Scopul invatamantului de azi consta in dezvoltarea capacitatilor intelectuale ale elevilor, a capacitatii de a gandi, pentru rezolvarea de probleme, a intelege, a inova, a lua decizii si a comunica eficient. Pentru a atinge acest tel, scolile si clasele de elevi trebuie sa ofere o atmosfera cat mai favorabila dezvoltarii gandirii, sa incurajeze discutarea si exprimarea ideilor, convingerilor si a filosofiilor. Scoala devine astfel un centru de stimulare a gandirii si invatarii, in care informatia constituie catalizatorul gandirii in primul rand si nu punctul final al acesteia.

Trecerea de la traditional la modern se bazeaza pe trecerea de la un curriculum traditional care respecta nevoile sistemului de invatamant specific national, la un curriculum bazat pe competenta care respecta nevoile si dorintele elevului, acesta detinand controlul asupra metodei, continutului si ritmului.

Ca urmare, procesul de invatamant cunoaste acum o abordare moderna, centrata pe elev si/sau pe grup.

Ambii agenti educationali (profesorul si elevul) vor avea de indeplinit noi roluri si isi vor asuma noi dimensiuni ale performantei la finele demersului de predare-invatare.

Elevul, din actor supus scenariilor didactice, se va transforma in co-autor la conturarea si afirmarea propriei personalitati.

Profesorul va selecta si va folosi cu maiestrie si eficienta logistica didactica moderna (metode, tehnici, procedee si mijloace de invatamant) in sensul cresterii gradului de participare/implicare personala a elevului la dezvoltarea structurilor cognitiv-motrice si practico-aplicative.

Aspectele de care trebuie sa se tina cont in trecerea la o abordare care se bazeaza pe invatarea centrata pe elev includ: reluarea formarii profesorilor, asigurarea resurselor de invatamant, integrarea si folosirea eficienta a mijloacelor de invatamant in activitatea didactica si cresterea calitatii acestora, aplicarea flexibila a standardelor, schimbarea sistemului care prevede perioade obligatorii (inclusiv abordarea "anului suplimentar" pentru elevii identificati ca avand nevoi educationale speciale), recunoasterea optiunilor, acreditarea partiala si ajutarea elevilor (in special pentru evaluare) fara compromiterea acordarii calificarii.

In context socio-economic, scoala este un sistem organizational care se insereaza in dinamica si mutatiile societatii romanesti actuale. Elevul, viitoare resursa de munca pentru o societate cu o economie in curs de globalizare, cu piete in curs de mondializare, cu o tehnologie a comunicarii si informatiei care evolueaza rapid, cu o diversitate a profesiunilor adaptate pietei europene a muncii, este obligat sa faca fata acestor exigente prin nivelul instructiv-educativ pe care scoala il ajuta sa si-l formeze. Vector al construirii unei societati moderne,

profesorul trebuie sa-si asume dimensiunea responsabilitatii calitatii actului instructiv-educativ orientat spre cresterea gradului de civilizatie si a formarii si dezvoltarii omului modern adaptat ritmului evolutiei mondiale.

Modelul traditional presupune ca profesorul sa fie un emitator active care transmite informatii catre un receptor mai mult pasiv care prin intermediul chestionarii trebuie sa reproduca informatia data.

In metodele de predare modern(conversatia euristica, problematizarea, metoda ciorchinelui) elevii/studentii vor fi atat receptori cat si emitatori.