v r e a s ă te vaz.&.

D-na de I .uzay se s c u l a şi, a d a o g ă cu o m i ­t r a l e p ă r i n t e a s c ă :

'— Şi să te îmbră ţ i ş eze copi la *mea. E r a oa re o b ine c u v â n t a r e ' p ă r i n t e a s c a Î B j

t o a t ă accep ţ i a c u v â n t u l u i , s ă r u t a r e a a c e a s t a t Louise î ş i oferi t i m i d f run tea , d a r v iconte-

eei îi p l ă c e a u m a i m u H s ă r u t u r i l e pe obraz , de ace ia î m b r ă ţ i ş a p e Louise c u m î m b r ă ţ i ­ş a se ş4 pe J e a n n e ; a p o i d u p ă câ t eva gra ţ ioz i -t a ţ i şi ceva a m i n t i r i d e s p r e fami l ia fetei, î i f&cu u n s e m n d in cap ca şi c u m ár, fi v r u t a i - i j d e a s a î n ţ e l e a g ă că p o a t e s ä p l e c e :

"— S u n t foar te b u c u r o a s a ea te cunosc , co ­p i l a m e a ; t e - a m v ă z u t c â n d e r a i m i c ă de tob Wu-ţi m a i a d u c e a i a m i n t e de m i n e ?

— Din po t r i vă , d o a m n a , f — In or ice caz n u » ' a r * f l r e c u n o s c u t — B a t l a , d o a m n a c / / $ Şi a u m i n t e a , căci m u m a s e m ă n a m u l t cu

«tal. " — Aide, aide,' a i î n v ă ţ a t l a şcoa la b o n a t

Scumpo, m e a J e a n n e te -л d e p r i n s cu p o l i t e ţ a si cu m ă g u l i r e a ; eu a m să fiu m a i s ince ră . C â n d t e - am văzu t , e r a i o copi tă ; a s t ă z i e ş t i d o m n i ş o a r ă ş i a i a e r u l u n e i d r ă g u ţ e ăo&mne. Pi c u r â n d d r a g a m e a I

Loi. ise, r o ş i n d d i n ce Ui «o m a i m u l t , t u r ­b u r a t a , s i m ţ i n d сй-і t r e m u r a p ic ioa re le ei a* e c u n z â n d aces t t r e m u r într*o r e v e r e n ţ ă , ee r e -

»ras4 d i sc re t şl ieş i d i n sa lon . — E foar te d r ă g ă l a ş ă — sie« d - n a d a L*>

aay, d u p ă ce ieş i Louise . — Da, a ftist c a m s u f e r i n d ă şi n u m'aa mim

do loc dar?s a r a e a i n c a friguri — S u n t f r igur i le v â r s t e i - s e v a ! în ţe l eg .

T r ç b u e s'o m ă r i ţ i . — Dacă se p r e z i n t ă o par t idă . . . r - N u s 'a p r e z e n t a t încă ? — Nu . •— F i i pe p a c e ! n ' a i s ' a ş t ep ţ i m u l t t J o a n n e îş i a s c u ţ e a cu ra ju l , d a r ţ i n e a s a fie

p r u d e n t ă . Nu î n d r ă z n i s ă m e a r g ă m a i d e ­p a r t e şi se opr i b r u s c , a ş t e p t â n d o i e ş i r e pea-• i s ă a p r i e t ene i ваіе şi depr inzandu - ee cu d e s p e r a r e a ca s ă p o a t ă p r i m i a t a c u l .

Sq p ă r e a Snsa c ă d -na de L u z a y oco lea a i і з а li p t a dec i s ivă .

— Nu p r e a p a r i g r ă b i t ă să - ţ i m ă r i ţ i aa-p o a t a — r e l u ă e a s u r p r i n s ă de i a c o n i a m n l J e a n n e i

— Ce te face s ă crezi a s t a ?«. Lfn bărbat feua aa 'a r t e n t a . -

Şi n e n o r o c i t a a v u s t â n g ă c i a sft-şi d e a s in g u r ă o l o v i t u r ă :

— Nu c u m v a v i i eu m i - o cer i î M a m a lu i F i l i p ee p o r n i p e r â s : — T u te g â n d e ş t i că r ă m â i s i n g u r a c â n d

ţ i s 'o l u a n e p o a t a . M u m e l e c a r i î ş i inaoara bae ţ i i s v n t n i ş t e e g o i s t a Ş t i u b i n e ea iau fetopoi pe copi lu l r ă t ă c i t ş i c&'ş i ' l lipeaa ai m a i m u l t p r i n mi t i t e i i ce v o r ven i . Aealetf tosa c a r i Jşi murită f a ta fac u n aacrificiu de­s ă v â r ş i t , o p i e rd . Găsesc d i n foa r t e natosral eu n u te ho t ă r ă ş t i , d a r ş i t u s a a d m i ţ i ea ard de d o r i n ţ a de a fi m a m ă m a r e c a s a aaa a l nwii m u l t pe f iu -meu l â n g ă m i n e

D-na d e Gremi l l y a că re i i n i m ă b a t e » a i s p a r g ă î ncăpe r i l e ei, î n g â i m ă :

— De s i g u r cà ai d r e p t a t e , da... m u l t a drep­tate.

(Va urma)