Victime şi agresori: violenţa în familie

Despre cum modelul parental ne influenteaza viata de cuplu - cum ce vedem in familie este interiorizat, spune Adrian Nuta, de baieti si fete, si devine un INDICATOR pentru propria relatie. Si ca sansele sunt mai mari atunci cand fata sau baiatul au asiatat la aceste conflicte violente intre parintii lor si au putut sa vada comportamentul parintilor - in general unul este victima si celalalt agresorul - APOI adopta acelasi comportament, fie de victima, fie de agresor in relatiile lor personale.

TREBUIE SA REALIZAM - NOI NU SUNTEM NICI VICTIME, NICI AGRESORI. Victima se va plange mereu ca nu mai poate sta in situatie, dar nu face nimic sa iasa din ea. Agresorul va promite ca nu o va mai rani, dar continua sa o faca. Si nici care nu-si iese din rol, pentru ca pare 'normal'. Intr-adevar acest lucru se intampla pe nivele - dar in momentul in care se sufera si se agreseaza, nivelul este deja unul in care trebuie sa se ia masuri si alegeri in consecinta. Un alt indiciu este ca cei doi nu se suporta, dar in acelasi timp sunt dependenti unul de celalalt.

CONSTIENTIZANDU-NE SI VINDECANDU-NE DE TRAUMELE NOASTRE DIN COPILARIE, PUTEM ALEGE SA FIM CE SUNTEM CU ADEVARAT SI NU ASA VOM REUSI SA NU MAI SUFERIM, NICI NOI SI NICI CEI DE LANGA NOI.

"Problemele au apărut încă de la început, dar o dată cu trecere timpului s-au agravat. Bătaia a devenit o parte din viaţa ei şi a acceptat-o încă mult timp până să acţioneze în vreun fel. O lovea de câte ori îndrăznea să aibă o părere în contradictoriu. «Îmi dădea o palmă să tac, şi dacă nu tăceam devenea bătaie. O făcea controlat, nu la băutură, şi ştia exact cum să dea să nu-mi lase urme». La un moment dat, nu a mai suportat situaţia şi a plecat de acasă, luând şi copilul cu ea.

Întrebată ce a făcut-o să rămână atât timp într-o căsnicie în care era bătută frecvent ne-a mărturist că la început nu au fost grave bătăile şi că a crezut că oamenii se pot schimba. El îi spunea că n-o să se mai întâmple, că îi pare rău, iar ea îl credea. În ultimul timp şi-a dat însă seama că lucrurile nu stau aşa şi a luat poate cea mai importantă decizie din viaţa ei.

O bătea şi în faţa fetiţei, lovind-o în cap cu palmele şi cu pumnii până când obosea, iar câteodată îşi bătea şi propriul copil, «nu ca pe mine, dar a lovit-o».

Fetiţa era traumatizată, «devenise nesociabilă, închisă în ea», iar odată i-a dat mamei o dovadă de înţelepciune pe care maturizarea timpurie şi trauma au scos-o la iveală.

«Mi-a spus că înainte să se căsătorească o să-şi enerveze logodnicul foarte tare ca să vadă cum reacţionează şi, dacă se poartă urât, nu îl mai ia. Fiica mea are mai multă minte acum decât am avut eu la douăzeci şi ceva de ani».

Acesta ne-a spus că «agresivitatea bărbatului face parte din modelul social masculin», manifestându-se prin violenţă.

Practic, societatea cere bărbaţi puternici, individul fiind învăţat că a fi bărbat înseamnă a fi agresiv.

De asemenea, «bărbaţii care se manifestă violent au o intoleranţă la frustrare foarte mare». Ei sunt incapabili să-şi manifeste frustrarea şi furia în mod adecvat, soţiile şi copiii fiind cele mai la îndemână ţinte. Frustrarea apare, în mod frecvent, când sunt probleme la locul de muncă sau când acesta nu există.

Alcoolul este un refugiu accesibil, cenzura morală, acolo unde ea există, fiind astfel depăşită. Întrebat de ce un număr mare de femei rămân în astfel de relaţii, Cătălin Nedelcea ne-a atras atenţia că acelaşi model social învaţă femeia să accepte situaţia, să o considere, uneori, firească.

Un alt psiholog, Adrian Nuta, psihoterapeut în cadrul societăţii de psihoterapie mai sus menţionată, ne-a vorbit şi despre faptul că femeile tind uneori să devină «dependente emoţional de soţ», fapt care, corelat cu lipsa încrederii în sine, le face să tolereze abuzurile din partea soţului.

De asemenea, modelul parental, ceea ce au văzut în familiile din care provin, este interiorizat de către băieţi şi fete, devenind un indicator pentru propria căsnicie. Asta înseamnă că şansele să apară manifestări violente într-un cuplu cresc dacă între părinţii soţilor au existat conflicte violente la care aceştia au asistat. Copii învaţă că 'aşa e normal' şi se comportă ca atare în propria căsnicie."