Romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon (1819-1865)a fost publicat mai intai subformade foileton in "Revista romana", iar in volum a fost publicat in 1863. Romanul lui Filimon este precedat de mai multe incercari narative, cele mai multe nerealizate sub raport literar: "Tainele inimii" de Mihail Kogalniceanu (1855), "Manoil" (1855) si " Elena" (1862) de Dimitrie Bolintineanu.

"Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soarece mananca", subintitulat de autor "romant original",este consideratprimul roman romanesc,desi exista mai multe stangacii in epica operei si chiar in constructia personajelor.Romanul este realist,deoarece contureaza o monografie a Tarii Romanesti din prima jumatate a secolului al XlX-lea (1814 - 1830) si are o compozitiede factura romantica,pentru ca modalitatea artistica de construire a personajelor esteantiteza,acestea profilandu-seIn alb si negru.Nicolae Filimon, functionar la Arhivele Statului inca de la infiintare (1862), a depus o munca asidua pentru realizarea romanului, cercetand si conspectand documentele epocii cuprinse intre 1814 - 1830, perioada pe care scriitorul o ilustreaza in opera. Intrebandu-se de unde vine totusi rezistenta romanului in literatura romana, George Calinescu isi explica acest lucru prin "marea siguranta a desenurilor si a tonurilor fundamentale. Tabloul este lucrat repede, in fierbinteala intuitiei prin contururi si gesturi schematice, renuntandu-se la detalii".

Figura luiDinu Paturica, personaj principal si realist,lucrat exclusiv intonalitati negative,antierou, intruchipeazaciocoimeade la inceputul secolului al XlX-lea, fata de care voceaauctoriala isi exprima ura si dispretul in termeni foarte duri, dar si ingrijorarea privind pericolul pe care il constiruie pentru tara ivirea acestei noi paturi sociale autohtone.

Semnificatia numeluicaracterizeazaindirectprotagonistul, "Paturica" exprimand, pe de o parte, faptul ca el este reprezentant al unei paturi sociale ce ameninta sa se consolideze in prima jumatate a secolului al XlX-lea in Tara Romaneasca, iar pe de alta parte, poate sugera sensul cuvantului patura, cu trimitere evidenta catreperfidiapersonajului, acoperita de aparenta cinstei si corectitudinii.

In "Dedicatie", dar mai ales in "Prolog", Filimon realizeaza,in mod direct,un portret impresionant ciocoiului, in care se inscrie perfect antieroul Dinu Paturica si din care reies principalele caracteristici ale acestuitip de parvenit: "straluciti luceferi ai viciilor", "putrajunea si mucegaiul","omvenal, ipocrit, las,orgolios, lacom, brutal pana la barbarie", "inamici ai onoarei si ai tutulor virtutilor cetatenesti", "vulpi cu doua picioare".

Inca din primele pagini ale romanului naratorul il aduce in scena pe Dinu Paturica, al carui prim portret fizic sugereaza parvenitismul acestuia: "un June de 22 de ani, scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri, plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana". Viclenia ochilor si forma nasului care evidentiaza lacomia nelimitata si infumurarea necioplita exprimain mod directinsusirile principale ale ciocoiului domic de parvenire, de ascensiune si imbogatire rapida. Fizionomia personajului este semnificativa pentru trasaturile morale ale eroului, iar vestimentatia asupra caruia naratorul insista in continuare ilustreaza conditia sociala umila a lui Paturica de la inceputul romanului: "imbracat cu un anteriu de samalagea (stofa de Damasc-n.n.)rupt in spate; cu caravani (panlaloni-n.n.)de panza cu marginile cusute in gherghef; cu picioarele goale bagate in niste iminei (pantofi taranesti din piele groasa, cipici-n.n.)de saftian (piele de capra -n.n.),care fusesera odata rosii, dar isi pierdusera coloarea din cauza vechimei; la incingatoare cu niste calimari colosale de alama; in cap cu cauc (boneta inalta, rotunda-n.n.)de sal (stofa -n.n.),a carui coloare nu se putea destinge din cauza peticelor de diferite materii cu care era carpit, si purtand ca vesmant de capetenie o fermena (haina scurta -n.n.)de pambriu (stofa -n.n.)ca paiul gniului, captusita cu bogasiu rosu".

Dinu Paturica este ambitios, viclean, brutal si grosolan in actiunile sale, obsedat de ascensiune sociala si de imbogatire grabnica, in slujba carora pune o imaginatie diabolica. In constructia personajului exista o ipocrizie, dar si o inteligenta malefica pe masura, insusiri reiesite inmod indirect din faptele si atitudinea personajului.Primit in casele postelnicului Tuzluc, in functia modesta de ciubucciu, el adopta masca supuseniei si a umilintei, iar acest prim pas pe "pamantul fagaduintei" il face optimist: "am pus mana pe pane si pe cutit; curagiu si rabdare, prefacatorie si iuschiuzarlac (dibacie, siretenie -n.n.)si ca mane voi avea si eu case mari si bogatii ca ale acestui fanariot". Ciubucciul simuleaza atat de bine devotamentul, incat, in scurta vreme, Tuzluc ii acorda incredere deplina, dandu-i ca misiune supravegherea tutoarei sale, Chera Duduca. Din momentul in care Duduca devine amanta lui, apoi complice in demersurile de saracire a lui Tuzluc, Paturica este sigur ca "a invatat pe dinafara alfabetul norocului" si simte ca i s-au deschis toate portile spre atingerea telului.

Pentru initierea cat mai eficienta in drumul ascendent pe scara sociala, Paturica se ocupa serios de "educatiunea" sa, invata limba greaca si se straduieste asiduu in asimilarea unor modele instructive pentru atingerea scopului, acela de a-si insusi averea postelnicului. Da dovada deo"silinta extraordinara" in cititul cartilor, intre care "Principele" lui Machiavelli ocupa locul central, isi canalizeaza, fara ezitare, efortul spre acele texte care sa-i stimuleze imaginatia: "mie-mi trebuie carti care sa-mi subtieze mintea, sa ma invete mijlocul de a ma ridica la marire". Metodele ingenioase pe care le foloseste Paturica "spre a deveni perfect in arta ipocriziei" se inscriu inpracticile parvenirii,care se definescindirectatatprimfaptele protagonistului, cat si prin relayia luicucelelalte personaje.Pentru oascensiune sociala grabnica si o acumulare rapida de averi,Paturica nu are niciun scrupul, foloseste cele mai josnice procedee, intre carefurtul, minciuna, abuzul, inselatoria, falsificarea si mai ales priceperea de a-si face complicidin eventualii oponenti.

O insusire care-l defineste pe Dinu Paturica este aceea demaestru al disimularii,ce reiese,indirect,mai ales dinrelatia lui cu celelalte personajeale romanului. La inceput, eroul isi ascunde cuoextraordinara stapatiire de sine adevaratele intentii, facandu-se iubit si pretuit de credulul sau stapan.Episodul narativin care Paturica se dovedesteafabil si foarte indatoritorcu toti servitorii de la curtea lui Tuzluc evidentiaza,indirect,ipocriziaca principal mijloc de parvenire. In locul lui Gheorghe, singurul care simtiseduplicitatealui Paturica, naivul Tuzluc il avanseazavataf de curte,apoi ii da postul de sames (functionar administrativ, indeplinind