La umbra conferinţelor de pace

ANUL VI. NR. 261

28 IANUARIE 1932

2REALITATEA ILUSTRATA

/ ;

EGII detronaţi («au asasinaţi)I devin cu vremea foarte sim­

patici. L i se uită şi cruzimile din timpul vieţii (cazul Ţarului Nicolae II) şi lipsa de seriozitate din timpul guvernării (cazul lui Alfons al XIII- lea). Şi deci ca o concluzie lătural­nică putem formula această lege is­torică: Rămân pe tronul lor numai regii în stare să şi-l păstreze.

Dar să revenim. Lui Alfons al XlII-lea nu i-a lipsit inteligenţa. Ur­mătorul fapt mărunt ne arată că şi-a

dat perfect de bine seama ce se petrece în jurul lui. Un bogătaş vanitos din Madrid ţinea să fie şi el odată primit în audienţă la Palat. Cunoştea pe un ofiţer superior, care a transmis regelui do­rinţa măgulitoare a bogătaşului.

— Spune amicului dumitale, a răspuns Regele, să facă o cerere protocolară şi mareşalul Curţii o va aproba.

Bogătaşul făcu cererea, dar n ’avu niciun rezultat. Se adresă din nou ofiţerului, care vorbi din nou Regelui.

— Nu ţi-am spus să facă o cerere? a răspuns Regele.—- A făcut. Dar n’a primit niciun răspuns, Sire.—• Aşa?... Probabil că mareşalul Curţir s’a informat... Cam de

ce reputaţie se bucură bogătaşul în Madrid?...—- Sire, de... Se spune că ar fi fost cămătar.— Da?...— Unii susţin că ar mai fi şi acum. Dar despre sora lui — cum

să mă exprim, Sire? — despre sora lui se spun atât de multe a- necdote, încât jumătate din ele de-ar fi adevărate...

—■ Numai atât?—- Atât, Sire.

Nu e chiar atât de grav..., a zis Regele Alfons după o clipă de gândire. Preşedintele meu de Consiliu a făcut şi el cămătărie şi mi se pare că face şi acum, pe numele unui cumnat. Iar în ce priveşte moravurile cucoanelor, care sunt primite la Curtea mea... Cred că sora bogătaşului se va înţelege de minune cu ele!... Spune amicului dumitale să mai facă o cerere... II primesc! II primesc!...

VW-

ahgapul pemedin conlpo gp]jz>£i A op í-cúpcü

fel de mcjeli

zAq,

11« I hm ne dăm seu_____ omenirea prin lipcin public de selecţiun profesională!... ('.ei mai lori au debutat ca i'ioh nori ca cizmari si linie llamsun, ilustrul scriih 1 >a ¡vatman la Chicago, se pierd atâtea genii...

(răşini Inlr'un ziar p toareu ciudată Intămph arestat un tânăr de o n inteligenţâ fi nobleţe, ci sub numele oriental ih

Sultanow. Locuia inlr’un hotel de lux de pe (’.huni parte la toate alergările de cui, la premierele ( de prietenia celor mai bogaţi industriaşi, Iiii mai frumoase femei din Paris.

S’a dovedii că tânărul prinţ Kerim Sultan internaţional, iar metodele de lucru alât d

mu cât pierde sa unui servi• t ţ i orientare de seamă pic* mişti, linii te~ hlgii iar Unul or chumliiiav, Şi In acest fel

Hirisiun urmă-t are: Poli fia a ară I rum use \e, ire se prezlntA r prinţ Kerim ps-Elgsees. lua el ţ i te bucura iari ti a celor

era un ercroc p/r, c<î rumeni

nu pricepe cum de-au pulul fi infeluti oameni de afaceri cu ex­perienţă (ca să lăsam deoparte femeile, jefuite de avere, dat răsplătite de iubire). Ce vrajă purta In ochi, ce siguranţă In ge­sturi, tânărul excroc care putea prezenţii un cornel de cecuri falşificat, o cutie cu bijuterii foiţe, documente ticluite, fâra si fie bănuit? De cele mai multe ori, nici nu I se da voie sâ pre­zinte vre-un act sau vre-un document: era crezut pe cuvânt.

In ziua arestării, o actriţă care împrumutase fermecătorului Sultanow 90.000 de franci, a venit să i mai ofere 100.000 iIr franci, deşi t s’a spus că bijuteriile primite tn dar de la ..prinţ". nu erau autentice. Tovarăşii de la masa de joc. unde iHtlifin la surprins pe Sullanoiv, n’au fost indignaţi de cutezanţa acestuia, ci de neruşinarea poliţiştilor, cari le răpian un tovarăf atât de încântător!...

Desigur că ,,prinţul Kerim Sultanow" va fi judecat si aruncai la închisoare, ca un borfaş de rând...

Ce eroare!...Un personagiu cu astfel de însuşiri, trebue eliberat numaidecât

şi trimis — în orice parte a lumii cu ministru ptenipoteH•

te

fN T RKBAT l V A Ţ I D „starurile", frum de cinematograf, cu

b razurimcţitoareli care-şi oferă i lumii?... Dcsig músete ajută care au ncroc reginele frum nă anonime, d şi societăţile r

se dedea uneori la operaţii care seamăn

relefilm

cu ademenirile.

Una din cele mai de seamă stele ale ecranului l descoperită de regisorul ei actual in tr’o revistă ifau prezentase capul şi buclele blonde, surâzăto ,r<- cu reaşa pentru reclama unei paste de dinţi. Cu mu greutăţi a putut afla numele modelului-reclamă put crezuse că acel chip de Gretchen e pictat'd,n

şi cu dificultăţi şi mai mari s’o smulsă din i care se opunea ca nevinovata Gretchen să devini

Zilele trecute s’a petrecut la Yiena un fapt ţi mai mşoara Hilda, dansatoare la cabaretul Fem im " litrei, ca prietena ei, domnişoara Rosamunde <‘l-,ns laş local, dar de o frumuseţe răpitoare, disoărus« din odaia pe care o ocupau împreună. Politia fie in local, a aflat că domnişoara Rosamunde în-iinte cantase şi jucase cu atâta brio, că doi dom ni'in v- doua săptămâni în şir, în fiecare scară sV, v id ă ' nţia domnişoarei Rosamunde au disnărut si < , . ) pectabili.

Fugă din amor? Răpire sensatională0 Sim.riH,. .Nimic din toate nrpstpa r-i i____'•

oasele artrfc:er«le

lloárele,femeilor

tn;ite piinxdc

It lrile de fru-retfi.sorilor.

rcrî¿Sumai e i

uite ori —-âd silite să

talcir de mult.

Anitâ unde-si

Ite ocoluri ş*(la i nce*

nacinatie!)»anul familiei

artistă”

?rav. Dom-clamat po-

trei *il«

rstăDe I

■hA-etilim ai TMNTKVs Ianuatie I9T2 REALITATEA ILUSTRATA *

Ren6e Thivenin

M aratat in capitolele precedente că vrăjitorii, astrologii şi ___ I alchim iştii trecutului posedau noţiuni, care — deşi difor­ma te de vreme, prin trecerea dela o generaţie la alta, — aveau o bază reală ştiinţifică.

Care era originea acestei ştiinţe, ce era prigonită ca o contra­bandă? Pornind din originea-i preistorică, străbătuse veacurile prin tradiţie orală şi în scris. In mare parte, adevărata ştiinţă a fost transmisa oral. Ştiinţa e o putere, dar numai atunci când11 o pysedă oricine. Primele încercări ale scrisuiui s’au făcut poate tot cu gândul de a ascunde de alţii, un mesagiu destin"* să fie înţeles numai de cel care-1 primia.

Astăzi, descoperirile se brevetează. Doctorul care gă- s, ,.t ■ un tratament curativ pentru cancer, îl va dărui pro­babil gratuit lum ii dar va fi în schimb slăvit, de mulţime, s.:‘.isfacţie ce nu poate fi echivalată de niciuna din bogă­ţiile materiale ale pământului.

In vechime insă, cel care poseda un secret, trebuia să-l ascundă cum ar fi ascuns aurul, de teama hoţilor. Se crede că invenţia compasului a fost pierdută şi regăsită in nenumărate rânduri, întrucât acest ajutor atât de pre­ţios nagivaţici, era tăinuit ca,element al „magiei”, al mi­sterului. Nu mai departe, marinarii de acum câteva de­cenii, descoperind noui insule, aveau grija să le noteze pe hartă, la câteva sute de mile distanţă de adevărata lor situaţie, pentruca să nu le mai poată găsi nimeni. Când cei vcchi au început să-şi aştearnă secretele în scris, nu­mai in iţiaţii cari posedau cheia limbajului lor, ar fi putut înţelege ceva.

Paralel cu ştiinţele oculte, — ale căror secrete dobân­dite prin tradiţie orală, erau împărtăşite de către magii şi cabaliştii răsăritului, unui cerc foarte restrâns de oameni, exista o ştiinţă ce se poate numi oficială. Asupra acesteia din urmă se scrisese o întreagă literatură, ce se păstra in vaste biblioteci, pentru posteritate.

Aceste cărţi n’au fost cunoscute de către Europa civi­lizată. decât in cursul unei scurte perioade, după Cru­ciade şi după cucerirea Constantinopolului de către Turei, înaintea acestor evenimente, prin secolul âl 9-lea, au apar­ţinut califilor, cari la Bagdad şi într’o oarecare măsură în Spania, colecţionaseră tot ceeace putuseră salva din preţioasele manuscrise ale antichităţii.

Manuscrisele, din nefericire, au fost treptat distruse de către barbari, in cursul necontenitelor răsboaie care au frământat lumea sute de ani la rând, după căderea im­periului roman. Tezaurele de ştiinţă ale Romei şi ale Con- stantinopolului au fost arse şi devastate întocmai ca ale Alexandriei, a cărei bibliotecă era cel mare depozit al culturei vechi.

Pe scurt, ceeace ni s’a păstrat prin intermediul civiliza­ţiilor arabe, romane, grece şi egiptene, prezintă o proporţie ne­însemnată faţă de ceeace s’a pierdut. Cele rămase sunt suficiente h>tuş, pentru a ne face o idee aproape exactă, asupra culturii de de acum două-trei m ii de ani. Şi înarmaţi cu aceste documente, putem trage câteva concluzii remarcabile.

In primul rând vedem că vechii savanţi greci, cum au fost l'hales şi Pithagora, - cari au trăit acum vreo 2.500 de ani, — par să-şi fi extras învăţătura din Egipt. Cu mult mai târziu, Pla-tr\M__ c i _ n __ f « -- 1__ » > 1 i » 1___I ; * 1 _ I n T - lfA A tl |q |'

la

zia unei totale .ignorante in materie de ştiinţă, a vechilor egip­teni, dacă n’ar fi construcţiile de piatră.

Vom lăsa deci deoparte manuscriptele şi papirusurile, îndrep- tându-ne atenţia asupra unor documente de o origine destul de veche cum e spre ex. celebra piramidă a lui Keops. Spre a o studia mai bine, ne vom lua călăuze ca W illiam Herschel, desco­peritorul planetei Uranus şi a sateliţilor săi, şi Piazzi Smyth, autorul lucrării intitulate: „Ce am moştenit în marile piramide” , etc. Iar după ce vom fi examinat surprinzătoarele lucruri pe care ni le revelează, vom vedea ce putem descoperi prin noi în­

şine.Savantul modern, cu cât studiază

mult acest ciudat monument, cu atât e mai surprins şi mai confuz. Cu 250 de ani înainte, astronomia, geografia şi toate celelalte ştiinţe ale lumii la un loc, n’ar fi fost în stare să proec- teze şi mai puţin să clădească, această piramidă.

Se ştie că pentru a stabili care ne e situaţia in spaţiu şi pentru a deter­mina cu precizie polul ceresc, nu e

Jos: Pământul, cum tl vedeau geo­grafii din uremea lui Herodot, acum

2400 de ani.

Stânga: Osiris, simbolul soarelui la egipteni.

babil, nu ne-a transmis principiile pe care se bazau aceste teorii.

Abia pe la sfârşitul civilizaţiei egiptene, adică în cursul di­nastiei Ptolomeilor, găsim documente precise asupra ştiinţei din această perioadă şi în consecinţă, asupra perioadelor prece­dente. Cercetându-le, observăm că ştiinţele exacte atinseseră un nivel foarte ridicat, de unde incep apoi să decadă, după cum ani văzut, până în evul mediu.

Dar în această ştiinţă oficială a vechiului Egipt, erau multe erori grosolane şi multe lipsuri.

E lesne de observat că scriitorii antichităţii, aveau în materie de geografie, noţiuni foarte reduse. Se credea în acea vreme, ca întinderea Europei echivala cu întinderea Asiei şi a Africei la un loc şi că pământul se sfârşia spre Sud la isvoarele Nilului. Nu se ştia deci nim ic despre forma şi dimensiunile pământului.

Nu se bănuia că ar fi fost cu putinţă să i se determine greu­tatea. Poziţia sa în spaţiu şi orbita pe care evoluează în jurul soarelui, erau cu totul necunoscute. Nu exista noţiunea latitu- dinei. In astronomie de asemeni nimic nu arată că s’ar fi iden­tificat steaua polară sau perindarea echinoxurilor. Ştim cu toţii că omenirea a trebuit să aştepte până în secolul al 20-lea, pentru

“a instrumente destul de perfecţionate şi o ştiinţă suficient "ofundă, pentru a putea măsura cu exactitate distanţa dintre• şi pământ. Dintre documentele celor vechi, stranii, uneori,

t*r> te de înţeles şi prea adesea comice, am putea trage ronclu-

destul să posedăm un compas şi să cunoaştem poziţia stelelor, ci că trebue să adăogăm la aceste date, complicate calcule bazate pe măsurători, făcute cu ajutorul instrumentelor de precizie.

Nu posedăm aceste instrumente decât de câţiva ani, fapt din care rezultă că măsurătorile făcute şi monumentele ridicate în timpul din urmă, cuprind erori. Acesta e cazul celor mai multe observatoare astronomice. Cel din Uranienberg, spre exemplu, clădit în secolul al 16-lea, de renumitul Tycho Brahe ne arată în orientarea observatorului din Paris, ridicat abia acum 250 de ani, o eroare de 18 minute pe un arc.

Beese de aci că acum două secole şi jumătate, savanţii erau incapabili să construiască un monument situat cu faţada precis spre răsărit, întrucât nu dispuneau de instrumentele necesare. Cum se explică atunci că, cu aproape 5000 de ani înainte, archi- tecţii cari au construit piramida lui Keops, au plasat-o cu faţa spre răsărit, cu o precizie atât de matematică?

Chiar dacă acest fapt n ’ar fi decât o coincidenţă, ne surprinde totuş mult. Dar după cum veţi vedea nu suntem la sfârşitul sur­prizelor. După sosirea armatelor lui Napoleon, în Egipt, geografii francezi începând să facă harta ţinutului, au ales întâmplător marea piramidă ca punct de pornire. Dar nu inică le-a fost m i­rarea, când au observat că, continuând diagonalele pătratului de bază, aceste lin ii includeau cu exactitudine delta Nilului şi că meridianul, adică linia ce Înconjoară pământul, trecând precis prin cei doi poli — străbătea apexul piramidei, tăind delta în două secţiuni egale.

De data aceasta nu mai putem da faptului denumirea de ac­cident. Dacă piramida ar fi deviat cătuş de puţin spre dreapta sau spre stânga, am fi putut spune că poziţia sa nu se datoria geometriei ştiinţifice. Nu existau motive speciale de convenienţă perspectivă, faptul apropierii de râu, etc. care «ă-i fie deter­minat să construiască piramida în acel punct. L-au ales bazân- du-se pe o profundă cunoaştere a condiţiuniloiMşi din anumite motive bine determinate.

Toate acestea dovedesc că prim ii oameni civilizaţi, asupra cărora istoria mai păstrează oareeari vestigii, — erau admirabili

REALITATEA ILUSTRATA 'iH Ianuarie l'J32

geometri şi excelenţi astronomi. Noţiunile lor asupra acestor ştiinţe erau mai bogate şi mai profunde decât ale succesorilor lor imediat, următori. Până aci, nim ic misterios.

Venim abia acum la punctul unde începe misterul. Să exami­năm meridianul care trece prin vârful piramidei lui Keops şi să urmărim lin ia circulară pe care o traversează în jurul globului. Vom vedea imediat că pe când geografii moderni au făcut o chestie de mândrie naţională, din faptul adoptării unui astfel de meridian ca punct de pornire al sistemului âor, ar fi putut ajunge la o realizare mult mai avantagioasă, alegând pe cel al piramidei lu i Keops.

Ee cel mai logic şi mai natural dintre toate meridianele, în ­trucât împarte în două părţi egale continentele locuite, străbate pe o parte a globului cel mai mare număr de continente şi cele mai puţine mări, iar de cealaltă parte, cea mai mare întindere de apă.

Având în vedere cele de mai sus, e cu mult superior meridianu­lui actual, cel dela Greenwich. Şi mirarea cititorului va creşte examinând paralela de latitudine şi observând că în drumul ei în jurul globului, străbate deasemeni cele mai mari întinderi de pământ.

E asta totul? Nu. Suntem deabia pe pragul misterului pe care încercăm să-l pătrundem. Vom trece asupra con­sideraţiilor de ordin matematic, care sunt foarte surprinzătoare, de un inte­res special pentru experţi, dar prea ab­stracte spre a fi tratate aci. Ne vom mulţumi să arătăm că faimoasa pro­blemă a relaţiunei dintre circumferinţă unui cerc şi diametrul său, exprimată în algebră prin grecescul Pi, are o ci­fră in fin ită în soluţie.

Această cifră se determină în ultima vreme cu un oarecare număr de zeci­male şi care e exprimată în practică de cifra 3.1416, era reprezentată de cei vechi între

3 + ^ şi 3 + J ţ

echivalent cu 3.1428, în care singurele

gime cu preciziune abia in timpul din urina, , ' ; :> .realizat de ştiinţă şi perfecţionării instruuu ..........din naţiunile moderne n’a utilizat-o pună acum, ca model u de măsurătoare liniară.

Dar acesta e tocmai standardul de care constructorii marei piramide acum 5000 d< |nlecotidiane, Egiptenii întrebuinţau un anumit sistem .1. tori, dar preoţii aveau cu totul altul exclusiv rezervat pentru ei, de care uzau la clădirea piram Măsura sacri sau |»iidală, era aproape exact a lO.OOO.UUO-a parte din ra/.i p.dai.'i de terminată astăzi de instrumentele nou tit cele mal exai te >i mai perfecte.

Găsim astfel că in cursul a 50 de secole de civilizaţie, omul a progresat foarte încet şi n ’a făcut decât să repete calculele pre­decesorilor săi, a căutat să-şi perfccţiom lele trrhntce şi cunoştinţele exeprimentaie; i lucrat, observat, a slu I t ţi a raţionat; a sporit cu tenacitate comorile de cultui generaţii şi a sfârşit prin a face descoperirea unui fapt cunoscut la începutul acestor 50 de secole, numai de căt; iniţiaţi.

Sus: Poziţia marei piramide fuţă <lr Steaua polară, COT* pe vremea aceea aparţinea constelaţiei Dragonului şi cure, o fo*t calculată ac U lii

5000 de ani cu o precizie desăvârşită.

Stânga: Dacă prelungim diagonalele bazei piramidei Im / că ele cuprind perfect delta Silului...

primele două zecimale sunt corecte. Această eroare era inevita­bilă la acea vreme, întrucât metodele de calcul precis erau cu­noscute numai constructorilor marei piramide. Dacă divizăm pe­rimetrul de bază (adică suma laturilor) prin dublul înălţimei sale, ceeace echivalează cu calculul relaţiei dintre circumferinţă şi rază, obţinem exact cifra de 3.1416.

Se ştie că mare parte din activitatea ştiinţei moderne a fost în­dreptată spre determinarea dimensiunilor exacte ale pământului. Spre a atinge acest rezultat, a fost nevoe să se măsoare mai întâi o parte adică un arc al meridianului. Acest arc e calculat prin diferite metode complicate, ce au atins un oarecare grad de nre- ciziune în zilele noastre.

Procedeele acestea ne-au mai arătat că pământul e uşor turtit la poli. Şi datorită calculelor în chestiune, un număr de naţiuni moderne au adoptat — în vremea revoluţiei franceze — metrulînnnnnnn de ,întrucât credeau că reprezenta exact â10.000.000-a parte dintr’o pătrime a meridianului măsură care acum se ştie, prezintă o lipsă de 1/5000 din lungimea dată

Această eroare era inevitabilă, întrucât se stie că conturul nă manţului nu e absolut regulat şi că. fiecare meridian îşi are acumlungimea sa- Pentru a determina o bază invariabilă, ar fi nevoe sa stabilim o unitate de măsură nu pe meridian c? pe invariabila lungime a razei polare. Am aflat această lVn

Ce înseamnă acest lucru? Ajunseseră oare preoţii , , tra dinastii a Egyptului să măsoare şi sivorbi astfel — pământul, ca pe un glob Inmână? Şi dacă faptul ne mira, ne aşteaptă surprize decât aceasta. Să consideram acum alte dimensiuni ale icestei misterioase piramide. Dacă multiplicăm înălţimea pil im idi un miliard, aflăm distanţa dintre pămâi ocare astronomii n ’au aflat-o cu preciziune decâtani.

Ne mai apar astfel multe alte cifre ne surprind: 'n i i legătură cu lungimea exactă a anului, pe care civilizaţiiii grei e şi romane ce s’au ivit în urma celei egiptene, n’au st cal­culeze; cifre privitoare la greutatea globului si la densitati i • j o i j distanţa parcursă de pământ pe orbita sa in tim p[ 0 ii- °re: Ş> care, după Piazzi Smytb s'a determinat cu multa precizie, decât s’ar putea fa< irdtil eimi , sau cumetrul francez; în tr’un cuvânt, o serie Intr«

Fa* j -° ştllntă Pierdută, pe care vom căuta s’o explic.',n, n u m .b de observat că această metodă a misterulu

secole la rand. Vechile catedrale gotice ale Europei cunt pline de simboluri, pe care nu le mai putem citi irţideschise pentru in iţiaţii timpului in care au fost tat m articolul precedent, că formulele ma sunt gravate in simboluri vizibile printre sculpturii« > t «Uame din Paris. Dar acestea nu sunt singurele - vi,], • «. I • • din acestţ sacre clădiri este în sine o bibliotecă In care tradiţia misterului a fost pastrată, pentru uzul câtorva aleşi

Piramida lui Keops şi Sfinxul sunt fără îndoială ceie mai vechi monumente de mare importanţă, ce s’au păstrat până in zilele noastre. Din studiul piramidei reese că la inrcnutul a ceeace numim noi civilizaţie, câteva din manie secrete iV un i­versului, - pe care noi abia acum începem să le descoperim, erau bine cunoscute. Prin ce mijloace au fost aflate0 De unde le-au adoptat egiptenii0 Cine le-a împărtăşit aceste Invătături“» E un .punct pe care vom încerca să-l lămurim . E. A.

NSl'LA (Ierului şi a soarelui”, aşa fost ____ considerată insula Capri dc către Ta­cit, Virgil, Homer şi Seneca.

Cine a vizitat vreodată Neapoli şi-a privit (Iepe promontoriul Pâsolipo, încântătoarea panoramă a golfului, care se întinde până in Marea Mediterană, nu-i va uita niciodată mă­reţia.

I.a stânga, coasta împestriţată de grădini, oraşe şi sate, ce se succed fără întrerupere până la poalele Yezuviului — vecinicul fumător, cum ¡1 numesc napolitanii — iar în parte opusă, peninsula Sorentino, ce se pier­de :n depărtări de azur. Departe, aproape de orizont, profilul straniu al unei stânci imense se conturează în albastrul cerului. E Capri— insula sirenelor.

l-uigi Barhi o compară cu un cetaceu e-

Sus: O parte din parcul vilei Krupp şi Farafflioni; Sn stânga

paginei, sus: vedere din insula Capri, ţinutul tăcerii şi al uitării.

norm, culcat. Alţii cu un sfinx disproporţionat, Byron cu -vn val uriaş.

Dela Neapole, după două cea­suri de navigaţie, atingi litora­lul acestui paradis terestru atât de inegaţ, in ceeace priveşte configuraţia topografleă. Insula pare împărţită în două: Pro Ca­pri cu vestiţul munte şi palat Ti- beriu, care formează un fel de cap uriaş, it\r restul, un chip de animal preistoric, Ana Capri, vestita Grota Azura şi Monte So- laro, depe cape se poate îmbră­ţişa cu privirea tot golful napo- litan, Salernia, Amalfi, Sorento, Castellamare, Vezuviul, Napoli, şi Pompei.

Se zice că insula a apărut din profunzimile »nării, după un dezastru care cuprinsese în ­treaga peninsulă sorentină. Poa­te pentru acest motiv are con- ture atât de surprinzătoare, săl­batece, fascinante, ca nici o altă insulă a lum ii. Şi poate din cauza frumuseţii ei clasice, sire­nele lui Ulysse roesc şi astăzi în jurul insulei, cântând melo­diile lor de vrajă,

Insula era cunoscută încă din timpul fenicienilor, cari au să­pat în stâncile ei o scară ce con

. duce dela Capri la Ana Capri.Pentru romani, era o staţiune de vilegiatură, des­fătare şi lux.

In anul 29, înainte de Christos, împăratul Au­gust o vizitează şi încântat de frumuseţile naturale o cuinpSră dela napolitani, dându-le în schimb in ­sula Istia, de trei ori mai mare şi mult mai fertilă.

Se găsesc şi astăzi ruine de construcţii din epoca lui August.

Epoca de înflorire insă, este în timpul împăraţii lui Tiberiu, care-şi stabileşte reşedinţa pe această insulă.

Capri devine capitala neoficială a imperiului.(Continuare in pag. #)

Dreapta: Una din curiozităţile insulei Capri: „Arco Naturale” un tunel săpat in stâncă. Jos: „Salto Tiberio” de pe insula uitării.

1

REALITATEA ILUSTRATA

A N D R E M AUROIS i n í e m n a r i d e p e O -ALTA PLANJ-ETA

■ NTHE savanţii pământului şi colegii lor de pe alte planete, nu I M s’au stabilit relaţiuni ştiinţifice decât după armistiţiul interpla notar din 1970. La început era greu să compari teoriile cu rezultatele întrucât — fapt cunoscut acum de toată lumea — distinşii savanţi ai lui Venus, Jupiter şi Marte sunt insensibili atât la lum ină cât şi la su­net şi locuesc într’o lume de radiaţii, pe care noi pământenii am ig­norat-o. Teoria echivalenţelor sensoriale a făcut însă progrese ver­tiginoase şi astăzi, în 1992, ne putem considera capabili de a trans­forma în oricare din limbile pământului, toate limbile sistemului solar — cu excepţia, poate, a celei Saturniene.

Una din cele mai interesante descoperiri, pe care o datorim acestei noui filologii, sunt operele scrise asupra noastră — locui­tori ai pământului — de către colegii noştri întru ştiinţă, de pe alte planete.

Omenirea era departe de a-şi închipui în acele zile, că milioane de ani la rând a fost observată, cu ajutorul unor instrumente cu mult mai puternice decât cele de care dispunea ea. Ştiinţa pământenilor era cu mult înapoia celei ce se desvoltase pe plă netele învecinate şi cum simţurile noastre nu puteau percepe radiaţiile întrebuinţate de cei cari ne observau, n’aveam cum să ştim că în cele mai secrete clipe ale intimităţii noastre ne aflam în câmpul de observaţie al unui ultra- micro-telescop ceresc.

Astăzi, oricare savant poate consulta aceste mo­nografii, ce se află în biblioteca „Ligii Plane­telor” ; lucrarea aceasta ar fi de mare folos tinerilor, cari vor să se consacre ştiinţelor.

Dr. : Preşedintele Senatului francez a fost ridicat din mijlocul unui meeting şi depus pe malul lacului Ontario, de unde

n plecat intr’un turneu prin Canada.

nu numai pcntracă e In sine extrem dr interesan­

tă. dur ţi prntruc.ii tr faci să tc Minţi nespus rit umil. O operă ce pnrr drmni dt

u fi studinti cu mure ^rijl, este ren li savantului I raniUI

AK-17, cure In 1959 a publicat un volum. Intitulat ..Viafn uniată t Itântânlenilnr” .

înaintea răshoiuloi interplanetar, cartea sa a (nul mult apreciată, nu

numni In Uranun, dar chiar In Ve- nus si in Marte, unde a fost traduşi. ■

Lucrarea poate fi acum conMiltatâ df locuitorii pământului, dat fiind că Ura­

nienii sunt singurii noştri semeni, dotaţi co simţul vederii, fapt care ne apropie vocfr bularcle.

Dar, să vă relatăm |ie scurt ce Va intănipM pe planeta noastră in 1954, acest an «Ic pomina in analele pământenilor.

In luna Martie a acestui an, rapoarlele me­teorologilor, din emisfera nordică au srmnâlş ciudate simptome In atmosferă. Dr>i vrrmf* era frumoasă şi calmă, se iviră o seric de fur­tuni, de o extraordinară violenţă, cr isbucnitt din senin, pe întinderi limitate. Căpitanii mirii şi piloţii aerului comunicau necontenit Oficiu­lui Central de Meteorologie că busolele lor -q fără un motiv perceptibil. începuseră si a- rate deviaţii alarmante.

In multe părţi, se văzu trecând prin faţi soarelui, ceva ce semina cu umbra unui nour uriaş, deşi aerul era cu totul senin J'

norul rămăsese cu desăvârşire in v iz ib i l .

Ziarele publicară interview-uri cu me­teorologii, cari declarau că antici paseri

fenomenul, că se datoria ţ>ctelor solare şi că avea să ia sfârşit odată cu furtu­nile echinoxului. Dar echinoxul aduse evenimente cu totul de alt ordin şi ni** ciudate încă.

In cea de-a treia Dum inică a lunei Aprilie a anului 1954. publicul formal

din bărbaţi şi femei se adunase la 0 prelegere ţinută sub cerul liber, lâng* „Marble Arch" in Londra, văzu um­

bra unui obstacol invizibil ce se inter- pusese subit intre soare şi pământ. iJile- va secunde mai târziu, toată porţiune» de pământ de la intrarea in parc pe 0

distanţă de 100 -150 m. se ridică in sus. Copacii au fost desrădăcinaţi-

pietonii rostogoliţi şi îngropaţi. Pf când cei ce se aflau pe margine?

acestei frământate zone, vâzuri marea lor mirare, c i se pro­

dusese o adâncitură in forn>» unei pâlnii, de cel puţin o suti de metri şi că pământul eva­cuat astfel, se ridica într’o co-

timbra unui i i intre soare ţi

dicare de pământ, pieionii restogolih

Qdditc*fizr<!

lanuurie /ÿjj

28 Ianuarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

zătoare. „Totul se petrecea ca şi cum un gigant s’ar fi jucat cu o louată” snunea un poliţist In raportul pe care-1 făcea în ziua următoare, judecătorului de in­strucţie. Pereţii gropi, erau netezi, pe când colina forma o îngrămădire de pământ, din care se iviau capete şi trupuri omeneşti sdrobite.

Mai niu*t de trei sute de persoane au fost îngropate de vii. iar cele acoperite cu im strat subţire de pamant, au reuşit cu mare greutate să se elibereze Unii înebunind *ubit, se aruncara pe noul povârniş, scoţând strigăte înfricoşătoare,

,ln , “ i f ' ă n î f a n 3 î ^ ^ w ™ ete l'e z ’ a P ă r u «nul din predicatorii Arma­tei de Sal ,ire Lapitanul R. W. Ward — care cu o surprinzătoare prezenţă de spirit începu sa strige m timp ce-şi scutura încă pământul din păr şi depe haine: 1 *

— „S’a întâmplat întocmai precum v’am spus, fraţilor! Domnul e supărat pe poporul sau pentruca aţi făcut sacrificii zeilor păgâni. Mâna Sa ne loveşteacum greu.... . v

Acest inexplicabil eveniment avea de fapt o asemănare atât de mare cu acele pedepse divine descrise de Riblie, încât câţiva sceptici cari întâmplător se aflau de faţa fura imediat con­vertiţi şi puseră temeliile unei asociaţii evlavioase şi caritabile care s'a continuii până la moar­tea lor.

Savanţii dădeau accidentului cele mai diverse explicaţii. I- deea că fusese un cutremur de pământ singura explicaţierezonabilă ce se putea da, fără a se face apel !a supranatural — părea foarte puţin probabilă, în ­trucât seismografele nu înregis­traseră nici un fel de şoc. Pu­blicul fu totuş mulţumit să afle dela experţi, că la mijloc nu fu­sese altceva decât un cutremur de pământ, de-o natură cu totul nouă, căruia-i dădură denumi­rea de ,,sismism vertical, mon- tlform " .

TRANSPORTURI

Cu lotul diferite au fost’eveni­mentele următoare ce-au arun­cat planeta intr’o stare de extra­ordinară agita|ie, in cursul lu­nilor Mai şi Iunie 1954. Prima--Î * ■ “ r --- ---- st j : «victimă fu o tânără negresă din.Hartford. Coneeticut. Ieşia toc­mai din casa stăpânului'.*" tr’o dimineaţă, când un

eşi•său, în-

„n factorpostai singurul martor al ac­cidentului văzu la un mo­ment dat că fata se ridică în aer, ţipând de groază. Fu astfel pur­tată do nevăzuta putere la o înălţime de aproximativ 10 metri şi recăzu apoi cil atata violenţă, încât Ia contactul cu pământul, îşi dădu sufletul. Factorul spunea că toate acestea se petrecuseră fără să fi văzut vre-un aparat în

aer deasupra ei.Un al doilea accident de aceeaş natură .s’a întâmplat unui vameş

dela Calais, care a fost ridicat vertical şi purtat apoi cu mare viteză, spre coasta Angliei. Câteva minute mai târziu, a fost găsit Pe stâncile dela Dover, mort, dar fără vre-o rană vizibilă. Se pă­rea că fusese lăsat uşor pe pământ, dar faţa-i era vânătă, de par-c'ar fi fost strangulat. . . .

Începu apoi perioada „aero-transporturilor reuşite _. Primul indiv id care ajunse viu la capătul, acestei involuntare călătoriei, a fost un bătrân cerşetor, care apucat de o mană invizibilă, pe când cerşia, în faţa catedralei Notre-Dame, se pomeiji în centrul unei piaţete din Piccadilly, la picioarele unui poliţist,^ care-1 privia uimit. Nu prezenta nicio rană şi avusese impresia că fusese purtat întro’ cabină închisă, în care nu.pătrundea nici aerul şi, nici lu­mina. Cei cari l-au văzut înălţându-se observaseră că într adevăidevenise invizibil în clipa în care părăsise pământul. . . . .

Aceste „transpon iri” continuará timp de câteva săptamani. Când se observă că nu erau primejdioase, faptul deveni un soiu de distracţie. Invizibila mână părea să fie condusă de o extraoi- dinară fantezie. O fetiţă din Denver, Colorado, se pomeni întro z> in stepa rusă; altă dată, aterisă la Stokholm un dentist din Boston. Cea mai senzaţională dintre călătoriile acestea, a fost a Senatorului Heflin: luat in mijlocul unui discurs şi depus la \a- tican. l ’n alt „salt” care a produs tot atâta vâlvă, a fost al vene­rabilului M. Paul Revnaud, preşedinte!? senatului francez, rid i­cat din grădina Luxemburg a fost lăsat pe malul lacului Ontario. D- Reynaud a profitat de acest incident, spre a face_ un turneu in Canada şi la înapoiere i s’a făcut o primire triumfală în Gara dela

Bois de Roulogne.E de observat că toţi cei „transportaţi” astfel, se poinemau la

papătul călătoriei, muiaţi în tr’un lichid roşu, dar nimeni nu eia •n stare să. explice fenomenul. Era de altfel singuruul inconve­nient al acesior ciudăţenii care încetară după două luni, dand

loc unei noui serii de miracole.

SCHIMBAREA PERECHILOR

Începutul acestui celebru episod, îl făcu o pereche de francezi, care trăia afară din Paris, în tr’o căsuţă modestă, situată în Neuilly- Soţul Jacques Martin — era un om de ştiinţă, profesor la liceul

St. : „Jumătatea de casă porni prin văzduh, cu o viteză extra­

ordinară...

Pasteur şi scrisese o remarcabilă teză asupra „Vieţii lui Paul Mo- rand”. D-na Martin era o tânără arhitectă. Aveau patru copii.

La 4 Iulie, către miezul nopţii, D-na Martin era tocmai să adoar­mă, când auzi un fluerat ascuţit, simţi apoi un şoc uşor şi avu impresia că se ridica în aer cu mare viteză. Deschizând ochii, văzu cu groază că palidele raze ale lunii îi luminau odaia, din care dispăruse un perete întreg, că patul fusese tăiat în jumătate şi că în stânga ei unde cu câteva clipe mai înainte dormia soţul, era un gol prin care se zăriau stelele sclipind.

Retrăgându-se îngrozită spre partea patului care rămăsese so­lidă, descoperi cu uimire .şi cu uşurare în acelaş timp, că mobila nu se rostogolia, deşi acum avea numai două picioare. Puţin după aceea D-na Martin simţi că nu se mai ridica, ci că mergea înainte, cu mare viteză şi avu apoi impresia coborlrii. Credea că venise clipa sfărîmării şi-şi închise ochii, în aşteptarea şocului final.

Aterizarea se făcu însă uşor, fără sguduiri şi când îndrăsni să redeschidă ochii, nu văzu nimic. Camera era complet întunecată. Povestim restul întâm plării, cu propriile ei cuvinte:

— „Am întins braţul. Totul in jurul meu era solid. Golul părea să se fi închis. Mi-am chemat soţul, crezând că fusesem victima unui coşmar. Eram încă îngrozită şi voiam să i-1 povestesc. Am simţit un braţ bărbătesc, dar am auzit apoi o voce necunoscută, viguroasă, spunând în englezeşte:

-— „Oh, my dear, how you startled met" (Cum m’ai speriat dragă!). M'am dat înapoi şi am încercat să aprind lampa, dar n ’am putut găsi butonul.

— „Ce faci?” întrebă necunoscutul, ridicându-se şi întorcând el butonul.

„x\mbii am scos "atunci câte un strigăt de surpriză. înaintea mea se afla un englez blond şi tânăr, cu un nas mic, cam miop şi încă buimac de somn, într’o pijama albastră. Patul fusese despicat tocmai pe la mijloc — cuverturile, saltelele şi perna fuseseră tăiate în două. Intre cele două jumătăţi ale patului, era o diferenţă de nivel de vreo 5— 6 cm.

In clipa când şi-a revenit însă, atitudinea involuntarului meu tovarăş de pat in’a făcut să am de-atunci multă consideraţie pentru rasa britanică. După un scurt şi explicabil moment de uimire, purtarea lui a fost atât de corectă, Încât părea că se află nu in dormitor, ci intr’un salon. Cum vorbesc englezeşte, i-am spus nu­mele meu, iar el la rându-i, s’a recomandat John Graham. Mă aflam la Richmond. Privind in juru-mi, am văzut că jumătate ilirr dormitor venise cu mine. Mi-am zărit fereastra, cu perdelele-i „ce- rise’, portretul soţului meu de pe măsuţa de toaletă, măsu(a cu

8 REALITATEA ILUSTRATA 28 Ianuarie til32

cărţi de lângă pat şi ceasul meu, care sta pe vraful de_ cărţi.„Cealaltă jumătate a camerei, mi-era cu totul străină. Pe o mă­

suţă se afla portretul unei femei foarte drăguţe, fotografiile unor copii, câteva magazine şi o cutie cu ţigări.

„Iohn Graham mă privi îndelung, examină jumătatea odăii mele şi sfârşi prin a mă întreba cu seriozitate :

— „Ce faci aci ?”„I-am explicat că totul se întâmplase fără ştirea şi fără voia

mea şi am întins un braţ spre portretul de pe măsuţă:— ,E soţul meu”.

„Soţia mea” zise el la rându-i imitându-mi gestul.Era o femee tare drăguţă şi gândul că în clipa aceea se afla în

apropierea lui Jacques, îm i săgetă inima.— „Şti că în momentul când eu veniam încoace, jumătate din

casa d-tale a sburat în Franţa?— „Ciudată afacere” zise el, dând din cap. „Cum se poate?”— „Nu se poate, dar aşa e”.In clipa aceea am auzit plânsele ce păreau să vină de undeva

d ;us şi ambii am avut acelaş gând :— „Copiii !”John Graham sări din pat, alergă în picioarele goale, spre

uşa părţii sale de casă şi o deschise. Am auzit copiii plângând şi tuşind, apoi vocea fermă a englezului meu, care amesteca cu­vinte de mângâiere cu blesteme.

Am sărit şi eu din pat, îndreptându-mă spre oglindă.— „Ce situaţie penibilă Mine Martin”, răsună lângă mine o

voce aproape plângătoare. „Toţi patru copii tuşesc, sunt foarte bolnavi. Măcar de-ar fi Winnie aci! Eu sunt bărbat şi habar n ’am de ce trebue să fac”.

„Am bănuit că Winnie era soţia sa. In odaia copiilor sgomo- tele deveniseră mai violente şi se amestecau cu plânsete şi chemări”.

— ,.Dă-mi o mână de ajutor” zise el rugător.— Natural.... dar n’ai putea să-mi dai halatul soţiei d-tale?”Mi-1 dădu pe al lui şi-mi arătă drumul spre „nursery” . Copiii

erau frumoşi, dar le dăduse leacuri ridicule. După ce am arun­cat toate acele droguri englezeşti, am isbutit să-i calmez. Cel mai mic, un copilaş delicios, blond, părea cel mai greu atins de boală. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă spre a-1 linişti. Copilul îm i veni imediat în braţe.

„Am petrecut aci câteva ore, într’o stare de mare nelinişte; el era îngrijat de soţia sa, iar eu de bărbatul meu. L-am întrebat dacă nu putea să telefoneze la poliţie. încercă, dar descoperi că firele telefonice, ca şi cele radio-aeriene fuseseră tăiate.

In clipa când se lumină de ziuă, John Graham ieşi din casă. Copiii adormiseră. Câteva minute mai târziu, se întoarse şi luân- du-mă de mână, mă duse în faţa casei. Era evident că autorul a- cestui miracol avusesee grija să aleagă două case aseemănătoaree, ca înălţime şi construcţie.

Reuşise, dar diferenţa stilurilor arhitectuale era atât de mare, încât rezultatul te înmărmuria. Casa noastră din Neuilly era o construcţie de cărămidă, foarte simplă, ale cărei ferestre înalte aveau borduri de piatră. Casa englezească era o vilisoară în alb şi negru, cu ferestrele arcuite. Juxtapunere acestor ’două jumă­tăţi, .de structuri atât de deosebite, era tot ce se poate închipui mai absurd. Privind-o, gândul mi se ducea fără voia la Arle- quin”-ul lui Picasso.

O N DU LAŢ I U N I P E R M A N E N T E în cele mai bune

condiţiuni; vopsit pârul în orice nuanţă, execută ireproşabil

coaforul de dame M A T E I , Strada Mihai-Vodă No. 14

ta© de

«

„L-am rugat pe Mr. Grshsuu sft i® Ünbrtcc y ¡fiezein Franţa, spre a afla ce devenise soţia lui. Îm i răspunse c il oficiul telegrafic nu se deschidea înainte de ora opt. John era un individ extrem de flegmatic şi nu părea să conceapă deloc,| că ciudăţenia circumstanţei il Ind rep tifla să cal. e regulamentul şi să trezească pe telegrafist înainte de vreme. 1 . ‘ui­tările mele, n ’am putut scoate insă dela el mai mult de. : „oficiul nu se deschiileu inainle lie uni op/ .

„Din fericire, pe la 7.30, tocmai cân : plece, amvăzut venind un poliţist. Se opri o clipă, priv ind u im it casa.l Aducea o telegramă dela prefectul de poliţie din l'aris, care în­treba de mă găsiam aci anunţând că d-na John Graham ajunsesel teafără şi sănătoasă la Neuilly”.

Dela acest punct încolo, naraţiunea işi pierde interesul. K de-ajuns să spunem că D-na John Graham a îngrijit de > ..p iii d im Martin, cu bunăvoinţa cu care aceasta din urmii i îngrijii pe micii copii englezi şi că cele două perechi au rămas leg..le pe viaţă ln-j tr’o strânsă prietenie. D-na Martin mai trăia in. um in .mi la Chainbourcy (Seine et Oise), in casa familiei vili

Spaţiul destinat acestui capitol in planul general al ..Istoriei universale” nu ne permite să relatăm Întreaga scrie .i ev ii.ior^H narelor evenimente ce-au uim it lumea in \ugust lîl.it. Nu putem decât să recomandăm cititorilor, opera mult m p l e t a pro­fesorului Thompson dela Yale Intitulată: ,Schimbarea per ch ilo t in America fi Europa in cursul anului 195)".

Seria „caselor tăiate In două” e mult mai lungă decât cea a „transporturilor” . Sute de perechi au fost astfel schimbai, i fe­nomenul a devenit tema favorită a nuveliştilor si .. autorilor dej scenarii, întrucât avea princip ii de senzaţional şi fantastic, ele­mente care, după cum ştiţi sunt foarte gustate de public

ANDRÉ MAUROIS

Capri-insula uitării(Urmare din ¡Hig. 5)

Curtea romană, cu tot cortegiul de artişti, filosofi, poeţi, se sta­bileşte aci, unde Tiberiu aran­jează serbări fastuoase cu tot luxul şi rafinamentul epocei. Se zidesc palate de marmoră şi aur. săli imense, unde orgiile nu se mai sfârşesc.

Teribila erupţie a Yezuviului, în anul 79, distruge toate aceste monumente istorice, le acoperă cu lavă, lăsând ici, colo să se întrevadă ruinele clădirilor dc altă dată.

După moartea lui Tiberiu, in ­sula e părăsită, încontinuu ata­cată de bandiţi, piraţi, dintre cari Rarbarossa, vestitul corsar din veacul al XVI-lea obligă

chiar pe locuitori să plătească un bir.

In timpul lui Napoleon, insula Capri cade In măinilc Iul Hud* son I«owc.

In tot timpul anului Capri t o adevărată grădină aromată : lăm âi, portocali, şl trandafiri Îşi amestecă aroma lor pfitrun- zătonre, iar briza lenta a măriio duce departe, ca pe o melodie fascinantă.

..Isola delle sirene... Isoln del oblio...” Insula Capri e un cuib al dragostei, un breloc de fru­muşele fascinantă, asvârlit in mare de cine ştie ce zeitate O* limpică.

Ing. IM.Hir.il AWBRBUCH Capri

ROCHI superbe numai De *»ofâ Itnl pu»â Ld 900 1-51 C«1S3de comandă cu u u *matcria'ul nostru Crepe Jc Ch ne „ 1000 ^ J| J |f’ KifTdupa cele mai noi _#

. . Voii Ocorecfle -1500 Oii Pah •*€*mulaje jnrizicne - ■ - « ■ - ■ ff X 7 V .

5 0 0 0 L E I ! ! !!poa te c â ş t i g a o r ic in e ,

f ă r ă n ic i o b ă tap He c a p .

In p l ic u r ile c a re co n ţin c â te o

la m ă de ra s „ D I A M O N D ‘

(d in c a re s ’a u v ân d u t în t r ’u n

s in g u r a n 1 .0 0 0 .0 0 0 [un m i­

lio n ! de b u c ă ţ i) se a f lă un bon

de 5 0 0 0 le i, care va fi a c h i ­

t a t i m e d i a t g ă s i t o r u l u i .

D e c i, a s ig u ra ţ i- v ă n o ro cu l

d in t im p , c u m p ă r â n d la

to a te fa rm a c iile şi d r o ­

g h e r iile , exce len ta la m ă

de ra s , ,.D I A M O N D “ .

jnscrieti-vă la voiajul de plăcere:

6 - 3 1 Martie 1932

BucureştiH am burgF u n ch a l-M a d e iraG ibra lta rCeutaM a la g aAlgeriaP a lm a de M a llo rc aB aleareB arcelonaVillefrancheNissaM onte Carlo La Turbie M entone Genova Bucureşti

Detalii ţii inîormaţiiini cereţi la : Biroul de Voiai

H a m b u rg - A m e r ic a L in ie S . A . R . Bucureşti.

Calea Victoriei 84. Telefon 304-56

|LD BOOTS” din Ripon, in Yorkshire (Anglia) trăia

acolo în 1762 şi putea să ţie o monedă între nas şi bărbie.

IN IILE verticale din ală- | turatul desemn sunt per­

fect drepte. •

JOLIILE nu găuresc hainele.I [ Moliile nu mănâncă deloc.Găurile din stofe sunt fabricate abia dupăce micile animale au pierit deabinelea.

Molia moare curând după ce a produs ouă. Ea ouă de prefe­rinţă pe blănuri şi haine de lâ­nă şi nim ic n ’o poate împiedica dela aceasta. Căci mama-molie caută un loc „mok-uţ” pentru ouăşoarele ei.

Puii, adică larvele — care sunt un fel de viermuşori — se în­sărcinează cu distrugerea. în ­dată ce-au ieşit din ou, ele în­cep a se hrăni şi din acest mo­tiv se produc găurile. Când a devenit adultă larva se transfor­mă in fluture (molie), care —- după cum am spus — nu se hră­neşte.

f S OINCIDENŢA între vieţile a doi mari generali :

Ducele de Wellington şi Na­poleon cel Mare s’au nâscut în acelaş an, în 1769.

Amândoi s’au născut într’o insulă.

Ambii şi-au pierdut părinţii la vârsta de 16 ani.

Amândoi au urmat, în acelaş timp, şcoala militară în Franţa.

Ambii au devenit locotenenţi- coloneli în aceiaş zi.

Amândoi erau buni matema­ticieni.

Ambii au comandat armate mari şi au devenit celebri.

Dar la Waterloo unul deveni învingătorul şi celălalt învinsul.

NDE se ascund elefanţii ca să moară ?

Deşi s’au făcut diverse presu­puneri în această privinţă, n i­meni nu ştie adevărul. Vreo 2000 de elefanţi sălbatici din Africa, dispar în fiece an, fără să lase vreo urmă. Unii teoreticiani a- firmă că elefanţii au cim itirile lor. Dar nici odată nu s’a desco­perit un asemenea cimitir. După o altă presupunere, elefanţii când sunt pe moarte se duc la o apă adâncă şi se înneacă. Dacă aceasta-i adevărat, adunătorii de fildeş pot aduna averi, din fun­dul fluviilor şi lacurilor afri-

I I I I ! N PIAN, sau orice alt in- l^ « " l strument cu clape, nu cân­tă niciodată o notă justă. Se ştie că un do-diez şi un re-bemol nu sunt exact aceiaş notă, la două instrumente deosebite. Şi cu toate acestea ambele note sunt reprezentate prin aceiaş clapă, la toate instrumentele cu clape.

HBICE carte chinezească în­cepe in susul ultimei pa­

gini şi se sfârşeşte în josul pri­mei pagini.

0EROPLANUL „Southern

____ Cross” a făcut înconjurulpământului, deşi elicele sale erau făcute din lână.

COLABII din Coreea între- C m buinţează drept placă de scris o lădiţă cu nisip. Literile se şterg uşor.

2S Ianuarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

i T Y n u ş t i e

V W d M M I I N

I M N crab se urcă In pom : Crabul răpitor, un animal

foarte puternic, trăeşte în insu­lele Christmus, in Oceania. El se urcă în pomi, culege nucile de cocos, sparge cojile acestora cu ghiarele-i vânjoase şi mănân­că fructele. Animalul trăeşte in peşteri, pe care şi-le sapă în pă­mânt.

HINEZUL ._____ Nu merge niciodată la pas,cu cel pe care-1 întovărăşeşte, îşi pune pălăria în cap, ca să te salute, în loc s’o scoată, cum fa­cem noi. Mănâncă cu poftă ure- chelniţe, şi-şi începe prânzul cu desertul. Chinezii întrebuinţea­ză o busolă al cărei ac e îndrep­tat spre sud. Ei râd când li se spune o veste tristă. Cel mai fru­mos dar, pe care un chinez îl poate face părinţilor săi, este un sicriu. Chinezul se scarpină la picior, când se codeşte, şi poar­tă haine albe când e în doliu. Un ou e cu atât mai bun pentru el, cu cât e conservat de mai multă vreme. El zugrăveşte ochi pe o corabie, pentruca aceasta să poată vedea. Scrie şi citeşte aceiaş limbă ca japonezul, dar o pronunţă altfel. Chinezul poar­tă rochie şi chinezoaica panta­loni. Chinezii cunoşteau jocul de polo, cu 600 de ani înainte de Christos.

ELCUL uriaş, care trăeşte I in ţara zuluşilor e tot aşa

de mare ca şi o pisică.

10 REALITATEA ILUSTRATA •a la ' f i i

|N gest de colectivă dispe-_____rare a fost năvala prinlocaluri — acum câtva timp —- a numeroase grupuri de stu­denţi, cari cereau cu îndârjire patronilor să fie prim iţi în ser­viciu. Spaima lipsei de hrană şi nevoia categorică a unui cul­cuş încălzit — le dădea sufi­cientă energie pentru a se pu­tea transplanta parte din zi în- tr'un nou fel de viaţă.

Cum e şi normal, restaurato­rii nu-şi puteau concedia ve­chiul lor personal, aşa că unii din ei nici n ’au socotit necesar să-şi piardă vremea parlamen­tând.

— „N’am să gonesc oameni de meserie, cu greutăţi familia­re, pentru ca dv. să vă aflaţi în treabă”... le-a spus stăpânul u- nui mare restaurant din cen­tru.

—- „Totuş cu puţină bunăvo­inţă...”

— „Bunăvoinţa m’ar costa hrana domniilor vostre, şi greu­tatea vremurilor nu-mi dă pu­tinţa să fiu generos...”

Scurt, concis, cu priviri în care nu întrevezi umbră de mlădiere, omul de „afaceri” n ’a mai scos un cuvânt.

In altă parte, fata dela intra­re, care înşirueşte jocuri de puncte pe o bucată de etamină, trecând în acelaş timp clienţii în revistă, a oprit mănunchiul de tineret şi chemând un chel­năr, a dat de ştire stăpânului.

Ce glacial, ce străin de orice înţelegere i-a prim it acesta! Pledoaria inimoasă a unuia din băeţi a fost aruncată de-a surda.

— „Spuneţi că la cursuri mer­geţi flămânzij că dormiţi în frig, că nu aveţi haine căldu­roase... De, aşa e pe vreme de criză... N’am ce să vă fac. Fie­care îşi ştie astăzi ale lu i”.

In timpul acesta alt grup in ­tra la restaurantul R.v..r. Era în toiul prânzului şi parte din me­se, vădane de consumatori, tăia-

ră dela început speranţa izbân­zii. Prin câte un colţ, chelnării îşi în tind gâturile, în aşteptare. Stăpânul stă la cassă. Poartă o- chelari, şapcă şi vorbeşte stricat româneşte. Studenţii îşi spun pă­sul. îşi mărturiseşte şi el greu­tăţile lu i dar în cele din urmă e printre puţinii patroni cari cedează şi admit să îngroaşe nu­mărul personalului.

—• „Ei unde-s studenţii? s’au dat pe brazdă cu meseria?...” îl întreb mai zilele trecute.

—• „Au plecat chiar atunci, după două trei zile...”

— „Dar cât au stat au făcut ceva?”

— „Ce să facă? Au mâncat şi au tot privit pe la mese... A- tâta” .

— „Ce să facă bieţii băeţi?

Ţinteau şi ci si scape mal nţnr de iureşul iernii**.

— „Si se ducă acolo la (lţroa la” lor. Ce să caute aici la m i­ne? I.a zi 'nlăi trebue să mai concediez din personal”... şi ru mâna făcu un gest larg, sprr goliciunea mnrei încăperi.

— „E adevărat — roi »e adre­sează un oro de serviciu merge prost de tot. I’icoltt. la noi, nu câştigă un leu. Şi chiar să fi mers mai bine, ce puteau să facă băeţii, când nici idee n’aveau de meserie. Noi cei îm­bătrâniţi in slujbă şi abia ne In toarcem noaptea acasă cu doi, trei poli”.

— „Mă rog ce greutate vexi d-ta In a primi o comandă şi ao executa, aducând-o dela bucă­tărie?”

— „Nu este numai una, pol fi treizeci, In câteva minute. Tre bue o memorie şi o atenţie spe­cială şi să nu încurci nici chi purile oamenilor, nici felurile mâncărilor sau ale băuturilor. E o şcoală de care dv., cei de a- fară, nu puteţi avea idee".

La berăria din faţa acestui restaurant, tinerii noştri au is- butit in sfârşit sâ capete drep­tul de-a servi. A fost primul contact cu realitatea, primul conflict în sensul grav al cu­vântului. Personalul localului ur- măria pe noii tovarăşi de brea­slă, cu un aer de desfidere, de superioritate.

— „Acum să vă vedem_"spuneau privirile lor. Lămuri­rile pecare le dădeau mirosiau a glumă şi a batjocură. S’au iv cat astfel o sumă de confuzii dând loc la scene care coboară moralul unui om pregătit pen­tru o altfel de viaţă.

Mi s’a ivit prilejul să fac cu­noştinţă cu unul din aceşti

„rhfH fri de ocaiir Mi l«*ll Mpa - •.tudent la drept IMiial 4ffamilie ofvoiâit« venit 1la Huca-jreţii di ntr'un fund de pr ' ’ melc]Neplatai la timp a aubvrr 'ţie* df. •ara&A 1•a lAaat complet 1iipUI «Se

a*De lAptAmlai Inlrr*» «InafBfl

pe unde (m hftti a »CfUflproblema tfrea.

Hai am rrefut l i i n r rpf|r l Inc'rurile au iA m< ^1* f ideitulA ufurinţi l^ rm n i■ Iul Im Ua finul i| batA rec«fdui) )>nieO*tulul. 1Kiecare iteaf* fier atf pri»vie# er'a un avertiunm I cm napute m «ta mult timi* In tiuîNL |

TAnAnil rAma%r priii 1 nd te ;tfol. In pardesiul aubfir«r. JMP *%>pr 1 Îl! r 4 gerului, ai imp m ia cii i a Incoroiat rnkianr t r : Ir bra*IA. (Ui toatâ %ltua|ia ea Irrm 4tcritici« bAlatul abia ie<)it deMhnnrilr liceului, eu capul IMrircat de vlMtri. n*a puilut «A aÎncline §i i i pun i ttafoimic cAI>raiul tiie realitate

rrrbur %â al o itofA «per ia li. ira vi pcifi pr r w rrr a la*tr*o anume munr i, tntai alaicând |ciul ||i e%tr eu totul al*tu r InjtAimA el cu *i jtita*H%i de ditperar# In coltol btfH*lor..

IntArnplarea a fArul Ui mj ia«iIn ral« fti rMHnet i netndufitnri, 4e ««re ls*ivoHiia «1 ude n tul S’a ind>**itnumai la amintirea etei1 1 îrnta-lui:

mt vrCa voiau domn plAnte el — a rilec deli

iluiba mea. eu om rarir am 19*rârunţ it In me%erir. |i ij» laacui liber unui bAiat. car r i x>atf iori cAind *A meditrrr c ia*

tr*o familie In irhimb'ui inlft*tinerii

K dr A «¡re*dar *A nu el la Bucure« d tMŞti cA n ai pe ce te pin

t-a r trţte lo*mea. dle creţi cA cine $tie re bA*net ie vru rar (..lientut i nr CUtmandii o Hrrr ti aii r ra 1®faţă. o jumitate de ceav No p°0a i kcmeţti. l-a afAratt. î r *»le* cu trei. patru lei Imn- st*dentit au eresul rA vu%\M ckniintri In ea. e aidoma ra In

%an ra la teatru Ij i«A ci• r *,unl

fnviţlitura de minte'Au <ripAtat ii ei puţi nâ rapt*

Henţi' Şi a%tfel a’a încheiat un tW^

epi\od iroani v ff idK ilor vremuri prin rari

MARGARFTTA NI

VERBUL.

— „Popescule, ce « un verb?**

— JJm eerb e*te.rerb_ e ceri rarr_pfKe ceri!!«."

— ..Iar o'ai inTâlal ţit, di-mi un fitfnp iu

- „Un p u ir■— «.Un pui? Cam

conjuga verbul— „I«a p r t ifn t pui.

oo, iar La riito r .. coc

una rar«

î n<lâr*

put**

trec*

REALITATEA ILUSTRATA 11

e

Alexandrina Munteanu şi au căpătat menţiuni domnişoara Getta liiescu, d-ra Victoria Bucur, d-ra Elena Bădescu şi d-ra Netty Popescu.

Alesele au fost sărbătorite printr’un bal care s a dat in aceiaş seară în onoarea lor, In saloanele hotelului „Regina” .

La bal, domnişoara Irina Niculescu a fost proclamată Re­gina Balului.

Publicăm în această pagină fotografiile aleselor şi o vedere a sălii.

La Bucureşti, concursul pentru alegerea „Miss Capitalei” va avea loc în ziua de 13 Februarie a. c., urmând ca întâl­nirea aleselor regionale să se facă la sfârşitul lunei Fe­bruarie, când cea mai frumoasă dintre ele va fi proclamată „Miss România" şi va prim i un premiu de 25.000 lei.

Concursul de frumuse■ N toată ţara w far concursuri regionale de

I I frumuseţe, spre ■ desemna candidatele care vor participa la concursul general organizat de „Realitatea Ilustrat!" pentru alegerea „Miss Ro- m tniri 1932".

Dum inici 10 Ianuarie a. c. de dimineaţă, In faţa unui public numeros, *’• ţinut In sala Teatrului Ligii Culturale din Constanţa, concursul pentru alegerea relei mai frumoase ronstănţence. Organi­zarea nlrgerii a fost ficută de Cercul Ziariştilor Profesionişti din (Constanţa. In frunte cu d. Ion

u şl având sprijinul 7 1 .irului „D ac i a " . S'a in

Mituit un Juriu compus din d-nele Marin G. L. Du- niitriu-Castann, avocat Kmilia Armaşu ăi d-nii: dr. Iulian Zosmer, profesor G. Carp şi d. Papudoff.

D. Ion N eicu, a fost secretarul acestui juriu. S’a prezentat un număr mare de candidate şi, a fost aleasă „Mm Dobrogca” domnişoara Ninetta Mihăilă de 19 ani. Titlul de „Miss Constanţa” a revenit d-rei

Mijloc H i„ Oobrogea 1932; Dr.In picioare: M iii Constanţa f i Miss

toobrogea.In medalion D-ra Getta liiescu;Jos: f/n coif al sâlil In care a avut

loe concursul.

Sus stânga: D-ra Victoria Bucur; Dreapta: D-ra Irina

Niculescu.

12 REALITATEA ILUSTRATA

O D E S C O P E R IR E Ş T I I N Ţ I F I C A

A U T O M O B I L U L - M I N U N E■ REI ani s’a străduit mun-

m ! cind inginerul Erich Uruichen din Altenburg (Tu- ringia) — răbdând de ţ'oame, cura se şi cuvine unui inventa­tor — la descoperirea automo­bilului electro-pneumatic.

Nu de mult a isprăvit şi a dat gata maşina lui, care-şi fabrică singură energia din aer şi apă şi merge fără motor. E desigur un model iniţial, adică primi- iiv, cu elemente oarecum gro­solane pentru technica moder­nă. Dar acest model merge. Şi merge chiar cu 40 de chilome- tri pe oră. Serviciul circulaţiei din Turingia a găsit maşina bu nă, i-a dat număr, cu drept de circulaţie, şi a impus pe pro­prietar la cuvenitele taxe. In­ventatorul şi-a patentat numai­decât realizarea lui technică, la serviciul invenţiilor din Berlin, unde a trimis deocamdată pla­nurile pe hârtie. Pentru întări­rea deplină a drepturilor, Erich Graichen s’a urcat în automo­bilul lui într’una din zilele tre­cute, dimineaţa la orele şase şi-a pornit spre Berlin.

Noul automobil n ’are o pute­re motrice mai mare de ]/2 H. P. (O jumătate cal putere). Deci nu se putea transporta de­cât o singură persoană: inven­tatorul, Erich Graichen. De-a- ceia soţia inventatorului, mana­gerul Ferdinand Friihauf, mon- teurul Ewald Ihle şi piesele de schimb necesare s’au folosit de alt taximetru din Altenburg.

La ora 9, adică după trei ore de mers, caravana şi-a făcut in ­trarea în Lipsea, marele oraş. Aci s’a efectuat o mică repara­ţie noului model de automobil şi a putut să-şi continue a doua zi spre seară călătoria.

Pe drumul care duce la Dii- liner s’a rupt o axă. Axa a fost reparată pe loc şi s’a urmat ast fel călătoria până la Witten­berg unde caravana a ajuns cu bine. ,

In ziua următoare, intrând în

Treuenbritzen, inventatorul a socotit de cuviinţă să petreacă noaptea aci. Dar în timpul nop­ţii mâini nelegiuite au furat o parte din mecanismul lăuntric al noului automobil şi au rupt cârmele. Din fericire în taxiul caravanei se aflau toate accc- soriile necesare pentru înlocui­rea pieselor sustrase. Automo­bilul a fost pus iar in funcţiu­ne perfectă şi după o călătorie voioasă, fără întrerupere, a in ­trat în Berlin. S’a oprit in Pia­ţa Paris şi, nu mult după sosi­re, automobilul devenise obiec­tul de atracţie şi uimire a mii de oameni. Din care pricină, a fost numaidecât garat in tr’ui. şopron.

Dar nici la Berlin oamenii nu sunt mai civilizaţi: in lipsa inventatorului, s’au furat iar piese din automobilul, construit desigur cu oarecare uşurinţă, spre a fi uşor demontabil. Dar cum Erich Graichen posedă toate planurile, nici furtuj^ din Berlin nu-i va anula descoperi­rea, care poate deveni epocală.

In ce nostă, in fond, această descoperire? Odiseea caravanei din Altenburg parc tragi-comi- că, dar invenţia e serioasă. K vorba, de-o descoperire in sta­re să revoluţioneze o întreagă ramură a technicei dacă dacă se va dovedi în practică tot atât de adevărată şi logică precum reiese din calcule şi scheme. Căci există numeroase invenţii care se verifică adm i­rabil pe hârtii, dar de loc in realitate; cazul filmului plastic, al maşinilor puse în mişcare de diferenţa de nivel a mareelor, de diferenţa de temperatură a tropicelor marine, cazul vehi­culului cu rachete, etc.

Toate aceste descoperiri, de care s’a vorbit mereu şi care- au preocupat pe mulţi >echni- cieni serioşi, demni de încre­dere, au o bază ştiinţifică de nesdruncinat şi funcţionează pe hârtie sau în miniatură la

perfecţie. Dar puw In pr? nu mai justifică aşteptări nu le justifică dcocamdats in practică se ivesc di numeroşi lactori subtili, nici, ecouoinici, care nu prevăzuţi principial. Aşa poate face afirmaţia m nici un technician nu va şti vreodată dacă o im oricât de documentată |x tie, va funcţiona şt In re» invenţiile sc lucrează in niul precis al Iroriei; m i

depinde de roarca loterie aii tă ţii.

Acelaş lucru se (Miale de invenţia lui («raiclien. sc bizuc pe o ideie foart ginală şi surprinzător di plă. Teoretic, ideia lui v bine demonstrată, iar in construit cu mijloace i de primitive, funcţioneaz tul de bine. Şi dacă v« ceva de-aci va est cu mk ceva mare. Dar dară va i gloria lui (iraichen va fi iât de mare ca a lui Kdiso

Cum funcţionează. In prim stadiu, automobilii nou? In principiu, foarli piu. Int&i: O serir da M I tori lucrează asupra uni pozitiv de mişcare, a rări se mişcă vertical. In m i»

jos. Acest dispozitiv roi roţile dinapoi, după m celorlalte vechirulr mrra şi roţile sc 'nvărtenc. Al < roţile dinapoi prin In' influenţează la rândul lor şină dinamică, pusă de, nea In legătură cu arun rii. Când vehiculul urrâ I adică merge‘încet, numai taţi ilor maşinei dinatni mic, tensiunea ei tot mic mică decât a bateriei ele deci soarbe din balrrie renţa, o retransmite roţib napoi, cărora le dă astfe gia necesară. Dinpotrivă, vehiculul merge la vale cu cea mai mare viteză, şi dinamul repede, tensiu

|,.||

TTIC-lato*

ul

clifr-

Hrvcdntl

Deosebirea fa(ă de Cremele de lux:

Crema Nivea este cea mai eficace, dar 5, mai eftină.

Crema N ivea: Lei I6.00—72 .oo

B.i„„dorf & Co. S. A. R„ Br„,ov, Slrad. U„ Maniu 39

..u a v4 u(ţg<

C R E M A -IPudra sau fardul • L •

furii

fardul aderă mai bine, evHând arfu,^

Nivea pătrunde profund t„ piele * o cură* de praf, ^ j . .

3 " 7 n(ine, * fragedă, previne 1« ^ .V afara de acestea bubuli|e, cocuri „ J * |_ J

prin a iiup»«* poolo, ^

«vital. prin r. g uU u Jm lr ^

ţin tare a C r .m . i N iv . . . O fc

latea principală a C re m .i N .v e .

'• '¿ i « Euceri^ p . c « o con­

ţine, substanţă perfcc ^

proprietatea, de a remhnec

pielea. Seara p u). ti ■lU . f* rU

Pudra * u*>r „ ^iritafiuni prin C r e m . N i » . .

bolTlT dT femeiD-rml VIBOILIÜ HOSCOVTCl

M a m o ş t p t d â l i t l d in P * r is Diatberfni«, C iK tro ttn p ^

Coma. l - l STIL BEC ALA !*** T tlr lo n SSS.74

Hiercnrl gratait p n tr* **x*cz

?8 Ianuarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

l^| IC I un.i ilinlre stelele ecranului AH n’a ajuns In o popularitate mon- ială atât <le stabilii ca Mickey-Mouse. ute «le mii <Ir spectatori din America, luropa şi Australia, Intr'un cuvânt din >ntr c o l ţ u r i l e globului, jubilează ţi se esfată ele aventurile ţi dansurile lui roteşti. Mickey Insă In urmă toate ccle- ilte vedete ule ecranului si nici nu s'ar uteu bănui că simpaticul animal rare xecută salturi atât dc Îndrăzneţe pe Anză şi-ţi ţine aten|ia încordaţi, nu e fiinţă In carne ţi oase.Mickey Insă nu-i altceva decât creaţia

inteziei tânărului desenator american Vait Disney.(!um a ajuns Disney tatăl lui Mickey,

Censtn o o poveste lungi ţ i plină de eripetii. Kn Inerţie acum opt ani, cănii tnlt ţi frnlrlc său Hoy. după re au fost Aţivn ani desmatori la diverse ziare Iii Chirngo ţi kansns-Clly, ţi-au mutat eţedinţn In l.os-Angrles, unde cu un apitnl minimal de .r»00 dolari, au In- mţat o firmă care i 's specializat in rodueţii di- filmr trucate.Wall Disney a desenat succesiv serin

ii ..Alice" ţi „Oswald" veveriţa, are-l făcură cunoscut ţi depe urma râ­ura repurta primele sale succese.In timpul cât lucra In „Oswald", Dis*

fy avu pentru prima oari ideea de a rea pe Mickey Mouse.— ..lini trebuia un alt animal pentru nouă serie «le filme", istorisia el.

Din motive tehnice nu putea fi prea i.ire, astfel că in'aui oprit la un ţoare- e' După mine ţoarecii sunt animalele

Miji. sus: Creealorul lui

cele mai interesante. Prima crea­tură în acest gen desenată de mine, o botezasem „Mortimer Mouse” ; mai târziu i-am schim­bat numele în Mickey, care mi-a părut mult mai catifelat şi ma­leabil, decât „Mortimer”_cu o so­noritate destul de aspră’.

Realizându-şi ideea, Disney obţinu cel mai grandios succes,

St. sus: /''otografiereu ¡muniţiilor u- nimate; st.: numeroşi desenatori experimentali, dau viaţă comedii­

lor lui Mickey-Mouse.

inasurat chiar după criteriile atât de pretenţioase alo Holly wood-ului. Mickey Mouse ajunse in scurt timp la o popularitate covârşitoare, iar la filmele sale, lumea se îmbulzea ca la praznic, numai din curiozitatea de

afla nouile sale aventuri. Confecţionarea unui film cu Mic­

key Mouse nu e o lucrare tocmai u- şoară. Sunt necesare mai multe mii

de desene trucate, pentru a ob­ţine un film de 2—300 metri lun­gime. Dupăce scenariul a fost stabilit în lin ii generale, Disney distribue lucrul celor cincizeci de desenatori ai săi; munca e

repartizată după aptitudini şi specia­lizare. Unii desenează numai ani­male, alţii automobile, vapoare, pei­sagii, etc. Desenurile se lucrează pe o hârtie foarte subţire şi pe o masă luminată dinăuntru. După ce s’a schi­ţat un desemn, în care Mickey —

bunăoară — e înfăţişat execu­tând o serenadă comică, desenul se aşează sub cel următor, pen­tru a se compara cu cel prece­dent. Prin acest procedeu se pot modifica desenurile numai câte puţin, astfel că la proectarea fil­mului se obţin mişcări graţioase şi nu sacadate. Desenurile par­ţiale sunt în urmă reconstituite, montate şi fotografiate. Utilizând chiar această diviziune a muncii, nu se poate turna zilnic mai mult decât 15 metri de film.

28 Ianuarie 1932

Scenariile filmelor cu Mickei sunt în bună parte legende, clă­dite însă pe o temă muzicală. In regulă generală, se fixează întâi în cele mai m ici amănunţimi a- companiamentul muzical, apoi se execută desenurile, pentru a se putea sincroniza perfect mu­zica cu mişcările micilor ani­male. Tocmai această suprapu­nere ritmică, perfectă, a mişcării şi a tonului, a contribuit consi­derabil la popularitatea lui Mic- key şi a determinat savoarea particulară a filmelor sale.

Şi dupăcum filmul sonor a ri­dicat vertiginos noui stele pe firmamentul cinematografic, tot astfel el a contribuit la gloria lui Mickey.

Ceeace e curios însă, e faptul că in decursul a trei sau patru ani, gloria multor stele a şi apus, pe când Mickey, victorios, e în­conjurat de aceeaş aureolă de simpatie ca şi la primele sale apariţii.

C. D.

LEALITATEA ILUSTRATA

Concursul de perspicacitate Nr. 6„Realitatea Ilustrată" a lansat

o nouă serie de 10 concursuri de perspicacitate, în genul celor publicate până acum. Cititorii vor strânge cupoanele pe care le vor trimite împreună cu so­luţiile, toate odată, până la 15 Martie 1932, pe adresa revistei „Realitatea Ilustrată”, Bucureşti I, str. Const. Miile 7 9 -11, în plic închis. Plicurile vor purta menţiunea:

„PENTRU CONCURSUL DE PERSPICACITATE”

Pentru această serie de con cursuri de perspicacitate, oferim o nouă serie de premii in va­loare de:

LEI 10.000 (Zece m ii)

Premiul I: Lei 5.000.Premiul II: Lei 2.000.Premiul III: Lei 1.000.Premiul IV—-V; Câte un abo­

nament pe timp de un an la „Realitatea Ilustrată” .

Premiul VI— VII: Câte un a- bonament pe timp de şase Iutii la „Realitatea Ilustrată”.

Premiul VIII-— IX— X: Câte un abonament pe timp de trei luni la „Realitatea Ilustrată”.

Vor fi premiate cele mai bune soluţiuni, in ordine. Intre solu­ţii egal de bune, hotărăsc sorţii.

Iată tema concursului de azi:

In rafturile negustorului de antichităţi, se află — fără şti­rea lu i — printre numeroase i-

mitnţii, un idol autentic, de o nepre|uitâ valoare.

Flecare din cri 12 idoli t foarte vizibil ţ i prezintă d irrr se imperfecţii, fiind identic* ru unul sau mai mul|i dintre cei lalţi. Unul singur ţi numai unul diferă cu totul de semenii săi

r>d I it t

Câteva imagini din ţ a r ă

Dreapta: De curând a avut loc în

Capitală aniversarea a 72 ani dela fondarea spitalului „Colţea”. La so­lemnitatea comemorativă, vorbi­torii au arătat importanţa acestui aşezământ.

Stânga: Înfăţişăm ală­turat cititorilor noştri,

un colţ pitoresc al Ca­pitalei, noaptea. Este clopotniţa Patriarhiei,

rămasă ca o insulă a trecutului, pe modernul bulevard care duce

la Camera Deputaţilor.

Dreapta: Una din cele

mai recente fotografii ale bătrânului luptător

basarabean, Zamfir Ar-bure.

28 Ianuarie 1932 REALITATEA ILUSTRATAt5

A fir i>arr responsabil »rxul slab de masacrarea animalelor LJ ■ ru blănuri 7 Ari. mai mult ca oricând, iţi are rostul un răs­puns afirmali\ I i.n i frrnnlr ar rrnunţa Ia minunata podoabă care rstr lil.m i i, r ipotrxi n a iv i!), naturaliştii nu s’ar mai plânge de «'ilrrmin.it ra atâtor IMtH. dinlrr rare unele s’au stins pe vecie.

N" 1 1 1,1 " puţin adevărat. pe de alti parte, că o mare vină poartă ţi rrlâlalt %rm. Dară dam rrezare minuţioaselor calcule, elaborate dr statisticieni ţi referitoare la ultimii 25 de ani, blă­nurile ,ir (oatf ralrRoriile (rr lr mai preţioase, ca şi cele mai de

■ us: () caravană de vânători a făcut popas, ridicând corturilr pe zăpada îngheţată.

je( au 'ost utilizate de către bărbaţi, pentru toa- tia o'3 - conf° rtul lor, in proporţia de 23%. Explica- batec ^ t 'P 1 'n .faptul c i la nenumărate popoare săl-

e- bărbaţii se învestmântează întocmai ca fe-

jne’ Î’H P'eiie animalelor vânate. e r_2 a ţi acum triburi unde portul acestor trofee

ervat In mod exclusiv numai nobililor, sau vitejilor.de | nun ,il* popoare din Africa orientală, de pildă, pieleaşefii leopard, nu poate fi imbrăcată decât de către

aje ( -0 ,'.ni interesant să trecem in revistă diversele regiuni 1U| P fn*ntului, căutând s i determinăm, în acelaş timp, ro- Putin dc e,e în comerţul de blănuri, mai mult sau mai inCOmp.r<‘f '0!,SÎ- Acest studiu rapid, deşi va fi bineînţeles cipajuP ' ne v* da totuţ prilejul să ne ocupăm de prin-

actor ai acestei piese: de faimosul trappeur (vâ­

nător) victimă voluntară a modei, şi care deseori, plăteşte cu viaţa lui dorinţa unei prăzi strălucite.

încă din veacul trecut moda a început să fie d in ce în ce mai exigentă în ceeace priveşte blănurile şi oamenii au găsit o ocu­paţie nouă.

In locul vulpii roşii comune, eleganţa fem inină a pretins

Stânga: Un vânător de animale cu blană.

REALITATEA ILUSTRATA

blana de vulpe albastră, argintie, în locul blănurilor (le animale indigene, blănuri exo­tice. Cu cât mai greu de obţinut cu cât mai scumpă, blana era mai căutată de a- cele femei cari-şi puteau plăti orice capriciu.

In materie di? blănuri, Europa şi-a risipit mai toate resursele. Din numeroasele colonii de castori, pe care le poseda la începutul Evu­lui Mediu, nu mai supravieţuesc decât două: una în Camargue, pe un braţ al Rhonului, şi cealaltă în Germania, într’o regiune mlăşti­noasă, alimentată de Elba.

In schimb, luând exemplul Americei de Nord, Europa s’a străduit, imediat după război, să desvolte industria nouă a „fermelor de blă­nuri”. In Alpi există crescătorii de vulpi ar­gintii. Englezii acordă un mare interes skunk- ului, şi ungurii au isbutit să aclimatizeze şoarecii albi.

Asia este foarte bogată în blănuri frumoase. Faimoasa şi costisitoare specialitate, cunoscută sub numele de „astrakan” (împrumutat dela marele port al Mării Caspice, unde se află prin­cipalul târg) provine din vastele - stepe ale Turkestanului.

Ea provine dela o specie de rasă ovină, ca­racterizată prin buclele foarte strânse şi bă­tute, ale lânii. La început se pretindea că cres­cătorii ucideau oile, spre a putea obţine blana mielului născut-mort, a cărui fineţe şi frumu­seţe n’o posedă blana animalului adult. Un ex­plorator, care cu toată sistematica ostilitate a indigenilor — a reuşit să studieze „de visu” procedeele acestora, afirmă că legenda are un pic de adevăr. Se găsesc, de exem­plu, mulţi crescători, cari.

• cu ajutorul drogurilor, pro­voacă lepădarea prematură a mielului. Noul născut moare astfel, fie pe loc, fie în cele două-trei zile urmă­toare.

Procedeul cel mai curent însă, consistă in a lăsa na­turii timpul necesar pentru săvârşirea operii, şi în a în­făşură apoi bine strâns, pe noul născut, în tr’o pânză, lip ită de blana animalului, care va păstra astfel aspec­tul iniţial al buclelor.

Siberia arctică abundă în blănuri preţioase, vulpi albe şi argintii, zibeline, her­m ină, epuri albi, etc. Ceva mai spre sud întâlnim ta- raboganul.

In largul coastelor orien­tale ale Siberiei, trăesc sau mai bine zis, trăiau cele­brele lutre (vidre) de mare, specie atât decimată de adevărate masacre, încât ne întrebăm dacă nu cumva s’a stins pentru totdeauna.Lungi de un metru şi două­zeci, până la un metru trei­zeci, caracterizate, mai a- les, prin lăţimea labelor posterioare, care sunt pal- mate, amfibiile acestea mi­şunau, altă dată, pe toată partea septentrională a o- ceanului Pacific.

Până la mijlocul secolului trecut, corăbiile americane ce vizitau ţărmurile Sibe-

Dreapta: O barcă purtând vânătorii pe lacurile Siberiei.

riei şi ale peninsulej Alaska recoltau, la fiecare sfârşit de sezon, mai i mii de piei de vidră. Se citează cazul unui vas care, într’un interval

, multe. . . . . .— ____, ___ — ____ kTal de 3

săptămâni numai, adună peste 7000 de blănuri, vândute de către indigeni.Evenimentul acesta a fost posibil însă în 1854. Actualmente rarii in­

divizi aflători prin întinderile insulelor Alenţiene îşi duc existenţa nu­mai pe mare. Se afirmă chiar că până şi somnul şi-i petrec în apă, plu­tind pe spate. Au ajuns atât de fricoşi, încât se cufundă la cel mai mic

pe colo, cunoaştem,

e a fost vân- dolari, adică

rândurile continentelor producătoare de blănuri decât acum câţiva ani, cand moda decretă portul „maimuţei”. Cuvântul acesta de

Nu îndrăznim să dăm cifre, dar vom nota totuş că o piele c dută la Londra în 1923, a găsit un cumpărător pentru 2500 150.000 lei.

Africa n’a intrat îr

ordine, înseamnă condamnarea la moarte a unui număr'incalculabil de maimuţe

C.Pri? mantia I°Kr de-P?r lu" 8> ('e «™Peră, şi nuroiE 3 , U oartt raspanclite intre Congo şi Abisinia).Ocupându-ne de America de Nord, pătrundem în veritabilul domeniu al hts

insbitănf' tra')peurll<5r’ întinderi »ogâţiei - rora nici nu ma“ c e M

‘Jft Ianuarie I93f

O adevărată arnuitâ tir „trapfiniri". pornind la inspectarea cartelor rare au /m l pute.

In pustiul îngheţat.

St. jos: ... ţ i toat< aceste slrâilanil m u l pen­tru împodobirea femeilor...

N’ar li totuş inutil >ă ream intim iâ pune- tul de plecare al colonizării Cantidci a fost tocmai posibilitatea de a obţine drla indieni, blănuri splendide. In schimbul unor topoare, cuţite ţi alte obiecte.

Pe lângă ţărmurile fluviului SI. I.aurent mi­şunau armate întregi de castori. Pieile lor M transformă reped« In monedă de schimb, In­tre francezi şi indigeni: un topor valora cinci piei de castor, o puşcă două zeci de piei. Chiar şi In zilele noastre, la anum iţi in­dieni din regiunile arctice şi la eschimoşi, comerţul se bazează pe blana de vulpi- albă.

Vânătoarea începe in mijlocul iernii, a d ld în epoca In care blănurile ating maximum de frumuseţe. In plin deşert arctic, Irappeu- rul şi-a ridicat o colibă din trunchiuri de ar­bori, in care traeşte, fie singur, fie cu asocia­tul Iui. Un astfel de vânător dispune in ge­neral de cel puţin o sulă de curse, asemănă­toare celor Întrebuinţate In România pentru capturarea vulpilor şi a lupilor. Pentru aşe­zarea acestor dispozitive li trehue cel puţin trei zile. Altminteri, lucrând orbeşte, la re­pezeală, ar risca să nu le mai regăsească în­tregi, vccinic ameninţate de viscolul uriaş.

(.and a instalat ultima cursă, vânătorul

(Urmare în paoina l*-a)

1 SBOLLYWOOD-UL trăe- U J 1 eşte in tr’o atmosferă de panică şi tristeţe.

In primul r&nd, din prici­na morţilor ţi nenorocirilor ce s’au abătut, In cursul ul tirnelor luni, asupra coloniei cinematografice de acolo. După moartea lu i Robert Williams, in urm* unei ope­raţii de apendicită (aţi ob­servat că medicii americani s’au specializat in „morţi si­gure” in urma unor aseme­nea operaţii) au urmat ne­numărate decese. Lăsând-o de-oparte pe Lya de Putti, interpreta neuitatului film „Varieti" (trimeasă pe lumea cealaltă tot graţie aesculapi- lor yankei) şi de care presa s’a ocupat la timp, cetatea filmului a avut să deplângă moartea subită a lu i Robert Ames, unul dintre cei mai simpatici Juni prim i ai ame-

E ricanilor. El e acela care ur­gí ma să se căsătorească peste §' puţin timp cu Ina Glaire, fo- 5 sta soţie a lui John Gilbert.

Cam tot în aceta* timp, re­gí putatul comic Harry Land-I don, mereu în căutarea unui f rol pentru talia lui, a fost Í nevoit să se declare bancru-

tar, fiind în imposibilitate să-şi plătească datoriile, ce

ţ se ridicau la peste 10.000.000i lei.Theodore VVarton, reter»n

; al filmului, realizator al pri­mului »erial, a murit şi el re-

f cent, răpus de o boală ce nu ' iartă.

Cea mai prospătă dramă a Hdllywood-ului* e sinucide­rea lui A. P. Younger, unul tre scenariştii cei mai repu­taţi ai film ului american.

Seria de nenorociri înşira­tă mai sus, a provocat pani­că în rândurile prietenilor

' lor din Hollywood,

Tot acum a intervenit şi | chestia salariilor. Ştirile ce

ne vin din capitala filmului, ■ ne arată că Hollywoodul este | departe de a fi la adăpost de I dificultăţile economice, ce se 1 resimt în lumea Întreagă. » Cum este firesc, s’a recurs la | adoptarea unei măsuri, ce H n ’a întârziat să provoace m proteste vehemente: reduce­ai rea generală a salariilor.

Lumea celor mai mărunţi | s’a indignat de onorariile | .considerabile, acordate anu- g^n ito r actori.yf-f Constance Benett a fost vi­

zată în mod particular fiind . că primise ca onorariu nu

Sus: Constance Bennett mai puţin de 150.000 dolari St. jos: Greta Garbo şl Conrad Nagel (24.000.000 lei), pentru ulti­

mul film turnat de „Fox Cor­poration”.

Clark (îable, pe care noi, românii n ’am avut încă prilejul să-l vedem pe ecran, dar care e consacrat vedetă de către mag­naţii filmului, a avut şi el o mică Întâmplare semnificativă. Câştiga 650 dolari pe săptămână şi a pretins să i se dea o mie. A doua zi a găsit cu cale să nu mai apară la .studio, unde se turna „Polly of thc Circus”, cu Marion Davies şi unde pre­zenţa lui nu era absolut necesară. Atunci L. B. Mayer i-a trimis vorbă că dacă nu-şi schimbă intenţiile şi, mai ales nu vine

nici a treia zi să turneze, firma se va lipsi de ei. „Noaptea e cel mai bun sfetnic". Iată o vorbă bă­trânească cc nu sc desmite; Clark (îable s’a răs- gândit, turnează şi se mulţumeşte chiar cu 650 dolari...

Când i s’a făcut Grctei Garbo, aluzie la reduce­rea salariului, a răspuns doar atât:_— „La ce oră pleacă viitorul vapor spre Sue­

dia?” De atunci nimeni nu i-a mai vorbit despre chestia remuneraţiei.

Prin intermediul lui Conrad Nagel, actorii se apără şi ei cu înverşunare şi n’ar strica să cunoa­ştem şi noi argumentele invocate de acest actor, care e deasemenea şi preşedintele fondurilor de a- jutorare ale artiştilor cinematografici.

Conrad Nagel face mai întâi reproşuri presei, care exagerează în ochii lumii, salariile vedetelor cu succes. Subliniază aDoi că el cunoaşte Drea bine

REALITATEA ILUSTRATA

salariile 3 peste 25.000 actori, cari au admis să li se reţină unu şi jumătate la sută, pentru fondurile de ajutorare.

Din aceşti 25.000 — nu există decât 23 — declară Conrad Na- gel, cari încasează salarii superioare sumei de 35.000 dolari. Cu personalităţile e imposibil să faci socialism. Nu producătorii, ci publicul e de vină, atunci când se produce ridicarea exagerată a salariilor. Constance Benett a încasat — e drept, — o sută cinci­zeci de m ii dolari pentru un film, dar nu trebue să uităm că pro­ducţia în chestie a raportat mai mult de un milion casei cinema­tografice. Totul e bazat pe legea cererii şi a ofertei...

Da, asta e legea Hollywood-ului.Dar producătorii nu se lasă pe tânjeală. S’au adunat şi au ajuns

la concluzii precise: lucru rapid şi reduceri mari de cheltueli.După ei, realizarea unui film nu trebue să întreacă o sumă ma­

ximă 250.000 dolari.Aşteptăm curioşi, rezultatele.O altă noutate tristă. Drăgălaşa Renée Adorée, minunata inter­

pretă d in „Parada cea Mare” şi „Cazacii” , se află de mai mult de un an în tr’un sanatoriu din Arizona, în luptă cu o boală chinui­toare. Prietenii şi prietenele ei declară că buletinele de sănătate ce le primesc, nu le arată că Renée ar fi pe cale de însănătoşire.

O dezertare care lasă regrete unanime. Deci, tot e veste mâhni- toare, mai ales pentru sexul slab : Baddy Roggers, actorul după care suspină atâtea dulcinee, s’a retras definitiv din cinemato­graf. Terminându-şi contractul cu „Paramount”, îşi luase totuş an­gajamentul să mai turneze încă două filme. Dar rolul ce i se oferi în „This Reckless Age” (Epoca Desfrâului), îi displăcu în- tr’atât, încât eşi d in biroul firmei, trântind uşa, fără nici o ex­plicaţie.

Buddy va pleca la New-York, unde s’a şi angajat ca şef al unei orchestre de jazz, pentru radio. Se mai spune că i s’a rezervat un rol în tr’o nouă super-revistă ce se va prezenta la Ziegfeld-Fol- lies, ce se va juca în curând.

încă o noutate — care ca şi celelalte — e departe de a fi îm ­bucurătoare.

Un fapt care, adăugat la toate celelalte, contribue mult la dezorientarea ba pot spune chiar panica, în care se sbate colonia cinematografică din Hollywood. Numărul actorilor grav bolnavi creşte cu încă unul. Jack Pickford, fratele Mary-ei, care a fost şi el pe vremuri o vedetă celebră a ecranului, e rău bolnav. Suferă de o maladie, care-1 roade de multă vreme şi deşi în ultimul timp era considerat ca aproape vindecat, boala a revenit brusc.

E de înţeles că toate aceste întâmplări prouu« “ f r n o m a ir

cută. .Morţi fulgerătoare şi neaşteptate, smurutrri «in lrri. j v i.

mentele cu nemiluita, reduceri d n n r o M » d* ţalarn. > N l w între angajaţi şi patroni, boli «ras.breslă. In asemenea stare de spirit orice incident » f ' rVcusiuni. . , _

Deaceea se comentează mult ţi di chit... Renumitul comic negru pe caremai toate realizările americane, a dispărut tnuv. ilr a. avi ţi n până acum, — de^i s’au scur» trn lum ilr atunci nu i » • < de urmă. < ’.u o n mai înainta tft nvasta, până ii rupse nasul. Atunci jumătatea Iul \* du» la |u d rtorie şi a cerut divorţul. \ doua it. Strpmcu toate că poliţia ancheteaii şi studiourile l nsat un apel prin presă, câci au nevoie de romlcul di«iârtit. pitru terminarea unui film |w trri sferturi realizat. bii'lur «*ul igru nu dă nici un semn de viaţi.

Desigur că Hollywood-ul nu mal poate fl prea v«^rl(iKOiU.K TKDDY

Hecatombe pentru împodobirea femeii(Urmare 41a pafta» it-a)

porneşte In inspccţle. Şi mrsr supri Orc •niciria asta înseamnă o continuă ^h irtr 1m>*i»U. p f timpiluptă cu moartea. Frigul teribil. lAIRIlic Cit blAnurt, Au«tricare, deseori, face mercurul să m ii p i i in rută ii irutn tcoboare la 50 grade sub zero. im po iim l pc pift|» motnu-i singurul inamic al trappeu SgftW IBM lit fiece mt4 curului. Mai e furtuna dr zăpadă. dr foii, p iei de tonte mi

care-1 Îngroapă de viu In coliba. t>e c*re bUnirii loitcSoftrtimp de zile sau săptămâni In b o tf ii i ctt numirile celetregi. Mai sunt haitele de lupi potrivite !arctici, uricioşl şi hidoşi, cari Şl rAtic! te nAndefti rA inu ezită să se arunce asupra «v Intra ttriaiiyr » imtuitriei 1mului şi mai e apoi foamea, ne rilor mi i ronduU ctecAtinduratul adversar al vânătoru­ »injtur wn•p, împodobire«lui şi mortalul scorbut. tei frmrni ne.

Vom termina trecerea In re­vistă, prin câteva cuvinte, • Trwtnctr* d* C*

Stânga: La un bal select care a fost dat Iu Londra, au fost reprezentate toate dominion nele. In fotografia noastră, o australiană cu un cangur, pe care l-a adus la bal.

Dreapta: Elefantul uriaş ,,Rex”, care a cu treerat lumea întreagă ca număr de circ, a fost donat de proprietarul lui, gradinei zoologici din Paris. Insfârşit, Itex se poate odihni şi el...

Jos: Unul din marile puncte de atracţie ale sezonului de iarnă la St. Moritz, îl formează cursele de trap care se aleargă pe ghiaţă. In fotografia noastră, sosirea intr’una din aceste curse.

S O C I E T A T E V E S E L Aeste titlul unui volum de S c h a lo m A le c h e m , apărut în biblioteca Dimineaţa (No. 139).

lOO PAGINI 8 LEI

In aceeaş excelentă bibliotecă a mai apărut:

„CE-AM V Ă ZU T IN O LA N D A “de E du u rd S . K on ya

(No. 140). 6 LEI

Ianuarie 1933 __ ioREALITATEA ILUSTRATA

MISS MUNCA 1932!!! ▲V» fi aleasi Im 3» I A N U A R I E a. c. în Saloanele „ILEANA“ din Str. Avrig No. 1

IN O D R U L UNUI MARE

B A L M A S C A T Şl N E M A S C A T AL MUNCIIMisa Munca 1932 va concura la titlul de Miss România 1932

SLABI, vă puteţi ingrăşa rapid!Obraji plini, roşii, sănătoşi, considerabilă sporire a greutăţii, poftă de mâncare şi lucru, forme pli­

ne şi frumoase obţineţi în scurtă vreme cu.

m F E T T O L " p ra f de în g răşat v ienezprodus dietetic, probat în mii de cazuri de l y )slăbiciune în ţara şi străinătate Admirabil l y 1 y-vîm p o t r iv a s l ă b i c i u n i i c o r p u l u i , l ’psei de sânge, etc. Pentru femei, bărbaţi, I ) /bătrâni, copii, plăcut de luat. Face la femei / //</ 1 ^ un corp cu formă, sâni, etc. plini şi frumoşi. j

Numeroase scrisori de mulţumire. j~-Cartonul lei 120. — 3 Cartoane lei 300. (—T1

Depozit: „O P A C “, str M. Blank 7 (Mattl Hariniri) Bucureşti I

De vânzare şi la Farmacii, Droguerii, etc.

A N U L L ITE R A R 1932 D E B U TE A ZA CU

Papucii lui MahmuriR O M A N D E

GALA GALACTIONEd. „Adeverul“ S. A . ^ " , 0 ' Um 2 4 0 P “ 6 ' " 1 L e ' 5 0

Citiţi „Magazinul“ No. 14

O afacere senzaţională la Bucureşti — —

Vaporul „Filomela" şi hotelul „liegina” unde a (ost atras

Agabecow.

beeow urma să fie răpit şi dus la Odessa. Dac’ar fi opus re­zistenţă Grigore Alexei Vasi- lievici avea ordinul să-l o- moare.

D. Arutunow se află azi la Bruxelles, iar complotiştii, sub stare de arest, la siguranţa din Bucureşti.

Răpirea proectată seamănă foarte mult cu afacerea Kutie- pow din Paris.

Se pare că descoperirea din P«ucureşti duce pe urmele unei vaste organizaţii de spionaj a Cekei.

Descoperirea complotului şi arestarea agenţilor G. P. U-ului e un succes al siguranţei noa­stre generale.

N (.OMPLOT, rare ar putea fi un emoţionant subiect de film cinema- 1 dat <lc lucru siguranţei noastre şi a format obiectul a nu-

meroase articole prin ziare.\rntUHOW, fost la diplomaţia sovietică, şi organizator al G. P. U-ului

In mni multe centre europene, a devenit de câţiva ani suspect, conducăto­rilor siivietu i. din pricina relaţiunilor pe care le-a avut la Constantinopol

'il.itul I n>tzk>\ Invitat la Moscova — spre a se disculpa — d. Arutunow : efu*at să se ducă ţi .istfel şi-;i atras ura şefilor săi. D. Arutunow a publi­

cai atunci — sul» pseudonimul Agabecow o carte cu titlul „Ceka Ia lucru”.i p.i .M i-.ista carte Sovietele au hotărit suprimarea lui Agabecow. Prin-

tr un interpus englez, l-au atras în România, unde domnul Arutunow a venit, M întinde o cnrsă. Siguranţa noastră — care a fost pusă în cu­

in ii cu ace.istă afacere a putut să prindă tot grupul de spioni şi agenţi ni (> I’ I ului. cari au fost trimişi la noi în ţară, spre a răpi sau a omori p.- \g..'ic<«iw \( cşti.i sunt Alexandru Lecoq, Sava Samuridis, Jeno Tzan- ■ <iff ţi Grijţorc Alexei Vasilievici.

Acru! ui v.sit In |ară cu vaporul grec , Filomela” şi cu aeelaş vas Aga-

1

20 r e a l it a t e a il u s t r a t a

/

iI 1

■RIMAVARA trecu­tă, la apariţia su­

bită a pălărioarelor „Imperatrice Eugenie”, devotatele modei au privit înfricoşate In vii­tor, încercând să ghi­cească inovaţiile pe care le va aduce iarna.

„Care va fi caracte­ristica liniilor?” era în­trebarea. Se vor realiza tendinţele arătate de pălării, reînviind c r i ­nolinele? Sau vom ig­nora ansamblul epocei, urmând în privinţa _toa letelor calea de până a- cum ? Nu s’a întâmplat nici una nici alta, după cum aţi văzut. Logica şi gustul francez au ferit pe maeştrii mo­dei de gafe şi rezultatul a fost o su­gestie a trecutului, profund moderni­zată, profund adaptată curentului contemporan.

Ceeace se bucură de mare favoare în ochii aşa numitei „la haute couture”, sunt „frou-frou- uf-ile”. Perioada Toulouse Lautrec a plăcut prea mult, spre a fi uitată, şi astfel, când şi când, la intervale foarte scurte, ne întoarcem spre ea Marile case creeatoare s’au întrecut însă anul acesta, dând notei o inter­pretare nespus de graţioasă şi de ori­ginală, prin cascade moi de draperii, plise-uri şi volane.

O altă reminiscenţă a epocii dintre 1870—1880 apare în mânecile cu bu- furi şi în faimoasele mâneci nuimite „pied de mouton” 4 picior de berbec) unde inge-

parelli, au lansat mantouri grele de stofă, cu una din mâneci garnisită de o enormă manşetă de blană, ce se transformă în manşon, când purtătoarea îndoaie braţele. Ideea e originală şi mai seamă ingenioasă, când-e vorba să faci uz de-o bucată de blană prea mică pentru o altă întrebuinţare.

In ce priveşte culorile, negrul, ca întotdeauna, deţi­ne fruntea şi e adesea înve­selit de verde şi roşu, in nuanţe cât mai aprinse. Se poartă adesea jachete negre, pe rochi verzi, sau un com­plet verde e garnisit cu bla­nă neagră. Combinaţia c foarte frecventă şi de efect. Dar verdele trebue să fie cât mai cald, cât mai viu.

Maron-ul în nenumărate nuanţe e susţinut de câteva din somităţile eleganţei; se mai vede apoi, apărând ici şi colo, un roşu închis de purpură, garnisit uneori cu alb. Contesa Walevfcska, a cărei cununie s'a celebrat

*

îl

niozitatea pariziană a ştiut să imprime ceva din cachet-ul modern.

Spre exemplu la Ritz — această bursă a mo­dei — mânecile sunt suficiente ca să ne arate tendinţa. Vezi acolo „bufuri” deasupra şi

dedesubtul cotului (schiţele 4 şi 8 ) ce aduc. în toa­letă o notă extrem de şic.

Mai departe, trecând la capitolul hainelor, ob­servăm că redingota şi-a păstrat locul important, mai cu seamă când e vorba de o jachetă mai „ha­billé , garnisită cu blană. Jachetele cu condon sunt mai mult de sport. Au apărut în timpul din urmă nostime modele ce se fac din stofe de lână, în cu­lori vii şi se poartă cu un pull-over pe de desubt. Schiţa noastră No. 1 reprezintă un astfel de costum: jacheta e din tweed verde, ajunge abia până la şol­duri şi are revere de un verde mai deschis.

Schiţa No. 8 , reprezintă un manteau negru, cu garnituri de un verde marin. Blănurile au anul acesta o largă şi variată întrebuinţare. Remarcabile sunt mai cu seamă gulerele-cravată, ce se fac din blănuri moi cu părul scurt. Vin apoi jachetele scur­te de blană, care au ceva seducător de tineresc.

Linele case creeatoare cum sunt Borea şi Schia-

pălărioara pe care o vedeţi in schiţa No. 5, in feutru de măta­se maron ce se poartă mult în­clinată pe o parte, şi e fixată de o baretă ce cuprinde partea ex­pusă a capului.

Originală şi de mult gust e toaleta de după amiază, pe care o lansează Jane Regny, confec ţionată din noua „bagheera” (o catifea moale ce aduce mult cu duvetina). Prinţesa de Faucigny Lucinge o poartă In violet. (Schiţa No. 7).

Şalul circular de crepode- chine, In două culori, tot dela Regny, poate lua o infinitate de forme, din care nc mărginim a arăta câteva doar, aci In schiţa No. 3.

Vă vom face poate o surpriză anunţându-vâ poşetele de dan­telă, ce însoţesc acum rochiile de seară. Se fac din Chantilly alb sau negru, cu fermoarul dm- tr'o piatră veritabili sau falsă efectul va fi acelnş. (Schiţa No. 6 ).

Şi nu iniei a fost senzaţia^ pro­dusă In ultima vreme la „C ir»". de apariţia unei elegante femei in veluri neagră, purtind un colan de diamante şi smarngdr, cu pandantivul la spate. (Schiţa No. 6 ).

Era aceasta parc un amalgam de reminiscenţe, dar pariziana, cu tactul şi gustul el infailibil, are grija să aleagă cele mal mo­derne interpretări ale modei. zând ici şi colo de pitorescul unor zile de mult apuse.

YVETTK

„MISS ROMÂNIA 1932°se distrează In orele libere ce­tind admirabila revistă distrac­tivă „Rebus". Preţul 5 lei.

28 Ianuarie 1932

luna trecută, a dat o lovitură puternică tra­diţiei, îmbrăcându-şi domnişoarele de onoa­re în toalete de tul, de un roşu strălucitor.

Pălăriile devin din ce în ce mai originale, variind între tiroleze şi turbanele ce se poartă garnisite cu câte un nod de panglică. Dăm aci un model lansat de Marceli Lely, cu două pene extrem de subţiri ca nişte vechi condee (Schi­ţa No. 2). Nostimă şi nespus de elegantă este

In Editura „CUGETAREA" • a p i r u I

FRATE Ş l SORĂde LEONHARD-ntANK

Romanul acesta, la car« • descrisa inbtrea incestuoasă dintre nn frate |l o sori, obţine un extraordinar suc­

ces In librărie.

Institut Cosmetic M edica l

(institut de infiumuseţare)

Str. Şti rbcy-Vodă 34. Tel. 350-18

Dr. F. K O V A C SB O L I D F. P IE L E

Ş I C O S M E T IC A

Consult. 1 1 — 1 2 a. m. 2—3 p. m.

Tratament cu ore fixe

INTR

CREMA il APAA AURA

n e în t r e c u t e p e n t r u t en i

;»*' lu/iuarie 0)32r e a l it a t e a il u s t r a t a

‘A observat după răsboi o tendinţă de di-_ zolvnre a vieţii de familie, acest primar

nucleu al societăţii. Cauzele? Sunt multe, prea multe spre a ne permite o analiză aci. Evident e că de atunci rătăcim în viaţă dezorientaţi, cu sufletele anemiate. Ayem nevne de căldura priete­niei, a afecţiune?; dar ne lipseşte curajul sinceri­tăţii, al încrederii reci- ipfoce, al gestului care să arunce puntea înfrăţirei.Aproape nimeni nu-şi mai ia astăzi osteneala să-şi cunoască, să-şi în­ţeleagă aproapele; fiecare Irăeşte pentru sine. dar când e lovit, singurătatea îl doare.

Prietenia trebue culti­vată insă. E mult de când oamenii au învăţat să su­fere şi să se bucre lao­laltă Această e. poate cea . mai de seamă dintre realizările lor. \et* °"" serva acest fenomen la cele mai primitive for­me de grupare omenească, cum sunt sălbatecii junglelor africane unde, cu ocazia unei victorii, sau unui alt eveniment de bucurie generala se întind ospeţe, la care ia parte întregul trib.

In viaţa celor vechi, aceste banchete erau foarte frecvente şi luau proporţii de orgie. Creş­tinismul, cu ascetismul său, pare să le extir- peze... dar nu: reapar, lipsite însă de ratina- mentul antichităţii.

Astăzi, când pentru a trăi, omul trebue sa muncească aprig, făcând complicate calcule ue echilibru bugetar şi mai ales când mulţi pre­văd o epocă a hranei sintetizate în pilule, os- l>eţeie acestea au minusculi reprezentanţi in diner-urile ce se dau. când şi când, în cercuri foarte restrânse, unde oamenii se întrunesc, nu ntât pentru plăcerea mâncări', cât în dorinţa de-a se cunoaşte mai bine, sai de-a se bucura de-o tovărăşie plăcută.

împrejurări ca acestea dau unei femei de gust şi tact prilejul să creeze o atmosferă caldă Şi antrenantă, menită să-i câştige şi să-i cimen­teze prieteniile.

In această ordine de idei, ne-am gândit că n’ar fi rău să intervenim, oferind cititoarelor noastre câteva sugestii şi reproducem astfel aci pitorescul şi originalul aranjament al unei mese pentru oaspeţi.

Cum suntem in pli­nă iarnă, ramuri de brad, cu parfumul lor picant şi proaspăt, vor înlocui florile. De când cu expoziţia co­lonială, a reapărut mo da bronzurilor; deci, dacă aveţi astfel de o- biecte moştenite din bătrâni şi uitate în- tr’un colţ de dulap, le veţi scoate la lumină, dându-le un loc de cinste. Pe masa noas­tră, sclipirile bronzu­lui şi aurul farfuriilor formează un agreabil contrast, cu verdele

ramurilor de t>rad şi cu albul „milieu”-rilor.Acum trecând la menu, se va servi, ca de obi­

cei, o supă, urmată de-o friptură de curcan, de gâscă, de porc, sau orice altă carne preferaţi, cu o garnitură bogată şi cât mai picantă, şi o salată de lăptuci, sau altă trufanda a sezonului.

La desert, puteţi înlocui cu mere sau pere, strugurii, feliile de portocale şi marmelada ser­vită *j noi. îngheţata de vanilie poate forma o amuzantă grămadă de mingi de zăpadă, dacă le serviţi într’un sos de ciocolată. Veţi adăuga la toate acestea, vinuri, cafele şi liqueururi.

SFATURIUMPLUTURA

Luaţi 2 linguri de pesmet, trei linguri de miez de pâine, 225 de gr. carne (le porc tocată, o ceapă tăiată mărunt, o jumătate de lingură de lapte fierbinte, două gălbenuşuri dc ou şi piper. Veţi umple eventual cu accst amestec curcanul, înlocuind celelalte garnituri.

E. A.

Alm anahul„REALITĂŢII ILUSTRATE"

Vitrina librăriilor s’a îmbogă­ţit în ultima săptămână cu o nouă lucrare de artă, care su­bliniază afirmaţiunea unui critic francez, că standardul nu e mo­dă pretutindeni şi că din când in când o publicaţie îşi permite să evadeze din nota obicinuită.

Acesta este cazul almanachu- lui „Realitatea Ilustrată", care a apărut de curând,

Intr’adevăr, dela început, lec­torul are o scrie de surprize plăcute : în locul rubricei în­semnate cu date, asupra eveni­mentelor petrecute în anul tre­cut, almanahul „Realitatea Ilus­trate” prezintă o serie de mon- tagii fotografice, in care citito­rul are pe lângă nota evenimen­tului, imaginea lui plastică. Este desigur o inovaţie care impre­sionează foarte plăcut.

In continuare, găsim o dare de seamă completă, asupra ste­melor tuturor oraşelor şi judeţe­lor din ţară, o lucrare foarte mi­găloasă, care a cerut timp şi multă pricepere, dar care ne în­vaţă să ne cunoaştem ţara şi din punctul de vedere al trecutului fiecărui oraş în parte. Căci fie­care oraş şi judeţ şi-a imprimat în stemă, trecutul şi năzuinţele.

In almanachul ,,Realităţii Ilus­trate” găsim apoi un horoscop perfect pus la punct.

Articolele ştiinţifice sunt tra­tate în chip atât de popular, în­cât oricine poate pricepe cele mai dificile chestiuni, ca aero­nautică, mecanică, chimie, astro­nomie, etc.

Almanachul „Realităţii Ilus­trate” cuprinde 1 2 0 pagini mari, şi costă numai 30 de lei.

21

D IN Ţ I M A I A L B I IN 3 Z I L E

S URPRINZĂTOAREA spumă antiseptică a KOLYNOS-

ului, preface uri ţii dinţi galbeni

cu 3 nuanţe mai albe în 3 zile!

Ka scoate pelicula Îngălbenită

care îi urâţeşte şi curăţă dinţii

în aşa fel ca emailul alb licări­tor, să fie pus la iveală, fără

stricăciuni.

Ea omoară instantaneu micro­bii periculoşi ai gurei, cari a.acă dinţii şi cauzează caria. Inti’-- deţi un centimetru de KOLY- NOS asupra unei perii de dinţi uscate — încercaţi întocmai timp de 3 zile dimineaţa şi seara şi veţi constata apoi diferenţa.

22 REALITATEA ILUSTRATA 1J Ianuarie

I NTR'O IĂPTÂMĂNÂ

PRIVIŢI ÎNTREBUINŢAREA= PIEPTENULUI =

lechnica şi şfiinja progresează mereu

chiar şi în arta înfrumusejărei părului

Acesta face^ ca părul sâ înainte pârul = creascâ = era subţire şi

= aspru =

Pieptănându - vă cu White, părul devine buclat şi creşte repede lnai»*-c intre-

= buinţării =

Părul incepe a creşte prin în­trebuinţarea zil­nică a piepte- = nelui =

Pub. Gerard

'«SfIn creşted pă­rul era subţire.

Ţ~)ACĂ rădăcinile părului mai există, întrebuinţând odată sau de două

ori pe zi pieptenele electric White părul va creşte, din nou. Nu se poate spune că el ar fi altceva decât un pieptene obişnuit, totuşi pieptenele electric White înviorează rădăcinile rămase, le regenerează vitalitatea. Rădăcinile cari şi-au pierdut aproape complect funcţiunile lor şi le recapătă dând mugurii unui păr nou şi puternic.

NICI CURENTĂRI!NICI ÎNŢEPĂTURI!

ci numai electricitate dătătoare de viată. învârtind inelul mânerului, be cui cel mic de control se aprinde în contact cu dinţii pieptenului. In mâne­rul pieptenului se găseşte o baterie care durează mai multe luni şi înlo cuirea acesteia costând numai 40 Lei. Gândiţi-vă că pentru o sumă atât de mică puteţi avea zilnic acest mesa­giu electric al părului.

O celebră somitate medicală a de­clarat că generaţia viitoare ca o ur­mare a felului nostru actual de viaţă, va da un număr însemnat de oameni cheli, dacă părul nu va fi supus unei regenerări zilnice prin electricitate. In zilele noastre toarte puţini oameni au în părul lo r o suficientă cantitate de electricitate necesară întreţinerei părului ţ i tocmai din această cauză, părul rev ine aspru, incolor, capătă mătreaţă ţ i cade.

Toate aceste neplăceri pot fi evi­tate dacă se întrebuinţează zilnic pieptenele electric White. Pieptănân- du-vă, curentul electric regenerator trece prin dinţii pieptenului şi în ace- laş timp prin păr, înviorând şi stimu­lând creşterea pârului.

MĂTREAŢA?In trei zile scăpaţi de acest incon­

venient al părului lipsit de viaţă, şi chiar dacă reapare, ajung câteva mi­nute pe zi, pentru ca White să-şi pro ducă efectul. Părul aspru şi fără iv

clu capăt! după prtmi«« Iwlr «>l l f | l H o ondulaţi« M t w r t l

PETELE PLEŞUVE?Imediat după începerea trotomen

tului pielei capului cu pieptenele elec trie White, prin regenerarea rădăcini lor moarte, petele pleşuve se vor oco peri repede, iar pârul inâlbit vo re căpăta culoarea ta naturală.

VĂ ÎNDOIŢI?Mai mult de un milion de oom w

care întrebuinţează pieptenele elec­tric White s‘au convins de eficocito tea acestuia, deşi la început t'au în­doit caşi Dv. Totuşi nu riteafi nici un ban cumpărăndu-l, căci dacă nu va face efectul vă restituim banii.

Intraţi în orice farmocie, droguerte, sau magazin de specialitate şi cereţi sâ vi se arate pieptenele electric White.

Văzând cât de simplă este intre buinţarea sa, veţi avea desifjur do rinţa de a-l cumpăra.

Pretindeţl numai pl«ptan«la al««, trie original Whll«.

Dacă furnizorul Dv. nu v l p m ■%« procura pieptăn*«« «Icclrx WKil«, * . junge «I ne trim iteţi bonul de mal

H O D E l MIC OC P O f£ T A

Baterie dublă 10 cm. in p.ep lene. Curentul dublat

Această m i c ă lampă de con­trol se aprinde la atingerea din­ţilor pieptenului.

I) E C O M A N D Ap en tru Ro o kCătre Depozitul Genen

o p ie p te n u lu i i I kMario-Oeaz.ro Bucvret* Sir. fymUtnT 26

** • «• •■»•*« — éiW 4, |- T«,|- VW*»*d t r i i — i* i m

ks vdrftso

< COM

iS tortuarie 1933REALITATEA ILUSTRATA

XJAXjL

h s / T i i

Culoarea blondă e un lux?- Ce fati frumoasă! Par’că

ar fi un bre electric«.Aţa Iţi exprimi admiraţia, In-

Ir’un roman frances, un perso­nagiu rare întâlneşte la un rol| de .stradi. pe blonda eroini a povestire!. o fati cu p ir de lu­mină, ru ochi veni ca fosforul, cu obrazul colorat ca florile cele mai fragede ţi mai delicata ale primiverel, •

Kx< Utina|ia lui atit de plas­tica. mi-a venit In minte zilele trrrulr. rând. intr'un local din centru, intri o superbi, colora­ţ i ţi ispititoare frumuseţe a Trntrului National, asupra ci- rria w fixări toate privirile. Şi In i>rliii Imbita|i ai birt>a|ilor, citii extazul nera|ionat al admi­raţiei ce porneţte din sursele cele mai obscure ale fiinţei masculine, admiraţie care e sori cu (torin|a, cu acel |ipit ascuns al nervilor ce (iţncţte din cau­ze t ir multe ori nrdesluţite.

Cu mania mea de a analiza, mi-ain recapitulat toate femeile ru Mirce* pe care le cunosc, toate re le rare sunt înconjurate de o aureolă de fascinaţie femi­nină ţi am constatat c i mai toate *unt blonde, sunt produ­sul ACrA tei chimii moderne, care transformă un p ir silciu, f ir i rulo.irr precisi, Inlr’o cascadă

vilizaţilor europeni, ce mănâncă intr’un restaurant luxos, aşezaţi frumos la mese acoperite cu cristale şi porcelanuri, atunci când intră pe uşă o artificial blondă, o admirabil pictată fe­meie.

La această apreciere subită şi ardentă, nu intră nici un rafi­nament; rafinamentul este nu­mai in femee, această admira­bilă jumătate a umanităţei, în­zestrată cu un instinct atât de fin, cu o atât de precisă cu­noştinţă a ceace poate să placă ţi să subjuge. Şi nu numai în straturile mai înalte ale socie­tăţii, găsim, la femee, această mi­nunată psichologie: Mariţa sau Veta, când. Dumineca, îşi piap­tănă cozile bogate, înfigând lângă ureche o floare de muş­cată. când îşi pune la gât măr­gelele ei albastre şi trei inele de alamă in degetele ei groase, face întocmai şi cu acelaş rezultat ceia ce nobila doamnă îndepli­neşte cu minuţiozitate in cabi­netul ei de toaletă, la coafor şi la croitoreâsa.

Şi (îheorghe sau Ion, încearcă aceiaş emoţie subită şi agrea­bilă. văzând graţiile rustice ale fetei in casă, pe care o încearcă domnul ce se crede rafinat vă­zând părul decolorat şi recolo-

vitatea existenţei aşezate şi coti- diane, ei se însoară cu bruna, adică cu femeea care nu atrage atât de vertiginos privirile şi dorinţele.

Şi numai culoarea e de vină. Căci de cele mai multe ori tră­săturile obişnuite şi fără nimic surprinzător ale feţei, n’ar justi- ficp, sub un colorit mai şters, sub un fard mai puţin îndrăs- neţ, această vie şi violentă ad­miraţie.

E drept, sunt unii bărbaţi — rarii bărbaji cu suflet delicat,— pe care îi robeşte dimpo­trivă, o frumuseţe discretă, fără trompete, o graţie potolită şl nuanţe fine. Sunt unii cari au groază de aceste frumuseţi agre­sive, ţipătoare, glorioase şi im­

pertinente, ce au aerul că strigă: priviţi-mă!.. admiraţi-ină!...

Dar sunt atât de pu|ini. Ma­joritatea sunt târâţi cu o forţă irezistibilă, spre ceeace scân- teează, ca negrul spre mărgelele roşii.

...Ştiu, se vor supăra pe mine toate cititioarele mele brune. Or să fie chiar şi cititori, admi­ratori statornici ai ochilor de... (cum spun poeţii?) diamante şi ai părului de eben, cari or să-mi aducă aminte celebra şi fru­moasa romanţă:

„...J’adore Ies brunes...Acestora le voi răspunde că

— vai! — şi Miss Anita Loos şi umila subscriitoare a acestor rânduri, suntem, sau... nu sun­tem decât: brune.

LUCREZZIA KAR.

23

UN JA ZZ EXCELENT

Excelentul trio de instrumentişti, d-nii: Sigm. Seidmann, 1. Drassinover şi M. Hónigsberg dela „Carlton Bar”, cari dau pre­

ţiosul lor concurs la serbările „Realităţii Ilustrate"*.

Cornelia României

de bronz, de purpuri şi aur; mai toate au această fati pe care paleta unui pastelist şi-a revărsat delicateţea nuanţelor, mai toate au acest aspect con­venţional, scinteetor şi irezisti­bil de frumuseţe fabricată cu artă.

Rafinamentul aparent al aces­tei transformări, se bazează in realitate pe gustul copilăros şi barbar al bărbaţilor, care sunt fascinaţi întocmai ca copiiii în­tocmai ca negrii de tot ceeace luceşte, de tot ce e violent colo­rat.

Când. in pădurile Africei, ex­ploratorul desfăşoară înaintea sălbaticilor tezaure de sticlă multicoloră, coliere de mărgele roşii şi verzi, sârmă de alamă şi câţiva metri de petică în vărgi ce-ţi iau ochii, privirile negrilor trebue să se aprindă şi *ă lucească. întocmai ca ale ci-

rat, faţa acoperită cu cremă, cu pudră, cu fard şi creioane, a e- legantei şi sveltei doamne!

Etern miraj al şireteniei^ fe­minine în cursa căreia va cădea totdeauna acest etern copil, a- cest primitiv, care e bărbatul.

0 prea inteligentă scriitoare americană Miss Anita Loos, s a făcut celebră cu o singură carte Bărbaţii preferă blondele” . E

drept că ea a adăugat ca o com­pensaţie, o altă carte: „Dar ei se însoară cu brunele”.

Sunt fericită că mă întâlnesc in păreri cu ilustra şi îndepăr­tata mea consoră, care — titlu­rile cărţilor ei o spun — con­sideră ca şi mine, culoarea blondă drept un lux. Bărbaţii --- spune Anita Loos, prefera pen­tru aventurile lor, pentru luxul de senzaţii, pentru uşurinţa vie- tei lor, pe strălucitoarea blon­dă... Dar când e vorba de gra-

La concursul pe care l-am in­stituit, pentru premierea virtu­ţii, am primit un număr destul de însemnat de răspunsuri şi printre relatările care ni s’au făcut, există unele care sunt de­sigur pilde de jertfire de sine.

Bineînţeles că alegerea este destul de dificilă, între atâtea concurente şi de aceea revista ..Realitatea Ilustrată”, instiute un juriu, care să prezinte tot­odată toate garanţiile de per­fectă imparţialitate.

Comitetul va f i prezidat de d-na Alexandrina Cantacui'ino, preşedinta „Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române”.

Numele membrilor îl vom pu­blica în numărul viitor.

Juriu] se va întruni în cursu' lunei Februarie şi va decerna premiul pe care l-am stabilit.

Păstraţi cupoanele şi le trimiteţ toate împreună.

Concursul de perspicacitatf

B O N N o . G

Trimite.................... d in ..............

BUCUREŞTI, Str. Poincare 51 CH IŞIN ĂU , Str. A lexandru cel Bun. 65

„Realitatea Ilustrată"M a v l a t A p « n t r u l o t * 1A p a r « a p u m i n » Ctt to-

I n g r a ţ i i d a i r l u

f f p o f U l f i i . tu n d A ,

• f l M r t)1 f l i i n ţ i p o p *

U H m U , h u m o r , r :. r ni a •

l o g m f . I f t M r

j o c i r ) d ( i l r t r I j t ft

C V I m a i m a r r t i r a j , { t u r m * t

l a f o t i v f o t o f r t t u f i r r â l l *r a r t * l a ( o i t # d i i o f h i u r i!#» d #t i a n r . T2 p t f i n i P r v ţ u l 10 IfiL

A b o n a o i f t ) t m * u d a n : ii O \ti

p f 6 Ioni : i€) M

p a 3 l o m : i o n tai

REALITATEA ILUSTRATA 71 »»Jî

P O R T O C A L E . . .

P E N T R U Z A P A D A Şl F R IG

LEI 350

mEGORATIVELE fructe ,

____ pârguite, de un soaremai luminos decât al nostru, par să cuprindă toate făgădue- lile astrului care le-a aurit. Atât academia de medicină cât şi a- cademia de frumuseţe, ridică în slavă comoara de vitamine, ce se cuprinde în suculenta lor carne.

Americanele, cu trupuri sta- îuare, atriibue paharului de o- ranjadă pe care-1 iau dimineaţa, miraculoasa lor svelteţă, iar în nursiery (camera copiilor), nouii născuţi, trăind .suib regimul lap­telui pasteurizat, sterilizat, iau la ora cocktailuhii păhărelul de suc de portocale, la rând cu „mom şi dad” (mămica şi tăti­cul).

Această băutură e la bar, o preţioasă inovaţie. Licărirea-i calmă şi înţeleaptă ia o nuanţă uşoară de snobism, care ne face s’o preferăm alcoolurilar poli­crome şi pernicioase, ce dau te­nului reflexe de livid, ruinân- du-ne organismul.

Nu există n'imic .mai savuros decât acest suc, ce ţi se serveşte într’un pahar brumat de răceala conţinutului, în cursul unei zile de arşiţă, pe drăgălaşele mesuţe ale micilor reuniuni femenine, sau în barurile însoritelor plăji la modă.

După 2— 3 ore de ceai, la ora la care altă dată se cina, un pa­har de zeamă de portocale şter­ge cu gustu-i răcoritor şi par­fumat, amintirea petits-tfour-u- rilor —prea picante.

Această vogă, justificată de altfel, a portocalelor, nu e nouă (dar există oare ceva nou sub soare?) şi dacă o reînviem as­tăzi, nu e mai puţin adevărat că încă de pe timpul atot-puter- nicilor regi, cărţile lăudau cali­tăţile mărului de aur.

Am găsit într’un tratat de bu­cătărie, apărut în 1772, reţete foarte amuzante şi mai cu sea­mă observa]iun i de o delicioa­să naivitate:

,,Portocalele, care ne vin din ţările calde, sunt cele mai bune fructe pentrucă elementele lor sunt mai puternice şi de oare­ce căldura soarelui face ca su­rul lor să se mistuie mai bi­

ne...” Mai departe, la capitolul observaţiunilor medicinale, a- flăm că portocala are un suc a- crişor, răcoritor, ¡foarte bun pentru stomac, întrucât dilu- iază fierea.

Extragem din acest volum, pentru cititoarele noastre, o re­ţetă, care Le va permite să facă o mică surpriză prietenelor la ceai:

PRALINE UE PORTOCALE

Fierbeţi cu apă o jumătate livră (225 gr.) de mie: de por-

Şi iată in sfârşit In arrasti carte a lui Ali-Baba un lou fli de portocale servit In rhiar coa­ja fructului:

SOLELE DE PORTOCALE PENTRU PATRU PKRSOANV.

Luaţi o sută de grame de :<>• har pisat. 15 gr. feculâ de cartofi. 15 gr. de lapte, patru albuşuri de ou, două gtilbenufuri. duu>i portocale întregi fi miezul unei a treia portocale. Tocaţi carnea portocalei, băteţi albufurilt. pd iiă când fac o spumeI consitte n

locale. Adăoguţi apoi trei pă­trim i de livră (112 gr.) de za­hăr şi o jumătate de livră de migdale. Amestecaţi totul bine şi puneţi apoi compoziţia să se usuce la căldură, intr'o tavă de metal, pe un grătar sau pe o sită.

tă; tăiaţi portocalele In doua. scoale/i binişor miezul, tloar• ceţi sucul fl păsirafl-1. păstraţi deasemni fi cele patru jumătăţi de coajă. Diluaţi cartofi In lap­te, adâoffaţi zeama de portocale zahărul fi puneţi amestecul Ui fiert. Depărtaţi vasul de foc:

Model 1865 01 Şoşoni în întregime din rauciuc, eu dublura călduroasă ; ţine piciorul cald şi uscat chiar pe vremea cea mai rea.

Model 1367-33 Şoşoni eu gabardină. apără foarte

bine încălţămintea Dv., contra ume- zelei şi pe Dv., de răceală

GALAŢI, Sfr. D om neasca 13

puneţi gălbenuşuri cot ol fructului pi M nlo f* L mplefi c ve co aceatlâ crtn la cup tor, care w rolura nccrid/d de

A mutant, mi i a 11*0 Ui primul era batw'hrl pc rarr l ti«ur cM drv r lu 1 > |ie. Y«|i pruni o roraplimcntr. t) i |rU, d l f 0*0 « plira (tiddnl;

„r, un %c*r frt a

Sau ucnHc *~c«4i l l i n i JM* |» f ir | rn «

AbiitirM« Ir l ituttrati**,

to­rn: (tibţb ilrti t«of*

temp*, un foft 1 ne rrra* un o «

VA §•r venit* î n ţ l d e . rrr rt»«f|l rt-

ăiârn ii

•m i l i

taica |.

P«•ntrq daaanp. ş .raociur. n

dubii

28 Ianuarie 19SiREALITATEA ILUSTRATA a

Q fU m tH Eplecat cu fotograful revistei să vedem cum se ard gunoaiele,

â. Ideea ne-a fost sugerată de un fapt banal şi cotidxan: servitoarea rare matură In fiecare dimineaţă.

Undi se iliK-e ,ieest gunoi şi ce devin toate aceste reziduri ale ca­pitalei? V

Aţi va/ut gunoierul care vine eu cotiga şi sună clopoţelul ca să i se aducă Msile • u g u n o i . C o t i g a p le a c ă , strânge gunoiul înşirat în faţa porfiloi si cftnd se umple, ia calea spre acele furnale de imundităţi, eure sunt rampele. O rampă era pe vremuri lângă Morgă. Porţi de lemn

r e s u l in aceas tă rampă, iar maşinăriile dinăuntru au dispărut. Aflăm că rampa s'a desfiinţat.De aci, pornin pe vremuri rapidul „Morgă-Va- Im l ’liinuerli". trenul de gunoaie, cu care se târau cantităţi enorme de gunoi, destinat um­plerii depresiune! vaste, care se numeşte Va­lea Plângerii,

Vită rampă era pe Ia Centrala Automată de te le fo a n e , In cartierul Romană. Şi aceea s’a desfiinţat.

Dar unde se ard astăzi oare gunoaiele? Li­niile expreselor de gunoaie au fost scoase.Mira locomotivă nu mai şueră in zorii zilei.

Kxistă o centrală a gunoaielor, o autoritate

Ideec i’e-a fosl sugerată de servi­toare, ev t strân­gea dimi .caţa gu- ¡.oiul pe făraş...

Jos: A fa numitele „troace”, ale Primăriei, ca­rióle pe două roate, tn care măturătorii strâng

gunoaiele de pe străzi.

specială, care ne-a dat explicaţiile necesare : gunoaiele nu se mai ard, rămpile s’au desfiin­ţat; azi cu gunoaiele se „asanează” diversele gropi ale capitalei, celebrele gropi cum ar fi Ouatu, Cuţarida, Tonola, Valea Plângerii, etc.

— „Dar trenul de gunoaie pe unde circulă?”— „Parte e în magazie, parte circulă pe la

Tonola”.Plecăm spre Tonola.După nu ştiu câţi kilometri spre marginea

oraşului, pe drumul dela Tei, conduşi mai mult după miros, dăm de strada Galvani, nu­mită astfel, probabil, fiindcă aci putoarea acră a gunoaielor te galvanizează.

Şi dăm astfel de o groapă imensă, în care cotigi-automobile şi din cele clasice cu trac­ţiune animală, descarcă imundităţile bucureş tenilor.

Groapa aceasta nu este o depresiune natu­rală ca Valea Plângerii, ci c provenită dela nişte cărămidarii, care au tot scobit pămân­tul în decursul anilor. Un supraveghetor a intrat în vorbă cu noi.

— „Şi în cât timp credeţi c’o să umpleţi groapa asta”, întrebăm.

— „Cam în trei ani”.— „Şi pe urmă?”— „Pe urmă, începem să asanăm altele. La

Cuţarida, de pildă, am umplut gropile cu gu­noi, şi acum se construesc casc deasupra”.

— „Şi asta se numeşte asanare?”

sus: Larulele primăriei nu se mai duc la ram­pă, ci deşartă gunoaiele Capitalei direct în

groapă.

Stânga: Autocamioanele speciale răstoarnă gunoiul de pe rampă, direct în vagonetele „expres”-ului, Decauiville-ul împrumutat de

ministerul de interne.

1

REALITATEA ILUSTRATA

Rămăşiţe de automobile in gropile de pe .str. halvun i. /„• T .ş'u.'ii

•ile — rămase din timpul ocupaţiei germane, nu ruginit uturor intemperiilor; nimeni nu le ridică, n ict măcar drept ,Jtare Decht

— „Păi dacă nu le-am umple cu gunoi, s’ar face mlaş­tini, şi alea dau friguri!”

Interesant sistem de asanare!Aşa, dar, mlaştina aceea am putea-o numi lagună cu

gunoi. Ea se află dincolo de linia ferată ce duce la Pan- telimon, în apropiere de o casă con­struită în mod foarte original, din materiale culese din gunoaie. E mare.Pentru bordeele din împrejurimi e chiar un palat. Dar, e înclinată într’o parte, ca turnul aplecat din Pizza.Proprietarul susţine că sguduirile produse de trenul care trece prin do­sul ei, au înclinat-o. Palatul are aco­perişul din tablă ruginită şi păreţi i căptuşiţi cu funduri dela bidoanele de carbid.

In groapa de gunoi,— dar prin acea­sta trebue să vă imaginaţi câteva sute

Sus: Maldăre de gunoi din gropile Teiului; dr.: Două ţigănci aprinzănd mucuri găsite in gunoaie.

O casă construită din gu­noaie şi ornamentată cu

acelaş material.

de metri pătraţi de gunoaie,— găseşti tot ce cu gândul nu i:n deşti. Mai întâi, ca nişte straje din erele geolog imentractoare, carcase de automobil şi pluguri de fier ruginite, t mase depe vremea nemţilor. Apoi mari grimezi de ( iu sticle, zeci şi sute de mii de cutii de conserve dar ciudl foarte puţine boarfe. Aceasta înseamnă că sărăcia e atât < mare, încât hainele se poarta până la «îon Tinichelele în schimb abundă atât de nmlt. încât ti halaua şi-a căptuşit acoperişurile cu materiale <lr automobile speciale de transportat gunoiul varsă spre vale cc ţinutul lor. Jos coboară numai cotigile cu cs teresant de notat, că animalele ce trag est) I sunt di sate_ special; — poate că repetând mereu aceleaşi m işciri s '

învăţat să le facă automat — după ce se înclini < deşertare, caii fac câţiva paşi ca să sguduie cotiga si gunoi se deşartă, astfel mai repede. Calul procedează astfel până toată cotiga s’a golit, sau mai bine zis până ce gunoiul din s’a împrăştiat, pe o distanţă de câţiva zeci de mo ti

îndată, în urma cotigii, se năpustesc şacalii ani--nelor 1 cureştene. Aceştia sunt ţiganii şi dănciucii. d in i i si porc cari sar deavalma peste gunoaiele şi rezidurile dela rost; rante, ce fumegă încă. Ţiganii se luptă cu porcii se bat câinii, ca să apuce resturi’N cele mai apetisante, un os cu c: tilagii, încă neputrezite, o legumă pe punctul desoompuner

28 Ianuarie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

Cutiile goale de conserve, sunt „sortate". Magazia unde se triază resturile adunate.

Oamenii nu-şi caută numai o hrană oribilă, ei au şi o meserie ţi anume: triază g u n o a i e l e . Fac purcoaie de tinichele, mai în­colo de sticle sparte, de boarfe, de oase şi de alte materii pri­me. Pentru această osteneală sc ârboasă, primesc un salariu dc câ|iva lei pe zi, dela un an­treprenor sui-generis, căruia pri­măria i-a concesionat exploata­rea gunoaielor bucureştene. A- ccst antreprenor are un depozit cu uluci de tablă foarte înalte, cu un cântar la poartă, unde ţi­ganii vin şi depun rodul muncii lor. împrejmuirea costă mai mult decât marfa. Dulăi răi pă­zesc depozitul.

Am văzut nstfel în depozitul acesta grămezi enorme de sti­clă albă, adică numai de cio­buri.

„Dar cioburile astea la ce servesc?”

— „Le trimitem înapoi la fa-

Un „palat" d in cartierul Tonola.

brică, unde le pisează spre a face din ele, din nou sticle”.

Este adevărat că din câteva puncte ale câmpului se ridică

Concursul nostru de Carnaval■ JIea i.IT A T E A ILUSTRATĂ, care totdeauna a iniţiat cele mai B 9 9 originale întreceri, organizează anul acesta, primul concurs

de costume de bal mascat.Au început pretutindeni balurile şi voim să punem la încer­

care ingeniozitatea cititorilor noştri. Instituim deci un concurs de

costume.Concursul se referă la ţara întreagă şi pentru toate balurile,

i'nre vor avea loc până la 15 Martie a. c.Vom premia următoarele trei categorii de costume:1) costumul cel mai frumos,2) costumul cel mai original,3) costumul cel mai comic.Cine doreşte să participe va trimite una sau două fotografii,

făcute in costumul cu care a fost la bal şi cu care vrea să con­cureze. Fotografia va f i însoţită de bonul pe care-l publicăm in această pagină, completat cu toate datele cerute.

Costumele care se vor remarca, intr’una din cele trei cate­gorii, vor f i publicate in „Realitatea Ilustrată”, aşa încât publicul < ititor, să-şi poată da sentinţa, indicând costumul care merită să

lie premiat, in fiecare categorie.Pe lângă prem ii in obiecte utile, vom acorda diplome tuturor

concurenţilor, cari se vor f i distins. _________________________

B O N DE PARTIC IPA RESubsemnatul (a)

Din localitatea Strada Numărul . . . Alăturez . .

fotografii, costumat(ă) î n ...................... • •» spre a participa laconcursul de costume al revistei , Realitatea Ilustrată’ categoria............................Cu acest costum am fost la balul . . . . . .din localitatea............................ţinut în ziua de . . . . . . . .

S E N Z A Ţ IA SEZO N U LU I CE C A R N A V A L9

Balul „fteaiităţii Ilustrate*13 FE B R U A R IE 1932, IN PA LA T U L „ROX Y “

fum. Dar acestea sunt mici focuri, pe cari ţiganii le fac spre a se încălzi.

„N’aţi îngheţat aici?”— „Asta n’ar fi nimic, dar e

greu când ninge”.—• „Dece? Când ninge e mai

cald!”— „Dar zăpada acoperă gu­

noaiele şi e vai de capul nostru până când le putem scotoci şi strânge”.

Aşadar în această groapă gu­noaiele nu se ard, ci se depozi­tează pentru umplerea cavităţii. Transportul se face cu un „De- cauville” împrumutat de Minis­terul de Interne. Automobilele- cotigi varsă depe deal, în aceste vagonete, -conţinutul lor. Pe va­goane sunt desenate cruci, adică semnul vânzării: se vinde gu­noi.

Nu se aduc aci gunoaiele din întreaga capitală. De când s’au împărţit primăriile pe sectoare, fiecare sector are groapa lui, pe care trebue s’o umple. E un fel de întrecere: care primărie îşi „asanează” mai repede gropile ei.

Un miros acru ne-a rămas par’că în gât şi ne urmăreşte multe ceasuri, chiar după ce-am părăsit groapa cu gunoaie. De- asemeni ducem în minte ima­ginea mormanelor de oase şi cranii de animale, presărate cu cadavre de câini şi pisici, cu ti­nichele şi boarfe, în care se a- mestecă resturile dela restau­rante şi vedem încă năvala de dănciuci cu ţigările în gură, luptându-se cu porcii şi câinii, pentru o bucăţică mai puţin putredă. S. V.

Când va fi aleasă „Miss România“ 1932regional, se va alege „Miss Ca­pitala”. Aceasta, în luna Februa­rie, va concura cu celelalte fru­moase din ţară, la titlul de „Miss România”, dotat cu un premiu de 25.000 lei.

îndemnăm pe frumoasele dom­nişoare bucureştence să se gră­bească, ca să nu piardă terme­nul de înscriere.

Repetăm aci conditiunile de participare:

1) Candidatele trebue să aibe vârsta între 17—24 ani;

2) Să nu fie nici să nu fi fosl căsătorite;

3) Să exercite profesiuni ono­rabile sau să locuiască cu părin­ţii sau în familie şi să se bucure de o perfectă moralitate.

4) Să nu f i profesat sau să nu profeseze încă ocupaţiuni tea­trale sau cinematografice.

N cursul acestei luni au loc în numeroase oraşe

din ţară, concursurile regionale de frumuseţe.

Anul acesta am autorizat di­ferite publicaţiuni sau asocia- {iuni artistice, să organizeze a- legerea frumoaselor reprezenta­tive, care să participe la con­cursul pentru titlul de „Miss Ro­mânia”.

Alesele vor veni la Bucureşti în cursul lunei Februarie, când va fi fixat concursul în cadrul unei festivităţi excepţionale.

Pentru Capitală, concursul re gional îl organizează tot „REA­LITATEA ILUSTRATĂ” şi va avea loc la 13 Februarie crt.

Domnişoarele care doresc să participe la acest concurs regio­nal, trebuesc să se înscrie, tri­miţând fotografia şi bonul pe care-l publicăm mai jos, com­pletat cu datele pe care le ce­rem, cel mai târziu până la data de 12 Februarie crt., la adre­sa revistei, str. Const. Miile, 11, Bucureşti I.

Dintre candidatele care se vor prezenta la acest concurs

C upon de p a rtic ip a re la co ncu rsu l de frum useţe

Numele

Adresa

A apărut Almanahul „Realităţii Ilustrate“un volum elegant de 120 de pagini, conţinând un sumar extrem de variat, din toate domeniile, cu sute de ilustraţiuni în text.

Almanahul „Realităţii liu:;!rate” este o podoabă pentru orice bi­bliotecă şi nu trebue să lipsească ciln nici o casă. Preţul unui vo­

lum lei 30.

1

28REA L IT AT EA I L I' STRAT A

28 Ianuarie 1932

JACK LO N D O N

6)Cu o singură apucătură de labă, Un-Ochi întoarse ariciul pe spate.

Nu se întâmplă nimic. Era mort, de bună-seamă. După ce cu luare - aminte cercetă cum era făcut, lupul bătrân îl lua între colţi şi-l trase cu sine, lungind gâtul spre a se feri de trupul cu ţepi.

Apoi îşi aduse aminte că uitase ceva şi lăsând sarcina jos dete fuga la locul unde lăsase ptarmiganul. îşi făcu socoteala şi-l mâncâ tot. Apoi se întoarse şi luă ariciul.

Când. ajunse la vizuină cu vânatul zilei, lupoaica cercetă ce adu­sese tovarăşul, apoi întorcându-se către el, îl linse pe grumazi. Dar mârâi îndată iai, ca spre a-i spune că nu trebue să se apropie de pui. Mârâitul • nu mai era atât de ameninţător. Teama instinctivă a lu­poaicei. de tată pierea, căci lupul bătrân se arăta bun tată şi nu gân­dea să-şi mănânce puii.

VI

PUIUL DE LUP

Puiul de lup cenuşiu se deosebia de fraţii si surorile lui. Blana lor avea reflexul roşiatec moştenit de la mama. El, dimpotrivă, sămâna cu tata. Era singurul pui cenuşiu. Scobora de-adreptul din Un-Ochi, numai că avea ochii amândoi.

Puiul de lup aflase de fiinţele şi lucrurile din jur, înainte de-a î se deschide ochii, cu pipăitul. Astfel îşi cunoscu cei doi fraţi şi cele două surori. Pipăind începu să se joace cu ei, fără să-i vadă. Învăţa să mârâe şi micul gâtlej vibra, înainte de-a scoate sunete. Când se'n- furia părea că scrâşneşte.

Cu pipăitul, gustul şi mirosul îşi cunoscu mama, isvor cald de hrană fluidă, de iubire. Simţea mai ales că avea o limbă mică şi mângăetoare, pe care o trecea pe trupşoru! 'ui, să-l facă şi mai moale. Şi tot cu limba se slujea spre a-1 lipi meieu de ea, mai mult şi a-1 adormi.

Astfel trecu întâia lună de viaţă ă puiului de lup. Apoi se de des­chiseră ochii şi începu să cunoască mai bine lumea din jur.

Era o lume sealdată’n Întuneric, dar nu-şi da seama pentrucâ alta lume nu văzuse. Lumina care ajunge la ochii lui era foarte slabă, dar el nu ştia că e şi altă lumină. Lumea mică hotărnicită de pereţii vizui­nii. Puiul de lup nu se simţea deloc copleşit, pentrucâ lumea ne­mărginită de-afară nici n’o bănuia.

Descoperi totuş repede că unul din pereţii lumii, intrarea pe unde se strecura lumina, se deosebia de ceilalţi. Făcuse descoperirea, neş­

tiutor încă de propria-i gândire, înainte de a ti deschis ochii 91 » 9 privit. Lumina isbise pleoapele Închise. tscând pnn perdeaua lor. wac- niri uşoare, ale nervului văzului, unde se aprinseră scântei nuci dţ lumină, neasemuit de plăcut. Fiecare fibră a (uniri Iul vii .se imiu cu putere atrasă de lumină, către care 1 se Îndrepta făpturii aseme­nea plantei, car* se întoarce pururi după soaiv

Se târâse, fără să-şi dea seama, spre gura cavernei, iar iraui yt surorile au făcut ca e! N ; a în­tunecat al celorlalţi pereţi. Toate aceste mici făpturi rotund' wmt- nea unor plante, se tărau orbeşte spre lumlnâ. de care voiau sa st agaţe ca vrejii viţei de vie, de araci. Cu fi iu-«ştiinţa de sine, cu doruri şi îndemnuri. pui' rea de «tractir a lU^^H crescu. Se târau şi tindeau către ea. Iar mama 11 iu» înapoi. Cu H i prilej puiul de lup cenuşiu cunoscu si alte lnsusin alr mumei, m afară de limba moale şl mângăetoare. Stăruind sâ se t l n t d sprr lu­mină, află că lupoaica avea bot cu carr-1 lovu »1 apoi o lai) care-1 răsturna pe spate şl-1 rostogol la ca un butoiaş. dându-l lovituri, repezi şi bine socotite

învăţă astfel să ştie ce sunt loviturile, ne asculta rra dupA ■ primea şi ce trebue să facă spre a fl ferit. Erau intâlle lui MM rale asupra lumii. După faptele automatice veiUa cunoştinţa zelor.

Era un pui de lup mândru, carnivor ca fraţii '>1 .urorllr BtrADunr. lui erau ucigaşi şi mâncători de carne; numai ru carne trâlau taUl şi mama. Chiar laptele pe care-1 supseae era tot came. pnarhtmMtt. In vârstă de o lună. cu ochi deschişi de-o sâptâmânâ. începea tM mănânce şi el, came mestecalâ si pe jumătate m itu ita de |upO^^| vârsată'n boturile mici ale puilor.

Puiul cenuşiu era cel mal puternic. Şi glasul in gură era i> nător la lătrat, decât al fraţilor sl surori. i\A. Întâiul, -a descu laba şi să rostogolească pe câte unul. Tot el IntAI npurn (» unul de ureche, îl răsturnă şl-1 călcA 11 picioare, mâraind fără a-»i des* cleşte fălcile. Cu el avea mama de luci u măi m ult. ca Sâ-1 Imp. să se ducă spre gura cavernei

Lumina il fascina, dar nu ştia cc'n.seamnă o Intrare I gura ca- 1 vernei nu era pentru el decAt un perete mal lumini' Acr.il |x-rrtr era. soarele lumii lui. candela aprinsă, tar dânsul fluturele atras. ■ trăgea indârjit, încăpăţânat mu acolo. fâr* să ştie câ e ceva dinOfH

Ce ciudat era pentru el zidul dr lumină. TatAI pe carr-1 recunO^| ca. pe c făptură asemenea mamei sl care aducea carne de mâncare, f M să umble „in zid", să se depărteze. sâ dispară l’utui ds lut

BAZARUL POPULARS T R A D A L I P S C A P I I 55

F » 5 T !— 11 i R.

O V A R E * IT » F E DE f-Ţ O lL E + m » L E U M + P E B D F ^ T ^ r

THERMOGENEproduce cfildurfi şl

combate

TU SE-B RO NŞITE DURERI RFUMAT1CE

şi NERVOASEM odu l de în trebu in ţa re :

I Thermoffţne se aplici ne part# dureroasă arând ifrija ea rata sa se lipească bine pe piele. Pentru • obţine un efect mai puternic ţi mai enereic, este suficient să ae ude rata

cu puţină apă sau alcool.

Reprezentant general:

. I. D I L L A NBucureşti, str. Pitsr Moţu, 4

1 Birt: id j j . Citii aid Ui H.

«htfae '* *o«‘e far- macule 91 drofruerin« din lame.

Dinţii Dvs.au\fost odinioară albi.—

Viaţa modernii hrana modernă,

fumatul— toate raipreună au luptat

contra acestei au>eţe in decursul

anilor. \

rasta sau Săpunul pentru dinţi

GELLE FRERES va dV albeaţa propie

a dinţilor Dvs. în \ cursul unei

săptăm âni— \

Uşor, sigur, fără să vatăm«' in

acţiunea sa. Pasta sau SăpuXul pentru

28 Jaiuiiirie 1932REALITATEA ILUSTRATA

cepea. încercase să înainteze in celelalte ziduri ale cavernei, dar pere­ţii loviseră cu putere botul delicat al puiului. A reinoit de câteva ori incercarea şi pe urmă s a potolit. Se’mpăca acum cu puterea tatălui de^a pieri in zid, ca o insuşire anume, precum laptele şi carnea pe jumătate mistuită erau însuşiri de-ale mamei.

Căci nu era dat puiului de lup să cugete asemenea oamenilor. Ne­lămurită şi nesigură era calea pe care dibuia creerul lui. Dar înehee- rile nu erau mai puţin limpezi, din punctul lui de vedere. Pricina lu­crurilor nu-1 turbura; ii preocupa numai felul lor de a fi. Se lovise cu nasul de pereţi; era de-ajuns ca să nu mai încerce. Ce nu putea el, putea tatăl lui. Alt fapt pe care nu incerca să-l lămurească, i'ap- tul ţinea loc de judecată şi mintea lai nu se preocupa de logică. Nici de legile fizice.

Asemenea celor mai multe vieţuitoare dintre sălbâtăciuni, in curănd cunoscu şi el foametea. Veni o vreme când nu mai avu carne şi când şi laptele din sânul mamei secă.

Puii de lupă incepură să cheaune, să geamă şi din pricina loamei câzură'n letargie. încetară jocurile, certurile, mâniile copilăreşti, lă­trăturile de încercare. Se sfârşiră şi peregrinările spre zidul de lu­mină. Dormeau mereu in vreme ce viaţa din ei abea mai pâlpâia.

Un-Ochi era desnădâjduit. Gonia ziua toată după vânat, până de­parte, dar in zadar şi se'nnnapoia să doarmă numai câteva ceasuri Sn vizuina de unde pierise larma şi fericirea. Şi lupoaica, lăsându-şi puii, pleca in căutare. îndată după ivirea puilor, lupul bătrân se du­sese până'n marginea taberei de piei-roşii, şterpelind iepurii căzuţi in capcană. Dar odată cu topirea zăpezii şi dezgheţul apelor, pieile roşii plecară mai departe şi astfel lupul pierdu bogatul isvor de hrană.

Când părinţii i-au adus iar de mâncare, puiul de lup cenuşiu reveni la viaţă şl Începu să se uite din nou spre peretele de lumină. Dar neamul care-l imprejmuise, scăzuse mult. Nu-i mai rămăsese decâto soră.

Redobândindu-şl puterile, văzu că sora nu se mai putea juca. Nu mai ridica botişorul. nu se mai mişca. In vreme ce trupul puiului* se rotunjea odată cu hrana, sora nu mai era in stare să se hrâneasca. Dormea toată vremea, flacăra vieţii se făcea tot mai mică, până se stinse cu desăvârşire.

Dc la o vreme pulul de lup nu mai văzu pe tatăl lui ivindu-se şi dis­părând in zidul dc lumină, venind seara să se culce la gura cavernei. Se întâmplase după a doua foamete, mai puţin aspră ca întâia. Lu­poaica ştia de ce lupul bătrân nu va mai reveni. Dar nu avea cum să spue şi puiului colace ştia.

Cum vâna pe dreapta torentului, in paraginile rasului, a dat odată de urmele lupului bătrân, din ajun. Luandu-se după ele a dat de alte urme lăsate dc râs şi semnele unei lupte in care biruise marea pi­sică. Din tovarăşul lupoaicei nu mai rămăsese decât oasele, risipite. Urmele răsului o duseră până la vizuina râsului. Nu avu curajul sa Intre ştiind că era înăuntru.

Si de-atunci lupoaica se ferea de malul drept al torentului căci ştia că'n vlzulne se află pul şi râsul e o fiară sălbatecă şi luptă cum­plit când trebue sâ-şi apere puii. Un-Ochi aflase acest adevăr, plătitcu pielea.

Dai sălbătăcimea îşi are legile ei şi trebuia să vie ceasul cand, pentru mântuirea puiului cenuşiu lupoaica, împinsă şi ea de neîn­duplecatul instinct de mamă, va înfrunta vizuina dintre stanei şi mânia râsului-mamă.

VII

ZIDUL LUMII

Plecând de nevoe după vânat, lupoaica a trebuit să lase acasa puiul de lup, singur. Lovindu-1 cu botul şi laba, il tăcuse sâ'nţeleaga po­runca de a nu se apropia de gura vizuinei. Pulul de lup fu cuprins şi el de o teamă nouă, de a ieşi afară. Nu i se întâmplase incâ nimic în vizuină care să-l sperie şi totuşi intrase frica in el. Era moşteni­re?. părintească, din moşi strămoşi. Frica! Moştenirea wildului, de care nu scapă nici o vieţuitoare.

Puiul de lup se înfrlcoşă fără să ştie de ce. Loviturile mamei, loa- metea suferită de câteva ori, îl învăţaseră că viaţa are limite şl po­runci. A te supune acestei lefri Înseamnă să scapi de bătae să-ţi ne bine. Fără a judeca asemenea unei fiinţe omeneşti se mulţumea sa ştie că sunt lucruri care te Izbesc şl altele nu şi deci trebue să te le- reşti de unele spre a te bucura de celelalte.

Şi astfel se ţinea departe de intrarea vizuinei, care rămânea pentru el un zid de lumină. In lipsa lupoaicei, puiul mal mult dormea. Cand era treaz se silia să nu scheaune, înnâbuşind plânsul care-i stramba botişorul.

Odată, culcat dar nu adormit, auzi un zvon ciudat care venia des­pre peretele alb. Era un gluton, mică fiară carnivoră foarte rea, care tremura de curajul lui, necutezând să intre în cavernă şi adulme­când. aerul să afle ceva. Puiul de lup nu ştia ce e glutonul dar ştia că adulmecarea are ceva ciudat, nemaicunoscut şi deci ceva spâimântâtor. Necunoscut înseamnă totdeauna spaimă. Blana puiului de lup se zbârli. Nu scoase niciun ţipăt, nu făcu nici o mişcare, înmărmurit deşi îngrozit, ca mort. Lupoaica venind acasă şi simţind mirosul glu- tonului începu să urle şi intră repede in vizuină. începu să-şi mangae şi să lingă cu dragoste neobicinuitâ, puiul care pricepu că trecuse prin mare primejdie.

Alte puteri, contrarii, mijeau în puiul de lup, şi cea mai de seamă ere, impulsul de a trăi, de-a creşte. Instinctul îi poruncia să asculte, să se supue. Pentru a creşte şi a trăi trebuia să nu asculte. Astiel câ teama şi supunerea fură înlăturate şi puiul de lup se trase către gura vizuinei.

Spre deosebire de celelalte ziduri pe care le încercase, zidul de lu­mină da mereu înapoi, pe măsură ce el inaihta. Pieliţa botului nu se sgârip de lumina care se arăta astfel moale, binevoitoare. El mamtă, scăidându-se in ceeace credea că era aspru şi tare.

Erp, uluit. Pe măsură ce înainta, lumina devenia mai strălucitoare. Teama il îndemna să se tragă inapoi, dar dorul de viaţă îl împin­ge? înainte. Se pomeni afară. Zidul de lumină se dase deodată mapol, până la nesfârşit. Atâta lumină il durea şi-i lua vederea, in timp ce neaşteptata lărgire a spaţiului il speria. Pe'ncetul ochii i se potriviră pe tăria luminii şi văzu astfel in pânza de lumină lucruri noi: co­pacii depe malul torentului, muntele din faţă, de-asupra copacuor,

cerul de-asupra muntelui. (Va urma)

Tubul mic Lei 34.— Tubul marc Lei 51.25.

N I 4 5

3o REALITATEA

Marele concurs distractivorganizat de

R ealita tea Ilustrată, ziarul Dim ineaţa şirevista R e b l ISP R E

.000 LEI, în numerar.W APARAT DE RADIO cu 3 lămpi direct la priză, marca „Lorenz” .

.000 LEI, în volume literare.) BICICLETA elegantă.i.000 kgr. lemne de foc.UN PATEFON marca „Odeon”.0 LADA de şampanie „Rhein” . UN COSTUM tricotat „Monica” .0 LINGURIŢE DE ARGINT.

M I ITREI STYLOURI „HARO", cu

peniţă de cristal.UN ABONAMENT pe un an la

„Realitatea Ilustrată” .UN ABONAMENT pe un aii la

revista „Rebus”.N. B. — Toate acest premii

sunt oferite de cele trei publi­caţii de mai sus, cari au dat o deosebită atenţie acestor dis­tracţii instructive.

DAVID and. JOHN ANDERSON LTD

OPLINUm PENTRU (AMASE

ILUSTRATA ÎS laruia

Concursul constă d in dezlegă­ 3) Stare particularrea tuturor problemetor propu- ven vjblllUtra t t lr r io ise, pe rând, în cele trei publi- răriie voluntare tuncaţii specificate. Dămi acum: date

4)(10).InţUin|at (8). —m Conji

PROBLEMA HIVoase!

Negaţie (2).

(Problema XXIII o k;isiţi in rc- 6) Iuţelilor ir (fin.vista „Rebus” dela 25 lanuarie). 7)

UU 1Abia (ta chirurgii >ar|iali a otielur

ORIZONTAL: (11 ) «) Fluviu in Sur<liai (476 1

1) Partea istoriei ni«turale tra- (4). — Fabricant (4!tând despre monştri (11). 9) Ansamblul %im|>

2) Necaz (fig.) (•11 . Râu rara«r lr r i t n i l o mala'

in Bavaria. afluenl al Dunării 101 Pentru hidr<>t<

(165 kil.) (3). — h iteră ure- — Nuni (2). — Anrti

ceaşcă (2). 11 ; unui

1 lanar nonti in Dumn m u re*r

ţinu de o v lilunr ano

ului

kll.f

iulA-

■ : ii H ■

■

■ H■

■

4 ■ ■ i

□ ■

■ □ 1 ;

■ 1 ■ ■

■ 1 :* 1

1 J

VKBTIOAL

1 !R4 1291) 14]

n»r (pi

61 Pr«

7) Df aii

LA VULTURUL DE MARE CU PESTELE IN GHIADf’

mediiana a cavităţii(11).

1) ( •m il«le ffin 11 erjer

9)

•ţie (2).

10) Bádécini vorxatâ <ricei

tir diverşi arlw de Sud (S)

(2), — Notâ (2)«

U ) Pronume peiFamiUI de planteocupiî ultimul rarVfgftal. (4). — K*penoanim al (3).

(K<fX ti|i

. B. Problema» In tinnil Ti

Sâmti in ziarul „ i* »¿ti).

N. B. Problemei«1! a a concursuluipână la 25 Ianuarnparticipa cu atâte;prob leme a de^ifţuvom termina ţi jdupâ care se va farea |premiilor.

re. Ctrcût\fÛt e

t r f îo a f i IITC Öp." At

.rirnilre’ ch t* I ,rÂnd I I !- « . I

5TR. BAZACÁ1 -3 STR. CAROL 76 -75 6 0 STR.HALELOR. 21

BON de PREMII No. 24Numele

Adrf.«»

28 Ianuarie 1932REALITATEA ILUSTRATAriir realii ulii

NOUL NOSTRU CONCURSP R E M I I : 1 5 0 0 le i n u m e ra r.

D o u ă a p a ra te de ra d io cu g a len ă P R O B L E M A l l - a

(C u v in te în c ru c iş a te )

C H E S T I O N A R

A FO ST O D A T Ă

y * 5 6 7 8 9 10 11 12 15

ORIZONTAL:I. Eroină din bauiir româ­

neşti.II. Operă. Prindea toate

sburătoarclc!III. A vrăji. — fig. obraz.IV. In bnstnc. reda viaţa erou­

lui răpus (pl.). —■ Do. — Că­maşă. Periferiile Tuşnadului.

V. ('.and văxu el o aşa... spur­cată (Isp.) — Frunte.

' I. In ba.sme, fecioară de o frumuseţe orbitoare! — Se văe- ta de frig!

VII. Minunat de frumoasă! — Colo ’n... la fântână (inv.) losif!

VIII. Lovitură ! — Personaj bufon din basme, împreună cu altul au făcut un tandem tare glumeţ şi poznaş!

IX. Povestit. — Notă. — Altă formă a basmului.

X. Măestrif. — Articol. — De mult a trecut moş Ene pe la gene!

XI. Frumoasele, şoimanele, vântoasele! — Fiinţă perfecti-simă.

X II. Neîntrecut in basme ro­mâneşti. — Struguri.VERTICAL:

1. Mândra sora a soarelui, î- dealul frumuseţii femeeşti!

2) Povestiri poetice, a întâm ­plărilor eroice. —• Celebru îno­tător francez.

3) Ceva. pe care un tovarăş al lui Făt-Frumos era tare supărat. Şi-l îndoia mereu! Sfânt, por­car! (inv .).

L Ruso decapitat! — Magis­

trat infernal! — Om de stat turc.

5) Cum nu mai este cinemato­graful, astăzi! — Figură la pa­tinaj. O notă inversată.

6) Punerea in rândul zeilor. — Pronume.

7. Durere nesfârşită! — Strân­gerea strugurilor.

8) Pleacă! Sărbătoare la 20 Decembrie.

9. Fluviu. Zeiţă. — Vidin!10. Senatus romani! — M’aşi

i bon a din nou, insă. fără sfâr­şit!

11) Departament francez. — Măsură. - Un început de ar- găseală!

12) Şi se lungea, cât vrea! — Veşnicul duşman al lui Făt-Fru­mos.

13) înzestrat cu daruri supra­naturale. Soarele egiptean!

MUGUREL ARAGON

student

1. Cine-i autorul „Bărbierului din Sevilla"?

2. Care este numele grec al zeului Amor?

3. Cum se numea corabia de pe care dogele arunca inelul in mare?

k. Cum se numia fiica lui Pe­tru Rareş?

5. Care este zeul medicinei?

6. Care este numele turcesc ui Cetăţii Albe?

7. Cum se numeau legile Ini Justinian?

8. Care este eroul Mesti-rotun- de ?

Dacă răspunsurile sunt juste, atunci iniţialele dau numele ţi­nui cunoscut scriitor român.

X.

A SP IR IN marc, ca bunicCu nepotul ASPIRIN mic.

Veseli au plecat la aer,

Să=arate lumii ce e „BAVER"

ASPIRINtablete, contra reumatismului, gripei, durerilor de cap, numai în ambalaj original cu 20 şi 2 tablete.

PEPINIERELE S.A.

AMBROSI.FISCHER&CO.A! UD, JU O . ALBA

C ER EŢ I CATALOGUL G EN ERA L

Cupon pentru jocuri N o . 2 6 1

Numele şi pronumele

Adresa

S in g u ra p u b l i c a ţ i e de a c e s t gen la noi fn ţa r ă

lO O p a g in i h â rtie ve lin ă şi chrom o, e x e c u ţie te c h n ic ă n e în tre c u tă , bogat m a te r ia l re d a c ţio n a l. în g en u l re v is te lo r „ J e sa*s to u t" , , L e c tu re po u r to u s “ , , ,U h u “ , „ D a s M a g a z in “ etc. Lei 3 0

„REALITATEA ILUSTRATĂ. -— Director Nic. Constantin.Redacţitr şi Administraţia: Str. Const. Miile 7— 9—11, Telefon 359/99.

Preţul abonamentelor: Un an lei WO: 6 luni lei 200; 3 lun i lei 100. Pentru străinătate lei 600 anual

REALITATEAP r e ţ u l I O L o i Ilustrata P r e ţu l IO Lml