new microsoft word document

7
Obiective: -trecerea în revistă a terminologiei folosite în cadrul disciplinei; -o sinteză asupra definițiilor apărute de-a lungul timpului; -evaluarea dificultăților de învățare și a frecvenței acestora în procesul de învățământ; Despre dificultățile de învățare se vorbește de prin 1960 tot atunci a început și studierea lor în special la copiii, adolescenții și chiar adulți care au prezentat ceea ce denumim și conceptualizăm astăzi drept dificultăți de învățare. Până spre mijlocul sec.XX nu s-a vorbit explicit despre un asemenea fenomen ca cel al dificultăților de învățare(d.î.) ca fiind simptomatic, generalizat și reprezentativ în sine, aceasta poate și pentru că învățarea școlară nu intrase încă în etapa de complicare și accelerare pe care avea s-o cunoască ulterior. Încă din anii 1962-1963,termenul utilizat a fost de „disabilități de învățare” (din engleză-learning disabilities),ulterior acesta a fost înlocuit cu cel de dificultăți de învățare,cu toate că este vorba de o asimilare forțată deoarece o disabilitate este,în esența ei,structural-funcțională și, de obicei ,prealabilă unei dificultăți. O dificultate este o consecință în planul performanței a unei disabilități dar ea poate apărea și din multe alte cauze și motive conjuncturale,incidentale.Disabilitatea este mai greu de depistat,în timp ce dificultatea este polifactorială și prin aceasta, mai greu de studiat și de evaluat. Definirea conceptului de dificultăți de învățare este un demers extrem de dificil,datorită naturii aparte a fenomenului.Majoritatea definițiilor elaborate sunt în principal de tip descriptiv, axându-se pe evaluarea performanței de învățare a persoanei,în comparație cu așteptîrile firești,îndreptățite în raport cu acea persoană.În plus,toate definițiile fac trimitere expresă la copii și la dificultățile acestora în învățarea școlară și sunt însoțite de nelipsite criterii de excludere,exprimând mai degrabă cu ce nu trebuie confundate d.î.,decât ceea ce sunt ele efectiv.Prima definiție aparține lui S.Kirk,care în 1962 susținea faptul că:„ o dificultate de învățare se referă la o întârziere,o tulburare, o dezvoltare încetinită în plan emoțional sau comportamental.Ea nu este însă rezultatul întârzierii mintale,deficiențelor senzoriale sau factorilor culturali și instrucționali”.În 1965,Bateman axează problematica d.î. numai pe copii și de învățare școlară,introducând totodată un element comparativ-orientativ și intenții diagnostice remarcabileîn definiția concepută:„Copiii ce prezintă d. î. sunt aceea care manifestă o discrepanță educativă semnificativă între potențialul lor intelectual estimat și nivelul actual de performanță, discrepanță asociabilă cu tulburări bazice în procesele de învățare care pot fi sau nu 1

Upload: irina-ciuca

Post on 21-Nov-2015

219 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Obiective:

-trecerea n revist a terminologiei folosite n cadrul disciplinei;-o sintez asupra definiiilor aprute de-a lungul timpului;

-evaluarea dificultilor de nvare i a frecvenei acestora n procesul de nvmnt;

Despre dificultile de nvare se vorbete de prin 1960 tot atunci a nceput i studierea lor n special la copiii, adolescenii i chiar aduli care au prezentat ceea ce denumim i conceptualizm astzi drept dificulti de nvare. Pn spre mijlocul sec.XX nu s-a vorbit explicit despre un asemenea fenomen ca cel al dificultilor de nvare(d..) ca fiind simptomatic, generalizat i reprezentativ n sine, aceasta poate i pentru c nvarea colar nu intrase nc n etapa de complicare i accelerare pe care avea s-o cunoasc ulterior. nc din anii 1962-1963,termenul utilizat a fost de disabiliti de nvare (din englez-learning disabilities),ulterior acesta a fost nlocuit cu cel de dificulti de nvare,cu toate c este vorba de o asimilare forat deoarece o disabilitate este,n esena ei,structural-funcional i, de obicei ,prealabil unei dificulti. O dificultate este o consecin n planul performanei a unei disabiliti dar ea poate aprea i din multe alte cauze i motive conjuncturale,incidentale.Disabilitatea este mai greu de depistat,n timp ce dificultatea este polifactorial i prin aceasta, mai greu de studiat i de evaluat. Definirea conceptului de dificulti de nvare este un demers extrem de dificil,datorit naturii aparte a fenomenului.Majoritatea definiiilor elaborate sunt n principal de tip descriptiv, axndu-se pe evaluarea performanei de nvare a persoanei,n comparaie cu ateptrile fireti,ndreptite n raport cu acea persoan.n plus,toate definiiile fac trimitere expres la copii i la dificultile acestora n nvarea colar i sunt nsoite de nelipsite criterii de excludere,exprimnd mai degrab cu ce nu trebuie confundate d..,dect ceea ce sunt ele efectiv.Prima definiie aparine lui S.Kirk,care n 1962 susinea faptul c: o dificultate de nvare se refer la o ntrziere,o tulburare, o dezvoltare ncetinit n plan emoional sau comportamental.Ea nu este ns rezultatul ntrzierii mintale,deficienelor senzoriale sau factorilor culturali i instrucionali.n 1965,Bateman axeaz problematica d.. numai pe copii i de nvare colar,introducnd totodat un element comparativ-orientativ i intenii diagnostice remarcabilen definiia conceput:Copiii ce prezint d. . sunt aceea care manifest o discrepan educativ semnificativ ntre potenialul lor intelectual estimat i nivelul actual de performan, discrepan asociabil cu tulburri bazice n procesele de nvare care pot fi sau nu conectate cu disfuncii demonstrabile ale sistemului nervos central,dar care nu sunt consecina ntrzierii mintale generalizate, carenelor culturale sau educative,tulburrilor emoionale severe sau unor deficiene senzoriale. Comitetul Interageniilor pentru Dificulti de nvare(1987) din S.U.A. oferea o definiie ampl care este folosit i astzi:Dificultile de nvare sunt un termen generic ce se refer la un grup eterogen de tulburri ce se exprim prin dificulti semnificative n achiziionarea i utilizarea receptrii i nelegerii limbajului ,a vorbirii,scrierii,citirii(literizrii,silabisirii),a raionamentului i abilitilor matematice,ca i a unor abiliti sociale.Aceste tulburri sunt intriseci individului i se presupune c sunt datorate unor disfuncii minimale ale sistemului nervos central.Chiar dac o problem de nvare se poate produce concomitent cu alte condiii incapacitante evidente(deficiene senzoriale, motorii,men tale,tulburri emoionale,comportamentale) sau cu influene socio-ambientale negative(carene i diferene culturale ,nsuire insuficient sau inadecvat,factori psihogeni)i mai ales cu tulburri exprimate prin atenie deficitar ,toate acestea putnd cauza,la rndul lor dificulti de nvare ,o d.. specific nu este totui rezultatul rezultatul direct a unor asemenea influene sau condiii. Autorii preocupai de abordarea istoric a d. disting ntre o istorie global a d. . ce coboar n timp pn n anul1800 i o istorie modern a d..iniiat dup anul 1960.Se mai poate vorbi i de o istorie contemporan a d. . dup anul 1990 care consemneaz noi controverse n problematica d..,zon dinamic i efervescent,departe de a fi cunoscut i epuizat. Dintre reprezentanii sec. al XIX-lea pot fi amintii:Gall,cu observaii asupra persoanelor cu leziuni centrale ce-i pierdeau vorbirea ,dar nu i scrierea i gndirea ca atare(1800),Broca,cu identificarea ariei corticale a produciei limbajului(1861),Wernicke,cu localizarea zonei corticale a recepiei limbajului oral(1876),Exner i Dejerine(1891),avnd contribuii n stabilirea mecanismelor nsuirii scrisului,respectiv cititului.

n sec.al XX-lea pot fi citai:Hinselwood,cu studiera difilcutilor congenitale pentru lectur(1917),Orton(1937),cu cercetarea dificultilor de grafie i lexie n studiile consacrateestrefosimboliei(scrisul n oglind),Strauss i Werner cu studii asupra copiilor cu leziuni cerebrale ce determin hipermotricitate,probleme de atenie,distractibilitate i conduit perseverent nespecific(1942).Aceast perioad cunoate punctul culminant n momentul propunerii de ctre Kirk a termenului de learning disabilities(1963) i a definiiei aferente. n 1991 ,J.K.Torgsen caracteriza anii '60 ai sec. al XX-lea ca etap a naterii formale a micrii pentru d.. ,etap caracterizat de trei trsturi importante:-stabilirea unei identiti clare a cmpului d.. n raport cu arii ale educaiei speciale i corective;

-dezvoltarea unei largi opinii publice favorabile ca baz pentru fondurile bneti necesare asistrii copiilor cu d.. i apariia unei legislaii favorabile acestor copiii;

-iniierea formrii de personal specializat n abordarea ,asistarea d.. i a unor programe educative specifice.

O contribuie important n d.. au avut-o i grupurile de interese implicate n aceast problem: 1.Prinii copiilor cu d.. dar i cei ai copiilor normali au exercitat presiuni pentru promulgarea de legi favorabile,solicitnd fonduri locale sau centrale i servicii speciale pentru copiii lor i controlnd calitatea acestora n coli sau chiar direct,la solicitarea cadrelor didactice;

2.Cadrele didactice,au trecut la cunoaterea i abordare educativ adecvat a copiilor cu d..,contribuind substanial la conceperea de programe educative individualizate,adecvate dup necesiti,ca i a unor strategii de derulare a lor; 3.Logopezii,audiologii au devenit, datorit dificultilor aprute n domeniul limbajului scris i oral , specialiti ai discursului(speech therapists)care se ocup nu doar de corectare,ci i de stimularea i dezvoltarea ntregii comunicari,sub reflexul noilor psiholingviti ai ultimilor decenii. 4.Psihologii,psihiatrii i neurologii au dublat,din planul secund,o asisten de tip nou,

bazat pe diagnoze i prognoze nemaintlnite pn atunci,legitimate de o etiologie psihosomatic i fiziologic aparte.Termenii ca sindrom de nedezvoltaresau imaturizare discret,leziuni cerebrale minime,disfuncii cerebrale minimesunt constructe explicative pentru abordarea copilului cu dificulti de nvare,n terapia psihologic i medical trebuie s acorde primatul activitii i influenei educative directe.

Frecvena dificultilor de nvare

Frecvena dificultilor de nvare are un specific unic putnd fi uor confundate cu:

deficiena mintal uoar,eecul colar, tulburrile de conduit ,carenele privind aptitudinea pentru colaritate.Pentru aceasta este nevoie de criterii de excludere a d.. n raport cu asemenea fenomene ,pentru a se putea stabili cu mai mult precizie identitatea d..

Dificultile de nvare se pot ntlni la orice vrst (inclusiv n adolescen sau la maturitate),impactul lor deosebit la copilria mic i mijlocie,i-a determinat pe specialiti s insiste asupra acestor perioade de vrst ,n special n ciclul primar(claseleI-IV).Astfel,rezultatele unui sceening ntr-un studiu realizat de Morrison n anii 1988-1989 la copiii de 5-7 ani,relev c din 1106 copii aflai n pragul clasei I,au fost depistai 292 cazuri cu risc de a dezvolta dificulti de nvare ulterioare.Urmrii n continuare n clasa I,204 din aceti copii au confirmat rezultatele, prezentnd reale d..O medie relativ a diverselor procentaje avansate n diferite studii despre frecvena d.. n rndul copiilor de 6-8 ani se situeaz undeva spre 15-20% de copii cu dificulti de nvare din totalul populaiei precolare. Exist o discrepan a frecvenei acestor d. . mai mare la biei dect la fete ,la ceeai vrst

cronologic.Exist discrepane ale d. . care difer de la ar la ar,n funcie de mai muli parametri culturali i lingvistici.De exemplu ,d.. referitoare la scris-citit sunt mai frecvente n ri cu limbi etimologice(limba englez, francez),dect n cele cu limbi fonetice,n care corespondenafonem-grafem nu pune probleme(italian,spaniol,romn).

La adolesceni i aduli nu exist studii sistematice pentru c aceste cazuri sunt greu de urmrit diacronic, pe eantioane reprezentative,dar i pentru c inteligena social compenseaz n

parte d.., dei acestea persist,nt-un fel sau altul n deficite profesionale i de integrare general.

TEORIILE DIFICULTILOR DE NVARE

Obiectivele cursului:-cunoaterea diferitelor perspective de abordare ale dificultilor de nvare, prin trecerea n revist a teoriilor elaborate de diversele curente i coli care s-au ocupat de acest domeniu.

1.TEORIA PROCESELOR

S.Kirk i colaboratorii si au elaborat un model teoretic aplicabil n special d.. legate de limbaj, dar i d.. n general, menionnd trei tipuri de procese eseniale n care se puteau localiza cu precdere d.. n cazul unui copil:

-procese receptive;

-procese de organizare;

-procese de expresie;

Fiecare din aceste categorii de procese se structureaz pe dou niveluri:

-nivelul automatizrii;

-nivelul de reprezentare;

n fiecare proces, la fiecare nivel al su exist cte dou canale de comunicare ;canalul senzorial cu dou subcanale:vizual i auditiv i canalul motor.Acest model a fost numit teoria proceselor deoarece vizeaz n special explicarea i nterpretarea proceselor psiho-lingvistice ale individului, primele incriminate n d.. n cazul unui individ normal,n procesele receptive, la nivelul de reprezentare, se regsesc aptitudinile psiholingvistice de nelegere auditiv (A) i vizual (V),iar la nivelul automatizrii funcioneaz aptitudini psiholingvistice de recunoatere a stimulilor auditivi i vizuali, ca i de discriminare fin a lor.

n procesele de organizare, la nivelul de reprezentare, exist aptitudini psiholingvistice de

asociaii auditiv-vizual, dar i de memorie secvenial audio- vizual.

n procesele expresive, la nivelul de reprezentare,exist aptitudinile psiholingvistice de expresie articulatorie i fluiditate lexical,iar la nivelul automatizat aptitudinile prealabile, devenite ntre timp abiliti spontane de execuie rutinier- motorie a actelor vorbirii.Orice disfuncie minor n anumite procese pot genera disfuncii de nvare i n final ,d..Exist copii

deficitari n domeniul recepiei,ceea ce presupune i o slab organizare ,dar i o expresie precar a acestora n solicitrile curente de nvare colar.

Nivelurile reprezentrii i contientizrii pun suficiente probleme ,dat fiind c activitatea de nvare presupune situaii noi n care actele automatizate nu mai corespund.Dac rerezentarea se face prin extraporale forat a situaiilor de anterioare,ajungndu-se la o interferen nociv, problemele de nvare devin de-a dreptul semnificative.Raportul automat/contient rmne mereu o zon critic a conduitei de nvare, automatizarea elibernd contiina uneori tocmai cnd nu este cazul,sau suprasolicitnd-o n acte rutiniere. Din teoria proceselor elaborat de Kirk, au derivat n anii '90 dou teorii(S.J.Garcia,1990;D.

D.Hamil,1993) mai restrictive, exagernd explicitarea disfunciilor vizate i anume:

-Teorii perceptive vizual/auditive, menite s explice d. . din zona lexical;

-Teorii psihomotrice care includ i dezvolt problematica coordonrii senzorio -motorii, a orientrii spaiale,a percepiei schemei corporale i care doresc explicarea d. . din sfera nsuirii i utilizrii scrisului, desenului.

-Teoria lui Kirk i cele care deriv din ea exclud ns practic total d. . din sfera nonverbal, mai ales din domeniul nsuirii matematicii.

TEORIA GESTALT-ULUI

Noile teorii studiaz nelegerea de ansamblu de ctre copil a discursului oral sau a unui text scris, ceea ce presupune:

-Cunoaterea semnificaiei ntregului mesaj,text,paragraf;

-Asocierea cu experiene informaionale similare,compatibile;

-Surprinderea ideeii centrale;

-Interpretri pe marginea unui text;

-Elaborarea de deducii i concluzii;

-Emiterea de predicii i ipoteze.

Modelul gestalt-urilor ,n teoria d.. implic n plus, fa de modelul proceselor, imaginile verbale, memoria, gndirea i chiar imaginaia individului n cauz.n acest sens,specialitii relev avantajele funcionale pentru orice demers de nvare,ale operrii cu imagini globale:-potenarea, eliberarea memoriei de scurt durat, imaginile mrunte, pariale fiind de obicei suprancrcate de informaie,cu detalii inutile ce trebuie reinute.

-realizarea de analogii i comparaii eseniale ntre mari ansambluri care astfel s-ar realiza epuizant ntre componente nesemnificative.

TEORIA NEUROPSIHOLOGIC ASUPRA D..

Teoria diferenelor,d.. sunt plasate n extrema unui continuum de variaie normal a funcionrii creierului uman la care nu se pot detecta anomalii neurosomatice propriu- zise, cidoar unele dezechilibrri funcionale inexplicalile.

Teoria neuropsihologic,de nuan mai degrab clinic, prezint dou subdiviziuni n raport

de modul cum sunt privite diversitatea i diferenierea cazuistic:

-Diviziunea nomotetic,n care specialitii vorbesc de d. . simptomatice,chiar dac parial atipice de la un copil la altul, pentru aceste d.. elaborndu-se n consecin strategii de principiu parial

algoritmizate;-Diviziunea idiografic, n care se respinge orice tentativ de categorizare,d.. fiind prin excelen unice, irepetabile de la un copil la altul.

TEORIA ECOLOGIC SAUPRA D..

Adepii acestei teorii (J.Bartolli,1990) pornesc de la urmtoarele premise:

-pn la1/3 din populaia colar total sufer,ntr-o form sau alta, de d.. i de eec colar,azi

n lume;

-d.. fac parte integrant din nvarea infantil care inerent este nsoit de unele probleme;

-la nvarea copilului i la dificultile ce apar contribuie i maniera de comunicare cu el,organizarea situaiilor de nvare pentru el,asigurarea sentimentului de stabilitate,factori culturali i interculturali.

D.. sunt independente de factorii de mediu i de cei aleatori,accepiune considerat de ecologiti ca prea restns i artificial conceput.Ei pledeaz pentru nesepararea cognitivului de afectiv, a abilitilor de coninuturile asupra cruia se exercit i de contextul lor semnificativ, a comportamentelor de conjuncturile sociale aferente.O perspectiv ecologic asupra nvmntului ar trebui s in cont de o serie de aspecte:

-interaciunea social ntre elev i educator s aib loc att prin lecii n cadrul clasei,ct i prin

lecii de via

-refleciile i rspunsurile personale ale elevilor;

-integrarea diferitelor competene ce particip la nvare, ntr-un mod armonic,ncurajndu-se procesele explozive;

-respectarea globalitii ecologice, echilibrului i autoreglrii ntre diversele sisteme i subsisteme ce interacioneaz n nvarea colar.PAGE 5