Roluri de părinte şi concilierea vieții de

familie cu viața profesională

Ghid pentru actualii şi viitorii părinţi

Guvernul României

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale și

Persoanelor Vârstnice

Direcţia Egalitate de Şanse între Femei și Bărbaţi

2

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și

Persoanelor Vârstnice prin Direcția Egalitate de Șanse între

Femei și Bărbați implementează una din măsurile incluse în

Planul general de acţiuni pentru implementarea Strategiei

naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

pentru perioada 2010 – 2012 prin elaboarea unui ghid

dedicat tinerilor actuali şi viitori părinţi.

El are drept scop nu numai cunoaşterea legislaţiei din

România prin care statul protejează şi sprijină tinerii părinţi

dar şi a modului practic în care statutul de părinte poate şi

trebuie asuma de ambii partenerit. Nu în ultimul rând, ghidul

este dedicat tăticilor și viitorilor tătici în vederea

sensibilizării acestora şi conștientizării de către ei a faptului

că apariţia unui copil înseamnă nu numa mândrie şi bucurie

dar şi o schimbare şi re-adaptare iar o implicare reală a lor

în viaţa de zi cu zi a căminului familial precum şi în

îngrijirea, creșterea și educarea propriilor copii este absolut

necesară.

În Uniunea Europeană, impactul statutului de părinte asupra

participării pe piața forței de muncă continuă în zilele

noastre să fie foarte diferit pentru femei și bărbați. Femeile

continuă să își asume o parte disproporționată din

responsabilitățile pe care le implică „funcționarea” unei

familii iar multe dintre acestea simt în continuare că sunt

nevoite să aleagă între viaţa lor privată, o carieră

profesională și familie. Tendințele demografice actuale

arată, de asemenea, faptul că femeile și bărbații trebuie să se

ocupe din ce în ce mai mult şi de alte persoane dependente,

altele decât copiii, pentru perioade de timp nedeterminate.

Studii şi evaluări au scos în evidenţă că în acele state

membre ale Uniunii Europene care au introdus politici

publice de conciliere beneficiază de o populație activă mai

numeroasă, constituită atât din femei cât și din bărbați,

3

precum și de rate ale natalității relativ durabile. Uniunea

Europeană a înregistrat progrese în ceea ce privește

ameliorarea cadrului general pentru un echilibru real între

viața profesională și viața privată1 iar Comisia Europeană s-

a angajat să depună eforturi constante pentru a se înregistra

progrese în acest domeniu, acordând o atenție mai mare

creării de servicii de îngrijire accesibile și de înaltă calitate.

Rolurile masculine și feminine influențează în continuare

deciziile individuale esențiale cu privire la educație, carieră,

condițiile de lucru, familie și fertilitate. Aceste decizii au la

rândul lor un impact asupra economiei și societății. Prin

urmare, este în interesul tuturor să li se ofere în mod egal

1 COM(2008) 635, Directiva 2010/18/EU de punere în aplicare a Acordului-cadru

revizuit privind concediul pentru creșterea copilului (JO L 68, 18.3.2010, p. 13);

Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010

privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care

desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a

Consiliului (JO L 180, 15.7.2010).

atât femeilor cât și bărbaților posibilitatea reală de a alege

în diversele etape din viața lor2.

Dacă la elaborarea Strategiei Naționale pentru egalitatea de

șanse între femei și bărbați pentru perioada 2010-2012 şi

includerea între direcţiile de acţiune prioritare ale Strategiei a

concilierii dintre viaţa profesională şi cea familială au fost

consultate sindicate, patronate și organizații

neguvernamentale şi de această dată, la elaborarea ghidului,

am colaborat și ne-am unit forțele cu specialişti în domeniu şi

simpli tineri părinţi, preluând din ideile și contribuțiile lor.

La elaborarea Ghidului pentru actualii şi viitorii părinţi o

contribuţie esenţială au avut dna. Selena Nuţi Vasile şi dna.

Andra Cristina Croitoru, consiliere în cadrul Direcției

Egalitate de Șanse între femei și bărbați din Ministerului

Muncii, Familiei, Protecției Sociale şi Persoanelor Vârstnice

(partea a I-a și partea a III-a) şi dna. Elena DASCĂLU,

profesor de psihologie, Tulcea (partea a II-a).

2 COM(2010) 491 final, Strategia europeană pentru egalitatea între femei și bărbați

2010-2015

4

Partea I.

Concilierea vieţii de familie cu viaţa profesională ca

instrument de politică publică

Concilierea vieţii de familie cu cea profesională reprezintă un aspect al problematicii egalităţii de şanse şi de tratament de mare interes atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.

Dificultăţile cu care se confruntă femeile, mai ales mamele, în căutarea şi păstrarea unui loc de muncă plătit, stereotipurile prin care se perpetuează ideea că doar femeile sunt responsabile de îngrijirea familiei precum şi aşteptările culturale faţă de bărbat pentru a fi unicul întreţinător de familie, sunt aspecte care agravează inegalitatea între femei şi bărbaţi. Implicarea bărbaţilor în echilibrarea raporturilor dintre viaţa de familie şi cea profesională reprezintă o problematică esenţială dar şi dificilă. Flexibilizarea orarelor de lucru joacă un rol important în menţinerea pe piaţa muncii a mamelor.

Dezechilibrul între viaţa profesională şi viaţa de familie afectează angajatul/angajata, organizaţia în care lucrează, precum şi familia.

Studii realizate în ţări europene indică faptul că:

cel puţin 1 angajat din 3 percepe un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi viaţa personală/de familie;

40% din mamele care muncesc şi 25 % din taţii care muncesc percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi familie;

50% dintre părinţi consideră că au o problemă în a realiza un echilibru între timpul petrecut la muncă şi cel petrecut cu familia;

2 părinţi din 3 manifestă un stres zilnic moderat-ridicat datorat dificultăţilor şi conflictelor de rol muncă-familie.

Dificultăţile tinerilor părinţi în armonizarea timpului afectat serviciului şi cel destinat familiei au repercusiuni negative asupra îndeplinirii obligaţiilor de muncă formale, provocând întârzieri la serviciu, plecări înainte de terminarea programului de lucru, absenteism, etc. Aceste efecte negative nu afectează doar femeile ci şi bărbaţii, în aceeaşi măsură. Familiile monoparentale, preponderent susţinute de femei, se confruntă cu probleme mai grave în împletirea rigorilor profesiei cu viaţa familială şi cea privată

Problemele depind de vârsta copiilor, sunt mai acute cu cât copii sunt mai mici şi nu dispar o dată cu încadrarea acestora în sistemul de învăţământ. O altă variabilă importantă o reprezintă şi numărul copiilor din cadrul familiei, fiind binecunoscută nevoia fiecărui copil în parte de atenţie şi îngrijire din partea ambilor părinţi.

Un alt factor care trebuie luat în considerare este timpul de lucru destinat serviciului în raport cu cel alocat activităţii domestice şi nu în ultimul rând, este foarte important dacă programul de lucru este cu timp complet (full-time) sau cu timp parţial (part-time),

5

structura temporală a zilei de lucru (continuă sau secvenţială) afectând în mod decisiv aspectele familiale şi cele de serviciu.

Participarea bărbaţilor la responsabilităţile familiale şi asumarea de sarcini domestice este considerată necesară de marea majoritate, chiar dacă femeia are un loc de muncă sau nu. Chiar dacă există o anumită percepţie asupra faptului că responsabilităţile familiale trebuie să fie împărţite, asta nu înseamnă că se pune efectiv în practică. Există mari discrepanţe între valorizările pe care le dau cei doi parteneri implicării în realizarea sarcinilor domestice şi în îngrijirea copiilor (femeile sunt cele care resimt mai puternic faptul că au anumite sarcini domestice determinate, pe când bărbaţii cred că aceste sarcini se fac împreună, ceea ce duce la valorizări diferite).

Bărbaţii trebuie să îşi asume şi responsabilităţi de îngrijire a copiilor sau a rudelor bolnave. Noile generaţii sunt purtătoare de modele de roluri de gen caracterizate printr-o mai mare valorizare a egalităţii de gen decât cei maturi. Acest fapt depinde şi de nivelul de educaţional nu numai al bărbaţilor dar şi al femeilor. Schimbarea rolurilor de gen din interiorul familiei nu trebuie să fie doar un rezultat al procesului de negociere explicită între parteneri ci şi un efect al transformărilor sociale profunde şi multiple care să redefinească şi să condiţioneze contextul de negociere al rolurilor de gen.

Măsuri în vederea concilierii vieţii de familie cu viaţa profesională:

creşterea numărului de grădiniţe şi cantine şcolare cu orar prelungit şi flexibil pentru fete şi băieţi cu vârstă de până la 3 ani inclusiv:

adaptarea programului de lucru cu programul şcolilor şi al grădiniţelor;

oferirea de alternative pentru îngrijirea membrilor familiei dependenţi care au nevoie de asistenţă, extinderea ajutorului la domiciliu, creare de centre de zi;

stimularea tinerilor taţi de a apela la concediul paternal, instrument legal ce crează premisele necesare participării efective a tatălui la îngrijirea copilului nou-născut;

campanii de schimbare de atitudini cu privire la necesitatea distribuţiei echilibrate între cei doi parteneri a rolurilor şi a responsabilităţilor domestice.

Beneficii ale angajatorului care implementază politici pentru concilierea vieţii de familie cu viaţa profesională:

creşterea productivităţii muncii şi a gradului de satisfacţie profesională a angajaţilor;

îmbunătăţirea imaginii companiei/corporaţiei;

o mai bună recrutare a angajaţilor;

reducerea absenteismului;

costuri scăzute ale organizaţiei generate de problemele de sănătate ale angajaţilor;

clienţi mai mulţumiţi;

creşterea implicării şi fidelităţii angajaţilor faţă de companie.

6

Beneficii ale angajatului/angajatei care participă la politici de conciliere a vieţii de familie cu viaţa profesională: :

calitate mai bună a vieţii;

progrese în carieră şi o mai mare satisfacţie în muncă;

o mai bună stare de sănătate fizică şi mentală;

venituri mai mari şi beneficii asociate acestora;

mai mult timp pentru propria persoană.

Partea a II-a

Cum poţi deveni un parinte mai bun?

Ghidul de față îşi propune familiarizarea cu câteva din bunele

practici în creşterea şi îngrijirea copilului, observate si analizate

îndeosebi din punctul de vedere al consecintelor psihice ce

decurg din ignorarea acestora. El se adresează unor categorii

diverse de părinți si probleme: familii „obișnuite” şi „cu

probleme”, familii cu copii mici, familii cu adolescenți, familii

monoparentale, asistenți sociali şi maternali, familii adoptive,

etc.

Ne vom opri asupra acelor aspecte de educație parentală care

pot şi trebuie să producă o schimbare în educatie, punând

accentul pe valorificarea și aprecierea experienței umane, pe

educarea unei atitudini echilibrate a părinților vis-a-vis de

familie, copii, carieră sau alte activități prezente în viața de zi cu

zi.

Ghidul are în vedere principiul ,,e mai bine să previi decât să

tratezi” iar principiile enunțate aici îşi propun educarea părinților

și învățarea lor ,,cum să devină părinți mai buni” şi au rol de

prevenire a eventualelor abuzuri asupra copiilor care pot apărea

în cadrul unei familii.

Scopul ghidului este:

să încurajeze tinerii părinţi să-și analizeze mai în amănunt propria viață și modul în care relaționează cu copilul lor;

să descopere o gamă mai largă de alternative pozitive și eficiente pentru rolul de părinte;

să dezvolte o rețea de sprijin social impreună cu alți părinți.

Parentalitatea este cea mai importantă și motivantă menire, iar

părinții sunt fundamentul familiei. Abilitățile pozitive de părinte

nu sunt ceva înnăscut, ele se invață. Întreaga familie este

avantajată atunci când adulţii găsesc metode potrivite de a se

îngriji pe ei înșiși în fiecare zi.

Comunicarea eficientă cu copilul și ascultarea activă este

răspunsul la multe întrebări. Comunicarea trebuie să fie bine

pregătită şi să se desfășoare în condiţii prielnice, căci există

7

momente potrivite și momente nepotrivite pentru comunicare,

mai ales pentru probleme emoționale sensibile. Faceți-vă timp și

identificați ,,momentul potrivit” pentru comunicare. Dacă ne

facem timp să ascultăm și să comunicăm, nu numai relațiile

noastre se vor îmbunătăți, ci vom vedea că ne îmbunătățim și

comunicarea.

Ascultarea activă implică înțelegerea a ceea ce simte și vrea

să spună copilul și apoi repetarea ideilor exprimate, într-un mod

care să-i dea acestuia sentimentul că e înțeles și acceptat.

Ascultarea activă oferă o oglindă pentru copil, în care acesta se

poate vedea mult mai clar.

Rețeta pentru o bună ascultare

Hotărâți-vă să ascultați. Când vă decideți în mod

conștient că sunteți gata să ascultați, aceasta vă ajută să

fiți un ascultător mai bun;

Făceți-vă timp să ascultați. Acesta este un dar prețios.

Dacă momentul de față nu este potrivit pentru voi,

rezervați-vă un ”timp pentru ascultare”;

Folosiți limbajul corporal care arată că ascultați. Stabiliți

contactul vizual, aplecați-vă înainte, dați afirmativ din cap,

vocalizați sunete simple;

Permiteți-i copilului să-și exprime sentimentele, indiferent

care sunt acestea. Aceasta nu înseamnă că trebuie să

acceptați percepțiile lui, ci doar că trebuie să acceptați că

așa simte acesta în momentul respectiv. Sentimentele

sunt reale - nu bune sau rele, adevărate sau greșite.

Comunicarea interpersonală include elemente verbale,

paraverbale și nonverbale (vizuale). Comunicarea

interpersonală eficientă presupune concordanță între elementele

comunicării. Ascultarea este o componentă esențială în

comunicarea interpersonală. Cuvintele au greutate și este

important să folosim cuvintele cu atenție. Este nevoie de

practică pentru a învăța să comunicăm eficient. Bunul simț,

intuiția și mai ales conexiunea plină de iubire dintre voi și copil

sunt premisele care contează cu adevărat. Cu toții ne dorim ca

într-o bună zi copilul nostru să devină un adult echilibrat,

inteligent, deschis din punct de vedere emoțional, care să își

trăiască viața cu încredere și siguranță de sine.

Vom analiza în continuare principalele două mari cauze ce duc

la consecințe nedorite în comportamentul copiilor. Acestea sunt:

stresul și conflictele din familie.

Cum să învingi stresul si furia

Stresul este de fapt o reacție a organismului față de schimbare.

Schimbările sunt inevitabile de la servici la concediu, de la

căsătorie la divorț, de la tânăr la bătrân. Părinții se confruntă

8

mereu cu solicitări diverse și uneori neașteptate din partea

copilului. Înțelegând ce se întâmplă în corpul nostru sub

influența unui stres prelungit sau intens, putem să înțelegem de

ce managementul stresului este o parte importantă a îngrijirii de

noi înșine. Corpul nostru reacționeză în condiții de stres: ne

crește pulsul, respirația devine mai alertă, presiunea arterială și

nivelul glucozei în sânge cresc, iar digestia încetinește.

Managementul stresului este o parte importantă a menținerii

unei bune sănătăți fizice și emoționale și a unor relații

sănătoase. Când tratăm stresul, continuăm să îl simțim, dar ne

revenim repede și învățăm cum să prevenim sau să adaptăm

reacțiile noastre față de stres.

Reducerea stresului ne ajută să avem mai mult control asupra

vieții noastre. Abordarea eficientă a stresului este foarte

importantă pentru a fi părinți mai buni. Furia este un sentiment

normal. Modul cum percepem și reacționăm poate să ne ajute

sau să ne facă rău nouă înșine și copiilor noștri. Însă, primul

model cu care copilul face cunoștință este cel al părintelui său.

El este cel care îi învață cum să învingă stresul și furia.

Efectele conflictelor de cuplu asupra copilului

Conflictele de cuplu sunt inevitabile atunci când părinții nu

reușesc să găsească o cale de rezolvare a problemelor ce

generează conflicte. Copiii sunt afectați la nivel emoțional și

comportamental, dar și fizic. Conflictele de cuplu, de regulă,

apar ca rezultat al unei comunicări ineficiente și duc la

încercarea de a-l domina pe celălalt partener, la învinuiri, critici,

manipulare sau alte comportamente agresive. De multe ori,

conflictele între părinți îi atrag în mijlocul lor și pe copii, care de

cele mai multe ori joacă rolul de a-i distrage pe adulți de la

conflict. Părinții îi implică pe copii în conflictele lor atunci când ,

pentru a-l ataca pe partener, permit copilului ceea ce celălalt

părinte îi refuză sau când îl critică pe celălalt părinte în fața

copilului.

Cuplurile care rămân împreună în ciuda neînțelegerilor și

conflictelor frecvente manifestate adesea în fața copiilor

afectează cel mai mult copiii chiar și atunci când, deși părinții s-

au despărțit, conflictele continuă.

La copiii mici, efectele conflictelor dintre părinți se manifestă mai

des prin tulburări la nivel fiziologic: enurezis, hiperactivitate,

infecții frecvente, bâlbâială, durere abdominală, suptul degetului,

vomă, surzenie psihogenă, rosul unghiilor, astm, teama de

abandon și dependența de părinte. Se pare că 75% dintre

durerile abdominale la copii sunt de natură psihosomatică

(stresul psihologic se manifestă prin durerea fizică). De multe

ori, copiii se îmbolnăvesc pentru a atrage atenția asupra

părinților de la conflictul dintre ei.

La vârste mai mari, copiii tind să își manifeste stresul datorat

conflictelor dintre părinți la nivel comportamental și afectiv,

9

dezvoltând adeseori o problematică anxioasă - comportamente

tipice care apar datorită conflictelor dintre părinți. Așa se explică

furtul, lăudoreșenia, fobia de școală, absența de acasă,

delincvența, încercarea de a-i mulțumi pe părinți, terorizarea

altor copii, dificultăți de învățare. La vârstele mai mari copiii tind

să își manifeste stresul datorat conflictelor dintre părinți la nivel

comportamental și afectiv, dezvoltând adeseori o problematică

anxioasă. Aceste comportamente pot reprezenta încercări

inconștiente ale copilului de a face în așa fel încât conflictele

dintre părinți să fie văzute și rezolvate. De cele mai multe ori

însă, aceste comportamente sunt tratate cu pedepse și sancțiuni

de către părinți, aspect care agravează și mai mult starea

copilului. De asemenea, copiii ai căror părinți sunt în conflict

manifestă și simptome afective precum: timiditatea, plânsul

frecvent, rezervă, apatie, retragere afectivă, pierderea motivației

pentru activitățile care îi făceau plăcere, reverie, absorbire

excesivă în activități. Toate aceste probleme duc la scăderea

rezultatelor în învățare.

O altă modalitate de a face față conflictelor dntre părinți este

încercarea copiilor de a-i ține împreună. Încercarea de a fi ,,copii

perfecți”, de a-i mulțumi și de a-i face fericiți pe părinți este

văzută de către copii ca o strategie prin care cresc șansele ca

părinții să rămână împreună. Felul în care copiii sunt afectați de

conflictele dintre părinți reprezintă un motiv în plus pentru ca

aceștia să încerce să-și rezolve problemele cât mai repede şi cu

mijloacele pe care le considera cele mai adecvate din punctul lor

de vedere.

Mai târziu, ca adolescent și adult, consecințele sunt cu mult mai

grave. Scăderea atenției, concentrării, lipsa tenacității și a

răbdării, precum și a motivației, sunt caracteristicile ADHD-ului

(sau „deficitul de atentie”, una dintre cele mai comune

tulburări comportamentale ale copiilor) ce influențează

întreaga existență a omului modern. Insuccesul profesional,

instabilitatea în alegerea obiectivelor, relațiile personale și

interpersonale superficiale, irascibilitatea crescută, complexul

lipsei de performanță sunt doar câteva dintre semnificativele

urmări ale acestei afecțiuni, care a devenit principala maladie a

secolului în care ne aflăm.

Cum contribui la dezvoltarea și formarea copilului ?

O mamă îi cântă bebelușului ei, un tată îi citește fetiței lui. În

adâncuri se petrece un miracol ascuns. Întâlnirea între bebeluși

și lumea exterioară se petrece nu numai la nivel corporal, dar și

la nivel energetic, emoțional. Comunicarea, relaționarea,

activează imediat mii de celule din creierul în formare ale

copiilor mici, declanșând procese de dezvoltare rapidă.

Tot ceea ce determină dezvoltarea mentală și emoțională sunt

experiențe cotidiene ale bebelușilor încă din faza de concepție

și până pe la 6 ani.

Îmbrățișarea, cântatul, mângâierea, vorbitul și cititul

10

declanșează o efervescență interioară a bebelușului pe toate

nivelurile. Într-un mediu în care i se acordă atenție, afecțiune și

contact fizic, capacitatea bebelușului de a relaționa, comunica și

acționa, crește cu rapiditate. Creierul i se dezvoltă rapid, în așa

fel încât bebelușul poate avea cu 25% mai multe conexiuni

cerebrale decât un copil căruia nu i se acordă suficient de multă

atenție. Un copil de doi ani înconjurat de adulți atenți și iubitori,

poate să cunoască 300 de cuvinte în plus față de un copil lăsat

„de izbeliște”. În același timp, un copil părăsit, care nu are cu

cine să relaționeze, neiubit și neținut în brațe, poate rămâne cu

tare irecuperabile.

Dincolo de personalitatea liniară în plină formare și absolut

necesară pe care le oferă grădinița, școala și toate sistemele de

învățământ și formare, copilul te-a ales pe tine - părintele lui -

să-l sprijini în marea sa explorare și marea sa experiență.

Părinții sunt cele mai bune resurse de învățare pentru copiii lor.

Citându-l pe psihologul american William Crain care spunea:

”Copiii vin pe lume cu un program intern de creștere care este

rezultatul mai multor milioane de ani de evoluție biologică. Ei au

o cunoaștere superioară în privința a ceea ce le este necesar, a

ceea ce sunt pregătiți și a ceea ce nu sunt pregătiți să facă.

Copilul urmează legile naturii”, părinții pot acționa conform

indiciilor copilului fără a se teme că greșesc.

Partea a III-a

Cadrul normativ naţional şi european

Cadrul normativ național

OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 25/2004 pentru aprobarea OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă;

HG nr. 537/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă;

OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 132/2011pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor;

HG nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor;

OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate;

11

Ordin al ministrului sănătății şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate;

Legea nr. 210/1999 privind concediul paternal;

HG nr. 244/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii concediului paternal nr. 210/1999

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

Legea nr. 119/1997 privind alocația suplimentară pentru familiile cu copii, cu modificările și completările ulterioare;

OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului;

Codul Muncii, Legea nr. 53 din 2003, republicată.

Cadrul normativ european

Directiva 92/85/EEC din 19 octombrie 1992 privind

introducerea de măsuri pentru încurajarea îmbunătățirii

sănătății și securității în muncă a lucrătoarelor gravide, a

lucrătoarelor care au născut recent și a celor care

alăptează;

Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a

Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului

egalității de tratament între bărbații și femeile care

desfășoară o activitate independentă și de abrogare a

Directivei 86/613/CEE a Consiliului;

Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de

punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind

concediul pentru creșterea copilului încheiat de

BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de

abrogare a Directivei 96/34/CE (Text cu relevanță pentru

SEE);

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă);

Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992

privind introducerea de măsuri pentru promovarea

12

îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în

cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau

care alăptează [a zecea directivă specială în sensul

articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE];

Directiva 96/613/ECC din 11 decembrie 1986 privind

punerea în aplicare a principiului egalității de tratament

între bărbații și femeile care desfășoară o activitate,

inclusiv agricole, într-o capacitate de auto-independente,

și pe protecția femeilor care desfășoară activități

independente în timpul sarcinii și a maternității;

Directiva Consiliului 79/7/CEE din 19 decembrie 1978

privind aplicarea progresivă a principiului egalităţii de

tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii

sociale;

Decizia Consiliului din 20 decembrie 2000 care stabilește

Programul privind Strategia comunitară cadru pe

egalitatea de gen (2001-2005);

Strategia europeană pentru egalitatea între femei și

bărbați 2010-2015 ;

Carta femeilor;

Carta Europeană a Drepturilor Sociale Fundamentale ale

Lucrătorilor (19 decembrie 1989);

Carta Europeană a Drepturilor Omului (7 decembrie

2000);

Comunicarea Comisiei Europene nr. 635 din 2008: Un

mai mare echilibru între muncă şi viaţă: sprijin susţinut

pentru reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa privată şi

cea familială.

Link-uri utile:

- Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice: www.mmuncii.ro

- Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială: www.prestatiisociale.ro

- Direcția Protecția Copilului: www.copii.ro

- Casa Națională de Pensii Publice: www.cnpas.org

- Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă: www.anofm.ro

- Inspecția Muncii: http://www.inspectmun.ro/site/

- Ministerul Sănătății: www.ms.gov.ro

- Casa Națională de Asigurări de Sănătate: www.cnas.ro

- Comisia Europeană, Direcţia Generală Justitie, Direcţia Egalitate de gen: http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/index_en.htm

- Institutul European pentru Egalitate de Gen: http://www.eige.europa.eu/

- Consiliul Europei, pagina web dedicată egalităţii între femei şi bărbaţi: http://www.coe.int/t/DGHL/STANDARDSETTING/EQUALITY/