http://www.bugetulfamiliei.ro/general/prezentare-program-national-de-educatie-financiara-bugetul-familiei.html

Dosar | Editie scrisa

18.11.2008

Responsabilitatea consultantului de credit: transparenta, obiectivitate, orientare catre viitor

de VLAD ARDELEANU* 

Nu exista comentariiAparitia si dezvoltarea serviciilor de consultanta pentru credite poate asigura un plus de responsabilitate pe piata creditelor catre populatie. Relatia dintre ofiterul de credit, ca angajat al bancii, si solicitantul de credit este diferita de relatia dintre consultantul de credit si aplicant. Aceasta din urma aduce un spor de responsabilitate fata de client in masura in care serviciul de consiliere este transparent, obiectiv in raport cu diferitele oferte de creditare ale diferitelor banci si orientat catre interesele pe termen lung ale solicitantului de credit.

Credeti ca este oportun ca bancile si institutiile financiare nonbancare (IFN) sa aiba in vedere principiile si standardele de creditare responsabila pe piata romaneasca?Este evident ca trebuie sa tinem seama de un set de principii ale creditarii responsabile social. Problemele creditarii nu sunt numai ale individului care nu plateste. Practicile de creditare iresponsabile pot genera probleme de sistem. Cel mai bun exemplu este dat de ceea ce se intampla in Statele Unite, unde a avut loc o fortare pana la extrem a sistemului de creditare, fara a se lua in considerare capacitatea de rambursare a creditelor pe termen lung pentru o categorie semnificativ de mare de aplicanti, lucru care a dus la o criza generalizata.In ceea ce ne priveste, Banca Nationala este cea care trebuie sa intervina, pentru ca, in definitiv, acesta este rolul acestor structuri care stau deasupra bancilor. BNR trebuie sa se preocupe de problema responsabilitatii creditarii la nivelul sistemului bancar in ansamblu, in timp ce organizatii precum Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) trebuie sa abordeze aceste probleme la nivelul indivizilor. De asemenea, o componenta importanta a creditarii responsabile este educatia financiara. Introducerea unor principii de creditare responsabila si educatia financiara se justifica pentru ca deciziile gresite ale debitorilor si indatorarea lor peste masura nu fac bine nimanui.Care ar fi rolul consultantului financiar in problema creditarii responsabile? Poate el prelua intr-o anumita masura acest tip de responsabilitate?In consultanta financiara, obiectivele consultantului corespund in totalitate intereselor clientului. Pentru a-si construi un nume, consultantul financiar trebuie sa ofere solicitantului de credit un sfat profesionist, relevant pentru nevoile acestuia. Dincolo de consilierea propriu-zisa pentru obtinerea creditului, vorbim de o multime intreaga de servicii oferite clientilor de catre o agentie de consultanta: sfaturi cu privire la modalitatile de plata a creditelor, urmarirea si evaluarea pietei pentru identificarea unor eventuale oferte de creditare mai bune, identificarea unor oportunitati de refinantare in scopul diminuarii costurilor creditelor.Mai departe, in masura in care veniturile indivizilor vor creste, apare nevoia de a plasa acei bani si in alt gen de investitii decat cele imobiliare. In acel moment, un consultant financiar isi va putea permite sa faca recomandari cu privire la plasamente in instrumente financiare. Consultantul de credit devine consultantul financiar personal al clientului sau, avand, deci, tot interesul sa ofere sfaturi competente

pentru ca acestuia sa ii mearga bine. Aceasta este cea mai puternica promovare pe care si-o poate face un consultant de credit: fiind multumit de serviciile primite de la consultantul sau, clientul se va intoarce la acesta ori de cate ori va avea nevoie in investitiile pe care le va face. Este, deci, clara legatura dintre conceptul de creditare responsabila si serviciile de consultanta profesioniste. Iar aceasta legatura este si mai evidenta in cazul creditului ipotecar, unde avem de a face cu decizii care influenteaza vietile celor care se imprumuta.In ceea ce priveste bancile, am putea spune ca practicile de creditare responsabila presupun responsabilitati indreptate in doua directii: una interna, vizand pregatirea acelor angajati ai bancilor, ofiteri de credite, care interactioneaza cu solicitantii de credite si cu clientii; si o alta externa, presupunand educatia financiara si bune practici in relatiile dintre banci si clienti. Conceptul de creditare responsabila ce semnificatie are din punctul de vedere al consultantului de credit?In primul rand, consultantul trebuie sa efectueze niste calcule privitoare la situatia financiara particulara a fiecarui aplicant, calcule ce genereaza niste elemente specifice care impun solutii specifice. O solutie de creditare responsabila trebuie sa tina seama si de alte elemente in afara gradului de indatorare, precum relevanta costului creditului ori durata de rambursare. Fiecare individ trebuie tratat aparte. Consultantul trebuie sa discute transparent cu clientul sau conditiile de creditare si de refinantare a creditului, oferind acestuia mai multe solutii de creditare.In al doilea rand, consilierea responsabila include o componenta de cultura organizationala si training al consultantului de credit. Acesta trebuie sa constientizeze faptul ca obiectivul final al activitatii sale este de a deveni consultantul personal pe termen lung al aplicantului. In acest scop, consultantul trebuie sa isi alinieze in totalitate obiectivele la cele ale solicitantului de credit. Acest lucru diferentiaza fundamental agentia de consultanta de institutiile financiare existente pe piata: consilierul financiar analizeaza piata din perspectiva intereselor clientului.In al treilea rand, o agentie de consultanta trebuie sa isi asigure independenta fata de bancile cu care lucreaza, trasand un asa-numit "zid chinezesc" intre parteneriatele pe care le stabileste cu acestea si interesele clientilor.Acest "zid chinezesc" consta, de fapt, dintr-o serie de practici si reguli interne ale agentiei de consultanta menite sa restrictioneze accesul consilierilor la informatii privitoare la parteneriatele agentiei cu bancile ale caror credite le propune clientilor sai. Aceste restrictii asigura obiectivitatea solutiilor de creditare propuse de consultant.Intr-adevar. Conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca serviciile de consultanta responsabile, incepand cu acel model matematic ce prelucreaza datele particulare ale clientilor si sfarsind cu solutiile personale oferite de consilier, sunt transparenta si independenta.Ce presupune creditarea responsabila in cazul creditelor pentru locuinte? Este relevant, intr-o astfel de situatie, dezvoltatorul imobiliar?Da, este foarte relevant. Este dovedit faptul ca, dincolo de consiliere pentru alegerea solutiei de creditare potrivite, solicitantii de credite pentru locuinte simt nevoia unor recomandari independente cu privire la decizia de a cumpara locuinta. In momentul de fata, nu exista astfel de servicii pe piata romaneasca. Exista agentii imobiliare, exista dezvoltatori, insa nu exista institutii care sa scaneze intreaga piata a locuintelor si care sa ofere recomandari independente. Nu exista un astfel de barometru independent si credibil al pietei locuintelor.In cazul creditelor pentru locuinte, consultanta responsabila trebuie sa porneasca de la doua premise: prima, data de principiul echitatii sociale, conform caruia fiecare individ are dreptul la o locuinta, si a doua data de observatia ca achizitionarea unei locuinte reprezinta si o investitie. Prin urmare, nu ne mai intereseaza doar modul de obtinere a banilor pentru aceste investitii, ci si randamentul investitiilor.La noi, nimeni nu analizeaza randamentul unei investitii intr-o locuinta. Totusi, niciun individ care

doreste sa isi cumpere o locuinta nu trebuie sa renunte la componenta investitionala a deciziei lui doar pentru faptul ca are nevoie de o casa pentru a locui. In situatia achizitionarii unei locuinte, gradul de indatorare nu este dat doar de momentul executiei unui credit ipotecar, ci si de evolutia in timp a investitiei. Ca atare, eu, de pilda, nu as recomanda niciodata unui client sa cumpere un apartament vechi, oricat de buna ar fi acea afacere la momentul respectiv. Eu i-as face o recomandare bazata pe anumite criterii orientate catre viitor, adica pentru proiectele rezidentiale noi. Orientarea catre viitor a solutiilor de creditare este o alta responsabilitate ce trebuie avuta in vedere in serviciile de creditare si de consultanta pentru credite. O investitie care se dovedeste proasta poate pune un debitor in imposibilitatea de a garanta creditul la banca.* Director general IpoteciDirect

Interviuri realizate de Mihaela Moga si Bogdan Diaconuhttp://www.revista22.ro/responsabilitatea-consultantului-de-credit-transparenta-obiectivitate-orientare-catre-viitor-5033.html

2. ETICA ÎN AFACERI – O NOUĂ ABORDARE IMPUSĂ

DE CRIZA ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ

La 20 ianuarie 2009, a avut loc la Paris Forumul European al Eticii în Afaceri sub egida OECD. În

cadrul forumului au fost dezbătute problemele de fond ale eticii în afaceri în condiţiile actualei crize

economice şi financiare internaţionale. Costurile economice şi sociale ale crizei internaţionale, după cum

se ştie, nu înseamnă doar pierderi de trilioane de dolari în anul 2008 dar şi reducerea producţiei în multe

ţări, încetinirea creşterii economice în altele, pierderea locurilor de muncă şi de credibilitate a pieţelor

financiare, o recrudescenţă a problemelor legate de polarizarea şi tensiunile sociale.

Printre cauzele majore ale crizei şi eşecurile economiei de piaţă se numără şi inadecvarea şi

slăbiciunile eticii în afaceri. Factori de decizie în domeniul economico-financiar, la nivel naţional şi

internaţional, cercetători şi oameni politici se pronunţă pentru o revizuire fundamentală a sistemului

economic şi financiar internaţional, pentru stimularea de noi reguli şi comportamente astfel încât să se

reechilibreze raportul dintre piaţă şi reglementările autorităţilor publice, să se imprime afacerilor mai

multă responsabilitate socială, etică şi morală.

1. Oricât ar părea de straniu, pentru mulţi economişti etica în afaceri trebuie considerată ca

factor de primă importanţă pentru o economie sănătoasă care practic reflectă direct capacitatea

relaţiilor de piaţă de a stimula concurenţa loială, de a diminua la dimensiuni tolerabile fenomenele

nesănătoase de corupţie, monopol, distorsiuni ale cooperării şi networking-ului în cadrul lanţurilor

valorice naţionale şi internaţionale.

O serie de excese, neajunsuri şi eşecuri pe termen scurt, mediu şi lung ale capitalismului de piaţă

(market capitalism) pot fi evitate sau substanţial reduse pe baza unui set de reguli fundamentale,

transparente şi solide privind deformarea fenomenelor şi proceselor economico-sociale. Practic, este

vorba de comportamentul unor corporaţii care se află în opoziţie cu statul ca şi de practicile incorecte

ale unor bănci care, în anumite cazuri, pot destabiliza economii naţionale cu efecte propagate la nivel

internaţional.

Criza actuală ne-a arătat clar că agenţii economici şi piaţa nu se pot guverna singure şi că

primatul profitului exorbitant şi al unor inovări financiare nu pot şi nu trebuie să înlăture cerinţele

minime necesare şi suficiente ale eticii în afaceri.

Laureatul Premiului Nobel, economistul american Joseph Stiglitz sublinia că noul cadru al

sistemului financiar internaţional trebuie să se debaraseze de „orice încurajare perversă pentru

înregistrări contabile perverse, comportament miop şi asumarea excesivă a riscului”.

Etica în afaceri impune în prezent reconfigurarea sistemelor economico-financiare

internaţionale pe baza garantării unor scheme de factori manageriali stimulativi şi transparenţi.

Luarea în considerare a factorului eticii în afaceri presupune managementul acestora în condiţii

de:

- responsabilitate economico-socială şi financiară la diferite niveluri ale ierarhiei decizionale;

- transparenţa activităţilor în ceea ce priveşte relaţia dintre eforturile şi rezultatele activităţii

economice şi sociale;

- obiectivitate în sensul respectării cerinţei de a reflecta corect (nedeformat) în economia

nominală activele şi fluxurile economiei reale;

- încredere, siguranţă şi onestitate în activităţile economico-financiare în palierele

decizionale şi executive.

Încrederea (trust) sau lipsa acesteia în cadrul unui sistem financiar sunt direct legate de

respectarea unor norme etice statornicite formal sau informal în ceea ce priveşte funcţionarea pieţelor

şi a societăţilor comerciale. Persoanele fizice şi juridice îşi pun banii la bănci numai dacă au încredere în

capacitatea acestora de a-şi respecta condiţiile contractuale de a se angaja în tranzacţii financiare cu

grad ridicat de siguranţă. Întotdeauna o dobândă exagerat de mare la depozitele bancare a stârnit

anumite îndoieli şi neîncredere în ceea ce priveşte bonitatea, soliditatea băncilor respective.

Fenomenul globalizării impune în prezent crearea unui cadru de reglementare a sistemelor

financiare internaţionale mai sigure şi solide, pe baza eforturilor multilaterale de cooperare a factorilor

implicaţi, ştiut fiind că o economie mondială tot mai interdependentă pentru a funcţiona eficient are

nevoie de reguli şi instrumente internaţionale de reglare bazate pe principiul „win-win”ca şi pe o serie

de cerinţe de natură etică ale dezvoltării durabile la nivel local şi global în sensul reducerii impactului

externalităţilor negative (costurile marginale externe induse terţilor) ca şi al promovării externalităţilor

pozitive (beneficii marginale externe generate terţilor).

Pornind de la criteriile de optim paretian, un nou set exigent de standarde etice ale

mecanismelor economico-financiare implică asumarea nu numai de drepturi (avantaje) ci şi

responsabilităţi astfel încât îmbogăţirea, îmbunătăţirea situaţiei unora (better off) să nu se realizeze pe

seama înrăutăţirii economice şi sociale a altora (worse off).

Etica în afaceri presupune şi luarea în considerare a beneficiului, avantajului reciproc intra şi

intergeneraţional atât pentru ţările dezvoltate cât şi pentru cele în curs de dezvoltare, precum şi a

obiectivelor de echitate, incluziune, coeziune şi solidaritate socială.

2. Direcţii ale consolidării eticii în afaceri

La nivelul OECD a fost elaborat un Ghid al Întreprinderilor Multinaţionale (Guide for

Multinational Enterprises) care acoperă o serie largă a problematicii eticii în afaceri. Acest ghid a fost

convenit de către statele membre ale OECD şi semnat de 11 ţări membre ale OECD şi include principiile

generale şi recomandări care promovează compatibilizarea cu legile, cu protecţia intereselor

consumatorilor, respectarea drepturilor omului, grija faţă de ocupare, relaţiile de muncă, protecţia

mediului.

Din anul 2000 până în prezent au fost soluţionate jumătate din cele peste 135 de plângeri

privind ghidul menţionat utilizat de către o proporţie de 40% din întreprinderile multinaţionale ca model

pentru a-şi stabili

Ghidul a fost utilizat de către Agenţiile de Rating şi Burse atunci când au elaborat recomandări

pentru responsabilitatea corporaţiilor (corporate responsability).

Un alt instrument multilateral se referă la Principiile Guvernării Corporative (PGC) elaborat de

OECD ca parte a Forumului de Stabilitate privind standardele cheie ale pieţelor financiare sănătoase.

Principiile guvernării corporative rezolvă structura şi calitatea sistemelor de reglementare

evidenţiind importanţa unor standarde înalte de etică atunci când desfăşurăm o afacere sau în relaţiile

cu stakeholderii.

Principiile subliniază rolul Consiliului de Administraţie (Board of Directors) în stabilirea

standardelor etice ale unei companii care nu se referă doar la compatibilizarea cu sistemele legii ci la un

cod deontologic „de conduită” care poate fi o modalitate eficientă de a face cunoscut „tonul de vârf”.

Dacă standardele etice ridicate sunt de dorit prin însăşi natura lor, PGC fac o legătură directă cu

performanţa corporaţiilor, astfel că se subliniază ideea potrivit căreia etica generează performanţă

(profit).

Deşi multe burse şi participante la piaţa de capital au utilizat principiile respective pentru a-şi

elabora propriile lor coduri naţionale, criza curentă ne arată că au existat o serie de probleme de

implementare cum ar fi managementul riscului şi remunerarea.

Convenţia OECD privind Combaterea Mitei a contribuit de asemenea la îmbunătăţirea eticii la

nivel global. Convenţia consideră drept crimă luarea de mită de către un funcţionar public în schimbul

obţinerii sau reţinerii unor foloase în afacerile internaţionale. Potrivit lui Transparency International

acest mecanism de monitorizare a controlului a căpătat statutul unui „standard de aur”.

În ultimul deceniu ca urmare a aplicării Convenţiei au fost efectuate peste 150 de investigaţii

asupra a 60 de indivizi şi companii care au comis delicte de mită cu străinii şi alte prejudicii.

Desigur că este nevoie de o mai mare amploare a investigaţiilor în acest domeniu având în

vedere gradul de extindere a corupţiei în economia de piaţă.

În 2007 s-au sărbătorit 10 ani de la Semnarea Convenţiei Anti Mită, în anul 2009, urmând a fi

definitivată Convenţia respectivă.

În octombrie 2008, OECD a adoptat Principiile pentru Consolidarea Integrităţii Achiziţiilor

Publice. Aceste principii conţin o serie de politici şi practici care şi-au dovedit eficienţa la nivel

internaţional în prevenirea riscurilor faţă de integritate pe întregul ciclu al achiziţiilor publice.

OECD lucrează intens pentru a îmbunătăţii înţelegerile multilaterale menţionate astfel încât anul

2009 să ofere şanse sporite pentru reconfigurarea şi consolidarea mediului eticii în afaceri pe diferite

canale.